Extremismul Religios Ca Sursa a Criminalitatii

Extremismul religios ca sursă a criminalității

Cu toate că la prima vedere religia și criminologia par a fi două obiecte de studiu bazate pe principii, origini, concepții și idei total deferite, ele întrunesc un șir de elemente constitutive ce le unesc prin simpla existență a acestora, fapt ce nu poate fi negat de nimeni, dar permite o abordare diferită în conformitate cu concepțiile proprii asupra problemei în cauză. Paralelilismul dintre religie și criminologie este conturat de însăși problema cauzalității în criminologie care evidențiează faptul declanșării unor anumiți factori, pozitivi sau negativi, ce influențează direct asupra criminalității.Religia face parte din categoria factorilor socio-culturali. Ce factor criminogen, religia a determinat controverse, în sensul că nu există o părere unanimă pentru a fi considerată ca factor de influențare în comiterea infracțiunilor, din contra, aceasta are un rol important în prevenirea și combaterea criminalității. Totuși, unii cercetători au ajuns la concluzia că anumite secte religioase recurg la infracțiuni pentru a obține avantaje materiale, iar în perioadele de criză economică și politică recurg la infracțiuni cu substrat religios. Două dintre cele mai negative fenomene prezentate în viața oamenilor din zilele noastre pot fi considerate sectele criminale și terorismul religios. Ambele umbresc rolul pozitiv al religiei, dar nu dețin o putere într-atît de mare încît să-l suprime. Religia, din cele mai vechi timpuri, a deținut o putere moralizatoare în rîndurile oamenilor, conducîndu-i pe o cale vrednică de urmat în viață. Astfel, putem susține că indiferent de prezența unor fenomene anormale în societate, religia își va păstra locul de vază în inimile celor decedați cu trup și suflet bunului Dumnezeu.

De-a lungul anilor, religia a ocupat un loc aparte în cadrul societății, respectiv în viețile oamenilor. Rolul incontestabil al acesteea nu poate fi negat sub nici o formă. Religiozitatea este un fenomen care și-a pus amprenta asupra întregii omeniri, dînd dovadă de pozitivism în toate sferele în care omenirea își desfășoară activitatea.

Criminalitatea este un factor persistent în cadrul societății din cele mai vechi timpuri mergînd braț la braț cu dezvolatrea istorică a acesteea.

Putem susține cu fermitate că religia și rolul acesteea în lupta cu criminalitatea a dat dovadă de eficacitate la maxim. Religia îi conferă sufletului o notă de stabilitate, transformîndu-l într-un punct în centrul universului în jurul căruia se axează bunătatea, dreptatea și echitatea pe pămînt. Religia îi face pe oameni mai buni, mai deschiși unii cu alții și mai capabili de a face lucruri frumoase și bune,plăcute bunului Dumnezeu. Religia îi conferă omului o notă de spiritualitate îndreptîndu-l pe calea cea dreaptă în viață. Un om cu credință în suflet poate săvîrși doar fapte bune, pentru acesta crima este o faptă inadmisibilă asemuindu-se cu păcatul. Așa cum săvîrșirea unei crime atrage după sine pedeapsa prevăzută de legislația penală, așa și păcatul este o faptă omenească necugetată care atrage după sine pedeapsa Divinității. Religia sădește în sufletul și inima omului semința dreptății, purității și iubirii eterne. Învățăturile acesteea îi conferă omului sentimentul de frică și pietate față de Dumnezeu, făcîndu-l pe acesta să se ferească de păcat, respectiv de lucrurile rele. Faptul ce-l face pe om sa-și trăiască viața în numele lui Hristos este frica de a nu ajunge în focul Gheenei pe veci. Astfel,putem susține cu tărie că rolul religiei în lupta cu criminalitatea este incontestabil.

Dacă să ne conducem de unele statistici, putem evidenția faptul că rata infractorilor care nu aparțin nici unei confesiuni religioase este cu mult mai mare decît a celora ce împărtășesc vreo confesiune, iar crimele săvîrșite de către aceștia au un caracter mult mai grav.

Religia ne îndeamnă spre urmarea învățămintelor date nouă de către bunul Dumnezeu prin predicarea acestora de către Sfinții Apostoli. Un copil crescut în spiritul religiei are predispunere mult mai mică spre săvărșirea crimelor atunci cînd va deveni adult. Să tindem spre educarea copiilor generațiilor prezente și viitoare în spiritul credinței. Numai așa vom putea trăi într-o societate sănătoasă unde crima și fenomenul criminalității vor avea o rată neînsemnată. Uniunea omului cu Dumnezeu va salva omenirea de la pierire. După cele expuse anterior, putem susține ferm că prezența benefică a religiei în viețile oamenilor nu poate fi constatată sub nici o formă.Ea va fi mereu focul ce arde veșnic în inimile credincioșilor.

Există un șir de secte și grupări ce pretend a fi numite religioase,cu ideologii profund criminale care umbresc rolul benefic al religiei,lăsînd în umbră învățăturile creștine.Ele sunt niște devieri de la religia adevărată,abordate ca extremism religios,venite să-și pună amprenta în sufletul celor decăzuți în fața bunului D-zeu,care au încălcat legea divină și au scuipat în inimile creștinilor.

Acest extremism religios,la etapa actuală se evedențiază mai mult spre gupuri de oameni și nu individual,astfel două importante devieri de la adevărata religie sunt sectele criminale și terorismul religios.

Sectele criminale

Prea multe tragedii au produs sectele în ultimii ani ca să nu se nască întrebarea firească asupra esenței acestor grupuri de oameni debusolați,cu devieri comportamentale,stăpîniți de niște nebuloase doctrine mistico-ezoterice,unul cu rădăcini mergînd pînă la începuturile religiilor monoteiste,dar și cu încrucișări și contagiuni cu religii orientale,cu practici tribale.Un rol aparte îl joacă conducătorii sociali ai sectelor criminale,acei guru moderni,persoane malefice charismatice ca Moon DiMambo,Jim Jons,David Koresh,Applewhite.Sunt un șir de secte care n-au practicat sinuciderea,dar prozeliții practică un fel de genocid spiritual și fizic asupra copiilor,Ordinul Apostolic Tabitha’s Place raspîndit în SUA și Franța.Conștiința omului modern suportă un șir de sinucideri colective din otrăvire,împușcare,drogare,incendiere și altele din cauza sectelor criminale existente.

Conform statisticilor întocmite de Universitatea Santa Barbara din California s-a stabilit că numai în SUA funcționează peste 5000 de grupuri spirituale de sorginte creștină și ezoterică,în Japonia sectele de sorginte budistă și shintoistă se ridică la 1500.Pe continentul african ființează zeci de mii de biserici independente,cifra variind între 15-30000 de grupuri distincte.

Această dereglare în plan spiritual are la origine carențe ale realității în toate planurile conducînd la deznădeje,pesimism,blazare,dezabuzare,contestare.E o frondă după ce oamenii au suferit dezamăgiri în plan religios cînd principiul “homo homini lupus” a acționat bestial în lagărele de concentrare fie naziste,fie gulagurile comuniste, în plan științific, după dezastrele nucleare de la Nagasaki și Hirosima, în plan ideologic după destrămarea sistemului communist, în plan medical-sanitar după răspîndirea virusului HIV și înmulțirea cazurilor de SIDA.

Deși scopurile ca și modurile de acțiune ale unora dintre noile secte au de cele mai multe ori un caracter confidențial, activitatea care o desfășoară le dezminte fățărnicia religioasă, dovedindu-se a fi grupări criminale cu scopuri ascunse, dar bine definite de către șefii lor.

Viața comunitară a cîtorva secte, prin beciuri murdare, caseabandonate, consumarea de droguri, organizarea unor ritualuri foarte primitive pînă la “arderea pe rug” sau executarea așa ziselor crime rituale sunt considerate de adepții noilor “religii” ca niște cerințe “sfinte”.

Una din cele mai periculoase secte care propagă criminalitatea este satanismul,fiind un cult cu o rată de răspîndire foarte rapidă pe glob.Este secta unor membri depresivi, o capcană pentru adolescenții fără carte și neusupuși cerințelor societății devenind un pericol iminent pe pămînt.

Sectele criminale sunt un vis urăt ce tulbură bineleoamenilor, fericirea și armonia pămîntească. Ele sunt foarte populareîn întreaga lume,caracterizăndu-se prin bani și sex. Sexul fiind un mod de a domina adepții, iar banii intrument de a-și întregi scopurile malefice. Cele mai numeroase organizații și secte sunt “Martorii lui Iehova” și “Scientologia”,care exploatează adepții influențabili prin intermediul unei stabile manipulări mintale pentru a-și îmbogăți bugetul. Însă unii “lideri” merg și mai departe ,abuzînd fizic de credincioșii acestor secte,pentru cîștiguri și mai mari,mascînd neregulile sub aripa unor ritualuri secrete.

De-a lungul istoriei termenul “sectă” a adunat foarte multe sensuri și definiții. Observînd descifrarea dicționarului ,secta este o grupare care s-a dezlipit dintr-o structură sau organizație inițială, urmărind obiectivul de corectare a unor abateri doctrinale pe care le popaga structura inițială.Astfel, putem conchide că secta este, într-un mod sau altul o mișcare de evoluție și corectare a unei biserici care a luat un alt drum de la tradiția inițială.

Această desprindere de la confesiunea inițială are loc din mai multe motive și mereu din inițiativa unui grup sau a unui lider. Privind astăzi în societate, putem vedea că întreg procesul de naștere a unei secte nu mai are caracteristicile clasice. Apar secte pur și simplu, fără să manifeste o mișcare de protest față de un anumit cult religios,chiar dacă aceasta rămîne una din caracteristicile principale.La început protestează față de Biserică mamă, care mai apoi să se manifeste și față de o anumită ipostază a societății sau față de întreaga colectivitate. Azi conceptul de “sectă” se folosește greșit pentru desemnarea unui cult sau confesiune.

Confesiunea este un concept ce definește juridic situația unei obștimi dezlipite din întregul Bisericii avînd la bază o Mărturisire de credință. Cele mai dese exemple sunt date de Bisericile Protestante, dislocîndu-se de la Biserica Romano-Catolică pe baza unor genuri de “mărturisiri” de acest fel, care substituie crezul niceo-constantinopolitan,precum Confessio Augustana (pentru lutherani), Confessio Anglicana (pentru anglicani), Confessio Reformata (pentru calvini).

Cultul este un cuvănt ce exprimă juridic situația unei grupări care se constituie nu numai pe un statut propriu(mărturisire), dar și pe o organizare proprie a vieței religioase, prin ritualuri ,sărbători și construcții specifice(temple, case de rugăciune, săli ale “regatului”). În Republica Moldova, ideea de cult sugerează existența atît grupurilor creștine (Cultul Penticostal), cît și grupurilor necreștine (Cultul musulman și cel mosaic).E cuvîntul cel mai întîlnit pentru demonstrarea legalității unei grupări religioase de la noi.

Majoritatea persoanelor confundă acești termeni și nu pot să realizeze adevăratele riscuri și dezavantajele aderării la o sectă. Spre deosebire de ceilalți termeni,cult și confesiune, secta apare ca o grupare religioasă desprinsă anume dintr-o confesiune sau un cult, sub egida unui lider (un așa zis Mesia,zeu sau guru). De cele mai multe ori învățătura acesteia este simplistă și rigidă cu adepți bolnavi psihic, depresivi,fanatici și vulnerabili.De obicei, promovează imoralitatea,incestul,practici erotice, ajungînd chiar și pînă la sinuciderea în masă. Pe larg,termenul “secte” este folosit în țara noastră pentru a defini grupările ce practică prozelitismul, chiar dacă uneori acestea activează legal, iar expresia “obiecții sectare” desemnează afirmațiile eretice propovăduite de către grupările date.

Secta are anumite caracteristici prin care se impune într-un anumit mediu social, caracteristici prin care atrage noi adepți și prin care supraviețuiește. Aceste caracteristici diferă de la o grupare la alta, în funcție de interesele și motivațiile acesteia. În general există însă unele caracteristici regăsite la majoritatea sectelor, acestea fiind:

Ruptură abruptă cu creștinătatea istorică.

Tendința spre perfecționism.

Tendința de a supra-aprecia lucrurile secundare.

Comunitatea exclusivă a celor mîntuiți.

Rolul central al grupării în sfîrșitul lumii.

Conducător charismatic sau messianic.

Dependență psihologică față de grup.

În timp, membrilor li se creează impresia că părăsirea sectei echivalează cu părăsirea lui Dumnezeu și cu pierderea mîntuirii. Astfel, ea deține un rol tot mai mare în viața individului, cu valențe de viață socială și familială.În acest mod, membrii au înclinația de a rupe legăturile cu familia și cu prietenii care nu fac parte din gruparea dată. Ei nu mai tind la obiectivele propuse în viață și la activitățile pe care le efectuau înainte de a se alătura grupului, întreaga lor viață începe să se rotească în jurul sectei, iar la final instalîndu-se o izolare de societate, de restul lumii care potrivit lor nu sunt mîntuiți. Secta devine unica sursă autentică de informare. Lumea se împarte în noi și ei: nepăcătoși și păcătoși, binele și răul. Adeptul trebuie să se schimbe continuu pentru a se conforma regulilor grupului, tendința spre vinovăție sunt folosite ca surse emoționale pentru a-i influența și manevra pe aceștia. Dacă persoana se izolează de întreaga societate, ea poate pierde legătura cu realitatea. De aici reiese un comportament neadecvat în societate. Dacă omul nu petrece timp pentru a medita și gîndi în singurătate, el își va pierde capacitatea de a fi obiectiv și de a avea o idee corectădespre lucrurile înconjurătoare. Principalul obiectiv al sectelor rămîne în primul rînd atragerea și convertirea de noi membri, captarea cît mai multor nefericiți, creșterea influenței în societate și implicit a puterii.

Urmărind toate acestea putem concluziona că mișcarea sectară este un pericol iminent la adresa societății Bisericii, indivizilor și nu în ultimul rînd a societății. Rolul nostru, al oamenilor care trăim într-o societate este să ne păstrăm identitatea, în primul rînd a noastră ca oameni, și mai apoi ca membrii ai Bisericii și ai societății, și nu numai a noastră ci și a semenilor noștri.