EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ÎN CONFLICTELE ÎNGHEȚATE … … 5 [600951]

1
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 2
CAPITOLUL I – CONTEXTUL GEOPOLITIC AL MĂRII NEGRE ȘI SECURITATEA ÎN ZONA
EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ÎN „CONFLICTELE ÎNGHEȚATE” ………………………….. ………………… 5
1.1. MAREA NEAGRĂ ÎN CONTEXTUL GEOPOLITIC ACTUAL ………………………….. ……… 5
1.2. SECURITATEA ÎN ZONA EXTINSĂ A MĂRII NEGRE ȘI „CONFLICTELE
ÎNGHEȚATE” ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
CAPITOLUL II – PARTICULARITĂȚILE C ONFLICTULUI MOLDO -TRANSNISTREAN ……… 14
2.1 PREMISELE ISTORICE ȘI EVOLUȚIA CONFLICTULUI ………………………….. …………… 14
2.2. PROIECTE APLICATE PENTRU REZOLVAREA ACESTUI DIFEREND ………………….. 19
CAPITOLUL III – POZIȚIA STATELOR IMPLICATE FAȚĂ DE PROBLEMA MOLDO –
TRANSNISTREANĂ ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 22
3.1. POLITICA ROMÂNIEI, UE ȘI A NATO LA CONFLICTUL TRANSISTREAN …………. 22
3.2. POZIȚIILE ABORDATE DE RUSIA, REPUBLICA MOLDOVA, OSCE ȘI UCRAINA ÎN
CONFLICTUL MOLDO -TRANSISTREAN ………………………….. ………………………….. ………………. 28
CAPITOLUL IV – PREȚUL CONFLICTULUI TRANSNISTREAN ȘI IMPORTANȚA
SOLUȚIONĂRII ACESTUIA ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 36
4.1. CONSECINȚELE CONFLICTULUI ARMAT ………………………….. ………………………….. …. 36
4.2. PROBLEMELE ȘI AVANTAJELE SOLUȚIONĂRII DIFERENDULUI
TRANSNISTREAN ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 39
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 42
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 45

2
Introducere
Marea Neagră – o mare a conflictelor ?
Poziția geografică a Mării Negre face ca aceasta să fie o punte de legătură între Europa și
Asia, între Rusia ș i Orientul Mijlociu, între Europa de Sud -Est ș i Europa Occidental ă. De-a
lungul istoriei, Marea Neagr ă a reprezentat scena de confruntare, dar și de colaborare între
creștinism și islam , schimburi și contacte între popoare ș i civiliza ții diferite. R ăzboiul
Crimeei, Primul R ăzboi Mondial sau Războiul Rece sunt doar câ teva dintre evenimentele
istorice purtate în z ona M ării Negre, fie prin confrun tări, fie prin parteneriate, constatâ ndu-se
un interes din ce în ce mai mare al marilor puteri pentru aceast ă zonă .
Așadar, Regiunea Extinsă a Mării Negre are la granița de vest Munții Balcani, iar la est
Caucazul, două spații cu un potenț ial conflictual foarte ridicat, ceea ce a condus la
transformarea Regiunii Extinse a M ării Negre într -un spaț iu de instabili tate ma rcat de dispute
de natură politico -cultural ă, economic ă și militară, dar ș i de preocuparea altor state de a -și
revizui interesele în zonă .
Regiunea reprezint ă un interes strategic atâ t pentru Europa, c ât și pentru Statele Unite ale
Americii, țărmurile est ice și sudice ale Mării Negre fiind graniț e ale NATO ș i ale Uniunii
Europene, organisme implicate în gestionarea ș i controlul mediului de securitate regional ă.
De asemenea, aceast ă zonă este recunoscută ca fiind un punct geopolitic „fierbinte ”, datorit ă
resurselor energetice și din cauza existenței unei serii de presiuni externe, deosebit de
periculoase, din partea rețelelor teroriste, a traficanților de droguri, a crimei organizate, a altor
cercuri de interese ale mafiei și economiei subterane, care urm ăresc menținerea contrastelor, a
tensiunilor și situației incerte necesare pentru activități ilegale, producerea și valorificarea
materiei prime pentru traficul de armament, de carne vie și de droguri, conexarea la resursele
de materii prime pentru droguri din Asia de Sud -Est și activarea continuă, pe această bază, a
foaierului perturbator.1
Trecerea de la regimul comunist la democrație, de la economia planificată la cea de piață , s-a
făcut cu dificultate de c ătre statele din zona e xtinsă a Mă rii Negre, astfel că putem afirma că
acest areal reprezintă un mediu de securitate instabil.
Odată cu sfârșitul Războiului Rece și fărămițarea URSS -ului, Regiunea Extinsă a Mării Negre
cuprinde, pe lângă cele șase țări riverane (România, Ucraina, Georgia, Turcia, Bulga ria,

1 Mircea MUREȘAN, Confluen țe și parteneriate la Marea Neagră , Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, Bucure ști, 2005, p. 222,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_car ti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat la 10.02.2017.

3
Rusia) și țări implicate în geopolitica subregională: Republica Moldova, Armenia,
Azerbaidjan și Grecia.2
Statele Regiunii E xtinse a M ării Negre au î ncercat s ă găsească soluții în domeniul securității,
creând atâ t organisme de cooperare regională î n domeniul economic, cum ar fi cel din 1992 ,
Organizaț ia de Cooperar e Economic ă a Mă rii Neagr e, în domeniul militar cum ar fi:
BLACKSEAFOR , SEEBRIG3, dar ș i structuri de combatere a c rimei organ izate, precum:
Inițiativa de c ooperare Sud-Est Europeană (SECI) .
Odat ă cu atacul terorist din SUA de la 11 sept embrie 2001, statele mebre ale R egiunii
Exitinse a M ării Negre ș i-au dat seama că problemele poli tice, economice, de securitate și de
orice altă natură, se pot rezolva doar î ntr-un cad ru omogen, ca o chestiune vitală pentru
fiecare actor local.
În cadrul NATO, Rom ânia, alături de Bulgaria ș i Turcia a promovat la summit -ul NATO de la
Istan bul importanța R egiunii Exitinse a Mă rii Negre p entru comunitatea euro -atlantică .
Ampl asarea unor baze militare NAT O în Marea Neagră susț in campaniile anti -teroriste și al
unui eventual atac î mpotri va Iranului. Ca parte NATO, România ap ără valorile democratice și
menț ine o politică activă în regiuni precum Marea Neagră , Caucaz, Ori entul Mijlociu sau
Marea Caspică .
În Regiunea Extinsă a Mă rii Negre au fost identificate mai multe zone de instabilitate, în care
au apărut atâ t conflicte armate, c ât și conflicte înghețate. Fie că este vorba de fostele republici
sovietice: Armenia, Azerbai djan sau Georgia, fie de teritoriul Federaț iei Ruse, Cecenia,
conflictele au luat naștere ca urmare a disputelor etnice, teritoriale și de reconstrucție
națională a naț iunilor din regiune.
Conflictele din zona lărgit ă a Mă rii Negre cunoscute î n toate documen tele strategice, de
securitate și de politică externă ale ță rilor din regiune drept „conflicte îngheț ate”, sunt
rezultatul politic ilor aplicate de fosta URSS față de naționalități, politici care î nvrăjbeau
popoarele prin î ncălcare a dreptului la autodeterminare și de susț inere a separatismelor etno –
teritoriale.
Conceptul de „conflict înghe țat” se referă la conflicte care nu au fost soluționate, dar care nu
se derulează în termeni de lupte armate, ci se perpetuează o stare de fapt care nu este

2 Claudiu -Laurențiu ȚABREA, Guvernanța securității în relațiile internaționale contemporane – Studiu de caz:
Regiunea Extinsă a Mării Negre , http://www.sferapoliticii.ro/sfera/152/art06 -Tabrea.html , accesat la 10.02.2017.
3 Mircea MUREȘAN, în op. cit, p. 221.

4
caracterizată nici de pace, n ici de război.4 Rezolvarea finală a conflictului este amânată
voluntar, în așteptarea unei conjuncturi favorabile când adversarul va fi convins sau constrâns
să cedeze.5
Astfel, s unt identificate trei conflicte majore: conflictul azero -armean, Na gorno-Kara bach ,
conflictele din Georgia, care menț in tensiunile dintre puterea centrală ș i republicile separa tiste
Osetia de Sud și Abhazia, dar ș i conflictul moldo -transnistrean , un conflict tipic perioadei post
sovietice declanșat în 1992 și menținut înghețat prin blocarea negocierilor î n vara anului
2004.
Deși niciunul din teritoriile aflate în conflictele înghețate nu au ieșire directă la Marea Neagră ,
totuși ele afecteaz ă alianț ele d intre statele membre ale Regiunii Extinse a Mării Negre, rutele
conductelor de petrol ș i gaze, genereaz ă valuri de refugiați și toate sunt legate de poziț ia
Rusiei ca a ctor cheie î n zona M ării Negre.6
Lucrarea de fa ță își propune s ă arate impactul conflictelor înghețate din zona Extinsă a Mării
Negre, dorind să scoată în evidență cau zele și efectele acestora, în special în problema moldo –
transistreană.

4 Ruxandra IVAN, Conflicte înghețate în zona extinsă a Mării Negr e. Cazurile Transnistria, Nagorno -Karabach
si Cecenia, Revista Institutului Diplomatic Român, Anul IV, nr. I(VII), Semestrul I , București, 2009, p. 6,
http://www.idr.ro /publicatii/Revista%20IDR%20Semestrul%20I%202009.pdf , accesat la 11.02.2017.
5 Șerban -Filip CIOCULESCU, Dileme strategice, politice și juridice ale „Conflictelor înghețate” din zona
lărgită a Mării Negre , în Infosfera, în Infosfera, Anul I – Nr. 4, Direcți a Generală de Informații a Apărării,
București, 2009, p. 37, http://www.mapn.ro/publicatii/2011/infosfera4.pdf , accsat la 11.02.2017.
6 Buletinul Forțelor Navale, Nr. 19/2013, Constanța, 20 14, p. 15,
http://www.safn.ro/publicatii/bfn/BFN19_13.pdf , accesat la 15.02.2017.

5
Capitolul I – Contextul geopolitic al Mării Negre și securitatea în Zona
Extinsă a Mării Negre în „conflictele înghețate”
1.1. Marea Neagră în contextul geopolitic actual
Marea Neagră este o mare continentală, situată între Europa sud -estică și Asia mică, unde
România, Ucraina, Turcia și Bulgaria sunt țări riverane. Prin strâmtorile Bosfor – Marea
Marmara – Dardanele comunică cu Marea Mediterană, iar prin strâmtoarea Kerci cu Marea de
Azov – mare care reprezintă, de fapt, o anexă a Mării Negre.
Spațiul pontic nu cuprinde decât țările cu ieșire diretă la Marea Neagră. Cuprinde, pe d e o
parte, opt state balcanice (Republica Moldova, România, Bulgaria, Macedonia, Serbia,
Munten egru, Bosni a-Herțegovina, Albania, Grecia) , de cealaltă parte trei țări din zona
Caucazului (Georgia, Armenia, Azerbai jan).
Prin poziția sa geografică, riscurile și amenințările existente și avantajele oferite, privind
cooperarea politică, economică și militară, în ultimii ani, zona Mării Negre a atras tot mai
mult interesul organizațiilor europene și transatlantice, dar și al principalelor puteri, și a
determinat o abordare mai atentă a problemelor cu care se confruntă acest spațiu.
După 1991, la Marea Neagră au acces direct șase state: Rusia, Ucraina, România, Bulgaria,
Turcia și Georgia. Pentru patru dintre ele – Ucraina, România, Bulgaria și Georgia – reprezintă
unicul acces maritim. Datorită penetrării adânci în continent, Marea Neagră dispune de un
imens „hinterland”.
Zona Extinsă a Mării Negre a devenit, în special după 11 septembrie 2001, dar mai ales odată
cu extinderea NATO din anul 2002, un spațiu de complicată întrepătrundere a frontierelor
geopolitice și geo -economice și un cadru de afirmare a noii comunități euroatlantice7, mai ales
că este situată în zona heartland -ului.
Regiunea Mării Negre este foarte importantă atât pentru Europa cât și pentru Statele Unite,
fiind o punte de legătură în alimentarea cu energie între vest și est, dar și o barieră împotriva
amenințărilor transnaționale8.
Continuitatea maritimă spre Mediterana și Oceanul Atlantic, precum și către bazinul
hidrografic al Dunării și altor fluvii include Marea Neagră pe unele dintre cele mai importante
rute de comerț și turism. Î n actualul context al globalizării și amplificării nevoii de resurse de

7 Buletinul Forțelor Navale, Nr. 22/2015, Constanța, 2015, p. 14,
http://www.safn.ro/publicatii/bfn/BFN22_15.pdf , accesat la 15.02.2017.
8 Andreea MITRAN, Securitatea în regiunea extinsăa Mării Negre, 2007, p. 14, http://www.cpc –
ew.ro/pdfs/securitatea_in_regiunea_mn.pdf , accesat la 20.02.2017.

6
energie, bazinul Mării Negre este important nu doar ca traseu de transport energetic, ci și ca
potențial furnizor de material energetic (petrol și gaze naturale)9.
Cele mai importante dintre determinările geostrategice care vor reconfigura spațiul Mării
Negre, ca zonă de sinergie strategică, sunt următoarele: „spațiul de la estul Mării Negre
(Caucaz, Marea Caspică, Asia Centrală ) este foarte activ și corespunde cu un tronson marcant
din vechiul „drum al mătăsii ”, ceea ce exprimă o continuitate istorică; regiunea Mării Negre
se situează într -o zonă, deopotrivă, de falie, de confluență și de confruntare, de unde rezultă
importanța deosebită a evoluției sistemului de securitate eurasiatic, într-un areal de
ambiguități și bifurcații; este adiacentă coridorului islamic; se află în imediata vecinătate a
vechiului foaier perturbator (din Antichitate și Evul Mediu), activat la ora actuală prin traficul
de droguri, migrația ilegală și bătălia pen tru resursele caspice și pentru transportul lor; se află
în vecinătatea unor zone conflictuale cronice, cu foarte multe probleme ”10.
Marea Neagră, sub influența evenimentelor politice și militare, s -a transformat într -o
intersecție de granițe geopolitice și geo -economice. Evoluțiile geopolitice globale au fost
determinate de înaintarea frontierei euro -atlantice spre Asia Centrală.
În p rezent, situația de securitate din zona bazinului Mării Negre și a Caucazului este
caracterizată, pe de o parte, printr -un proces de reafirmare a arhitecturii regionale de
securitate, ca parte a celei euro -atlantice, și pe de altă parte, prin existența unu i potențial
conflictual, determinat de menținerea unor „conflicte înghețate” inter sau intrastatale din
Comunitatea Statelor Independente, cât și de amplificarea amenințărilor asimetrice, traficului
ilegal de droguri și ființe umane, fenomenul migrației și terorismul.
Lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, dinamizarea competiției pentru resurse
energetice și căile de transport ale acestora au adus zona Mării Negre de la periferie spre
centrul atenției principalelor organisme europene și euro -atlantice. Prin potențialul politic,
economic, militar, cultural, demografic etc. acestă zonă atrage interesele euro -atlantice în
regiune, reprezentând prelungirea bazinului Mediteranean către Asia Centrală și Orientul
Mijlociu. Astfel, în acest context, ba zinul Mării Negre și zona adiacentă acestuia devin un
adevărat „turn de control” al spațiului euro -asiatic și „arbitrul” Orientului Mijlociu11.
Marea Neagră reprezintă o provocare strategică pentru comunitatea transatlantică, ce tr ebuie
să proiecteze securi tate ș i stabilitate mai departe de granițele sale. NATO rămâne liderul

9 Mileva -Elena STANCU, Caracterizarea noilor riscuri, amenințări și acțiuni posibilie în regiunea Mării Negre ,
p.142, http://buletinul.unap.ro/pagini/b4_2007/136.pdf , accesat la 24.02.2017.
10 Mircea MUREȘAN, în op. cit, p. 220.
11 Florian PINȚA, Actualitatea securității în regiunea Mării Negre , Editura Universității Naționale de Apărare
„Carol I”, București, 2005, p. 52,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat la 24.02.2017.

7
stabilității euro -atlantice, apărarea colectivă constituind nucleul de care depinde securitatea
spațiului, dar și UE s -a dovedit până acum un bun model de organizare cu formă
supranațio nală de guvernare.
După dezmembrarea Uniunii Sovietice, Regiunea Extinsă a Mării Negre s -a caracterizat
printr -o lipsă de securitate și stabilitate. Politica de vecinătate a UE reprezintă un mod de
abordare total diferit de strategia NATO sau a celorlalți actori majori cu interese în regiunea
Mării Negre. Din acest punct de vedere, UE trebuie să găsească un limbaj și o viziune comună
cu aceștia12.
Uniunea Europeană a elaborat o Politică Externă și de Securitate Comună (PESC), care
include scopuri, obiective, acțiuni umanitare și de management al crizelor, precum și de
prevenire a conflictelor, cu largă aplicabilitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre. Ace astă
politică este stabilită de Parlamentul European, se corelează cu politicile NATO și urmărește,
printr e altele, protejarea valorilor comune, intereselor fundamentale, a independenței și
integrității statelor, consolidarea securității și promovarea cooperării internaționale13.

12 Ionel GOIAN, Nicușor MOLDOVAN, Considerații privind securitatea și stabilitatea Regiunii Extinse a Mării
Negre , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2006, p. 305,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/nov2006 -vol2.pdf , accesat la 24.02.2017.
13 Andreea MITRAN, în op. cit., pp. 20 -21.

8
1.2. Securitatea în Zona Extinsă a Mării Negre și „c onflictele înghețate”
Conceptul de Regiune Extinsă a Mării Negre a fost lansat într -un studiu al cercetătorilor
Ronald D. Asmus si Bruce P. Jackson abia în 200414, în directă legătură cu dezvoltarea unor
concepte similare, precum cel al Marelui Orient Mijlociu.
Regiunea Extinsă a Mării Negre include statele cu ieșire la Marea Neagră, Republica
Moldova și statele din Caucazul de Sud, Armenia, Azerbaidjan și Georgia. Sintagma
„extinsă” împinge limitele geografice ale regiunii dincolo de frontierele țărilor care au acces
nemijlocit la bazinele portuare ale mării.
Regiunea Mării Negre este o parte componentă a unei zone mai mari, cea balcano -caucaziană,
care posedă un potențial enorm atât sub aspectul uman, cât și al resurselor naturale (rezerve de
petrol și gaze naturale în Caucaz).
Pe teritoriul regiunii există câteva culoare strategice, prin care statul c are le controlează poate
influența situația din această zonă. Este vorba de culoarul strategic Crimeea, Georgia, Bosfor,
Dardanele și zona localizată la hotarele acesteia.
Unii analiști apreciază că începutul secolului al XXI -lea este marcat de o schimbare calitativă
a situației în bazinul Mării Negre. În susținerea afirmației sunt prezentate câteva „focare”,
capabile să afecteze securitatea în bazinul Mării Negre: pericolul exti nderii terorismului
internațional; intensificarea migrației ilegale, a traficului de droguri și a diverselor operațiuni
de contrabandă dinspre Asia spre Europa, Marea Neagră jucând rolul de punte specifică între
cele două continente; apariția și dezvoltare a unor grupări criminale transnaționale, ca urmare a
nivelului diferit de dezvoltare a țărilor riverane15.
Țările riverane Mării Negre au un interes fundamental în securizarea propriei regiuni, în
expansiunea democrației și contracararea terorismului pe o a rie cât mai largă. În acest context,
ele trebuie să caute și să propună soluții proprii pentru realizarea acestor interese, valorificând
specificul și similitudinile regionale, cultivând cooperarea și solidaritatea reciprocă.
În Regiunea Extinsă a Mării Ne gre au fost identificate mai multe zone și surse de instabilitate:
„Bosnia și Kosovo, unde tensiunile interetnice, interconfesionale și lipsa autorității publice și
statale mențin un focar de conflict și instabilitate. Organizații paramilitare, precum Corp ul de
Protecție al Kosovo (KPC), moștenitorul instituțional al UCK, și organizații fundamentaliste
în legătură cu organizații islamice teroriste ca Al Qaeda, Hamas, Armata Națională Albaneză

14 Ronald D. ASMUS, Bruce P. JACKSON, The Black Sea and the Frontiers of Freedom , 2004,
http://www.hoo ver.org/research/black -sea-and-frontiers -freedom , accesat la 04.03.2017.
15 Petre DUȚU, Pavel DUȚĂ, Conflictul transnistrean și securitatea Mării Negre , Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005, pp. 139 -140,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat la 03.03.2017.

9
și Abu Bakr Sadik au desfășurat acțiuni de purificare etnică, cu scopul creării condițiilor
demografice și politice necesare instituirii primului stat fundamentalist islamic în Balcani.
Statutul încă neclarificat al regiunii Kosovo și existența în regiune a unui puternic curent etnic
albanez, ca și al unor grupări funda mentaliste islamice, creează, în continuare, semne de
întrebare privind posibilitatea stabilizării regiunii; în spațiul ex -iugoslav, în general, existența
unui număr mare de refugiați sau persoane dislocate conduce la formarea opiniei că se
păstrează, încă , condiții favorabile apariției unor situații ce pot pune în pericol stabilitatea,
destul de fragilă, a acestei regiuni a Zonei Extinse a Mării Negre; zona transnistreană a
Republicii Moldova, unde prezența în regiune a aproximativ 2.000 de militari și 40. 000 de
tone de echipament militar și muniție, aparținând fostei Armate a 14 -a ruse, cu un statut rămas
neclarificat, constituie un factor destabilizator, chiar dacă forțele militare se consideră de
menținere a păcii, ceea ce ar presupune un grad înalt de i mparțialitate. De asemenea, existența
forțelor separatiste transnistrene, gata să recurgă la mijloace militare pentru a preveni
„reintegrarea” zonei transnistrene în teritoriul Moldovei, poate duce la conflicte armate locale,
cu rol de destabilizare a regi unii. Nu în ultimul rând, existența unor veritabile „fiefuri” ale
crimei organizate în Transnistria generează instabilitate, prin exportul de crimă organizată
către celelalte state ale zonei; zona Caucaz este deosebit de instabilă și supusă riscurilor de
securitate, atât datorită conflictelor în desfășurare sau latente, amintite anterior, cât și luptei de
interese pentru re sursele energetice ale regiunii; zona Balcanilor, în general, unde, ca urmare a
declinului economic, statele regiunii au atins în 2004 a bia 75% din produsul intern brut
realizat în 1989, fapt ce duce la instabilitate economică, factor de risc la adresa securității
zonei.”16
Lista problemelor de securitate în Regiunea Extinsă a Mării Negre este lungă și complexă.17
În această zonă există patr u „conflictele înghețate”. Aceste conflicte se desfășoară în
Azerbaijan și Armenia (Nagorno -Karabah), în Republica Moldova (moldo -transnistrean), în
Georgia (Osetia și Abhazia), dar și în interiorul Federației Ruse (Cecenia).
Un conflict din această zonă s e desfășoară între azeri și armeni, fiind cunoscut sub numele de
conflictul „Nagorno -Karabah”. Nagorno -Karabah este o enclavă cu o populație majoritar
armeană, situată p e teritoriul Republicii Azerbai jan.
Conflictul armeano -azer este cel mai complex și, probabil, cel mai greu de soluționat dintre
toate conflictele din zonă, fiind unul interstatal, în care părțile implicate au poziții
ireconciliabile. Mișcarea separatistă a început în anul 1987, sub forma un or manifestații. În

16 Andreea MITRAN, în op. cit., p. 32.
17 Andreea MITRAN, în op. ci t., p. 33.

10
1991, Nagorno -Karabah s -a autoproclamat republică, și -a declarat independența, fapt ce a dus
la declanșarea conflictului. Între 1992 -1993, milițiile armene au ocupat coridorul Latchin,
creând o legătură terestră între enclavă și Armeni a, precum și alte teritorii din afara enclavei,
ajungând până la frontiera iraniană. La sfârșitul acțiunilor de luptă, cca. 14.000 kmp din
teritoriul azer erau ocupați de armeni (4.400 kmp – enclava Nagorno -Karabah și 9.000 kmp –
zonă de securitate, în to tal cca. 15% din teritoriul Azerbaijanului), existând aproape un milion
de refugiați azeri.18
La începutul anului 1994, părțile au fost obligate de comunitatea internațională să înceteze
ostilitățile. La 27 iulie 1994 a fost semnat un acord tripartit, sub egida Rusiei și OSCE, într e
miniștrii apărării ai Azerbai janului, Armeniei și Karabahului, părțile începând negocierile
pentru reglementarea conflictului și stabilirea viitorului statut al enclavei Nagorno -Karabah,
cu medierea Grupului de la Minsk al OSCE, format din reprezentanții SUA, Federației Ruse
și ai Franței.
Poziția azeră privind Nagorno -Karabah rămâne fermă, cerând r eintegrarea provinciei.
Azerbai janul se pronunță pentru o soluționare în etape, dar nu se bucură de sprijin
internațional susținut în acest demers. Conform părții azere, medierea Grupului Minsk al
OSCE nu este suficientă pentru soluționarea conflictului, fiind necesară implicarea
organismelor internaționale – UE, Consiliul Europei, ONU etc. Autoritățile de la Baku
consideră că Moscova a re un rol deosebit de important, dar acuză Kremlinul pentru poziția
proarmeană.
În concepția părții armene, fără recunoașterea dreptului la autodeterminare al poporului din
Nagorno -Karabah, Erevanul și Stepanakertul nu intenționează să facă nici o concesie . După
opinia guvernului armean, acordul final privind soluționarea conflictului trebuie să proclame
dreptul la autodeterminare al poporului din Nagorno -Karabah, care să fie recunoscut de
comunitatea internațională, pentru aceasta Erevanul fiind dispus să adopte o poziție flexibilă
în privința termenului de îndeplinire a acestui obiectiv.
Rusia nu dorește să devină un partener „neacceptabil” pentru vreuna din părți; de aceea, este
gata să ia parte, ca mediator și garant, la stabilirea unor înțelegeri între Armenia și
Azerbaidjan.
Un alt conflcit din această zonă este cel moldo -transnistrean , care se menține înghețat, prin
blocarea negocierilor, survenită în vara anului 2004. În prezent, se constată o tensionare a

18 Sergiu -Toader MEDAR, Gheorghe SAVU, Conflicte „înghețate” în zona Mării Negre , București, 2005, pp.
76-78, http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/s ecuritate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat la
04.03.2017.

11
relațiilor moldo -transnistrene. Tiraspolul a cuză Chișinăul de pregătiri militare pentru acțiuni
în forță împotriva RMN, precum și pentru „blocada agresivă” promovată față de
Transnistria.19
În contextul procesului de destrămare a URSS, Parlamentul de la Chișinău a adoptat, la 23
iunie 1990, „Declara ția de Suveranitate a RSS Moldova”. În toamna aceluiași an, două regiuni
moldovenești, găgăuză (în sudul statului) și transnistreană (în estul statului) s -au proclamat
republici autonome independente. La data de 23 mai 1991 a fost adoptată noua denumire de
Republica Moldova, stat care și -a proclamat independența la 27 august 1991. Conflictul
militar moldo -transnistrean a fost declanșat în primăvara anului 1992 și s -a încheiat la 21
iunie 1992, în urma acordului semnat între președintele rus, Boris Elțîn, și cel moldovean,
Mircea Snegur.20
După mai mult de un deceniu de politică servilă în fața Moscovei, refuzul președintelui
Voronin, în noiembrie 2003, de a semna așa -numitul „plan Kozak”, de reglementare a
conflictului transnistrean, prin care regiunii separ atiste i se creau multiple condiții de a se
despărți de teritoriul Repubicii Moldova și de a -și declara independența sau/și apartenența la
un alt stat, a marcat începutul noii orientări externe a Republicii Moldova, prooccidentale și
neruse.
În pofida reda ctării unei multitudini de planuri privind reglementarea conflictului separatist
din Republica Moldova, acesta se menține înghețat. Toate rundele de negocieri au fost fie
blocate și boicotate, fie s -au soldat cu tergiversări și evitarea adoptării unor rezo luții aplicabile
și eficiente. Chișinăul este dispus să acorde un statut mai larg de autonomie Transnistriei, dar
numai în cadrul Moldovei, care să fie recunoscută ca stat unitar, în granițele actuale, inclusiv
cu zona transnistreană.
Al treilea conflict are loc în Georgia, unde se mențin tensiunile dintre puterea centrală și
republicile separatiste Osetia de Sud și Abhazia, dar perspectiva unui război este destul de
îndepărtată, situația în zonă fiind caracterizată printr -o relativă stabilitate.
La 20 sep tembrie 1990, autoritățile osetine au proclamat Osetia de Sud „republică sovietică
democratică independentă”. Autoritățile georgiene au suprimat autonomia regiunii, fapt ce a
determinat declanșarea conflictului armat, desfășurat pe toată perioada anului 19 91. Pe 24
iunie 1992, Georgia și Rusia, cu Osetia de Sud și cea de Nord în calitate de observatori, au
semnat acordul de la Soci, prin care își garantau integritatea teritorială.21

19 Sergiu -Toader MEDAR Gheorghe SAVU, în op. cit., pp. 74 -76.
20 Andreea MITRAN, în op. cit., p. 34.
21 Sergiu -Toader MEDAR, Gheorghe SAVU, în op. cit., pp. 79 -80.

12
Relațiile dintre Georgia și Osetia de Sud nu au cunoscut tensiuni deosebite, în ciuda
declarațiilor de independență sau de integrare în Federația Rusă. Raporturile dintre cele două
entități politice au fost marcate de colaborarea clanurilor mafiote, cu ramificații în conducerea
de la Tbilisi, și de lipsa exercitării de către Georg ia a atributelor statului în această regiune.
După schimbarea conducerii de la Tbilisi, în noiembrie 2003, relațiile s -au tensionat,
președintele osetin afirmând, în mai multe rânduri, intenția Osetiei de Sud de a adera la
Federația Rusă, ca urmare a schim bărilor politice survenite.
Abhazia și -a proclamat independența prin Constituția adoptată în 1994, dar nu a fost
recunoscută pe plan internațional. În 1991, s -a proclamat republică autonomă în interiorul
Georgiei, iar pe 15 august părțile au semnat un acor d prin care se crea un parlament abhaz. La
23 iulie 1992, parlamentul abhaz adoptă unilateral o declarație de suveranitate, fapt ce a
condus la conflictul a rmat din perioada august 1992 – septembrie 1993. La sfârșitul războiului,
abhazii ocupaseră aproape toată Abhazia.22
În 1994, a fost negociat un acord de încetare a focului (Acordul de la Moscova). S -a hotărât
realizarea unui dublu control de încetare a focului cu trupe ruse servind ca forțe de menținere
a păcii și misiunea de observatori ONU, dar luptele au izbucnit din nou, în 1998 și în 2001.
Tbilisi este de acord să ofere o autonomie lărgită celor două autoproclamate republici
separatiste, însă, cu respectarea integrității teritoriale a Georgiei în actualele sale granițe.23
Părțile se acuză reciproc de incidente care ar ge nera tensionarea situației, fac demonstrații de
forță, prin organizarea de exerciții și aplicații militare în apropierea granițelor administrative,
fără să se ajungă însă la o inflamare a conflictului.
Actorii acestui conflict (Rusia, Georgia, Abhaz ia și Osetia de Sud) acționează pentru
realizarea intereselor individuale propuse, utilizând mijloace diferite de influențare a situației
prezente.
Rusia rămâne principalul actor în procesul de reglementare a celor două conflicte,
considerând că „probleme acute ca Abhazia și Osetia de Sud trebuie soluționate exclusiv
pașnic, prin negocieri, cu luarea în considerare a intereselor tuturor popoarelor care locuiesc
în aceste teritorii”.24
În fine, cel de -al patrulea conflict se desfășoară în Cecenia. Cecenia es te o republică a
Federației Ruse cu populație majoritar musulmană. În perioada sovietică, formase o Republică
Autonomă, împreună cu o zonă vecină. În momentul dezmembrării URSS, în anul 1991,

22 Sergiu -Toader MEDAR, Gheorghe SAVU, în op. cit., p. 80.
23 Sergiu -Toader MEDAR, Gheorghe SAVU, în op. cit., p. 81.
24 Ibidem.

13
Cecenia și -a proclamat independența, ca multe alte republici ex -sovietice, fără a fi
recunoscută de ruși.
„Coșmarul rus”, cum este denumită de istoricul Oliver Roy, Cecenia reprezintă un caz atipic
de conflict înghețat al acestei regiuni.25 Acest conflict este câteodată „înghețat”, alteori
„fierbinte”, confruntările cu Rusia reluându -se periodic. Particularitatea acestui conflict
provine din faptul că fisura intervine chiar în interiorul Federației Ruse. Cazul cecen este unul
„în oglindă” față de celelalte din zonă26.
Un alt aspect important al acestui conflict constă în faptul că niciun culoar energetic nu trece
prin Cecenia, prin urmare nu există o miză economică.
Pentru perioada de după 2000, se remarcă o strategie de „dezangajare” din partea Moscovei,
care încearcă să transfere soluționarea conflictului către forțele cecene loiale Federației Ruse
izolând, astfel, conflictul în interiorul regiunii.27

25 Ruxandra IVAN, în op. cit., p. 21.
26 Ibidem.
27 Ruxandra IVAN, în op. cit., p. 23 .

14
Capitolul II – Particularitățile conflictului moldo -trans nistrean
2.1 Premise le istorice și evoluția conflictului
După înființarea Uniunii Sovietice (30 decembrie 1922) , Iosif Stalin a recuperat majoritatea
provinciilor pe care Imperiul Țarist le pierduse în timpul revoluției, Basarabia a rămas parte
din România în timp ce la est de Nistru a creat Republica Autonomă Sovietică Socialistă
Moldovenească (RASS M)28, ca provincie autonomă în cadrul Republicii Sovietice Socialiste
Ucrainene (RSSU), cu capita la în orașul Baltă, care se află în prezent pe teritoriul Ucrainei,
iar mai târziu în 1929 mutată la Tiraspol (actuala capitală a Transnistriei). RASSM cuprinde a
următoarele raioane transnistrene de astăzi ale Republicii Moldova, plus raioanele Baltă,
Bârzula, Ocnele Roșii, Kodîma, Kotovsk, Crutîi, Pesceana și Ananiev, din actuala regiune
Odesa din Ucraina. Republica avea o suprafață de 8,100 kmp și includea 11 r aioane din stânga
fluviului Nistru. Ulterior, teritoriul s -a reorganizat în 14 raioane. Prin crearea RASSM
conducerea Uniunii Sovietice a sperat să încurajeze un iredentism pro -sovietic în Basarabia și
să-și sporească influența în România, însă nu a fost a tins efectul scontat.
În 1940, Uniunea Sovietică a anexat Basarabia, parte integrată a României în acea perioadă,
iar pe 2 august a fost proclamată Republică Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), în
componența căreia a intrat partea vestică a RASS Mol dovenești și cea mai mare parte a
Moldovei dintre Prut și Nistru , iar mai târziu a devenit cea de -a 15 republica a Uniunii
Republicilor Sovietice Socialiste (URSS). Partea răsăriteană a RASSM, inclusiv prima ei
capitală, Baltă, a devenit parte a RSS Ucrain eană, în cadrul căreia minoritarii români și -au
pierdut statutul de autonomie și orice drepturi lingvistice. Aceste evenimente s -au petrecut
datorită semnării pactului de neagresiune sovieto -german Ribbentrop -Molotov și protocolului
adițional secret prin c are cele două state de fapt împărțeau zonele de interes în Europa.29
Pe teritoriul Transnistriei au fost concetrate majoritatea uzinelor, devenind centrul economic
al RSSM. În Transnistria se fabricau majoritatea bunuril or industriale și bunurilor de larg
consum, produse în Republica Moldova, precum și din energia necesară în tot restul RSSM.
Ca parte din URSS, în RSSM limba rusă a devenit limbă predominantă și s -a adoptat alfabetul
chirilic pentru limba romană scrisă, care a fost numită limba „mol dovenească”30, ca urmare a
deciziilor luate de conducerea URSS. Stalin a contribuit activ la reducerea a unei treimi din

28 Ioan Silviu NISTOR, Istoria Românilor din Transnistria , Editura Eminescu, Galați, 1995, p. 61.
29 Gheorghe BUZATU, România sub imperiul haosului (1939 -1945) , Editura RAO, București, 2007, p. 43.
30 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, Cazul Ilașcu (Cauza Ilașcu și alții contra Moldovei și Rusiei ), 8
iulie 2 004, Strasbourg, p. 9,
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/ILASCU%20SI%20ALTII%20(ro).pdf , accesat la 24.03.2017.

15
populația etnică româ nă a Basarabiei, care a fost transportată în Siberia, unde majoritatea au
decedat sau nu au mai revenit. Deoarece T ransnistria a făcut parte din URSS o perioadă mai
îndelungată, aceasta a fost rapid supusă procesului de colectiviz are în anii 1920 și 1930.
Astfel, chiar de la crearea RSSM a existat un grad mai mare de „sovietizare ” în Transnistria ,
în comparație cu alte părți ale republicii. Liderii politici și elita culturală din partea
basarabeană a RSSM erau defavorizați; astfel, abia în 1989 pentru prima oară a fost numit în
funcție un Prim Secretar al Partidului Comunist din RSSM, care provenea din Basarabia.
Confli ctele înghețate din Regiunea Extinsă a Mării Negre se aseamănă prin refuzul unor
populații diferite din punct de vedere etnic, cultural și religios de a trăi împreună.
Conflictul moldo -transnistrean este diferit de cele din Nagorno -Karabah și din Georgia prin
natura lui politică ș i geopolitic ă, nefiind unul de natură etnică sau religioasă .
În contextul procesului de destrămare a URSS, Parlamentul de la Chișinău a adoptat, la 23
iunie 1990, „Declarația de Suveranitate a RSS Moldova”. În toamna aceluiași an , două regiuni
moldovenești, găgăuză (în sudul statului) și transnistreană (în estul țării), s -au proclamat
republici autonome independente. La data de 23 mai 1991 a fost adoptată noua denumire de
Republica Moldova, stat care și -a proclamat independența la 27 august 1991.31
„Cauzele principalele, care au determinat liderii mișcării separatiste din regiunea de est a
Republicii Moldova să opună rezistență, inclusiv militară, autorităților legale ale Republicii
Moldova sunt următoarele: teritorial -statutare: de clanșarea conflictului cu autoritățile
constituționale ale țării a avut ca obiectiv principal acapararea unei părți a teritoriului
Republicii Moldova, în scopul creării condițiilor prealabile de desemnare a statutului
formațiunii separatiste ca stat cvasi -independent; geopolitice: crearea platformei de presiune
politică în scopul menținerii Moldovei în sfera de influență a Rusiei, pentru a preveni
presupusa unire cu România, crearea în acest scop a enclavei ruse la frontiera moldo –
ucraineană; cultural -lingv istice: nemulțumirea minorității – vorbitorilor de limbă rusă de
introducerea limbii moldovenești în calitate de limbă de stat și necesitatea de a se adapta
situației noi, percepută subiectiv ca o pierdere a statutului social cu care au fost obișnuiți;
socio-economice: amenințarea de redistribuire a puterii și a resurselor economice în regiunea
transnistreană; socio-ideologice: opunerea de rezistență a nomenclaturii de tip sovietic
proceselor de democratizare și încercările lor de a -și menține statutul în c adrul vechiului
sistem pe teritoriul regiunii; etno-demografice: tendința de a mobiliza și a angaja în lupta cu
autoritățile legale ale Republicii Moldova colectivele de muncă ale întreprinderilor industriale

31 Sergiu -Toader MEDAR, Gheorghe SAVU, în op. cit., p. 74.

16
mari, de pe malul sting al Nistrului, formate, în general, ca urmare a migrației forței de muncă
din republicile slave ale URSS.”32
Conflictul din Transnistria a fost unul militar, iar acum este unul de natur ă politic ă, între
Republica Moldova ș i autoproclamata „Republica Moldovenească Nistrean ă”, pentru
controlul asupra raioanelor Camenca, Dub ăsari, Grigoriopol, Rîbnița, Slobozia , Tiraspol ,
Tighina33, orașe aflate pe malurile Nistrului .
Dacă în anii 1988 -1989, problema transnistreană era legată de revenirea la alfabetul latin și
adevărul despre limba și identitatea moldovenilor basarabeni, lucru neagreat de moldovenii
transnistrieni, după anii 1990, conflictul transnistrean și -a pierdut caracterul intercultural în
favoarea unuia geopolitic.
Transnistria are ca majoritate o populație de origine ru să, iar cea mai mare parte a produc ției
industriale a Republicii Moldova provine din ac est teritoriu. De aceea, această regiune este
important ă atât din punct de vedere economic, cât ș i geopolitic, deoarece prin ea, Rusia po ate
controla Republica Moldova ș i Ucraina.
Perioada „fierbinte” a conflictului moldo -transnist rean a durat din aprilie 1992 până în iulie
1992, când președintii Mircea Snegur (Republica Moldova) și Boris Elțin (Rusia) au semnat
un acord de încetare a focului. Anul 1992 a însemnat un punc t de cotitură î n politica Rusiei
față de Republica Moldova. Dac ă la început, președintele rus , Boris Elțin , a susți nut mișcarea
de independență moldovenească, condamnând tendinț ele separatiste din T ransnistria, după
1992, acesta începe să protejeze popula ția de origine rusă din fostele republici sovietice. De
aceea, la începutul conflictului, Rusia, cu toate că îș i atribuise un rol de arbitru , intervine de
partea combatanți lor transnistrieni prin militarii ruș i din Armata a 14 -a.
Unii analiști politici de l a Chișinău consideră Transnistria a fi „un cuțit rusesc înfipt în spatele
Ucrainei”, iar alții cred că Trans nistria ar putea avea o valoare geostrategică pentru ruși, în
cazul unor disensiuni cu Ucraina, doar dacă Republica Moldova și România ar fi de part ea
Rusiei.34
Deși, aparent local, conflictul înghețat din Transnistria este semnificativ pentru întreaga
Regiune Extinsă a Mării Negre, iar atât Statele Unite ale Americii, cât și Uniunea Europeană
văd în acest conflict un focar de instabilitate susținut de Rusia.

32 Cauzele care au stat la baza conflictului transnistrean și evoluția sa , http://moldovenii.md/md/section/565 ,
accesat la 25.03.2017.
33 Mario BALI NT, Despre Transnistria, foarte tîrziu! , http://mariobalint.blogspot.ro/2012/03/despre -transnistria –
foarte -tirziu.html , accesat la 25.03.2017.
34 Conflictul trans nistrean: geopolitică și geoistorie , http://romanism.ro/conflictul -transnistrean -geopolitica -si-
geoistorie/ , accesat la 25.03.2017.

17
Pentru r ezolvarea crizei, la negocieri, pentru câteva luni, alături de Rusia, Ucraina ș i
Repu blica Moldova, a participat și Româ nia, dar odat ă cu formarea Comisiei Unificate de
Control , în august 1992, Rom ânia se îndepărtează de la negocierile asupra statului
transnistrean.

18

19
2.2. Proiecte aplicate pentru rezolvarea acestui diferend
La 2 septembrie 1990 se proclamă „Republica Sovietică Socialistă Moldovenească
Transnistreană”, iar la 25 august 1991 această entitate își proclamă independența. Criza care a
urmat a fost tipică pentru ceea ce a ajuns să însemne un „conflict înghețat” – escaladare
militară – intervenție externă – încetarea focului sub auspiciile trupelor de menținere a păcii
(rusești) – mini-crize provocate periodic între cele două entit ăți. Conflictul militar s -a
desfășurat în 1992. Republica Moldova, care nu avea o armată proprie, ci doar unități de
poliție, a trebuit să facă față unor forțe superioare numeric și ca dotare (multe din armele
folosite provenind din depozitele Armatei a 14 -a de la Tiraspol).35
Transnistria deven ise un adevarat punct de reper î n ceea ce prive ște crima organizat ă,
evaziunea fiscală sau traficul i licit, Republica Moldova eliminâ nd orice control vamal la
punctele de trecere spre Tiraspol. De partea ce alaltă , Tra nsnistria a impus puncte de cont rol
severe, incercand astfel, să își consolideze „frontierele” față de Republica Molodva, aflându –
se în conflict legal și constituț ional cu aceasta .
În urma presiunilor f ăcute de că tre ru și, Chișină ul a semnat la 8 mai 1997 un memorandum,
intitulat Memorandumul P rimakov, prin care era introdusă noți unea de „stat c omun”,
definindu -se cadrul relațiilor dintre Republica Moldova ș i Transnistria.
Deși statul comun reprezint ă frontieră comună, spațiu economic, juridic, de apărare ș i social
comun36, Chișină ul a subliniat faptul că, potrivit Constituției din 1994, Republica Moldova
este un stat suveran si independent, unitar si indivizibil37, pe câ nd Tiraspolul vedea aceast ă
noțiune de stat comun ca o confederaț ie a doi actori cu statu t egal, chiar și pe plan
internaț ional.
Printre efect ele acestui memorandum, s -a numărat câș tigarea dreptului transnistrenilor de a
elibera documente vamale de export, Republica Moldova ced ând Ti raspolului dreptul de a
folosi ștampila vamală .38
În perioada anilor 2000, au existat mai multe planuri de fede ralizare a Republicii Moldova. Î n
2003, este elaborat un plan de federalizare a Republicii Moldova, intitulat „Principii de Baz ă
ale Structurii de Stat a Statului Unificat”, propus de că tre Dmitri Kozac, un apropiat al lui
Vladimir Putin, prin care se prevedea dreptul Transnistriei și a Republicii Găgăuze de a cere

35 Institutul Ovidiu Șincai, Transnis tria. Evoluția unui conflict înghețat și perspectivele de soluționare ,
București, 2005, p. 3, http://leader.viitorul.org/public/555/ro/raport_romania%20o n%20transnistria[1].pdf ,
accesat la 05.04.2017.
36 Institutul Ovidiu Șincai, în op. cit., p. 4.
37 Consituția Republicii Moldova, Monitorul Oficial Nr. 1, 12.08.1994,
http://lex.jus tice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731 , acceast la 05.04.2017.
38 Institutul Ovidiu Șincai, în op. cit., p. 4.

20
secesiunea după un referendum, precum și dreptul de veto în chestiunile de politică internă
sau externă. Acest memorandum a fost propus direct Republicii Mol dova, fă ră acordul OSCE,
aratând astfel intenț ia Rusiei de a nu implica insituțiile internaț ionale. Documentul nu a fost
acceptat în Republica Moldova, ca urmare a demonstrațiilor populare și a intervențiilor
diplomatice ale Statelor Unite ale Americii și ale țărilor Uniunii Europene39 în urma summit –
ului OSCE de la Maastricht, SUA arătându -se atunci disponibilă să internaț ionalizeze această
situație conflictuală și să -l scoată din perimetrul exclusiv al Rusiei.
În 2004, directorul I nsitutului pe ntru Strategie Nați onală a Rusiei, Stanislav Belkovski, lansa
o altă initiațivă rusă, propunerea „Belkovski”, care propune o soluție șocantă pentru mulți
politicieni: independența Transnistriei, care trebuie pe termen mediu să se unească cu Rusia și
unifi carea Republicii Moldova cu România.40 Planul cuprindea mai multe capcane, fiind
considerat un „fruct otr ăvit” oferit Rom âniei într -un moment în care se pregătea să adere la
Uniunea Europeană , deoarece brusca unire cu Republica Mold ova ar fi însemnat un pas
înapoi, populația țării cu capitala la Chiș inău fiind s ăracă, administrația fiind de tip post –
sovietic, corupția și ineficienț a fiind printre cele mai importante probleme.
O altă propunere pentru soluționarea conflictului din Transnistria este „Planul Po roșenko” din
anul 2005, prin care Ucraina propune reunificarea Republicii Moldova cu Transnistria sub
tutela Rusiei și Ucrainei.
Printre aspectele negative ale acestei ini țiative putem enumera numărul restrâns de atribuț ii
pentru autoritățile din Chișină u și Tiraspol, dar ș i faptul c ă nu există mecanisme de modificare
a status -quo-ului transnistrean, oferind î n schimb legitimitate regimului actual prin
organizarea unor alegeri sub controlul acestuia și î n absen ța unui cadru democratic.41
Republica Moldova a refuzat acest plan și a propus, la inițiativa președintelui Vladimir
Voronin, un alt format de negocieri „3+3”, care însemna Republica Moldova, Rusia și
Ucraina plus Uniunea Europeană, Statele Unite ale Americii și România42.
Au existat și câteva acorduri internaționale semnate sub egida Organizației pentru Securitate
și Cooperare în Europa, pentru retragerea trupelor rusești din Transnistria, dar niciunul dintre
aceste documente nu a fost respectat de Rusia, Vladimir Putin condiționând retragerea de
stitua ția juridică a Transnistriei, care nu a fost încă reglementată.

39 Institutul Ovidiu Șincai, în op. cit., p. 5.
40 Vitalie CIOBANU, Proiectul Belkovski: Transnistria contra Basarabia. O provincie cu multe tăișuri , în
Revista Contrafort, nr. 5 -6, 2004, https://archive.fo/bx1vX , accesat la 13.04.2017.
41 Institutul Ovidiu Sincai, în op. cit., pp. 6 -7.
42 Idem.

21
La 17 septembrie 2007, a fost organizat un referendum, care a aratat că 95% din populația
Transnistriei a răspuns „NU” la întrebarea privind reunificarea cu Republica Moldova, dar că
este în f avoarea „unui curs de politică independent având drept obiectiv unificarea cu Rusia”43
Comentatorii scenei politice susțin că nici Republica Moldova, nici Transnistria, dar nici
Federația Rusă nu au un interes în rezolvarea acestui conflict din cauza rațiun ilor economice
și că discursul etnic, fie că vine din tabăra separatiștilor, fie din cea a statului față de care se
dorește secesiunea, este folosit doar pentru ca părțile să își atragă puterea.
Uniunea Europeană nu insistă în retragerea trupelor ruse din Transnistria, considerând legitim
punctul de vedere al Rusiei, în accepțiunea căreia acestea sunt trupe de menținere a păcii.

43 Victor YASMANN, Analysis: Can Anyone Oppose The Kremlin?, Radio Free Europe/Radio Liberty
Newsline, 2005, https://www.rferl.org/a/1057534.html , accesat la 15.04.2017.

22
Capitolul III – Poziția statelor implicate față de problema moldo –
transnistreană
3.1. Politica României, UE și a NATO la conflictul transistrean
Transnistria, o regiune în care două treimi din populație o constituie rusofonii, apare „în tot
mai multe analize politice și de securitate ca unul din «focarele de conflict grave și
periculoase» în proximitatea NATO și UE” .44
Între Chișinău și București au fost relații oscilante de -a lungul timpului, de la „podurile de
flori” și discursurile unioniste, până la introducerea , pentru circulația între cele două state , a
pașapoartelor.
Relațiile României cu Moldova trebuie să se bazeze pe bună vecinătate, pe respectarea
suveranității, dar și pe încercarea eliminării oricărui focar de conflict din zonă.
România și -a asumat o misiune deosebit de importantă și în același timp delicată, referitoare
la zonă, deschizând un nou capitol în diplomația româneasc ă. Astfel, țara noastră și -a
prezentat viziunea asupra spațiului Mării Negre în „Carta Albă a Securității și Apărării
Naționale”: „spațiul Mării Negre reprezintă în același timp o oportunitate și o sursă de risc,
aflându -se la interferența a două axe strategice : Marea Neagră – Marea Mediterană, respectiv
flancul sudic al NATO, zonă de importanță strategică pentru Alianța Nord -Atlantică, afectată
în princi pal de riscuri transfrontaliere ; Marea Neagră – Caucaz – Marea Caspică, spațiu de
tranzit pentru resursele energetice ale Asiei Centrale, influențat de anumite forme de
instabilitate subregională provenite din zona Asiei Centrale”.45
Țara noastră a lansat în luna mai a anului 2004 „Border Defense Initiative”, având ca scop
întărirea sec urității frontierelor și combaterea proliferării armelor de distrugere în masă.46
Într-un comunicat de presă din 2004, fostul Președinte al României, Ion Iliescu, declara că
„urmărește cu legitimă îngrijorare situația școlilor cu predare în limba română di n
Transnistria”. Acesta afirma faptul că „condamnă cu fermitate încercările autoproclamatei
administrații de la Tiraspol de a distruge identitatea culturală a unei părți a locuitorilor din
stânga Nistrului, […] sprijină eforturile conducerii Republicii Moldova, de normalizare a
situației din Transnistria și va folosi toate canalele diplomatice și toate instrumentele politice

44 Aurelian LAVRIC, Cazul Transnistriei în contextul crizei ucrainene și securitatea Republicii Moldova,
Ucrainei și a României , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2015, p. 17,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/conferinta_2015_vol_1.pdf , accesat la 22.04.2017.
45 Alexandra SARCINSCHI, Cristian BĂHNĂREANU, Redimensioări și configurări ale mediului de securitate
regional (Zona Mării Negre și Balcani) , pp. 11 -12,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/redimensionari_configurari_mediului_securitate_regional.pdf , accesat la
25.04.2017.
46 Florian PINȚA, în op. cit., p. 54.

23
de care dispune pentru a asigura continuitatea procesului educațional în limba română pen tru
elevii transnistreni. […] România este gata să susțină orice inițiativă menită să pună capăt
crizei transnistrene și să permită Republicii Moldova exercitarea atributelor sale suverane în
această zonă, care face parte din teritoriul său național” .47
De asemenea, Ion Iliescu scria pe blogul său personal despre rolul pe care l -a jucat România
în cadrul acestui conflict: „România a inițiat, în vara anului 1992, la Istanbul, cu prilejul
Summit -ului Ț ărilor din zona Mării Negre – întâlnirea celor patru preș edinti – din Rusia,
Ucraina, Moldova și România, care a dus la încetarea ostilităților din Transnistria. S -a creat o
Comisie de lucru, a reprezentanților celor patru state. Ulterior, prin manevre abile ale Rusiei,
componen ța Comisiei a suferit modificări, care au dus la înlăturarea României.”48
O altă inițiativă pentru rezolvarea acestui conflict a venit din partea fostului Președinte, Emil
Constantinescu, care declara: „Am obținut, la summitul OSCE, din 1999,
într-o convorbire în patru cu Boris Elțîn, Sergh ei Lavrov și Petru Lucinschi, promisiunea
retragerii trupelor rusești din Transnistria.”49
Preocupat de posibilele efecte pe care acest conflict le -ar putea avea în Republica Moldova,
fostul Președinte al României, Traian Băsescu suținea că „România trage un semnal de alarmă
cu privire la riscurile de securitate în Republica Moldova, plecând de la situația din
Transnistria. Sunt puncte de instabilitate care pot fi utilizate împotriva stabilității Republicii
Moldova.”50
Actualmente, România susține integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană și prin
aceasta, recunoașterea statalității, independenței, democrației și dezvoltarea acesteia.
Pentru Româ nia, consider c ă problema trans nistreană infl uențează atât relațiile cu Republica
Moldova, cât și cele cu R usia și Ucraina . De aceea, România va trebui să promoveze o
politică activă pentru so luționarea acestui conflict.
În 2015, președintele României, Klaus Iohannis, și omologul său din Ucraina, Petro
Poroșenko, au declarat în urma unei întâlniri oficiale la K iev, că vor face „tot posibilul ca

47 Comunicat de presă , Departamentul de Comunicare Publică al Președinției României, 29 Iulie 2004,
http://old.presidency.ro/index.php?_RID=det&tb=date_arhiva&id=5838&_PRID=arh , accesa t la 28.04.2017.
48 Ion Iliescu: In calea unirii Romaniei cu Republica Moldova a stat Rusia ,
http://www.romanial ibera.ro/actualitate/eveniment/ion -iliescu –in-calea -unirii -romaniei -cu-republica -moldova -a-
stat-rusia -151341 , accesat la 01.05.2017.
49 Laurențiu UNGUREANU, Iulian Andrei CRĂCIUN, Emil Constantinescu, fost președinte al României: „Lech
Walesa, Václav Have l și cu mine – Emil” , www.adevarul.ro/life -style/stil -de-viata/emil -constanti nescu -fost-
presedinte -romaniei -lech-walesa -vaclav -havel –emil-1_50ba02067c42d5a663af7b6d/index.html , accesat la
03.05.2017.
50 Traian Basescu, dupa intalnirea cu Nicolae Timofti: „Romania trage un semnal de alarma. Crimeea este doar
un episod” , http://stirileprotv.ro/stiri/international/transnistria -vrea-sa-adere -la-rusia -o-noua -crimeea -se-naste –
chiar -langa-granitele -noastre.html , accesat la 03.05.2017.

24
Transnistria să fie reintegrată în Republica Moldova”, lucru care i -a speriat pe separatiștii de
la Tiraspol, aceștia interpretând aceste declarații ca fiind unele prin care România și Ucraina,
cu acordul Republicii Moldova, să atace Transnistria. În acest context, așa -zisul „deputat”
transnistrean, Dmitri Sorin, vorbește despre „o uniune trilaterală care ar avea scop lichidarea
Republicii Moldovenești Nistrene.”51
Eurodeputatul român, Cristian Preda, declara că „Vladi mir Putin are o politică externă
agresivă. Majoritatea românilor cred că Putin va continua în acest mod până când va anexa
Transnistria, după ocuparea teritoriilor din sudul Ucrainei”52, pe când directorul Centrului
pentru Studii Europene Martens, Roland Fr eudenstein, punea problema izbucnirii unui
eventual război pentru că „Putin vrea să distrugă, cel puțin moral și politic, două mari
organizații euroatlantice: Uniunea Europeană și NATO.”53
Conflictul transnistrean este o problemă destul de importantă pentru Uniunea Europeană.
Printre motivele principale pentru interesul major al UE este poziția geografică pe care o
ocupă Republica Moldova, fiind la granița dintre România, stat care a aderat la UE la 1
ianuarie 200754. Chiar dacă se află la granița cu România, Republica Moldova este, totuși, în
sfera de influență rusească. Cu toate acestea, Uniunea Europeană și Republica Moldova au
început să colaboreze prin Politica Europeană de Vecinătate, în vederea soluționării acestui
conflict din Transnistria. Rusia și -a asumat rolul de lider în acest proces, propunând un plan
bazat pe partajarea puterii dintre Chișinău și Tiraspol prin menținerea p rezenței militare.
Moldova se găsește în situația de a fi „curtată” de doi rivali: UE și Rusia.
Planul de acțiuni pentru soluț ionarea conflictului din Transnistria a fost conceput urmându -se
unele principii: „Eforturi susținute în v ederea rezolvării diferendului t ransnistrean, cu
respectarea suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova, garantând respectarea
principiilor democratice și normelor de drept și a drepturilor omului”55
Au fost propuse șapte obiective pentru îndeplinirea acestui plan: „Participarea consrtructivă a
Moldovei, împreună cu OSCE și celilați mediatori care conduc procesul de negociere în

51 Rusia pune de un nou conflict înghețat în Moldova? , http://www.dw.com/ro/rusia -pune -de-un-nou-conflict –
%C3%AEnghe%C8%9Bat -%C3%AEn -moldova/a -18325505 , accesat la 05.05.2017.
52 Mihai DRĂGHICI, Eurodeputați: Europa să fie pregătită de război cu Rusia, care vizează Transnistria și
țările baltice , http://www.mediafax.ro/externe/eurodeputati -europa -sa-fie-pregatita -de-razboi -cu-rusia -care-
vizeaza -transnistria -si-tarile -baltice -14141117 , accesat la 05.05.2017.
53 Eurodeputati: Europa sa fie pregatita de razboi cu Rusia, care vizeaza Transnistria si tarile baltice ,
http://stirileprotv.ro/stiri/international/eurodeputati -europa -sa-fie-pregatita -de-razboi -cu-rusia-care-vizeaza –
transnistria -si-tarile -baltice.html , accesat la 05.05.2017.
54 Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată , „Integrarea României în Uniunea Europeană.
Provocări și soluții”, Revista Infoeuropam aprilie 2007, p. 12,
http://www.asociatiaeconomistilor.ro/documente/simpozion_AGER_2007_romana.pdf , accesat la 05.05.2017.
55 EU/Moldova Action Plan, Co -operation for the settlement of the Transnistria conflict , p. 12,
https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/moldova_enp_ap_final_en.pdf , accesat la 06.05.2017.

25
vederea încetării conflictului din Transnistria; cooperarea între UE și Republica Moldova în
mod eficient, în cadrul formatelor convenite, inclusiv consultări privind aranjamente post –
conflictuale și garanții, după caz; intensificarea implicării UE în susț inerea OSCE și
mediatorilor din acest proces; UE să continue presiunile asupra angajamentelor luate de Rusia
de a demilitariza zona de conflict din Transnistria; reconsolidarea dialogului politic dintre UE
și Republica Moldova ; rezolvarea întrebărilor lega te de granița cu Ucraina din Transnistria;
întărirea cooperării cu administrația ucraineană în ved erea schimbului de informații; u n acord
trilateral între Republica Moldova, Ucraina și Comisia Europeană; implicarea activă a
populației în promovarea valoril or democratice și drepturilor omui.”56
Se poate observa că Uniunea Europeană se bazează foarte mult pe sprijinul și implicarea
activă a OSCE -ului, sugerând rolul său de lider în procesul de negociere pentru soluționarea
acestui diferend.
Deși nu se aminteșt e printre cele șapte obiective, există tendința de a „schimba trupele ruse de
menținere a păcii cu o echipă multinațională.”57
Uniunea Europeană sprijină formatul de negocieri „5+2”, incluzând Republica Moldova,
Transnistria, Rusia, Ucraina și OSCE și cu do i observatori internaționali: Uniunea Europeană
și Statele Unite ale Americii. De asemenea, UE are un mare potențial în a schimba dinamica
acestui conflict.
În momentul în care Uniunea Europeană a stabilit Misiunea de Asistență la Frontieră în
Republica M oldova și Ucraina58, Transnistria a refuzat, sub patronatul Rusiei, să negocieze cu
Moldova, chiar și sub monitorizarea UE.
Atunci, Nicu Popescu afirma că: „Transnistria a obstrucționat procesul de negocieri în ochii
observatorilor internaționali și a dat g uvernului Republicii Moldova argumente credibile să
insiste pentru implicarea activă a Uniunii Europene și Statelor Unite în cadrul negocierilor de
pace.”59
Aparent, cu cât mai mult Moldova a încercat să se apropie de UE, cu atât mai mult
Transnistria nu lasă dorința unui dialog. În acest fel, pe teritoriul Republicii Moldova există
două scenarii care nu pot fi aplicate: o Republica Moldova unită, asociată cu UE sau o
Moldova descentralizată sub control rusesc militar și economic.

56 Ibidem.
57 Georgi KAMOV, EU’s role in confli ct resolution: the case of the Eastern enlargement and neighbourhood
policy areas , Institut Europeen des Hautes Etudes Internationales, 2006, p. 55, http://www.ie -ei.eu/IE –
EI/Ressources/file/memoires/2006/KAMOV.pdf , accesat la 06.05.2017.
58 EUBAM are oficiu la Chișinău , http://www.allmoldova.com/ru/news/eubam -are-oficiu -la-chisinau , accesat la
06.05.2017.
59 Nicu POPESCU, The EU and Transnistria From Dead lock to Sustainable Settlement , Paris, 2005, p. 4,
http://www.policy.hu/npopescu/ipf%20info/IPF%201%20transnistri a.pdf , accesat la 12.05.2017.

26
În cadrul dezbaterilor ge nerale ale celei de -a 70-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației
Națiunilor Unite, președintele României, Klaus Iohannis și -a expus punctul de vedere în
legătură cu cele trei conflicte din Regiunea Extinsă a Mării Negre, susținând că „Națiunile
Unite trebuie să fie mai puțin tolerante în privința conflictelor prelungite din regiunea
Transnistria a Republicii Moldova, Georgia și Nagorno -Karabach”60, deoarece acestea sunt
destul de fragile și pot conduce la izbucnirea unor conflicte de natură violentă.
Unul din obiectivele Organizației Națiunilor Unite este „să mențină pacea și securitatea și, în
acest scop: să ia măsuri colective eficace pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor
împotriva păcii și pentru reprimarea oricăror acte de agresiune sau alto r încălcări ale păcii și
să înfăptuiască, prin mijloace pașnice și în conformitate cu principiile justiției și dreptului
internațional, aplanarea ori rezolvarea diferendelor sau situațiilor cu caracter internațional care
ar putea duce la o înlălcare a păci i”.61
În repetate rânduri, Statele Unite ale Americii au îndrumat și sugerat României să abordeze cu
Rusia această problemă. De aceea, simpla existență a unui parteneriat între România și Statele
Unite ale Americii nu va putea fi invocată în relația Bucureștiului cu Moscova, deoarece în
strategia de politică externă americană există o ierarhizare a relațiilor parteneriale. Cu toate
acestea, oamenii politici ai Statelor Unite ale Americii vor dori să își mențină active interesele
în Regiunea Extinsă a Mării Negre, iar în cazul unor negocieri ruso -americane vor deschide
subiectul despre situația din Transnistria.
Republica Moldova cerea ajutorul NATO pentru a obține retragerea trupelor militare rusești
din Transnistria, în cadrul Summitului NATO din iuli e 2016. Atunci, Anatol Șalaru declara că
„propaganda, măsuri le economice, incertitudinile din Transnistria și staționarea trupelor ruse
rămân o sursă constantă de îngrijorări […] Cerem susținerea față de inițiativa noastră de a
transforma misiunea (milit ară rusă) din Transnistria într -o misiune civilă multinațională.
Insistăm totodată ca forțele și echipamentul militar ale Federației Ruse să fie retrase de pe
teritoriul (Republicii) Moldova”62. Totodată, propunea și organizarea unor exerciții NATO în
Repub lica Moldova în anul 2019.

60 Iohannis: Națiunile Unite să fie mai puțin tolerante cu conflictele din Transnistria, Georgia și Nagorno –
Karabah , http://www.agerpres.ro/politica/2015/09/29/iohannis -natiunile -unite -sa-fie-mai-putin -tolerante -cu-
conflictele -din-transnistria -georgia -si-nagorno -karabah -19-05-09, accesat la 12.05.2017.
61 Carta Na țiunilor Unite din 26 iunie 1945 , Capitolul I, Articolul 1,
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei_Natiunilor_Unite_ONU_.pdf , accesat la
12.05.2017.
62 Republica Moldova cere ajutorul NATO pentru a obține retragerea contingentului militar rus din
Transnistria , http://www.digi24.ro/special/dosare/summit -nato-2016/repub lica-moldova -cere-ajutorul -nato-
pentru -a-obtine -retragerea -contingentului -militar -rus-din-transnistria -545513 , accesat la 12.05.2017.

27
Ulterior, NATO a venit cu un răspuns în acest sens, și anume că nu va furniza armament
Chișin ăului, dar a promis o consolidare a capacităților militare moldovenești.63
Partidul Socialiștilor, cu susținerea noului președinte al Rep ublicii Moldova, Igor Dodon,
continuă retorica privind necesitatea de a nu permite deschiderea unui Oficiu NATO la
Chișinău, deoarece după reforma Armatei Naționale efectuate cu sprijinul NATO, Armata
Moldovei ar ur ma să declare război celu ilalt mal al Nis trului pentru a restabili ordinea
constituțională.
Deputatul PSRM, Vasile Bolea, declara în cadrul unei emisiuni televizate din Republica
Moldova că „domni de aceștia unioniști ca Șalaru, după ce va fi, cum spun ei, reformată de
către NATO Armata Națională va porni în stânga Nistrului pentru a restabili prin război
constituționalitatea în Republica Moldova. Domnul Șalaru avea intențiile respective. Inclusiv
prin acele mesaje pe care le -a făcut dumnealui la București, prin acele mesaje privind crearea
unei a rmate comune cu statul român. Dumnealui alimenta asemenea idei. Încă o dată vă spun,
asemenea idei sunt foarte periculoase pentru Republica Moldova. Mai ales acum, când
președintele Republicii Moldova întreprinde acțiuni concrete privind rezolvarea diferen dului
transnistrean”64.
Igor Dodon în nenumărate rânduri s -a pronunțat împotriva deschiderii acestei instituții
diploma tice la Chișinău, afirmând că ar compromite procesul de reglementare al conflictului
transnistrean. Dodon a promis că după alegerile parlamentare din 2018, dacă PSRM va obține
majoritatea parlamentară, va închide Oficiul NATO de la Chișinău.65

63 Ibidem.
64 Iurii BOTNARENCO, Oficiul NATO la Chișinău, interzis de socialiști: După reforma NATO, Armata
Națională va po rni în Transnistria , http://adevarul.ro/moldova/politica/oficiul -nato-chisi nau-interzis -socialisti –
reforma -nato-armata -nationala -porni -transnistria -1_58ed41035ab6550cb82cf915/index.html , accesat la
12.05.2017.
65 Ibidem.

28
3.2. Pozițiile abordate de Rusi a, Republica Moldova , OSCE și Ucraina în
conflictul moldo -transistrean
Cu siguranță că Moldova și UE nu sunt singurii actori care încearcă să implementeze un plan
de rezolvare a acestui diferend din Transnistria. Rusia are același obiectiv. Singura deosebi re
este percepția pe care Rusia o are în fața acestui conflict, fiind cu totul diferită de cea a
Uniunii Europene. Ajungerea la un consens depinde de cooperarea dintre Rusia și UE din ce
în ce mai mult.
Rusia acordă un loc de frunte pe agenda de securitate națională Regiunii Extinse a Mării
Negre. Preocuparea principală în regiune o constituie conflictul înghețat din Transnistria,
unde este staționat ilegal un corp de armată al Federației Ruse.
„Războiul din Transnistria și datoriile privind menținerea păcii în regiune i -au furnizat Rusiei
posibilitatea de a menține trupe, în ciuda faptului că prezența trupelor străine pe teritoriul
Republicii Moldova reprezenta o violare a Constituției acestei țări, care își declarase
neutralitatea după dezmembrarea URS S”.66
Importanța actuală a Transnistriei pentru Rusia este aceea ca Moscova o „folosește” ca pe un
instrument al politicii sale externe în Europa de Est. Astfel, importanța acestei zone se
concretizează prin presiunea exercitată asupra Republicii Moldova, d ar și prin „ținerea în șah”
a spațiului euro -atlantic. Rusia consideră Transnistria drept un „important cap de pod și nod
geopolitic și geostrategic în conflictul cu UE și NATO la Marea Neagră”67.
Așadar, se poate afirma că, în contextul destrămării URSS, M oscova s -a folosit de conflictul
de pe Nistru (sau l -a creat și gestionat) pentru a profita și „pentru a -și menține prezența
militară în zonă”68.
Formal, Kremlinul și -a asumat rolul de „apărător” al populației rusofone din vecinătatea
apropiată, acordând r usofonilor din Republica Moldova cetățenie rusească, respectiv
pașapoarte rusești. Kremlinul utilizează „regiunea transnistreană în scopul consolidării
controlului său asupra Republicii Moldova, ceea ce constituie o constantă în comportamentul
politico -strategic rus în spațiul postsovietic”69.
Similar cu Planul de Acțiune pentru Moldova, Rusia a propus un plan asemănător, excluzând
negocierile în format „5+2”, considerând că acele negocieri sunt „neadecvate”.70

66 Janusz BUGAJSKI, Pacea Rece. Noul imperialism al Rusiei , București, Editura Casa Radio, 2005, p.136.
67 Aurel ian LAVRIC, în op. cit., p. 17.
68 Aurelian LAVRIC, în op. cit., p. 18.
69 Aurelian LAVRIC, în op. cit., p. 20.
70 Nicu POPESCU, în op. cit., p. 4.

29
În comparație cu Uniunea Europeană, Rusia dorește să își creeze un „scenariu” propriu .
Potrivit lui Vladimir Socor, planul este compus din două elemente : în primul rând, în
Moldova și Transnistria se vor ține alegeri în paralel, dar separate71, iar Transnistria va avea
membri în guvernul Republicii Moldova , iar în al doilea rând, Moldova trebuie să „garanteze”
statutul actual de neutralitate, neafiliere la NATO și va trebui să accepte doar trupe rusești pe
teritoriul său.
Prin acest scenariu, Socor susține că Republica Moldova ar putea deveni un „stat
disfuncțional”, în timp ce Rusia ar fi capabilă de a manipula situația, prin reprezentanții săi de
la Chișinău și Tiraspol. Aceste obiective necesită modificări serioase în co nstrucția Republicii
Moldova.
Rusia are o înțelegere cu Germania în privința soluționării problematicii Transnistriei,
încheiată încă din 2010. Este ceea ce se cheamă „procesul Meseberg” după locul întâlnirii
președintelui Rusiei, Dmitri Medvedev, cu canc elarul Germaniei, Angela Merkel, în iunie
2010, prin care cei doi interlocutori au făcut referință directă la cazul Transnistriei ca un test
al cooperării ruso -europene. Pe de o parte se avea în vedere o receptivitate față de aspirațiile
de participare ale Rusiei la arhitectura de securitate europeană, inclusiv în sfera deciziilor, în
compensația unui comportament pozitiv al Moscovei la soluționarea problemelor regionale,
referință fiind directă la Transnistria.72
Conform planului de la Moscova, Rusia și Mol dova ar trebui mai întâi să fie de acord cu
privire la modul de aplicare a planului și apoi să li se ceară părerea și celorlalți membri care
participă la negocieri în formatul „5+2” pentru a confirma acordul încheiat.
Ratificând acest plan, „Moldova ar rec unoaște pentru prima dată guvernul și liderii
transnistrieni ca fiind legitimi ”73.
Cu siguranță, Rusia a riscat propunând acest plan, având două motive majore pentru acesta:
Rusia a fost conștientă de slăbiciunile Moldovei, având posibilitatea de aplicare a propriului
plan de soluționare și Rusia, chiar dacă nu a aplicat acest proiect, intenționa să -l utilizeze ca
instrument de manipulare în negocierile cu Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii.
Îmbunătățirea relațiilor cu Republica Moldova, Rusia ș i Ucraina trebuie s ă fie o preocupare
constantă în politica externă a României, de aceea este importantă participarea țării noastre la

71 Vladimir SOCOR, Unedifying debut to 5+2 negotiations on Moldova , The Jamestown Foundation, 2005,
https://jamestown.org/program/unedifying -debut -to-52-negotiations -on-moldova/ , accesat la 18.05.2017.
72 Witold RODKIEWICZ (Ed.), Transnistria Conflict after 20 Years – A Report by an International Expert
Group , Warsaw, Chișinău, 2011, p. 16,
https://www.osw.waw.pl/sites/default/files/transnistrian_conflict_after_20_years.pd f, accesat la 18.05.2017.
73 The Economist, Moldova and Russia: A thaw in the river – A settlement in Transdniestria is bad news for
Moldova – and the West , 2007, http://www.economist.com/node/9046568 , accesat la 18.05.2017.

30
negocieri pentru soluționarea conflictelor înghețate din zonă. De asemenea, România ar trebui
să continue internaționaliz area aceastei probleme, așa cum s -a încercat în anul 2001, de către
Adrian Sever in, care îndeplinea funcția de p reședinte al Adunării Parlamentare al Organizației
pentru Securitate și Cooperare în Europa.74
În anul 2012, vicepremierul Rusiei, Dmitri Rogozin, declara pentru ziarul rusesc
„Kommersant” că „ Politicienii din Moldova trebuie să se decidă o dată dacă sunt moldoveni
sau români. Dacă sunt români, atunci granițele vor fi modificate”.75 De asemenea, același
Rogozin, sublinia, într -o vizită în Tir aspol că „[…]dacă apar idei de unire cu România, atunci
Moldova va fi nevoită să accepte dorința Transnistriei de a avea o viață de sine stătătoare”.76
Pe data de 9 mai 2014, Dmitri Rogozin, viceprim -ministr u al Federației Ruse, a vizitat
Autoproclamata R epublică Transnistreană, pentru a sărbători împreună cu poporul
transnistrean Ziua Victoriei de 9 mai.77
În octombrie 2014, potrivit Agenției informațională a Rusiei TASS, ministrul Afacerilor
Externe de al Rusiei , Sergey Lavrov , susținea că „Oamenii din Tr ansnistria trebuie să aib ă
dreptul să își decidă soarta în mod independent ”78, cerând ca blocada impusă de către
Republica Moldova și Ucraina să fie ridicată.
Republica Moldova rămâne relevantă pentru Rusia, de unde și constanta sa atitudine de
sprijinire a autorităților de la Tiraspol. Încă din noiembrie 1995, Duma de Stat a adoptat o
hotărâre pr in care cerea președintelui Elți n să recunoască Transnistria drept zonă de interes
strategic pentru Moscova „ținând seama de tendința de extindere a NATO către est”79. Acum,
importanța Transnistriei rezidă mai puțin în prezența unei populații rusofone, cât și în faptul
că, prin intermediul său, Moscova „poate menține Republica Moldova sub tutelă, Ucraina sub
control și Balcanii sub supraveghere”80.

74 Institutul Ovidiu Șincai, în op. cit., p. 12.
75 Rogozin: Dacă Republica Moldova se unește cu România, Transnistria se poate alipi de Rusia ,
http://stiri.tvr.ro/rogozin -daca-republica -moldova -se-uneste -cu-romania -transnistria -se-poate -alipi-de-
rusia_14028.html , accesat la 26.05.2017.
76 Ibidem.
77 Ciprian -Florin GOTCĂ, Dumitru -Ionuț MOTORGA, New Medi a ca instrument al războiului informațional , în
Infosfera, Anul VII – Nr. 2, Direcția Generală de Informații a Apărării, București, 2015, p. 74,
http://www.mapn.ro/publicatii/2015/infosfera /2.pdf , accesat la 26.05.2017.
78 Transnistria: Dilemmas of Peaceful Settlement , https://www.therussophile.org/transnistria -dilemmas -of-
peaceful -settlement.html /, accesat la 26.05.2017.
79 Tiberiu TĂNASE, Controlul geopolitic și geoeconomic al Mării Negre – Obiectivele strategice de perspectivă
ale președintelui Vladimir Putin , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2015, p .290,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/conferinta_2015_vol_1.pdf , accesat la 26.05.2017.
80 Adrian POP, Gabriela PASCARIU, George ANGLIȚOIU, Alexandru PURCĂRUȘ, România și Republica
Moldova – între politica europeană de vecinătate și respectiva extinderii Uniunii Europene, Institutul European
din România – Studii de impact III, p. 44,
http://beta.ier.ro/documente/studiideimpactPaisIII_ro/Pais3_studiu_5_ro.pdf , accesat la 30.05.2017.

31
Astfel, Moscova dorește să continue să joace această „carte” transnistreană, dorind să
împiedice, pe o perioadă nedeterminată, soluționarea crizei, astfel Republica Moldova fiind
obligată să rămână într -o zonă de influență rusă.
Odată cu integrarea Crimeii în Rusia, se poate admite că, pentru Kremlin, Transnistria și -a
pierdut din importanța sa geostrategică într -o anumită măsură. Chiar și până în 2014, faptul că
Transnistria nu avea ieșire la Marea Neagră o făcea vulnerabilă, în cazul unei înrăutățiri a
relațiilor ruso -ucrain ene.
Federația Rusă acordă un loc de frunte pe agenda de securitate națională Regiunii Extinse a
Mării Negre. Preocuparea principală în regiune o constituie conflictul din Ucraina, dar și
conflictul mocnit din Transnistria, unde este staționat ilegal un co rp de armată al Federației
Ruse.
Unii comentatori susțin că toate cele trei părți – respectiv Republica Moldova, Transnistria și
Federația Rusă – au interes în perpetuarea stării de fapt, adică în menținerea conflictului
înghețat, deoarece acest lucru aduc e avantaje economice și politice81: „Conflictul transnistrean
de foarte multe ori este utilizat de o parte și de cealaltă pe post de sperietoare. Autoritățile
oficiale ale Republicii Moldova se tot tânguiesc la stânga și la dreapta că nu pot conduce nava
moldovenească din cauza breșei transnistrene, iar administrația de la Tiraspol se lamentează
că este concepută ca și parte a navei moldovenești”.82
Transnistria are și o influență incontestabilă asupra securității Ucrainei. Situată la frontiera
ucraineană, zo na nistreană se înscrie în „centura de regiuni rusofone și rusofile, alături de
Lugansk, Donețk și Crimeea, prin care Ucraina este prinsă într -o îmbrățișare cu totul
deranjantă”83.
Evenimentele din Crimeea și Donbas (Lugansk și Donețk) au schimbat radical atitudinea
elitei politice de la Kiev și a societății ucrainene față de conflictul nistrean. Dacă până în
2014, unii politicieni naționaliști ucraineni declarau că teritoriul transnistrean este ucrainean și
că în cazul unirii Republicii Moldova cu România ar trebui să fie rei ncorporat Ucrainei, în
prezent preocuparea lor pentru Transnistria, în vederea redobândirii fâșiei respective, este
redusă. Cu toate acestea, autoritățile transnistrene au luat măsuri în vederea „securizării zonei
de un eventual atac al națion aliștilor ucraineni, care ar în cerca să se răzbune în Transnistria pe
armata rusă ”.84

81 Ruxandra IVAN, în op. cit., p.14.
82 Maxim KUZOVLEV, Motivele “înghețării” diferendului transnistrean, 15 aprilie 2009, http://www.e –
democracy.md/monitoring/politics/comments/200904152/ , accesat la 30.05.2017.
83 Aurelian LAVRIC, în op. cit., p. 22.
84 Ibidem.

32
Începând cu decembrie 2016, Republica Moldova a ales un nou președinte. Acesta este Igor
Dodon și face parte din Partidul Socialiștilor din Republica Moldova. În tr ecut, a activat în
Partidul Comuniștilor din Republica Moldova.
Odată ales în funcția de președinte, Dodon și-a atras multe controverse de -a lungul timpului și
a primit mai multe critici din partea analiștilor politici moldoveni .
Atitudinea liderului de l a Chișinău este una de urmărit, mai ales că și -a exprimat dorința de
apropiere față de Federația Rusă.
În anul 2012, Dodon a dorit un referendum pentru schimbarea drapelului Republicii Moldova,
subliniind că „socialiștii sunt gata să convingă moldovenii de oportunitatea istorică a acestui
gest”85.
Printre criticile primite, Dodon a fost acuzat de socialistul Valentin Crîlov că ar fi un
„instrument al unor scenarii care pot provoca vărsare de sânge în Republica Moldova și în
regiune și că a pus Partidul Socialiștilor în serviciul altei țări, transformându -se într -un
instrument politic al acesteia și care, de asemenea, atentează la stabilitatea, pacea și însăși
existență Republicii Moldova și o face în baza resurselor financiare extraordinar de mari,
prove niența cărora naște îndoieli rezonabile”86.
De altfel, Dodon este singurul președinte al Republicii Moldova din 2008 încoace, care a
făcut o vizită în Transnistria, având o întâlnire cu „președintele” nerecunoscut de la Tiraspol,
Vadim Krasnoselski. Totodat ă, l-a și felicitat pentru victoria sa din alegeri, declarând: „ L-am
felicitat pentru victoria sa în alegeri, ceea ce nu au făcut niciun președinte al Republicii
Moldova”87. De asemenea, cei doi lideri au discutat despre problema numerelor de
înmatriculare a automobilelor din Transnistria, despre nerecunoașter ea diplomelor
transnistrenilor, despre preluarea terenurilor agricole din Dubăsari, dar și despre școlile cu
predare în limba română de pe brațul estic al Nistrului sau facilitarea circulației cetățenil or
între cele două brațe ale Nistrului.
Igor Dodon a avut mai multe întâlniri și cu președintele Federației Ruse, Vladimir Putin. Într –
una din aceste întâlniri, cei doi președinti s -au concentrat asupra problemelor regionale
curente, în principal asupra so luționării disputei transnistrene, dar și despre reluarea relațiilor
economice , umanitare dintre cele două state, și anume exporturile de bunuri molovenești pe

85 Igor Dodon vrea REFERENDUM pentru a SCHIMBA steagul tricolor al R. Moldova ,
http://www.timpul.md/articol/igor -dodon -vrea-referendum -pentru -a-schimba -steagul -tricolor -al-r–moldova –
32744.html , accesat la 30.05.2017.
86 Igor Dodon prezintă pericol mare pentru pacea și stabilitatea din Moldova, Valentin Crîlov. Alegeri 2014 ,
http://www.ipn.md/ro/politica/65973 , accesat la 03.06.2017.
87 Igor Dodon se laudă că a făcut astăzi în Transnistria ceea ce n -a îndrăznit niciun președinte al R. Moldova
din anul 2008 , http://www.ziarulnational.md/igor -dodon -se-lauda -ca-a-facut -astazi -in-transnistria -ceea-ce-n-a-
indraznit -niciun -presedinte -al-r-moldova -din-anul-2008/ , accesat la 03.06.2017.

33
piața rusă sau problema muncitorilor imigranți în Rusia (aproximativ 500.000 moldoveni
muncesc î n Rusia88).
În același timp, Dodon a sugerat că ar putea organiza un referendum asupra unei retrageri a
Republicii Moldova din Acordul politic și de liber -schimb semnat în 2014 cu Uniunea
Europeană în vederea unei aderări la Comunitatea Economică Eurasiati că.89
O altă măsură luată de Igor Dodon este recunoașterea datoriei Transnistiei la compania rusă
de gaze naturale „Gazprom”, în valoare de 6,5 miliarde de dolari, ca fiind a Republicii
Moldova.
Curtea Constituțională a Republicii Moldova a declarat pe data de 3 mai 2017 că prezența
trupelor ruse în Transnistria este neconstituțională. Hotărârea Curții arată că în cazul unei
amenințări la adresa unor valori fundamentale constituționale, precum independența națională,
integritatea teritorială sau securitatea statului, autoritățile moldovene sunt obligate să ia toate
măsurile de apărare necesare, inclusiv cele militare. Această decizie l -a iritat pe liderul de la
Chișinău care a declarat că „ nu e prima dată când această componență a Curții Constituționale
face plecăciuni în fața unioniștilor”90.
Alexandru Tănase, președintele Curții Constituționale, declara că „practic, ocupația rusească
nu a încetat în partea estică a țării nici astăzi, cu toate că a fost proclamată independența
Republicii Moldova. Federația Rusă a recunoscut -o, dar și -a retras armata numai din partea
vestică a teritoriului moldovean”91 și faptul că Federația Rusă „nu și -a retras trupele din estul
țării, ci, dimpotrivă, și -a consolidat prezența militară în partea transnistreană a Republicii
Moldova, constituie o încălcare a prevederilor constituționale referitoare la independență,
suveranitatea, integritatea teritorială și neutralitatea permanentă a Republicii Moldova,
precum și a dreptului internațional”92.
Republica Moldova a cerut în repetate rânduri retragerea celor aproximativ 1.000 de militari
ruși din Transnistria, însă în ciuda angajamentelor luate în fața comunității internaționale,
Moscova a menținut în zonă un contingent de soldați și armament. Rusi a a trimis „forțe de

88 Alina NEAGU, Vladi mir Putin si Igor Dodon discuta despre conflictul inghetat din Transnistria ,
http://www.hotnews.ro/stiri -international -21536784 -vladimir -putin -igor-dodon -discuta -despre -conflictul –
inghetat -din-transnistria.htm , accesat la 03.06.2017.
89 Discuție Putin – Dodon pe tema conflictului înghețat din Transnistria , http://observator.tv/extern/discutie –
putin -dodon -pe-tema -conflictului -inghetat -din-transnistria -195868.html , accesat la 03.06.2017.
90 Prezența trupelor ruse în Transnistria, declarată ne constituțională. Reacția lui Igor Dodon ,
http://www.digi24.ro/stiri/externe/moldova/prezenta -trupelor -ruse-in-transnistria -declarata -neconstitutionala –
reactia -lui-igor-dodon -716724 , accesat la 03.06.2017.
91 Ibidem.
92 Ibidem.

34
menținere a păcii ” în regiunea separatistă moldoveană Transnistria, după conflictul izbucnit
între Tiraspol și Chișinău în anii 19 90.
Un posibil scenariu al Rusiei ar fi anexarea Transnistriei și în paralel, cea a Găgăuziei, prin
intermediul cărora aceasta și -ar spori puterea în zonă. De altfel, modul prin care rușii au reușit
să preia cu ușurință Crimeea, ne duce cu gândul că Rusia ar putea să își continue politica
externă, aceea de a -și spori forța militară în zonă și de a arăta că es te încă una din marile
puteri ale lumii. Un exemplu în acest sens îl reprezintă faptul că rușii nu și -au retras Armata a
14-a din Transnistria, susținând că situația juridică a acesteia nu este clarificată.
După cum s -a dovedit în mai multe rânduri deja, c auza principală este mereu aceeași, adică
„regulă consensului”93. Adică, fără acceptul Rusiei, me mbru cu „drept de veto” al OSCE , nu
se putea lua nici o decizie. Simplul fapt că Moscova sau Tiraspolul se putea prevala de
existența OSCE pentru a -și justifica deciziile sau de a bloca orice alt mecanism de negociere
indic ă rolul pe care OSCE l -a jucat în această parte a continentului.
Inițial stabilit pe 3 ani, termenul Misiunii OSCE a fost prelungit în decembrie 2002, la
summitul OSCE de la Porto, la cererea expresă a Rusiei.
Anul 2002 a fost crucial în această istorie. Intrarea în accelerație a procesului de „soluționare”
a crizei transnitriene s -a petrecut, practic, la începutul lui 2002, când William Hill sosea la
Chișinău, pentru a prelua încă o dată, func ția de șef al Misiunii OSCE în Republica Moldova.
Tot în 2002 sose a la Chișinău noul ambasador al Rusiei, Iurii Zubakov.
William Hill afirma că Republica Moldova ar treubi să fie transformată într -o federație
deoarece populația republic ii este multinaționa la, dovedind u-și încă o dată „relațiile cordiale”
cu statul rus. Aceste declarații vin în contradicție directă chiar cu proiectul federalizării,
însușit și promovat în câteva etape de către OSCE. Proiectul de federalizare nu se baza pe
criteriul etnic, ast fel c ă sugestiile ambasadorului Hill, privind o federație pe criterii etnice,
schimba însăși esența proiectului. Jurnaliștii și analiști i cei mai influenți de la Chișinău sau
reprezentanții altor instituții ale societății civile reproșau acceptarea de cătr e OSCE de a
acoperi cu legitimitate internațională transpunerea intereselor Rusiei în regiune.
„Transnistria a obstrucționat procesul de negocieri în ochii observatorilor internaționali și a
dat guvernului Republicii Moldova argumente să insiste pentru imp licare a UE în negocieri.”94

93 MARDARI Nicolai, Lucrare de licență – Problematica conflictului din T ransnistria și avantajele soluționării
lui, Universitatea „Petru Maior” Târgu -Mureș, Târgu Mureș, 2011, p. 46,
https://ro.scribd.com/document/122208119/Conflictul -din-Tran snistria , accesat la 06.06.2017.
94 Nicu POPESCU, în op. cit., p. 4.

35
În tot acest context, pentru Rusia și UE ar fi mai indicat să se concentreze asupra cooperării,
cu scopul găsirii unor soluții reale, decât să recurgă la propuneri ale căror șanse spre a fi
implementate sunt extrem de reduse.

36
Capitolul IV – Prețul conflictului transnistrean și importanța soluționării
acestuia
4.1. Consecințele conflictului armat
Tensiunea în relațiile dintre Republica Moldova și Transnistria au început să apară la sfârșitul
anilor 1980, când în condițiile destrămării URSS, s -a luat decizia obținerii independenței.
Astfel, la 23 iunie 1990, Consiliul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești a
adoptat Declarația privind suveranitatea95, iar la 27 august 1991, Moldova și -a decla rat
independența, pe când la 2 septembrie 1990, cel de -al II -lea Congres extraordinar al
deputaților de toate nivelurile a proclamat crearea Republicii Sovietice Socialiste
Moldovenești Nistrene, iar la 8 decembrie 1990, Sovietul Suprem a adoptat Declarați a privind
suveranitatea Republicii Moldovenești Nistrene96.
Practic, țara a fost împărțită în două părți, iar escaladarea confruntării politice a devenit treptat
un conflict armat. În zona acțiunilor armate s -au aflat localități, atât de pe malul drept al
Nistrului, cât și de pe cel stâng, astfel că au existat pierderi umane și materiale de ambele
părți.97
Perioada conflictului armat intens a durat din martie până în august 1992. În Republica
Moldova, aceasta este cunoscută sub denumirea oficială de perioa dă a conflictului militar, iar
în Transnistria drept perioadă de război. Cea mai mare amploare a operațiunilor militare cu
utilizarea artileriei și tancurilor a fost în regiunea orașelor Bender și Dubăsari, unde s -au
înregistrat cele mai mari pierderi de vieț i omenești și bunuri.98
După încetarea conflictului Transnistrean părțile combatante au avut de suferit numeroase
pierderi de ordin economic, ambele părți fiind nevoite să se supună Acordului moldo -rus din
1992, prin care trebuiau să înceteze focul și toate acțiunile militare, să retragă efectivele
militare, să creeze o zona de securitate, să nu utilizeze sub nicio formă sancțiuni și blocaje, să
îndepărteze toate obstacolele.99

95 Declarația suveranității Republicii Sovietice Socialiste Moldova, Nr. 148 -XII din 23.06.90 ,
http://www.constcour t.md/pageview.php?l=ro&id=275&idc=11 , accesat la 08.06.2017.
96 Sovietul Suprem al RSSM, Hotărâre Nr. 443 din 29.12.1990, despre Decretul Președintelui U.R.S.S. din 22
decembrie 1990 „Cu privire la măsurile pentru normalizarea situației din R.S.S. Moldova ”,
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=309056&lang=1 , accesat la 08.06.2017.
97 Elena GORELOVA, Galina, ȘELARI, Costurile Conflictului transnitrea n și beneficiile soluționării lui ,
Centrul de Investigații Strategice și Reforme, Chișinău, 2009, p. 7, http://www.cisr –
md.org/pdf/Report%20ROM%20Master%20Draft%20vEG.pdf , accesat la 08.06.2017.
98 Ibidem.
99 Soluționarea conflictului Transnistrean. Caracteristica succintă a procesului de negocieri , pp. 6 -7,
http://www.ipp.md/public/files/Proi ecte/blacksee/rom/Aparece_ROM.pdf , accesat la 03.08.2017.

37
După încheierea de către Moldova și Rusia a Acordului din 1992, în cadrul celei de-a treia
ședință a Consiliului de miniștri ai țărilor participante la Conferința Organizației pentru
Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), desfășurată la Stockholm, la 14 decembrie 1992 , a
fost menționată dorința părților participante la soluționarea problemei de aderare a OSCE la
procesul identificării soluției pentru situația creată pe malul stîng al Nistrului100. Miniștrii
afacerilor externe ai OSCE au chemat la soluționarea „problemei trecutului” și trecerea
imediată la încheierea „unui acord bilate ral corespunzător privind statutul și evacuarea
urgentă, organizată și completă a armatelor străine” de pe teritoriul Republicii Moldova. La 3
februarie 1993 a fost adoptată decizia de creare în Moldova a Misiunii OSCE, care și -a
început activitatea la Chi șinău, în luna aprilie a aceluiași an.
În 1993 Curtea Supremă de Justiție din Transnistria a condamnat cetățenii Republicii
Moldova (Ilașcu, Petrov -Popa, Leșco și Ivanțoc) care au participat la acțiunile militare și au
fost arestați pe teritoriul Transnist riei.
În 1999 acești cetățeni au depus plângeri la CEDO care o fost examinate și aprobate, iar în
2004 s -a luat decizia că Moldova trebuie să achite daune materiale și morale acestor cetățeni
în valoare de aproximativ 200.000 de euro. Rusia a plătit de ase menea daune reclamanților de
peste jumătate de milion de euro101.
Cele mai importante costuri, ca urmare a conflictului armat, sunt: refacerea locuințelor
distruse în perioada conflictului; remunerarea prin alocații a participanților, familiilor și
invalizil or de război; susținerea financiară pentru agenții economici afectați de conflictul
armat; costurile de pe urma cererilor de despăgubire de la Curtea Europeană a Drepturilor
Omului (CEDO).
Costurile pentru daunele materiale al cetățenilor afectați au fost suportate de Transnistria și
Republica Moldova în măsuri egale. Guvernul a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru
victimele de război în conformitate cu decizia din 1992: pentru construcțiile deteriorate;
pentru transport; pentru bunuri de uz casnic.
În ciuda măsurilor luate , problema a rămas încă nerezolvată.
În Transnistria au fost finanțate, pentru daunele materiale și morale ale populației afectate din
bugetul republican, următoarele: bunurile familiare ale populației pierdute; locuințle distruse;
mijloacele de transport sechestarte.
Moldova și Transni stria au stabilit sisteme simila re pentru securitatea și protecț ia socială a
cetățenilor participanți la acțiunile militare și le -au acordat susținere socială prin: reduceri la

100 Idem, p. 10.
101 Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în op. cit., p. 117.

38
unele servicii medicale și servicii comunale, călătorii gratuite cu transportul public sau pensii
majorate.
Conflictul armat a provocat moartea nu numai personalului militar care a participat direct la
ostilități, dar și a populației civile. Mai mult de 1100 de oameni au murit și m ai mult de 3500
de persoane au fost rănite. Au apărut refugiați și persoane strămutate intern. Numărul total de
persoane care și -au părăsit locuințele în timpul luptelor a fost mai mult de 200 de mii de
oameni102. Daunele morale cauzate au fost enorme, având în vedere amploarea migrației în
timpul ostilităților, numărul de uciși, răniți, persoanelor care au rămas cu handicap, rudelor și
apropiaților lor, aceste pierderi neputând fi cuantificate.
Acest conflict armat a dus și la deteriorarea economiei pe ambel e părți ale Nistrului,
contribuind astfel la adâncirea crizei economice, care începuse în 1990.
În timpul conflictului armat, au fost aduse prejudicii majore sectoarelor de producere,
populației, dar și infrastructurii tehnice (transport, energie). Datori tă faptului că rutele de
transport (rutier și feroviar) au fost blocate, întreprinderile de pe malul drept al Nistrului nu
putea u primi de la partenerii săi din Rusia și din Ucraina materie primă necesară pentru
producție, suferind astfel pierderi semnific ative în economie. Activitatea unor întreprinderi
din Transnistria a fost „paralizată” din cauza acestei destabilizări, mai ales în orașele Bender
și Dubăsari.
Alimentarea cu energie electrică a fost blocată în Republica Moldova, dar mai ales în zona
trans nistreană, prin deconectarea liniilor de transmisie a energiei electrice prin care se furniza
din stânga către dreapta Nistrului.
În același timp, a cțiunile militare au adus prejudicii și în bunurile populației civile, fiind
distruse un număr foarte mare d e case și de apartamente, pe ambele părți ale Nistrului. În
zonele de conflict, au fost deteriorare și obictive ale infrastructurii sociale, cum ar fi unități de
învățământ, cabinete medicale sau obiective de sport. Se estimează că pagubele materiale ale
acestui conflict s -au ridicat la suma de 7,5 milioane de dolari103.

102 Elena GORELOVA, Galina ȘELARI, în op. cit., p. 8.
103 Igor PETROV, 19 iunie – Ziua comemorării: nu se poate risca li bertatea poporului , Olvia -press,
http://www.olvia.idknet.com/ol64 -06-03.htm , accesat la 10.06.2017.

39
4.2. Problemele și avantajele soluționării diferendului Transnistrean
Formula „soluționarea conflictului” ar trebui să înseamne nu numai semnarea unui document,
ci finalizarea proceselor de transformare a Republicii unite Moldova într -un stat democratic și
viabil.
Timp de 20 de ani, economiile Republicii Moldova și Transnistriei se dezvoltă în mod
„autonom”. Există sisteme economice diferite, cum ar fi cel bugetar, fiscal, monetar, valuta r,
sistemul de reglementare a activității economice etc. Paralel, funcționează instituții și
instrumente economice de reglementare, care nu sunt legate între ele. Politicile economice
sunt construite de fiecare dintre părți, fără să se țină cont de interesele malului vecin.
În ciuda termenului de „paralelism în dezvoltare”, economiile Republicii Moldova și a
Transnistriei au caracteristici asemănătoare, întâlnind riscuri comune și fiind comparabile
între ele din punct de vedere al rezultatelor social -economice obținute.
Moldova și Transnistria se caracterizează printr -un dezechilibru semnificativ în dezvoltarea
regională. Există diferențe semnificative de dezvoltare al principalelor orașe și a celorlalte
teritorii. De exemplu, în anul 2007, în capital a Chișinău s -au concentrat 56% din volumul
total al investițiilor în capitalul fix efectuate pe teritoriul Republicii Moldova, pe când în
orașul Tiraspol, 68% din investițiile de pe teritoriul Transnistriei104.
Atât în Republica Moldova, cât și în Transnistr ia vulerabilitatea în fața factorilor externi ai
economiilor sporește din cauza relațiilor economice conflictuale bilaterale, care este evidentă
în special în perioada de agravare a conflictului, când s -au produs consecințe negative și
pierderi pentru fiec are dintre părți.
Cele mai multe beneficii pot fi obținute de Moldova -Transnistria în situația încetării presiunii
economice, deci, în urma eliminării zonelor de conflict existente. Beneficiile vor apărea atunci
când ambele părți vor înceta să mai plăteasc ă costurile din domeniul transportului,
comunicațiilor, comerțului sau fiscalității. Iar în acest sens, pot exista șanse reale, în condițiile
în care noul președinte al Republicii Moldova își arată din ce în ce mai mult sprijinul față de
Transnistria.
Alte beneficii importante se referă la îmbunătățirea condițiilor generale și intensificarea
cooperării pentru sprijinirea ritmurilor stabile de creștere economică, prin colaborare
constructivă și strategică. Acest e beneficii constau de cele mai multe ori în „ reușite le” atinse
în urma acțiunilor comune în vederea rezolvării problemelor economice de bază, planificarea
dezvoltării și mișcării în comun spre atingerea obiectivelor strategice. Din cadrul acestui grup

104 Elena GORELOVA, Galina ȘELARI, în op. cit., p. 66.

40
de beneficii, cele mai însemnate sunt cel e din infrastructură, investiționale, de cooperare,
precum și avantajele pentru mediul de afaceri. Starea precară a infrastructurii nu permite
părților să obțină și să folosească toate avantajele poziției lor geografice, posibilitățile
comunicaționale și realizarea cât mai efectivă a scopurilor și obiectivelor multiplelor direcții
ale politicii economice. În prezent, cele două foste combatante nu fac decât să se încurce
reciproc.
Avantajele unor strategii de infrastructură „adecvate” și a proiectelor în care sectoar ele
infrastructurii nu sunt prezentate în mod separat, dar în unul unitar, dar și interesele părților
sunt echilibrate și constau în faptul că apar noi posibilități de dezvoltare și implementare a
proiectelor de infrastructură, atragerea investițiilor majo re, inclusiv a celor externe.
Chișinăul și Tiraspolul nu dispun de suficiente fonduri pentru modernizarea economiilor. Însă
nesoluționarea acestu i diferend micșorează șansele referitoare la atragerea investițiilor. Acest
fapt nu ține doar de investițiile s trăine, dar și de cele interne. Conflictele economice au un
potențial de destabilizare și influențează în mod negativ atractivitatea ambelor părți.
Evoluții recente și perspective pentru soluționarea conflictului au dat de fiecare dată senzația
că există. În comparație cu alte conflicte înghețate din zona OSCE, pentru conflictul din
regiunea transnistreană a Republicii Moldova, în opinia multor analiști, existau mai multe
șanse să se ajungă la o soluție durabilă. Totuși, eforturile în această direcție durea ză de mai
bine de 20 de ani, cu unii pași pozitivi, dar fără o soluție politică durabilă.
După toate eforturile depuse de diferiți actori, progresele s unt modeste. Moldova, sprijinită de
țările occidentale și nu numai, insistă pentru retragerea trupelor r use de pe teritoriul său, iar
Moscova refuză, pretextâ nd că prezența contingentului său este indispensabilă pentru
prevenirea violențelor.105
Chiar dacă reunificarea ar fi, din punct de vedere politic, acceptabilă tuturor părților, datoriile
și cheltuielie asociate cu integrarea transnistreană ar reprezenta o povară imensă pentru
Republica Moldova106.
Se pot evidenția unele obstacole existente în soluționarea conflictului. Astfel, există obiective
opuse: liderii transnistreni acționează pentru independență, Ru sia preferă reunificarea, dar cu
drept de veto al Transnistriei (care ar bloca eventualele aspirații ale Republicii Moldova de

105 Paraschiva BĂDESCU, Conflictul din Transnistria/Republica Moldova – După 20 de ani , Revista de Științe
Politice și Relații Internaționale (RSPRI), IX, 3, București, 2012, pp. 27 -28, http://revist a.ispri.ro/wp –
content/uploads/2012/09/17 -30-Paraschiva -Badescu.pdf , accesat la 11.06.2017.
106 Kennedy RYAN, Moldova: Separatist Settlement is Still a Distant Goal , Oxford Analytica,
https://dail ybrief.oxan.com/Analysis/DB173103 , accesat la 11.06.2017.

41
integrare în Uniunea Europeană), iar Moldova preferă reunificarea, fără a acorda vreun drept
special pentru reprezentanții transn istreni107.
Principalul beneficiar al avantajelor soluționării conflictului este populația ambelor malu ri ale
Nistrului. Oportunitățile adiționale aduse de soluționarea conflictului sub for ma modernizării
economiilor, atragerea investițiilor majore, îmbunătă țirea infrastructurii, dezvoltarea
anteprenoriatului, pieței interne și a comerțului etc. vor permite sprijinirea mai eficientă a
stabilității economice și securității dezvoltării, ceea ce va permite rezolvarea mai eficientă a
problemelor sociale.
Benefici ile economice directe care pot să se exprime în primul rând prin tipul efectelor
obținute „de către economie în întregime” și de anteprenoriat, în realitate sunt simultane și
avantajoase direct pentru populație. În al doilea rând, beneficiile trebuie gener ate de
soluționarea conflictului. Printre acestea, se pot enumera creșterea locurilor de muncă pe
ambele maluri ale Nistrului, o infrastrutură mai bună din punct de vedere calitativ, dar și o
majorare a salariilor și pensiilor.
Un privilegiu mai notabil po ate fi obținut de la normalizarea condițiilor de interacțiune dintre
business -ul de pe ambele maluri ale Nistrului. Din cauza conflictului dintre cele două părți ale
Nistrului, au apărut mai multe bariere, cum ar fi cele de frontieră, fiscale sau administr ative.
Acestea nu au făcut decât să adâncească și mai mult „altercația”. Astfel, mai mulți
antreprenori s -au concentrat spre relațiile cu unele companii din afara Republicii Moldova și
Transnistriei. Anularea acestor bariere, introducerea regulilor echitab ile pentru toți
antreprenorii și soluționarea conflictului pot aduce avantaje clare antreprenoriatului din
regiune.
În ultimul rând, Republica Moldova și Transnistria se pot sprijini una pe cealaltă. De
exemplu, Transnistria nu dispune de o agricultură bi ne dezvoltată și poate furniza produse din
Moldova, pe când producția energetică din Transnistria ar putea acoperi deficitul energetic al
Moldovei.

107 Paraschiva BĂDESCU, în op. cit., p. 29.

42
Concluzii
Regiunea Extinsă a Mării Negre reprezintă o zonă importantă atât pentru Europa, cât și pentru
Statele Unite, fiind o punte de legătură între est și vest în alimentarea cu energie, dar și o
barieră împotriva amenințărilor transnaționale. Unul din principalele mecanisme de garantare
a păcii în acest areal îl poate constitui implicarea organiza țiilor internaționale și regionale în
acest proces de securizare a regiunii.
În contextul implicării tot mai mari a NATO în gestionarea situațiilor de criză dincolo de aria
sa de responsabilitate, bazinul Mării Negre și zona alăturată acestuia reprezintă a vanpostul
necesar și util Alianței în proiectarea stabilității și securității în întreaga regiune.
Extinderea cu succes a NATO și UE, prin încorporarea unui grup important de state,
majoritatea făcând parte din fostul bloc socialist, din Centrul și Sud -Estul Europei, dar și
rezultatele obținute de către acestea în tranziția către democrație și economia de piață au
contribuit în mod definitiv la trezirea aspirațiilor din regiune.
Aceste organizații, prin procesul de extindere pe care l -au avut, au dus la po sibilitatea în care
aceste organizații, prin intermediul statelor care sunt în componența acestora, să se afle la
granița cu țări precum cele din fosta Iugoslavie, din regiunea Caucazului, a Orientului
Mijlociu sau Ucraina și Republica Moldova. Aceste spaț ii nu sunt stabile, neputând să
contribuie la securitatea europeană. Astfel, s -au creat agende de securitate cu puncte comune a
celor două organizații, fiecare oferind avantaje specifice.
Faptul că aceste regiuni se află în vecinătatea spațiului euro -atlan tic face necesară cooperarea
celor două organizații. Propulsarea bazinului Mării Negre și zonei adiacente acestuia în planul
preocupărilor strategice reprezintă nu numai o cerință a interesului global actual, dar și o
condiție pentru evoluția pozitivă a si tuației politice, garanție a stabilității și securității
regionale și mondiale.
Se poate avea în vedere că valoarea strategică a Mării Negre va continua să crească, pe
măsura conștientizării reale a importanței sale de către toți actorii geopolitici majori cu
interese în zonă, determinând definirea și aplicarea unor politici specifice acestei regiuni.
Din cele cercetate, se poate crea o părerea generală despre importanța conflictului din
Transnistria. Chiar dacă la prima vedere, pare un conflict care se ase amănă cu altele care s -au
transformat în „conflicte înghețate”, acest teritoriu a fost un motiv care mereu s -a aflat în
atenția Rusiei, dar și Europei, datorită poziției geografice, în primul rând. Rusia are sub zona
sa de influență regiunea transnistreană și încearcă să își mențină această autoritate prin
păstrarea trupelor armate.

43
Ne putem da seama că premisele care au stat la originea conflictului au dispărut, acum fiind
aduse în prim -plan doar jocurile de putere ale actorilor interesați de această zonă.
Din punctul meu de vedere, acest diferend nu este foarte bine cunoscut, vorbindu -se doar din
când în când și despre necesitatea soluționării acestuia în mass -media. Întotdeauna au existat
piedici în procesul de rezolvare, astfel că actorii implicați au lă sat impresia că nu doresc să
găsească soluții reale, ci mai degrabă să protejeze „jocurile” Rusiei, Organizația pentru
Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) demonstrând acest lucru deseori.
Chiar și după încheierea conflictului militar, părțile aflate î n conflict continuă să înregistreze
pierderi. În primul rând, ambele părți sunt nevoite să suporte consecințele conflict ului militar
prin achitarea cheltuielilor penru indemnizațiile alocate participanților la acțiunile militare,
invalizilor și familiilor celor decedați.
În al doilea rând, există o criză la nivel economic, care provoacă mai multe costuri
substanțiale și greu recuperabile, afectând interesele reciproce.
Fără eliminarea tensiunii în relațiile economice dintre cele două părți aflate pe maluri le
Nistrului, încercările de a rezolva problema transnistreană sunt puțin eficiente. Dacă în
perioada anilor 1990, costurile conflictului agravau situația de criză a economiilor Moldovei
și Transnistriei, în prezent ele formează o barieră în fața creșterii economice și sociale.
Tocmai din acest motiv, foarte important este ca eforturile care duc spre consolidarea
intereselor economice a celor două maluri ale Nistrului și spre dezvoltarea cooperării între ele
în acele domenii în care costurile confruntării sunt cele mai înalte să fie cât mai repede
îndreptate.
În opinia m ea, rezultatele î n acțiunile comune de dezvoltare în domenii precum business -ul,
infrastructurii sau a investițiilor ar fi benefice atât pentru malul drept și cel stâng al Nistrului,
cât și pentru întreaga regiune a Europei de Est.
Putem spune că pentru dezvoltarea din toate punctele de vedere (anteprenoriat, comerț,
infrastructură, transport, energie, telecomunicații) atât a Republicii Moldova, cât și a
Transnistriei trebuie să existe o cola borare între organismele celor doi actori. Chișinăul și
Tiraspolul au „reușit” doar să se anihileze reciproc, prin taxele vamale și celelalte măsuri luate
în decursul anilor.
Consider că există și o problemă a populației transnistrene, din punct de vedere al
„mentalității” deoarece se lasă manipulați de autoritățile de la Moscova care se ocupă de
îndoctrinarea cu utopii de tip sovietic, socialist. Ideea încetării acestui conflict ar trebui să
pornească de la fiecare cetățean, ca apoi să se propună soluții viabile la nivelul cel mai înalt.

44
Bineînțeles, această idee este una strict ipotetică, deoarece vor exista mereu interese a unor
actori externi.
Evenimentele recente, prin alegerea lui Igor Dodon în calitate de președinte al Republicii
Moldova, nu ne fac o ptimiști în ceea ce privește rezolvarea acestui conflict din Transnistria,
deși se numără printre puținii șefi de stat care au făcut o vizită oficială în acest „stat”
autoproclamat.
Luând în considerație sensibilitatea și vulnerabilitatea Republicii Moldov a de factorul
Federației R use, trupelor ruse în regiunea t ransnistreană și conflictul transnistrean ca atare,
pozițiile adoptate în trecut în politica de securitate națională nu și -au atins scopul principal
pentru Republica Moldova.
Nu în ultimul rând, coflictul moldo -transnistrean ar trebui să aibă parte de un protectorat
internațional care să mențină pacea în zonă până la rezolvarea acestui conflict înghețat.
Consider că, indiferent de declarațiile actorilor implicați în acest conflict, scopurile tutur or ar
trebui să fie respectarea drepturilor omului, a principiilor democratice și dezvoltarea tuturor
popoarelor.

45
Bibliografie

Cărți
BUGAJSKI Janusz, Pacea Rece. Noul imperialism al Rusiei , București, Editura Casa Radio,
2005, p. 136.
BUZATU Gheorghe, România sub imperiul haosului (1939 -1945) , Editura RAO, București,
2007, p. 43.
NISTOR Ioan Silviu, Istoria Românilor din Transnistria , Editura Eminescu, Galați, 1995, p.
61.

Articole
ASMUS Ronald D., JACKSON Bruce P., The Black Sea and the Frontiers of Freedom , 2004,
http://www.hoover.org/research/black -sea-and-frontiers -freedom , accesat la 04.03.2017 .
BĂDESCU Paraschiva, Conflictul din Transnistria/Republica Moldova – După 20 de ani ,
Revista de Științe Politice și Relații Internaționale (RSPRI), IX, 3, București, 2012, pp. 27-29,
http://revista.ispri.ro/wp -content/u ploads/2012/09/17 -30-Paraschiva -Badescu.pdf , accesat la
11.06.2017 .
CIOBANU Vitalie, Proiectul Belkovski: Transnistria contra Basarabia. O provincie cu multe
tăișuri , în Revista Contrafort, nr. 5 -6, 2004, https://a rchive.fo/bx1vX , accesat la 13.04.2017 .
CIOCULESCU Șerban -Filip, Dileme strategice, politice și juridice ale „Conflictelor
înghețate” din zona lărgită a Mării Negre , în Infosfera, în Infosfera, Anul I – Nr. 4, Direcția
Generală de Informații a Apărării, București, 2009, p. 37,
http://www.mapn.ro/publicatii/2011/infosfera4.pdf , accsat la 11.02.2017 .
DUȚU Petre, DUȚĂ Pavel, Conflictul transnistrean și securitatea Mării Negre , Editura
Universității Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005, pp. 139 -140,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat
la 03.03.2017 .
GOIAN Ionel, MOLDOVAN Nicușor, Considerații privind securitatea și stabilitatea
Regiunii Extinse a Mării Negre , Editura Universității Națion ale de Apărare „Carol I”,
București, 2006, p. 305, http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/nov2006 -vol2.pdf , accesat la
24.02.2017 .
GORELOVA Elena, ȘELARI Galina, , Costurile Conflictului transn itrean și beneficiile
soluționării lui , Centrul de Investigații Strategice și Reforme, Chișinău, 2009, pp. 7-66,

46
http://www.cisr -md.org/pdf/Report%20ROM%20Master%20Draft%20v EG.pdf , accesat la
08.06.2017.
GOTCĂ Ciprian -Florin, MOTORGA Dumitru -Ionuț, New Media ca instrument al războiului
informațional , în Infosfera, Anul VII – Nr. 2, Direcția Generală de Informații a Apărării,
București, 2015, p. 74, http://www.mapn.ro/publicatii/2015/infosfera/2.pdf , accesat la
26.05.2017 .
Institutul Ovidiu Șincai, Transnistria. Evoluția unui conflict înghețat și perspectivele de
soluționare , București, 2005, pp. 3 -12,
http://leader.viitorul.org/public/555/ro/raport_romania%20on%20transnistria[1].pdf , accesat
la 05.04.2017 .
IVAN Ruxandra, Conflicte înghețate în zona extinsă a Mării Negre. Cazurile Transnistria,
Nagorno -Karabach si Cecenia, Revista Institutului Diplomatic Român, Anul IV, nr. I(VII),
Semestrul I , București, 2009, pp. 6 -23,
http://www.idr.ro/publicatii/Revista%20IDR%20Semestrul%20I%202009.pdf , accesat la
11.02.2017 .
KAMOV Georgi, EU’s role in conflict resolution: the case of the Eastern enlargement and
neighbourhood policy areas , Institut Europeen des Hautes Etudes Internationales, 2006, p. 55,
http://www.ie -ei.eu/IE -EI/Ressources/file/memoires/2006/KAMOV.pdf , accesat la
06.05.2017.
LAVRIC Aurelian, Cazul Transnistriei în contextul crizei ucrainene și securitatea Republicii
Moldova, Ucrainei și a României , Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
București, 2015, pp. 17-22, http://cs sas.unap.ro/ro/pdf_carti/conferinta_2015_vol_1.pdf ,
accesat la 22.04.2017 .
MEDAR Sergiu -Toader, SAVU Gheorghe, Conflicte „înghețate” în zona Mării Negre ,
București, 2005, pp. 74 -81,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat
la 04.03.2017 .
MUREȘAN Mircea, Confluen țe și parteneriate la Marea Neagră , Editura Universității
Naționale de Apărare „ Carol I”, Bucur ești, 2005, pp. 220 -222,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat
la 10.02.2017 .
PINȚA Florian, Actualitatea securității în regiunea Mării Negre , Editura Universității
Naționale de Apărare „Carol I”, București, 2005, pp. 52 -54,

47
http://cssas.unap.ro/ro /pdf_carti/securitate_stabilitate_bazinul_marii_negre2005.pdf , accesat
la 24.02.2017 .
POP Adrian, PASCARIU Gabriela, ANGLIȚOIU George, PURCĂRUȘ Alexandru, România
și Republica Moldova – între politica europeană de vecinătate și respectiva extinderii Uniun ii
Europene, Institutul European din România – Studii de impact III, p. 44,
http://beta.ier.ro/documente/studiideimpactPaisIII_ro/Pais3_studiu_5_ro.pdf , accesat la
30.05.2017 .
POPESCU Nicu, The EU and Transnistria From Dead lock to Sustainable Settlement , Paris,
2005, p. 4, http://www.policy.hu/npopescu/ipf%20info/IPF%201%20transnist ria.pdf accesat
la 12.05.2017 .
RODKIEWICZ Witold (Ed.), Transnistria Conflict after 20 Years – A Report by an
International Expert Group , Warsaw, Chișinău, 2011, p. 16,
https://www.osw.waw.pl/sites/default/files/transnistrian_conflict_after_20_years.pdf , accesat
la 18.05.2017 .
RYAN Kennedy, Moldova: Separatist Settlement is Still a Distant Goal , Oxford Analytica,
https://dailybrief.oxan.com/Analysis/DB173103 , accesat la 11.06.2017 .
SARCINSCHI Alexandra, BĂHNĂREANU Cristian, Redimensioări și configurări ale
mediului de securitate regional (Zona Mării Negre și Balcani) , pp. 11-12,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/redimensionari_configurari_mediului_securitate_regional.pd
f, accesat la 25.04.2017 .
SOCOR Vladimir, Unedifying d ebut to 5+2 negotiations on Moldova , The Jamestown
Foundation, 2005, https://jamestown.org/program/unedifying -debut -to-52-negotiations -on-
moldova/ , accesat la 18. 05.2017 .
Soluționarea conflictului Transnistrean. Caracteristica succintă a procesului de negocieri ,
pp. 6-7, http://www.ipp.md/public/files/Proiecte/blacksee/rom/Aparece _ROM.pdf , accesat la
03.08.2017 .
STANCU Mileva -Elena, Caracterizarea noilor riscuri, amenințări și acțiuni posibilie în
regiunea Mării Negre , p. 142, http://buletinul.unap.ro/pagini/b4_2007/1 36.pdf , accesat la
24.02.2017 .
Supliment al Revistei de Economie teoretică și aplicată , „Integrarea României în Uniunea
Europeană. Provocări și soluții”, Revis ta Infoeuropam aprilie 2007, p . 12,
http://www.asociatiaeconomistilor.ro/documente/simpozion_AGER_2007_romana.pdf ,
accesat la 05.05.2017 .

48
TĂNASE Tiberiu, Controlul geopolitic și geoeconomic al Mării Negre – Obiectivele
strategice de perspectivă ale președinte lui Vladimir Putin, Editura Universității Naționale de
Apărare „Carol I”, București, 2015, p. 290,
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_carti/conferinta_2015_vol_1.pdf , , accesat la 26.05.2 017.
ȚABREA Claudiu -Laurențiu, Guvernanța securității în relațiile internaționale contemporane
– Studiu de caz: Regiunea Extinsă a Mării Negre , http://www.sferapoliticii.ro/sfera/152/art06 –
Tabrea.html , accesat la 10.02.2017 .

Acte oficiale internaționale
Buletinul Forțelor Navale, Nr. 19/2013, Constanța, 2014, p. 15,
http://www.safn.r o/publicatii/bfn/BFN19_13.pdf , accesat la 15.02.2017 .
Buletinul Forțelor Navale, Nr. 22/2015, Constanța, 2015, p. 14,
http://www.safn.ro/publicatii/bfn/BFN22_15.pdf , accesat la 15.02.2017 .
Carta Na țiunilor Unite din 26 iunie 1945, Capitolul I, Articolul 1,
http://www.anr.gov.ro/docs/legislatie/internationala/Carta_Organizatiei_Na tiunilor_Unite_O
NU_.pdf , accesat la 12.05.2017 .
Comunicat de presă , Departamentul de Comunicare Publică al Președinției României, 29 Iulie
2004, http://old.presid ency.ro/index.php?_RID=det&tb=date_arhiva&id=5838&_PRID=arh ,
accesat la 28.04.2017 .
Consituția Republicii Moldova, Monitorul Oficial Nr. 1, 12.08.1994,
http://lex.justice.md/docume nt_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731 , acceast la 05.04.2017 .
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, Cazul Ilașcu (Cauza Ilașcu și alții contra
Moldovei și Rusiei ), 8 iulie 2004, Strasbourg, p. 9-117,
http://justice.md/file/CEDO_judgments/Moldova/ILASCU%20SI%20ALTII%20(ro).pdf ,
accesat la 24.03.2017 .
Declarația suveranității Republicii Sovietice Socialiste Moldova, Nr. 148 -XII din 23.06.90 ,
http://www.constcourt.md/pageview.php?l=ro&id=275&idc=11 , accesat la 08.06.2017 .
EU/Moldova Action Plan, Co -operation for the settlement of the Transnistria conflict , p. 12,
https://eeas.europa.eu/sites/eeas/files/moldova_enp_ap_final_en.pdf , accesat la 06.05.2017 .
Sovietul Suprem al RSSM, Hotărâre Nr. 443 din 29.12.1990, despre Decretul Președintelui
U.R.S.S. din 22 decembrie 1990 „Cu privire la măsurile pentru normalizarea situației din
R.S.S.Moldova” ,

49
http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=30905 6&lang=1 , accesat la
08.06.2017 .

Articole din presă
BOTNARENCO Iurii, Oficiul NATO la Chișinău, interzis de socialiști: După reforma NATO,
Armata Națională va porni în Transnistria , http://adevarul.ro/moldova/politica/oficiul -nato-
chisinau -interzis -socialisti -reforma -nato-armata -nationala -porni -transnistria –
1_58ed41035ab6550cb82cf915/index.html , accesat la 12.05.2017 .
Discuție Putin – Dodon pe tema conflictului înghețat din Transnist ria,
http://observator.tv/extern/discutie -putin -dodon -pe-tema -conflictului -inghetat -din-transnistria –
195868.html , , accesat la 03.06 .2017 .
DRĂGHICI Mihai, Eurodeputați: Europa să fie pregătită de război cu Rusia, care vizează
Transnistria și țările baltice , http://www.mediafax.ro/externe/eurodeputati -europa -sa-fie-
pregatita -de-razboi -cu-rusia -care-vizeaza -transnistria -si-tarile -baltice -14141117 , accesat la
05.05.2017 .
Eurodeputati: Europa sa fie pregatita de razboi cu Rusia, care vi zeaza Transnistria si tarile
baltice , http://stirileprotv.ro/stiri/international/eurodeputat i-europa -sa-fie-pregatita -de-razboi –
cu-rusia -care-vizeaza -transnistria -si-tarile -baltice.html , accesat la 05.05.2017 .
Igor Dodon prezintă pericol mare pentru pacea și stabilitatea din Moldova, Valentin Crîlov.
Alegeri 2014 , http://www.ipn.md/ro/politica/65973 , accesat la 03.06.2017 .
Igor Dodon se laudă că a făcut astăzi în Transnistria ceea ce n -a îndrăznit niciun președinte
al R. Moldova din anul 2008 , http://www.ziarulnational.md/igor -dodon -se-lauda -ca-a-facut –
astazi -in-transnistria -ceea-ce-n-a-indraznit -niciun -presedinte -al-r-moldova -din-anul-2008/ ,
accesat la 03.06.2017 .
Igor Dodon vrea REFERENDUM pentru a SCHIMBA steagul tricolor al R. Moldova ,
http://www.timpul.md/articol/igor -dodon -vrea-referendum -pentru -a-schimba -steagul -tricolor –
al-r–moldova -32744.html , accesat la 3 0.05.2017 .
Iohannis: Națiunile Unite să fie mai puțin tolerante cu conflictele din Transnistria, Georgia și
Nagorno -Karabah , http://www.agerpres.ro/politica/2015/09/29/iohannis -natiunile -unite -sa-
fie-mai-putin -tolerante -cu-conflictele -din-transnistria -georgia -si-nagorno -karabah -19-05-09, ,
accesat la 12.05.2017

50
Ion Iliescu: In ca lea unirii Romaniei cu Republica Moldova a stat Rusia ,
http://www.romanialibera.ro/actualitate/eveniment/ion -iliescu –in-calea -unirii -romaniei -cu-
republica -moldova -a-stat-rusia -151341 , accesat la 01.05.2017 .
NEAGU Alina, Vladimir Putin si Igor Dodon discuta despre conflictul inghetat din
Transnistria , http://www.hotnews.ro/stiri -international -21536784 -vladimir -putin -igor-dodon –
discuta -despre -conflictul -inghetat -din-transnistria.htm , accesat la 03.06.2017 .
PETROV Igor, 19 iunie – Ziua comemorării: nu se poate risca libertatea poporului , Olvia –
press, http://www.olvia.idknet.com/ol64 -06-03.htm , accesat la 10.06.2017 .
Prezența trupelor ruse în Transnistria, declar ată neconstituțională. Reacția lui Igor Dodon ,
http://www.digi24.ro/stiri/externe/moldova/prezenta -trupelor -ruse-in-transnistria -declarata –
neconstitutionala -reactia -lui-igor-dodon -716724 , accesat la 03.06.2017 .
Republica Moldova cere ajutorul NATO pentru a obține retragerea contingentului militar rus
din Transnistria , http://www.digi24.ro/special/dosare/summit -nato-2016/republica -moldova –
cere-ajutorul -nato-pentru -a-obtine -retragerea -contingentului -militar -rus-din-transnistria –
545513 , accesat la 12.05.2017 .
Rogozin: Dacă Republica Moldova se unește cu România, Transnistria se poate alipi de
Rusia , http://stiri.tvr.ro/rogozin -daca-republica -moldova -se-uneste -cu-romania -transnistria -se-
poate -alipi-de-rusia_14028.html , accesat la 26.05.2017 .
Rusia pune de un nou conflict înghețat în Moldova? , http://www.dw.com/ro/rusia -pune -de-
un-nou-conflict -%C3%AEnghe%C8%9Ba t-%C3%AEn -moldova/a -18325505 , accesat la
05.05.2017 .
The Economist, Moldova and Russia: A thaw in the river – A settlement in Transdniestria is
bad news for Moldova – and the West , 2007, http://www.eco nomist.com/node/9046568 ,
accesat la 18.05.2017 .
Traian Basescu, dupa intalnirea cu Nicolae Timofti: „Romania trage un semnal de alarma.
Crimeea este doar un episod” , http://stirileprotv.ro/stiri/international/transnistria -vrea-sa-
adere -la-rusia -o-noua -crimeea -se-naste -chiar -langa -granitele -noastre.html , accesat la
03.05.2017 .
Transnistria: Dilemmas of Peaceful Settlement , https://www.therussophile.org/transnistria –
dilemmas -of-peaceful -settlement.html/ , accesat la 26.05.2017 .
UNGUREANU Laurențiu, CRĂCIUN Iul ian Andrei, Emil Constantinescu, fost președinte al
României: „Lech Walesa, Václav Havel și cu mine – Emil” , www.adevarul.ro/life -style/stil –
de-viata/emil -constantinescu -fost-presedinte -romaniei -lech-walesa -vaclav -havel –emil-
1_50ba02067c42d5a663af7b6d/index.html , accesat la 03.05.2017.

51
YASMANN Victor, Analysis: Can Anyone Oppose The Kremlin?, Radio Free Europe/Radio
Liberty Newsline, 2005, https://www.rferl.org/a/1057534.html , accesat la 15.04.2017 .

Alte lucrări de licență
MARDARI Nicolai, Lucrare de licență – Problematica con flictului din Transnistria și
avantajele soluționării lui, Universitatea „Petru Maior” Târgu -Mureș, Târgu Mureș, 2011, p.
46, https://ro.scribd.com/document/122208119/Conf lictul -din-Transnistria , accesat la
06.06.2017.
MITRAN Andreea, Securitatea în regiunea extinsăa Mării Negre, 2007, pp. 14 -34,
http://www.cpc -ew.ro/pdfs/securitatea_in_regiunea_mn.pdf , accesat la 20.02.2017.

Pagini web
BALINT Mario, Despre Transnistria, foarte tîrziu! ,
http://mariobalint.blogspot.ro/2012/03/despre -transnistria -foarte -tirziu.h tml, accesat la
25.03.2017 .
Cauzele care au stat la baza conflictului transnistrean și evoluția sa ,
http://moldovenii.md/md/section/565 , accesat la 25.03.2017 .
Conflictul transnistrean: geopolitică și g eoistorie , http://romanism.ro/conflictul -transnistrean –
geopolitica -si-geoistorie/ , accesat la 25.03.2017 .
EUBAM are oficiu la Chișinău , http://www.allmoldova.com/ru/news/eubam -are-oficiu -la-
chisinau , accesat la 06.05.2017 .
KUZOVLEV Maxim, Motivele “înghețării” diferendului transnistrean, 15 aprilie 2009,
http://www.e -democracy.md/monitoring/politics/comments/200904152/ , accesat la
30.05.2017 .