EXTENSIA UNIVERSITARĂ DIN SFÂNTU GHEORGHE LUCRARE DE LICENȚĂ GOSPODĂRIREA AVUTULUI FUNCIAR AL AUTORITĂȚILOR LOCALE DIN ORAȘELE JUDEȚULUI COVASNA… [629820]

UNIVERSITATEA „BABEȘ BOLYAI ” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE, ADMINISTRATIVE ȘI
ALE COMUNICĂRII
DEPARTAMENTUL DE ADMINISTRAȚIE ȘI MANAGEMENT
PUBLIC
EXTENSIA UNIVERSITARĂ DIN SFÂNTU GHEORGHE

LUCRARE DE LICENȚĂ
GOSPODĂRIREA AVUTULUI FUNCIAR AL AUTORITĂȚILOR
LOCALE DIN ORAȘELE JUDEȚULUI COVASNA

Coordonator științific ,
Conf. u niv. dr. CZIPRIÁN -KOVÁCS LORÁND
Elaborat de ,
CHIRVASE (ANDREI) C. Ramona

Sfântu Gheorghe
– 2020 –

”BABEȘ BOLYAI ” UNIVERSITY OF CLUJ -NAPOCA
FACUL TY O F P OLITI CAL, ADMINISTRATIVE AND
COMMUNICATION SCIENCES
DEPARTAMENT OF PUBLIC ADMINISTRATION AND
MANAGEMENT PUBLIC ADMINISTRATION, SFÂNTU
GHEORGHE EXTENSION

DIPLOMA PAPER
LAND MANAGEMENT OF THE LOCAL AUTHORITIES OF CITIES OF
COVASN A COUNTY

I chose the topic : ”Land m anagement of the land property of the local authorities of
cities of Covasna co unty” to analyze how the local authorities of municipality of Sfântu
Gheorghe and Târgu Secuiesc but al so those o f the towns called Baraolt, Covasna and
Întors ura Buzăului manage all the land they owns and they have in as administration.
The activity of public property administration has a special role in all the activities
undertaken by the local public administration. The success or failure of communit y
governa nce is often a result of the efficient use of public assets.

Specific supervisor :
Junior academic lecturer ,
Conf. u niv. dr. CZIPRIÁN -KOVÁCS Loránd
Elaborated by ,
CHIRVASE ( ANDREI) C. Ramona

Sfântu Gheorghe
– 2020 –

ELEMENTELE DE BAZĂ

I. Prefață
II. Cuprin s
III. Lista tabelelor
IV. Lista figurilor

Cuprins

I. Prefață ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 7
II. Lista Tabelelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 9
III. Lista figurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 10
Capitolul I. Aspecte introductiv e ………………………….. ………………………….. …………………….. 11
1.1. Definirea scopului lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 11
1.2. Obiectivele lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 12
Capitolul II. Dreptul de proprie tate ………………………….. ………………………….. ………………… 13
2.1. Noțiuni generale legate de proprietate ………………………….. ………………………….. …………… 13
2.2. Noțiunea dreptului de proprietate ………………………….. ………………………….. …………………. 13
2.3. Con ținutul juridic al dreptului de propriet ate ………………………….. ………………………….. …. 15
2.4. C aracterele juridice ale dreptului de proprietate ………………………….. ………………………….. 16
2.4.1. Caracterul absolut ș i inviolabil ………………………….. ………………………….. …………… 16
2.4.2. Caracterul deplin și exclusiv ………………………….. ………………………….. ………………. 16
2.4.3. Caracterul perpetuu și transmisibil ………………………….. ………………………….. ……… 16
2.5. Lim itări și restricții ale dreptului de proprietate ………………………….. ………………………….. 17
2.6. Limitări stabilite prin voința titularului dreptului de proprietate ………………………….. ……. 18
2.7. Limitări legale ale dreptului de proprietate ………………………….. ………………………….. ……. 18
Capitolul III. Proprietatea publică și proprietatea privată a unităților administrativ –
teritoriale. Anali ză comparativă ………………………….. ………………………….. ……………………… 19
3.1. Dreptul de proprietate publică ………………………….. ………………………….. ……………………… 19
3.2. Dreptul de proprietate privată ………………………….. ………………………….. ………………………. 24
3.2.1. Persoan ele fizice – titulare ale dreptului de proprietate ………………………….. ………. 25
3.2.2. Persoanele juridice – titulare ale dreptului de proprietate privată ……………………… 26
Capitolul IV. Cărțile funciare, trăsături juri dice, noțiunea și structura cărții funciare,
elemente, titlu, cuprins, principiile cărților funciare ………………………….. …………………….. 28
4.1. Noțiunea și caracteristicile noilor căr ți funciare, ………………………….. …………………………. 28
4.2. Structura cărții funciare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 30
4.3. Obiectul cărții funciare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 30
4.2. Procedura de în scriere în cartea funciară ………………………….. ………………………….. ……….. 31
4.3. Principiul opozabilității față de terți în materie de carte funciară, inopozabilitatea ca
sancțiune de înscriere în cartea fun ciară ………………………….. ………………………….. ………………. 32
4.4. Înscrierile în cartea funciară. Modalități de înscriere ………………………….. …………………… 33
4.5. Intabularea dr eptului de proprietate ………………………….. ………………………….. ………………. 34

4.6. Intabularea altor drepturi reale imobiliare ………………………….. ………………………….. ……… 34
4.7. Înscrierea provizorie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 35
Capitolul V. Corelațiile Legii 7/1996 cu dispozițiile Codului Civil în materie de
publicitate imobiliară ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 37
Capitolul VI. Fondul funciar, organizarea teritorială a unităților administrativ –
teritoriale, categorii de terenuri și retrocedarea lor ………………………….. ………………………. 40
6.1. Fondul funciar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 40
6.2. Organizarea teritorială a unităților administrativ –teritoriale ………………………….. …………. 40
6.3. Categorii de terenuri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 43
6.3.1. Terenuri cu destinație agricolă ………………………….. ………………………….. …………… 44
6.3.2. Terenuri cu destinație forestieră ………………………….. ………………………….. …………. 44
6.3.3. Terenuri aflate permanent sub ape ………………………….. ………………………….. ………. 45
6.3.4. Terenuri aflate în i ntravilan ………………………….. ………………………….. ……………….. 45
6.3.5. Terenuri cu destinație specială ………………………….. ………………………….. …………… 46
6.4. Retrocedarea terenurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 47
Capitolul VII. Gospodărir ea avutului funciar al autorităților locale d in orașele județului
Covasna în ultimii 20 de ani ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 49
7.1. Municipiul Sfân tu Gheorghe ………………………….. ………………………….. ……………………….. 49
7.1.1. Situația retrocedărilor la nivel de unitate administrativ – teritorială/ani. ……………. 50
7.1.2. Situația imobilelor intabulate în sistemu l integrat de cad astru și carte funciară
aflate în administrarea și proprietatea consiliului local al municipiului Sfântu Gheorghe
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 51
7.2. Municipiul Târgu Secuiesc ………………………….. ………………………….. ………………………….. 53
7.2.1. Situația retrocedărilor la nivel de unitate administrativ – teritorială/ani. ……………. 53
7.2.2. Situația imobilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară
aflate în admini strarea și proprietatea consiliului l ocal al municipiului Târgu Secuiesc. 54
7.3. Orașul Covasna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 56
7.3.1. Situația retrocedărilor la nivel de unitate administrativ -teritorială/ani. ……………… 57
7.3.2. Situația imobilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară
aflate în administ rarea și propriet atea consiliului local al orașului Covasna ………………. 58
7.4. Orașul Baraolt ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 59
7.4.1. Situația retrocedărilor la nivel de uni tate administrati v – teritorială/ani. ……………. 60
7.4.2. Situația imobilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară
aflate în administrarea și proprietatea consiliului local al ora șului Baraolt ………………… 61
7.5. Orașul Întorsura Buzăului ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 62

7.5.1. Situația retrocedărilor la nivel de unitate administrativ – teritorială/an i. ……………. 63
7.5.2. Situația imobilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară
aflate în administrarea și proprietatea consiliului local al orașului Întorsura Buzăului … 64
Capitolul VIII. Concluzii și recomandări ………………………….. ………………………….. …………. 66
8.1. Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 66
8.2. Propuneri ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 69
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 71
Webgrafie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 72

I. Prefață

Fondul funciar se constituie din totalitatea sup rafețelor de terenuri aflate în interiorul
unei unități administrativ -teritoriale, indiferent de tipul de proprietate, cate goria de destinație ,
de titlul pe baza căruia sunt deținute sau de domeniul public sau privat din care fac parte.
Conf orm art. 9 alin . (1) din Regulamentul privind procedura de constitui re, atr ibuțiile și
funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de pr oprietate privată asupra terenurilor, a
modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în pos esie a
proprietaril or, cu modificările și completările ulterioare, publicat în Monitorul Oficial, Partea
I nr. 732 din 11 a ugust 2005, comisiile comunale, orășenești sau municipale, după caz,
desfășoară l ucrările privind stabilirea dreptului de proprietate pentru foștii membri ai
cooperativelor agricole de pr oducție și pentru celelalte persoane prevăzute de lege, luându -se
în consi derare suprafața terenurilor aduse în cooperative, preluate de acestea în baza unor legi
speciale, sau în orice a lt mod de la me mbrii cooperatori. Suprafața adusă în cooperativă este
cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastr u, ce rerile de înscriere în
cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau din
orice alte probe, inclusiv declarații ale martorilor.
Am ales tema „ Gospodărire a avutului funciar al autorităților locale din orașele
județului Covasna ” pentru a analiza modul în care autoritățile locale ale municipiilor Sfântu
Gheorghe și Târgu Secuiesc, dar ș i cele ale orașelor Baraolt, Covasna și Întorsura Buzăului
din județul Covasna își gospodăresc avutul funciar care se află în prop rietate și în
administrarea lor.
Lucrarea de diplomă este st ructurată în 6 capitole, astfel:
– Capitolul I. Asp ecte introducti ve. În acest capitol se definesc scopul și obiectivele lucrării .
– Capitolul II. Dreptul de proprietate , care prezintă aspecte pri vind dreptul de proprietate :
noțiunile generale legate de proprietate, conținutul juridic al dreptului de propr ietate, caracte re
juridice ale dreptului de proprietate, limitări și restricții ale dreptului de proprietate și limitări
legale ale dreptu lui de proprietate .
– Capitolul III . Proprietatea publică și proprietatea privată a unităților administrativ –
teritoria le. Analiză com parativă. Capitolul conține o analiză comparativă între proprietatea
publică și proprietatea privată a unităților administr ativ-teritorial e.
– Capitolul IV . Cărțile funciare, trăsaturi juridice, noțiunea și structura cărții funciare,
elemen te, titlu, cupr ins, principiile cărților funciare. Capitolul analizează cartea funciară
având în vedere structura cărții funciare (element e, titl u, cuprins), trăsăturile juridice ale
acesteia și principiile cărților funciare .

– Capitolul V . Corelațiile Leg ii 7/1996 cu di spoziți ile Codului Civil în materie de
publicitate imobiliară. Capitolul dezvoltă corelații Legii 7/1996 cu dispoziția Codulu i Civil
în materie de publicitate imobiliară
– Capitolul VI . Fondul funciar, organizarea teritorială a unităților adm inistrativ –
teritoriale, categorii de terenuri și retrocedarea lor. Capitolul se referă la f ondul funciar,
organizarea teritorială a unit ăților administrativ -teritoriale, categorii le de terenuri și
retrocedarea terenurilor .
– Capitolul VII . Gospodărirea a vutului funci ar al autorităților locale din orașele
județului Covasna în ultimii 20 de ani . Capitolul cuprinde studiu de caz în care voi p rezenta
gospodărirea avutului funciar al autorităților locale din orașele județului Covasna în ultimii 20
de ani și an ume mu nicipiu l Sfântu Gheorghe, munici pilul Târgu Secuiesc, orașul Covasna,
orașul Baraolt și orașul Întorsura Buzăului.
– Capitolul VIII . Conclu zii și recomandări . Capitolul cuprinde concluziile referitoare la
rezultatele obținute în urma cercetărilor efe ctuate și recomandările personale.
La elaborarea prezentei lucrări am studiat o vastă bibliografie pe care am menționat -o la
sfârșitul luc rării p entru a facilita accesul direct la sursele bibliografice utilizate.

II. Lista Tabel elor

Tabel 7.1. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Sfântu
Gheorghe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 52
Tabel 7.2. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Sfântu
Gheorghe ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 52
Tabel 7.3. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UA T Târgu Secuiesc
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 55
Tabel 7.4. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Covasna ……. 59
Tabel 7.5. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Baraolt ……… 62
Tabel 7.6. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Întorsura
Buzăului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 65

III. Lista figu rilor

Fig. 6.1. Plan urbanistic general (PUG) ………………………….. ………………………….. ………………. 42
Fig. 6.2. Plan urbanistic zonal (PUZ) ………………………….. ………………………….. ………………….. 43
Fig. 7.1. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața totală a
municipiului Sfântu Gheorghe ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 50
Fig. 7.2. Evoluția retrocedărilor ………………………….. ………………………….. …………………………. 51
Fig. 7.3. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Sfântu Gheorghe
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 52
Fig. 7.4. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei l ocale din suprafața totală a
municipiului Târgu Secuiesc ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 54
Fig. 7.5. Evoluția retrocedărilor ………………………….. ………………………….. …………………………. 54
Fig. 7.6. Suprafața terenurilor afl ate în proprietatea și în administrarea UAT Târgu Secuiesc 55
Fig. 7.7. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața totală a
orașului Covasna ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 57
Fig. 7.8. Evoluția retrocedărilor ………………………….. ………………………….. …………………………. 58
Fig. 7.9. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Covasna ………. 58
Fig. 7.10. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața totală
a orașului Baraolt ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 60
Fig. 7.11. Evoluția retr ocedăr ilor………………………….. ………………………….. ………………………… 61
Fig. 7.12. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Baraolt ………. 62
Fig. 7.13. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața totală
a orașului Întorsura Buzăului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 63
Fig. 7.14. Evoluția retrocedărilor ………………………….. ………………………….. ………………………… 64
Fig. 7.15. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Întorsura
Buzăului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 65
Fig. 8.1. Suprafața terenurilor arabile aflate în proprietatea și în administrarea unită ților
administrative -teritoriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 67
Fig. 8.2. Suprafața terenurilor fâneață aflate în proprietatea și în unităților administrative –
teritoriale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 67
Fig. 8.3. Suprafața terenurilor curți construcții aflate în proprietatea și în administrarea
unităților administrative -teritoriale ………………………….. ………………………….. ……………………… 68
Fig. 8.4. Suprafața drumurilor aflate în propr ietatea și în administrarea UAT -urilor ………….. 68

Capitolul I. Aspecte introductive

1.1. Definirea scopului lucrării
Prezenta lucrare are ca scop analizarea modului în care autoritățile locale ale
municpiilor și orașelor j udețului Covasna își gospodăresc avutul funciar care se află în
proprietate a și în administrarea lor.
Activitatea de admi nistrare a prop rietății publice are un rol deosebit în totalitatea
activităților întreprinse de către administrația public ă locală. Suc cesul sa u ins uccesul
guvernării unei comunități, deseori, este un rezultat al eficienței utili zării patrimoniului
public .
Importanța int abulării bunurilor care fac parte din domeniul public urmărește realizarea
unei evidențe imobiliare la nive l de unitate administ rative teritorială și constituie un mijloc de
control și verificare a bunei gospodăriri a patrimoniului pentru în tărirea și asig urarea
dezvoltării economice .
Rolul cărții funciare este de a oferi informații despre situația juridică a u nui imobil: c ine
este proprietarul, existența precontractelor, vecini, dreptu ri de uzufruct, ipoteci, etc .
Fiecare imobil trebui e să aibă o carte fun ciară deschisă, fapt reglementat prin Legea
cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996 cu modifică rile și compl etările ulterioare ,
precum și prin Ordinul nr. 700/2014 privind aprobarea Regulamentului de avizare, recepție și
înscrier e în evidențele de cadastru și carte funciară.
Obiectivul Legii fondului funciar este acela de a stabili sau restabili dre ptul de
propr ietate p rivată asupra terenurilor care se găseau în patrimoniul cooperativelor agricole de
producție prin reconstituirea dreptului de pr oprietate sau constituirea acestui drept .
Transparența datelor despre înregistrarea bunurilor imobile și dr epturilor asu pra
acestora nu este doar un drept la informație, ci unul dintre principiile fundamentale ale
dreptului cadastral. Aceast a înseamnă că n icio lege și niciun alt act normativ nu pot limita și
nu pot îngrădi într -un fel sau altul dreptul cetățeni lor, dreptul persoane lor juridice, precum și
dreptul statului sau al autorităților publice la informația de spre înregistrarea de stat a bunurilor
imobile și drepturilor asupra acestora ce se conține în cadastrul bunurilor imobile.
Deși, prevederile legisla ției în vigoa re stabi lesc expres că, evidența patrimoniului
administrației publice locale trebuie să se facă nu numai după forma de pr oprietate, dar și
după domeniul și regimul juridic al acestuia, o bună parte din autoritățile publice locale nu a
reușit s ă realizeze a cest luc ru.

Pe parcursul anilor au fost aprobate mai multe acte legislative -normative care
reglementează modul de eviden ță, gestionare, folosință și administrare a proprietății publice.
Cu toate acestea, autoritățile publice locale și alți f actori de int eres de la nivel local se
confruntă în continuare cu o multitudine de dificultăți cu caracter economico -juridic,
financia r, instituțion al, organizatoric în administrarea proprietății publice.
Încă se atestă multe cazuri, când bunurile proprie tate publică nu sunt administrate și
folosite în cel mai eficient mod; nu toate bunurile proprietate publică sunt luate în evidență,
nu sunt supuse inventarierii; nu se asigură înregistrarea de stat a acestora; nu sunt folosite
toate mijloacele economico -juridice posib ile care să asigure folosirea eficientă și punerea lor
în uz.
În scopul evidenței, inventarierii sistematice a bunurilor imobiliare și edilitare, și a
utilizării cât mai eficiente a acestora pentru dezvoltarea localităților, autoritățile publi ce locale
trebuie să dețină u n compartiment de cadastru.
Lipsa unei evidențe complete a proprietăților imobiliare afectează dezvoltare a
economică at ât sub aspect social, cât și în ceea ce privește mediul de afaceri, contribuind la
întreținerea unui climat nesigur pentr u invest iții.
Finalitatea urmărită în exercitarea dreptului de proprietate publică este satisfacerea
interesului general al cetățenilor iar acesta se îndeplinește prin administrarea generală a
bunurilor care constituie o biectul proprietății pu blice.

1.2. Obiectiv ele lucrării
Pentru realizarea scopului urmărit s -au avut în vedere următoarele obiective:
– distincția formelor de proprietate : publică și privată;
– identificarea imobilelor intabulate ce aparțin municipiilor și orașelor județului Co vasna;
– studiul legi slației în vigoare;
– modul de organizare teritorială a unităților administrativ -teritoriale;
– situația terenuri lor retrocedate p e nivel de un itate administrativ -teritorială;
– realizarea unui studiu comparativ privind gospodărirea av utului funcia r al aut orităților locale
din orașele județului Covasna.

Capitolul II. Dreptul de proprietate

2.1. Noțiuni gener ale legate de proprietate
Conf orm Codului Civil d reptul de proprietate este dreptul unei persoane de a se bucura
și dispun e de un l ucru î n mod ex clusiv și absolut , însă în limitele determinate de lege. În
funcție de titular și caracteristici, proprietate a poate fi privată sau publică.
În diferitele stadii ale dezvoltării societății omenești a existat preocuparea de a justific a
instituția pr oprietăț ii, toa te curentele, toate concepțiile au rămas unanime în a susține
importanța și necesitatea ei, însă, din in terese care nu fac obiectul l ucrării de față, preocupările
au diferit în privința originii și a scopurilor sale.
Proprieta tea este privit ă în dub la ei ac cepțiune: economică și juridică. Privită ca o
categorie economică proprietatea a existat de -a lungul so cietății omenești, producerea și
procurarea de bunuri necesare traiului este o premisă indispensabilă pentru viața socială și, ca
atare, propriet atea es te str âns legată de sfera producției de bunuri materiale și de culegerea
roadelor acestei activități.
Dreptul de proprietate privit c a o categorie juridică se distinge prin apropriere, însușire a
unui bun, iar titularul este î ndreptățit să -și exerci te prer ogativele dreptului său prin putere
proprie și în interes propriu, respectând limitele impuse de lege, c u îndreptățirea de a pretinde
tuturor celorlalți erga omnes de a se abține de la orice acte care să fie de natură a stânje ni
acest drept. Sensul juridic este îmbinat cu cel economic, pe ntru că totalitatea relațiilor
economice dintre oameni sunt în același timp și relații juridice, pe care aceștia le au între ei în
legătură cu bunurile.
În ambele sale accepțiuni, proprietatea creează accesul suprem al omul ui la apro prierea
bunurilor naturale sau a celor care sunt rezultatul activității umane desfășurate în s fera
producției de bunuri mat eriale și spirituale. Această însușire operează fie individual, fie
colectiv.

2.2. Noțiunea dreptului de pr oprietat e
Dreptul de proprietate este str âns legat de patrimoniu și în doctrina română s -a
considerat că este str âns legat de persoana titularului. Noțiunea dreptului de proprietate este
dată de art. 480 Cod Civil român, după modelul său fr ancez de la 180 4. Pe bu nă drept ate ea
este considerată de cunoscuți autori de specialitate ca fiind incompletă.
În doctrina franceză e ste cunoscută definiți a dată, după art. 544 din Codul Civil francez,
de Colin și Capitant: ,,Proprietatea poate fi definit ă ca dreptul de a folos i un lu cru și de a

scoate din el toată utilitatea de care el este susceptibil s -o procure în chip exclusiv și
perpetuu ”. (Colin& Capitant, 1 928:926)
Redactarea textului francez, care prevede că este un drept de o manieră mai mult de cât
absolută, e ste cons idera tă ca o definiție celebră, transpusă în concepția individualistă a
dreptului român, însă în realitate folo sința și dispoziția nu sunt î ntrutotul absolute. De aceea,
este p referată definiția dată mai sus (Planiol & Ripert, 1926:2 15-216).
La civ iliștii români d in perioada interbelică, sesizându -se imperfecțiunea faimoasei
formulări din Codul Napoleon, este defin ită proprietatea ca un drept real asupra unui lucru, în
virtutea căruia lucrul se află supus în mod exclusiv și perpetuu p uterii unei per soane sa u a
celor ce îl dobândesc de la ea, și care se manifestă prin facultat ea de a se servi, a se bucura și a
dispun e în mod liber de acel bun (Hamangiu, 2008:6) .
În dreptul francez actual se reține o defi niție sintetică a proprietății, care este: ,,dreptul
în temeiul căruia un lucru este supus în mod absolut și exclusiv voinței și activității unei
persoane” . Sunt și au tori român i care au acceptat această definiție, în care se observă că nu
este necesară includerea caracterului absolut, ex clusiv și perpe tuu. Ast fel, el este formulat ca
fiind un drept real, potrivit căruia titularu l se poate bucura și poate dispune de luc rul său în
condițiile legii, cu respectul drepturilor omului (Cosmovici, 1995:17) .
Cel puțin sub aspectul definiției și al caracterelor s ale, dre ptul de propriet ate privată, așa
cum este reglementat de Constituție și de Codul Civil, corespunde standardelor de punere în
acord cu legisl ațiile altor state cu tradiții în economia liberă și proteguirea corespunzătoare a
acestui dr ept.
În config urația a ctuală, art. 41 din Constituție impune o serie de sarcini proprietarului,
apoi concesionarului, care au recunos cut atributele de folosință ș i posesie, precum și
dezmembrămintele dreptului de proprietate (uzul, uzufructul, abitația, l ocația, superfi cia) al
cărui t itular exercită o parte din prerogativele titularului dreptului de proprietate.
Pornind de la conținutul său juridic și apreciin d în raport de poziția specifică a
proprietarului, dreptul de proprietate se definește ca fiind ac el drept real c are conf eră
titularului atributele de posesie, folosință și dispoziție asupra unui bun, atribute pe care le
poate exerc ita în plenitudinea lor, în p utere proprie și în interes propriu, cu respectarea
normelor juridice în vigoare.
Este defin iția cea mai co mpletă î mpărtăș ită în doctrina română și este pusă în legătură
cu natura subiectivă a dreptului de proprietate (Pop, 20 01:43). Exercitarea lui este realizată
prin concordanța care trebuie să existe între capacitatea juridică și dreptul subie ctiv.

Sunt nume roase si tuațiile când o parte a acestor atribute sau chiar toate sunt exercitate
de o altă persoană decât proprietarul, pe temeiul unui drept real, derivat din dreptul de
proprietate.
Așa este, de pildă, uzufructuarul, căruia îi sunt recunos cute asupra bun ului obi ect al
uzufructului atributele de posesie și folosință, sau superficiarul, care, mai mult decât atât,
poate exe rcita pe lângă posesie și fol osință și atribute de dispoziție materială și juridică.

2.3. Conținutul juridic al dreptului de proprietate
Dreptul de proprietate este singurul drept subiectiv, real și cu totul deplin care prin
conținutul său juridic conferă titularului său cele trei at ribute, care intră în conținutul său:
posesia ( ius utendi ), folosința ( ius fruendi) și dispoz iția (ius abute ndi) (Rădulescu, 2020:17)
Posesia – sau usus – este acel atribut al dreptului de proprietate care conferă titularului
său posibilitatea de a stăpâni faptic bunul asupra căruia are dreptul de proprietate. Codul civil
actualizat (art. 1846) de finește posesia ca fiin d ,,deținerea unui lucru ” sau ,, folosirea unui
drept ”, de noi înșin e sau de altul în numele nostru ( Codul civi l,art.1846).
Ca atribut al dr eptului de proprietate, atunci când este vorba despre posesie, rezultă că
starea de drept se suprapune cu st area de fapt a stăpânirii bunului; însă în ale condiții, posesia,
ca stare de fapt, nu se confundă cu proprietatea (Uliescu, 2012:21).
Folosința – ius fruendi sau fructus – este dreptul de a trage din lucru toate foloasele pe
care este susce ptibil să le pr ocure, f ără dis tincțiune, fiind vorba de fructele propriu -zise, care
se reproduc periodic, cât și de cele civile și ind ustriale. Folosința privește deci fructele și
veniturile pe care le obține prin exercitarea acestui atribut (D. Alexandres co, 1912: 284).
Cod civi l prevede la articolul 482 că: ,, Proprietatea unui lucru mobil sau imobil de
drept asupra tot ce produce lucrul și asupra a tot ce unește ca accesoriu cu lucrul, într -un
mod natural sau artificial ” (Codul civil, art.482)
Dispoziția – ius abutendi sau abusu s – reprezintă prerogativa proprietarului de a dispune
cu privire la ființa juridică sau materială a bunurilor din proprietate a sa, însă în limitele
prevăzute de lege (http://revista.universuljuridic.ro). ,,În acest sens, proprietaru l are
libertate a de a h otărî soarta acelui bun, putând să -l înstrăineze contra unui beneficiu
mulțumitor sau gratuit, să -l închirieze, să-l lase moștenire, să -l abandoneze ori să -l distrugă.
Exercitarea acestui drept trebuie să se desfășoare în limitele de terminate de le ge, urmă rind
realizarea intereselor sale fără ca aceste acțiuni să prejudiciez e altă persoană. Exercitarea
abuzivă a dr eptului de proprietate atrage după sine răspunderea juridică a titularului
dreptului, vinovat de săvârșirea abuzului respe ctiv” (legeaz.n et).

2.4. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate
Caracterele juridice s unt cele care deosebesc dreptul de proprietate de celelalte dre pturi
reale.
Caractere juridice ale dreptului de proprietate sunt : caracte rul absolut și inv iolabil ,
caract erul dep lin și exclusiv și caracterul perpetuu și transmisibil.

2.4.1. Caracterul absol ut și inviolabil
În prezent car acterul absolut și inviolabil al dreptului de proprietate este definit astfel:
absolut , deoarece este recunoscut titularul ui sau în rapor turile a cestuia cu toți ceilalți, aceștia
din urmă fiind obligați să nu facă nimic de natură a -l încălca; și inviolabil , înțeles în sensul că
nu poa te fi încălcat de nimeni. Inviolabilitatea întărește caracterul absolut.
Este recunoscut titu larului său fii nd opoza bil tut uror și nu poate fi încălcat de nimeni
inclusiv de către stat. Cele două excepții admise de lege se refe ră la expropierea pentru cauz ă
de utilitate publică, socotită ca o trecere forțată, prin hotărâre judecătorească, în propr ietate
publică a unor i mobile aflate în proprietate privată și la folosirea subsolului de căt re stat
pentru lucrări de interes general , ambele cu despăgubiri preal abile și drepte. (Boș &
Iacobescu, 2009:254)

2.4.2. Caracterul deplin și exclusiv
Caracterul deplin deosebe ște drep tul de p roprietate de toate celelalte drepturi reale, care
sunt dezmembrăminte ale proprietății, care nu sunt d epline atâta timp cât nu conf eră decât
parțial exercițiul acestor atribute. De exemplu în cazul uzufructuarului care are d oar atributele
posesiei și folosinței.
Caracterul exclusiv presupune că titularul acestui drept își exercită prerogativele
excluzând o rice altă persoană de la aces t exercițiu. Cu alte cuvinte este în același timp și
exclusiv în sensul că sunt independente de orice puteri ale alt ei persoa ne asupra bunului
respectiv, în afară de cazurile când se constituie dezmembrăminte. În doctrina noast ră veche
caracterul exclusiv era disecat în două elemente principale: unul pozitiv și unul negativ. El
poate să facă cu lu crul său tot ce nu este oprit și să împiedice pe terți de a se atinge de dânsul
însă în exerc ițiul acestui drept nu poate atinge sau îngrădi drepturile și intere sele altora
(Alexandresco, 1927:231 -233).

2.4.3. Caracterul perpetuu și transmisibil
Acest ca racter fiind ne limitat în timp este condiționat doar de existența bunului ce poate
fi transmis prin acte, între vii, în condițiile leg ii. (Boș & Iacobescu, 2009:2 54).

Caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este înțeles în sensul că durata sa nu ar e
limită în tim p, el nu se pie rde prin neîntrebuințare sau prin moartea titularului.
Aceasta nu înseamnă că proprietatea este întotde auna și tot timpul a aceluia și titular;
căci proprietarul poate să moară și să transmită atunci lucrul său moștenitorului; el îl poate
înstrăina acel luc ru unei alte persoane. Prin aceasta dreptul însuși nu este meni t să se stingă; el
se perpetuează, adică se transmite.
Este posibil ca o persoană să devină proprietar temporar sau sub condiție rezolutorie în
baza unui act juri dic. Cum, tot a șa, este posibil ca și în cadrul unor instituții juridice dreptul de
proprietat e să se transmită altui titular, cum est e cazul uzucapiunii. Importa nt este de reținut
că posibilitatea transmiterii dreptului de proprietate nu contravine caract erului său perp etuu,
practic f iind chiar corolarul său.
Transmisiunea operează prin acte între vii -inter vivos -pe principiul consensu alismului
consacrat de art. 971 C odul Civil . și pentru cauză de moarte -mortis causa – când
transmisiunea are loc ca urmare a decesului di n patrim oniul defunctului în cel al
moștenitorilor săi.
Atât transmisiunile prin acte între vii, cât și cele pe cale de succesiune sunt dintre cele
mai frecvente moduri de dobândire a dreptului de proprietate, care și -au recăpătat importanța
lor practică p rin desc hiderea circuitului juridic civil în societatea românească de după anul
1990. (Colin &Capitant,1914: 961)

2.5. Limitări și restricții ale dreptului de proprietate
Codul C ivil definește dreptul de proprietate ca fiind un drept exclus iv și absolut, dar el
adaugă c ă trebuie exercitat ,,în limitele determinate de lege ”.
Limitările și restrângerile dreptului de proprie tate se justifică prin neces itatea realizării
unui echilibru între interesul general și cel individual în materie. Existen ța lor nu repre zintă
nici pe d eparte atingeri ale acestui drept, dimpotrivă, are menirea de a asigura exercitarea
normală a dreptului de proprietate, în scopul în care acest drept este recunoscut de lege, de
altfel ca și celelalte drepturi civile.
După cu m preve de art. 49 din C onstituție, prin lege pot fi aduse anumite îngrădiri
dreptului de proprietate, fără ca ele să atingă fondul ace stui drept și cu respectarea principiului
probabilității, iar, după cum a statuat Curtea Constituțională legile de restrân gere trebuie să
aibă un caract er organic (Romano, 1993:37 -38).
Limitările dreptului de proprietate vizează în general proprietatea imo biliară și, în
special, prop rietatea funciară.

În dreptul roman se impuneau anumite comportamente fie în interesul vecinil or, fie în
interesul pu blic. Astfel, în interesul vecinilor se impuneau anumite comportamente: vecinul
era obligat să curețe arboretel e de la hotar; vecinul avea actio aquare pluviae arundae , menită
să fie îndreptățită împotriva vecinului care a schimbat c ursul natural a l apei d e ploaie
(Cătuneanu, 1927:202 -205).
Pentru interes public erau stabilite în sarcina proprietarului anumite lim itări: interdicția
de a demo la casa fără acordul municipalității, folosirea cu acordul pretorului a drumului aflat
pe tere n străin etc.
În dreptu l modern, de pildă în dreptul francez rezultă restricții, aproape în mod exclusiv
proprietății funciare. Ele su nt clasificate în restricții de ordin administrativ, restricții legale,
provenind din faptul vecinătății terenurilor etc. (Colin&Capitant , 1914).

2.6. Limitări stabilite prin voința titularului dreptului de proprietate
Prin propria sa voință proprietarul poate să restrângă sau să li miteze exercitarea
dreptului de proprietate. Această voință se exprimă în mod concret prin con simțământul dat în
cadrul unor raporturi juridice. Astfel, proprietarul poate constitui asupra unui bun ce
alcătuiește obiectul dreptu lui de proprietate un drept de uzufruct, cedând uzufructuarului
folosința și posesia bunului, el rămânând cu dispoziția.

2.7. Limitări l egale al e dreptului de proprietate
Principiul proprietății, enunțat de art. 41 din Constituție, dreptul de proprietate fiind
garantat, textul preve de în același timp că legea poate stabili limite ale dreptului de
proprietate.
Proprietatea a stfel cum este definită de Codu l Civil este îngrădită în limitele determinate
de lege.
Restricții legale ale dreptului de proprietate sunt numeroase, ele sunt pre văzute și de
normele juridice ale altor ramuri de drept (drept civil, drept comercial, drept a dministrativ).

Capitolul III . Prop rietatea publică și prop rietatea privată a unităților
administrativ -teritoriale. Analiză co mparativă

3.1. Dreptul de p roprietate publică
Există mai multe abordări ale formelor dreptului de proprietate:
– în func ție de subiecte le drept ului de proprietate;
– după modurile de dobândire;
– după distincția dacă dreptul de propriet ate nu este sau este afectat de modalități;
– după existența unor regimuri juridice diferite.
Principala distincție a formelor de propri etate este după regimul juridi c, unde avem
două forme: dreptul de proprietate publică și dreptul de proprietate privată. Aceste două f orme
ale dreptului de propri etate sunt enunțate expres in art. 135 pct. 2 din Constituție, potrivit
căruia: „Proprietatea este publică sa u privat ă”.
Același art. 135 din Cons tituție, în alin. 3 prevede că: „Proprietatea publică aparține
statului sau unită ților administrativ -teritori ale”. În alineatele următoare sunt cuprinse
prevederi referitoare la principalele categorii de bunuri care al cătuiesc obiectu l dreptului de
proprietate publică, exercitarea acestui drep t și titularii dreptului de proprietate pub lică.
Reglementările general e din Constituție au valoarea de principiu și forța pe care le -o dă
legea fundamentală. Acest cadru de princi piu al p roprietății publice este dezvoltat în diverse
alte acte normative.
Legea organică este Legea nr. 213/1998, priv ind proprietatea publică și regimul juridic
al acesteia. Ea reglementează regimul juridic general al acestei proprietății.
După 1989, pri mul act normat iv care reglementează regimul juridic al proprietății
publice a fost Legea nr. 18/1991, care în art. 4 fa ce referiri la terenurile ca re intră în domeniul
public, în raportare la titularii acestui drept, anume „domeniul public d e interes națio nal”, al
cărui titular este statul, și „domeniul public de interes local ” al cărui titular sunt unitățile
administrativ -teritoriale (comuna, orașul , municipiul, județul).
Legea nr. 69/1991, privind administrația publică locală cuprinde disp oziții referito are la
dreptu1 de proprietate publică, în raport cu ti tularii acestui drept, care pot fi și sunt unitățile
administrati v teritoriale, acestea în co ndițiile art. 4 din lege având personalitate juridică.
În conformitate cu art. 79 din lege, c onstituie patri moniul u nității administrativ –
teritoriale bunurile mobile si imobile care aparțin domeniului public de interes local, d omeniul
privat al acesteia, precum și drepturile și obligațiile cu caracter patrimonial. „Aparțin
domeniului public de int eres local toat e bunuri le care, potrivit legii sau prin natura 1or, sunt

afectate unei utilități publice, sunt de uz sau de interes pu blic și nu au fost declarate de
interes național .” (art. 80 din lege).
Dreptul de proprietate publică este dreptul de prop rietate care ap arține e xclusiv statului
și unităților administrativ -teritoriale asupra bunurilor care fac parte din domeniul public și ale
cărei prerogative se ex ercită în regim de drept public, acesta fiind inalienabil, imprescriptibil
și insesizabil.
Caracterele jurid ice ale dreptului de proprietate publică rezultă din însăși definiția dată,
iar normativ se desprind din textul art. 13 5 (5) din Constituție, art. 11 din Legea nr. 213/1998,
art. 82 din Legea nr. 69/1991, republicată, și art. 5 din Legea nr. 18/1991, repub licată.
Textul constituțional, preluat apoi de le gile citate, prevede că: „Bunurile proprietate
publică sunt inalienab ile”. Potrivit art. 11 din L egea nr. 213/1998, „Bunurile din domeniul
public sunt inalienabile, i nsesizabile și imprescrip tibile ”.
Preve derea co nstituțională este preluată în conținutul art. 11 din Legea nr. 213/1998,
legea organică în mater ie, care preve de în alin. 1 că: ,,Bunurile din domeniul public sunt
inalienabile, insesizabile și imprescriptibile ”. După enunțarea cara cterelor juridi ce ale
proprietății publice sunt definite fiecare dintre ele.
Doctrina modernă a sec. XX a impus în privința domeniulu i public acceptarea în
favoa rea titularului a unui drept de proprietate, pe considerentul că sunt prezente cele trei
prero gative ale unui astfel de drept, concepție care stă la baza Constituției din 1991.
Este de subliniat faptu1 că noțiunea de proprietat e publică trebuie desprinsă de aceea de
domeniu public (Văraru & all, 1928:917 ).
Proprietatea publică reprezintă o entit ate specifică d in insti tuția j uridică a dreptului de
proprietate, o formă a acestui drept, care are regimul sau distinct în cadru l instituției
proprietății. Domen iul public este reflectarea materială a dreptului de proprietate publică, care
cuprinde totali tatea bunurilor apte sa u afectate să facă obiectul proprietății publice.
Dreptul de proprietate publică este inalienabil. Caracterul i nalienabil constă în aceea c ă
bunurile care fac obiectul proprietății publice sunt scoase din circuitul civi1 general, adi că nu
pot fi în străinat e pe ca le voluntară prin acte juridice inter vivos sau mortis causa și nici prin
procedura de expropriere.
Interdicția de înstrăinare priv ește și imposibilitatea constituirii dezmembrămintelor
dreptului de proprietate: uzufructul, u zul, abitația, servituț ile propriu -zise și superficia.
Aceste bunuri pot fi însă afectate de servituți naturale și legale care nu sunt servituți
propriu -zis verit abile, ci limitări normale ale dreptului de proprietate.
Bunurile mobile și imobile din propr ietatea publică sunt af ectate fie uz ului public, fie
interesului public, și ele trebuie să -și păstreze destinația și scopul afectațiun ii.

Ele sunt posibile în măs ura în care nu există nicidecum însușirea unei alienări (ex.
servitute prin fapta omului, acee a de trecere) p entru că nu poat e fi vorba de o excepție, deci de
existența concomitentă atât a principiului inalienabilității cât și a unui dezmembrământ fără
semnificație asupra acestui caracter.
Tot ca o concretizare a textului constituționa1 art. 135(5 ), în art. 11 l it. a di n Legea nr.
213/1998 se prevede că bunurile propri etate publică: ,,nu pot fi date numai în administrare,
conces ionate sau închiriate, în co ndițiile legii ”. În context mai este de reținut că nu pot fi
constituite garanții prin gajarea sau ipotecarea acestor bunuri.
Inalienabilitatea proprietății publice duce în principiu la interdicția dobândirii lor de
către parti culari prin oricare dintre m odurile prevăzute de lege. În practică s -a decis că pentru
terenurile aparținând proprietății publice nu se p ot emite certificate de atestare a dreptului de
proprietate societăților comerc iale cu capital de stat, în temeiul H.G. nr. 834/1991, iar asupra
terenurilor agricole nu se poate constitui sau reconstitui dreptu1 de proprietate după procedura
Legii nr. 18/1 991, rep ublicată. În fine, conform art. 112 din Legea nr. 54/1998, terenurile n u
pot face obiectul schimbului (Sabău & Ernest, 20 07:49) .
Problema se pune în aceiași termeni și în aplicarea Legii nr. 112/1995 privind măsurile
reparatorii pe ntru foștii pro prietari și moș tenitorii lor care au pierdut abuziv dreptul de
proprietate în p erioada anilor 1945 -1989, precum și pent ru imobilele preluate de sta t și
afectate domeniului public conform art. 16 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al
unor imobil e prelua te abuziv de stat.
Dreptul de proprietate publică este imprescriptibil . Imprescriptibilitatea este consecința
inalienabilității bunurilor, adică a împrejurării că s unt scoase din circuitul civil.
Caracterul imprescriptibil constă în aceea că drept u1 de pr oprieta te pub lică este
imprescriptibil extinctiv, cât și achizitiv.
Dreptul de proprietate publică este insesiz abil. Tot datorită caracteru lui puternic a1
inalienabilitații proprietății publice, bunurile care formează obiectul aceste ia sunt și
insesizabile , adică nu pot fi urmărite de creditori pe ntru realizarea creanțelor lor.
Insesizibilitatea funcționează și în ipoteza că bunul se află la un alt deținător decât
titularul, în cadrul exercitării unui drept de administrare, concesiona re sau închirie re.
În conținutul caracterului insesizabil intră și interdicția constituirii de garanții asupra
bunurilor din domeniul public1.

1 C.S.J., Sect. Cont. Adm., Dec. 1514/1997, în R .D. nr. 6/1 998, p. 133 -134; Idem n. 512/1998, în R.D.
nr. 12/1998, p. 151 -152; C.S.J. Dec. 1104/1994 publicata in R.D. nr. 7/1994, p. 86; Dec, nr. 103/1995,
publicată în Buletinul Juris prudenței, Culegerea de decizii pe anul 1995, p. 535.

Actele normative care reglementează dreptul de proprietate publică, prevăd și care sunt
titularii săi în mod li mitativ. În afa ra acest ora, de regulă entități sau autorități publice, nici o
altă persoană fi zică sau juridică nu poate să fie titula r al dreptului de proprietat e publică.
În acest sens, art. 135 alin. 3 din Constituție statuează că: „proprietatea publică aparține
statu lui ș i unităților administrativ -teritoriale ”. Tot astfel, art. 1 din Legea nr. 213/1998
dispune că dreptul de proprieta te publică aparține statului sau unitătilor administrativ –
teritoriale.
Cu referire la terenurile proprietate publică, art . 4 alin. (2) d in Legea nr. 18/1991,
republicată, dispune că: „domeniul public poate fi de interes național, caz în care proprietatea
asupra sa, în regim de drept public, aparține statului, sau de interes local, caz în care
proprietatea, de asemenea în reg im de drept pub lic, apa rține orașelor, comunelor,
municipiilor sau județelor ”.
Din aceste texte legale rezultă că titulari ai dreptu lui de proprietate publică su nt statul,
asupra bunurilor din domeniu l public de interes național și unită țile administrativ -teritoriale –
comun a, orașul, municipiul, județul – definite astfel ca având personalitate juridică de art. 2 și
4 din Legea nr. 69/1 991, pentru bunurile din dom eniul public de interes 1ocal.
Ele exercită în condițiile art. 2 din Legea nr. 213/1998, „posesia, fo1osința și disp oziția
asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public în li mitele și în condițiile legii ”.
Așadar exercitarea prerogativelor de către tit ulari nu este discreționară, potențarea
caracterelor juridice specifice nu este posibilă decât în conformitat e cu int eresu1 general al
acestei forme a dreptului de proprietate și al regimu lui juridic pe care îl oferă.
În acest context, este de subliniat c ă nici un alt subiect de drept public sau de drept
privat nu poate să fie titular a1 dreptului de proprietate asupra bunurilor din domeniul public.
Aceste persoane juridice, dobândesc, tot în cadrul oferit de lege, un drept de
administrare sau de concesio nare asupra bunurilor din domeniul public, care sunt altceva
decât dreptul real de proprietate .
Ele sunt sim ple moda lități de exercitare ale acestui drept, care nu pot fi confundate cu
exercitarea atributelor dreptului de propr ietate publică.
Actul norma tiv care reglementează principial dreptul de proprietate publică și alcătuirea
domeniului publ ic este Legea n r. 213/1 998, care este lege organică și devenită dreptul comun
în această privință.
În art. 7 al acestei legi este pre văzut că formarea domeniului public are loc în
următoarele modalități:
– pe cale naturală;
– prin achiziții publice efec tuate în condiț iile leg ii;

– prin expropriere pentru cauză de utilitate publică;
– prin acte de donație sau legate acceptate de guve rn, consiliul județean sau c onsiliul local,
după caz, dacă bunu1 în cauză intră în domeniul public;
– prin trecerea unor bunuri din dome niul pri vat al statului sau unităților administrativ –
teritoriale în domeniul public al acestora, pentru cauză de utilit ate publică;
– prin alte mo duri prevăzute de lege.
Includerea în domeniul public se poate face datorită naturii bunurilo r prin mijloace de
drept civi1, administrativ sau penal.
Finalitatea urmărită în exercitarea dreptului de proprietate publică este sat isfacerea
interesului genera l.
Acest deziderat se indeplinește prin administrarea generală a bunurilor care constituie
obiectul propriet ății pub lice (Pop, 2009:77).
Prin lege, acest drept aparține autorităților centrale ale puterii executive cu privire l a
bunurile din domeniul publ ic național, și autorităților publice județene sau locale, cu privire la
bunurile din domeniul public județea n sau lo cal.
Titularii acestui drept și -l exercită în virtutea unor prerogative administrative, care sunt
conținute de normele de drept administra tiv, ramură a dreptului public ce îndeplinește acest
rol în interesul general al societății.
Regimul de drep t admini strativ este exercitat în virtutea unor acte de putere. Deși
aceste autorități au și personalitate juridică de drept civil, în actele de ad ministrare a
domeniului public apar în calitate de subiecte de drept administrativ asupra bunu rilor și au în
consecin ță atri buții care intră în conținutul actului propriu -zis de administrare și foarte rar în
calitate de subiecte de drept civil.
Dreptul de proprietate publică se exercită, în planu l dreptului civil, direct și nemijlocit
de către aut oritățile publi ce compe tente, în calitate de titula ri ai dreptului, fie se realizează
prin intermediu l unor alte subiecte de drept.
Atunci când se realizează prin această ultima modalitate, bunurile sunt încredințate, prin
acte de putere administrativă sau prin contract unor per soane juridice înființate în acest scop,
cum sunt regiile autonome, sau altor persoane juridice sau persoane fi zice, cu scopul punerii
în valoare potrivit destinației acestor bunuri.
Exercitarea atributelor dreptului de proprietate publică sau a u nora din atribu tele
dreptului de proprietate se realizează ca atare prin intermediu l unor subiecte de drept civil.
Avem așadar, pe de o parte, drep tul de administrare care este constituit în favoarea unor
persoane juridice de drept public ca principală mod alitate de exer citare a dreptului de

proprietate publică și, pe de altă parte, o altă modalitate de exercitare a acestu i drept o
constituie concesi onarea sau închirierea bunurilor către alte subiecte de drept civil.
În acest sens, art. 135 alin. 5 din Con stituție , preved e că, în condițiile legii, bunurile
proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome o ri instituțiilor publice, sa u
pot fi concesionate ori închiriate.
Textul constituțional este reluat in art. 84 alin. 1 di n Legea nr. 69/ 1991, pr ivind
administrația publică 1oca lă și art. 12 alin. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea
publică și re gimul juridic al acesteia.
Dreptul de administrare va lua naștere prin hotărâre de Guvern sau a consiliului
județean, res pectiv consiliu l loca l, după cum bunul face parte din domeniu1 public al statului
sau al unităților teritoriale.

3.2. Dreptul de p roprietate privată
Atunci câ nd definim dreptul de proprietate privată, avem în vedere în primul rând
definiția generală a proprietății . Forma de proprietate privată este prevăzută de art. 135 alin. 2
din Constituție.
În contextul așezării economiei națion ale, proprietatea privată es te dominantă și aceasta
pentru că bunurile ce o compun sunt în circuitul civil general, ceea c e face punerea lor în
valoare pentru asigurarea nevoilor materiale permanente ale membrilor so cietății.
Din analiza făcută în secțiun ea anterioară rezultă că pro prietatea publică este scoasă din
circuit civil, pe când proprietatea privată este caracteriza tă tocmai prin aceea că se afl ă în
comerț și cu cât circuitul ei este mai sănătos și mai rapi d, are loc și o dezvoltare a unei
economi i concurențiale în interesul general și particular al societății.
În cadrul sistemului proprietății, proprietatea privată este regula, i ar propr ietatea publică
prin regimul ei strict, constituie excepția.
Garantarea ei constituțională rezultă și din art. 41 al legii fundamentale, c are prevede că:
„dreptul de proprietate privată și creanțele împotriva st atului sunt garantate (alin. 1) ”,
precum și preveder ea că: „proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de
titular (alin. 2) ”.
Prop rietatea privată este reglem entată într -o serie de acte normative, legi organice și
ordinare, printre care amintim Legea n r. 18/1991 privind fond ul funciar, modificată și
republicată, Legea nr. 69/1991 privind administrația publică lo cală, cu modificările și
completările ul terioare , Legea nr. 7/1996 privind cadas trul și publicitatea imobiliară, cu
modificările și completările ulterioare.

Reglementa rea cea mai completă a regimului juridic al dreptului de proprietate privată
este cuprinsă in Codul C ivil roman Art. 555 Conținutul dreptul ui de proprietate privată :
– Proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun î n mod
exclusiv, absolut și perpetuu, în li mitele stabilite de lege.
– În condițiile legii, dreptul de proprieta te privată este susceptibil de modalități și
dezmembrăminte, după caz .
În literatura juridică dreptul de proprietate priv ată este defini t ca fii nd acel drept real
subiecti v ce aparține persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului sau unităților
admi nistrativ -teritoriale asupra bunurilor mobile și imobile, drept ce conferă tilularilor să i
dreptul de posesie, folosință și dispoziție, p rerogati ve ca re se exercită în mod exclusiv și
perpetuu, prin putere și în interes propriu, în limitele determinate de lege (Lupulescu,
1997:47)
Din chiar definiția dată rezultă că, în principiu, dreptul de proprietate privată poate să
aparț ină oricărui su biect de drept: persoanelor fizice, persoanelor juridice, statului și unitățilo r
administrativ -teritoriale.

3.2.1. Persoanele fizice – titulare al e dreptului de proprietate
Orice persoană fizică poate fi subiect al dreptului de proprietate. Regula este că
persoan ele fiz ice sunt în cea mai mare măsură subie cte ale dreptului de proprietate privată,
asupra oricăror bunuri, m obile sau imobile, în mod ne limitat. Este de subliniat că posibilitatea
nelimitată de a dobândi dreptul de proprietate pri vată asupra imo bilelor aparțin e persoanelor
fizice – cetățeni români.
Excepții de la regula că dreptul de proprietate poate fi dobândi t neîngrădit de către
persoa nele fizice sunt cele prevăzute expres de lege.
O primă îngrădire c are privește persoanele fi zice – cetățeni români – este una de natură
cantitativă, prevăzută de art. 2 (alin.2) din Legea nr. 54/1998, care stabilește la 200 ha limita
maximă de terenuri a gricole pe care poate să le dobândească, prin acte între vii, o familie.
La analiza proprietă ții publice am văzut că persoanele fizice nu pot dobândi bunuri ce
formează obiectul exclusiv al proprietății publice, conform art. 13 5 alin. 4 din Constituție.
Persoanele fizice – cetățeni străini și apatrizi – pot fi titulare ale imobilelor, cu excepția
terenurilor. I ncapacit atea persoanelor fizic e cetățeni străini și apatrizi – de a dobândi terenuri a
fost reglementată inițial de art . 47 din Legea nr. 18/1991, anterioară Constituției.
În teza finală a art. 41 (2’) din Le gea fundamentală se dispune: „cetățenii, străin i și
apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor ”.

În concordanță cu aceasta, art. 3 din Legea nr. 54/1998, textul este reprodus, rezultând
incapacitatea legală a acestora de a dobândi proprietatea terenurilor, indife rent de categor ia de
folosință a acestora. Ei nu pot să dobândească prin acte juridice între v ii sau pentru cauză de
moarte, prin moșt enire sau prin uzucapiune.
O altă incapacitate de a fi titular al dreptului de proprietate privată este cea reglementată
de art. 17 din Legea nr . 85/1992, privind vânzarea de locuințe și spații cu altă destinație,
construite din fondurile statului și fond urile unităților economice ș i bugetare de stat, care
prevede interdicția de a putea cumpăra locuințe de către persoanele f izice care nu a u cetățe nie
româ nă.
Dreptul de a cumpăra este restrâns și în privința cetățenilor români, la aceia care au și
calitate a de chiriași ai apartamente lor respective.
În fine, reprezentanții instituțiilor publice care fac parte din adună rile ge nerale ale
acționarilor , membrii consiliului de administrație si directorii executivi ai societății
comerciale vânzătoare nu pot avea calitatea de cumpărători, di rect sau prin persoane
interpuse, în cazul vânzării de active aparținând societăților comercia le 1a care stat ul sau o
autoritate a administrației locale este acționar, conform O.G. nr. 88/ 1997 și H.G. nr. 55/1998.

3.2.2. Persoa nele juridice – titulare ale dreptului de proprietate privată
Persoanele juridice de drept privat sunt constituite din soc ietățile comerc iale cu capital
privat sau cu capita1 de stat (constituite în baza Legii nr. 31/1990 și Legii nr. l5/1990),
persoanele juridice fără scop lucrativ, asociațiile, fundațiile, sindicatele (înființate prin Legea
nr. 21/l924, O.G nr. 26/2000, Leg ea nr. 52/1991) .
Subie cte ale dreptului de proprietate privată sunt și societățile agricole, înființate potrivit
Legii nr. 36/1991, c a societăți pe acțiuni de ti p privat, cu personalitate juridică, dar fără scop
comercial. Tot astfel, sunt subiecte ale ac estui drept și asociați ile cu scop lucrativ sub forma
cooperativelor meșteșugărești, de consum și de credit.
Pot fi titulare ale drep tului de proprietate privată și regiile autonome înființate și
organizate în baza Legii nr. 15/1990.
Persoanele juridice străine pot să dețină a cele bu nuri care servesc realizării scopului
pentru care au fost înființate.
Legea nr. 54/1998 dispune la art. 3, că persoanele juridice s trăine nu pot dobândi
terenuri în România prin acte juridice între vii sau pentru cauză de moa rte.
Statul și unitățil e administrativ -teritoriale , care sunt persoane juridice de drept public,
pot fi la rândul lor titulare ale dre ptului de proprietate privat ă. În cazul acestora dispozițiile
legale se referă la domeniul privat al statului și unitățile administrativ -teritori ale.

Legile organice sunt cele care fac referiri exprese la domeniul privat, sub ambele sale
categorii de titu lari.
Astfel, Legea nr. 18/ 1991, în art. 6, face referire la domeniul privat al statului și al
unităților administrativ -teritoriale, ară tând ter enurile ce constituie obiect al acestui drept;
domeniul privat este sup us dispozițiilor de drept comun, dacă pr in lege nu se dispune altfel .
Domeniul privat al statului și al unităților teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în
proprietatea a cestor p ersoane juridice și care nu sunt în regim de domeniu public, regleme ntat
astfel de Legea nr. 213/1998. Legea st abilește, în art. 4, că: „Domeniul privat al statului sau
unităților administrativ teritoriale este alcătuit din bunuri af late în proprie tatea lo r și care nu
fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statu l sau unitățile administrativ
teritorial e au dreptul de proprietate privată ” (www.cdep.ro ).
Deosebirea esențială dintre propri etatea publică și propr ietatea privată este gradul de
socializare și de folosire a proprietății: proprietatea publică este folosită în interes general , în
interes ul întregii societăți (proprietatea de stat), fie în interes local, al colectivităților locale
(proprietatea UAT), ia r proprietatea privată este folosită în interesul propriu al unei persoane
fizice sau al unei persoane juridice de drept privat.

Capitolul IV. Cărțile funciare , trăsături juridice, noțiunea și structura
cărții f unciare, elemen te, titlu, cuprins, principiile cărților funciare

4.1. Noțiunea și caracteristicile noilor cărți funciare,
Art. 876 No ul Cod Civil (NCC) fără a de fini cartea funciară fixează însă scopul și
obiectul acesteia în termenii următori. Cartea fun ciară descrie i mobilele și ara tă drepturile
reale ce au ca obiect aceste bunuri. În cazurile prevăzute de lege pot fi înscrise în cart ea
funciară și alte drepturi , fapte sau raporturi juridice, dacă au legătură cu imobilele
cuprinse în cartea funciară.
Prin imobil, în se nsul pre zentului titlu, se înțelege una sau mai multe parcele de
teren alăturate, indiferent de categoria de folosință, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași
proprietar, situate pe teritoriul unei unități administrativ -terito riale și care su nt iden tificate
printr -un număr cadastral unic. La rândul său, art. 883 reglementând chestiunea oarecum
delicată a consul tării cărții funciare și a celorl alte documente cu care aceasta se
întregește, potrivit legii, dispune următoarele:
Orice perso ană, fără a fi ținută s ă justi fice vreun interes, poate cerceta orice carte
funciară, precum și celelalte documente cu care aceasta se întregește, potrivit legii, cu
excepția evidențelor privitoare la siguranța națională.
Mapa cu înscrisurile care au stat la baza efectu ării îns crierilo r în cartea funciară poate fi
consultată de orice persoană interesată, cu respectarea dispozițiilor leg ale cu privire la
prelucrare a datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. La cerere, se vor
elibera extrase sau cop ii certi ficate, conforme cu exemplarul original aflat în arhivă.
Nimeni nu va putea invoca faptul că nu a avut cunoștin ță de existența vreunei
înscrieri efectuate în cartea funciară sau, după caz, a unei cereri de înscriere înregistrate
la biroul de cadast ru și pu blicitat e imobiliară. Prin urmare, în înțeles restrâns, singurul
reținut de NCC, cartea funciară este înscrisul sau documentul public care descrie imobilele
și arată drepturile, actele, faptele sau raporturile juridice privitoare la imobil, precum și
perso anele în scrise sau menționate ca titulare ale acestor drepturi2.
În sens larg, formal, cartea funciară desemnea ză atât cartea funciară prop riu-zisă,
adică foile (colile) de evidență juridică, cât și documentele cu care aceasta se întregește,
potriv it legii , și anume planul cadastral de identificare a imobilelor, înscrisurile
justificative privitoare la aceste imobi le (art. 17 alin. 4 din Lege a nr. 7/1996).

2 De la această regulă lege a prevede și excepții. ex., cazul cărților miniere sau petroliere în care se
înregistrează, în condițiile legii, zăcămintele miniere și petroliere, precum și toate operațiuni le juridice
privitoare la activitățile miniere și petroliere.

Aceasta însemnează că, în realitate, cartea funciară numai împreună cu aceste
documente alcătu iește și formea ză situația juridică reală a imobilelor la care se referă și
ele trebuie să fie consultate fiecare în pa rte pentru a cunoaște întrea ga și reala situație
juridică a unui anumit imobil, mai ales că, așa cum vom vedea ime diat, un ele dintre
principiile de carte funciară presupun și se bazează pe existența tuturor acestor documente.
În afara celor două înțelesuri arătate mai sus – înscrisur i sau documente de
publicitate – expresia „carte funciară ” ori „cărți funciare " a fost și este întrebuințată, în
doctrină și practică, și cu alte accepțiuni , amintim aici următoarele două sensuri uzuale:
– sistem de publicitate imobiliară, întemeiat pe ide ntitatea topografică a imobilelor,
pe documentele tehnice cadastrale și evidența juridică inte grală a dreptur ilor rea le
imobiliare;
– instituția juridică care cuprinde, totalitatea normelor de drept material și procedural ce
reglementează publicitatea prin cartea funciară a drepturilor reale imobiliare, precum și a
altor drepturi, fapte sau raportu ri în legătură cu imobi lele înscrise în cartea funciară; în
acest sens, sintagma „ carte funciară ” este sinonimă cu aceea de „ publicit ate
imobiliară ” ori, mai sco lastic, cu „dreptul publicității imobiliare ” (numit în literatura
clasică „ drept tabular ”).
Principalele trăs ături ca racteri stice ale noilor cărți funciare, în sistemul Noului
Cod civil (și Legii nr. 7/1996) sunt, în esență, urm ătoarele:
– orice imobil, pr oprietate privată sau publică, trebuie să fie cuprins într -o carte funciară;
– evidența juridi că se ține pe i mobile, identif icate în baza unor măsurători cadastrale, iar nu
pe persoane (proprietari);
– cărțile funciare se întocm esc și numerotează pe terito riul administrativ al fiecărei
localități (comună, oraș sau municipiu, după caz) (art. 17 alin . 3 din Lege);
– cărțile funciare se țin într -un singur exemplar;
– cărțile funciare se întregesc, conform legii, cu o serie de docum ente și registre publice
(art. 17 alin. 4 din Lege);
– cartea funciară este un sistem complet de publicitate imobiliară (a rt. 876 NCC; art. 19
din Lege);
– cartea funciară asigură transmisiunea, constituirea, modificarea sau stingerea
drepturilor reale imo biliare, precum și opozabili tatea față de terți a altor drepturi, fapte sau
raporturi în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciar ă (art. 885-886, 902 NCC);
– cartea funciară este publică (art. 883 NCC).

4.2. Structura cărții funciare
Noul Cod civi l nu conține nicio prevedere cu privire la structura cărții funciare, însă
aceasta este prevăzută de art. 19 din Lege.
După cum am văzut , fiecar e carte funciară este alcătuită dintr -un titlu și trei părți,
numerotate cu litere latine, și anume:
– A. Parte a I referitoare la descriere a imobilelor, având valoare exclusiv tehnică;
– B. Partea a II -a referitoare la înscrierile pr ivitoare la dre ptul de proprietate;
– C. Partea a III -a referitoare privitoare la sarcinile personale și reale ale imobilelor.
Modul de completare a cărții func iare este prevăzut de Regulamentul de aplicare a
Legii nr. 7/1996, respectiv de Regulamentul d in 2006 (art. 3 8 și urm .).

4.3. Obiectul cărții funciare
Prin obiectul cărții funciare se înțelege obiectul înscrierilor făcute în ca rtea
funciară, adică dreptur ile reale imobiliare și, în cazurile prevăzute de lege, drepturile de
creanță și alte drepturi personale, fap tele și raportur ile juridice în legătură cu imobilele
înscrise în cartea funcia ră.
Deci, obiectul cărții funciare îl co nstituie elementele constitu tive ale unei anumite
situații juridice, iar obiectul acestei situații juridice însuși imobilu l înscris în ca rtea
funciară, ca entitate de bază a sistemului de cadastru și publicitate imob iliară.
Prin imobil, în materie de carte funciară, se înțelege „una sau mai multe parcele de
teren alăturate, indiferent de categoria de folosință, cu sau fără co nstrucții, apar ținând
aceluiaș i proprietar, situate pe teritoriul unei unități administrativ -teritoriale și care
sunt identificate pri ntr-un număr cadastral unic ” (art. 876 alin.3 NCC).
Drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară se numesc drep turi tabulare.
Ele se d obândesc, se modifică și se sting numai cu resp ectarea regulilor de carte
funciară (art. 877 NCC).
În cazurile prevăzute de lege pot fi îns crise în cartea funciară și alte drepturi, fapte
sau raporturi juridice, dacă acestea au legăt ură cu imobilel e cuprin se în c artea funciară
(art. 876 alin. 2 NCC), deoarece principiul publi cității integrale reclamă ca întreaga
situație juridică a imobilelor înscrise în cartea funciară să fie făcută publică.
Spre deosebire de fostul art. 11 din Decre tul-lege nr. 115/1938 c are enumera
drepturile tabulare susceptibile de înscriere art. 877 NCC nu mai enumera aceste drepturi.
Totuși, având în vedere textul de p rincipiu al art. 551 NCC care enume ra
categoria drepturilor reale, se poate spune că sunt drep turi tabulare următoare le
drept uri reale care poartă asupra unor imobile înscrise în cartea funciară:

– dreptul de proprietate, privat ă sau publică (art. 555 -692; 858-865 NCC);
– dreptul de superficie (art. 693 -702 NCC);
– dreptul de uzufruct, uz, abitație și servitute ( art. 703 -772 NC C);
– drepturile de concesiune, administrare și de folosință asupra unor bunuri din domeniul
public (art . 875 -886 NCC);
– dreptul de ipotecă imobiliară (art. 2.377 -2.386 NCC).
În sistemul vechilor cărți funciare, obiectul drepturilor tabular e era co rpul funciar,
alcătuit dintr -una sau mai multe parcele (art. 13-15 din D.L. nr. 115/1938), pe când în
sistemul actual, obiectul drepturilo r tabulare este considerat însuși imobilul înscris în
cartea funciară.
Noul Cod Civil păstreaz ă concepția act uală, pr ecizând că „obiectul drepturilor
tabulare este imobilul, definit la art. 876 alin. 3, care după înscrierea în c artea funciară
nu mai poate să fie modificat decât cu respectarea regulilor de carte funciară ” (art. 878
alin. 1), adică a dispozițiilor art. 879 și 880 referitoare la modificarea imobilului înscris în
cartea funciară.
De observat că operațiunile de modifi care a imobilului înscris în cartea funciară,
prin alipiri și dezlipiri, sunt operațiuni materiale, iar nu acte juridice, astfel încât ac tele de
dezmembrare ori alipire nu sunt acte de dispoziție (art. 879 alin. 5), întrucât nu implică
schimbarea titularul ui dreptului ori grevarea im obilului cu vreo sarcină reală, ci numai
simple modificări în ce privește obiectul material al dreptului tabu lar.

4.2. Procedura de înscriere în cartea funciară
Noul Cod Civil nu reglementează procedura de înscriere în cartea f unciară,
această chestiune f iind rezervată legii speciale (art. 884).
Totuși, există în cod și câteva dispoziții procedur ale, în special cele pr ivitoare la
condițiile de înscriere (art. 888), la determinarea datei producerii efectelor înscrierilor,
ținând u-se cont de data, o ra și mi nutul înregistrării cererilor în toate cazurile în care
cererea a fost depusă personal, prin m andatar ori not ar publi c sau, după caz, comunicată
prin telefax, poștă electronică sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea text ului și
confirmarea primi rii cererii de înscriere cu toate documentele justificative (art. 890) ori la
notarea intenției d e a înstrăina s au de a ipoteca (art. 904 -905) sau, după caz, referitoare
la notarea antecontractelor și pactelor de opțiune (art. 906) .
Cât pr ivește procedura de înscriere – procedură esențialmente necontencioasă ,
aceasta este în prezent reglementată de Le gea nr. 7/1996, republi cată, fiind amendată
însă prin Legea de punere în aplicare a Noului Cod Civil.

Noul Cod Civil nu conține niciun text de principiu care să e numere regulile de bază
ale organizării și funcționării, dar din modul de reglementare a obiec tului și efecte lor
înscrierilor existența acestor principii este neîndoielnică.
Având în vedere atât prevederile Noului Cod Civil cât și cele ale legii cărților
funciare – în speță, Legea nr. 7/1996 – pot fi reținute, în continuare, următoarele principii
de carte funciar ă:
– principiul publicității integrale;
– principiul relativității;
– principiul neutralității (disponibilității);
– principiul specialității,
– principiul legalității;
– principiul efectului translativ, constitutiv, modificativ sau extincti v de drepturi r eale al
înscrierii (pe scurt: principiul efectului constitutiv de drepturi reale al înscrierii);
– principiul priorităț ii;
– principiul publicități i materiale.

4.3. Principiul opozabilității față de terți în materie de carte funciară, inopo zabilitatea ca
sancțiun e de îns criere în cartea funciară
Efectul de opozabilitate față de terți al notării drepturilor personale, faptelor sau altor
raporturi jur idice în legătură cu imobilul înscris în cartea funciată.
Potrivit art. 901 alin. 2, în cazul notărilor obli gatorii, dreptu rile personale, faptele, sau
alte raporturi juridice devin opozabile terțelor persoane e xclusiv prin not are, dacă nu se
dovedește că au fost cunoscute pe altă cale, în afara cazului în care din lege rezultă că
simpla cunoașter e a acestora nu este su ficientă pentru a suplini lipsa de
publicitate.
În cazul conflictului de drepturi personale provenite de la ace lași autor sunt
aplicabile, prin asemănare, dispozițiile din materia conflictului de drepturi tabulare (art.
890-892, 896 și 897 NCC).
Terți în această materie sunt orice persoane care au dobândit un drept real sau un alt
drept în legătură cu imobilul însc ris în cartea funciară (art. 901 alin. 3 NCC).
Practic, prin notarea în cartea funciară, drepturile personale, faptele sau alte raporturi
juridic e dobândesc eficacitate juridică sporită, în sensul că devin opozabile și față de
terți, astfel încât ele pot f i valorificate, când este ca zul, chiar și contra acestora. De ex.,
prin notarea locațiunii imobiliare, aceasta va fi opoza bilă și terțulu i dobân ditor al
imobilului, după cum notarea acțiunii în executarea unui antecontract va permite

reclamantului să execu te hotărârea și contra terțu lui care ar fi dobândit, pe riscul său,
imobilul pendente lite.
Principalul efect al înscrieri lor în cartea f unciara reglementată de Legea nr. 7/1996 îl
constituie dobândirea opozabilitații acestor drepturi față de terți.
Drept ul de proprietate și celelal te drepturi reale opozabile terților ș i fară înscriere în
cartea funciară (cele din succesiune , accesiune, vâ nzare silită, uzucapiune, prin efectul le gii,
prin expropriere sau prin hotarâri judecătorești) se vor înscrie în preal abil, dacă titularul
întelege să dispună de ele.
Sancțiunea nerea lizării publicității prin înscriere în cartea funciară e ste inopozabili tatea
față de terți.
Următoarele condiții trebuie îndeplinite de către cel care invocă inopozabilitatea:
– să fie terț față de actu l juridic în cauză;
– să nu fie responsabil de neefect uarea publicității;
– să fi dobândit dreptul de la acela și autor ca și cel împotriva cărui a se invocă lipsa
publicității;
– să nu fie dobânditor de rea -credință.
Cu privire la înscrierile a ctelor și faptelor juridice privitoare la drepturile personale, la
starea și capacitatea persoanelor, aflate în legatur ă cu imobilele cup rinse în cartea funciar ă –
acestea au un efect de opozabilitate față de terți.

4.4. Înscrierile în cartea funciară. M odalități de înscriere
Conform unei concepții tradiționale (v. art . 26 alin. 4 din L. nr. 7/1996), menținută și
de Noul Co d Civil NCC, în scrierile în cartea f unciară sunt de trei feluri: intabularea,
înscrierea provizorie și notarea (art. 881 alin.1).
Întabularea și înscrierea provizorie au ca obiect drepturile tabulare, iar notarea se
referă la înscrierea altor drepturi, act e, fapte sau ra porturi juridice în legătură cu imobilele
cuprinse în cartea funciară (art. 881 alin. 2).
Înscrierea provizorie și nota rea au caracter limitativ, în sensul că ele se fac numai în
cazuri le anume prevăzute d e lege (art. 881 alin. 3).
De asemen ea, drepturile tabulare condiționale nu se intabulează, ci numai se înscriu
în mod provizoriu (art. 882 alin. 2), deoarece eficacitate a sau desființarea lor depinde de
un eveniment viitor și nesigur c a realizare, înscrie rea acestora în cartea funciară nefi ind,
așadar, de finitivă.
În schimb, termenul extinctiv sau sarcina liberalității se va putea arăta atât în
cuprinsul intabulării, cât și al înscrierii provizorii (art. 882 alin. 3).

4.5. Intabularea d reptului de propriet ate
Prin intabulare se înțelege însc rierea în coala cărții funciare a actelor și faptelor prin
care se dobândește, se modifică sau se stinge un drept real imobiliar.
Din principalele trăsături ale operației rezultă că intabularea:
– are drept obiect dreptu rile reale imobiliare, cum ar fi int abularea dreptu lui de proprietate a
unui cumpărător de teren, a ipotecii în favoarea creditorului;
– este o înscriere obișnuită, normal, cu titlu definitive și perfect a, valabilă de la data înscrierii
cererii, care nu ne cesită justificări ulterioare;
– este admisă numai pe baza unor acte juridice autentice .
Înscrierea acestui drept real imobiliar, repreze ntativ, se face în baza normelor generale
și a unor condiții specific:
– asupra unui imobil ce apar ține unui singur pro prietar, când numai acesta poate fi înscris în
cartea funciară, ca titular al dreptului de proprietate;
– mai mulți proprie tari pot fi în scriși în aceeași carte funciară numai în cazul proprietății
imobiliare în indiviziune, situație în care fiecăruia i se arată cota parte indiviză ;
– clădir ea poate face o biectul proprietății și pe etaje sau pe apartamente .
În toate cazurile, intabularea se execut ă la cererea celui îndreptățit, pe baza unor acte
juridice autentice.

4.6. Intabula rea altor drepturi reale imo biliare
Dreptul de superficie constă în dreptul de proprietate pe care o persoană îl are asupra
unei construcții sau asupra unei lucrări executate pe un teren care aparține altei personae
precum și în dreptul de folosință asupra terenulu i.
Acest drept se dobândește în mod frec vent prin titl u dar și prin u zucapiune sau direct
prin lege.
Concesionarea unui teren din domeniul privat al statul ui pentru ridicarea unei
construcții se face pe o durată determinat ă (49 sau 99 de ani), iar dreptul de superficie se
intabulează prin dublă înscriere.
Dreptul de uzufruc t este dreptul pe care îl are o persoană de a se bucura de lucrurile ce
sunt proprieta tea altuia întocmai ca însuși proprietarul, cu îndatorirea de a le conserva
substanța.
Uzufructul con fer titularulu i prerogative largi – posesia, folosin ța și partial chi ar
dispoziția – cu condiția conservării bunului, permițând în același timp culegerea „tuturor
fructelor ”

Este un drept temporar, limitat la viața titularului sau cel mult 30 de ani în caz ul
persoanelor jur idice .
Dreptul de uz și abi tație sunt varietăți ale dreptului de u zufruct dar de extindere mai
redusă. Dreptul de uz are ca obiect orice imobil cu excepția casei de locuit iar cel de abitație
se referă tocmai la dreptul titularului de a folosi o locuință p roprietatea altei perso ane dar
numai pentru nevoile sale și ale familiei .
Dreptul de servitut e, este o sarcină ce apasă asupra unui imobi l aparținând unui
proprietar, pentru uzul și utilitatea unui alt imobil deținut de un alt proprietar .
În materie de car te funciară rețin atenția în mod deo sebit servituți le legale prevăzute în
codul civil, fie în interesul colectivității fie în cel al part icularilor cum ar fi: servitutea de
trecere, cu piciorul sau/și cu vehicule de orice fel, spre a aju nge la un loc înfun dat, servitutea
de distanță a anumit or lucruri față de linia despărțitoare de fondul vecin, cea de vedere,
respective de limitare a desch iderii unei ferestre ș.a.
Dreptul de ipotecă este un drept real, accesoriu asupra imobilelor afectat e de executarea
unor obligatii, respectiv la plata unor creanțe .
Ipoteca este o sarcină a proprietății , iar pentru creditor este un drept real, de garanție .
Vizează corpul de proprietate, sau cota – parte a unuia dintre coproprietari fără influ ență
asupra celorlalți, se con stituie în mod frecvent pentru garan tarea creditulu i acordat.

4.7. Înscrierea provizorie
Ca obiect, prin înscrierea provizorie se dobând ește, se modifică, sau se stinge un drept
real imobiliar sub condiția și măsura justificării ei.
Rolu l înscrierii provi zorii este de a conferi intabulării data și rangul ei și de a proteja pe
cel interesat de riscul unei intabulări în favorul unei terțe pe rsoane care ar dobândi ulterior
același drept .
Cazurile în care se poate săvârși o înscriere provizo rie sunt în esență următoarele:
– când înscrisul origin al nu satisface integral cerințele intabulării dar le îndeplinește pe cele
ale înscrierii provizorii (act juridic original, valid, cu indicarea părților, a imobilului,
traducerea legalizată ș.a);
– în temeiul unei hotărâ ri judecătorești, atacabile cu apel sau recurs dacă partea căzută în
pretenții pierde un drept tabular;
– radierea provizorie a dreptului de ipotecă, după satisfacerea integrală a obligațiilo r de către
debitor.
După înscrierea provizorie se pot face alte î nscrieri atât împotriva celui intabu lat cât și
împo triva celui înscris în mod provizoriu.

Intabularea definitivă a unei înscrieri provizo rii, se săvârșește conform unei proceduri,
sau depunerea unor înscrisuri noi ce vizează:
– declarați a scrisă pentru înt regirea cerințelor privitoare la int abulare prezent ată de cel
îndreptățit;
– hotărârea judecătorească, rămasă irevocabilă când înscrierea provizorie s -a făcut pe un
asemenea temei, sau o hotărâre judecătorească de validare de plată urmat ă de consemnațiune.
Înscrierea provizorie se face cu pr ivire la orice drept real și are ca efect asupra
intabulării dobândirea rangului din momentul înregis trării cererii. (Boș & Iacobescu,
2009:279 -281).

Capitolul V . Corelațiile L egii 7/1996 cu disp ozițiile Codului Civil în materie
de publicitate im obiliară

În ce privește intabularea, înscrierea cu titlu definitiv a drepturilor reale imobiliare
este reglementată, sub aspectul condițiilor de fond, în art. 885 -897, 907 -910, 912 NCC,
iar în ce privește c erințele de formă, de Legea nr. 7/ 1996 (art. 47 ș i urm.)
Pentru efectuarea intabulării se cer întrunite con dițiile de fond și de formă
prevăzute de lege pentru efectuarea oricărei înscrieri în cartea funciară (cf. art. 888 NCC
art. 48 d in Legea nr. 7/1996 etc), precum și unele condiții sp eciale în cazur ile anume
prevăzute de lege, precum:
– rectificarea înscrierilor de carte funciară se po ate face fie pe cale amiabilă, prin
declarație autentică notarială a titularului dreptului ce urmeaz ă a fi radiat sau modificat,
fie, în caz de litigiu, prin hotărâre j udecătorească definitivă (art. 908 alin. 2);
– înscrierea în cartea funciară ca propriet ar al lucrărilor autonome, realizate de un terț, a
proprietarului terenului se face, în caz de litig iu, numai în baza hotărârii judecătorești
(art. 581 -582 și 589 NCC);
– dreptul de proprietate dobândit prin construire se va putea înscrie în cartea funciar ă pe
baza unui certificat eliberat de primăria localității unde este situat imobilul, prin care
se atestă, când este ca zul, faptul că proprietarul a edif icat construcți ile în conformitate cu
autorizația de construire eliberată potrivit legii, precum și a u nei documentații cadastrale
corespunzătoare (art. 55 alin. l-l2 din Legea nr. 7/1996).
De reținut că , în raport ce regl ementarea actuală (art. 29 alin. 2 din Legea nr.
7/1996), Noul Cod Civil prevede noi cazuri (înscrierea unui drept tabular afectat de o
condiție rezolutorie; înscrierea unei construcții viitoare; înscrierea provizorie la cererea
expresă a părților), renunț ându -se la ipoteza, discutabilă, a situației în c are pentru
soluționarea cererii sunt necesare înscrisuri suplimentare, care nu aduc însă atingere
fondului dreptului ce se cere a fi înscris în cartea funciară și nu fundamentează noi
cape te de cerere.
În ce privește efectul translativ, cons titutiv, modifi cativ ori extinctiv de drepturi reale al
intabulării și înscrierii provizorii spre deose bire de sistemul Legii nr. 7/1996, în care convenția
este translativă sau constitutivă de drepturi r eale imobiliare înt re părțile contractante, fără
nicio formalitate d e publicitate exterioară, în sistemul Noului Cod civil, drepturile reale
imobiliare se d obândesc, se modifică și se sting numai prin înscrierea în cartea funciară, cu
excepția cazurilor an ume prevăzute de le ge (art. 885 -887).

Rezultă că, în concepția Noulu i Cod Civil, contractele sau convențiile având ca obiect
strămutarea, constituirea, modi ficarea sau stingerea unor drepturi reale imobiliare sunt și
rămân doar creatoare de obligații, dând naștere la obligaț ii de a da ori de a nu face ceva, adică
la obliga ții de a constitui, modifica sau transmite un drept tabular ori, după caz, la obligații de
a consimți (tolera) radierea din cartea funciară a dreptului tabular, iar operațiunile juridice d e
executare a acest or obligații produc efecte juridic e depline numai din momentul înscrierii
(intabulării ori înscrierii provizorii) în cartea funciară.
În problema rectificării intabulării sau înscrierii provizorii , după cum se observă, ca și
Legea nr. 7/ 1996 (cf. art. 33 a lin. 2: „ Prin rectificare se înțel ege radierea, î ndreptarea
sau menționarea înscrierii oricărei operațiuni, susceptibilă a face obiectul unei înscrieri
în cartea funciară ")
Noul Cod Civil folosește noțiunea de rectificare într -o accepți e foarte largă, în
înțelesul de operațiune tehnico -juridică de îndre ptare sau punere de acord a mențiunilor din
cartea funciară cu situația juridică reală a imobilului cuprins în cartea funciară, prin radierea,
corectarea sau completarea înscrierilor inexa cte, incomplete sau necon forme cu realitatea
juridică extratabulară.
În înțeles restrâns, prin rectificare se înțelege însă radierea, adică supri marea, în t ot
sau în parte, a înscrierilor de carte funciară inexacte sau, după caz, devenite, din orice motive ,
inexacte.
Noul Co d Civil reglementează rectificarea înscrierilor d e carte funciară în principal sub
aspectul condițiilor de fond, de drept material ori su bstanțial (art. 907-914), în timp ce cerințele
de formă ale rectificării înscrierilor sunt prevăzute în legea specială (art. 47 și urm. din Legea
nr. 7/1 996; art. 55 ).
Comparativ cu prevederile actuale ale Legii nr. 7/1996 (ar t. 34-37), este de remarcat c ă
dispozițiile cuprinse în Noul Cod Civil se disting prin următoarele elemente principale:
– față de terțele persoane c are au dobândit cu bună -credință u n drept real pr in donație sau legat cu
titlu particular, acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripț iei dreptului la acțiunea de fond, se
poate introduce în termen de 5 ani, socotiți de la înregistrar ea cererii lor de î nscriere, iar nu
de 10 ani, cum se întâmplă în reglementarea actuală; termenul de 5 ani a fost corelat cu
termenul de 5 ani din materia u zucapiunii tabulare (art.931), deoarece ipotezele sunt similare
(dobândirea unui drept tabular cu b ună-credință);
– față de terțele persoane care au dobâ ndit cu bună -credință un drept real prin act juridic cu titlu
oneros sau, după caz, în temeiul unui con tract de ipotecă, acțiunea în rectificare,
întemeiată pe dispozițiile art. 908 alin. 1 pct. 1 și 2 NCC, acțiunea în rec tificare se poate
introduce în ter men de 3 ani, socotiți de la data înregistrării cererii formulate de către

dobânditorul nemijlocit al d reptului a cărui rectificare se cere, cu excepția cazului în care
încheierea prin care s -a încuviin țat înscrierea care face obiectul rectificării, a fost comunicată
antecesorului tabular, caz în care termenul va fi de un an de la comunicare;
– termenele de 5 ani și, respectiv 3 ani sau un an, prevăzute de art. 909, sunt termene legale
mixte: de decăder e, iar nu de prescri pție extinctivă, deoarece au ca ef ect însăși pier derea
dreptului tabular de către Primus în favoarea lui Tertius.
Față de rectificarea în scrierilor privitoare la drepturile tabulare, rectificarea notărilor
prezintă anumite particularită ți generate de faptu l că rostul notării este, în gener al, acela de a
face opozabile terților drepturile personale, faptele și alte raporturi juridice suscept ibile de a
fi înscrise în cartea funciară, fără a garanta însă existența sau valabilitatea acestor a. Prin
urmare, în li psa acordului părților, acțiunea î n rectificare p oate fi intentată de orice
persoană interesată, fiind admisibilă pentru orice cauză de n evalabilitate sau ineficacitate,
iar dreptul la acțiune este imprescriptibil.
În concluzie , Legea 7 /1996 și reglementăr ile anexă au introdus publicitatea imobiliară
reală, prin sistemul cărții funciare, cu aplicabilitate imediată după 1 iulie 1999. Practic este
necesară parcurge rea unei etape de tranziție a cărț ilor funciare cu caracter nedefinitiv și a poi
trecerea la însc rieri definitive pe măsura întocmi rii documentați ilor cadastrale.
Întreaga activitate este reglementată printr -un set complet de acte n ormative – lege,
regulament, instrucțiuni – ale căror lipsuri constatate prin aplicarea lor și nu num ai, se impun a
fi remediate.

Capitolul VI . Fondul funcia r, organi zarea teritor ială a unităților
administrativ -teritoriale , categorii de terenuri și retrocedarea lor

6.1. Fondul funciar
Este constituit din totalitatea terenurilor cuprinse într e granițele țării fă ră deosebire de
folosința lor (ara bil, pășune, pă duri sau ape) și de proprietar (particular sau de stat).
Conform Legii 18/1991 „Terenu rile de orice fel , indiferent de destinație, de titlu pe
baza căruia sunt deținute, sau de domeniulpu blic sau privat din care fac parte, constituie
fondul funciar al Româ niei”.
Textul legii stabilește prin articolul 3 că: „prin deținători de terenuri se înțe lege titularii
dreptului de proprietate, ai altor drepturi reale asupra acestora sau cei care, potr ivit legii
civile, a u calitatea de posesori ori dețină tori precar ” (www.cdep.ro ).
Folosirea completă, protejarea și amelio rarea fondului funciar este o sarcină primordială
a Guvernului, a deținătorilor de terenuri cu oric e titlu precum și a tuturor cetățenilor
(Rădulescu&Sop onar, 2004:442) .
Așadar, fondul funciar, alături de construcții, reprezintă, de fapt, obiectul muncii
cadastrului general care, prin documentațiile cadastrale întocmite pe UAT -uri, urmărește
realizarea unei evidențe, a bun urilor imobiliare la nivel naționa l.
Administrați a publică este condusă la nivel central prin guvern iar la nivel județean și de
municipi u, oraș sau comună, prin Consilii Locale alese ale acestor unități.
Ca reprezentant în teritoriu gu vernul numește un pr efect, ce coordonează activitatea
primarilor; la rândul lor primarii îndeplinesc hotărârile Consiliilor Locale, iar Consiliul
Județean al es urmărește respectarea normelor legale și constituționale de către acestea.

6.2. Organizarea teri torială a unitățilo r administrativ –teritoriale
Supraf ața întregii ță ri este împărțită, conform unor necesități organizatorice, în trei
categorii de unități teritorial -administrative. Delimitate scriptic și uneori (partial) prin hotare
naturale, acestea se subordonează ca măr ime și se identifică printr -un cod SIRSUP3 fiind
înscrise toate în „Registrul permanent al unităților administrativ -teritoriale ”.
Prin le ge aceste unități sunt definite astfel:

3 Numerot area cadast rală a imobi lelor se realizează pentru fiecare UAT, care se identifică prin codul
SIRSUP. Numărul cadastral al i mobilului este identificatorul unic de legătură între baza de date grafică
și baza de date textuală în sistemul integrat de cadastru și carte fu nciară. Imob ilele se numerotează la
nivelul UAT -urilor în ordunea înregistrării solicitărilor cu numere de la 1 la n folosind cifre arabe.

– comuna, ce cuprinde teritoriul ocupat de populația rurală, unită prin interes e și tradiții, fiind
alcătuită din unul sau mai m ulte sate, în funcție de condițiile economice, geografice,
demografice și social -cultura le;
– orașul, ca o formă complexă de așezare umană constituind, de regulă, un centru industrial,
comercial, administrat iv, politic și cultural;
– municip iul, ca oraș d ezvoltat, cu un număr mare de locuitori și cu o activitate generală de
nivel ridicat;
– județul, alcătuit din orașe și comune reunite pe criterii geografice, economice, etnice și pe
legătur ile culturale ale h abitatelor de populație.
Statistic a acestor unită ți este dinamică, ușor variabilă în timp, prin trecerea unor orașe în
rândul municipiilo r, transformarea unor sate în comune sau transferul acestora dintr -o comună
în alta.
Lucrările efect ive pentru implemen tarea cadastrului la noi sunt orga nizate, după cu m s-a
arătat, pe cele trei tipuri de UAT menționate anterior – comună, oraș, municipiu – care devin
astfel și unități teritoriale cadastrale.
Pentru nevoile evidenței fondului funciar aces tea au în structură și alte elemente
specifice, cu ca re se lucrează în mod fre cvent.
Componentele mari, distincte, ale tuturor celor 3 .141 unități teritoria le, aceleași pentru
activitatea administrativă cât și cea cadastrală, folosite efectiv în evidențe s unt:
– intravilanul , în care sunt grupate locuințele și anexele gosp odărești, construcțiile social –
culturale, agrozootehnice, întreprinderi industriale, edi litare și comerciale, de deservire, gările,
autogările, ș.a. Într -o comună pot fi unul sau mai multe intravilane săteșt i;
– extravilanul, ce cuprinde res tul teritoriulu i, delimitat de hotarele comunei, orașului, sau
municipiului.
Aceste hotare, stabilite o dată cu delimitarea cadastrală, constituie elemente componente
ale planului cadastral servind și la controlul suprafeț elor.
Alte unități de structură al e cadastrului, necesare poziționării și caracterizării unor
suprafețe de teren, folosite încă în mod fr ecvent, sunt:
– sectorul cadastral, diviziune tehnică a UAT -ului delimitată de detalii liniare (căi de
comunicație, ape , diguri), care nu suferă modifică ri curente și c are cuprinde mai multe corpuri
de proprietate sau, și parcele;
– corpul de proprietate, alcătuit din una sau mai multe parcele alăturate, deținute integral de
persoane fizice, eventual jur idice, sau în indiv iziune cu cote părți.

– parcela, ca suprafață de teren cu ace eași categorie de folosință, de mărime și formă
delimitate prin detalii natu rale (construcții, împrejmuiri, răzoare) sau/și prin linii frânte sau
sinuoase definite prin puncte caracteristice;
– subparcela, sau mai corect subparce lele ce ar pute a rezulta din împărțirea unei parcele, după
criterii de calitate respectiv după capacita tea lor de producție (diferită), unitate utilizată, cu
precădere, în cadastrele de specialitate.
Hotarele intravilanelo r, în cazul unei comune cu mai mul te sate spre ex emplu, se
stabilesc în continuarea delimitării teritoriului administrativ. Efectiv opera ția presupune
precizarea și materializarea liniei ce separă intravilanele de extravilanul unei local ități.
În principiu lucrările urmează aceleași etape și aceleași met odologie, respectiv:
– hotarele intravilanelor sunt stabilite și trasate conform planuri lor de urbanism (general –
PUG fig. 6.1 . și zonal – PUZ fig 6.2 .), aprobate de consiliul comunal;
– comisia de delimita re numită de prefect și constituit ă din primar, s ecretarul primăriei,
delegatul Oficiului Județean de Cadastru și delegatul Direcției de Urbanism, parcurge
perimetrul intravilanului în cauză și stabilește doar punctele de hotar, situate la frângerea
alinia mentelor.

Fig. 6.1. Plan urbanistic general (PUG)

Fig. 6.2. Plan urbanistic zonal (PUZ)

Extinderea intravilanului e stabilită și legiferată prin Pl anul de urbanism general (PUG)
al unității administrative, avizat și votat de Consiliile L ocale pe care hotarele sunt . Periodic,
odată cu realizarea de noi construcții, hotarele intravilanului se extind, iar delimitarea se
reface.
Ca urmare firească chiar și terenurile libere, uneori ocupate temporar cu culturi agricole
din zona de extindere a intravilanului, au regimul celor de construcții , fiind destinate realizării
acestora.

6.3. Categorii de terenuri
Suprafețe de teren, privite în general, s -au diferen țiat, în timp, căpătând diverse utilizări
nominalizate prin termeni care în cearcă s ă arate fie „destinația ” lor, ca teren agricol, pădure ,
drum, construcție, ape, etc. fie „ modul de folosință ”, respectiv pe sectoare de activitate, după
criterii economice.
O astfel de clasificare a terenurilor, împreună cu codificarea lor, exprmă descrierea
cerută de cadastru și facilitează identificarea ace stora în sistemul informa țional adoptat.

Conform legislației în vigoare, după destinația lor, la noi se disting cinci c ategorii de
terenuri, fiecare cu o sferă largă de conținut în care sunt inc luse mai multe categorii de
folosință.
Practic, în aceeași cat egorie de teren se întâlnesc, două sau mai multe categorii de
folosință, de exemplu, în terenurile cu destinație forest ieră pe lângă păduri mai sunt incluse și
alte folosințe ca pășuni, fânețe, drumuri de expl oatare, cantoane etc.
În cele ce urmează catego riile amintite mai sus vor fi prezentate, pe scurt, în
conformitate cu prevederile Legii 18/1991 a Fondului funciar, re publicată.

6.3.1 . Terenuri cu destinație agricolă
Fondul funciar agricol, care cuprinde a semenea terenuri, este format de ansamblul
suprafețelor angajate în procesul de producție, respectiv terenurile agricole direct productive
(arabil, vii, livezi, pepin iere agricole, plantații de hamei și duzi, fânețe, pașuni, sere, solarii),
precum și cele cu vegetație forestieră neincluse în amenajamen tele silvice, cele acoperite cu
construcții și instalații agrozootehnice, amenajări piscicole și îmbunătățirile funciar e, drumuri
tehnologice, depozite și platforme, terenurile neproductive ce u rmează a fi inc luse în cadastrul
agricol.

6.3.2. Terenuri cu destinație forestieră
Fondul forestier, corespunzător acestei categorii este constituit din „totalitatea
pădurilor, a t erenurilor destinate împăduririi, a celor care servesc nevoilor de cultură,
producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu
destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamentele silvice4 la data de 1
ianuarie 1990, sau incluse în aceasta ulterior, în condițiile legii, indife rent de natura
dreptului de proprietate ” (Codul Silvic art. 1) .
Întregul fond forestier este supus regimului si lvic, definit la rândul său ca „sistem unitar
de norme tehnice, econom ice și juridice privind amenajarea, cultura, exploatarea, protecția și
paza pădurilor ” (Legea 26/1996).
Fondul forestier național este, d upă caz, proprietate publică sau privată și constituie bun
de interes național, titularii dreptului de proprietate publ ică sau privată fiind stat ul și unitățile
administrativ -teritoriale. De ase menea, în condi țiile Legii nr. 18/1991, fondul forestier poate fi
proprietate privată a persoanelor fizice și juridice (Puie, 2017:17)

4 Amenajamentele silvice sunt docum ente de bază în gestionarea pădurilor, cu conținut tehnico –
organizatori c, fundamen tat ecologic , prin care se inventariază, se descriu și se reprezintă pe planuri
toate terenurile din fondul fore stier.

Administrarea fondului forestier național, la articolul 10 se stipulează: „Sunt obligatorii
administrarea, precum și asig urarea servicii lor silvice, după caz, la toate pădurile, indif erent
de formă de proprietate, prin ocoale silvice. (2) Administrarea, precum și serviciile silvice,
după caz, se asigu ră prin ocoale silvice autorizate, denumite în continuare ocoale silvice,
care sunt de dou ă tipuri: a) ocoale silvice de stat – din struc tura Regiei Naționale a Pădurilor
– Romsilva, care administrează păduri proprietate publică a statului și care sunt înf iințate de
aceasta; b) ocoale silvice private care sunt înființate, în cond ițiile legii, d e unitățile
administrativ -teritoriale, de perso anele fizice ori de persoanele juridice care au în
proprietate fond forestier sau de asociații constituite de către ace stea. (3) Ocoalele silvice
prevăzute la alin. (2) sunt de interes public și pot administra sau asigur a servicii silvice, după
caz, și pen tru alte pro prietăți, pe bază de contracte ” (Lege 5.ro)

6.3.3. Terenuri aflate permanent sub ape
Fondul apelor cuprind e suprafețele acoperite în permanență sau în cea mai mare parte a
anului, d e ape stătătoar e (lacuri, bălți, marea teritorială), sau curgă toare (fluvii, râuri, pâr aie).
În legea fondului funciar aceste terenuri aflate permanent sub ape, sunt nominalizate
prin albiile minore ale cursurilor de apă, cuvele lacurilor la nivelul maxim de retenție, fu ndul
apelor maritime interioare și al mării ter itoriale.
Importanța economică a apelor în ansamblul lor este deosebită luând în considerare
diversele întrebuințări pe care le oferă: piscicultură, producerea de energie electrică, navigație,
irigație, alimen tare a centrelor populate, a industriilor și a complexelor agro -zootehnice etc.
Delimitarea, folosirea și protecția apelor este reglementată, la noi, prin Legea 8/197 4
care îi poartă numele; hotarele lor se stabilesc de comisii mixte ale Min isterului Mediu lui și
ale Agenției Naționale de Cadastru și Pu blicitate Imobiliară .

6.3.4. Terenuri aflate în intravilan
După legile actuale sunt incluse în această categorie „toate terenurile indiferent de
categoria de folosință situate în perimetrul loc alității urbane și rurale, ca urmare a stabilirii
limitei de h otar a intravilanului, conform legislației în vigoare ”(Legea 18/1991)
Față de această formulare, se impun unele preciză ri și anume:
– terenurile cu construcții cuprind, în mod evident, intravila nele localități lor în ansamblu deci
inclusiv suprafețele folos ite actualmente în scopuri agricole sau/și silvice;
– construcțiile din extravilan fac parte, după caz, din fondul agri col, fondul forestier sau al
terenurilor cu destinație specială;

– regimul juridic al tere nurilor cu construcții, în spiritul Legii 18/19 91, este diferit de cel
ocupat de contrucțiile agricole, silvice, sau destinate altor activități, deoarece ele sunt sor tite
locuințelor, construcțiilor administrative și social -culturale;
– construcțiile indus triale, incluse și ele în această categorie, ur mează a fi scoase în afara
perimetrelor ce cuprind zonele de locuit.

6.3.5. Terenuri cu destinație specială
Terenurile cu destinații speciale, au folosința funciară gratuită și beneficiază de u n
regim economi c și juridic distinct, ele putând fi folosite s au administrate numai de persoana
juridică beneficiară, pe termen nelimitat.
Abandonarea terenurilor cu destinație spe cială duce la trecerea lor în proprietatea
statului, amenajarea și atribuir ea unei noi cat egorii de folosință (Rădulescu&Soponar,
2004:44 2) .
Legea fondului funciar include în această categorie terenurile folosite pentru
transporturi (rutiere, feroviare, n avale și aeriene cu toate suprafețele aferente), pentru
construcții și inst alații (hidrote hnice, termice, de transport al energiei electr ice și gazelor
naturale, de telecomunicații), în exploatările miniere și petroliere (cu carierele și halele de
orice fe l), pentru nevoile de apărare, precum și plajele, rezervațiile, monumente a le naturii,
ansamblurile și siturile arheologice ș.a.m.d.
Aces te terenuri cu destinație specială sunt neretrocedabile persoanelor fizice .
Terenurile folosite pentru transporturi sun t cele mai numeroase din această categorie și
au trei destinații principale fiind ocupate de:
– căile ferate, ce cuprind terasamentul, zo nele de protecție, stațiile, cantoanele, remizele etc,
delimitate de comisii speciale. În interiorul acestora S.N.C.F.R . (Societatea Națională a Căilor
Ferate Române) ține evidența detaliată a obiectivelor con form Legii 12/1930, modificată în
Legea 987/41 privind funcționarea „Cărții funciare centrale pentru căi ferate și canale ” cu
sediul la Cluj -Napoca ;
– transporturile rutiere, respectiv cele înscrise în Legea 13/1974 care definește și clasifi că
drumurile și Legea 43/1975 care stabilește lățimea lor. Cad astrul și cartea funciară a
drumurilor, care se introduc abia acum după modelul S.N.C.F.R., sunt de un real folos pentr u
administrarea și gospodărirea lor;
– transporturile aeriene, înglobând ae roporturile, ae rodromurile cu instalațiile aferente și
terenur i auxiliare, reglementate de Codul aerian al României. Decretul nr. 516/1953 prevede
că: „toate mijloacele aeronautice civile ale României, inclusiv terenurile, construcțiile și
instalațiile la sol sunt propri etate de stat ” (Boș & Iacobescu, 2009:37 ).

6.4. Retrocedarea terenurilor
Retrocedarea suprafețelor de teren agricol este reglementată cu caracter general, prin :
Legea fondului funciar nr. 18/1991; Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și com pletarea
Legii nr. 18/1991: art. II -V; Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate
asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate , potrivit preveder ilor Legii fondului
funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997; Legea nr . 247/2005 priv ind reforma în
domeniile proprietății și justiț iei, precum și unele măsuri adiacente; Legea nr. 165/2013
privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a
imobilelor preluate în mod abuziv în peri oada regimului comunist din România și Normele
metodologice d e aplicare a Legii nr. 165/2013 , aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.
401/2013; Regulamentul privind procedura de cons tituire, atribuțiile și funcționarea
comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și
modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor,
aprobat prin Hotărârea Gu vernului nr. 890 /2005 , cu modificările și completările ulterioare.
De asem enea, dispoziți i cu carater general în materia retrocedării te renurilor agricole
regăsim și în prevederile noului Cod civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009, republicat, cu
modifică rile și completările ulterioare.
Potrivit art.47 alin. (3) din Legea nr. 18 /1991 coroborat cu prevederile art. 29 alin. (4) și
(5) din Le gea nr. 1/2000, comunele, orașele și municipiile care au deținut în proprietate
terenuri cu vegetație forestieră, pădur i, zăvoaie, tufărișuri, fânețe și pășuni împădurite,
redobândesc, la cerere , proprietatea acestora, în limitele probate cu actele care at estă
suprafețele solicitate în condițiile art. 9 alin.(3) din Leg ea fondului funciar nr. 18/1991 ,
republicată.
În cazul cererilor formulate de consiliile locale, actele de reconstituire a dreptu lui de
propriet ate și eliberarea titlului de proprietate se vo r face pe numele comunei, orașului sau al
municipiului, ca persoane juridice, iat titlul se va înmâna primarului.
Prin art. III alin. (1) din Legea nr.169/1997 este reglementată situația actelor
administrative prin care au fost trecute în domeniul public s au privat al statului sau al
localităților terenuri pentru care s -au depus cereri de reconstituire a dreptului de propr ietate.
În acest context, potrivit art. 35 alin. (1) din Regulamentul de a plicare a Legii
nr.18/1991, comisiile locale, în termen de 60 zile de la data intrării în vigoare a
regulamentului, vor sesiza comisiile județene asupra cazurilor de acte administra tive prin care
au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localități lor terenuri pentru care
s-au depus cereri de r econstituire a dreptului de proprietate în termen local, urmând ca,
potrivit art. III alin. (1) din Legea nr.169/1997, efectele acestor acte administrative să fie

suspendate cu privire la ace ste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fon d
funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil.
După validarea cererilor de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond
funciar în vederea punerii în posesie [teza a II -a din art. III alin. (1) al Legii nr.169/1997]
(Puie, 2017:238)

Capitolul VII . Gospodărir ea avutului funciar al autorităților locale din
orașele județului Covasna în ultimii 20 de ani

Județul Covasna este s ituat în par tea de sud -est a T ransilvaniei, în curbura Carpaților și
se învec inează cu județele Brașov, Buzău, Vrancea, Bacău și Harghita. Se întinde pe o
suprafață de 3 .705 km și ocupă 1,55% din suprafața totală a României.
Covasna este printre cele mai mici județe din România și cup rinde trei orașe și două
municipii, având o pop ulație de 220.840 de locuitori, din care 49,4% locuiesc în zona urbană.
Din totalul de 123 de sate, 12 aparțin de orașe și municipii, iar 111 sate formează 40 de
comune.
Din punct de v edere administrativ județ ul a fost organizat aproximativ pe limitele
fostului comitat Trei Scaune, unitate administrativă care a funcționat între 1876 și 1920 și era
organizată în șase distr icte, două urbane Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc și patru rurale
Kezdi, Miklosvar, Orba i și Sepsi.

7.1. Municipiul Sfântu Gheorghe
Municipiul Sfântu Gheorghe este reședința județului Covasna și are o populație de
62.370 de locuitori, suprafața totală a teritoriului fiind de 7.264,7871 ha dintre care
1.328, 8182 ha este suprafața orașului Sf . Gheorghe
Localitățile aparținătoare municipiu lui Sfantu Gheorghe sunt:
– Chilieni (cod SIR UTA 63410) cu o suprafață de 84, 2948 ha ;
– Coșeni (cod SIR UTA 63429) cu o suprafață de 70, 2927 ha .
Suprafața totală a teritoriului mun icipiului Sfântu Gheorghe de 7 .264, 7871 ha, este
reprezentată de terenuri ext ravilane care se întind pe o suprafață de 5.781,3814 ha și terenuri
intravilane care conform PUG (Plan urbanistic general) sunt:
– Terenuri rezidențiale cu clădiri reprezint ă 25,30%;
– Zonă rezidențială cu clă diri mai mari de P+3 niveluri reprezintă 11,75 %;
– Zona pentru instituți publice și servicii, inclusiv cimitire, reprezintă 5,7 9%;
– Zona unități agricole reprezintă 8,58%;
– Zona unități industriale reprezintă 9,5%;
– Zona pe ntru parcuri, compl exe sportiv e, perdele protecție reprezintă 7,99%;
– Zona p entru echipare tehnico edilitară reprezintă 1,52%;
– Zona pent ru căi de comunicație feroviară reprezintă 1,70%;
– Zona cu destinație specială reprezintă 1,98%;
– Terenuri agricole în intravilan reprezintă 25,0 9%;

– Terenuri aflate permanent sub ape reprezi ntă 0,8%.

7.1.1. Situația retrocedărilor la nivel de unitate administrativ – teritorială/ani.
Suprafața totală a munic ipiului Sfântu Gheorghe este de 7.264,1514 ha, iar suprafața
totală a terenurilor care tre buie retrocedate este de 5.769, 1514 ha, iar rez erva comisiei locale
de fond funciar se întinde pe o suprafață de 217 ,8049 ha. Suprafața terenurilor cu destinație
specială, fiind terenuri neretrocedabile, este de 1.495 ha. (Fig . 7.1.)

Fig. 7.1. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața
totală a municipiului Sfântu Gheorghe

Din suprafața totală de retrocedat, până în anul 2000 s -au emis titluri de pro prietat e pe o
suprafață de 1.518, 3161 ha, până în anul 2010 s -au emis titluri de proprietate pe o suprafa ță de
4.968, 6035 ha iar până în anul 2020 s -au emis titluri de pro prietate pe o suprafață de
5.632, 9872 ha, observându -se o creștere a suprafeței de teren pe care s-au emis titluri de
proprietate, rămânând o reze rvă a comisiei locale de fond funciar ce se întin de pe o suprafață
de 136, 1642 ha. (Fig. 7.2.)

1991 2000 2010 2020
suprafata 0 1518 ,3161 4968 ,6035 5632 ,98720500100015002000250030003500400045005000550060006500suprafețe (ha)Evoluția retrocedărilor
Fig. 7.2. Evoluția retrocedărilor

7.1.2. Situația imobilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară aflate în
administrarea și proprietatea consiliului local al municipiului Sfântu Gheorghe
Sunt teren uri clasificate după destinație: intravilan și extravilan .
În municipiul Sfântu Gheorgh e s-au intabulat un numă R de 1.536 de imobile cu
destinație intravilan , dintre care 847 de imobile se află în proprietatea consiliului local al
municipiului Sf. Gheorghe și 689 se află în administrare.
Dintre imobilele care se află în proprietatea consiliului local se număra 668 de imobile
cu curti constr ucții, construcții industriale ș i edilitare , construcții administrative și social
culturale, 129 de drumuri și 50 de te renuri cu categoria de folosință arabil, fâneață, p ădure.
Imobilele care se află în administrarea consiliul ui loca l sunt în număr de 513 de imobile
cu curți construcții, construcții administrative și social culturale, construcții industriale și
edilitare, 58 de drumuri, 118 de terenuri arabile, fâneață, ape curgătoare, pădure.
S-au intabulat un număr de 259 de imobile cu destinație extravil an, dintre care un număr
de 117 de imobile ce se află în proprietatea consiliului local și 142 de imobile ce se află în
administrare.
Dintre imobilele care se află în proprietatea consiliului local se număra 77 de terenuri cu
categor ia de folosință arabil, fâneață, p Ășune, p Ădure, ape stătătoare, și 40 de drumuri.
Imobilele care se află în administrarea consiliului local s unt în număr de 101 de terenuri
cu categoria de folosință arabil, fâneață, pașune, padure și 41 de drumuri.
Sunt t erenuri clasificate dup ă tipul de înscriere: intabulate și înscriere provizorie .În
municipiul Sfântu Gheorghe sunt un număr de 1 .805 imobile i ntabulate și 88 de imobile cu
înscriere provizorie.

Fig. 7.3. Suprafața te renuril or aflate în proprietat ea și în administrarea UAT Sfântu Gheorghe

Evoluție /ani Suprafață intravilan (ha)
neproduct iv pădure ape
curgătoare arabil curți
construcții fâneață drum
până în 2000 0 0 0 1,4313 23,9310 1,3405 2,3859
terenuri aflate î n admin istrare 0 0 0 1,1968 21,2520 0,4323 2,3315
terenuri aflate în proprietate 0 0 0 2,3425 2,6790 0,9082 0,0544
din 2000 până în 2010 0 0 0 0 14,0307 1,4962 1,5461
terenuri aflate în administrare 0 0 0 0 3,9489 0,3858 1,1582
terenuri aflate în propr ietate 0 0 0 0 10,0818 1,1104 0,3879
din 2010 până în 2020 2,4476 0,1734 0,4906 10,8342 207,6053 4,0886 100,2887
terenuri af late în administrare 2,4476 0,0867 0,4906 0,8448 31,6951 1,2796 45,9938
terenuri aflate în proprietate 0 0,0867 0 9,9894 175,9102 2,8090 54,2949
Tabel 7.1. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Sfântu
Gheorghe

Evoluție /ani Suprafață extravilan (ha)
arabil drum fâneață pădure curți
construcții ape
stătăto are
până în 20 00 2,763 4,677 16,8707 0,521 7 0,3159 0
terenuri aflate în administrare 2,1296 3,5867 16,7436 0 0,3053 0
terenuri aflate în proprietate 0,6334 1,0903 0,1271 0,5217 0,0106 0
din 2000 până în 2010 0 2,9436 0,3522 26,407 0 0
terenuri aflate în administrare 0 1,1125 0,2583 21,1499 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 1,8311 0,0939 5,2571 0 0
din 2010 până î n 2020 11,8734 0,0672 75,2453 68,2649 12,8027 3,145
terenuri aflate în administrare 6,4692 0,0079 72,167 16,8237 5,7718 0
terenuri afla te în proprieta te 5,4042 0,0593 3,0783 51,4412 7,0309 3,145
Tabel 7.2. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Sfântu
Gheorghe

7.2. Municipiul Târgu Secuiesc
Cel de -al doilea municipiu al județului Covasna, Târg u Secuiesc, este situat la cir ca 40
km de Sfântu Gheor ghe, reședința județului, la 560 m altitudine. Localitatea, aflată în nordul
depresiunii Târgu Secuiesc, pe râul Turia, în apropiere de confluența cu râul Cașin are,
conform datelor statistice oficiale, comunicate de către Direcția Județeană de Statistică
Covasna, la 1 ianuarie 2016 o populație de 20.275 locuitori.
Târgu Secuiesc a devenit municipiu la 2 noiembrie 2000 și are în componență satul
Lunga (atestat documen tar în anul 1332).
Municipiul Târgu S ecuiesc are o suprafaț a totală a teritoriului de 4.862 ,8553 ha, iar
teritoriul int ravilanului municipiului T ârgu Secuiesc ( cod SIRUTA 63759) este de 727, 3800
ha, conform planului urbanistic general aprobat.
Pe lângă or așul propriu -zis, din punct de vedere administrativ, municipiul mai cuprinde
localitatea Lunga (cod SIRUTA 63768) cu o suprafață de 178,0600 ha.
Suprafața totală a teritoriului municipiu lui T ârgu Secuiesc este de 4.862, 8553 ha, este
reprezentată de terenur i extravilane care se întind pe o sup rafață de 3.957,4200 ha și terenuri
intravilane care c onform PUG (Plan Urbanistic General) sunt:
– Zona central ă și alte func țiuni complexe de interes public reprezint ă 2,9%;
– Zona de locuin țe și functiuni complementar e reprezintă 54,8%;
– Zona unități in dustrial e și agricole din care : unități industrial e reprezintă 25,6% și unități
agricole reprezintă 1,4%;
– Zona de parcur i, recreere, turism, sport reprezintă 6,1%;
– Zona gospod ărie comunal ă/cimitire reprezintă 2,3%
– Zone cu destinații special e și de ec hipare teritorială din care: căi de comunicație rutiere
reprezintă 3,8%, căi ferat e reprezintă 0,8%, construcții aferente rețelelor tehnico -edilitare
reprezintă 1,8% și zona cu destinație special ă reprezintă 0.3% ;
– Alte zone/ape reprezintă 0,2%.

7.2.1. Situația retrocedărilor la nive l de unitate administrativ – teritorială/ani.
Din su prafața totală a muni cipiului T ârgu Secuiesc de 4.862, 8553 ha, suprafața totală de
terenuri care trebuiesc retrocedate este de 3.747, 3559 ha, iar rezerva comisiei locale de f ond
funciar s e întinde pe o su prafață de 275, 1719 ha.
Supr afața terenurilor cu des tinație specială, fiind terenuri neretrocedabile, este de
1.115,4991 ha. (Fig. 7. 4.)

Fig. 7.4. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezer vei comisiei locale din supraf ața
totală a municipiului Târ gu Secuiesc

Din suprafaț a totală de retrocedat, până în anul 2000 s -au emis titluri de proprietate pe o
suprafață de 916,9979 ha, până în anul 2010 s -au emis titluri de proprietate pe o suprafață de
3.096,0363 ha iar până în anul 2020 s -au emis titluri d e proprietate pe o suprafa ță de
3.247,7333 ha, observându -se o creștere a suprafeței de teren pe care s -au emis titluri de
proprietate, r ămânând o rezervă a comisiei locale de fond funciar ce se în tinde pe o suprafață
de 499,62 26 ha. (Fig. 7.5.)

1991 2000 2010 2020
suprafata 0 916,9979 3096 ,0363 3247 ,733305001000150020002500300035004000Suprafețe (ha)Evoluția retroced ărilor

Fig. 7.5. Evoluția retrocedărilor

7.2.2. Situația imobilelor i ntabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară aflate în
administrare a și proprietatea consiliului local al municipiului T ârgu Secuiesc.
Sunt terenuri clasificate după destinație: in travilan și extravilan .
În municipiul T ârgu Secuiesc s -au in tabulat un numă r de 179 de imobile cu destinație
intravilan, care se află în propri etatea consiliului local al mu nicipi ului T ârgu Secuiesc .

Dintre imobilele care se află în proprietatea consiliului local se număra 169 de imobile
cu curti construcții, const rucții industriale și edilitare, construcții administrative și social
culturale, 7 drumuri și 3 de terenuri cu categori a de folosință arabil, fâneață.
Consiliul local al municipiului T ârgu Secuiesc nu are imobile în administrare.
S-au intabulat un număr de 5 de imobile cu destinație extravilan care se află în
proprietatea consiliului loc al, terenuri arabil e și fâneaț e.
Sunt terenuri clasificate după tipul de înscriere: intabulate și înscriere proviz orie
În municipiul Târgu Secuiesc sunt un număr de 184 imob ile intabulate și 3 de imobile
cu înscriere provizorie.

Fig. 7.6. Suprafața tere nurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Târgu
Secuiesc

Evoluție /ani Suprafață intravilan(ha) Suprafață extravilan(ha)
arabil curți
construcții fâneață drum arabil drum fâneață neproductiv
până în 2000 0 0 0 0 0 0 0,136 7 0
terenuri afl ate în administrare 0 0 0 0 0 0 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 0 0 0 0 0 0,1367 0
din 2000 până în 2010 0 8,6014 0.1956 0 0 0 0
terenuri aflate în administrare 0 0 0 0 0 0 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 8,6014 0.1956 0 0 0 0
din 2010 pân ă în 2020 0,1113 39,7867 2,4107 1,4477 0,8064 7,7266 0 0
terenuri aflate în administrare 0 0 0 0 0 0 0 0
terenuri afla te în proprietate 0,1113 39,7867 2,4107 1,4477 0,8064 7,7266 0 0
Tabel 7.3. Suprafața terenurilor aflate î n proprietatea și în administrarea UAT Târgu
Secuiesc

7.3. Orașul Covasna
Orașul aparține localit ăților din Depresiunea Târgu Secuiesc, peisajul geografic fiind
parte a Depresiunii Brașovului. Faptul că este cel mai estic ora ș al Transilvaniei/Ardealului
este un caracteristic specific al orașului.
Covasna se învecinează la Est cu localitatea Comandău, în nord cu Zăbala, în sud cu
Zagon iar în vest cu Brateș.
Pe marginea estică, orașul este înconjurat de terenurile for estiere a le Munților Vrancei.
De fapt, denumirea județului Covasna vine din numele orașului Covasna. Județul a fost
înființat în urma reo rganizării teritoriale din anul 1968, pe teritoriul fostului regiuni Trei
Scaune.
Pe baza numărului locuitorilor, Covas na este u n oraș mic, cu o populație apr oximativă
de 10 .114 de persoane conform datelor statistice al recensământului populației din 2011 .
Modelul de oraș mic este mai favorabil p entru dezvoltările turistice bazate pe
managementul de experiențe și pe partic ipare soc ială locală, deoarece în acest caz identitatea
locală, respectiv identificarea și participarea activă a populației poate avea un rol mai
accentuat.
Orașul Covasna are o suprafața totală a teritoriului de 15.485, 5000 ha, iar teritoriul
intravilanul ui orașul ui Covasna (cod SIRUTA 63535) este de 804 ,0700 ha, conform Planului
Urbanistic General aprobat iar localitatea aparținătoare est e Chiuru ș (cod SIR UTA 63544) cu
o suprafa ță de 76, 7600 ha.
Suprafața totală a teritoriului orașului Covasna este de 15. 485,5000 ha, este reprezentată
de teren uri extravilane care se întind pe o suprafață de 14.604,6800 ha și terenuri intravilane
care confo rm PUG (Plan Urbanistic General) sunt:
– Zona centrală și alte funcțiuni complexe de interes pu blic reprezintă 9,55%;
– Zona de locuințe și funcțiuni compleme ntare reprezintă 45,23%;
– Zone unități industriale și agricole reprezintă 17,63%;
– Zona de parcu ri, recreere și sport reprezintă 9,42%;
– Zona de gospodărie comunală reprezintă 0,72%;
– Zone cu destinații speciale ș i de echi pare teritorială din care: căi de comunicație rutiere, căi
ferate, construcții aferente rețelelor tehnico -edilitare reprezintă 8 ,08%;
– Alte zone (cimitir, ape etc.) reprezintă 1,06%;
– Zona de dotăr i balneo -turistice reprezintă 8,31%

7.3.1. Situația retr ocedărilor la nivel de unitate administrativ -teritorială/ani.
Din suprafața totală a orașului Covasna de 15 .485,5 000 ha, suprafa ța totală de terenuri
care trebuiesc retr ocedate este de 12 .532,4100 ha, iar rezerva comisiei locale de fond funciar
se întinde pe o suprafață de 493 ,9600 ha.
Suprafața terenurilor cu destinație specială, fiind terenuri neretrocedabile, este de
2.953,0900 ha. (Fig 7.7 .)

Fig. 7.7. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața
totală a orașului Co vasna

Din suprafața totală de retrocedat, până în anul 2000 s -au emis tit luri de proprietate pe o
suprafață de 1 .830,0375 ha, până în anul 2010 s -au emis titluri de proprietate pe o suprafață de
3.061,2260 ha iar până în anu l 2020 s -au emis titluri de pr oprietate pe o suprafață de
3.179,3295 ha, observându -se o ușoară creștere a suprafeței de teren pe care s -au emis titluri
de proprietate, rămânând o rezervă a comisi ei locale de fond funciar ce se întinde pe o
suprafață de 9 .353,0805 ha. (Fig. 7.8.)

1991 2000 2010 2020
suprafata 0 1830,0375 3061,2260 3179,329505001000150020002500300035004000450050005500600065007000750080008500900095001000010500110001150012000suprafețe (ha)Evoluția retrocedărilor
Fig. 7.8. Evoluția retrocedărilor

7.3.2. Situația imobilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară aflate în
admin istrarea și proprietatea consil iului local al orașului Covasn a
Sunt terenuri clasificate după destinație: intravi lan și extravilan .
În orașul Covasna s -au intabulat un numă r de 131 de imobile cu destinație intravilan,
dintre care 128 de imobile se află în pr oprietatea consiliului local al orașului Covasna și 3 se
află în administrare.
Dintre imobilele care se află în proprietatea consiliului local se număra 81 de imobile cu
curti construcții, construcții industriale și edilitare, con strucții administ rative și social
culturale, 41 de drum uri și 6 terenuri cu destinați e pășune .
Imobilele care se află în administrarea co nsiliului local sunt în număr de 2 de imobile cu
curți construcții, și 1 imobil cu destinația pășune .
S-au intabulat un număr de 7 imobi le cu destinație extravilan ce se află în proprietatea
consiliului l ocal, 2 drumuri și 5 imobile cu categoria de folosin ță pășune, fâneață, pădure .

Fig. 7.9. Suprafața terenurilor afla te în proprietatea și în administrarea UAT Covasna

Evolu ție /ani Supr afață intravilan(ha) Suprafață extra vilan(ha)
pășune curți
constr ucții drum pășune drum fânea ță pădure neproductiv
până în 2000 0 0 0 0 0 0 0 0
terenuri aflate în administrare 0 0 0 0 0 0 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 0 0 0 0 0 0 0
din 2000 pân ă în 2010 0 0,8961 0,1339 0 0 0 0 0
terenuri aflate în administra re 0 0,118 0 0 0 0 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 0,7781 0,1339 0 0 0 0 0
din 2010 pân ă în 2020 6,2002 467,1738 14,3546 9,3262 10,5747 0,1050 8,7449 2,5000
terenuri afla te în administrar e 0,2868 0 0 0 0 0 0
terenur i aflate în proprietate 5,9134 467,1738 14,3546 9,3262 10,5747 0,1050 8,7449 2,5000
Tabel 7.4. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Covasna

7.4. Orașul Baraolt
Orașul Barao lt este situat în par tea nord -vestică a județului Covasna, pe malul râului
Baraolt, la 44 km distanță de reședința județului, în depresiunea intracar patică cu același
nume.
Se află în zona cunoscută sub numele de Ținutul Păduros.
Orașul este înco njurat de partea sudică a Munț ilor Harg hita, la nord, Munții Baraolt la
est și de Munții Persani la vest.
Baraoltul a fost ridicat la rang de oraș în anul 196 8, cu ocazia organizării județului
Covasna.
Conform recensământului efectuat în 2011 , populația orașului Baraolt se ridică la 8.672
de locuitori iar suprafața totală a teritoriului fiind de 13 .308,5300 ha dintre care 337 ,1100 ha
este suprafața orașului Baraolt
Localitățile aparținătoare orașului Baraolt sunt:
– Micloșoara (cod SIRUTA 634 92) cu o supr afață de 41,8500 ha;
– Căpeni (cod SIRUTA 63483) cu o suprafață de 77 ,1200 ha;
– Racoșul de Sus (c od SIRUTA 63508) cu o suprafaț ă de 78 ,4800 ha;
– Biborțeni (cod SIRUTA 63465) cu o suprafață de 83 ,9100 ha;
– Bodoș (cod SIRUTA 63474) cu o suprafață de 37 ,3700 ha.
Suprafața totală a teritoriului orașului Baraolt este de 13 .308,5300 ha, este reprezentată
de terenu ri extravilane care s e întind pe o suprafață de 12.652,6800 ha și terenuri intravilane
care conform PUG (Plan Urbanistic General) sunt:
– Zona centra lă și alte funcțiuni complexe de interes public reprezintă 4,17%;
– Zona de locu ințe și funcțiuni complemen tare reprezintă 46,13 %;

– Zone unități industriale și agri cole din care: unități ile industrial reprezintă 35,51%;
– Zona de păduri, recreere și sport reprezintă 2,76%;
– Zona de gospodărie comunală reprezintă 1,38%;
– Zone cu destinații speciale ș i de echi pare teritorială din care: căi de comunicație rutiere, căi
ferate, construcții aferente rețelelor tehnico -edilitare reprezintă 7,88%;
– Alte zone (ci mitir, ape etc.) reprezintă 2,18%.

7.4.1. Situația retrocedărilor la nivel de unitate administrat iv – teritorială/ani.
Din supr afața tot ală a orașului Baraolt de 13 .308,5300 ha, suprafața totală de terenuri
care trebuiesc retrocedate este de 11.731,7200 ha, iar rezerva comisiei locale de fond funciar
se întinde pe o suprafață de 813,9000 ha.
Suprafața terenuri lor cu destinație spe cială, fi ind terenuri neretrocedabile, este de
1.576,8100 ha (Fig. 7.10 .).

Fig. 7.10. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața
totală a orașului Baraolt

Din suprafața t otală de retro cedat, până în anul 2000 s -au emis titluri de proprietate pe o
suprafață de 888,3816 ha, până în anul 201 0 s-au emis titluri de proprietate pe o suprafață de
6.551,9970 ha, iar până în anul 2020 s -au emis titluri de proprietat e pe o suprafață de
7.030,2504 , obser vându -se o creștere a suprafeței de teren pe care s -au emis titluri de
proprietate, rămânând o rez ervă a comisiei locale de fond funciar ce se întinde pe o suprafață
de 4.701,4696 ha (Fig. 7.11 .)

1991 2000 2010 2020
suprafata 0 888,3160 6551,9970 7030,250401000200030004000500060007000800090001000011000suprafețe (ha)Evoluția retrocedărilor
Fig. 7.11. Evoluția retroced ărilor

7.4.2. Situația imobilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară aflate în
administrarea și proprietatea consiliului local al orașului Baraolt
Sunt ter enuri c lasificate după destinație: in travilan și extravilan .
În orașul Ba raolt s -au intabulat un numă r de 12 7 de imobil e cu destinație intravilan,
dintre care 11 7 de imobile se află în proprietatea consiliului local al orașului Baraolt și 10 se
află în adm inistra re.
Dintre imobilele care se a flă în proprietatea consiliului local se număra 10 6 de imobile
cu curti construcți i, construcții industriale și edilitare, 6 drumuri și 5 terenuri cu categoria de
folosință arabil .
Imobilele care se află în administrare a consi liului local sunt în număr de 7 de imobile cu
curți constr ucții, și 3 terenuri arabile.
S-au intabulat un număr de 1 4 de imobile cu destinație extravilan care se află în
proprietatea consiliului local dintre care se numără 7 terenuri cu categoria de folosi nță arabil,
fâneață, pășune, a pe stătătoare și 7 drumuri.
Sunt terenuri clasificate după tipul de înscriere: int abulate și înscriere provizorie
În orașul Baraolt sunt un număr de 134 imobile intabulate și 7 de imobile cu înscriere
provizorie.

Fig. 7.12. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în admi nistrarea UAT Baraolt

Evoluție /ani Suprafață intravilan(ha) Suprafață extravilan(ha)
arabil curți
construcții grădină drum arabil drum fâneață pășune ape
stătătoare
până în 2000 0,4949 0,2658 0,0375 0 0 0 0 0
terenuri aflate în administrare 0 0,146 8 0 0 0 0 0 0
terenuri aflate în proprietate 0,4949 0,119 0,0375 0 0 0 0 0
din 2000 până în 2010 0 11,671 1,1298 0 0,5000 0 0 6,5350 0
terenuri aflate în administrar e 0 0,1581 0 0 0 0 0 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 11,5129 1,1298 0 0,5000 0 0 6,5350 0
din 2010 până în 2020 0 13,7771 0 1,8707 4,1309 5,4178 2,6121 0 3,0400
terenuri aflate în administrare 0 0 0 0 0 0 0 0 0
teren uri aflate în proprietate 0 13,7771 0 1,8707 4,1309 5,4178 2,6121 0 3,0400
Tabel 7.5. Suprafața terenurilor aflat e în proprietatea și în administrarea UAT Baraolt

7.5. Orașul Întorsura Buzăului
Orașul În torsura Buzăului este așezat în partea sudică a județ ului Covasna, la granița cu
județul Brașov .
Întorsura Buzăului se află în Depresiunea Întorsura Buzăului, c e dă o impresie de cetate
medievală.
La Nord de oraș se află munții Clăbucetele Întorsurii aco perit cu păduri, la Est, Întorsura
Buzăului este stră juită de munții Buzăului iar l a sudul lor de masivul Siriu.
La Ves t se înalță culmile domoale ale munților T ătarul Mare și Tătarul Mic, iar la sud
culmile semețe și abrupte ale masivului Ciucaș.
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Întorsura Buzăului se
ridică l a 7.528 de locuitori iar suprafața t otală a teritoriului fiind de 6 .025,0400 ha dintre care
483,9900 ha este suprafața orașului Întorsura Buzăului
Localitățile aparținătoare orașului Întorsura Buzăului sunt:

– Brădet (cod SIRU TA 63606) cu o suprafață de 73 ,9300 ha;
– Floroaia (cod SIRUTA 636 15) cu o suprafață de 121 ha;
– Scrădoasa (cod SIRUTA 63624) cu o suprafață de 21 ,8500 ha.
Suprafața totală a teritoriului orașului Întor sura Buzăului este de 6 .025,0400 ha, este
reprezentat ă de terenuri extravilane care se întind pe o suprafață de 5.324,2 700 ha și terenuri
intravilane care confor m PUG (Plan Urbanistic General) sunt:
– Zona centrală și alte funcțiuni complexe de interes pub lic reprezintă 7,16%;
– Zona de locuințe și funcțiuni complementare reprezintă 64%;
– Zona unități industrial și agrico le din care: unități industrial și unități agricole reprezintă
12,58%;
– Zona de parcuri, recreere și sport reprezintă 2,29%;
– Zona de g ospodărie comunală reprezintă 0,37%;
– Zone cu destin ații speciale și de echipare t eritorială din care: căi ferate, căi de comunicație
rutieră, construcții afere nte rețelelor tehnico -edilitare reprezintă 11,73%;
– Alte zone (cimitir, ape etc.) reprezintă 1 ,87%.

7.5.1. Situația retrocedărilor la nivel de uni tate administrativ – teritoria lă/ani.
Din suprafața totală a orașu lui Întorsura Buzăului de 6 .025,0441 ha, s uprafața totală de
terenuri care trebuiesc retrocedate este de 2 .297,0165 ha, iar rezerva comis iei locale de fond
funciar se întinde pe o suprafață de 27 ,6211 ha.
Suprafața teren urilor cu destinație specială, fiind terenuri neretrocedabile, este de
3.728,0276 ha. (Fig 7.13. )

Fig. 7.13. Suprafața terenurilor retrocedabile și a rezervei comisiei locale din suprafața
totală a orașului Întorsura Buzăului

Din suprafa ța totală de retrocedat, până în anul 2000 s -au emis titluri de proprietate pe o
suprafață de 354 ,1200 ha, până în anul 2010 s -au emis ti tluri de proprietate pe o suprafață de
654,0662 ha iar până în anul 2020 s -au emis titluri de proprietate pe o suprafaț ă de
1.231,4445, rămânând o rezervă a comisiei locale de fond funciar ce se întinde pe o su prafață
de 1.065,572 ha (Fig 7.14. ).

1991 2000 2010 2020
suprafata 0 354,1200 654,0662 1231,44450500100015002000suprafețe (ha)Evoluția retrocedărilor

Fig. 7.14. Evoluția retro cedărilor

7.5.2. Situația im obilelor intabulate în sistemul integrat de cadastru și carte funciară aflate în
administrarea și proprietatea consiliului loca l al orașului Întorsura Buzăului
Sunt terenuri clasificate după destinație: intravilan și extravila n
În orașul Întorsur a Buzăului s-au intabulat un numă r de 72 de imobile cu destinație
intravilan, dintre care 62 de imobile se află în proprietatea consiliul ui local al orașului
Întorsura Buzăului și 10 se află în administrare.
Dintre imobilele care se afl ă în proprietatea co nsiliului local se număra 55 de imobile cu
curți construcții, construcții industriale și edilitare, construcții administrative și social
culturale, 4 de drumuri și 3 terenuri cu categoria de folosință fâneață.
Imobilele care se află în administrarea consil iului loca l sunt în număr de 8 imobile cu
curți construcții, 2 de terenuri arabile .
S-au intabulat un număr de 11 de imobile cu destinați e extravilan, dintre care un număr
de 9 imobile ce se află în proprietatea consiliului local și 2 imobile ce se află în administr are.
Dintre imobilele care se află în proprietatea consiliului local se număra 9 de terenuri cu
categoria de folosință p ășune.

Imob ilele care se află în administrarea consiliului local Întorsura Buzăului sunt în număr
de 2 terenuri cu categoria d e folosinț ă arabil.

Fig. 7.15. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT Întorsura
Buzăului

Evoluție / ani Suprafa ța intravilan(ha) Suprafața extravilan(ha)
arabil curți
construcții fâneață drum arabil fâneață pășune
până în 2000 0,004 0,2822 0 0 0,0591 0 0
terenuri aflate în administrare 0,004 0,2822 0 0 0,0591 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 0 0 0 0 0 0
din 2000 până în 2010 0 0,4925 0 0 0 0 0
terenuri aflate î n administrare 0 0,3375 0 0 0 0 0
terenuri aflate în proprietate 0 0,155 0 0 0 0 0
din 2010 până în 2020 0 7,355 0.4690 0,8317 0 0,5633 15,2236
terenuri aflate în administrare 0 0,0363 0 0 0 0,5633 0
terenuri aflate în proprietate 0 7,3187 0.4690 0,831 7 0 0 15,2236
Tabel 7.6. Suprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea UAT
Întorsura B uzăului

Capitolul VIII . Concluzii și recomandări

8.1. Concluz ii
Lucrarea a avut ca scop analiza modului în care a evoluat în ultimii 20 de ani fi ecare
unitate administrativ -teritorială dintre cele cinci comunită ți urbane din perspectiva unor
indicat ori cadastrali.
Lucrarea de diplomă a avut la bază, prelucrarea datelor statistice puse la dispoziție de
către Oficiul de Ca dastru și Publicitate Imobil iară al județului Covasna.
Analiza datelor, prezentate în studiu, pentru c ele cinci unități administrati v-teritoriale
din județ indic ă o îmbunătățire a modului în care au fost r etrocedate suprafețele de teren
rămânând un pr ocent mic în rezerva comisiei loc ale de fond funciar.
În municipiul Sfântu Gheorghe din suprafața totală de 5.769,1514 ha terenuri care
trebuie retrocedate, din 2000 până în 2020 s -au eliberat titluri de proprietate pe o suprafață de
teren de 5.632,9872 ha; în municipiul Târgu Secuiesc di n suprafața totală de 3.747,3559 ha
terenuri care trebuiesc retrocedate, din 2000 până în 2020 s -au elib erat titluri de proprietate pe
o suprafață de 3.247,7333 ha teren; în orașul Covasna din suprafața totală de 12.532,410 0 ha
terenuri care trebuiesc retr ocedate, din 2000 până în 2020 s -au eliberat titluri de proprietate pe
o suprafață de 3.179,3295 ha teren; în orașul Baraolt din suprafața totală de 11.731,7200 ha
terenuri care trebuiesc retrocedate, din 2000 pâ nă în 2020 s-au eliberat titluri de proprie tate pe
o suprafață de 7.030,2504 ha teren; în orașul Întorsura Buzăului din suprafața totală de
2.297,0 165 ha terenuri care trebuiesc retrocedate, din 2000 până în 2020 s-au eliberat titluri de
proprietate p e o suprafață d e 1.2 31,4445 ha teren.
Pentru s uprafața terenurilor aflate în proprietatea și în administrarea autorităților locale
ale munic ipiilor și orașelor județului Covasna, se remarcă o îmbunătățire a evoluției
imobilelor care au fost intabulate din 2010 până în 20 20 at ât pentru terenurile intravi lane cât
și pentru terenurile extravilane.
Toate cele cinci unități administrativ -teritoriale au terenu ri aflate atât în administrare cât
și în proprietate, mai puțin municipiul Târgu Secuiesc care are doar tere nuri în pro prietate.

Fig. 8.1. Suprafața terenurilor arabile aflate în proprietatea și în adm inistrarea
unităților administrative -terito riale

Unitatea administrativ -teritorială Sfântu Gheorghe a intabulat terenuri cu destinație
agricolă și an ume terenuri ara bile care se întind pe o suprafață de 22 ,7076 ha, UAT Baraolt
4,1309 ha iar celelalte UAT -uri au supra fețe mici de terenuri arabile care se află în
administrarea și în proprietatea lor. Unitatea administrativ -teritorială Covasna nu are tere nuri
arabile car e se află în administrare sau în proprietate. (Fig. 8.1.)

Fig. 8.2. Suprafața terenurilor fâneață aflate în proprietatea și în unită ților
administrative -terito riale

Orașul Sfântu Gheorghe are în proprietate și în administ rare imobile cu categoria de
folosință fâneață iar cele mai multe sunt intabulate în perioada 2011 – 2020 care se întind pe o
suprafață de 79,3339 ha, suprafața imobilelor cu categ oria de folosință fâneață din municipiul

Târgu S ecuiesc intabulate în perioa da 2011 – 2020 se întind pe o suprafață de 2,4107 ha iar
orașele Baraolt, Covasna și Întorsura Buzau lui au mai putine suprafețe de teren cu fâneață.

Fig. 8.3. Suprafața teren urilor curți construc ții aflate în proprietatea ș i în administrarea
unitățil or administrative -teritoriale

În orașul Covasna, până în anul 2020, e xistă imobile intabulate cu categoria de folosință
curți construcții întinse pe o suprafață de 467,1738 ha , dublu față de municipi ul Sfa ntu
Gheorghe care are imobile intabulate cu categoria de folosință curți construcții întinse pe o
suprafață de 220,4080 ha. Orașele Târgu Secuiesc, Baraolt și Întorsura Buzăului au mai puține
imobile în administrare și în proprietate cu categoria de folosi nță curți construcții. (Fig. 8.3.)

Fig. 8.4. Suprafața drumurilor aflate în proprie tatea și în administrarea UAT -urilor

Cele cinci orașe din județul Covasna au în administrare și în proprietate drumuri ,
observându -se o creștere în municipiul Sfântu Gheorghe din anul 2000 c ând s-au intabulat o
suprafață de 7,0629 ha drumuri, ajungând în 2020 să se intabuleze 100,3559 ha de drumuri.
(Fig. 8.4.)
În ultimii ani autoritățile locale au înțeles importanța asigur ării unei b une evidențe
tehnice, econom ice și juridice a bunurilor imobile care conțin o totalitate de date și informații
privind :
– starea tehnică a bunurilor imobile (dat a dării în exploatare și termenul de exploatare a
bunului imobil, felul și calitatea materialel or de construcție utilizate: piatră, lut, beton etc.;
gradul de rezistență al imobilului la cutremurele de pământ, existenț a sau lipsa
infrastructurii/comunicați ilor inginerești etc.);
– valoarea economică a bunului imobil (destinația, caracter istica cant itativă și calitativă a
terenurilor, valoarea estimată a terenurilor și altor bunuri imobile: construcție industrială sau
locativă etc. ; casă individuală sau blo c locativ; numărul etajelor și etajul concret al bunului
imobil/apartamentului; ampl asarea geog rafică/în spațiu a bunului i mobil – adresa jur idică și
numărul cadastral unic) ;
– statutul juridic anterior și actual al b unului imobil: proprietarii și titular ii actuali de drepturi
asupra bunului imobil; forma dreptului de proprietate – publi că (de stat sau municipală) sau
privată (individuală sau comună); alte drepturi și grevări/ restricții (existența sau lipsa
dreptului de arendare, de locațiune, ipotecii, s echestrului etc.) asupra bunului imobil respectiv.
Deși sunt abia la început în aces t proiect, comunitatea județului Covasn a începe treptat
să realizeze ce avantaje prezintă și realizează că este o soluție din care toa tă lumea are de
profitat.
Oamenii sunt conștienți de beneficiile pe termen scurt, mediu și lung. Și aici mă refer la
tranz acții imobi liare care vor fi mai ușor de realizat, accesarea de subvenții, fonduri, credite
ce-i vor ajuta pe cetățeni și mai ales pe cei mai întreprinzători, să facă diver se activități,
agricole sau de orice fel.
Clarificarea asta la nivelul proprietății îi va atrag e și pe investitori iar jud ețul va avea
șanse noi de înflorire.

8.2. Recomandări
Implicarea mai activă a autorităților local e în progamul înregistrării sistematice a
proprietăților pentru comunitate care au ca avantaj:
– Identificarea proprietăț ilor primăr iilor;
– Delimitarea dome niului public;

– Facilitarea p roiectelor de dezvoltare locală;
– Realizarea unei imagini clare a p roprietății, factor absolut necesar dezv oltării economice și
sociale: facilitează realizarea proiectelor pentru finanțări europene ; contribuie la realizarea
proiectelor de construc ții, PUG -uri, etc .;
– Avantajul major este acela că punem ordine în evidența t erenurilor la nivel de unitate
administr ativ-teritorială.

Bibliografie

1. D. Alexandresco : op.cit., tom.III ,1912, p.28 4
2. A. Colin, H. Capitant (1928) : Drept civil francez , 1928, (introducerea lui A. Căderea),
p.926
3. M. Planiol, G. R ipert cu colaborarea lui M. Picard (1926) : Traite pratique de Droit civil
français , tome II, 1926,p. 215 – 216; Dallaz: Code civil, E dition 1993 – 1994, p.4 31
4. C. Hamangiu , s.a., 2008 , p. 6
5. M. Cosmovici (1995) : Drept civil. Drepturi reale . Obligații. Ed. All , 1995, p. 17
6. L. Pop (2001) : Drept civil – Dreptul de proprietate și dezmembrămintele sale ,
Bucuresti, EdituraLumin aLex,2001, p.43
7. Curtea Constituțională, Dec.nr. 19/1993, publicată în M.O. nr. 105/1993;
E.S.Romano (1993) : Dreptul deproprietate publică și privată în România , Ed. Graphix,
1993, p. 37 – 38
8. I.C. Cătuneanu (1927) : Curs elementar de drep t roman , Cluj, Ed. C.Ro mânească, 1927,
p. 202 – 205
9. A. Colin, H. Capitant (1914) : op.cit., p. 961
10. M. Văraru (1928) : Dreptul administrativ , Ed. Socec, 1928, p. 443 -444;
11. C.Hamangiu, I. R osetti -Bălănescu, Al. Băicoianu (1928) : Tratat de drept civil , vol. I,
Ed. Naționa lă Ciornei, 1928, p. 917
12. I. Sabău -Pop, E . Lupan (2007) :Tratat de drept civil român vol II Ediția I, Editura
C.H. Beck , 2007, p. 49
13. C.S.J., Sect. Cont. Adm., Dec. 1514/1997, în R.D. nr. 6/1998, p. 133 -134; Idem n .
512/1998, în R.D. nr.12/1998, p. 151-152; C. S.J. Dec. 11 04/1994 publicata in R.D. nr.
7/1994, p. 86; Dec, nr. 103/1995, publicată în Buletinul Jurisprudențe i, Culegerea de
decizii pe anul 1995, p. 535.
14. L. Pop (2009) , op.cit., p. 77 și urm ;
15. D. Lupulescu (1997) : Drept civil. Drepturi reale principale, Ed. Lumina Lex,1997, p. 47;
16. G.M. Rădulescu(2020): Legislație funciar -cadastrală, Ed. UTPRESS, Cluj -Napoca, 2020,
p.17
17. M. Uliescu (coordonator) (2012): Noul cod civil. Studii ș i comentarii . Volumul I. Cartea
I și a II -a (art. 1 -534), Editura Unive rsul Juridi c, București , 2012, p. 21;
18. Gabriel Tița -Nicolescu , Condiția și termenul – modalitățile actului juridic civil în
reglementarea noului Cod civil , consultat la adresa:
http://re vista.universuljuridic.ro/conditia -si-termenul -modalitatile -actului -juridic-

civilr eglementarea -noului -cod-civil/ evista Universul Juridic, Revistă lunară de doctrină și
jurisprudență, ISSN 2393 – 3445, accesat la data de 2020.05.11/12:30
19. N. Bos, O. Iacobesc u (2009), Cadastru și cartea funciară , 2009, Editura C.H. Beck, p.
279-281
20. Gheorgh e M.T.Rădule scu, Mihaela Soponar (2004) , Cadastru , Editura Risoprint, Cluj –
Napoca, 2004, 442 p.
21. Puie Ovidiu (2017), Drept funciar și cadastru Român , consultat la adresa:
https://cantemir.ro/cursuriudc/1sem1/Facultati/Drept /Anul%204/Dr.%20funciar%20si%20
cadastru/drept_funciar_si_cadas tru_roman__1.PDF , accesat la data de 2020.05.30/09:37
22. D. Alexandresco (1927) : Explicațiunea d reptului civil român , vol.III, partea I, Ed. Socec,
1927, p. 231 – 233

Webgrafie

1. https://legeaz. net/cod -civil-actualizat/art -1846 , accesat la data de 2020.05.22/09:30 ;
2. http://www.dreptcivil.ro/41 -drept -real-si-drept -de-creanta , accesat la data de
2020.05.22/10:02
3. https ://legeaz.n et/dictionar -juridic/modalitatile -obligatiilor , accesat la data de
2020.05.14/17:45
4. http://www.c dep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=18357 , accesat la data de
2020.05.26/ 11:05
5. http://www.cdep.ro/pls/legis/l egis_pck.htp_act_text?idt=1622 , accesat la data de
2020.05.27 /15:10
6. https://lege5.ro/Gratuit/geytambvha/administrarea -fondului -fores tier-national -codul –
silvic?dp=gm4damjvgazdo , accesat la data de 2020.05.27/15:36