Extragerea Metalelor Pretioase din Componente Electronice

Cuprins

Introducere

CAPITOLUL I

CARACTERIZAREA ȘI COMPOZIȚIA ECHIPAMENTELOR ELECTRONICE. GESTIONAREA DEȘEURILOR ELECTRONICE

1.1 Structura componentelor electronice

1.1.1 Tipurile și structura materialelor plastice care intră în componența echipamentelor electronice

1.2 Gestionarea echipamenteleor electronice uzate

CAPITOLUL II

DETERMINAREA COSTURILOR PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR DE ECHIPAMENTE ELECTRICE ȘI ELECTRONICE

2.1 Evaluarea cantităților de deșeuri de echipamente electrice și electronice

2.1.1 Estimarea cantităților de DEEE în Europa

2.2 Estimarea cantităților de DEEE în Germania

2.3 Estimarea cantităților de DEEE în România, pentru perioada 2005-2019

2.3.1 Aparate de uz casnic de mari dimensiuni

2.3.2 Echipamente de larg consum

2.4 Tehnologii de reciclare a DEEE

2.4.1 Îmbunătățirea tehnologiilor de prelucrare

2.5 Evaluarea numărului minim necesar de centre de colectare a DEEE în România

2.5.1 Situația actuală a gestionării DEEE în România

2.6 Analiza tehnico economică privind activitatea de gestionare a DEEE

2.6.1 Activități generatoare de costuri

2.6.2 Colectarea selectivă a deșeurilor de echipamente electrice și electronice

2.6.3 Sortarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice

2.6.4 Tratarea (dezmembrarea, valorificarea) deșeurilor de echipamente electrice și electronice

2.6.5 Categorii de costuri

2.6.6 Date de bază pentru determinarea costurilor de gestionare a echipamentelor electrice și electronice

CAPITOLUL III. Analiza comportamentului cetatenilor fata de deseurile electrice si electronice-Studiu de caz

Concluzii

Bibliografie

Introducere

Definiția componentei electronice: o realizare distinctă, caracterizată de mai multe proprietăți fizice, cu carcater monolitic (deci fără posibilitatea descompunerii în alte elemente utilizabile în construcția aparatelor electronice).

Clasificarea lor se poate face după mai multe criterii:

1. Capacitatea de a transforma energia electrică de curent continuu în energie de curent alternativ

2. Natura purtătorilor de sarcină ce participă la conducția electrică din componentă

Componentele pasive nu permit, numai prin funcționalitatea lor, transformarea energia de curent continuu în energie de curent alternativ. Ca o consecință cu ele nu se poate realiza amplificarea în putere a semnalelor variabile. Exemple: rezistorul, condensatorul, bobina, dioda, etc.

Componentele active permit transformarea energiei de curent continuu în energie de curent alternativ. Această proprietate permite să se obțină amplificarea semalelor variabile în putere. Exemple: tranzistoare, tiristoare, etc.

Componentele electronice, atât cele pasive cât și cele active, au o varietate foarte mare de forme și dimensiuni.

La ora actuală datorită miniaturizării, dimensiunile tuturor componentelor electronice s-a micșorat foarte mult, necesitând tehnologii foarte avansate de realizare a plăcilor de cablaj imprimat cât și de lipire a componentelor.

Există două mari categorii de componente electronice: a. componente electronice cu montare prin inserție, care se plantează pe circuite de cablaj prevăzute cu găuri pentru lipire (THT = Through-Hole Technology). b. componente electronice cu montare pe suprafață, care se plantează pe suprafața circuitului de cablaj imprimat (SMT = Surface Mount Technology). Componentele electronice THD au dimensiuni mai mari decât cele SMD și datorită terminalelor mult mai lungi cu care sunt prevăzute.

În Statele Unite, se estimează că peste 70% dintre computerele și monitoarele aruncate, precum și mai bine de 80% dintre televizoare sfârșesc în gropile de gunoi, în ciuda unui număr tot mai mare de legi – formulate la nivel de state – ce interzic aruncarea echipamentelor electronice, din care se pot scurge în sol plumb, mercur, arsenic, cadmiu, beriliu și alte substanțe toxice. Pe de altă parte, un volum cutremurător de echipamente electronice neutilizate stau depozitate.

Chiar dacă aceste echipamente uzate moral rămân la nesfârșit depozitate în poduri sau în subsoluri, fără să ajungă vreodată într-o groapă de gunoi, și această soluție are un impact indirect asupra mediului.

În afară de substanțe toxice, deșeurile electronice conțin cantități semnificative de argint, aur și alte metale prețioase, care sunt conductori electrici extrem de eficienți. Teoretic, reciclarea aurului de pe plăcile de baza ale computerelor vechi e mult mai eficientă și mai puțin agresivă pentru mediu decât extragerea lui din zăcământ, adesea prin activități miniere de suprafață, care pun în pericol pădurile tropicale virgine.

La ora actuală, mai puțin de 20% dintre deșeurile electronice care intră în fluxul de gunoaie solide sunt colectate prin companiile care își fac reclamă că agenți de reciclare. Totuși reciclarea, în sistemul actual, e mai puțin benignă decât pare.

În timp ce unii agenți procesează materialele în idea de a reduce nivelul de poluare și riscurile la adresa sănătății, mulți alții le vând unor comercianți care le expediază în țările în care legislația ecologică e slabă. Pentru oamenii din țările sursă a acestor aranjamente, e o soluție comodă, de tipul "ceea ce nu se vede nu există".

Multe guverne, conștiente că deșeurile electronice manevrate necorespunzător periclitează mediul și sănătatea, au încercat să impună reglementări internaționale. Convenția de la Basel, din 1989, un acord încheiat între 170 de națiuni, cere că țările dezvoltate să informeze țările în curs de dezvoltare cu privire la viitoarele transporturi de deșeuri periculoase.

Grupări ecologiste și multe țări subdezvoltate au declarat că termenii acestui acord sunt prea vagi și, în 1995, protestele au dus la formularea unui amendament, cunoscut sub numele de Interdicția de la Basel, care nu mai permite transporturi de deșeuri periculoase către țările sărace.

Deși interdicția nu a produs încă efecte, Uniunea Europeană a introdus deja aceste cerințe în legislație. De asemenea, UE cere producătorilor să preia o parte din povara distrugerii deșeurilor în condiții de siguranță.

Recent, o nouă directiva a UE încurajează "designul ecologic" al produselor electronice, stabilind nivelurile permise de plumb, mercur, substanțe ignifuge și de alte natură. O altă directiva impune producătorilor să construiască infrastructură necesară pentru a colecta și recicla deșeurile electronice – o strategie numită "recuperare".

În ciuda acestor măsuri, cantități incalculabile de deșeuri electronice încă se strecoară prin porturile europene, îndreptându-se spre țările în curs de dezvoltare.

CAPITOLUL I

PROCEDEE DE EXTRAGERE A METALELOR PREȚIOASE DIN COMPONENTELE ELECTRONICE

Multe tipuri de echipamente electronice, cum ar fi computerele, monitoarele, imprimantele și scannerele, conțin materiale convenabil de a fi folosite în produse noi. Aceste materiale includ plastic, sticlă, oțel, cupru, aur, argint și alte metale.

Deoarece operațiile tipice de reciclare necesită atât procesari automate cât și manuale, amândouă fiind costisitoare, este necesar ca aceste echipamente să fie predate companiilor de specialitate.

Aparatura electronică este compusă din sute de materiale diferite, adesea, aceste materiale având valori foarte mari. Aurul, platina, argintul, cuprul etc. Sunt materiale valoroase care trbuiesc recuperate din DEEE. Un studiu din 1996 arată că 50% din greutatea unui computer de birou este plastic, fier și aluminiu.

Cele câteva metale prețioase reprezintă un procentaj reltiv mic comparativ cu greutatea totală, dar concentrația aurului în electronice este mai mare decât în minereuri.

Aparatura electronică este compusă din sute de materiale diferite, adesea, aceste materiale având valori foarte mari.

Aurul, platina, argintul, cuprul etc. Sunt materiale valoroase care trbuiesc recuperate din DEEE. Un studiu din 1996 arată că 50% din greutatea unui computer de birou este plastic, fier și aluminiu. Cele câteva metale prețioase reprezintă un procentaj reltiv mic comparativ cu greutatea totală, dar concentrația aurului în DEE este mai mare decât în minereuri.

Computerele și alte echipamente electronice sunt realizate din sute de materiale diferite care se pot găsi fie în stare naturală sau fie confecționate de oameni. În timp ce unele substanțe produse de natură, cum ar fi cromul, un material inofensiv în stare naturală, atunci când sunt folosite pentru confecționarea de echipamente electronice rezultă compuși periculoși. Aceste substanțe foarte toxice sunt dăunătoare în special oamenilor și mediului în cazul în care nu sunt eliminate cu atenție.

Arsenul. Arsenul este un element metalic otrăvitor care este prezent în praf și în substanțele solubile. Expunerea cronică la arsen poate conduce la diverse boli de piele și sacaderea vitezei de conducere a inpulsurilor nervoase.

Deasemeni expunerea îndelungată mai poate produce cancer pulmonar și de multe ori poate fi fatală.

Bariul. Bariul este un element metalic folosit în starterele lămpilor fluorescente și în tuburile cu vid. Fiind instabil în stare naturală, formează oxizi otrăvitori când intră în contact cu aerul. Expunerea pe timp scurt la bariu poate conduce la umflături ale creierului, slăbirea mușchilor, îmbolnăviri ale inimii, ficatului și splinei.

Studiile făcute pe animale arată că presiunea sângelui crește și apar modificări la nivelul inimii, odată cu ingerarea bariului, după o perioadă lungă de timp. Efectele produse după expunerea la bariu pe o perioadă îndelungată a oamenilor nu sunt cunoscute încă datorită lipsei de informație.

Datorită progresului tehnologic din ultimele decenii există un interes deosebit pentru utilizarea aurului și argintului în realizarea circuitelor imprimate și a conecticii de înaltă performanță.

Beriliu. Beriliul a fost recent clasificat ca fiind cancerigen pentru ca expunerea la acest element poate produce cancer pulmonar. Prima preocupare cu privire la sănătate este inhalarea vaporilor de beriliu. Persoanele care sunt expuse acestui element în mod constant, chiar dacă vorbim de cantități mici, astfel devin sensibili, se pot îmbolnăvi de boala cronică de beriliu, o boală care în primul rând atacă plămânii. Expunerea la beriliu poate deasemeni produce și o boală de piele care este caracterizată prin vindecări încetinite ale rănilor și prin apariția unor negi.

Studiile au arătat că oamenii se pot îmbolnăvi de această boală chiar și după o perioadă de câțiva ani de la ultima expunere la beriliu.

Întârzietori de flacăra cu brom. Cele trei tipuri de întârzietori de flacără cu brom folosite în aplicațiile electronice și electrice sunt polibromat bifenil(PBB), polibromat bifenil eter(PBDE)si tetrabromobifenol(TBBPA). Întârzietorii de flacără fac materialele textile și plastice să fie mai rezistente la foc. Au fost găsite în praful și aerul din interiorul caselor, provenite din masele plastice prin depunere sau evaporare.

Combustia materialelor halogenate și ale plăcilor cu circuite imprimate la temperaturi joase eliberează emisii toxice care conțin dioxine ce duc la dezechilibre hormonale severe. Fabricile mari de produse electronice au început să înlăture întârzietorii de flacără pe baza de brom, datorită toxicității acestora.

Cadmiu. Componentele din cadmiu pot avea un impact serios asupra rinichilor. Cadmiul este absorbit prin respirație dar și prin alimente.

Datorită vieții îndelungate în corp cadmiul poate fi acumulat în cantități inseminate care produc simptome de otrăvire. Cadmiul prezintă pericol de efect cumulativ în mediu datorită toxicității cornice și acute. Expunerea acută la vapori de cadmiu cauzează simptome asemănătoare gripei, provoacă slăbiciune, febră, dureri de cap, frisoane, transpirație și dureri musculare. Privind sănătatea, primul risc al expunerii îndelungate este cancerul pulmonar și îmbolnăvirea rinichilor. Cadmiul deasemenea produce emfizem pulmonar.

Clorofluorocarbonati (CFC). CFC sunt compuși de carbon, fluor și clor și câteodată și Studiile au arătat că oamenii se pot îmbolnăvi de această boală chiar și după o perioadă de câțiva ani de la ultima expunere la beriliu.

Cadmiu. Componentele din cadmiu pot avea un impact serios asupra rinichilor. Cadmiul este absorbit prin respirație dar și prin alimente.

Clorofluorocarbonati (CFC). CFC sunt compuși de carbon, fluor și clor și câteodată și hiodrogen. Folosiți în special în unități de răcire și spume izolante ei au fost retrași din uz pentru că atunci când sunt eliberați în atmosferă, se acumulează în stratosferă și au un efect de deteriorare a stratului de ozon.

Aceasta are ca rezultat provocarea cancerului de piele și mutații genetice în cazul multor organisme.

Crom. Cromul și oxizii săi sunt frecvent folosiți datorită conductivității și proprietăților anti corozive. În timp ce unele forme de crom sunt non-toxice, Crom(VI) este ușor absorbit de organismul uman și produce diverse efecte toxice la nivelul celular.

Compușii cromului(VI) produc iritații ale ochilor, pielii și mucoaselor. Expunerea cronică la compușii cromului(VI) poate produce prejudicii permanente ochilor, în cazul în care nu se face un tratament adecvat. Deasemenea compușii cromului(VI) pot produce daune AND-ului. Dioxine. Dioxinele și furanii sunt o familie chimică care cuprinde 75 de tipuri diferite de compuși tip dioxină și 135 de compuși cunoscuți de furani.

Dioxinele sunt luate ca fiind o familie de compuși care cuprinde poiclorură dibenzo-p-dioxină (PCDD) policlorură dibenzofuran (PCDF).

Dioxinele nu au fost fabricate intenționat, dar se formează ca produși nedoriți în producția de substanțe pesticide și în timpul combustiei.

Dioxinele sunt cunoscute ca fiind deosebit de toxice pentru animale și oameni pentru că ele sunt acumulate în organism și duc la malformații ale fetusului precum și scăderea ratei de reproducere și creștere, deteriorează sistemul imunitar. Cea mai cunoscută ca fiind cea mai toxică dioxină este 2,3,7,8-tetraclordibenzo-p-dioxin (TCDD)

Plumb. Plumbul este al cincilea cel mai folosit metal folosit după fier, aluminiu, cupru și zinc. Este în mod comun folosit în industria de electrice și electronice în lipire, baterii acide cu plumb, componente electronice, izolații ale cablurilor, în sticla pentru monitoare CRT etc. Expunerea pe termen scurt la cantități mari de plumb poate provoca vomă, diaree, convulsii, comă și chiar moarte. Alte simptome sunt pierderea apetitului, dureri abdominale, constipație, oboseală, dureri de cap.

Expunerea excesivă continuă, cum ar fi aceea într-un mediu industrial, poate afecta rinichii. Este periculos, în mod particular pentru copii, deoarece produce daune conexiunilor nervoase și cauzează dezechilibre ale sângelui și ale creierului.

Mercur. Mercurul este unul din cele mai toxice metale și totuși este încă folosit în toată lumea pentru fabricarea aparaturii electrice și electronice. Este un metal toxic greu care se acumulează biologic astfel cauzând îmbolnăviri ale inimii și ale ficatului dacă este ingerat sau inhalat.

În aparatura electrică și electronică, mercurul este găsit în concentrații mari în baterii, întrerupătoare, termostate și lămpi fluorescente.

Policlorură de bifenil (PCB). Policlorura de bifenil (PCB) este o clasă a compușilor organici folosită în multe aplicații, incluzând fluidele dielectrice pentru condensatori și transformatori, fluide pentru transfer de căldură și aditivi în adezivi și mase plastice. S-a dovedit că PCB produce cancer la animale.PCB produce, deasemeni și numeroase efecte noncancerigene la animale, incluzând efecte asupra sistemului imunitar, reproducător, nervos, endocrin si alte efecte asupra sănătății.

PCB reprezintă un contaminator persistent al mediului. Datorită solubilității rapide în lipide și a metabolizării lente a acestui chimical, PCB se acumulează în țesuturile adipoase aproape la toate organismele (bioacumulare). Folosirea PCB este interzisă în țările OECD, totuși, datorită folosirii pe scară largă în trecut, el încă poate fi găsit în DEE și alte deșeuri.

Policlorură de vinil (PVC). Policlorura de vinil (PVC) este cel mai folosit plastic în aparatura electronică obișnuită, electrocasnice, țevi etc. PVC este periculoasă deoarece conține peste 56% clor care la ardere produce mari cantități de gaz hidrocloric, care combinat cu apa formează acid clorhidric care este periculos pentru că atunci când este inhalat conduce la probleme respiratorii.

Seleniu. Expunerea la concentrații mari de compuși de seleniu selenosis. Semnele principale sunt pierderea părului, mătuirea unghiilor și anormalități neurologice (cum ar fi paralizie și alte senzații anormale în extremități).

Dezvoltarea într-un ritm accelerat a industriilor producătoare de echipamente electrice și electronice (EEE) a condus la generarea unor cantități mari de deșeuri de EEE din care fac parte deșeurile de plăci de circuite imprimate (DPCI).

Prelucrarea profitabilă a DPCI constă în recuperarea aurului și argintului care deși se află într-o concentrație de 0.03 %, reprezintă cca. 80 % din profitul rezultat din recuperarea metalelor.

Având in vedere compoziția complexă a DPCI și potențialul economic al acestor surse secundare de metale este evidentă necesitatea unor etape preliminare în tehnologia de recuperare a aurului și argintului din aceste deșeuri având ca scop colectarea și sortarea DPCI respectiv prelucrarea fizico-chimică în vederea separării componentelor de interes. De asemenea este importantă cercetarea și implementarea unor procedee hidrometalurgice care să permită extracția selectivă a metalelor cu formarea unor fluxuri secundare cu compoziție chimică controlată, care prin prelucrări ulterioare să conducă la obținerea eficientă a altor metale sau aliaje. Din acest motiv s-a recurs la utilizarea mediilor de dizolvare cu tiosulfat, tiouree și tiocianat în prezenta Fe3+ sau Cu2+, care prin dizolvarea selectivă a metalelor de bază și a argintului permit separarea unui reziduu concentrat în aur de restul materialelor din DPCI.

Aceste medii de dizolvare au dezavantajul că regenerarea lor nu este rentabilă datorită degradării liganzilor în timpul extracției metalelor, care devine cu atât mai accentuată cu cât concentrația metalelor de bază este mai mare.

Prin urmare, s-a recurs la utilizarea mediului de leșiere FeCl3 în HCl care este mult mai stabil și regenerabil prin oxidare electrochimică. Procedeele electrochimice conduc la performanțe mai mari comparativ cu cele chimice deoarece se pot realiza cu consumuri mai mici de reactivi și de energie.

De asemenea, varianta electrochimică mai are avantajul că, simultan cu procesul de oxidare de la anod permite electroextracția metalelor de bază din soluțiile de leșiere.

Extracția aurului din fluxurile secundare, de la etapa de preconcentrare, este necesară utilizarea unor medii de dizolvare puternic oxidante și cu impact ecologic redus.

Folosirea apei oxigenate este adecvată scopului deoarece în mediu acid este un oxidant puternic capabil să oxideze chiar și aurul, fiind în același timp un reactant ecologic și ieftin.

De asemenea procedeul cu apă oxigenată mai are avantajul că se formează produși secundari care pot fi recirculați pentru regenerarea mediului de leșiere.

1.1 Procedee de dizolvare a metalelor prețioase din componente electronice

Ca un exemplu, în cazul aurului și argintului, datorită potențialului de oxidare puternic pozitiv sunt puține substanțe (apă regală, fluorul, persulfații etc.) care pot oxida direct aceste metale. Dizolvarea Au și Ag se realizează prin oxidare combinată cu complexare. Astfel potențialul de oxidare a acestora se negativează încât oxidarea lor se poate realiza în prezența agenților complexanți. Cei mai utilizați reactivi pentru dizolvarea combinată a Au și Ag sunt: Apa regală, Soluții de NaCN, KCN în prezență de O2 (aer), tiosulfații, tioureea în prezență de O2 (aer), amestec de halogen/halogenuri, Halogenuri + O2, Halogeni în mediu neapos.

1.1.1 Solubilizarea metalelor prețioase cu sistemul cupru-tiosulfat-amoniac

Dizolvarea metalelor prețioase în sistemul Cu(II)-S2O3-NH3- O2 este un proces complex, care cuprinde echilibre de complexare, precipitare, disproporționare și redox [42, 43]. Cea mai importantă etapă în dizolvarea metalelor prețioase din DPCI este oxidarea acestora de către Cu (II) când are loc oxidarea Au la Au+ respectiv reducerea Cu2+ la Cu+.

Ionul tiosulfat cu Au+ formează un compus coordinativ foarte stabil. Echilibrul redox dintre Au și Cu2+ se va deplasa spre solubilizarea Au metalic cu atât mai puternic cu cât concentrația tiosulfatului este mai mare.

Viteza și randamentul de dizolvare a Au sunt influențate și de contraionul tiosulfatului din sarea utilizată, cele mai bune rezultate fiind obținute în cazul tiosulfatului de calciu și amoniu.

Având în vedere complexitatea procesului datorită stabilității reduse a tiosulfatului se încearcă înlocuirea acestuia cu liganzi mult mai stabili cum este tioureea și tiocianatul.

1.1.2 Dizolvarea aurului și argintului în prezența tioureei

Tioureea formează complecși foarte stabili cu Au și Ag și este mult mai stabilă în prezența oxidanților decât tiosulfatul. Din acest motiv în cazul tioureei în loc de Cu2+ se poate folosi Fe3+ care este un oxidant mai puternic și mai eficient. În comparație cu alte metode de dizolvare această metodă are avantajul că în urma oxidării aurului se poate forma doar Au+ datorită impedimentului steric. Prin urmare, neavând Au3+, extracția aurului din soluțiile de la solubilizare consumă de trei ori mai puțină energie. De asemenea stabilitatea mai mare a tioureei conduce la consumuri mult mai mici de reactivi indiferent dacă avem mediu alcalin sau acid.

1.1.3 Dizolvarea electrochimică imediată a aurului și argintului

Dizolvarea electrochimic mediată (DEM) a Au și Ag presupune solubilizarea acestora prin intermediul unui cuplu redox mediator. DEM permite regenerarea oxidantului prin oxidare anodică directă fără consum suplimentar de reactivi. Cei mai utilizați mediatori sunt ionii metalelor tranziționale respectiv ionii de halogenură [54]. Din rezultatele prezentate în literatura de specialitate se constată că cele mai eficiente sisteme mediatoare în DEM a Au și Ag sunt Cl2/ Clrespectiv ClO- /Cl- . Puterea oxidantă ridicată a Cl2 și a ClOrespectiv capacitatea Clde a forma complecși foarte stabili cu metalele nobile conduce la un proces de dizolvare rapidă.

1.2 Recuperarea aurului și argintului prin cementare

Metoda clasică de extracție a Au și Ag din soluțiile de la solubilizarea minereurilor este cementarea. Acest procedeu se bazează pe capacitatea metalelor reactive de a reduce ionii metalelor mai nobile la metale. Grație inerției chimice ridicate Au și Ag pot fi cementate de o serie de metale dintre care cele mai importante sunt Al, Zn, Fe, Cu.

1.3 Recuperarea aurului și argintului prin electroextracție

Electroextracția este o metodă foarte eficientă deoarece permite obținerea selectivă a Au și Ag cu un consum energetic mic și fără consum suplimentar de reactivi. Având în vedere că electroextracția este un proces catodic iar DEM a Au și Ag din minereuri (deșeuri) un proces anodic cele două pot avea loc concomitent în aceleași reactor. În cazul acestei metode, randamentul de recuperare a Au și Ag este foarte ridicat, nivelul de concentrație a acestora în soluția epuizată ajungând sub 0.1 ppm. Din cercetările experimentale s-a observat că, utilizarea electroextracției combinată cu ultrasonarea crește randamentul de recuperare a Au și Ag.

CAPITOLUL II

CARACTERIZAREA ȘI COMPOZIȚIA ECHIPAMENTELOR ELECTRONICE. GESTIONAREA DEȘEURILOR ELECTRONICE

În România, legislația care reglementează regimul deseurilor de echipamente electrice și electronice cuprinde următoarele acte normative:

HG nr. 448/2005 – transpune Directiva Europeană nr. 2002/96, modificată prin Directiva Europeana nr. 2003/ 108 – privind deșeurile de echipamente electrice și electronice;

HG nr. 992/2005 – transpune Directiva Europeana nr. 2002/95 – privind restricționarea anumitor substanțe periculoase care intră în componența echipamentelor electrice și electronice;

Ordin comun MMGA/MEC nr. 1225/721/2005 pentru aprobarea Procedurii și criteriilor de evaluare și autorizare a organizațiilor colective în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a DEEE, modificat de OM nr. 1269/820/2006;

Ordin comun MMGA/MEC nr. 901/2005 privind aprobarea măsurilor specifice pentru colectarea DEEE care prezintă riscuri prin contaminare pentru securitatea și sănătatea personalului din punctele de colectare;

Ordinul Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor privind constituirea Comisiei de evaluare și autorizare a organizatiilor colective în vederea preluării responsabilității privind realizarea obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice nr. 66/2006 modificat de OM nr. 3/04.01.2007;

Ordin comun MMGA/MEC/ANPM nr. 556/435/191 privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice și electronice introduse pe piață după data de 31 decembrie 2006.

În ultimele două decenii consumul de echipamente electrice și electronice a crescut continuu, iar datorită faptului că în acest domeniu evoluția performanțelor acestor echipamente este foarte rapidă, uzura morală a celor care sunt în folosință este imediată. În consecință și rata de ieșire din uz a acestora este mare, astfel cantitatea de deșeuri electronice a crescut exponențial în ultimul timp. De exemplu în 2008, numărul de computere personale aflate în folosință a depășit 1 miliard, iar majoritatea au ajuns deja la sfârșitul vieții lor sau vor ajunge în curând.

Din statisticile existente, numai la nivelul anului 2005 s-a estimat că, la nivel mondial s-au generat între 20-50 de milioane de tone de deșeuri electronice. Un alt exemplu, numai în Statele Unite între 1997-2007 s-a estimat că peste 500 de milioane de calculatoare au ieșit din uz, dar numai aproximativ 20 % dintre ele au fost colectate, tratate și reciclate. Analizând structura deșeurilor electronice provenite de la calculatoarele personale, fracțiile metalice reprezintă peste 60 %, (inclusiv fier, cupru, aluminiu, aur și altele) restul fiind mase plastice, iar la o reciclare și valorificare corectă numai 2,70 % din deșeuri devin reziduuri poluante. Până în prezent doar la nivelul Statelor Unite se apreciază că aproximativ 1 miliard de calculatoare personale au devenit deșeuri fiind scoase din uz. Aceste deșeuri conțin mai mult 1,814 milioane tone de materiale plastice, 0,454 milioane tone de plumb, 862 tone de cadmiu, 544 tone de crom și 181,437 kg de mercur. Un alt exemplu se referă la deșeurile de circuite imprimate, care conțin pe lângă alte materiale și o serie de metale prețioase, și anume: 0,06 % Ag, 0,023 % Au și 0,01 % Pt. Aceasta înseamnă că dintr-o tonă de circuite imprimate reciclate se pot obține 60 g de Ag, 23 g de Au și 10 g de Pt, prin comparație cu o tonă de minereu aurifer, de unde se extrag între 2 și 4 g de aur. Cele prezentate mai sus ne conduc la următoarele concluzii:

• Necesitatea reciclării acestor deșeuri devine vitală deoarece volumul acestora crește rapid;

• Faptul că deșeurile electronice conțin o serie de materiale care pot fi valorificate prin reciclare, procesul de recuperare și valorificare a acestora are și o motivație economică;

• Prin reciclarea și revalorificarea materialelor conținute în deșeurile electronice se elimină și problemele de mediu, generate de unele materiale conținute în acestea, cum ar fi: materialele de policarbonat, bromul, clorul și metalele grele ca plumbul, cadmiul și mercurul.

Toate produsele electrice și electronice vândute pe piață vor deveni învechite și mai devreme sau mai târziu devin deșeuri. Cantitățile de deșeurile electrice și electronice, la scară globală, sunt în creștere rapidă. Aceste deșeuri conțin materiale, care pot fi recuperate ca materii prime secundare, precum și materiale periculoase și substanțe care pot deveni un pericol pentru mediu. Astfel, pentru un mediu propice, aceste deșeurile trebuie să fie gestionate corespunzător la ieșirea din uz, adică trebuie reciclate și revalorificate, reducând pe cât posibil cantitățile care sunt eliminate în mediu.

În prezent, în Europa numai o treime din aceste deșeuri sunt reciclate, restul de până la două treimi sunt depozitate sau exportate în țările în curs de dezvoltare în care, de multe ori, lipsesc facilitățile corespunzătoare pentru reciclare și eliminare. Acest lucru trebuie să fie considerat o mare pierdere de materiale valoroase și o risipă de energie. Aceeași problemă se impune și pentru România. Creșterea cantității de deșeuri electronice colectate vor face procesul de reciclare mai profitabil, iar veniturile vor crește și vor oferi un stimulent pentru diferitele companii ca să dezvolte și să investească în tehnologii mai noi și mai eficiente de reciclare.

2.1 Structura componentelor electronice

Echipamentele electrice și electronice sunt compuse din multe materiale și componente, care pot afecta negativ sănătatea și viața oamenilor și mediul înconjurător (de ex.: compușii de brom – boli ale sistemului reproductiv, cadmiu – leziuni maligne, nichel – modificări ale măduvei osoase).

Am adoptat procese de bază ce limitează impactul componentelor periculoase conținute în hardware, un design ecologic și un sistem de gestionare potrivit pentru deșeurile de echipamente electrice și electronice.

Din 21 octombrie 2005 a intrat în vigoare în Polonia Legea din 29 iulie 2005 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (mai departe DEEE). Aceasta specifică cerințele ce trebuiesc îndeplinite de echipamentele electrice și electronice și la manipularea de DEEE. Legea transpune prevederile directivei 2002/96/CE a Directivei privind DEEE a Parlamentului și Consiliului European din 27 ianuarie 2003 (adică DEEE).

Responsabilitatea legală pentru funcționarea corectă a gestionării DEE este atât la introducerea în Polonia de noi echipamente electrice și electronice cât și pentru entitățile ce comercializează și utilizatorii de echipamente.

Înainte de introducerea de echipamente pe teritoriul Poloniei se cere organizarea și finanțarea unui program de colectare și procesare a DEEE, recuperare, inclusiv reciclare și eliminarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice din gospodării și de la alți utilizatori decât cei casnici.

În plus, cei care introduc echipamente trebuie să atingă niveluri minime anuale de colectare de echipamente din gospodării și sunt, de asemenea, obligați să facă campanii publice de educare.

Pentru utilizatorii finali de echipamente electrice și electronice, legea introduce obligativitatea de livrare de echipamente utilizate la punctele de colectarea DEEE, interzicând eliminarea acestora împreună cu alte deșeuri (reamintim că simbolul de marcaj pentru acestea este „coșul de gunoi tăiat cu o cruce“).

1. Fontă și oțel 48%

2. Aluminiu 5%

3. Cupru 7%

4. Material plastic inflamabil 15%

5. Material plastic neinflamabil 5%

6. Sticlă 5%

7. Cauciuc 1%

8. Circuite imprimate (PCB) 3%

9. Ceramice și sinterizate 2%

10. Lemn și placaj 3%

11. Alte metale (neferoase) 1%

12. Altele 5%

Figura nr. 2.1 – Structura componentelor electronice

2.1.1 Tipurile și structura materialelor plastice care intră în componența echipamentelor electronice

1. Polipropilenă (PP) 18%

2. Stiren Butadienă Acrilonitril (ABS)

3. Stiren acrilic (ASA) 33%

4. Acrilonitril stiren (SAN)

5. Polistiren (PS) 19%

6. Polistiren rezistent la șoc (HPS)

7. Poliuretan (PU) 8%

8. Rășini epoxidice (EP) 4%

9. Policlorură de vinil (PVC) 4%

10. Policarbonat (PC) 4%

11. Poliamidă (PA) 3%

12. Polioximetilen (POM) 2%

13. Polietilen tereftalat (PET) 1%

14. Polibutilen tereftalat (PBT)

15. Poliesteri nesaturați (UP) 3%

16.Polietilenă (PE) 1%

Figura nr. 2.2 – Tipurile și structura materialelor plastice care intră în componența echipamentelor electronice

1. Aluminiu 5,8%

2. Cupru 9,7%

3. Fier 9,2%

4. Nichel 0,69%

5. Plumb 2,24%

6. Cositor 2,15%

7. Zinc 1,16%

8. Argint 0,06%

9. Aur 0,023%

10. Beriliu 0,003%

11. Cadmiu 0,014%

12. Crom 0,052%

13. Paladiu 0,010%

14. Antimoniu 0,35%

15. Mercur 0,0009%

16. Bromuri 2,03%

TOTAL 33,8%

Figura nr. 2.3 – Tipurile și structura materialelor plastice care intră în componența echipamentelor electronice

2.2 Gestionarea echipamentelor electronice uzate

Există 2 categorii generice de organizații pentru gestionarea deșeurilor electronice:

Sistemul colectiv;

Sistemul competitiv, bazat pe ,,casa de clearing”.

Sistemul colectiv :

Este un sistem, organizat la nivel național, responsabil pentru colectarea, reciclarea și finanțarea echipamentelor electronice uzate de pe teritoriul țării respective;

Sunt organizații nonguvernamentale, nonprofit, înființate de una sau mai multe asociații de profil, care sunt și acționarii acestora;

În unele cazuri, chiar dacă aceste organizații există, mari distribuitori și supermarket-uri aleg să rămână în afara sistemului și să-și desfășoare propriile scheme de gestionare, ceea ce creează concurență și face ca organizația colectivă să rămână eficientă;

Aceste sisteme au avantajul economiilor de scară și se aplică în special în țările mici unde volumul deșeurilor electronice nu este destul de mare pentru a permite existența mai multor sisteme;

Organizațiile colective, bine conduse, reprezintă cea mai simplă variantă de a îndeplini cerințele prevăzute în Directiva deșeurilor electronice;

Aceste scheme naționale sunt organizate pe categorii de produse, în scopul atingerii unei eficiențe maxime în ceea ce privește procesarea, reciclarea și identificarea piețelor pentru materiile prime și materialele obținute prin reciclare;

Modelele colective sunt considerate utile pentru gestionarea deșeurilor istorice, unde un sistem competitiv ar avea foarte puține avantaje;

Sistemul competitiv:

Această abordare constă în crearea unui cadru național, în care actori multiplii (producători, reciclatori, organizații de salubritate) pot furniza servicii;

Acest sistem a fost preferat de țările care nu au avut o legislație anterioară apariției Directivei componentelor electronice uzate;

Autoritățile asigură existența unui sistem de înregistrare a producătorilor și definește mecanismele de alocare, raportare și monitorizare;

În unele țări (Marea Britanie, Franta, Ungaria, Cehia) operează deja cinci-șase companii în domeniul gestionării deșeurilor electronice și piața rămâne deschisă, deși pot interveni avantaje ale economiei de scară pentru operatorii existenți;

Țările cu o astfel de abordare au ca scopuri principale evitarea monopolului și menținerea costurilor scăzute de operare;

Spre deosebire de sistemele colective, unde există o singură abordare pentru colectarea, depozitarea și transportul tuturor categoriilor de produse electronice, sistemele competitive asigură o mai bună eficiență a costurilor și soluții adaptate diverselor categorii de produse;

Sistemele competitive asigură îndeplinirea minimală a țintelor de colectare și reciclare și nu oferă stimulente pentru depășirea acestora.

Pentru compararea eficienței sistemelor de gestionare a deșeurilor electronice se utilizează următorii indicatori:

Rata de colectare (kg/locuitor);

Procentul de recuperare și reciclare pentru fiecare categorie de produse;

Costurile de recuperare și reciclare;

Valoarea totală a rezervelor în cadrul sistemului;

Cantitățile de deșeuri eliminate sau incinerate.

Există 3 canale primare de colectare:

Punctele de colectare municipale;

Sistemul takeback la distribuitori;

Sistemul takeback la producători.

Majoritatea sistemelor utilizează drept sursă principală de colectare punctele de colectare municipale. Alte sisteme (Belgia, Olanda, Norvegia) încurajează participarea distribuitorilor, dar cantitatea colectata nu depășește 30% din volumul total. În țări non-EU, de exemplu Elveția, sistemul SWICO a realizat, prin lanțul de distribuție, o rată de colectare de 55% din volumul total al echipamentelor electronice uzate.

Consumatorii și firmele pot preda deșeurile electronice la puncte special create; acestea pot fi centre specializate de sortare, gestionate de organizația colectivă sau de terțe părți care sunt remunerate pentru spațiul pus la dispoziție și munca prestată.

Directiva deșeurilor electronice lasă la latitudinea statelor membre modul de organizare a sistemului de gestionare a echpamentelor electronice uzate; acest lucru este valabil mai ales în ceea ce privește împărțirea responsabilităților în cadrul organizațiilor și modul de finanțare a sistemului.

Factorii care influențează tipul de sistem pe care o țară îl alege pentru gestionarea deșeurilor electronice sunt:

Existența unei legislații anterioare în domeniu;

Gradul de implicare al autorităților în înființarea și funcționarea sistemului;

Mărimea și densitatea populației;

Distanțele și geografia țării respective;

Costul muncii;

Tipurile de deșeuri electronice colectate; Durata de operare a sistemului;

Existența standardelor pentru tratare și reciclare;

Calitatea și standardizarea sistemului de raportare;

Comportamentul consumatorului;

Modul de funcționare al sistemului ,,business to business”:

Un studiu ICER (Industry Council for Electronic Equipment Recycling) a arătat că în Marea Britanie rezultă anual, din gospodăriile particulare, deșeuri electronice în greutate totală de peste 1 milion de tone, respectiv peste 90 de milioane bucăți.

Din punct de vedere cantitativ, peste 90% din echipamentele electronice uzate colectate provin de la trei categorii:

Aparate de uz casnic de mari dimensiuni, cum ar fi mașini de spălat, aragazuri, frigidere, constituie 70% din greutatea totală a deșeurilor electronice colectate;

Echipamentele de larg consum, cum ar fi televizoare, aparatură video și audio, reprezintă 13% din greutatea totală a deșeurilor electronice colectate;

Aparate de uz casnic de mici dimensiuni reprezintă 8% din greutatea totală a deșeurilor colectate, dar 30% din numărul total de articole;

Restul de 10% din deșeurile electronice colectate de la gospodăriile particulare este compus din echipament ITC, scule, jucării, echipamente de iluminat, instrumente de supraveghere și control.

Un alt stadiu al cercetării a arătat că, din punct de vedere cantitativ, nivelul echipamentelor electronice uzate provenite din mediul de afaceri și instituțional tinde să-l depășească pe cel din gospodăriile particulare.

Echipamentele electronice uzate provenite din mediul de afaceri și instituțional au o structură diferita de cele provenite din gospodăriile particulare, echipamentele ITC având o pondere mult mai mare

Cercetarea ICER a evidențiat trei factori care influențează nivelul deșeurilor care ajung la procesatorii de deșeuri electronice:

Mărimea echipamentelor – peste 45 de milioane de articole dintre cele colectate de la gospodăriile particulare au greutatea de maximum 2 kg; din acest motiv, ele pot fi aruncate împreună cu deșeurile menajere. ICER estimează că numai 50% dintre aceste articole vor fi colectate separat. De asemenea, numai 20% dintre echipamentele de iluminat provenite de la gospodăriile particulare vor ajunge la amplasamentele desemnate;

Numărul și locația amplasamentele de colectare;

Destinația echipamentelor – multe dintre echipamentele care ajung la punctele de colectare vor fi refolosite.

Peste 90% din echipamentele electronice uzate colectate este compusă din articole cu o greutate mai mare de 10 kg; este probabil ca acestea să fie colectate separat, deoarece sunt dificil de eliminat. Cercetarea ICER a mai arătat că este improbabil ca punctele de colectare a echipamentelor electronice uzate să aibă suficient spațiu pentru amplasarea de containere diferite pentru toate echipamentele electronice.

ICER recomandă utilizarea a cinci grupe:

Echipamente frigorifice – sunt special tratate pentru a îndeplini cerințele referitoare la sărăcirea stratului de ozon;

Alte aparate de uz casnic de mari dimensiuni – sunt articole cu conținut mare de metal și pot fi introduse în shredder;

Echipamente care conțin CRT-uri – trebuie să rămână intacte și pot fi reciclate;

Echipamente de iluminat – nu trebuie să contamineze alte deșeuri și pot fi reciclate;

Toate celelalte echipamente electronice uzate – din punct de vedere tehnologic, pot fi procesate împreună.

În contextul dezvoltării sustenabile creșterea exponențială a cantităților de deșeuri electronice, gestionarea și managementul acestora au devenit probleme majore la nivel global, atât ecologic cât și economic.

Din datele existente până în prezent, chiar și în țările industrializate, numai o parte mică de deșeuri electronice sunt reciclate și valorificate, în funcție de categoria de produse, dar cea mai mare parte sunt eliminate la depozitele de deșeuri sau, în funcție de tipul lor, sunt incinerate. Dar în general, datele statistice precise sunt rare, de exemplu în tabelul 1 sunt prezentate datele unui raport al industriei de reciclare a echipamentelor electronice (ICER) din Marea Britanie.

Problematica reciclării și valorificării deșeurilor electronice este dată de structura heterogenă a acestora, astfel încât compoziția acestor deșeuri variază de la un produs la alt produs, și chiar în aceeași categorie de produse.

Pentru exemplificare, dacă se analizează un telefon mobil acesta poate să aibă carcasa, fie din metal, fie din plastic, plus părțile interioare necesare funcționării sale, de exemplu: ecran, circuite imprimate, cablajul și bateria.

Cu atât mai mult această complexitate crește dacă se ia în considerare că structura deșeurilor electronice este dată de foarte multe produse, fiecare cu compoziția sa. Reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) poate fi profitabilă atunci când marea majoritate a materialelor componente sunt recuperate și valorificate sub o formă sau alta. În general există diferențe uriașe între diferite tipuri de produse și, în consecință, valoarea economică a diferitelor deșeurilor este diferită din punct de vedere al reciclării.

De exemplu, reciclarea unui telefon mobil este mult mai profitabilă decât a unui uscător de păr, care conține materiale mai puțin valoroase pentru a fi recuperate. Însă, valoarea unui astfel de deșeu depinde atât de valoarea materialelor recuperate cât și de costurile cu tehnologia și echipamentele de utilizat în proces.

La realizarea unui management integrat al deșeurilor electrice și electronice, o componentă importantă o reprezintă analiza ciclului de viață a diferitelor produse după producerea lor și până la scoaterea lor din uz. În multe cazuri o serie de dispozitive electronice, în special cele de dimensiuni mai mici (telefoane mobile, laptop-uri și electronice de divertisment), la ieșirea din uz sunt ținute la domiciliu din diverse motive sau datorită faptului că din punct de vedere al consumatorului, valoarea lor reziduală este mică, astfel încât acesta nu este interesat de reciclarea și valorificarea lor.

La ieșirea din uz a unui produs, procesul de reciclare și valorificare a acestuia poate fi împărțit în diferite sub-procese, care au scopul de recuperare a diferitelor materiale valorase, precum și a conținutului de energie conținute în aceste produse.

Optimizarea întregului lanț este importantă pentru atingerea celui mai bun rezultat, atât pentru mediu cât și din punct de vedere economic. Implementarea unui sistem de gestionare și management a unor astfel de deșeuri diferă de la un stat la altul sau în unele cazuri de la o comunitate la alta, fiind influențate de o serie de factori, cum ar fi: voința politică, sistemul legislativ și economic, precum și diferențele de cultură și de dezvoltare și conștiință socială. Un sistem de gestionare și management a unor produse după ieșirea din uz, care să ducă la o reciclare totală a acestuia presupune mai multe etape.

Un astfel de proces de poate fi divizat în trei etape (pași), figura 3, fiecare dintre acestea necesitând diferite metode de gestionare și abordări tehnice care pentru optimizarea acestuia. Prima etapă (pas) se referă la colectarea și preluarea produsului devenit deșeu. A doua etapă (pas), se efectuează de companiile specializate de reciclare și are drept scop o sortare și pretratare a acestor deșeuri în vederea reciclării.

Această etapă poate include tehnici diferite, variind de la demontarea manuală pentru procesarea pre-mecanică și chimică, sortarea și separarea diferitelor componente. Materialele nonreciclabile pot fi utilizate pentru producerea de energie, prin incinerare sau vor fi depozitate în depozitele de deșeuPrima etapă, de colectare, întotdeauna se produce la nivel local.

A doua etapă, pre-tratament, se poate face la nivel local sau la nivel regional, în funcție de disponibilitatea de reciclare și facilitățile existente, în timp ce o parte din a treia etapă implică de obicei tehnici speciale, de exemplu procesul de rafinare de metale prețioase sau metale de tipul pământurilor rare.

Din acest motiv, problema respectivă se poate realiza în mod corespunzător numai la nivel național sau chiar internațional. A treia etapă poate genera un profit prin vânzarea materialelor recuperate sau din reutilizare unor componente la producerea de noi produse. Din punct de vedere economic, incinerarea materiilor reziduale pentru generarea de energie este de obicei o activitate cu profit zero, dar aceasta este recomandată în anumite situații, deoarece depozitarea sau tratamentul deșeurilor periculoase de materiale care nu pot fi reciclate va genera costuri. Gestionarea eficientă a deșeurilor electronice necesită o infrastructură similară cu cea constituită pentru orice alte tipuri de deșeuri, așa zise "clasice".

Pentru realizarea unui sistem de gestionare eficientă a deșeurilor sunt necesare câteva elemente majore și anume: infrastructura de colectare, reciclarea, implicarea industriei în sprijinirea activităților de reciclare, conștientizarea și eventual cointeresarea utilizatorilor pentru predarea de astfel de produse și, în final, crearea unor sisteme de monitorizare și raportare. Etapa cea mai dificilă din acest sistem de management și gestionare a deșeurilor este cea de colectare. În practica curentă s-au aplicat mai multe soluții de colectare care au la bază educarea și conștientizarea utilizatorilor, cointeresarea și în anumite situații și impunerea unor obligații de predare a acestor tipuri de deșeuri.

Deșeurile electrice și electronice provenite de la consumatori sunt colectate de obicei de producători prin comercianți sau furnizori care iau gratuit un produs vechi de la un consumator atunci când achiziționează un produs nou, putând deduce o anumită sumă din costul produsului nou (cointeresare).

Producătorii, comercianții și furnizorii sunt obligați să accepte produsele vechi și să le transporte la centre de depozitare a producătorilor (impunerea de obligații).

Deșeurile obținute sunt în cele din urmă trimise la producători de centrele de reciclare și revalorificare. A doua cale implică administrațiile locale, care organizează puncte speciale de colectare a echipamentelor electronice din gospodării, în zonele de colectare a deșeurilor menajare desemnate acestui scop sau puncte colectare lângă complexele rezidențiale. În cadrul acestui sistem se impune existența unui autocolant galben în zona desemnată pentru dispozitive electronice învechite.

Transportatorii locali au contractate cu administrațiile locale pentru ridicarea deșeurilor electronice aruncate săptămânal, pe care le trimit la producător, pentru reciclare, sau centrelor locale de refolosire și reciclare.

CAPITOLUL III

DETERMINAREA COSTURILOR PRIVIND GESTIONAREA DEȘEURILOR DE ECHIPAMENTE ELECTRICE ȘI ELECTRONICE

În ultimele două decenii numărul bolnavilor de cancer de piele s-a dublat și urmează o linie ascendentă pentru următorii 30 de ani.

Acesta este doar unul dintre efectele cauzate de distrugerea stratului de ozon, poluarea aerului, a apei și a solului. Diminuarea acestor efecte este posibilă prin tratarea cu responsabilitate a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE). Acestea sunt mult mai periculoase decât celelalte tipuri de deșeuri deoarece conțin substanțe nocive și nu sunt biodegradabile.

Depozitarea la întâmplare afectează grav mediul înconjurător.

DEEE nu sunt simple gunoaie, ele trebuie colectate selectiv, în containere destinate fiecărei categorii. De aici, DEEE ajung în centre specializate unde sunt dezasamblate manual sau automatizat, iar piesele utilizabile sunt reciclate. Restul pieselor sunt duse în locuri dotate special unde sunt topite, iar materialele obținute astfel sunt refolosite.

Echipamente electrice și electronice sau EEE sunt echipamentele care funcționează pe bază de curenți electrici sau câmpuri electromagnetice și echipamentele de generare, transport și de măsurare a acestor curenți și câmpuri, incluse în categoriile prevăzute în anexa nr. 1A și destinate utilizării la o tensiune mai mică sau egală cu 1.000 volți curent alternativ și 1.500 volți curent continuu.

Deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) sunt echipamentele electrice și electronice care constituie deșeuri conform prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor, aprobată cu modificări de Legea nr. 426/2001, inclusiv toate componentele, subansamblele și produsele consumabile, parte integrantă a echipamentului în momentul în care acestea devin deșeuri.

3.1 Evaluarea cantităților de deșeuri de echipamente electrice și electronice

3.1.1 Estimarea cantităților de DEEE în Europa

Ca membră a UE, România s-a angajat ca la finele anului 2013 să colecteze anual 4 kg de deșeuri de echipamente electrice și electronice pe cap de locuitor, ceea ce reprezintă pentru o populație de 21 698 181 locuitori o cantitate de 84 000 t anual. Din anul 2014, ținta este de 5 kg/an DEEE pe cap de locuitor.

Pentru România această cifră înseamnă foarte mult, iar costurile aferente sunt estimate la 15 000 000 € la finele anului 2013, adică circa 175 € pe tona de deșeu reciclat și procesat. Fiecare cetățean al Uniunii Europene produce acum, în general, 17-20 de kilograme de DEEE anual, conform datelor centralizate de MMGA.

Pentru exemplificarea individualității componenței DEEE de la țară la țară se prezintă

în Tabelul 3.1 date comparative privind unele țări.

Tabelul nr 3.1 .Compoziția procentuală a DEEE în câteva țări europene și S.U.A.

În ceea ce privește situația consumatorului român trebuie remarcate următoarele particularități:

– cantitatea de EEE puse pe piața internă, deși într-o evidentă creștere continuă este, din

diverse motive, în primul rând din considerente privind starea economică a unei importante părți a populație, mică, comparativ cu a țărilor din Comunitatea Europeană; astfel, în anul 2010 cantitatea totală de EEE puse pe piață a fost de aproximativ 5,5 kg/locuitor, în anul 2012 de aproximativ 6,5 kg/locuitor, iar în anul 2033 de 7,5 kg/locuitor (estimare făcută pe baza datelor Institutului Național de Statistică);

− din aceleași considerente economice trecute și actuale, cantitatea totală de EEE existentă în gospodăriile populației era în anul 2010 de 25 … 30 kg EEE/locuitor (conform datelor INS), mult inferioară nivelului de dotare a populației din țările UE;

în Tabelul 3.2 este prezentată „dotarea” populației cu EEE; deși elementele luate în calcul diferă de la țară la țară așa cum s-a menționat deja anterior, pentru o estimare a situației României sunt prezentate în Tabelul 3.2 date specifice privind EEE în ansamblu și în special echipamentele informatice și de telecomunicații în diferite țări, de pe diverse continente și având diferite nivele de dezvoltare economică;

− de asemenea, față de durata medie de utilizare a majorității EEE care este în medie de 8… 10 (maxim 12 ani) conform declarațiilor producătorilor, din cauza situației economice și a “tradiției” în România, EEE sunt folosite cu mult peste durata medie de utilizare declarată de producător.

Tabelul nr 3.2 .Dotarea populației României cu EEE la finele anului 2013 (sursa INS)

În situația în care se consideră că dotarea cu EEE a populației României ar fi de 30 kg EEE/locuitor (maxim posibil conform estimărilor pe baza datelor statistice naționale) și consumatorul român ar avea un comportament „aproape normal” în sensul că ar utiliza fiecare produs o perioadă egală cel mult cu durata de utilizare (care este în medie de 8 ani – așa cum este declarată de majoritatea producătorilor), cantitatea de DEEE colectabile din gospodăriile populației este de 3,75 kg DEEE/locuitor și an.

În realitate, având în vedere situația economică, geografică și demografică, aceste condiții ideale nu sunt întrunite; este de asemenea imposibilă atingerea unui indice de colectare din gospodăriile populației de 100%.

În plus, din cauza situației economice, în acest sens argumentele fiind reprezentate de valoarea salariului mediu net, a salariului minim pe economie și ponderii persoanelor cu venituri lunare sub 150 €, EEE sunt utilizate cu mult peste durata medie indicată de producător. În aceste condiții potențialul colectabil de DEEE este cu mult mai mic de 3,75 kg/locuitor și an.

Încă odată trebuie subliniat faptul că românii utilizează echipamentele electrice și electronice cu mult peste durata medie recomandată de producător. Pentru atingerea țintelor negociate cu UE consumatorul român ar trebui să colecteze mai mult decât aruncă.

3.2 Estimarea cantităților de DEEE în Germania

Clasificare DEEE: Electrocasnice de largă circulație, aparatură de răcire, electrocasnice cu circulație restrânsă, aspiratoare, echipament de birou și telecomunicații, electronice audio și video, televizoare.

Total DEEE generat: 1.089.000 t/an (estimat pentru 2015)

DEEE generat pe cap de locuitor 13,41 kg/persoană

Compoziția DEE estimată pentru 2015 poate fi văzută în tabelul 3.3:

Tabelul nr 3.3. Compoziția DEE estimată pentru 2015

3.3 Estimarea cantităților de DEEE în România, pentru perioada 2005-2019

Conform anexei HG 448/2005 echipamentele electrice și electronice sunt clasificate în 10 categorii dintre care au fost selectate, ca fiind reprezentative din punct de vedere al importanței și ponderii ca număr și greutate, 3 categorii. Aceste 3 categorii sunt examinate în continuare.

3.3.1 Aparate de uz casnic de mari dimensiuni

În această categorie intră frigiderele și similare, mașinile de spălat rufe și vase, mașinile de gătit, sobele și plitele electrice, aparatele de încălzit și alte aparate de uz casnic.

Cantitățile de frigidere și similare, scoase din uz, în Romănia, în perioada 2007-2014,

exprimate în mii bucăți sunt trecute în tabelul de mai jos:

Tabelul nr 3.4 . Cantitățile de frigidere scoase din uz în România

Pe baza cifrelor din anii 2007-2014, se pot estima valorile pentru anii 2015-2024, prin extrapolare. Considerând că, de obicei, fiecare familie din România posedă câte un frigider, o mașină de spălat și un aragaz și ținând cont de greutatea medie a unui frigider împreună cu combina frigorifică de cca 80 kg, rezultă cantitățile trecute în tabelul 3.5:

Tabel 3.5 Evolutia aparatelor de uz casnic de mari dimensiuni scoase din uz, in Romania, in perioada 2015-2024

3.3.2 Echipamente de larg consum

Această grupă cuprinde: televizoare, aparate de radio, video, audio, alte echipamente de înregistrat sau reprodus sunete și imagini, etc. Cantitățile de televizoare și similare pentru perioada 1996-2005, în România, sunt trecute în tabelul 3.6.

Tabel 3.6 Cantitățile de televizoare pentru perioada 2005-2014, în România

Pe baza cifrelor din anii 2005-2014 se pot estima, prin extrapolare si valorile pentru perioada 2015-2018. Considerând că fiecare familie din România posedă pe langă un televizor și 2,5 aparate de radio, audio și echipamente de înregistrare și reproducere sunete și imagini, iar din punct de vedere al greutății o medie de cca. 16 kg pentru acestea.

3.4 Tehnologii de reciclare a DEEE

În ceea ce privește tehnologiile de reciclare, trebuie avută în vedere componența complexă și specială a acestui tip de deșeuri (conform informațiilor furnizate de reprezentanții CNRM), care implică respectarea unor cerințe particulare(figura nr 3.1).

Figura nr 3.1 – Componenta complexa a DEEE

Metalele feroase, fontă și otel – reprezintă aproape 50% din cantitatea totală de DEEE; sunt utilizate pentru carcase, cadre, suporți și alte structuri interne;

– Aparatele de uz casnic de mari dimensiuni și echipamentele informatice și de telecomunicatii au cel mai mare conținut de metale feroase;

– Piața mondială de metale feroase reciclate este bine dezvoltată; singura barieră în calea reciclării o constituie cantitatea de metal colectată.

Metale neferoase – constituie, împreună cu metalele prețioase, 13% din totalul DEEE;

– Cupru – metal principal – se găsește în motoare, cabluri, sârme;

– Aluminiu – se găsește în motoare, radiatoare, casete;

– Plumb – se găsește în aliajul de lipit, în tuburile catodice (CRT);

• Metalele prețioase (argint, platină, aur, paladiu) – se utilizează pentru acoperirea contactelor electrice și conectorilor;

– Piața mondială este, de asemenea, bine dezvoltată.

Materiale plastice (figura nr 3.2)

– Reprezintă, din punct de vedere al cantității, al doilea constituent existent în DEEE –aproximativ 21%;

– Se utilizează multe tipuri de materiale plastice la fabricarea EEE;

– Dintre acestea, stirenii ( ABS, ASA, SAN, PS, HIPS) și polipropilena (PP) constituie cam 70% din totalul materialelor plastice utilizate; acești polimeri trebuie considerați ca prioritate pentru îmbunătățirea reciclării materialelor plastice din DEEE

Bariere care limitează creșterea reciclării materialelor plastice din DEEE:

– Mixul de materiale plastice;

– Contaminarea materialelor plastice în produse;

– Prețul scăzut al materialelor plastice “virgine”;

– Cerere limitată.

Materialele plastice reciclate pot fi utilizate:

– În circuit inchis – pentru fabricarea elementelor componente ale DEEE;

– În circuit deschis – pentru alte aplicații, cum ar fi: țevi, mobilier de exterior, parchet laminat, etc.

Figura nr 3.2. Tipurile si structura materialelor plastice care intra in componenta EEE

Sticla

• Reprezintă 5,4% din greutatea totală a DEEE;

• Aproximativ 90% din cantitatea totală de sticlă provine de la tuburile catodice (CRT) care intră în componenta televizoarelor și monitoarelor;

• Sticla din CRT are un conținut ridicat de Pb, oxizi de metal și alți aditivi;

• Sticla din lampile fluorescente conține plumb;

• Bariere în calea reciclării sticlei provenite din DEEE:

– Variații în compoziția sticlei;

– Cerere limitată.

• Utilizări potențiale ale sticlei:

– În circuit închis: CRT Reciclare CRT;

– În circuit deschis: – reciclarea sticlei sau reutilizarea plumbului și separarea sticlei;

– Utilizări în circuit deschis: obiecte decorative, glazuri pentru produse ceramice,

cărămizi de sticla, geamuri, scuturi de protecție impotriva radiațiilor X, fondanți.

Circuite imprimate (CI)(figura nr 3.3)

• Reprezintă cele mai complicate componente ale EEE;

• Complexitatea lor creează probleme privind gestionarea deșeurilor și industria de

reciclare;

• Reprezintă aproximativ 3% din greutatea totală a DEEE;

• CI intră în componenta majorității categoriilor de EEE: echipamente TV/audio,

calculatoare, echipamente medicale, de birotică, de telecomunicații, jucării;

• Utilizări curente și potențiale ale CI:

– CI sunt separate la dezasamblarea DEEE;

– Valorificarea cipurilor;

– Recuperarea matalelor prețioase conținute de CI;

– Există o piață internațională bine dezvoltată pentru valorificarea CI.

• Bariere în calea reciclării CI:

– Complexitatea materialelor componente;

– Valoarea scăzută a componentelor;

– Costurile ridicate ale dezasamblării manuale.

Figura nr 3.3. Metale care intră în componența CI

Instrumente potențiale pentru dezvoltarea reciclării

• Studii de fezabilitate

• Implementarea de standarde de calitate și specificații pentru materialele reciclate

• Creșterea constientizării în industrie

• Creșterea constientizării publicului

• Achiziții publice “verzi”

• Asistență pentru producători și reciclatori

• Cercetare și proiecte pilot

• Instrumente economice

Pentru procesarea DEEE există pe plan mondial diverse tehnologii specifice, toate fiind

tehnologii ecologice.

3.4.1 Îmbunătățirea tehnologiilor de prelucrare

Îmbunătățirea are în vedere următoarele:

• Eficiența colectării și procesării electronicelor uzate reciclate și costurile sau veniturile trebuie evaluate comparativ cu managementul celorlalte materiale reciclabile și deșeuri.

• În ultimii ani s-au obținut progrese semnificative în tehnologiile mecanice de reciclare pentru materialele plastice și sticlă CRT din electronicele EoL. Totuși, este necesară dezvoltarea pe mai departe a tehnologiilor de reciclare pentru recuperarea unei valori mai mari din multe materiale electronice și componente.

• Trebuie adoptate standarde bine definite, complete, în special pentru sticla din CRT-uri uzate și pentru materialele plastice reciclate, care să faciliteze recuperarea acestor materiale secundare. Standardele pentru produse trebuie să prezinte clar reciclatorilor cum să proceseze materialele și să asigure calitatea produselor.

Conținutul de plumb în sticla CRT-urilor:

Diagonala CRT Plumb,kg

33 cm 0,50

43 cm 0,75

69 cm 2,00

81 cm 3,25

CRT-urile nu conțin plumb în stare pură, dar oxidul de plumb reprezintă 22-25% (procente de masă) din tubul de sticlă. (Sursa: Sony Electronics)

Sortarea produselor electronice colectate: categorii generale de produse

Pondere Categorie Masă

25% aparate TV 69%

11% CPU-uri 7%

24% monitoare 5%

40% altele* 19%

• electronice de birou (telefoane, faxuri, scanere) și aparate casnice (aparate de bucătărie și de baie, radiouri etc.).

Costurile de reciclare

Transport 38,2%

Munca 29,7%

Depozitare/inchiriere camioane 11,8%

Paleti 9,6%

Reambalare/sortare 4,0%

Eliminare reziduuri solide 3,9%

Inchiriere motostivuitoare 2,9%

3.5 Evaluarea numărului minim necesar de centre de colectare a DEEE în România

Cerințele Directivelor 2002/96/EC și 2003/108/EC privind deșeurile de echipamente electrice și electronice au fost transpuse în legislația romanească prin HG 448/2005,19 publicată în MO nr.491/10 iunie 2005, care are ca obiectiv prevenirea producerii de DEEE, precum și refolosirea, reciclarea și alte forme de valorificare a acestora, astfel incât să se reducă volumul de deșeuri eliminate.

HG nr. 448/2005 cuprinde, în principal, urmatoarele prevederi:

– producătorii vor introduce în fabricație echipamente electrice și electronice care să permită demontarea și valorificarea componentelor; producătorii vor prevedea de asemenea și posibilitatile de refolosire și reciclare a DEEE, a componentelor și materialelor lor (art.4 alin.(1));

– autoritățile administrației publice locale au obligația de a colecta separat DEEE de la gospodăriile particulare și de a pune la dispoziția producătorilor spațiile necesare pentru înființarea punctelor de colectare selectivă a acestora (art.5 alin.(1));

– în vederea colectării selective a DEEE provenite de la gospodăriile particulare, până la data de 31 decembrie 2005, producătorii trebuiau să asigure, înființarea a cel puțin (art.5 alin.(3)):

– 1 punct de colectare în fiecare județ;

– 1 punct de colectare în fiecare oraș cu peste 100.000 de locuitori;

– 6 puncte de colectare în municipiul București.

Acest lucru însă nu a fost realizat până la finele anului 2005.

Până la 31 decembrie 2006, producătorii trebuiau să înființeze cel puțin un punct de colectare în fiecare oraș cu peste 20.000 de locuitori. Producătorii pot organiza și exploata sisteme individuale sau colective de preluare a DEEE provenite de la gospodăriile particulare, în scopul respectării obiectivelor Hotărârii de Guvern (art.5 alin.(7)).

Punctele de colectare au obligația de a prelua DEEE de la posesorii finali și distribuitori gratuit sau contra unei compensații care ține seama de valoarea componentelor reutilizabile din componența acestora (art.5 alin.(5)). Producătorii de echipamente electrice și electronice, terții care acționează în numele lor sau organizațiile colective, au obligații privind îndeplinirea obiectivelor de valorificare, reutilizare și reciclare a DEEE colectate selectiv, astfel: (art.7 alin.(1))

Până la data de 31 decembrie 2015, rata medie anuală de colectare selectivă a DEEE provenite de la gospodăriile particulare va trebui să fie de 4kg /locuitor (art.5 alin.(13)). Producătorii sunt responsabili cu finațarea colectării, tratării, valorificării și eliminării deșeurilor provenite din propriile produse și istorice în conformitate cu cota de piață. Producatorul poate să îndeplinească această obligație fie individual, fie participând la un sistem colectiv (art.8 alin.(2)).

Începând cu 1 ianuarie 2007, costurile legate de colectarea, tratarea și eliminarea nepoluantă a DEEE provenite de la utilizatori, alții decât gospodăriile particulare, și generate de produsele introduse pe piață, sunt suportă de către producători (art.9 alin.(1)).

Producătorii sunt obligați să urmarească ca toate DEEE colectate să fie transportate la instalațiile de tratare autorizate, cu excepția cazului în care aparatele sunt refolosite în întregime (art.5 alin.(11) si (12)).

Conform prevederilor HG 448/2005, în vederea colectării selective ale DEEE de la gospodăriile particulare, autoritățile administrației publice locale au stabilit în primul trimestru al anului 2006, 46 amplasamente la nivel de județe, 39 amplasamente în orașele cu peste 100.000 locuitori și 7 amplasamente în București.

Deci în România sunt 96 punctele de colectare, dispuse pe cele 8 regiuni principale ale României.

În figura nr. 3.4 este prezentat schematic circuitul echipamentelor electrice și electronice.

Figura nr 3.4 Circuitul schematic al echipamentelor electrice și electronice

În prezent, colectarea DEEE se face având în vedere valoarea materialelor reciclabile (feroase și neferoase) pe care le conțin. La nivelul întregii țări există aproximativ 300 de agenți economici autorizați să colecteze deșeuri metalice de la persoane fizice și juridice, distribuția fiind de cel puțin un agent economic în fiecare județ. Starea tehnică actuală a infrastructurii locale în sectorul de salubrizare a localităților este diferențiată între zona urbană și cea rurală.

Un procent de 31,03% din populație locuiește în orașele cu mai mult de 100.000 locuitori iar în localitățile mici cu până la 5.000 locuitori viețuiesc cca. 6,2 milioane de locuitori, reprezentând 27% din populația totală. Din totalul de 13.357 localități existente în România, numai cca. 500 dispun de sisteme organizate de colectare, transport și depozitare a deșeurilor menajere.

3.5.1 Situația actuală a gestionării DEEE în România

În țara noastră au fost adoptate o serie de hotărâri și ordine referitoare la deșeurile de echipamente electrice și electronice și a început procesul de implementare a prevederilor acestora.

În România, ca și în celelalte țări europene, producătorii de echipamente electrice și electronice s-au grupat în organizații colective de gestionare a DEEE-urilor.

Obiectivul principal al gestionării deșeurilor de echipamente electrice și electronice este reprezentat atât de prevenirea producerii de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE), refolosirea, reciclarea și valorificarea acestora, cât și de îmbunătățirea performanțelor privind protecția mediului și sănătății populației.

Acest obiectiv va fi realizat prin acțiunile desfășurate de către toți operatorii implicați în ciclul de viață al acestor echipamente, și anume: producători, importatori, distribuitori, consumatori și de către acei operatori economici care sunt direct implicați în tratarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice.

Gestionarea deșeurilor electrice și electronice, după aderarea României la Uniunea Europeană, se va face de către trei organizații colective, specializate în reciclarea echipamentelor din sectoarele IT&C, electrocasnice și de iluminat.

Astfel, cele trei organizații colective sunt grefate pe cele trei categorii de produse EEE și

anume: IT&C-„produsele gri”, electrocasnice – „produsele albe și maro” și lămpile și sunt următoarele:

• 1. ECO TIC – organizația colectivă de gestionare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice (DEEE) din domeniul IT&C și al electronicelor de consum. (IT&C-„produsele gri”),

Organizația va prelua responsabilitățile producătorilor/importatorilor de colectare și reciclare a DEEE de tipul IT&C conform Directivei europene 2002/96/EC si HG 440/2005.

Acționând ca o interfață intre consumatori, pe de o parte, și colectori și reciclatori, pe de alta parte, ECO TIC are următoarele obiective:

− să colecteze sumele cuvenite procesului colectării și reciclării de la producători și importatori;

− să încheie contracte cu colectorii, reciclatorii, transportatorii;

− să monitorizeze piața pentru a instaura un regim egal pentru toți jucătorii de pe piață;

− să efectueze studii de piață și să determine cuantumul necesar acoperirii costurilor de colectare, reciclare, logistică și educare a populației

− să raporteze periodic Ministrului Mediului situația existentă.

Asociația și-a stabilit următoarele obiective să sprijine prin mijloace proprii dezvoltarea și consolidarea activității companiilor producătoare și distribuitoare de echipamente TI&C:

– să reprezinte interesele comune ale membrilor săi pe langă instituțiile și organismele guvernamentale și private

– să reprezinte interesele comune ale membrilor săi în domeniul drepturilor de autor, reglementărilor fiscale, vamale etc.

– să elaboreze și să promoveze aplicarea normelor de etica și conduită profesională în cadrul activității companiilor producătoare și distribuitoare de echipamente TI&C.

– să contribuie activ, alături de alte asociații și organizații din sectorul TI&C , la crearea societații informaționale în România.

3.6 Analiza tehnico economică privind activitatea de gestionare a DEEE

3.6.1 Activități generatoare de costuri

Gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice presupune un ansamblu de activități specifice generatoare de costuri. Astfel, gestionarea acestor deșeuri cuprinde:

• activitatea de colectare a DEEE ce implică operațiunile de colectare propriu-zisă și de depozitare temporară a DEEE

• activitatea de sortare

• activitatea de tratare (dezmembrare, valorificare).

3.6.2 Colectarea selectivă a deșeurilor de echipamente electrice și electronice

Conform prevederilor H.G. 448/2005, colectarea selectivă a DEEE trebuie să țină cont de proveniența acestora, respectiv de la gospodăriile particulare (persoane fizice) sau din alte surse decât gospodăriile particulare (persoane juridice).

Colectarea DEEE provenite din gospodăriile particulare se poate realiza prin una din urmatoarele metode:

− prin colectarea selectivă a DEEE de către autoritățile administrației publice locale și în

punctele de colectare selectivă înființate de către producători în spații puse la dispoziție de administrația publică locală;

− prin predarea DEEE de către posesorii finali direct agentului economic autorizat pentru

colectarea și tratarea acestor tipuri de deșeuri, la solicitarea deținătorilor;

− prin predarea DEEE de către posesorii finali, distribuitorilor de echipamente electrice

și electronice noi în sistem „unu la unu”, la cumpărarea unui produs nou. În acest caz,

distribuitorii sunt cei care vor preda DEEE colectate către punctul de colectare, tratare

și eliminare autorizat.

Pentru alte DEEE decât cele provenite din gospodăriile particulare, colectarea se poate realiza astfel :

– prin dezmembrarea echipamentelor chiar pe locul în care se află, la deținătorii finali agenți economici, de către angajați ai punctului de colectare;

– prin predarea DEEE de către agentul economic posesor final, direct la punctual de colectare;

– prin predarea DEEE de către agenții economici, distribuitorilor, în sistem „unu la

unu”, la cumpărarea echipamentelor electrice și electronice noi, iar distribuitorii vor preda DEEE la punctul de colectare;

– prin înlocuirea DEEE de către distribuitor, cu produse noi, la sediul agentului economic și predarea DEEE rezultate la punctul de colectare.

În ambele cazuri, conform art.6 alin.(3) din HG 448/2005 este necesară autorizarea de mediu în conformitate cu prevederile OUG 78/2000 privind gestionarea deșeurilor, aprobata prin Legea 426/2001.

3.6.3 Sortarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice

După colectare, echipamentele electrice și electronice sunt sortate în vederea valorificării în ansamblu sau a unor componente ca produse „second hand” (conform priorităților în managementul deșeurilor și a prevederilor HG 448/2005). Activitatea de sortare este efectuată pe baza unor teste funcționale de către personalul specializat.

3.6.4 Tratarea (dezmembrarea, valorificarea) deșeurilor de echipamente electrice și electronice

La nivelul României, posibilitatile de tratare a deșeurilor rezultate din echipamentele electrice și electronice sunt relativ reduse, datorită inexistenței instalațiilor specializate, dezmembrarea realizându-se în cele mai multe cazuri manual iar valorificarea componentelor rezultate realizându-se în procent foarte scăzut.

3.6.5 Categorii de costuri

Principalele categorii de costuri pentru implementarea sistemului de gestionare al DEEE sunt urmatoarele:

• costuri de investiții pentru amenajarea punctelor de colectare

• costuri de investiții pentru amenajarea punctelor de sortare și tratare

• costuri la nivelul punctelor de colectare

– costuri de transport

– costuri de stocare

• costuri la nivelul punctelor de sortare și tratare

– costuri de transport

– costuri de stocare

– costuri de sortare

– costuri de tratare (dezmembrare, valorificare)

• costuri determinate de campaniile de informare și conștientizare a populației privind necesitatea colectării selective a DEEE.

3.6.6 Date de bază pentru determinarea costurilor de gestionare a echipamentelor electrice și electronice

În baza datelor disponibile și a experienței reduse în acest domeniu în România, perioada de analiza luată în considerare este de 8 ani (2006 – 2013).

Dintre categoriile de echipamente stipulate de H.G. 448/2005, au fost luate în considerare în analiză urmatoarele:

Aparate de uz casnic de mari dimensiuni:

Aparate frigorifice mari, frigidere, congelatoare, etc

Mașini de spălat rufe, uscătoare de haine

Mașini de spălat vase

Mașini de gătit

Sobe și plite electrice

Cuptoare cu microunde

Aparate electrice de încălzit

Radiatoare

Ventilatoare electrice

Aparate de aer condiționat

Echipamente informatice și de telecomunicații:

de prelucrare centralizată a datelor

informatică personală

terminale și sisteme pentru utilizatori

Echipamente de larg consum

aparate de radio, televizoare, camere și aparate video, amplificatoare, etc

Greutatea medie a echipamentelor ținănd seama de tendința de reducere continuă a

dimensiunilor și greutatilor specifice, în baza îmbunatățirilor tehnologice estimate pe plan mondial(tabelul nr 3.7):

Tabelul nr 3.7 Greutatea medie a echipamentelor în baza îmbunatățirilor tehnologice estimate pe plan mondial

Cantitatea totala de echipamente electrice si electronice colectate la nivelul Romaniei, pe perioada de analiza(tabelul nr 3.8):

Tabelul nr 3.8 Cantitatea totala de echipamente electrice si electronice colectate la nivelul Romaniei

Evoluția cantităților anuale de Echipamente electrice și electronice ce vor fi colectate în perioada 2006 – 2013 este prezentată in graficul următor(figura nr 3.6):

Figura nr 3.6 Evoluția DEEE colectate pe perioada de analiză.

Odată cu implementarea în România a tehnologiilor performante de reciclare și ținând cont de acțiunea de constientizare a populației privind importanța colectării selective a DEEE, tendința de colectare se preconizează a fi crescătoare.

În baza cantităților de echipamente electrice și electronice ce vor fi colectate pe perioada de analiză și a greutății medii specifice categoriilor de aparate și echipamente luate în considerare în acest studiu, s-a calculat numărul mediu de echipamente colectate ce sunt prezentate schematic în graficul următor(figura nr 3.7):

Figura nr 3.7 Evoluția numărului mediu de aparate și echipamente colectate pe perioada de analiză

Conform H.G. 448/2005, din cantitatea totală de deșeuri de echipamente electrice și electronice colectate pe perioada analizată, numai o parte a fost valorificată cantitativ, aceasta fiind prezentată în graficul următor (figura nr 3.8):

Figura nr 3.8 Evoluția cantității de DEEE valorificată cantitativ perioada de analiză

Conform H.G. 448, din cantitatea totală de deseuri de echipamente electrice și electronice valorificate cantitativ, numai o parte a fost valorificată în bani, aceasta fiind prezentată grafic (figura nr 3.9) astfel:

Figura nr 3.9 Evoluția cantității de DEEE valorificată în bani pe perioada de analiză

CAPITOLUL V. Analiza comportamentului cetatenilor fata de deseurile electrice si electronice-Studiu de caz

I. DEFINIREA PROBLEMEI DE CERCETARE

Oferta langa si diversitatea produselor electronice pe care le gasim astazi in magazine au provocat o crestere ingrijoratoare a cantitatii de deseuri. Cu aceasta problema s-au confruntat si tari ca Germania si Anglia.

Anii urmatori costurile pentru salubritate vor suferi o crestere importanta odata cu obligativitatea ca deseurile sa fie depozitate numai in rampe ecologice a caror intretinere necesita investitii financiare. Exista o rezolvare convenabila pentru aceasta problema: daca vom fi mai atenti la ce aruncam si vom produce gunoi mai putin, vom plati mai putin.

II. STABILIREA OBIECTIVULUI DE CERCETARE

Mi-am pus intrebarea daca populatia orasului Bragadiru este constienta de poluarea datorata gunoaielor electrice, daca oamaniisunt dispusi sa faca ceva in privinta acestui lucru. Pentru a raspunde acestei intrebari si altora de genul acestora si pentru ca pe zi ce trece gunoiul devine o problema din ce in ce mai importanta pentru societatea in care traim, mi-am propus in aceasta cercetare sa studiez atitudinile, opiniile si intentiile populatiei din acest oras cu privire la oportunitatea sortarii deseului electric.

Nr. Chestionar:_________

Data interviului:_________

CHESTIONAR

In vederea efectuarii unei cercetari pentru cunoasterea atitudinilor si opiniilor privind oportunitatea sortarii gunoiului menajer, a masurii in care populatia este interesata de sortarea deseurilor electrice din acesta si se implica in aceasta activitate, va rugam sa aveti amabilitatea de a raspunde la urmatoarele intrebari:

1. Sexul interlocutorului:

__ Masculin

__ Feminin

2. In ce categorie de varsta va incadrati?

__ 18-25 ani

__ 26-35 ani

__ 36-45 ani

__ 46-55 ani

__ peste 55 ani

3. Considerati ca, in prezent, populatia orasului Bradagiru acorda importanta problemei sortarii deseurilor electrice din gunoiului menajer?

__ DA (treceti la intrebarea nr. 5)

__ NU

4. Care sunt cateva motive pentru care credeti ca cetatenii nu acorda importanta problemei sortarii deșeului de echipamente electrice și electronice, in zilele noastre?

__ Dezinteres

__ Nu au timp

__ Nu au mijloacele necesare

__ Altul (care anume?)………………………..

5. Cat de importanta este pentru dumneavoastra problema sortarii deșeului de echipamente electrice și electronice ?

__ Foarte importanta

__ Importanta

__ Nici importanta/Nici neimportanta

__ Putin importanta

__ Neimportanta

(Marcati cu X una din treptele scalei ce corespunde opiniei dvs.)

6. Va sortati deșeul de echipamente electrice și electronice?

__ DA

__ NU (treceti la intrebarea nr. 8)

7. Care este materialul din gunoiul menajer pe care il sortati cel mai des?

__ Hartia

__ Plasticul

__ Fierul

__ Sticla

__ Substantele organice

– Echipamente electrice

__ Altul (care anume?)…………………..

8. In viitor intentionati sa va sortati deșeul de echipamente electrice și electronice?

__ DA

__ NU

9. Considerati ca nesortarea deșeului de echipamente electrice și electronice duce la poluarea mediului inconjurator?

__ DA

__ NU

10. Va rugam sa ordonati urmatoarele materiale ale gunoiului menajer in functie de gradul de poluare pe care credeti ca le au (se acorda cifra 1 materialului care credeti ca este cel mai poluant, cifra 2 celui de pe locul second, s.a.m.d.)

__ Hartia

__ Plasticul

__ Sticla

__ Fierul

__ Substante organice

11. In ce masura sunteti de acord cu introducerea obligativitatii sortarii gunoiului menajer?

Acord 5 4 3 2 1 Dezacord

Total Total

12. Incercuiti valoarea care exprima importanta pe care o acordati urmatoarelor aspecte legate de sortarea gunoiului menajer:

Foarte Neimportanta

inportanta

– reducerea poluarii mediului inconjurator: 5 4 3 2 1

– reducerea cheltuielilor de salubrizare: 5 4 3 2 1

– economisirea resurselor naturale: 5 4 3 2 1

– obtinerea de bani din valorificarea acestuia: 5 4 3 2 1

13. Ocupatia dumneavoastra este?

__ Inginer/Economist/Patron

__ Muncitor/Maistru

__ Functionar/Tehnician

__ Medic/Profesor

__ Elev/Student

__ Pensionar/Casnic

__ Alta profesie (care anume?)……………………….

14. Intre ce limite se incadreaza venitul dumneavoastra?

__ sub 200 RON

__ 200 RON-400 RON

__ 400 RON-600 RON

__ peste 600 RON

Va multumim pentru timpul acordat!

III. ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR

Intrebarea 1: Sexul interlocutorului?

Se observa ca esantionul ales este destul de omogen din punctual de vedere al distributiei pe sexe.

Intrebarea 2: In ce categorie de varsta va incadrati?

Din analiza datelor rezulta ca majoritatea respondentilor sunt persoane cu varsta cuprinsa intre 46 si 55 ani.

Intrebarea 3: Considerati ca, in prezent, populatia orasului Bragadiru acorda importanta problemei sortarii deseurilor electrice din gunoiului menajer?

In urma analizei datelor am observat ca 98% considera ca populatia dnu acorda importanta problemei.

Intrebarea 4: Care sunt cateva motive, pentru care credeti ca cetatenii nu acorda importanta problemei sortarii deseurilor electrice din gunoiului menajer , in zilele noastre?

Din analiza datelor rezulta ca motivul principal pentru care nu se acorda importanta sortarii deseurilor electrice din gunoiului menajer de catre populatia din oras este “dezinteresul” (45% din totalul de persoane intervievate), urmat indeaproape de “lipsa mijloacelor necesare”; 10% “nu au timp”, iar pentru categoria “altul” au optat doar 4% din totalul de persoane intervievate.

Intrebarea 5: Cat de importanta este pentru dumneavoastra problema sortarii deseurilor electrice din gunoiului menajer?

In urma analizei datelor am observat ca majoritatea subiectilor (54%) considera “importanta” problema sortarii deseurilor electrice din gunoiului menajer.

Intrebarea 6: Va sortati deseurilor electrice din gunoiului menajer?

Din analiza datelor rezulta ca majoritatea subiectilor intervievati (96%) nu-si sorteaza. Repartizez frecventele in functie de caracteristica varsta.

Intrebarea 7: Care este materialul din gunoiul menajer pe care il sortati cel mai des?

Din analiza datelor rezulta ca materialul cel mai des sortat de subiectii intervievati este hartia.

Intrebarea 8: In viitor intentionati sa va sortati deseul electric din gunoiului menajer.

Rezulta ca numarul celor care nu-si vor sorta gunoiul menajer nici pe viitor (52% din persoane) este mai mare decat a acelora care vor face acest lucru (48% din persoane).

Intrebarea 9: Va rugam sa ordonati urmatoarele materiale ale gunoiului menajer in functie de gradul de poluare pe care credeti ca le au.

Din calculul scorului general rezulta urmatoarea ordonare a materialelor in functie de poluarea lor (scorul cel mai mic va indica materialul cel mai poluant):

Plastic: locul 1

Sticla: locul 2

Fierul: locul 3

Substantele organice: locul 4

Hartia: locul 5.

Intrebarea 10: Considerati ca nesortarea gunoiului menajer duce la poluarea mediului inconjurator?

Din date rezulta ca numarul celor care considera ca nesortarea gunoiului menajer duce la poluarea mediului (84% din totalul persoanelor intervievate) este mai mare decat a celor care nu cred acest lucru (adica 16% dintre intervievati).

Intrebarea 11: In ce masura sunteti de accord cu introducerea obligativitatii sortarii gunoiului menajer?

Cu o probabilitate de 95% putem spune ca gradul de accord al populatiei privind introducerea obligativitatii sortarii gunoiului menajer.

Intrebarea 12: Incercuiti valoarea care exprima importanta pe care o acordati urmatoarelor aspecte legate de sortarea gunoiului menajer.

Am observat ca populatia cartierului Galata considera reducerea poluarii mediului inconjurator o caracteristica foarte importanta. Intervievatii considera reducerea cheltuielilor de salubrizare, economisirea resurselor naturale si obtinerea de bani din valorificarea gunoiului menajer un aspect important.

Intrebarea 13: Ocupatia dumneavoastra este?

32% din respondenti au optat pentru varianta de raspuns “alta profesie”, printre acestea numarandu-se: croitoreasa; tamplar; vanzator; sofer; instalator; sudor.

Intrebarea 14: Intre ce limite se incadreaza venitul dumneavoastra?

Din analiza datelor am observat ca majoritatea respondentilor au venituri cuprinse intre 200 RON si 400 RON, iar 44% din ei au veniturile cuprinse intre 400 RON si 600 RON.

In lucrarea de fata am studiat atitudinile, opiniile si intentiile populatiei orasului Bragadiru cu privire la oportunitatea sortarii guniului menajer.

In urma analizei datelor am observat ca respondentii isi sorteaza deseul electric din gunoiului menajer in proportie de 4%, cel mai sortat material fiind hartia.

Din analiza datelor rezulta ca motivul principal pentru care nu se acorda importanta de catre populatia orasului este “dezinteresul”, urmat indeaproape de “lipsa mijloacelor necesare”. Alte persoane considera “lispa educatiei” un motiv pentru neacordarea de importanta sortarii gunoiului menajer.

De asemenea, numarul celor care considera ca nesortarea gunoiului menajer duce la poluarea mediului este de 84%.

In incheiere, sugerez populatiei orasului Bragadiru si nu numai, sa se implice mai mult in activitatea de sortare a gunoiului menajer, deoarece aceasta este o problema foarte importanta in zilele noastre. De asemenea, ca o sugestie din partea mea ar fi ca si statul sa se implice mai mult atat in activitati de sortare directa a gunoiului menajer, cat si in activitati de informare a populatiei despre aceasta problema.

Curatenia ambalajelor nu este necesara, insa este recomandata pentru a preveni mirosurile neplacute, daca depozitezi aceste deseuri pentru o vreme, inainte de a le duce la centrele de colectare.

Un procent insemnat din cantitatea de deseuri pe care le producem il reprezinta ambalajele.

In urma operatiunilor complexe de tratare a deee-urilor, rezulta diferite fractii cu valoare economica pozitiva precum:

– metale feroase si neferoase (aluminiu, cupru, alama)

– diverse tipuri plastice

Ele sunt considerate materii prime secundare si reintra in circuitul industrial pentru fabricarea de noi produse salvand, pe aceasta cale, o mare parte din resursele naturale. De asemenea, pot fi folosite ca si combustibil alternativ (lemn provenit din dezmembrari, spuma poliuretanica peletizata).

Concluzii

Ținând cont de cele prezentate, se poate afirma că, în acest moment, în legislația românească au fost adoptate o serie de acte normative care reglementează activitatea de gestiune a deșeurilor de echipamente electrice și electronice, pornind de la producerea lor și până la faza de tratare/eliminare.

Legislația actuală prevede obligațiile celor implicați în acest proces de gestiune, respectiv pentru producători și organizațiile colective.

Taxa vizibilă, va fi atașata prețului produsului și este calculată în funcție de greutatea echipamentelor electrice și electronice. C

ele mai mari taxe, de maximum 21 Euro, urmează să fie aplicate pe segmentul electrocasnicelor albe, în special frigidere și aparate de aer condiționat, în timp ce pentru produsele IT&C se va plati maximum 7 Euro.

Taxa ecologică va fi vizibilă pentru consumatori, fiind clar specificată pe factura noului produs cumparat.

Costurile suplimentare vor fi suportate de cumpărator și vor fi folosite de importatori sau de comercianți pentru a acoperi cheltuielile cu colectarea, transportul și reciclarea echipamentelor electrice și electronice.

Această taxă reprezintă practic, prețul plătit de consumator pentru reciclarea produselor electrice și electrocasnice vechi și va fi identificata separat în costul total al produsului respectiv. „Taxa vizibilă presupune costul total al colectării, reciclării și al informării”.

Țările din Uniunea Europeană au introdus de mai mulți ani acest tip de taxă. De asemenea, în aceste țări, produsele electrice și electrocasnice sunt reciclate cu succes. În majoritatea țărilor UE, taxa ecologică variază în funcție de produs și are următoarele valori:

− Cafetieră – 1 euro;

− Imprimantă, DVD player, DVD recorder – 3 euro;

− Monitor LCD, televizor plasmă – 8 euro;

− Laptop – 9 euro;

− Aragaz, cuptor cu microunde, calculator – 10 euro;

− Frigider, aparat de aer condiționat – 20 de euro;

Pe plan European, valorile medii ale costurilor medii aferente gestionării DEEE (colectare, tratare, reciclare) se situează în jur de 300 Euro/tonă.

În cadrul analizei de față, raportând costurile anuale totale (costuri de investiții exprimate prin cotele de amortizare și costuri de operare) la cantitățile totale anuale de deșeuri DEEE, rezultă următoarea evoluție a costului mediu anual specific DEEE(tabelul nr 3.8).

Tabelul nr 3. 8 Evoluție a costului mediu anual specific DEEE

Se constată că valorile rezultate sunt apropiate de cele înregistrate pe plan european. Evoluția descrescătoare a costurilor medii specifice este determinată de creșterea numărului de DEEE colectate și procesate.

Bibliografie

Directiva 2002/96/EC;

Directiva 2002/95/EC;

HG 448/19.05.2005;

ICPE Studiu privind estimările volumului de deșeuri provenite din frigidere, televizoare sau similare. 2006-12-05;

ICPE Elaborarea structurii formularelor de ancheta în concordanță cu cerințele Dir.

2002/95/CE;

K. Salazar, M. K. Mcnutt, „Mineral Commodity Summaries 2012”, United States Government Printing Office, Washington, 2012;

F. Golumbioschi, „Tehnologia proceselor electrochimice curs I”, Universitatea Tehnică din Timișoara, Facultatea de chimie industrială, Timișoara, 1995;

www.intox.org/databank/documents/chemical/cadmium/ehc135.htm, accesat în data de 15.03.2015;

www.c-f-c.com/supportdocs/cfcs.htm, accesat în data de 15.03.2015;

Crowe, M et all, 2003, ‘Waste from Electrical and Electronic Equipment (WEEE)- quantities, dangerous substances and treatment methods’, European Topic Center on Waste, European Environment Agency;

http://www.atsdr.cdc.gov / toxfaq.html, accesat în data de 16.03.2015;

Hai-Yong Kang, J. M. Schoenung, „Electronic waste recycling: A review of U.S. infrastructure and technology options”, Resources, Conservation and Recycling, 45, 2005;

G. Senanayake, „Gold leaching in non-cyanide lixiviant systems: critical issues on fundamentals and applications”, Minerals Engineering, 17, 2004;

H. Zhang, D. B. Dreisinger, „The recovery of gold from ammoniacal thiosulfate solutions containing copper using ion exchange resin columns”, Hydrometallurgy, 72, 2004;

I. Chandra, M.I. Jeffrey, „An electrochemical study of the effect of additives and electrolyte on the dissolution of gold in thiosulfate solutions”, Hydrometallurgy, 73, 2004;

D. Feng, J.S.J. van Deventer, „Thiosulphate leaching of gold in the presence of ethylenediaminetetraacetic acid (EDTA)”, Minerals Engineering, 23, 2010;

S. Zheng, Y. Wang, L. Chai, „Research status and prospect of gold leaching in alkaline thiourea solution”,Minerals Engineering, 19, 2006;

M.A. Diaz, G.H. Kelsall, N.J. Welham, „ Electrowinning coupled to gold leaching by electrogenerated chlorine I. Au( III) -Au(I) /Au kinetics in aqueous Cl2,/Clelectrolytes”, Journal of Electroanalytical Chemistry, 361, 1993;

G.V.K. Puvvada, D.S.R. Murthy, „Selective precious metals leaching from a chalcopyrite concentrate using chloriderhypochlorite media”, Hydrometallurgy, 58, 2000;

B. Pollet, J.P. Lorimer, S.S. Phull, J.Y. Hihn, „A novel angular geometry for the sonochemical silver recovery process at cylinder electrodes”, Ultrasonics Sonochemistry, 10, 2003;

Lifeng, Zhang, Recycling of electronic wastes: Curent Perspective, În Revista, JOM, Journal of the Minerals, Metals and Materials, vol.63, Nr.8;

Tanskanen, P., Management and recycling of electronic waste. În Revista, Journal Acta Materialia, Vol. 61, Nr.3, 2013;

Yong-Chul, Jang, Waste electrical and electronic equipment (WEEE) management in Korea: generation, collection, and recycling systems. În Revista J Mater Cycles Waste Management, vol.12, 2010;

Rusu, T, Bejan, M., Deșeul – sursă de venit. Editura MEDIAMIRA, Cluj Napoca, 2006;

Rusu, T, Soporan, V, Nemeș, O., Deșeuri și tehnologii de valorificare Editura UTPRESS, Cluj Napoca, 2008, p. 80; F. Golumbioschi, „Tehnologia proceselor electrochimice curs I”, Universitatea Tehnică din Timișoara, Facultatea de chimie industrială, Timișoara, 1995;