F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E [627715]

1

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI, CLUJ -NAPOCA
F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E
S P E C I A L I Z A R E A : G E O M A T I C Ă

L U C R A R E D E D I S E R T A Ț I E

Coordonator științific, Absolvent: [anonimizat]. univ. Dr. Ing. IOAN RUS DEAC ROXANA -ADINA

Cluj -Napoca, 201 8

2

UNIVERSITATEA BABEȘ -BOLYAI, CLUJ -NAPOCA
F A C U L T A T E A D E G E O G R A F I E
S P E C I A L I Z A R E A : G E O M A T I C Ă

L U C R A R E D E D I S E R T A Ț I E

STUDIU TOPOMETRIC AL DRUMULUI
NAȚIONAL DN1H, TRONSONUL KM 0+675 -2+975,
ÎN VEDEREA IMPLEMENTĂRII GIS

Coordonator științific, Absolvent: [anonimizat]. univ. Dr. Ing. RUS IOAN DEAC ROXANA -ADINA

Cluj -Napoca, 201 8

3

CUPRINS

1 INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .4
1.1 Scop și obiective ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 4
1.2 Localizarea zonei de studiu ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 4
2 METODOLOGIA DE CERCETARE ………………………….. ………………………….. …………………………. 6
2.1 Principii și tehnici utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 6
2.1.1 GIS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 6
2.2 Sistemul GPS ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .9
2.2.1 Noțiuni fundamentale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 9
2.2.2 Componentele sistemului GPS ………………………….. ………………………….. ………………………. 10
2.3 Proiecția Stereografică 1970 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….13
2.4 Sistemul de cote Marea Neagră 1975 ………………………….. ………………………….. …………………….. 15
2.5 Căi de comunicație – noțiuni generale ………………………….. ………………………….. …………………… 16
2.5.1 Clasificarea drumurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 16
2.5.2 Elementele geometrice ale drumurilor ………………………….. ………………………….. ……………. 17
2.6 Importanța întocmirii unei baze de date cadastrale digitale ………………………….. …………………… 20
2.6.1 Glosar de termeni tehnici: ………………………….. ………………………….. ………………………….. …20
3 SURSE DE DATE. OBȚINEREA ȘI PRELUCRAREA LOR ………………………….. …………………. 22
3.1 Măsurători topografice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 22
3.2 Date obținute de la ANCPI ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 22
3.3 Aplicații utilizate ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 23
3.3.1 AutoCAD ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 23
3.3.2 ArcGis ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .27
3.4 Valorifi carea rezultatelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 29
4 PUBLICAREA HARȚII PE WEB ………………………….. ………………………….. ………………………….. …46
5 CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……49
6 BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 50

4

1 INTRODUCERE

1.1 Scop și obiective
În acest proiect am realizat colectarea bazelor de date necesare reabilitării drumului
național DN1H, crearea unei pis te de bicicle te și realizarea planului cadastral digital . Proiectul
include și realizarea unei h ărți online cu zona studiat ă. Reabilitarea drumului național DN1H este
necesar ă pentru reducerea numărului de accidente, prin asigurarea desfășurării traficului rutier în
condiții de siguranță și confort. Proiectul include reabilitarea drumului național DN1H Aleșd –
Zalău Lot1 km 0+000 – 26+510, însă pe parcursul acestei lucrări vom studia zona de lâ ngă
tronsonul km 0+675 – 2+975.
Crearea bazelor de date digit ale asigur ă:
– posibilitatea de a inse ra date refer itoare la suprafața parcelelor , proprietarul parcelelor,
numere cadastrale, construcții etc.;
– să ofere vizualizări ale parcelelor;
– să ofere rapoarte care să conțină informații teritoriale în vederea luării unor decizii (punerea
în posesie , exproprieri, e tc.).
Proiectul are ca scop modernizarea și reabilitarea drumului în vederea asigurării
infrastructurii de bază necesare cererii de transport în creștere pe acest sector de drum, având în
vedere și faptul că va fi un drum de legătură între DN1 și Autostrad a Transilvania.
Conform normei tehnice din 27/01/1998 , privind proiectarea, construirea și modernizarea
drumurilor, DN1H este încad rat în clasa tehnică IV.
1.2 Localizarea zonei de studiu
Studiul de caz a fost realizat asupra unui sector cadastral din localitatea Peștiș , județul Bihor .
Drumul național DN1H pornește din Aleșd, de la intersecția cu DN1, prin Peștiș, trece pe lângă
Pădurea Neagră, prin Șinteu și Munții Plopiș, intrând în Sălaj prin Halmășd, până la Răstoci.
Județul Bihor, situat în nord -vestul țării, este un județ de frontieră și se învecinează la nord cu
județul Satu -Mare, la est cu județele Cluj, Sălaj și Alba, la sud cu județul Arad, iar pe partea de
vest cu Ungaria. Acesta are o suprafață de 7.544 km2 iar populația totală este de 575.398 lo cuitori
(conform recensământului efectuat în anul 2011), dintre care 49,1 % populație urbană și 50,8%
populație rurală. Județul este format din 101 unități administrativ -teritoriale, patru municipii

5

(Oradea, Beiuș, Marghita, Salonta), șase orașe (Aleșd, Nu cet, Săcueni, Ștei, Valea lui Mihai,
Vașcău) și 91 de comune. Reședința județului este în municipiul Oradea.
Localitatea Peștiș este un sat lângă orașul Aleșd, județul Bihor și are o populație de 1295 locuitori.
Localitatea se situează la 47◦4′21″ lati tudine nordică, 22◦24′44″ longitudine estică și se află la o
distanță de 40 km față de municipiul Oradea și la 2 km față de orașul Aleșd.

Fig. 1. Amplasarea localit ății Peștiș în raport cu municipiul Orade a
(www.google.ro/maps )

6

2 METODOLOGIA DE CERCETARE

2.1 Principii și tehnici utilizate
2.1.1 GIS
Noțiuni GIS
GIS este acronimul denumirii în limba engleză pentru Sisteme Informatice Geografice :
Geographic Information Systems (SUA), Geographical Informations Systems (Marea B ritanie,
Australia, Canada), Geographical Information Science (academic).
Următoarele definiții ale GIS -ului ne ajut ă să înțelegem mai bine componentele și ce
anume se poate realiza cu un GIS, însă, datorită dezvoltării continue a GIS -ului, precum și a
diversității utilizatorilor, putem afirm a că nu există o definiție unică a unui GIS.
“GIS este un instrument bazat pe calculator, pentru realizarea hărților și analiza lucrurilor
ce există și a evenimentelor ce se petrec pe Pământ. Tehnologia GIS combină ope rațiile uzuale de
baze de date, precum interogarea și analiza statistică, cu avantajele vizualizării unice și analizei
geografice oferite de către hărți. Aceste calități diferențiază GIS -ul de alte sisteme informatice,
punându -l la dispoziția unui public l arg și variat sau al firmelor particulare, în scopul explicării
fenomenelor, predicției efectelor și planificării strategiilor” (ESRI – Environmental Systems
Research Institute, Inc.)
“ Un GIS reprezintă un set de instrumente pentru culegerea, stocarea, t ransformarea și
vizualizarea datelor spațiale ale lumii reale” (Burrough, 1986).
“GIS reprezintă o colecție organizată de hardware, software, date spațiale și persoane,
pentru capturare, stocare, actualizare, manipulare, analiză și afișare de informații referențiate
geografic” (Săvulescu, 1996).
GIS-ul reprezin tă un sistem care permite: introducerea, stocarea, integrarea, manipularea,
prelucrarea și vizualizarea datelor care au referință spațială, cu scopul a tingerii unui anumit
obiectiv .
Domenii de apl icabili tate ale GIS-ului: urbanism, agricultură, transport , resurse naturale,
cadastru, turism și dezvoltare turistică, dezvoltare teritorială, administrație publică .

7

Principalele discipline care au ajutat la dezvoltarea GIS sunt: geografia , cartografia ,
teledetecția , topografia, s tatistica , informatica și matematica .
Componentele unui GIS
Un sistem informatic geografic este alcătuit în principal din cinci componente: hardware,
software, date, utilizatori și metode.
Hardware – sistemul pe care rulează pro gramele GIS .
Software – instrumentele utilizate în stocarea, analizarea și afișarea informațiilor.
Date – cea mai importantă componentă a unui GIS ( spațiale sau de tip atribut ).
Utilizatorii – administrează sistemul și dezvoltă strategi i pentru aplicarea GIS – ului.
Metode – sunt acelea care utilizează datele cu referință spațială.
Date spațiale
Datele spațiale reprezintă forma și/sau poziția unor obiecte, indiferent de sistemul de
referință . Aceste date sunt necesare pentru a descrie mărimea, forma și p oziția entităților spațiale.
Reprezen tarea digi tală cu aju torul GIS -ului a structurilor și procesele din spațiul înc onjurător, se
realizeaz ă prin construi rea unui model de date . Există două modele de date spațiale: vec tor sau
raster. Modelul de da te se rea lizeaz ă prin identificarea entităților din lumea reală, precum și
alegerea unuia dintre cele două mod ele de da te spațiale. F iecare dintre aceste modele prezintă o
serie de avantaje și dezavantaje.
Datele vectoriale se bazează pe trei primitive grafice, ma i exact punctul, linia și poligonul
(partea grafică). Fiecare dintre acestea sunt relaționate cu o bază de date care descrie atributele lor
(partea atribut). În modelul vectorial informația referitoare la puncte, linii și poligoane este
codificată și stoca tă ca o colecție de coordonate x și y.
Punctul este cea mai simplă reprezentare și este definit de un set de coordonate, având rolul
de a in dica poziția obiectelor . Punctul nu are suprafaț ă și nici dimensiune.
Linia reprezint ă o succesiune de puncte lega te și este utilizată pentru reprezentarea
obiectelor cu o dimensiune semnificativă . Linia nu are grosime ci doar lungime.
Poligonul este format din segmente de linie și are dou ă caracteristici importante : aria și
perimetrul.
Modele ale sis temul de reprez entare vec tor: modelul spaghe tti, modelul topologic de rețea și
modelul topologic de suprafaț ă.

8

Modelul spaghetti are scopul de a desena geome tria obiec telor și u tilizeaz ă primele dou ă
primitive: punc tul și linia. Dezavan tajele modelului sun t următoarele: graful nu es te planar
(poligoanele se po t suprapune ), fiecare linie es te independent ă, nu are tabela de a tribut, etc.
Modelul topologic de rețea reprezin tă o structură de linii, noduri și ver tex-uri. Graful es te
planar, nu se accep taă ca dou ă arce s ă treacaă unul pes te altul fără să se intersec teze.
Modelul topologic de suprafaț ă garan tează că poligoanele nu se suprapun, liniile nu sun t
dubla te etc. Dac ă o suprafaț ă reprezen tată nu es te acoperi tă comple t de poligoane, ceea ce r ămâne
este considera t un al t poligon numi t poligon zero sau universal.
Avant ajele și dezavan tajele da telor vec toriale:
– stochează valori le, doar acolo unde este nevoie;
– reprezentarea pe hartă este mult mai accesibilă.
– pot fi foarte ușor reproduse la scară, reproiectate;
– combinar ea datelor vectoriale din diferite straturi tematic e provenite din surse diferite
este mul t mai ușoar ă;
– sunt mult mai comp atibile cu bazele de date relaționale, aceste date pot fi stocate sub
forma unor tabele și accesate de mai mulți utilizatori;
– ocupă în si tuația stocării, un spațiu m ult mai mic decât datele raster (ușurează transferul
acestora);
– posibilitatea actualizării și administrării este mult mai ușoar ă;
– sunt mult mai pretabile pentru a nalize complexe;
Datele raster sunt reprezentate sub forma unei m atrici alcătuită din linii și coloane.
Structura raster este caracterizat ă prin celul a/pixel , iar ansamblul de celule formeaz ă o imagine.
Pixelul este u nitatea elementară pentru reprezentarea unei structuri raster, un pătrat care reprezintă
o porțiune din suprafață.
Avant ajele și dezavan tajele da telor ras ter:
– necesită un spațiu foarte extins pentru stocare deoarece înmagazinează valorile pentru
toate puncte le dintr -o regiune;
– sunt mai greu de reprezentat în format classic ( de tipul hărților ), anumite el emente pot
fi mai greu de distins;
– aceste date pot fi în funcție de rezoluție de 10 sau 100 de ori m ai mari decât datele
vectoriale;
– stochează informații continue ale formelor de relief analizate, ca u rmare ele sunt mult
mai eficien te analizelor și urmăririi dinamicii proceselor;

9

Avantaje le și dezavantajele u tilizării GIS – ului
Avantajele utilizării unui GIS:
– datele sunt mai bine organizate;
– elimin ă redundața în stocarea datelor;
– analize, statistici și noi căutări mult mai ușoare ;
– producerea interactivă a hărților ;
– creșterea calității analizelor în paralel cu reducerea timpului necesar analizei ;
– prezentări de bună calitate la nivel deciz ional ;
– menține evidența parcelelor și elementelor cadastrale;
– corectarea și actualizarea cu ușurință a planurilor digit ale deja existente în baza de date;
Dezavant ajele unui GIS:
– costuri mari, inițiale, ale sistemului;
– timpul necesar introducerii și întreținerii datelor ;
– timp nece sar pentru învațarea sistemului;
– lipsa pe piață a datelor în format digital;
– dificultăți în formarea de personal
2.2 Sistemul GPS
2.2.1 Noțiuni fundamen tale
Sistemul de pozi ționare global ă NAVSTAR GPS (Navigation System with Time And
Ranging Global Positioning System ) este un p roiect demarat de c ătre guvernul State lor Unite .
Scopul principal îl reprezi ntă posibilitatea de a putea determina cu precizie pozi ția tridimensional ă
pentru diferi ți utilizatori, echip ați cu receptori corespunz ători, în orice punct de pe suprafa ța
pământului. Sistemul este independent de condiț iile mete orologice. GPS-ul este un s istem care
utilizeaz ă o constela ție de 30 de sateli ți pentru a putea oferi o poziție precis ă unui utilizator. Inițial
a fost proiectat în scopuri militare ș i doar treptat au fost oferite capabilit ăți, foarte limitate ș i
utilizatorilor civili. Primele dou ă aplica ții civile au fost măsurătorile terest re și naviga ția maritim ă.
Proiectarea ș i implementarea sistemului GPS a început din anul 1973, la început aproape exclusiv

10

pentru navigaț ie, dar dup ă anul 1983 sistemul GPS a deven it un instrument foarte valoros și pentru
geodezie și topografie .
2.2.2 Componen tele sis temului GPS
Componente le principale care asigură func ționarea sistemul de poziț ionare GPS :
– Segmentul spațial: reprezentat prin constelația de sateliț i GPS
– Segmentul de control: forma t din staț iile de la s ol, stațiile monitorizează întregul sistem.
– Segmentul utilizatorilor: compus din utilizatorii civili și militari, care folosesc r eceptoare
GPS dotate cu antenă ș i componen tele necesare;
Segmentul spațial – a fost proiectat să conțină un număr de 24 de sat eliți (actualmente lansați
30 sateliți), în 6 plane orbitale, cate 4 sateliț i în fiecare plan orbital . Sateliții sunt amplasaț i pe
orbite aproximativ circulare față de suprafaț a Pămantului. Planurile orbitale ale sateliț ilor au o
înclinație de 55° faț ă de planul ecuatorial terestru, evoluează la o altitudine de cca. 20200 km
deasupra Pămantului . Durata de funcț ionare a fiecarui satelit este estimată la aproximativ 7 ani.
Segmentul spațial asigură recep ționarea semnalelor radio de la minim 4 sateliți, la un unghi de
elevaț ie de peste 15° deasupra orizontului antenei, condiț ii necesare pentru o poziț ionare corectă.
Sateliții GPS pot fi identificați în mai multe moduri:
– După data când au fost lansați ;
– După numărul de catalog al NASA ;
– După numărul poziției orbi tale;
– După numărul PRN (pseudorandom number) care reflect ă porțiunea de cod P
(precision) . Marea majoritate utilizează identificare a PRN.
În funcție de capabalit ățile lor tehnice și de perioada î n care au fost lansați, sateliți i se împart în:
a) Block -I sunt primii sateliți lansați, modelul spaț ial fiind compus din 3 planu ri orbitale
înclinate la 63° faț ă de planul ecuatorului. Lansarea celor 11 sateli ți proiecta ți s-a efectuat în
perioada 1978 -1985;
b) Block -II la care sateliții au fost organizaț i în 6 pl anuri orbitale înclinate la 55° faț ă de
ecuator ș i au fost lansa ți în perioada 1989 -1995. Sateliț ii aces tui bloc se deosebesc de sateliț ii
primului bloc prin faptul că aceștia au semnalul în totalitate disponibil pentru utilizatorii civili, au
implementate tehnicile de protecț ie ale sistemului, SA (Selective Availability) și AS (AntiSpufing)
și dispun de 4 ceasuri atomice (2 cu Cesiu si 2 cu Rubidiu);

11

c) Block -IIA (Advan ced), sunt sateliți mai evoluaț i în sensul că au posibilitatea să
comunice între ei ș i au montate reflectoare laser care permit măsurători de tipul Satelite Laser
Rangi ng (SLR). Aceș tia au fost lansaț i începâ nd cu sfarș itul anului 1990;
d) Block -IIR (Replenishme nt) încep să înlocuiască sateliț ii din Block -ul II, după anul 1996.
Aceștia sunt p revăzu ți cu ceasuri atomice cu hidrogen, de tip MASER, care au au stabilitate
superioară faț ă de cele cu Cesiu sau Rubidiu. De asemenea, aceș tia dispun de legături
intersatelitare care permit ameliorarea preciziei de determinare a orbitelor sateliț ilor;
e) Block -IIF (Follow o n) continuă lansările de sateliț i GPS în perioada 2001 -2010. Ace știa
vor putea gestiona eventualele varia ții ale frecvenț ei fundamentale ș i disp un la bord de Sisteme de
Navigație Inerț ială (INS).
Funcțiile principale ale segmentului spațial și ale fiecărui satelit în parte:
– trans miterea permanentă de la sateliț i către utilizatori a informaț iilor, ca de exemplu timpul
generat de ceasurile atomice, efemeridele, starea echipamentelor auxiliare etc., prin
intermediul unor semnale radio mod ulate, avâ nd frecven țele undelor purtătoare
L1=1575.42 MHz si L2=1227.6 0 MHz (generate dintr -o frecvenț ă nominală fundamentală
de 10.23 MHz);
– menț inerea unei referin țe de timp foarte precise, prin intermediul ceasurilor atomice de la
bordul sateli ților GP S;
– recep ționarea ș i înmagazinarea de către sateli ți a informa țiilor primite de la segmentul de
control;
– executarea manevrelor de corectare ale orbitelor satelitare.
Segmentul de control al sistemu lui GPS este constituit din staț iile specializate de la so l care
actualmente sunt în număr de cinci ș i sunt dispuse aproximativ uniform în jurul Pămantului, în
zona ecuatorială.
Principalele a tribuțiuni ale segmentului de control, sunt următoarele:
– urmărirea permanentă, prin stațiile de la sol a sateliților sist emului și prelucrarea datele
recepționate în vederea calculării pozițiilor spațiotemporale ale acestora (efemeride), care
apoi sunt transmise din nou la sateli ți;
– controlul ceasurilor sateliților compar ându-le cu un ceas atomic cu hidrogen, de tip
MASER;
– calculul corecțiile orbitale, care sunt transmise la fiecare satelit și operate de motoarele
rachetă proprii ale acestora de corectare a orbitei;
– activarea prin comenzi de la sol, la momentele dorite sau necesare, a programelor de
protecție SA (Selective Av ailability) și AS (Anti – Spoofing), ale sistemului GPS;

12

– stocarea datel e noi recepționate de la sateliț i;
– calculul efemeridelor prognozate (Broadcast) pentru urm ătoarele 12 sau 24 de ore pe care
le transmite apoi la segmentul spațial;
– controlul complet as upra sistemului.
Cele cinci staț ii la sol care formează segmentul de control al sistemului de pozitionare GPS au
următoarele clasificări :
– stația de control principală (Master Control Station), amplasată la Colorado Springs în
Statele Un ite, centralizează datele recepț ionate de la sateli ți de către sta țiile monitoare de
la sol, prelucrează aceste date pentru prognozarea orbitelor sateliț ilor (efemeridelor) și
execut ă calculul corecț iilor acestora precum ș i ale ceasurilor, date care apoi se transmit la
stațiile de control ale sistemului ș i de la acestea înapoi la sateliț i, sub o formă ca re constituie
mesajul de navigaț ie, recep ționat de utilizatori;
– stațiile monitor ale segmentului de control sunt amplasate dup ă cum urmează: insula Hawai
(estul oceanului Pac ific), insula Kwajalein (vestul oceanului Pacific), insula Diego Garcia
(vestul oceanului Indian) și insula Ascension (oceanul Atlantic). Fiecare dintre aceste sta ții
împreună cu staț ia principală rec epționează permanent semnalele de la sateliț ii vizibili,
înregistrează datele meteorologice ș i parametrii ionosferici pe care le tr ansmit pentru
prelucrare la stația principală ;
– stațiile de control la sol (care de fapt sunt antene la sol), amplasate lângă staț iile monitor
din insulele Kwajalein, Diego Garcia s i Ascension realizeaz ă legatura permanentă cu
sateliț ii sistemului ș i transmit efemeridele, corecț iile orbitelor ș i ale ceasurilor atomice,
precum ț i alte date necesare bunei funcț ionări a sistemului.
Pentru calculul efemeridelor precise, necesare în spec ial la prelucrarea măsurătorilor GPS pentru
geodezie , se folosesc măsurători suplimentare de la alte cinci sta ții terestre.
Segmentul utilizatori este alc ătuit din total itatea utilizatorilor deț inători de receptoare
GPS cu antenă.
Clasificarea recep toarel or:
a. După numărul de frecvențe:
– Cu o frecvenț ă (L1)
– Cu dou ă frecvențe (L1, L2)
– Cu trei frecvențe (L1, L2, L5)
b. După destinație :
– De navigație
– Geodezice

13

– Pentru timp
c. După tipul de coduri
– Cu cod C/A
– Cu cod C/A și P (L1)
– Cu cod C/A, P (L1) și P (L2)
Receptoarele geodezice sunt receptoarele cele mai precise și operează cu lungimile de undă
purtătoare L1 și L2 precum și cu codul C/A sau P.
Pentru realizarea ridicărilor topografice am folosit GPS-ul Trimble R3 . Acest GPS oferă o
preci zie milimetric ă și este format dintr-un receptor cu o sing ură frecvenț ă L1, o anten ă, o unit ate
de control Recon și un program u șor de utilizat. Programul folosi t pentru culegerea datelor se
numeș te Trimble Digital Fieldbook. Aces t program are meniuri, comenzi și op țiuni foar te ușor de
învațat și folosit. Unitatea de control Recon stocheaz ă datele și dirijeaz ă receptorul prin
intermediul programului Trimble Digital Fieldbook. Foloseș te sistemul de operare Microsoft
Windows Mobile. Utilizatorul are posibilitatea s ă instaleze ș i să utilizez e pe unitatea de control ș i
alte programe ( Word, Excel, jocuri, etc.) facând GPS -ul Trimble R3 deosebit de flexibil și potr ivit
pentru mai multe întrebuinț ări. GPS-ul Trimble R3 rezist ă șocurilor provocate de c ăderile l ibere
din m ână, poate funcț iona în conditii de umiditate ridicat ă și la temperaturi extreme.
Corecțiile diferenț iale transmise de serviciul ROMPOS ( Sistemul Românesc de Determinare a
Poziției ) pot fi accesate prin folosirea unui telefon mobil, care se conecteaz ă prin Bluetooth la
unitatea de control. Formatele de date CMR+, RTCM 2.3, RTCM 3, pentru corecț iile diferen țiale
sunt standard ș i ofe ră posibilitatea de a comunica ș i cu alte tipuri de receptoare. Sunt perfect
compatibile cu formatele de date transmise de Agenția Național ă de Cadastru ș i Publ icitate
Imobiliar ă în cadrul reț elei na ționale de sta ții permanente prin serviciul ROMPOS. Sistemul
ROMPOS se bazează pe o Rețea Națională de Stații GNSS (GPS+GLONASS) Permanente
instalate de către ANCPI.
2.3 Proiecția Stereografică 1970
În România, luc rările topografice -geodezice se realizeză în sistemul de proiecție
Stereografic 1970. Această proiecție a fost adoptată în țara noastră în anul 1971, în urma Decretului
nr. 305 și are la bază elementele elipsoidului Krasovski 1940.
Elipsoidul Krasovski are următorii parametri:
– Semiaxa mare a = 6.378.245,000 m;
– Turtirea geometrică f = 1/298,3;

14

Deoarece este o proiecție conformă și azimutală, proiecția Stereografică 1970 păstrează
unghiurile nealterate, dar deformează distanțele și ariile și permite ca măsu rătorile geodezice să
fie prelucrate direct în planul de proiecție.
Proiecțiile azimutale pot fi:
– Perspective: se caracterizează prin faptul că proiectarea se face după legile perspectivei
liniare și se clasifică astfel: stereografice (razele proiectoare pornesc dintr -un punct
diametral opus celui de tangență), ortografice (punctul de perspectivă este considerat
la infinit iar razele proiectoare sunt perpendiculare și paralele pe planul de proiecție) și
centrale (când razele proiectoare pornesc din centrul sferei).
– Neperspective: pornesc de la stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească
harta.
Caracteristicile proiecției Stereografice 1970:
– Polul proiecției Q0 (denumit centrul proiecției sau punctul central al proiecției) este
situat aproximativ în centrul geometric al țării, la nord de Făgăraș.

Fig. 1 Punctul central al proiecției
(http://www.expertcadastru.ro/images/sistem%20stereo%2070.JPG )

– Coordonatele geografice ale polului proiecției Q0 sunt latitudinea B0 = 46 N și
longitudinea L0 = 2 5 E Greenwich.
– Sistemul de axe rectangulare plane xOy are ca origine imaginea plană a polului
proiecției, axa Ox are direcția de creștere spre Nord, iar axa Oy are direcția de creștere
spre Est.

15

– Adâncimea planului de proiecție este de aproximativ 3,2 km fa ță de planul tangent la
sfera terestră în punctul central.
– Deformația relativă în punctul central al proiecției este de -25 cm/km, crescând odată
cu mărirea distanței față de aceasta.

Fig. 2 Harta defor mațiilor liniare relative pe teritoriul României în proiecția Stereografică 1970
(http://www.expertcadastru.ro )

2.4 Sistemul de cote Marea Neagră 1975
Geoidul este forma imaginată, convențională a suprafeței terestre și se definește ca fiind
suprafața liniștită a mărilor și oceanelor, co nsiderată prelungită pe sub continente. Geoidul este o
figură echipotențială și are proprietatea că în orice punct al său este perpendicular pe direcția
verticalei locului, dată de firul cu plumb. Se folosește ca suprafață de nivel în altimetrie și se mai
numește suprafață de nivel 0.

Fig. 3 Suprafața de nivel 0
(http://www.creeaza.c om/afaceri/transporturi/navigatie/PAMINTUL -SI-STIINTA -NAVIGATIEI717 )

16

Sistemul de cote utilizat în România se numește Sistem de cote Marea Neagra 1975
deoarece suprafața de nivel 0 este considerată suprafața Măr ii Negre.
Baza altimetrică a ridicărilor nivelitice cuprinde rețele de nivelment geometric de ordin I,
II, III, IV, V și este formată de rețeaua geodezică de nivelment.
Rețeaua altimetrică dată în sistem de cote Marea Neagra 1975 are punctul fundamental 0
în Capela Militară din Municipiul Constanța și reprezintă nivelul mediu multianual al mării.
Punctul 0 fundamental însumează peste 14.000 de repere și are o lungime de 19.040 km.

2.5 Căi de comunicație – noțiuni generale
Căile de comunicație asigură deplasare a mijloacelor de transport pentru circulația
oamenilor și a bunurilor materiale. Căile de comunicație sunt realizate natural sau artificial și cu
ajutorul lor se îmbunătățesc relațiile sociale, culturale, politice și administrative, dintre oameni,
dintre o rașe și sate, țări și chiar continente.
Transporturile pot fi:
– aeriene;
– fluviale sau maritime;
– terestre (drumuri, căi ferate);
2.5.1 Clasificarea drumurilor
Drumurile reprezintă calea de comunicație terestră special întocmite pentru circulația
vehiculelor și a pietonilor. Drumurile se pot clasifica în funcție de relief (de șes, de deal, de munte),
din punct de vedere funcțional și administrativ (publice și de exploatare), după gradul de
perfecționare tehnică și în funcție de intensitatea traficului de perspecti vă.
Clasificarea drumurilor publice:
– De interes național: autostrăzi, drumuri europene, drumuri naționale;
– De interes local: drumuri județene, drumuri comunale;
– De exploatare: drumuri agricole, forestiere, miniere etc.
În funcție de intensitatea traficului de perspectivă se disting 5 clase tehnice pentru drumuri:
– drumuri de clasă tehnică I – trafic foarte intens, autostrăzi;
– drumuri de clasă tehnică II – trafic intens, drumuri cu 4 benzi de circulație;
– drumuri de clasă tehnică III –trafic mediu, drumuri c u 2 benzi de ciculație;
– drumuri de clasă tehnică IV – trafic redus, drumuri cu 2 benzi de circulație;

17

– drumuri de clasă tehnică V – trafic foarte redus, drumuri cu o bandă sau 2 benzi de
circulație, drum județean sau comunal;
2.5.2 Elementele geometrice ale dru murilor
1. În plan orizontal: aliniamente și curbe. Racordarea aliniamentelor poate fi f ăcută prin curbe
interioare sau prin curbe exterioare. Lungimea unui aliniament este distanța dintre punctele de
tangență ale curbelor de racordare adiacente cu aliniament ul considerat.
Aliniamentul dintre două curbe succesive, măsurat între tangenta de ieșire din prima curbă și
tangenta de intrare în urm ătoarea curbă, trebuie s ă aibă lungimea de cel puțin 1,4 V – viteza de
proiectare exprimată în km/h.

Fig. 4 Elementele geometrice ale drumului în plan orizontal
(www.scritub.com )

Elementele principale ale curbelor circulare:
– Unghiul dintre aliniamente (U): unghiul se determin ă prin m ăsurători directe sau
indirecte (pe teren) și pe cale grafică (pe planuri);
– Raza curbei (R): mărimea curbei se alege în funcție de viteza de proiectare, condițiile
tehnico -economice și de configurația terenului.

18

Fig. 5 Elementele curbei arc de cerc ( http://www.scri tub.com/stiinta/arhitectura -constructii/TRASEUL –
DRUMULUI -IcircN -PLAN -D83597.php )

R < 25 m ……………… din metru în metru
25 < R < 100 ………….. din 5 în 5 m
100 < R < 200…………. din 10 în 10 m
200 < R < 500…………. din 20 în 20 m
500<R < 1000………… din 50 în 50 m
– Tangenta (T): este cuprinsă între vârful de unghi (V) și punctele de tangență ale
curbei (T i-tangenta de intrare și T e-tangenta de ieșire) și se calculează cu următoarea
relație:
𝑇=𝑅∗ctg𝑈
2=𝑅∗tan𝛼
2
– Lungimea curbei de racordare (C): este cuprinsă între T i și T e din curbă :
C = 𝜋𝑅(200𝑔−𝑈𝑔)
200𝑔

– Bisectoarea (B) : este cuprinsă între vârful de unghi V și mijlocul arcului :
B = 𝑉𝑂⃗⃗⃗⃗⃗ −𝐵𝑂⃗⃗⃗⃗⃗ = 𝑅
sin𝑈
2−𝑅
2. În profil longitudinal: profilul longitudinal al drumului este secțiunea verticală prin axa
drumului, desfășurată pe un plan vertical, care conține lini a roșie (linia proiectului) și linia
neagră (linia terenului).

19

Fig. 6 Profil longitudinal

3. În profil transversal: profilul transversal este intersecția suprafeței terenului natural și a
drumului cu un p lan vertical și perpendicular pe axa drumului. Elementele principale ale
profilului transversal sunt partea carosabilă și acostamentele.

Fig. 7 Profil transversal
Potrivit ordinului 46/98 ″Norme tehnic e privind stabilirea clasei tehnice a drumurilor publice″,
DN1H este încadrat în clasa tehnică IV.

20

Tronsonul de drum studiat are o îmbrăcăminte asfaltică în stare de degradare pe unele porțiuni
de drum, rigole necurățate sau șanțuri inexistente, înierbate , trotuare degradate sau inexistente.
Profilul transversal al drumului are o platformă de 8,00 m, parte carosabilă de 6,00 m și 2×1,00 m
acostamente din pământ.

Fig. 8 Porțiune a drumului existent înai ntea reabilitării
2.6 Importanța întocmirii unei baze de da te cadas trale digitale
Atunci când o aplicație GIS es te realiza tă pentru evidența cadas trală, aceasta are sarcina de
a modela poligoane (imobile) geore ferențiate foarte precis din cadrul unei unități a dministrativ –
teritoria le. Informațiile care definesc parcelele sunt: proprietarul terenulu i, titlul de proprie tate,
categoria de folosinț ă a terenului , numărul c ărții funciare (unde es te cazul), numărul cadastral
(unde es te cazul), tarlaua, parcela , supraf ața și perimetrul . Informațiile care definesc cons trucțiile
sunt: proprie tarul, destinația cons trucției, au torizația, regimul de înalțime, e tc. Evidența cadas trală
poate fi completată cu multe atr ibute ale enti tăților identificate în GIS, aces te atribute le putem
folosi în diverse domenii de ac tivitate (Comisii locale de fond funciar, Comisii județene, Fond
Funciar, Urbanism, Achiziții publice, OCPI, BCPI, Direcția agricol ă, etc.).
Construirea unei astfel de baze de da te pentru un teritoriu administrativ este extrem de
laborioas ă, îndelungat ă și costisitoare.
2.6.1 Glosar de termeni tehnici:
Imobilul reprezintă terenul, cu sau fără construcții, de pe teritoriul unei unități
administrativ -teritoriale, aparținând unuia sau mai multor proprietari, care se identific ă printr -un
număr cadastral unic.

21

Intravilanul unită ții administrativ -teritoriale reprezin tă partea din unitatea administrativ –
teritorială, legal delimitată, destinată construirii și habitației.
Extravilanul reprezin tă partea din unitatea administrativ -teritoriala cuprinsa în
afara intravilanului , delimitata ă cadastral potrivit legii.
Tarlaua este diviziunea cadastrală tehnică a unității administrativ -teritoriale delimitată prin
detalii fixe, identificabile în teren, care nu suferă modi ficări în timp ( căi de comunicație, apă,
diguri, etc. ).
Parcela este suprafața de teren situată într -o unitate administrativ -teritorială pe un
amplasament bine stabilit, având o singură categorie de folosință și aparținând unuia sau mai
multor proprietari .
Corpul de proprietate este constituit din una sau mai multe parcele alipite, aparținând
aceluiaș i proprietar.
Categoria de folosință a t erenului este caracterizare a codificată din punct de vedere al
scopului pentru care este utilizat terenul.
Planul parcelar este reprezentarea grafică a unei tarlale care conține limitele tuturor
imobilelor din tarla. D upă recepția și atribuirea numerelor c adastrale de către Oficiul de Cadastru
și Publicitate Imobiliară , planul parcelar devine plan cadastral .
Planul topografic este reprezentarea convențională, în plan, analogică sau digitală, a unei
suprafețe de teren, într -o proiecție cartografică și în sis tem național de referință.
Planul cadastral digital este un produs integral, forma t din date și informații alfanumerice,
clasificate după natura și apar tenența lor în fișiere, capabil să furnizeze automat o imagine grafică
parțială sau totală a unei zone de interes . Avan tajul foar te mare constă în faptul că aceste planuri
pot fi completate și actualiza te în orice moment.
Destinațiile terenurilor și codurile acestora:
– terenuri cu destinație agricolă TDA;
– terenuri cu destinație forestieră TDF;
– terenuri aflate permanent sub ape TDH;
– terenuri aflate în intravilan TDI;
– terenuri cu destinație specială TDS.
Categoria de folosință a terenului și codul acesteia:
– arabil – A;

22

– vii – V;
– livezi – L;
– pășuni – P;
– fânețe – F;
– păduri și alte terenuri cu vegetație forestieră – PD;
– ape curgătoare – HR;
– ape stătătoare – HB;
– căi de comunicații rutiere – DR;
– căi ferate – CF;
– curți și curți cu construcții – CC;
– construcții – C;
– terenuri neproductive și degradate – N.
Destinațiile construcțiilor și co durile acestora :
– construcții de locuințe – CL;
– construcții administrative și social -culturale – CAS;
– construcții industriale și edilitare – CIE;
– construcții -anexă – CA.
3 SURSE DE DATE. OBȚINEREA ȘI PRELUCRAREA LOR
3.1 Măsurători topografice
Pentru zona s tudiată am efec tuat ridicarea topografic ă (drumu l, limita de proprietate etc. )
cu ajutorul GPS-ului Trimble R3 , utilizâ nd metoda REAL TIME KINEMATIC (metoda
cinematic ă în timp real ), asigur ându-se o precizie pe X de ± 0.005 -0.010 m, pe Y de ± 0.005 –
0.007 m și pe Z de ± 0.013 -0.020 m . Pe baza inventarului de coordonate, punctele au fost raportate
cu ajutorul aplicației TopoLT, din cadrul programului AutoCAD , unde a fos t întocmi t planul
topografic .
3.2 Date obținu te de la ANCPI
Datele topografice obținu te de la ANCPI au fo st realizate de către persoane autorizate care
garantează corectitud inea lor . O par te din i mobile au fos t descarca te din sis temul E terra. Acest
sistem conține reprezentarea vectorială a imobilelor , numerele cadas trale câ t și alte informații
impor tante, sistem ul es te centralizat de ANCPI ( Agenția Național ă de Cadastru și Publici tate

23

Imobiliar ă). Sistemul E terra poa te fi accesa t de către persoanele au toriza te să execu te lucra ări de
cadas tru, topografie, geodezie.
3.3 Aplicații utilizate
3.3.1 AutoCAD
AutoCAD este un program CAD (computer ai ded design – proiectare asistat ă de calculator )
și este cel mai răspândit mediu de grafică și proiectare, folosit în arhitectur ă, mecanic ă, instalații,
topografie, etc . Acest program este comercializat și dezvoltat de compania americană Autodesk.

Fig. 9 Interfața programului AutoCAD
Fișierele specifice programului sunt cele de tip dwg și dxf . AutoCAD -ul rulează pe
sistemului de operare Windows, deși ini țial a fost dezvoltat pe platforme ca U nix și Macintosh.
Folosirea acestui program prezint ă următoarele avantaje: modelarea și vizionarea în spațiu a
obiectelor, crearea obiectelor at ât în 2D, câ t și în 3D, se poate calcula volumul brut de material
necesar cre ării produsului în realitate, pot fi realizate desene la orice scară, precizia de execu ție
este extrem de mare , timpul de execu ție este redus , calitate a desenului este foarte bun ă, fișierele
pot fi utilizate, exportate, transferate ș i în alte aplicatii/ programme, e tc. După descărcarea da telor
din GPS am r ealiza t planul topografic cu ajutorul programului AutoCAD. Planul topografic este o

24

reprezentare a terenului, convențională și se întocmește la scări mai mari sau egale cu 1:10.000
(1:500; 1:1.000; 1:2.000; etc.) . Proiectarea punctelor de pe suprafața terestră se face ortogonal și
se neglijează efectul de curbură al Pământului. Planurile topografice trebuie să fie actualizate
periodic deoarece pe parcurs apar diferite schimbări în configurația terenului. Pe baza inventarului
de coordonate, punctele au fost raportate cu ajutorul ex tensiei TopoLT , din cadrul programului
AutoCAD .
TopoLT reprezintă un instrument necesar în domeniul topografiei și a cadastrului,
îndeplinind toate cerințele necesare pentru munca de birou. Aceasta aplicație conține unelte și
facilități de configurare a elementelor dese nate, utile pentru reali zarea planuri lor cadastrale sau
topografice , a modelulu i tridimensional al terenului, a curbelor de nivel, la georeferențierea
imaginilor raster, calcularea volumelor de săp ătura și umplutură, etc.
Etape folosite la întocmirea planului topografic:
– Se conf igurează programul TopoLT și în funcție de operator sau de cerințele proiectului
se alege scara planului, numărul de zecimale, etc.

Fig. 10 Meniul de configurare al programului

25

– După configurare urmează raportarea punctelor pe baza inventarului de coordonate :
TopoLT – Coordonate – Raportează puncte .

Fig. 11 Interfața programului TopoLT

– Punctele se unesc, în funcție de codurile fiecăruia tot cu ajutorul programului TopoLT.

26

Fig. 12 Meniul pentru puncte

– Realizarea caroiajului planului s -a efectuat accesând: TopoLT – Planșe – Desenează
caroiaj.

27

Fig. 13 Planul topografic

3.3.2 ArcGis
ArcGIS este un sof tware produs de compania ESRI care dispune de ins trumen te profesionale
pentru analiza spațial ă, cartografiere, permite crearea, p relucrarea și afiș area datelor geografice .
Acest sistem este compus, în principal , din trei p ărți: ArcSDE (Spațial Da tabase Engine ), ArcIMS
(Internet Map Server ) și ArcGIS Desktop .
ArcSDE este un sis tem de managemen t al bazelor de da te geografice dis tribui te (dupa Al. M.
Imbroane , 2012 ).
ArcIMS distribuie pe in ternet datele geografice.
ArcGI S Desktop face referire la trei c omponente : ArcView , ArcEditor și ArcInfo .
ArcView permite vizu alizarea, interogarea, analiza ș i crearea h ărților. Ofer ă instrumente pentru
explorare, selectare, editare, afișare, analiz ă, simbolizare și clasificarea datelo r.

28

ArcEditor oferă funcționali tățiile lui ArcView, la care se adaug ă posibili tatea cre ării
topologiei, permi te datelor vec toriale să fie editate și crea te în toate forma tele supor tate de
produsele ESRI.
ArcInfo este com ponenta cea mai complex ă (include funcționali tățiile lui ArcView și
ArcEditor ), ofer ă funcț ii de conversie și geoprocesare a datelor, necesare pentru realizarea unor
soluții complete GIS.
Aceste trei versiuni includ aplicaț iile ArcMap, ArcCatalog și ArcToolbox .
ArcMap este aplicaț ia pr incipal ă pentru: explorarea datelor surs ă, analiz ă spațial ă, afișarea
rezultatelor, p rezentarea rezultatelor. ArcMap lucreaz ă cu straturi tematice, include bara de
instrument e Zoom I n, Zoom O ut, Pan, Select Elements, Identify și are dou ă opțiuni de afiș are:
Data View (se foloseș te pentru vizualizara, interogarea ș i manipularea datelor) și Layout View (se
folosește la prelucrarea pentru tip ărire).

Fig. 14 Interfața aplicației ArcMap

29

ArcMap organizeaz ă seturile de date în Data F rames , care conține seturi de date shapefiles, grids,
coverages/ geodatabase. În ArcMap o rice set de date ad ăugat va fi salvat în fiș ierul cu extensia
mxd. Fereastra Table of Contents din ArcMap conține lista s traturilor ( layer s) în ordine a în care
ele au fost ada ăugate ș i în ordinea în care ele sunt afiș ate.
ArcCatalog este un instrument pentru managemen tul și organizarea da telor. ArcCa talog
include instrumente de localizare, vizualizare, înregistrarea metadatelor, c ăutare a și
previzualizar ea orica ărui tip de da te. ArcCatalog permite accesul rapid la folderul în care se
lucreaz ă și la fișierele din el prin setarea c ăii sur selor de date.
ArcToolbox are ins trumen te necesare proces ării da telor geografice.
3.4 Valorificarea rezul tatelor
Pentru realizarea lucrării au fost necesare o serie de planuri cadas trale și ortofotoplanul din
zona locali tații Peș tiș, din județul Bihor . Datele au fost obținute atât prin măsurători topografice în
teren, de pe vechile planuri parcelare (prin vectorizare pe ortofotoplan ), cât ș i din baza de da te
ANCPI . Persoanele autorizate care au realiza t măsură torile topografice din baza de da te ANCPI,
garantează corectitudinea datelor prelucrate și a măsurătorilor efect uate. După realizarea
ridicărilor topografice am întocmi t planul topografic al zonei m ăsurate. Planul topografic a fos t
realiza t în programul Au toCad.

Parcelele rezultate în urma măsurătorilor din ter en au fost primite în format dwg, urmând
transformarea acestora în format shapefile, cu ajutorul ferestrei de unelte ArcToolbox, Conversion
Tools, Feature class to shapefile, din ArcGIS .

30

Fig. 15 Fereas tra de unel te Arc Toolbox
În cazu l identificărilor parcelelor direct de pe ortofotopla n, elementele au fost vectorizate și create
în format shapefile . În acest tip de date este stocată atât informația spațială cât și informația
descriptivă.

31

Fig. 16 Ortofotopla n în ArcMap
Atunci când imaginea raster este folosită pen tru crearea informațiilor vectoriale dintr -o anumită
zonă, este necesară georeferențierea imaginii raster. Georeferentierea este procesul prin care o
imagine raster este adusă în coordonatele sistemului de pr oiecție folosit .
Prima entit ate digit izată a fos t limita zonei de s tudiu. Aceasta s -a realizat din meniul
Editor -Start Editing -Create features , prin trasare pas cu pas a zonei , sub formă de poligon . La
finalul fiecărei sesiuni de digitizare, a fost accesat butonul Editor -Stop editing -Save editing (s-
au salvat poligoanele efectuate).

32

Fig. 17 Limi ta zonei de s tudiu
Următoarea serie de digitizări s -a efectuat asupra străzilor private. Pentru rețeaua de
drumuri s -au trasat poligoane de-a lungul imaginii ce forma u un drum, de pe ortofotoplan , din
același meniu Editor -Start editing. În cazul în care poligoane trebuiau să alcăt uiască același drum,
am folosit meniul Editor -Merge -Ok. Pentru a păstra o precizie cât mai bun ă am ales să reprezint
drumurile și str ăzile prin poligoane .

33

Fig. 18 Rețea de drumuri
După digitizarea drumurilor am realiza t acostamentul, rigo la, pista de biciclete și trotuarul .
Aces tea au fost rea lizate cu ajutorul buffer -ului, l a distanțe diferite faț ă de drum . Buffer -ul este o
operație spaț ială simplă, realiza tă pe un singur strat de hartă și presupun e crearea unor zone de
interes la anumit e distanțe în jurul entităților (puncte, linii, poligoane).

34

Fig. 19 Buffer la drum
Au urma t parcele ș i cons trucțiile, folosi nd același meniu Editor -Start editing .

Fig. 20 Digitizare parcele

35

Alcătuirea tabelelor de atribute
Pentru fiecare element în parte s -a alcătuit un tabel atribut care ajută la descrierea acestora ,
prin completarea tabelului c u informații care definesc elemen tele. Tabelul atribut se generează
automat de către program, cu câmpul de bază Fid, acesta ofer ă numărul de ordine al înscrierilor în
tabel. P entru fiecare câmp pe care dorim să îl adăugăm, se va accesa din tabelul atribut, cu Editor –
Stop Editing activa t, Options -Add Field, apoi se alege codificare a necesar ă tipului de înscriere
care se va realiza (text, cifre , data, etc). Fiecare rând nou va fi introdus automat de către progr am,
odată cu fiecare piesă desenată în shapefile -ul respectiv. Pentru rețeaua de drumuri au fost necesare
descrierea tipului de șosea: națională, comunală, drum priva t și denumirea acesteia (unde es te
cazul) .

Fig. 21 Tabelul de atribut e pentru drum
Pentru parcele s -au stabilit mai multe câmpur i de date cum ar fi: proprie tarul, categoria de
folosință, num ărul c ărții funciare, n umăr ul cadastral, titlul de proprietate, n umăr tarla, numărul
parcelei, suprafața și diverse observații (parcele aflate în litigiu , etc. ).

36

Fig. 22 Atribut e pentru parcele

Pentru cl ădiri s -au stabili t urm ătoarele câmpuri de date: proprie tarul, anul construirii construcției,
numărul cadastral, regimul de înălțime, destinația, suprafața, perimetrul, codul construcției și
fundația.

37

Fig. 23 Atribut e pentru clădiri
Realizarea File Geodatabase -ului și corec tarea s traturilor
Realizarea b azei de da te de tip File Geodatabase a fost efectuat ă din ArcCatalog -New – File
Geodatabase . Am ales denumirea bazei de date și am definit sistemul de coordonate, iar apoi am
adăugat un nou set de date: click dreapta PR-New Feature Dataset, la care au fos t importate
shapefile -urile create: click dreapta NewFeature Dataset – Import – Feature Class (multiple). După
realizarea bazei de date, am trecut la corectarea straturilor, deoarece acestea prezentau mai multe
erori (goluri, suprapuneri sau duplicate). Topo logia unei hărți creează relații între p ărțile unui
shapefile, și ne permite să le edităm simultan ținând cont de caracteristicile geometrice. Topologia
poate fi creată pentru punctele, poligoanele, sau poliliniile unor mai mule shapefile -uri dintr -o
singu ră bază de date ( click dreapta pe baza de date – Create Topology – shapefile -urile – regulile
topologiei ). La crearea unei noi topol ogii trebuie să ținem cont de anumite aspecte: trebuie
selectată toleranța cluster -ului, s hapefile -urile care sunt implicate în topologie (în cazul de față
parcel e, clădiri și elementele domeniului public), t rebuie să selectă m regulile topologiei (s ă nu

38

existe duplicate, să nu se suprapună/ să aibă goluri între ele, să nu se suprapună/să nu aibă goluri
cu celelalte clase );

Fig. 24 Crearea topologiei
După realizarea topologiei vor fi afișate toate erorile. În acest mod este foarte ușor să modificăm
straturile. Toate aceste modificări se realizează din meniul Topology, meniul conține opțiuni de
editare, de vizualizare a erorilor, sau de validare a topologi ei.

Fig. 25 Meniul Topology

39

Fig. 26 Afișarea erorilor cu ajutorul topologiei

Astfel se po t edita foarte ușor shapefile -urile folosi te în topologie și se elimină toate erorile .
Interogări efectuate
Funcționalitatea GIS nu este completă fără metodele și procedeel e de analiză spațială,
astfel c ă realizarea acestor analize este ceea ce diferențiază un GIS de alte sisteme informatice.
Aplicațiile GIS presupun utilizarea unui volum mare de date și tr ebuie să permită legătura eficient ă
între două tipuri distincte de date: date spațiale și date de tip atribut.
Interogarea reprezintă o mulțime de proceduri destinate regăsirii și afișării datelor existente
în baza de date și care sunt dorite de către utilizator la un moment dat. Interogările se pot realiza
asupra unor date car e fac parte din baza de date existentă, dar se pot realiza și asupra unor date
rezultate în urma unor operații analitice. Un exemplu de interogare posibilă ar fi ca din tabelul
atribut , folosind Options – Select by attributes să se selecteze c âmpul de inte res, cu nu mele
proprietarului: “Proprietar = Albu Andrei ”, sau cu regimul de înălțime al construcțiilor
“Regl_de_in = P+2” , urmând ca programul să selecteze automat în tabelul atribut, rândul sau
rândurile care indică rezultatul cerut, iar mai apoi, prin dublu click pe capătul stânga al rândului,
se va afișa automat pe hartă, toate parcelele pe care respectivul proprietar le deține sau toate
clădirile cu regimul de înălțime P+2. Astfel de interogări se pot realiza în funcție de atribut ul din
tabel, indife rent de formatul acestuia.

40

Fig. 27 Interogare după numele proprietarului

Fig. 28 Interogare după regimul de în ălțime – construcții

41

Un alt tip de inte rogare se poa te face prin accesarea Query Builder -ului. Accesând click
dreapta pe shapefil elul Parcele, Layer propertie s-Definition Query, Query Builder și accesând de
exemplu: “Categoria_de_folosinț ă” = ”F”, se formează automat un tabel care va conține exact
rândurile necesare aflării rez ultatului, respectiv, parcelele care au ca tegori a de folosinț ă fâneaț ă.

Fig. 29 Interogare cu Query Builder
Se închide Query Builder -ul, apoi se deschide tabelul atribut care va conține exact rândurile
dorite. Aceas tă bază de da te selec tată se poa te expor ta.

42

Fig. 30 Interogare de t ip Query Builder după categoria de folosinț ă
Atât din Attribute Table -Options -Layer Properties, cât și din Layer properties -Query
Builder, se pot efectua foar te mul te interogări care să vizeze informațiile dorite. Mai jo s, se vor
prezenta alte exemple de interogări posibile.

43

Fig. 31 Interogare pentru aflarea parcelelo r dintr-o tarla

Fig. 32 Interogare pentru aflarea proprie tarului dup ă titlul de proprie tate
Funcții de vecinătate – buffer
Funcțiile de vecinătate evaluează caracteristicile ariei din jurul unei locații grafice
specificate. Cea mai cunoscut ă funcție de vecinătate este buffering -ul. Pentru zona de studiu am

44

creat un buffer de 50 m între axul drumului și construcțiile care o s ă fie afectate de vibrațiile
traficului. Vibrațiile cauzate de trafic provoacă daune invizibile la început. Reproducere a
acestora provoacă fisuri microscopice în mortar, care duce la sfărâmarea mortarului și mai târziu
la fisurarea elementelor de zidărie. În continuarea am făcut c âteva analize care constau în clădiri
afectate de vibrațiile traficului și am prezentat câteva soluții.

Fig. 33 Zona afectată – buffer 50 m
Pentru a diminua influența vibrațiilor asupra fundațiilor clădirilor se recomandă luarea unor
măsuri: i mpunerea tipurilor de vehicule, alegerea de sisteme rutiere ri gide sub formă de undă de
placă, se vor prevedea rosturi în stratul rigid și în stratul de uzură al îmbrăcăminț ii (de -a lungul
căii rutiere), la conta ctul dintre sursă (vibrațiile) ș i element (fundație) se recomand ă sisteme
disipatoare de energie (pardoseli elas tice pentru acțiuni de impact).
Analiza spațială multiplă
Analiza spația lă multiplă presupune interogarea unor date și relații dintre acestea, aflate pe straturi
de hartă diferite. Cu ajutorul acestor operații mai multe straturi pot fi combinate pentru a rezulta
un strat complex sau invers creeând un strat tematic prin descomp unerea unui strat complex.

45

Operațiile pe straturi multiple se pot împărți în trei categorii:
– operații de tip overlay;
– analiza de proximitate;
– analiza corelațiilor spațiale.
Overlay creează combinații între primitivele grafice afla te pe straturi diferite în conformitate cu
anumite condiții logice imp use.
Deși cuvântul overlay înseamnă suprapunere, grupul de operații care îl alcătuiește sunt de factură
diversă. Pentru realizarea suprapunerilor se alege tipul suprapunerii și operația care se va aplica
asupra straturilor.
Overlay poate fi de trei tipuri:
– Punct -în-poligon – suprapunerea unui st rat ce conține entități de tip punct peste un strat
cu entități de tip poligon.
– Linie -în-poligon – suprapunenerea unui strat ce conține entități de tip linie peste un strat
cu entități de tip poligon.
– Poligon -în-poligon – suprapunerea unui strat ce conține entități de tip poligon peste un
strat cu entități de tip poligon.
Operațiile care se pot aplica straturilor sunt următoarele: union ( reuniune ), intersect ( intersecție ),
identi ty (identificarea unui strat de h artă pe suprafața altui strat), clip, erase.

46

Fig. 34 Clădiri afectate de vibrațiile traficului
4 PUBLICAREA H ĂRȚII PE WEB
Baza de da te a fos t publica tă pe aplicația Story Maps, aplicația a fos t dezvol tată de către ESRI și
este disponibil ă la urm ătorul link: https://storymaps.arcgis.com/en/ . Aceas tă etapă este necesar ă
în procesul de informare și permite prezentarea unor informații (proprie tar, titlul de proprie tate,
numărul cadas tral, ca tegoria de folosinț ă a terenului , etc.) într-un mod organiza t și succesiv .
Integrarea bazelor de date în cadrul aces tei aplicații es te avan tajoas ă deoarece nu exist ă riscul
distrugerii bazei de date de către utilizatori. Pentru realizarea aplicației tre buie creat un cont
personal, se alege formatul pentru dezvoltarea aplicației, se adaug ă informațiile dorite și se public ă
online.
Pentru realizarea acestui demers se folosesc următoarele comenzi: alegerea meniului Map →
Create a Map → alocarea numelui hărț ii (Peș tiș) → Add Layer from File → Choose F ile →
Impor t Layer

47

Fig. 35 Creare har tă online
În aces t caz am încărcat date de tip shapefile arhiva te în forma t ZIP: parcele, cl ădiri, rigole,
drumuri, e tc.

Fig. 36 Impor tarea da telor

48

După impor tarea da telor, aces tea po t fi prelucra te (se poa te alege a tributul la vizualizare,
modificarea culorii, se tarea transparenței e tc.) și vizualiza te în funcție de scopul dorit. Se salveaz ă
conținu tul, dacă se dorește vizualizarea și păstrarea datelor doar de către realizator, se alege meniul
Priva te, iar dacă se dorește publicarea acestuia se alege meniul Public . După publicarea hărții,
aceasta va avea o interfață accesibilă și ușor de utilizat, unde vom avea acces la toate informațiile
necesare.

Fig. 37 Harta publica tă

49

Fig. 38 Vizualizare har tă după categoria de folosinț ă a terenului

5 CONCLUZII
Analizele spațiale evidențiate în lucrare pot fi folosite în cadrul instit uțiilor publice . Având
aceste dat e digitale Comisia L ocală de fond funciar are posibilitatea întocmirii documen tației de
punere în posesie mult mai rapid și eficient, printr -o simplă accesare a datelor existente. Aceas tă
aplicație evită eventuale fraude asupra modului de punere în posesie a terenurilor .
Crearea unei baze de date GIS foarte complexă ne ajută la rezolvarea diverselor probleme
când vine vorba de modernizarea și reabilitarea unor st răzi sau drumuri (exproprieri).
Posibilitatea aplicației de editare și actualizare face ca informația să fie disponibilă direct (bază de
date online – modificări în timp real) sau imediat ce s -au luat decizii și s -au realizat modificări .
Harta din Story Maps este disponibil ă la următorul link :
https://deacroxana.maps.arcgis.com/apps/StoryMapBasic/index.html?appid=a192ea184da449b6
90644ae3206dd33c

50

6 BIBLIOGRAFIE

Bilașco , Ș.; Moldovan, Maria O.; Sanda, Roșca (2017 ), Aplicații G.I.S. în Adminis trația P ublic ă Locală,
Edit. RISOPRIN T, Cluj-Napoca

Imbroane, A. M. (2012), Sisteme Informatice Geografice. Volumul 1. Structuri de date , Edit.
Presa Universitar ă Clujean ă, Cluj -Napoca

Imbroane, A., Moore, D.(1999), Inițiere în GIS și teledetecție , Presa Universitară
Clujeană, Cluj -Napoca

Keller, I. E.(2010) , GIS- Sisteme Informatice Geografice , Edit. Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca

Haidu, I. (1998) , SIG Analiză spațială , Edit. HGA București

Hoda , G.; Iliescu , M. (2009 ), Căi de comunicație , Edit. U.T.PRESS, Cluj -Napoca

Nuțiu , C.; Bondrea , M. (2010 ), Instrumente topografice și geodezice –îndrumător pentru lucrări de
laborator , Edit. U.T.PRESS, Cluj -Napoca

Ortelecan , M. (2006 ), Geodezie , Edit. Academic Press, Cluj -Napoca

ARICOLE OPOLOGIA SPAȚIALA DE FLORIN IOSUB http:// www.geo -spatial.org/articole/topologia -spa-iala
Introducere in ArcGIS
http://www.scritub.com/stiinta/informatica/Introducere -in-ArcGIS82110155.php
Facutatea de Geografie – ID/IFR Sisteme Informationale Geografice
http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2016/oct/29_10_2 6_1919_GIS.pdf
G.I.S. Curs 3 Geogafia Mediului 1.04.2014 Dr. Constantin Nistor
http://old.unibuc.ro/prof/ene_m/docs/2015/oct/28_10_51_31Info3.pdf
STRUCTURI DE DATE
http://s ig.trei.ro/part5.htm