FABRICA ȚIA ASISTAT Ă DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJE [617182]

FABRICA ȚIA ASISTAT Ă DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJE
PROTECȚIA MEDIULUI ÎN CONTEXTUL
DEZVOLT ĂRII DURABILE
Ș.l. ing. Mariana RA ȚIU,
Universitatea din Oradea
Absolvent ă a Facultății de Construc ții de Mașini, Universitatea Tehnic ă din Cluj-Napoca, 1993.
Absolvent ă a Facultății de Drept, Universitatea Babe ș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2003. Master în Studii
euroregionale, Universitatea din Oradea, 2003. Este doctorand: [anonimizat], la Universitatea din Oradea. Din 2003 este șef de lucr ări la Facultatea de Textile
și Pielărie, Universitatea din Oradea. Activitate științifică: 15 lucrări publicate în țară și în străinătate
și două contracte de cercetare. Responsabil cu Programul PHARE în Universitatea din Oradea.
Secretar al Filialei Bihor a AGIR.
REZUMAT. Protec ția mediului este o problem ă a tuturor, pe de o parte a dezvolt ării societății, iar pe de alt ă parte a redres ării,
conservării și ocrotirii mediului. Pentru a rezolva într-un mod cât mai eficient aceast ă problemă, s-a trecut la elaborarea unor strategii în
domeniu, precum și a unor planuri de ac țiune, la nivel interna țional, european, na țional, regional și local. O strategie privind protec ția
mediului trebuie s ă defineasc ă liniile generale, principiile, direc țiile, obiectivele și criteriile de identificare a ac țiunilor care s ă conducă la
o dezvoltare economic ă și socială durabilă și care să țină seama de problematica privind mediul. Planul de ac țiune trebuie s ă conțină
obiective și sarcini concretizate și cuantificate în timp, spa țiu și în privin ța costurilor. F ără ocrotirea mediului nu se poate asigura
dezvoltarea durabil ă. Dezvoltarea durabil ă include protec ția mediului, iar protec ția mediului condi ționează dezvoltarea durabil ă.
Strategia protec ției mediului se reg ăsește prin urmare, prin coordonatele sale esen țiale, în Strategia pentru dezvoltare durabil ă.
ABSTRACT. Environmental protection is a general concern. On the one hand, it is an issue related to the development of the soci ety, and
on the other hand, it is a matter of recovering, preserving and pr otecting the environment. In or der to solve this problem as e fficiently as
possible, some strategies in the field have been elaborated, as well as action plans on local, regional, national, European and
international levels. A strategy regarding environmental protecti on must define general guidelines, principles, directions, obj ectives and
criteria to identify actions that may lead to a social, econom ic and sustainable development envisaging environmentally related issues.
The action plan must comprise the objectives and tasks embodied and quantified in time, space and costs. Without environmental
protection, no sustainable development can be carried out. Sustainable development includes environmental protection, while
environmental protection conditions sustainable development in it s turn. The strategy of environmental protection can thus be f ound in
its essential coordinates in the Strategy for sustainable development.
1. NOȚIUNI FUNDAMENTALE
Cuvântul „mediu” exprim ă o noțiune cuprinz ătoare și
fundamental ă, prin care în țelegem lumea vie și c e a n e –
însuflețită, în principiu aproape tot ce înconjoar ă omul.
Având în vedere pozi ția centrală pe care o ocup ă omul în
mediul său, despre no țiunea de mediu nu se poate vorbi
decât cu referire la om, v ăzut din punctul de vedere al
intereselor sale fire ști. La originea sa, termenul „mediu” a
izvorât din substantivul englez „environment”, preluat apoiîn francez ă sub forma „environnement”, precum și în alte
limbi, și a avut rolul de a desemna spa țiul din jurul omului.
În literatura juridic ă de specialitate și î n r e g l e m e n t ările
existente în diferite state și în unele documente ale organi-
zațiilor interna ționale, se utilizeaz ă, în același timp, no țiuni
ca „mediu biologic” sau „mediu ambient” sau chiar „mediuuman”, ca variante pentru mediu.
Cuvântul „poluare” este de origine latin ă; polluero-ere
înseamnă a murdări, a pâng ări, a profana. Poluarea poate
fi atât rezultatul (efectul) unor fenomene naturale, cât și, mai
ales, al activit ății umane, când omul î și „murdărește” propriul
său mediu. Dar poluarea este rezultatul existen ței
și activitățiioricărei ființe vii, care „produce” de șeuri, îngreunând sau
făcând chiar imposibil ă viața în mediul dat. Altfel spus,
poluarea este ac țiunea de intoxicare produs ă de poluan ți și
este cu atât mai grav ă cu cât diferen ța dintre concentra ția
poluantului în mediu și limita de toleran ță este mai mare.
Poluarea – ca fenomen natural, dar mai ales artificial – apareca o barier ă în calea dezvolt ării economico-sociale și
constituie, totodat ă, un avertisment, atr ăgând aten ția asupra
faptului că bogățiile naturale nu pot fi exploatate mult timp în
mod nemilos și irațional, că resursele naturale materiale și
energetice nu sunt inepuizabile, c ă ele trebuie folosite ra țional
și eficient în interesul oamenilor, f ără risipă și bine gândit.
Cauzele multiple ale polu ării au determinat, în ultimele
decenii, ca „protec ția mediului” s ă devină una dintre cele
mai importante și mai serioase probleme ale umanit ății,
care afecteaz ă viaț
a oamenilor și dezvoltarea economic ă a
țărilor și a lumii întregi; protec ția mediului serve ște la
menținerea cantitativ ă și calitativ ă a vieții pe Terra. Astfel,
protecția mediului poate fi definit ă ca o activitate uman ă
conștientă, științific fundamentat ă, îndreptat ă spre realiza-
rea unui scop concret, constând în prevenirea polu ării,
menținerea și îmbunătățirea condi țiilor de via ță pe Pământ.

Factorii de mediu supu și protecției sunt toate elemen-
tele mediului natural, precum: solul, subsolul, apa, aerul,
flora, fauna terestr ă și cea acvatic ă, pădurea, rezerva țiile și
monumentele naturii, precum și cele dou ă mari categorii
de elemente ale mediului artificial, adic ă așezările ome-
nești cu tot ce se g ăsește în ele și este creat de om, precum
și lucrurile pe care le-a creat omul în afara acestor a șezări.
„Dezvoltarea durabil ă” – satisfacerea nevoilor prezen-
tului fără a le compromite pe cele ale genera țiilor viitoare –
este un obiectiv fundamental, recunoscut prin tratate sem-
nate la nivel mondial. În vederea atingerii acestui obiectiv
trebuie ca politicile economice, sociale și de mediu s ă fie
abordate într-un spirit de sinergie, la toate nivelurile.
2. CONFERIN ȚE MONDIALE ÎN
DOMENIUL PROTEC ȚIEI MEDIULUI ȘI
AL DEZVOLT ĂRII DURABILE
Un rol determinant în domeniul protec ției mediului și
al dezvolt ării durabile l-au avut, pân ă în prezent, trei
conferințe mondiale:
•Conferința N ațiunilor Unite privind Mediul
Înconjurător, Stockholm, 5-16 iunie 1972;
•Conferința Mondial ă a ONU pentru Mediu și
Dezvoltare, Rio de Janeiro, 3-14 iunie 1992;
•Summit -ul mondial pentru dezvoltare durabil ă,
Johannesburg (Africa de Sud), 26 august-4
septembrie 2002.
2.1. Conferin ța Națiunilor Unite privind
mediul înconjur ător, Stockholm,
5-16 iunie 1972
La prima Conferin ță Mondială din domeniul protec ției
mediului, de la Stockholm, au participat delega ți din
114 state, între care și România, conferin ța desfășurându-se
sub lozinca „Un singur P ământ”. La aceast ă Conferință, ziua
de 5 iunie a fost proclamat ă Ziua Mondial ă a Mediului.
Printre numeroasele documente ale acestei manifest ări
de amploare, a fost adoptat Planul de ac țiune privind
mediul , ce conține 109 recomand ări adresate statelor,
privind protec ția mediului; acestea, fiind f ără forță juridică
obligatorie, urmau s ă fie puse în aplicare prin adoptarea
unor reglement ări naționale în concordan ță cu aceste texte.
Astfel, acest plan a condus la adoptarea ulterioar ă a altor
măsuri, la nivel interna țional, regional sau na țional, cum ar
fi, de exemplu, Carta m ărilor (Protec ția Mării Baltice,
Protecția Mării Negre), Protec ția Antarcticii etc.
Documentul principal al acestei conferin țe este Decla-
rația finală asupra mediului , care porne ște de la premisa
că omul este, în acela și timp, creatorul și distrugătorul
ambianței care îi ofer ă suportul fizic al vie ții și posibilitatea
de a se dezvolta din punct de vedere social, intelectual,
moral și spiritual. Totodat ă, declarația subliniaz ă legătura
organică dintre protec ția mediului și progresul economic și
social al popoarelor, în contextul elimin ării efectelor nega-
tive ale subdezvolt ării.2.2. Conferin ța Mondial ă a ONU pentru
Mediu și Dezvoltare, Rio de Janeiro,
3-14 iunie 1992
Conferința de la Rio s-a desf ășurat în dou ă etape, la prima
etapă participând mini ștrii mediului, reprezentan ți ai altor or-
ganisme similare și reprezentan ți ai altor institu ții, organisme
și programe specializate ale ONU, reprezentan ții unor orga-
nisme interguvernamentale și neguvernamentale din 181 de
state, iar a doua etap ă fiind intitulat ă Earth Summit.
În cadrul acestei conferin țe au fost, de asemenea, adop-
tate mai multe documente, dintre care cel mai importanteste Declarația de principii numită și „Carta P ământului”.
Aici sunt enun țate principiile dup ă care omenirea trebuie
să se conduc ă în relațiile interumane, precum și în cele
dintre om și natură. Acest document a fost menit s ă asi-
gure prelungirea Conferin ței de la Stockholm și a avut ca
scop preg ătirea acordurilor interna ționale care s ă protejeze
sistemul mondial al mediului, prin parteneriat mondial, cunoi nivele de cooperare în sectoare cheie ale economiei.
Declarația de principii con ține drepturile și obligațiile fun-
damentale ale statelor și cetățenilor în domeniul mediului,
enunțate în 27 de principii, f ără
forță juridică obligatorie.
Alte documente importante, adoptate la aceast ă confe-
rință, sunt:
•Agenda 21 , care reprezint ă un program de ac țiune
ce va fi aplicat de guverne, agen ții de dezvoltare,
organizații ale Na țiunilor Unite și grupuri
sectoriale independente, în fiecare sector undeactivitatea economic ă a omului afecteaz ă mediul;
•Convenția privind schimb ările climatice –
reprezintă un angajament ferm al țărilor semnatare
ca până în anul 2000 s ă-și r e d u că emisiile de
dioxid de carbon în atmosfer ă la nivelul anului
1990. Acest angajament a avut și are repercusiuni
directe asupra dezvolt ării industriale, a producerii
de energie și a traficului rutier;
•Convenția privind diversitatea biologic ă –
prevede m ăsurile ce trebuie luate pentru protejarea
ecosistemelor și a diverselor forme de via ță.
Statele semnatare s-au angajat s ă stabileasc ă zone
protejate, s ă integreze problemele biologice în
sistemele de dezvoltare pe plan na țional și să
asigure întregii comunit ăți umane avantajele ce
decurg din utilizarea resurselor genetice, inclusivasigurarea transferului de tehnologii biologice dela țările dezvoltate spre cele în curs de dezvoltare;
•Declarația de principii privind conservarea și ex-
ploatarea p ădurilor , care se dorea a fi o conven ție,
dar, datorit ă imposibilit ății realizării unui acord, a
rămas doar o declara ție de principii.
2.3. Summit- ul mondial pentru
dezvoltare durabil ă, Johannesburg,
26 august – 4 septembrie 2002

FABRICA ȚIA ASISTAT Ă DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJE
La lucrările Summit- ului mondial pentru dezvoltare
durabilă de la Johannesburg au participat peste 100 de șefi
de state și de guverne, mai multe zeci de mii de reprezen-
tanți guvernamentali sau ai organiza țiilor neguvernamentale,
numeroși reprezentan ți ai marilor grupuri din domeniul
industriei și comerțului. Au fost încheiate, cu aceast ă oca-
zie, numeroase parteneriate.
Au fost luate, cu titlu de recomandare, o serie de
măsuri pentru reducerea s ărăciei și protejarea mediului.
Aceste m ăsuri se refer ă la multe domenii, în special în
ceea ce prive ște: apa, s ănătatea, energia, agricultura și
diversitatea biologic ă. Cele mai importante documente
adoptate au fost Declara ția politic ă și Planul de imple-
mentare a dispozi țiilor adoptate.
În Declarația politică, șefii de state și de guverne și-au
reafirmat responsabilitatea comun ă de a face progrese și
de a îmbun ătăți protecția mediului, dezvoltarea social ă și
cea economic ă, trei stâlpi importan ți ai dezvolt ării dur-
abile, la nivel local, na țional, regional și mondial.
Planul de implementare , compus din nou ă capitole, a
fost diferit primit de participan ții la summit. În vederea în-
deplinirii obiectivelor prev ăzute, șefii de state și de guverne
semnatari au solicitat țărilor dezvoltate s ă-și o no re ze
angajamentele financiare asumate cu diverse ocazii, s ă-și
intensifice activit ățile în vederea punerii la punct a unui
mediu financiar interna țional mai stabil, s ă caute și să
găsească surse noi de finan țare, atât publice cât și private.
Din punct de vedere institu țional, s-a solicitat înt ărirea
colaborării între organismele Na țiunilor Unite, institu țiile
financiare interna ționale și fondurile de mediu. De ase-
menea, statele trebuie s ă încurajeze parteneriatele, s ă
progreseze în formularea de strategii na ționale de
dezvoltare durabil ă și să înceapă punerea lor în lucru înainte
de 2005.
3. PROGRAMELE COMUNITARE DE
ACȚIUNE ÎN MATERIE DE MEDIU
Deși problemele privind protec ția mediului au r ădăcini
mai vechi, abia în 1970 Comisia European ă a declarat pentru
prima dat ă, într-un comunicat oficial adresat Consiliului,
necesitatea elabor ării unui program comunitar în materie de
mediu. De atunci și până în prezent, în cadrul CEE și,
ulterior, al UE au fost elaborate șase programe de ac țiune în
materie de mediu, în 1973, 1977, 1983, 1987, 1992, 2001.Ele exprim ă o veritabil ă „filozofie” comunitar ă în privin ța
protecției și ameliorării mediului și au stabilit / stabilesc un
calendar de ac țiuni specifice pentru anii acoperi ți de către
fiecare program în parte. Documentele respective nu au for ță
juridică și constituie numai declara ții politice care prezint ă
obiective de atins conform unui calendar precis.
Primele patru programe de ac țiune prevedeau o abordare
verticală și sectorial ă a problemelor ecologice. În perioada
în care s-au derulat aceste programe, la nivelul Comunit ății
s-au adoptat aproape 200 de acte legislative în domeniulmediului, care se refereau, în principal, la limitarea polu ării,
introducerea unor norme minimale, în special în domeniilegestionării deșeurilor și al poluării apelor și aerului. Intro-
ducerea acestui cadru juridic de reglementare nu a putut,însă, preveni degradarea mediului. Astfel, s-a trecut la
integrarea principiului dezvolt ării durabile printre misiunile
Comunit
ății, iar domeniul protec ției mediului a fost ridicat
la rangul de prioritate absolut ă.
Al cincilea program comunitar de ac țiune pentru mediu,
„Spre o dezvoltare durabil ă”, prevedea, pentru perioada
1992-2000, o nou ă strategie comunitar ă în domeniul me-
diului și acțiunile de întreprins în vederea unei dezvolt ări
durabile. Programul a pus bazele unei strategii europenebazate pe voluntariat, a marcat debutul unei ac țiuni co-
munitare orizontale, ținând cont de to ți factorii poluatori
(industrie, energie, turism, transporturi, agricultur ă) și a
stabilit patru probleme importante care trebuie s ă facă
obiectul unor ac țiuni la scar ă internațională: schimbările
climatice, s ărăcirea stratului de ozon, reducerea diversit ății
biologice și despădurirea.
Al șaselea program comunitar de ac țiune pentru mediu.
intitulat „Mediu 2010: viitorul nostru, alegerea noastr ă”,
stabilește obiectivele, termenele și prioritățile, axele priori-
are de apropiere strategic ă în domeniul mediului, la nivel
european, și are patru domenii prioritare de ac țiune:
prevenirea schimb ărilor climatice; protejarea naturii și a
biodiversit ății; tratarea problemelor legate de mediu și
săn
ătate; gestionarea resurselor naturale și a deșeurilor.
Un element inovator, care merit ă să fie subliniat este
politica integr ării produselor. Aceasta vizeaz ă dezvoltarea
unei piețe cu produse mai ecologice, care respect ă mediul
de-a lungul întregului lor ciclu de via ță.
4. STRATEGIA U.E. ÎN FAVOAREA
DEZVOLT ĂRII DURABILE
Deși p r e o c u p ările în acest domeniu erau mai vechi,
abia la Consiliul European de la Göteborg, din iunie 2001,a fost convenit ă o strategie pentru dezvoltarea durabil ă,
care oferă o a treia dimensiune, de mediu, strategiei de la
Lisabona și stabilește o nouă abordare a politicilor.
Această strategie este practic o continuare a eforturilor
întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor de dezvoltaredurabilă prevăzute de cel de-al 5-lea Program de ac țiune al
Comunității Europene (1992-2000), “Spre o dezvoltare
durabilă”, și care recunoa ște că protecția mediului este
fundamental ă pentru dezvoltarea viitoare a Comunit ății.
Această strategie comunitar ă este parte integrant ă a celui
de-al 6-lea Program de ac țiune pentru mediu, “Viitorul
nostru, alegerea noastr ă”, care stabile ște acțiunile priori-
tare pentru perioada 2001-2010.
Strategia se bazeaz ă pe principiul c ă efectele econo-
mice, sociale și asupra mediului ale politicilor trebuie
examinate într-o manier ă coordonat ă și trebuie luate în
considerare în procesul de adoptare a deciziilor.
Consiliul Europei a identificat un num ăr de obiective și
măsuri în cele patru domenii prioritare ale viitoarei politici
de dezvoltare a Uniunii: combaterea modific ării climei;
asigurarea dezvolt ării durabile; s ănătatea public
ă; ad m i-
nistrarea mai responsabil ă a resurselor naturale.
În concluziile Consiliului de la Bruxelles, din 20-21
martie 2003, se subliniaz ă că au fost înregistrate progrese
importante în realizarea obiectivelor prev ăzute în strategia

de la Lisabona, iar promovarea unei cre șteri durabile prin
punerea în lucru a strategiei globale pentru dezvoltaredurabilă, adoptat ă l a Göteborg, r ămâne o prioritate a
Uniunii. Printre obiectivele semnalate de acest Consiliu segăsește și cel de protejare a mediului în interesul cre șterii
durabile. M ăsurile concrete de luat în urm ătorii ani, în
scopul atingerii acestui obiectiv, se refer ă la: ameliorarea
indicatorilor de mediu, regândirea transportului produselorpetroliere, punerea accentului pe dezvoltarea de noi com-bustibili și tehnologii pentru vehicule, punerea la punct a
unui sistem de sanc țiuni, inclusiv penale, pentru infrac ți-
unile de poluare maritim ă, adoptarea unui program intitulat
„Energie inteligent ă pentru Europa”, aplicarea și
respectarea protocoalelor și conven țiilor referitoare la
mediu.
5. STRATEGIA ROMÂNIEI ÎN DOMENIUL
PROTECȚIEI MEDIULUI ȘI A DEZVOL-
TĂRII DURABILE
Și în România, ca și în alte țări, problemele de
protecție a mediului se pun cu acuitate, în special ca
urmare a polu ării locale intense a factorilor de mediu de
către industrie și agricultur ă sau de către centrele populate,
precum și a existen ței unei polu ări transfrontaliere, care au
condus în unele zone la dereglarea ecosistemelor și l a
înrăutățirea condi țiilor de via ță ale oamenilor.
Fără ocrotirea mediului nu se poate asigura dezvoltarea
durabilă. Dezvoltarea durabil ă include protec ția mediului,
iar protec ția mediului condiționează dezvoltarea durabil ă.
Strategia protec ției mediului se reg ăsește prin urmare, prin
coordonatele sale esen țiale, în Strategia na țională pentru
dezvoltare durabil ă a României.
În anul 1995 a fost elaborat ă și aprobat ă Strategia
protecției mediului, publicat ă în 1996 cu sprijinul Pro-
gramului PHARE, iar în anul 1999 guvernul a aprobatStrategia na țională pentru dezvoltare durabil ă.
Începând cu anul 2001, Programul de Guvernare
stipulează măsuri și acțiuni concrete care vizeaz ă ocrotirea
și asigurarea unui mediu curat și sănătos pentru to ți
locuitorii țării, respectându-se totodat ă și principalele
obiective și priorități din Programul na țional de ac țiune
pentru protec ția mediului.
Modificările care au intervenit în evolu ția calității fac-
torilor de mediu, modific ările survenite în starea economico-
socială a țării în ultimii ani, elaborarea Strategiei na ționale
pentru dezvoltare durabil ă, emiterea unor reglement ări
guvernamentale care au leg ătură cu protec ția mediului,
activitățile de elaborare a unor strategii sectoriale în curs
de desfășurare, noi Conven ții și Acorduri interna ționale la
care România a devenit parte, documente și reglement ări
pe plan regional și internațional pe probleme de mediu ș.a.
au făcut necesar ă, an de an, actualizarea Strategiei pro-
tecției mediului în România, includerea principalelor
prevederi ale acestora și corectarea obiectivelor strategice.
Așadar, Strategia protec ției mediului, ca și alte strategii,
are un caracter dinamic .
Principiile generale care au stat la baza elabor ării
strategiei de protec ție a mediului sunt:•conservarea și îmbunătățirea condi țiilor de sănătate
ale oamenilor;
•dezvoltarea durabil ă;
•evitarea polu ării prin m ăsuri preventive;
•conservarea diversit ății biologice și reconstruc ția
ecologică a sistemelor deteriorate;
•conservarea mo ștenirii valorilor culturale și
istorice;
•principiul “poluatorul pl ătește”;
•stimularea activit ății de redresare a mediului.
Criteriile care stau la baza stabilirii priorit ăților privind
acțiunile ce trebuie întreprinse, necesare redres ării și
ocrotirii mediului, sunt:
•menținerea și îmbunătățirea sănătății populației și a
calității vieții;
•menținerea și îmbunătățirea poten țialului existent
al naturii;
•apărarea împotriva calamit ăților naturale și
accidentelor;
•respectarea prevederilor conven țiilor și
programelor interna ționale privind protec ția
mediului;
•raport maxim beneficiu / cost;
•integrarea României în Uniunea European ă.
În Strategia protec ției mediului au fost stabilite
obiective pe termen scurt (pân ă în 2004), mediu (pân ă în
2010) și lung (pân ă în 2020), având la baz ă principiile
generale și criteriile care s-au avut în vedere la stabilirea
priorităților privind ac țiunile ce trebuie întreprinse în
vederea protec ției mediului,.
6. CONCLUZIE
Creșterea num ărului și c o m p l e x i t ății problemelor
privitoare la poluare a f ăcut imperativ necesar ă revizuirea
sarcinilor existente în domeniu și formularea unora noi.
Astfel, ac țiunile de protec ție a mediului se definesc în
strânsă legătură cu politica de dezvoltare economic ă, cu
prognozele economice și sociale pe termen mediu și lung.
Societatea, economia trebuie s ă funcționeze, iar protejarea
mediului trebuie realizat ă cu orice pre ț.
BIBLIOGRAFIE
1. * * Commission européenne, Stratégie de l’Union européenne
en faveur du développement durable , 2002.
2. Duțu M. , Dreptul mediului , Editura Economic ă, București, 1998.
3. Jelev I. , Managementul mediului înconjur ător, Ed. S.C. F&F
International S.R.L., Gheorgheni, 2001;
4. Josan N. , Sisteme globale de mediu , Ed. Univ. din Oradea, 2002.
5. Lupan E. , Dreptul mediului , Ed. Lumina Lex, 1996.
6. *** http://www.mappm.ro
7. *** http://www.mie.ro
8. *** http://www.ier.ro
9. *** http://www.uniuneaeuropeana.go.ro

FABRICA ȚIA ASISTAT Ă DE CALCULATOR ÎN TRICOTAJE
10. *** http://europa.eu.int 11. *** http://www.un.org