Exproprierea Pentru Cauza de Utilitate Publica

CUPRINS:

Introducere…………………………………………………………………………………………………..pag. 4

Capitolul I – Considerații generale………………………………………………………………..pag. 5

Sediul materiei, definiția și obiectul exproprierii ……………………………………pag. 5

Principiile exproprierii…………………………………………………………………………..pag. 6

Capitolul II – Etapele procedurii exproprierii………………………………………………..pag. 8

Etapa cercetătii prealabile…………………………………………………………………….pag. 8

Etapa declarării utilității publice…………………………………………………………..pag. 8

Cine inițiază declararea utilității publice……………………………………….pag. 8

Condițiile declarării utilității publice……………………………………………..pag. 9

Cine declară utilitatea publică?……………………………………………………..pag. 9

Etapa administrativă a expropierii………………………………………………………pag. 10

Propunerile de expropriere…………………………………………………………..pag. 10

Întâmpinarea împotriva propunerilor de expropriere……………………pag. 11

Acțiunea în conterncios administrativ…………………………………………..pag. 12

Etapa judiciară a expropierii………………………………………………………………..pag. 13

Sesizarea instanței de judecată……………………………………………………..pag. 13

Competența de soluționare a cererii de expropriere………………………pag. 14

Procedura stabilirii despăgubirilor……………………………………………….pag. 15

Hotărârea judecătorească și căile de atac împotriva ei…………………..pag. 16

Capitloul III – Efectele exproprierii………………………………………………………………pag. 17

Efectele juridice imediate ale exproprierii…………………………………………….pag. 17

Efectele care se produc pe planul raporturilor obligaționale………….pag. 17

Efectele care se produc în planul drepturilor reale………………………..pag. 18

Efectele exproprierii realizate prin înțelegerea părților…………………pag. 18

Efectele juridice mediate ale exproprierii……………………………………………..pag. 19

Capitplul IV – Drepturile expropriatului………………………………………………………pag. 21

Capitolul V – Studiu de caz…………………………………………………………………………..pag. 22

29 pagini

=== Exproprierea Pentru Cauza de Utilitate Publica ===

CUPRINS:

Introducere…………………………………………………………………………………………………..pag. 4

Capitolul I – Considerații generale………………………………………………………………..pag. 5

Sediul materiei, definiția și obiectul exproprierii ……………………………………pag. 5

Principiile exproprierii…………………………………………………………………………..pag. 6

Capitolul II – Etapele procedurii exproprierii………………………………………………..pag. 8

Etapa cercetătii prealabile…………………………………………………………………….pag. 8

Etapa declarării utilității publice…………………………………………………………..pag. 8

Cine inițiază declararea utilității publice……………………………………….pag. 8

Condițiile declarării utilității publice……………………………………………..pag. 9

Cine declară utilitatea publică?……………………………………………………..pag. 9

Etapa administrativă a expropierii………………………………………………………pag. 10

Propunerile de expropriere…………………………………………………………..pag. 10

Întâmpinarea împotriva propunerilor de expropriere……………………pag. 11

Acțiunea în conterncios administrativ…………………………………………..pag. 12

Etapa judiciară a expropierii………………………………………………………………..pag. 13

Sesizarea instanței de judecată……………………………………………………..pag. 13

Competența de soluționare a cererii de expropriere………………………pag. 14

Procedura stabilirii despăgubirilor……………………………………………….pag. 15

Hotărârea judecătorească și căile de atac împotriva ei…………………..pag. 16

Capitloul III – Efectele exproprierii………………………………………………………………pag. 17

Efectele juridice imediate ale exproprierii…………………………………………….pag. 17

Efectele care se produc pe planul raporturilor obligaționale………….pag. 17

Efectele care se produc în planul drepturilor reale………………………..pag. 18

Efectele exproprierii realizate prin înțelegerea părților…………………pag. 18

Efectele juridice mediate ale exproprierii……………………………………………..pag. 19

Capitplul IV – Drepturile expropriatului………………………………………………………pag. 21

Capitolul V – Studiu de caz…………………………………………………………………………..pag. 22

Capitolul VI – Concluzii ………………………………………………………………………………pag.

Introducere

Pe lângă mijloacele tradiționale utilizate de dreptul nostru comun pentru achiziționarea bunurilor, statul și colectivitățile locale realiza aceste achiziții și prin utilizarea instrumentelor de drept public, și anume contractele administrative.

De asemenea, în dreptul nostru constituțional este recunoscută posibilitatea titularilor domeniului public de a utiliza procedee speciale de transmitere forțată a bunurilor aflate în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice – exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică reprezintă o procedură destul de des folosită atunci când sunt realizate lucrări de interes general, cum ar fi lucrările de construire de autostrăzi, de drumuri naționale, de pasaje supraterane, de centuri în jurul marilor orașe etc., presupunând, de cele mai multe ori, constrângerea persoanelor expropriate de a ceda bunurile lor imobile în numele interesului general care o cere.

Articolul 1 al primului Protocol adițional la Convenția europeană privind drepturile omului prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi liprit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publicăși în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale al edreptului internațional. Însă statele au dreptul de a-și adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general.

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică reprezintă o excepție de la caracterul inviolabil al dreptului de proprietate privată prevăzut de art. 136, alin. (5) din Constituția României, republicată, ca și de la caracterul absolut al acestui drept. Astfel, potrivit art. 44, pct. 3 din Constituția României, republicată, precizează că: „nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă și prealabilă despăgubire”. De aemenea, art. 481 din Codul Civil prevede că: „nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, afară numai pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire”.

Privită din această perspectivă, exproprierea se prezintă drept cea mai severă restricție care poate fi adusă dreptului de proprietate privată.

Deși este prevăzută de legea fundamentală, această procedură a exproprierii pentru cauză de utilitate publică produce multe divergențe în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor, dovadă stând multitudinea de cazuri de soluționare conflictelor dintre autoritățile publice și expropriați aflate pe rol la instanțele judecătorești.

CAPITOLUL I

CONSIDERAȚII GENERALE

Sediul materiei, definiția și obiectul exproprierii

Sediul materiei

Evocată inițial de art. 481 din Codul Civil exproprierea pentru cauză de utilitate publică și-a găsit, în momentul de față, o reglementare completă în dreptul nostru actual cuprinsă în: art. 44, alin. 3 și 6 din Constituția României, revizuită și republicată, Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și Hotărârea Guvernului nr.583/1994 de aprobare a Regulamentului privind procedura de lucru a comisiilor penrtu efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice pentru lucrări de interes național sau de interes local.

Definiția exproprierii

În ceea ce privește definirea exproprierii unii autori consideră că „prin expropriere se înțelege trecerea forțată în proprietate publică, prin hotărâre judecătorească, a unor imobile aflate în proprietate privată, cu o justă și prealabilă despăgubire, în temeiul unei cauze de utilitate publice”.

Pe de altă parte, alți autori definesc exproprierea ca fiind „o instituție juridică de drept public care constă în achiziția forțată, cu titlu oneros, pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii și sub control judiciar, a unor bunuri imobile proprietate privată”.

Obiectul exproprierii

Legea nr. 33/1994 prevede la art. 2 că „pot fi expropriate bunurile imobile proprietatea persoanelor fizice sau persoanelor juridice cu sau fără scop lucrativ, precum și cele aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor și județelor”.

Astfel, putem deduce din acest articol că pot forma obiectul exproprierii numai bunurile imobile, aflate în proprietate privată. „Bunurile imobile aflate în proprietatea publică, prin însăși natura sau destinația lor, pot fi oricând afectate unei utilități publiceprin actul de putere al autorității competente a statului sau unității administrative teritoriale căreia îi aparține”. Nu pot fi expropriate bunurile aflate în proprietatea privată a statului deoarece, „în calitate de proprietar, statul are dreptul ca, prin puterea sa exprimată de organul competent, să afecteze unei utilități publice oricare dintre bunurile immobile pe care le are în proprietate privată. Urmare a acestei afectațiuni, imobilul respectiv încetează a mai fi obiect al dreptului de proprietate privată intrând în sfera bunurilor proprietate publică”.

În ceea ce privește bunurile aflate în proprietatea privată a colectivităților locale, „declararea utilității publice de interes local se realizează prin afectarea bunului interesului public de către organul local competent – consiliul local sau județean – care va avea drept effect trecerea bunului respectiv din domeniul privat în domeniul public al aceleiași colectivități.

1.2. Principiile exproprierii

Acest procedeu special de achiziție forțată a bunurilor immobile a fost creat de Revoluția franceză care a proclamat dreptul de proprietate ca un drept natural și intangibil, opunându-l suveranității statului. Legiuitorul pozitiv a fost obligat să stabilească anumite princpii care să fie o garanție pentru proprietatea privată împotriva abuzului și a arbitrariului administrației.

Astfel, principiile exproprierii se înfățișează ca adevărate condiții fundamentale ale acestei operațiuni juridice:

Existența unei cauze de utilitate publică – exproprierea se poate face numai pentru lucrări de utilitate publică, acestea fiind enumerate de Legea 33/1994 la art. 6. Trebuie însă precizat că există lucrări de utilitate publică menționate și în alte legi speciale. Cu toate acestea, “indiferent dacă aceste lucrări se încadrează sau nu în vreuna din categoriile enumerate la art. 6 din Legea 33/1994, menționarea lor într-o lege specială nu echivalează cu cu însăși declararea utilității publice. Dimpotrivă, pentru declararea utilității publice trebuie urmată procedura prevăzută în legea exproprierii”. Declararea utilității publice se face “numai după efectuarea unei crcetări prealabile și este condiționată de înscrierea lucrării în planurile urbanisticeși de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii”

Existența unei despăgubiri drepte și prealabile – cauza de utilitate publică poate justifica măsura exproprierii, dar nu îl scutește pe expropriator de plata unei compensări pentru pierderea pe care o suferă proprietarul și, eventualceilalți titulari de drepruri reale cu privire la bunul imobil expropriat. Astfel, exproprierea se poate face numai în baza unei despăgubiri care trebuie să fie nu numai dreaptă, adică să acopere întreaga pierdere suferită de persoaneleafectate, ci și prealabilă, caracterul prealabil fiind o garanție importantă acordată persoanelor îndreptățite la expropriere, deoarece numai așa persoana expropriată își păstrază aceeași valoare a activului patrimonial.

Hotărârea judecătorească de expropriere – principiul separației puterilor în stat reprezintă una din cele mai eficiente bariere în calea abuzului de putere. De aceea, exproprierea este posibilă numai prin convergența dintre acțiunile celor trei puteri ale statului: “puterea legislativă care emite reglementarea generală a exproprierii; puterea executivă care declanșează procedura exproprierii și, de cele mai multe ori, declară, în condițiile legii, utilitatea publică a unor lucrări; puterea judecătorească, chemată să aprecieze dacă sunt îndeplinitetoate cerințele legale ale exproprierii, fără de care n-ar putea fi înfrăntă opoziția proprietarului la luarea acestei măsuri”. Soluționarea cererii de expropriereeste de competența tribunalului în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Tribunalul este sesizat de expropriator. Instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru expropriere și va stabili întinderea despăgubirilor la care are dreptul proprietarul imobilului și sumele care se cuvin posesorului și titularilor altor drepturi reale.

Exproprierea privește imobilele – pot forma obiectul exproprierii numai bunurile imobile, aflate în proprietate privată.

Titularul proprietății imobilului supus exproprierii – pot fi expropriate imobilele aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice, precum și cee aflate în proprietatea privată a comunelor, orașelor și județelor.

CAPITOLUL II

ETAPELE PROCEDURII EXPROPRIERII

2.1. Etapa cercetării prealabile

Rolul cercetării prealabile este acela de a stabili dacă există elemente care să justifice interesul național sau local, avantajele economico-sociale și de altă natură care să justifice și să fundamenteze necesitatea efectuării lucrărilor, imposibilitatea realizării lucrărilor respective pe alte căi decât prin expropriere, încadrarea acestora în planurile de urbanism și amenajare a teritoriului aprobate potrivit legii. Cercetarea prealabilă este în competența unor comisii, având componența prevăzută de lege, numite de Guvern sau de delegația permanentă a Consiliului Județean, după cum lucrările care urmează să se realizeze sunt de interes național sau de interes local.

Rezultatul cercetării prealabile este consemnat într-un proces-verbal și va sta la baza actului de declarare a utilității publice emis de către Guvern sau Consiliul Județean .

2.2. Etapa declarării utilității publice

2.2.1. Cine inițiază declararea utilității publice?

Legea exproprierii nu conține o prevedere expresă cu privire la acest aspect. Însă, în art. 3 din Regulamentul privind procedura de lucru a ccccccccccccomisiilor pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice pentru lucrări de interes național sau local se precizează că: „cercetarea prealabilă se face pe baza unei documentații numită dosar pentru cercetarea prealabilă, întocmit de inițiatorul lucrării, având conținutul prevăzut la anexa nr. 1 la prezentul regulament”. De asemenea, la art. 27 din același Regulament se prevede că: „prin actul de declarare a utilității publice se desemnează expropriatorul”.

Rezultă de aici că inițiatorul exproprierii este inițiatorul lucrării de utilitate publică (astfel că, de cele mai multe ori, inițiatorul lucrării de utilitate publică nu se confundă cu expropriatorul), și că art. 27 din regulament nu se referă la expropriator, ci la reprezentantul acestuia, care poate să fie chiar inițiatorul lucrării de utilitate publică.

Așadar, inițiatorul lucrării de utlitate publică este și cel care solocită declatarea utilității publice, urmând ca în final, prin actul de declarare a utilității publice, să se stabilească dacă acest inițiator sau alt organism îl va reprezenta pe expropriator în continuare, până la finalizarea procedurii de expropriere.

2.2.2. Condițiile declarării utilității publice

Este necesară îndeplinirea a trei condiții pentru declararea utilității publice a lucrărilor care justifică exproprierea:

efectuarea cercetării prealabile (descrisă la punctul 2.1. al lucrării);

existența interesului național sau local care să confere lucrărilor caracter de utilitate publică, interes concretizat în avantajele economico-sociale, ecologice sau de altă natură, avantaje care n-ar putea fi realizatepe alte căi decât prin expropriere. Cercetarea prealabilă are ca principal obiectiv aprecierea existenței interesului național sau local (art. 10, alin 1 din Legea 33/1994);

lucrarea în legătură cu care se apreciază utilitatea publică trebuie să fie înscrisă în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii, pentru localitatea sau zona unde urmează să se execute lucrarea respectivă. Tot în cadrul cercetării prealabile urmează să se stabilească dacă lucrarea de interes național sau local se încadrează în aceste planuri (art. 8 și art. 10, alin 1 ale legii 33/1994).

2.2.3. Cine declară utilitatea publică?

Utilitatea publică se declară prin lege când este vorba de alte lucrări decât cele prevăzute la art. 6 și se declară numai prin lege când, indiferent de natura lucrărilor , sunt supuse exproprierii bunurile imobile menționate în art. 7,alin. 4 din Legea 33/1994.

Utilitatea publică se declară de către Guvern pentru lucrările de interes național, iar pentru lucrările de interes local utilitatea publică se declară de către Consiliile Județene, respectiv Consiliul General al Municipiului București. Dacă lucrările de interes local se desfășoară pe teritoriul mai multor județe, utilitatea publică trebuie să fie declarată de o comisie compusă din președinții consiliilor locale respective. Dacă există consens între aceștia, utilitatea publică poate fi declarată de către Guvern ( art. 7, alin 1 și 2 din Legea 33/1994).

Autoritatea competentă să declare utilitatea publică va lua decizia pe baza concluziilor conținute în procesul-verbal încheiat de comisia care a efectuat cercetarea prealabilă. Dacă autoritatea competentă hotărăște declararea utilității publice, actul respectiv se aduce la cunoștința publică. Actul de declarare a utilității publice poate fi atacat, după caz, fie la Curtea Constituțională, fie la instanțele de contencios administrativ. În ambele cazuri însă este soar un control de legalitate, ci nu unul de oportunitate a actului de declarare a utilității publice.

2.3. Etapa administrativă a exproprierii

Hotărârea de declarare a utilității publice este urmată de măsurile premergătoare exproprierii, măsuri care formează etapa administrativă a procedurii exproprierii. Această etapă este formată din trei părți (subetape):

subetapa propriu-zis administrativă;

subetapa administrativ-jurisdicțională;

subetapa de contencios administrativ.

Este posibil ca, de foarte multe ori, etapa administrativă să se finalizeze înainte de parcurgerea subetapei administrativ-jurisdicționale și a celei de contencios administrativ, deoarece, desfășurarea ultimelor două subetape depinde fie de voința titularilor drepturilor reale asupra imobilelor expropriate, fie de voința expropriatorului, exprimată prin formularea întâmpinării sau a căilor de atac împotriva hotărârii comisiei înființate pentru soluționarea întâmpinării.

2.3.1. Propunerile de expropriere

Expropriatorul va întocmi proprunerile de expropriere a imobilelor, propuneri ce conțin planurile cuprinzând terenurile și construcțiile propuse spre expropriere, cu indicarea numelui proprietarilor, precum și ofertele de despăgubire. Aceste propuneri dse depun la consiliul local al comunei, oreșului sau municipiului pe teritoriul căruia se află imobilele supuse exproprierii, în vederea consultării de către cei interesați.

„Propunerile de expropriere a imobilelor împreună cu procesul-verbal întocmit de comisia de cercetare prealabilă se notifică titularilor drepturilor reale asupra imobilelor în cauză, care pot face întâmpinare în termen de 15 zile de la primirea notificării”.

Deși legea nu prevede expres, propunerile de expropriere trebuie să fie cel puțin afișate de către consiliul local, numai astfel putând fi consultate de cei interesați. Însă cea mai eficientă modalitate de publicitate o constituie publicarea propunerilor de expropriere în presă, deoarece, pe lângă titularii drepturilor reale asupra imobilelor supuse exproprierii, pot exista și alte persoane interesate (cum ar fi creditorii, vecinii, etc.) cărora trebuie să li se asigure, prin această publicitate, posibilitatea reală de a consulta propunerile de expropriere de la sediul consiliului local.

2.3.2.Întâmpinarea împotriva propunerilor de expropriere

În termen de 45 de zile de la publicarea notificării, proprietarii și titularii altor drepturi reale asupra imobilelor expropriabile pot depune o întâmpinare la primarul comunei, orașului sau al municipiului în care se află.

Întâmpinarea, împreună cu contraofertele de despăgubire și celelalte pretenții ale titularilor drepturilor reale, sunt înregistrate de către primar și depuse într-un dosar care cuprinde și propunerile de expropriere. În termen de 30 de zile de la expirarea termenului pentru depunerea întâmpinărilor, primarul vaînainta dosarul de expropriere Secretariatului General al Guvernului, pentru lucrări de interes național, sau consiliului județean ori Consiliului General al Municipiului București, pentru lucrări de interes local (art. 14).

Întămpinările vor fi soluționate în termen de 30 de zile de o comisie constituită prin hotărâre a Guvernului, pentru lucrări de interes național, sau prin decizia delegației permanentea consiliului județean sau prin dispoziția primarului Municipiului București, pentru cele de interes local (art. 15, alin. 1).

După cum se poate observa, legea prevede la art. 15, alin 1, termenul de 30 de zile pentru soluționarea întâmpinării. Însă, în cazul în care nu este formulată nicio întâmpinare, etapa administrativă se încheie aici, nemaifiind necesară înființarea comisiei, deschizând astfel calea etapei judiciare, prin sesizarea de către expropriator a instanței competente.

Dacă însă s-a făcut întâmpinare, ea va fi soluționată de comisia înființată potrivit art. 15, alin. 1 din legea exprprierii. Componența comisiei și procedura de lucru a acesteia sunt prevăzute de art. 15, alin. 2 și 3, art. 16-18 din lege.

Trebuie citați în fața comisiei, pe lângă expropriator, toți titularii drepturilor reale asupra imobilelor expropriabile. De reținut că în cadrul acestei etape nu mai poate fi atacat actul administrativ de declarare a utilității publice.

În fața comisiei este posibilă încheierea unei înțelegeri între părți, care are valoarea unei tranzacții extrajudiciare (art. 17, alin 2 din legea 33/1994). Comisia trebuie să consemneze această înțelegere sub semnătura părților.

În absența înțelegerii părților, comisia trebuie să hotărască asupra întâmpinîrii și asupra propunerilor de expropriere. Notărârea trebuie să fie motivată și comunicată părților în termen de 15 zile de la adoptare.

Dacă a fost admisă întâmpinarea și, pe cale de consecință au fost respinse propunerile expropriatorului, acesta are posibilitarea să formuleze noi propuneri de expropriere, ceea ce înseamnă și refacerea planurilor menționate în art. 12, alin 1 din lege. În lege nu este prevăzut un termen în care să se formuleze noile propuneri de expropriere, în realitate, însă, este vorba de reluarea etapei administrative a exproprieii, dar numai în măsura încare expropriatorul aduce elemente noi. Dacă nu se formulează alte propuneri, hotărârea inițială de respingere a propunerilor expropriatului nu poate fi atacată de către acesta în contenciosul administrativ, expropriatorul putând ataca numai soluția de respingere de către comisie a noilor propuneri de expropriere.

2.3.3. Acțiunea în contencios administrativ

În cazul în care comisia pentru soluționarea întâmpinării se pronunță printr-o nouă hotărâre, admițând a doua întâmpinare și respingând noile propuneri de expropriere, expropriatorul poate contesta hotărârea comisiei, în termen de 15 zile de la comunicare, la curtea de apel în raza căreia sunt situate imobilele supuse exproprierii.

Textul art. 20, alin. 1 relevă faprul că titularii drepturilor reale asura imobilelor expropriabile trebuie să conteste hotărârea comisiei chiar și atunci când le-a fost admisă întâmpinarea. În realitate însă, aceștia au interes să conteste hotărârea comisiei numai în cazul în care au fost admise propunerile de expropriere. Acest interes există în egală măsură indiferent dacă propunerile de expropriere au fost admise prin prima sau prin a doua hotărâre a comisiei. În acest caz, întrucât legea nu distinge, contestația poate fi formulată de de oricare dintre titularii dreptrilor reale, ci nu numai de către autorul/autorii întâmpinării. Rezultă de aici că , în afară de titularii drepturilor reale, alte persoane interesate nu au calitatea de a contesta hotărârea comisiei prin care au fost admise propunerile de expropriere. Așa că, aceste persoane nu participă la procedura în fața comisiei și nu pot ataca hotărârea acesteia.

Dacă întâmpinarea a fost admisă, iar expropriatorul nu contestă hotărârea comisiei, ceilalți titulari de drepturi reale care nu au formulat întâmpinare nu au dreptul să conteste hotărârea comisiei, deoarece procedura exproprierii poate fi continuată numai prin voința expropriatorului. „Chiar dacă exproprierea ar fi convenabilă unuia dintre titularii drepturilor reale, procedura exproprierii nu poate continua la cererea acestuia, deoarece interesul său privatnu poate substitui interesului de utilitate publică, pe care îl poate exprima numai expropriatorul”.

Așa cum prevede art.20, alin. 2 din legea exproprierii, contestația formulată în contencios administrativ se soluționează de urgență și cu precădere și este scutită de taxa de timbru.

Instanța de contencios administrativ nu poate cenzura însă declaraea utilității publice.

S-a considerat că instanța de drept administrativ se poate pronunța în legătură cu problemele de fond și de formă specifice etapei administrative a exproprierii, cum ar fi concordanța dintre propunerile de expropriere și documentația care a stat la baza declarării utilității publice sau respectarea condițiilor de formă specifice acestei etape.

Hotărârea pronunțată la curtea de apel va putea fi atacată la Înalta Curte de Casație și Justiție, potrivit Legii 554/2004 a contenciosului administrativ. Soluția definitivă și irevocabilă pronunțată conform acestei legi va putea fi opusă în etapa judiciară înstanțelor de drept comun, însă numai în legătură cu aspectele avute în vedere de instanțele de contencios administrativ.

Etapa judiciară a exproprierii

2.4.1.Sesizarea instanței de judecată

Etapa judiciară a exproprierii începe prin sesizarea instanței competente de către expropriator, numai după epuizarea etapei administrative a procedurii exproprierii. Sesizarea se face printr-o cerere de chemare în judecată (denumită în art. 22 cerere de expropriere) a proprietarilor sau, după caz, a posesorilor, a titularilor drepturilor reale asupra imobilelor expropriate, precum și a oricăror persoane cunoscute care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate.

Chiar dacă expropriatorul nu a chemat în judecată toate aceste persoane, președintele instanței judecătorești competente are obligația să dispună citarea din oficiu a tuturor persoanelor interesate. Îndeplinirea acestei obligații de citare din oficiu este posibilă în ceea ce privește proprietarii și ceilalți titulari de drepturi reale, deoarece datele cu privire la aceste persoane trebuie precizate în dosarul de expropriere.

În ceea ce privește persoanele care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate, legea menționează doar că este vorba de persoanele care sunt cunoscute în momentul introducerii cererii de expropriere, fără a preciza modalitatea în care instanța de judecată ia cunoștinșă de existența acestor persoane. Datele referitoare la aceste persoane pot exista în dosarul de expropriere sau por fi furnizate de către cei interesați.

Celelalte persoane care pot justifica un interes legitim asupra imobilelor propuse a fi expropriate, dar care nu erau cunoscute în momentul sesizării instanței de judecată de către expropriator, pot să utilizeze căile prevăzute în procedura de drep comun pentru a interveni în proces, în măsura în care sunt respectate termenele și celelalte cerințe legale. Dacă asemenea persoane apar după epuizarea etapei judiciare a procedurii exproprierii, ele au calea unor acțiuni separate în justiție împotriva persoanelor care au beneficiat pe nedrept de despăgubiri.

Neprezentarea persoanelor legal citate în fața instanței de judecată nu împiedică desfășurarea etapei judiciare a procedurii exproprierii, instanța putând să hotărască în lipsa acestora.

2.4.2. Competența de soluționare a cererii de expropriere

Această competență aparține tribunalului județean sau, după caz, Tribunalului București, în raza căruia se află imobilul supus exproprierii, iar participarea procurorului este obligatorie.

Întinderea competenței tribunalului este prevăzută în art. 23, alin. 2 în care se arată că „instanța va verifica dacă sunt întrunite toate condițiile cerute de lege pentru expropriere și vastabili cuantumul despăgubirilor și sumele cuvenite fiecărei părți”. Instanța de drept comun va verifica toate condițiile cerute de lege pentru expropriere, cu excepția acelora care au fost sau ar fi trebuit să fie analizate de către instanța de contencios administrativ sau, după caz, de Curtea Constituțională.

În cazul în care instanța dedrept comun consideră că este întemeiată cererea de expropriere, ea va stabili valoarea despăgubirilor și modul de distribuire a acestora între persoanele îndreptățite. Dacă expropriatorul a solicitat exproprierea numai a unei anumite părți dintr-un teren sau construcție, instanța este competentă să aprecieze, la cererea proprietarului și în raport cu situația reală, dacăeste posibilă exproprierea parțială, iar, în caz contrar va dispune exproprierea totală (art. 24, alin. 4). Dacă expropriatorul apreciază căsoluția este prea oneroasă, el are posibilitatea să renunțe la cererea de expropriere în calea de atac împotriva hotărârii instanței de fond, cu respectarea cerințelor procedurale.

În cazul în care părțile se învoiesc cu privire la expropriere și la despăgubiri, instanța va lua act de învoială și va pronunța o hotărâre de expedient. Dacă părțile s-au învoit numai cu privire la expropriere, instanța va lua act de această înțelegere parțială prontr-o încheiere interlocutorie și va continua judecata pentru stabilirea despăgubirilor.

2.4.3. Procedura stabilirii despăgubirilor

Evaluarea despăgubirilor nu se face în mod disctrționar de către instanța de judecată. Pentru a proteja interesele tuturor părților care participă la procedura exproprierii, legiuitorul a prevăzut obligația instanței de judecată de a constitui o comisie formată din trei experți, dintre care unul numit de instanță, unul desemnat de expropriator iar al treilea desemnat de persoanele supuse exproprierii (art. 25). Comisia de experți trebuie să țină seama, la calcularea cuantumului despăgubirilor, de criteriile prevăzute în Legea 33/1994. Astfel, mai întâi, despăgubirea se constituie din valoarea reală a imobilului și din valoarea prejudiciului cauzat proprietarului sau altor persoane care au un interes legitim asupra imobilelor supuse exproprierii. Apoi, valoarea reală a imobilului se stabilește ținând seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, la data întocmirii raportului de expertiză, imobilele de același fel în localitatea în care sunt situate. Daunele suferite de persoanele îndreptățite trebuie să fie evaluate în raport cu dovezile prezentate de acestea. Experții trebuie să stabilească dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va bobândi un spor de valoare ca urmare aralizării lucrărilor de utilitate publică, caz în care vor putea propune instanței o eventuală reducere a daunelor, nu și a valorii imobilului propus spre expropriere, iar apoi trebuie să repartizeze despăgubirile între nudul proprietar și titularii celorlalte drepturi reale asupra imobilului (art. 26).

Defalcarea despăgubirilor între titularii diferitelor drepturi reale principale asupra imobilului propus spre expropriere trebuiesă se facă, în primul rând, pe baza unor criterii economice, ținând seama de natura și durata drepturilor reale principale, precum și toate celelalte circumstanțe ale situației de fapt.

Rezultatul expertizei nu este, prin el însuși, obligatoriu pentru instanța de judecată. Ea are obligația să compare acest rezultat cu oferta expropriatorului și cu cererile de despăgubire formulate de titularii drepturilor reale principale, fiind suverană în stabilirea valorii despăgubirilor. O singură restricție este prevăzută de legiuitor în Legea 33/1994 la atr. 27, alin. 2 și anume: „despăgubirea acordată de către instanța nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată”.

2.4.4. Hotărârea judecătorească de expropriere și căile de atac împotriva acesteia

Hotărârea judecătorească de expropriere pronunțată de prima instanță se poate înfățișa:

fie ca o hotărâre de expedient, respectiv o hotărâre definitivă prin care se ia act de înțelegerea intervenită între părți atât cu privire la expropriere, cât și cu privire la despăgubire;

fie ca o hotărâre prin care se soluționează litigiul între părți – caz în care instanța se poate pronunța cu privire la expropriere și la despăgubire sau, dacă părțile s-au înțeles cu privire la expropriere, instanța se pronunță numai cu privire la despăgubire.

Hotărârea care pune capăt litigiului trebuie să cuprindă atât valoarea despăgubirii, termenul de plată al acesteia, cât și, dacă este cazul, defalcarea despăgubirii între nudul proprietar și titularii celorlalte drepturi reale principale asupra imobilului expropriat. De asemenea, hotărârea trebuie să cuprindă dispoziții privitoare la situația chiriașilor și a altor persoane care ocupă în mod legal clădirile cu destinație de locuință supuse exproprierii, precum și dispoziții referitoare la situația creditorilor privilegiați și ipotecari și la punerea în posesie, când este vorba de un caz de extremă urgență sau de o calamitate naturală.

Hotărârea judecătorească prin care se pune capăt litigiului estesupusă căilor de atac prevăzute de lege, respectiv apelului și recursului.

CAPITOLUL III

EFECTELE EXPROPRIERII

Exproprierea nu este numai un izvor complex de raporturi juridice civile, ci și izvorul unei situații juridice complexe, în sensul că dă naștere atât unor raporturi juridice în conținutul cărora intră drepturi reale, cât și unor raporturi juridice în conținutul căora intră drepturi de creanță.

Efectele juridice ale exproprierii, indiferent că că privesc raporturile reale sau pe cele obligaționale, se produc în momente diferite. Acestea, indiferent de planul și de momentul în care se produc, sunt comune pentru toate ipotezele în care se realizează finalitarea urmărită prin expropriere. Așadar, aceste efecte se produc nu numai în cazul în care există o hotărâre judecătorească de expropriere, definitivă și irevocabilă, ci și în cazul în care există o înțelegere a părților încheiată anterior etapei judiciare a procedurii exproprierii ori chiar în fața instanței de judecată.

3.1. Efectele juridice imediate ale exproprierii

3.1.1.Efectele care se produc pe planul raporturilor obligaționale

despăgubirea și executarea ei – primul efect al exproprierii este nașterea unor raporturi juridice obligaționale între expropriator, în calitate de debitor, și persoanele îndreptățite la despăgubiri, respectiv proprietarul și titularii celorlalte drepturi reale principale constituite asupra imobilului expropriat, în calitate de creditori. Se naște astfel, un drept de creanță în favoarea persoanelor stabilite prin hotărârea judecătorească asupra despăgubirilor acordate ca o consecință a exproprierii imobilului.Dacă expropriatorul nu plătește despăgubirile creditorii pot recurge, în măsura în care au un interes, la procedura executării silite. Dreptul de creanță având ca obiect despăgubirea se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani, care începe să curgă din momentul nașterii dreptului material la acțiune, respectiv din ziua următoare datei stabilite prin hotărârea judecătorească de expropriere ca termen de plată.

situația chiriașilor și a altor persoane care ocupă în mod legal imobilul supus exproprierii – un alt efect important al exproprierii în planul raporturilor juridice obligaționale îl reprezintă încetarea oricărei locațiuni la data rămânerii definitive a hotărârii de expropriere. Dacă au fost expropriate clădiri cu destinația de locuință, deși locațiunea a încetat la data rămânerii definitive a hotărârii de expropriere, evacuarea chiriașilor și a celorlalte persoane care ocupă în mod legal clădirile cu destinație de locuință supuse exproprierii nu se poate face decât după asigurarea de către expropriator a spațiului de locuit, cu respectarea criteriilor legale în materie, la cererea chiriașilor și a celorlalte persoane, în modalitatea prevăzută în hotărârea judecătorească de expropriere. Această obligație a expropriatorului se naște numai dacă locațiunea a fost încheiată în mod legal înainte de înscrierea lucrării în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului.

3.1.2. Efectele juridice care se produc în planul drepturilor reale

încetarea dreptului de proprietate privată și nașterea dreptului de proprietate publică asupra bunului imobil expropriat – imobilul expropriat intră în domeniul public liber de orice sarcini, din momentul îndeplinirii de către expropriator a tuturor obligațiilor stabilite în sarcina sa prin hotărârea judecătorească de expropriere;

punerea în posesie a expropriatorului – nașterea dreptului de proprietate publică nu este suficientă, prin ea însăși, pentru punerea în posesie a expropriatorului. El trebuie să obțină, mai întâi, titlul executoriu, adică hotărârea judecătorească definitivă de expropriere, înverstită cu formulă executorie;

drepturile reale principale constituite asupra bunului supus exproprierii:

se sting drepturile reale principale, derivate din dreptul de proprietate: uz, uzufruct, abitație și superficie, precum și servituțile stabilite prin fapta omului, în măsura în care devin incompatibile cu situația naturală și juridică a obiectivului urmărit prin expropriere;

pentru identitate de rațiune de stinge și contractul de concesiune asupra unui teren proprietate privată, iar titularul său va trebui despăgubit;

se sting orice drepturi personale dobândite de alte persoane asupra imobilului expropriat, cum ar fi cele născute din contractul de locațiune sau de comodat

subrogația reală cu titlu particular – dacă bunul imobil expropriat este grevat de un drept de ipotecă sau de un privilegiu imobiliar special, acesta se strămută asupra despăgubirii stabilite de către instanță sau prin acordul părților.

3.1.3. Efectele juridice imediate ale exproprierii realizate prin înțelegerea părților

Este de preferat ca, în această situație, efectele exproprierii să se producă nu numai sub aspectul stingerii dreptului de proprietate privată și al nașterii dreptului de proprietate publică, ci să cuprindă și nașterea obligațiilor expropriatorului cu privire la plata despăgubirilor, în mod integral sau defalcat, ori la asigurarea unei locuințe pentru persoanele care ocupă în mod legal clădirea cu destinație de locuință, precum și corelația dintre toate aceste efecte. Totuși, nu se poate vorbi de o egalitate perfectă între efectele imediate ale exproprierii realizate prin parcurgerea întregii proceduri, finalizate prin hotărârea judecătorească, și efectele juridice imediate ale exproprierii realizate prin înțelegerea părților.

3.2. Efectele juridice mediate ale exproprierii

retrocedarea imobilului expropriat – potrivit art. 35 din Legea 33/1994 „dacă bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, respectiv lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică”. Termenul de un an începe să curgă de la data luării în posesie a imobilului, moment care nu corespunde cu cel în care hotărârea tribunalului prin care s-a dispus exproprierea a rămas definitivă. Deoarece legea nu prevede un termen în acest scop, cererea poate fi formulată oricând.

prioritatea la închiriere – indiferent de durata neutilizării bunului imobil de către expropriator în scopul de utilitate publică stabilit conform legii, dacă expropriatorul își manifestă intenția de a închiria imobilul, expropriatul are un drept de prioritate la închiriere, în condițiile legii. Acest drept are natura juridică a unui drept potestativ, imprescriptibil. El se stinge însă în momentul în care începe efectuarea lucrărilor de utilitate publică.

prioritatea la înstrăinare – dacă nu a început efectuarea lucrărilor de utilitate publică, iar expropriatorul își manifestă dorința de a înstrăina imobilul, expropriatul are un drept prioritar la dobândire potrivit art. 37 din legea 33/1994. acest drept are natura juridică a unui drept potestativ – el se naște numai dacă nu au început lucrările de utilitate publică, iar expropriatorul își manifestă voința de a înstrăina imobilul. Expropriatorul are obligația să notifice oferta de înstrăinare fostului proprietar, el trebuie să fixeze prețul, care nu trebuie să fie mai mare decât despăgubirea actualizată. Decă expropriatul refuză oferta de vânzare sau dacă a trecut un termen de 60 de zile de la primirea notificării, dreptul de prioritate se stinge, expropriatorul putând înstrăina imobilul oricărei alte persoane.

efectele juridice mediate ale exproprierii în ipoteza înțelegerii părților – în situația în care părțile s-au înțeles cu privire la expropriere și la despăgubire, indiferent de momentul în care a intervenit înțelegerea, se pune problema dacă se mai produc efecte juridice imediate ale exproprierii, respectiv dacă fostul proprietar mai beneficiază, în condițiile legii, de dreptul de retrocedare, de dreptul de prioritate la închiriere sau de dreptul de prioritate la cumpărare. Deși în practica judiciară pare să se fi dat un răspuns negativ acestei probleme, în măsura în care înțelegerea a fost realizată ținând seama de iminența declanșării sau continuării procedurii exproprierii, voința persoanelor supuse exproprierii nu mai este liberă. Ca urmare, se justifică nu numai producerea efectelor imediate, dar și a celor mediate

CAPITOLUL IV

DREPTURILE EXPROPRIATULUI

Legea 33/1994 reglementează o serie de drepturi în favoarea proprietarului expropriat, cum ar fi:

expropriatul are, dacă dorește, un drept de închiriere în cazul în care expropriatorul s-a hotărât să îl închirieze pe perioada cuprinsă între momentul punerii sale în posesie și cel al utilizării bunului în scopul pentru care s-a făcut exproprierea;

dreptul de a cere retrocedarea imobilului expropriat, dacă imobilul nu a fost utilizat în termen de un an pentru realizarea scopului în considerarea căruia a fost preluat prin expropriere, înțelegând prin aceasta că lucrurile respective nu au fost începute și nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. Cererea va fi adresată instanței care a hotărât exproprierea, care va putea hotărî retrocedarea imobilului în schimbul plății unui preț stabilit în aceleași condiții în care s-a stabilit valoarea despăgubirii atunci când s-a dispus exproprierea;

drept prioritar de dobândire, la un preț ce nu poate fi mai mare decât despăgubirea actualizată. Dacă expropriatorul nu respectă dreptul de prioritate la dobândire al expropriatului, înstrăinând imobilul altei persoane, fie înainte de notificare, fie înainte de primirea acceptării ofertei de vânzare, acceptare făcută în termenul de 60 de zile, expropriatul are dreptul să introducă o acțiune pentru nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare.

drept de preemțiune la cumpărarea imobilului, în cazul în care lucrările pentru a căror executare s-a dispus exproprierea nu au fost începute și realizate, iar expropriatorul s-a hotărât să înstrăineze imoilul. Expropriatul poate exercita acest drept în termen de 60 de zile de la data primirii comunicării trimise de expropriator.

CAPITOLUL V

STUDIU DE CAZ

Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a unui teren în vederea efectuării lucrării „Amenajare acces carosabil la proprietățile situate în frontul 2 construit pe str. Radu de la Afumați”

Descrierea cazului

Terenul în suprafață de 665 mp este amplasat în localitatea Râmnicu Vâlcea, zona Nord, având următoarele vecinătăți:

la nord – proprietate moștenitori Jianu Vasile;

la est – parcare betonată aferentă blocului 22 de pe Calea lui Traian;

la vest – proprietate moștenitori Jianu Vasile;

la sud – proprietate Jianu Niculina, Găman Ion, Tomuș Ion

Acest teren face parte din proprietatea d-nei Jianu Niculina, dobândită de aceasta conform actului de vânzare cumpărare nr. 927/30.12.1942 și stăpânit de aceasta până în prezent. (vezi anexa nr. 1)

Ca urmare asituației create prin închiderea de către proprietarul terenului a accesului din str. Radu de la Afumați la proprietățile din frontul 2 construit, locuitorii din zona respectivă sunt în imposibilitatea de a avea acces pietonal și carosabil la locuințele proprietate personală în situații de necessitate (incendii). La emiterea autorizațiilor de construire a imobilelor respective, în anul 1978, s-a avut în vedere aceeași propunere pentru drumul de acces, dar realizarea lui nu s-a finalizat datorită faptului că în acea perioadă s-a folosit un acces din str. Radu de la Afumați, pe un teren care a fost restituit conform Legii 18/1991 fostului proprietar și care a intrat apoi în circuitul civil. În momentul de față pe acest teren este realizată o construcție.

Au fost propuse trei variante posibile de realizare a accesului la aceste proprietăți. Analizând toate posibilitățile de asigurare a unui acces carosabil din arterele principale de circulație din zonă la locuințele situate în frontul 2 construit din str. Radu de la Afumați, Comisia de analiză din cadrul Consiliului Local, constituită prin Hotărârea Consiliului Local nr. 120/31.07.2003 (vezi anexa nr. 2), a stability ca cea mai avantajoasă, soluția cu un singur acces din spatele blocului 22 pe Calea lui Traian, soluție care asigură accesul carosabil și către alte proprietăți din zonă. La alegerea acestei soluții s-a avut în vedere și faptul că rețeaua de canalizare ce deservește locuințeledin zonă urmează traseul drumului propus pe o anumită porțiune, cu descărcare în Calea lui Traian.

Consiliul Local, întrunit în ședință ordinară la data de 27.08.2003, luând în discuție Raportul nr. 17795/19.06.2003 (vezi anexa nr. 3), precum și procesul-verbal încheiat de Comisia de analiză, hotărăște avizarea Planului Urbanistic de Detaliu – Zona Nord “Radu de la Afumați”, varianta 3B, dar numai cu condiția asigurării accesului carosabil de minim 3,80 m lățime (vezi anexa nr. 4).

La data de 30.10.2003, Consiliul Local, luând în discuție raportul întocmit de Direcția de Urbanism (vezi anexa nr. 5), hotărăște aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu “Radu de la Afumați, varianta 3B (vezi anexa nr. 6), avantajul acesteia constănd în aceea că din punct de vedere ethnic este posibilă, afectând numai teren, nu și construcții, iar exproprierea se face de la un singur proprietar – Jianu Niculina.

În data de 18.11.2003, Serviciul Cadastru, Registru Agricol, din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, a întocmit un raport prin care propune spre aprobare Consiliului Local începerea procedurii exproprierii pentru cauză de utilitate publică a terenului situat în zona Nord – str. Radu de la Afumați (vezi anexa nr. 7). De asemenea, prin raport se supune spre aprobare, ca reprezentanți ai Consiliului Local în Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile pe domnul Tudor Valter – viceprimarul municipiului Râmnicu vâlcea și pe domnul Liviu Miftode – director al Direcției tehnice din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea.

Consiliul Local al municipiului Râmnicu vâlcea, întrunit în ședință ordinară în data de 26.11.3003, hotărăște aprobarea măsurilor premergătoare exproprierii pentru cauză de utilitate publică a terenului situat în Râmnicu vâlcea – zona Nord, strada Radu de la Afumați și desemnează ca reprezentanți ai Consiliului Local în Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice pentru realizarea unui acces cu lățimea minimă de 3,80 m la proprietățile situate în frontul 2 construit din strada Radu de la Afumați pe domnii propuși de Serviciul cadastru, Registru Agricol în cadrul raportului întocmit (vezi anexa nr. 8).

În data de 12.12.2003 Serviciul Cadastru, Registru Agricol din cadrul Primăriei întocmește un referat privind necesitatea cuprinderii în lista de investiții pe anul 2004 a valorii necesare exproprierii terenului în cauză, în care este prevăzută suprafața totală afectată din proprietatea Jianu Niculina de 710 mp, precum și valoarea estimativă a terenuli ce va fi expropriat de aproximativ 142.500 RON (vezi anexa nr. 9).

La data de 01.02.2004 este prezentat Comisiei de analiză Raportul de evaluare a terenului situat în zona Nord, Râmnicu Vâlcea, evaluare făcută în data de 20.01.2004 de către ing. Constantin Feroiu, evaluator ANEVAR (vezi anexa nr. 10).

În data de 13.02.2004 Serviciul Cadastru înaintează Consiliului Județean Vâlcea dosarul pentru cercetarea prealabilă, în vederea începerii procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică a terenului situat în Râmnicu Vâlcea, strada Radu de la Afumați, conform HCL nr. 189/26.11.2003 (vezi anexa nr. 11).

Consiliul Județean Vâlcea, întrunit în ședință în data de 25.03.2004, având în vedere expunerea de motive înregistrată la nr. 1365/25.02.2004 – prin care se propune numirea comisiei pentru cercetare prealabilă (vezi anexa nr. 12), și luând în considerare raportul de specialitate al Direcției Tehnice înregistrat la nr. 1366/25.02.2004 (vezi anexa nr. 13), precum și avizele comisiilor de specialitate, hotărăște numirea comisiei pentru cercetare prealabilă în vederea declarării utilității publice a lucrării de amenajare acces carosabil la unele proprietăți situate în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada Radu de la Afumați (vezi anexa nr. 14)

Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile este formată din:

Carmen Alexandrescu – Director executiv adjunct Consiliul Județean Vâlcea – președinte;

Valer Tudor – Viceprimar Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea – membru;

Liviu Miftode – Director executiv Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea – membru.

Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile constituită prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 33/25.03.2004 urmează a se întruni ședință în vederea declarării utilității publice la unele proprietăți situate în municipiul Râmnicu Vâlcea, strada Radu de la Afumați. În acest scop în data de 07.04.2004, domnul Miftode Liviu, membru al comisiei pentru efectuarea cercetării prealabile, este înștiințat că în data de 15.04.2004 va avea loc prima ședință a comisiei de cercetare prealabilă, precizându-se ora și sala în care va avea loc ședința (vezi anexa nr. 15).

În data de 19.05.2004 Direcția Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea trimite o adresă Consiliului Județean Vâlcea, înregistrată la Consiliul Județean la nr. 3665 din data de 20.05.2004, prin care se înaintează anexa la Hotărârii Consiliului Local nr. 166/30.10.2003 privind aprobarea Planului Urbanistic de Detaliu în vederea analizării pentru cercetarea prealabilă, în scopul începerii procedurii de expropriere pentru cauză de utilitate publică, Conform Horărârii Consiliului Local nr. 189/26.11.2003 privind aprobarea măsurilor premergătoare exproprierii, a unui teren în suprafață de 665 mp, situat pe frontul 2 construit la strada Radu de la Afumați (vezi anexa nr. 16).

Datorită faptului că în anul 2004 au avut loc alegeri locale, comisia pentru cercetare prealabilă numită prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 33 din 25.03.2004 a fost desființată ca urmare a înlocuirii din funcție a vechilor membri cu alții noi.

Potrivit art. 6 din Regulamentul menționat, comisia de cercetare prealabilă în vederea declarării utilității publice pentru lucrările de interes local are următoarea componență: vicepreședintele sau directorul direcției de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul Consiliului Județean și viceprimarii și șefii compartimentelor de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul consiliului local al municipiului sau orașului, după caz.

Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea prin adresa nr.18753 din 10.07.2004 a comunicat Consiliului Județean că au fost desemnați pentru a face parte din comisie domnii Nicolae Dicu – viceprimar al municipiului Râmnicu Vâlcea și Cristian Jinaru – director al Direcției de Urbanism din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea.

În data de 28.07.2004, Consiliul Județean Vâlcea, întrunit în ședință, având în vedere expunerea de motive a Președintelui Consiliului Județean, înregistrată la nr. 5031 în care se solicită modificarea comisiei pentru cercetarea prealabilă (vezi anexa nr.17) și luând în considerare raportul de specialitate al Direcției Tehnice, înregistrat la nr. 5032 (vezi anexa nr. 18) hotărăște numirea unei noi comisii pentru efectuarea cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de amenajare acces carosabil la unele proprietăți situate în minicipiul Râmnicu Vâlcea, strada Radu de la Afumați (vezi anexa nr. 19).

Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile are următoarea componență:

Nicolae Pătru – vicepreședinte al Consiliului Județean Vâlcea – președinte;

Nicolae Dicu – viceprimar al Minucipiului Râmnicu Vâlcea – membru;

Cristian Jinaru – director executiv Primăria municipiului Râmnicu Vâlcea.

Comisia a efectuat cercetarea la fața locului la data de 01.10.2004 și apoi s-a întrunit în ședințe legal constituite în vederea consemnării rezultatului cercetării prealabile în data de 08.10.2004 și în data de 04.11.2004.

În data de 05.11.2004 Comisia pentru cerceterea prealabilă în vederea declarării utilității publice, numită prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 13/28.07.2004, a încheiat procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile în vederea declarării utilității publice a lucrării de interes local “Amenajare acces carosabil la proprietățile situate în frontul 2 construit pe strada Radu de la Afumați”, înregistrată la nr. 8912 (vezi anexa nr. 20).

Rezultatul cercetării prealabile a fost următorul:

Elementele care justifică interesul local – rezolvarea problemei accesului carosabil și pietonal la proprietățile situate în frontul 2 construit pe strada Radu de la Afumați;

Avantajele economico-sociale, ecologice sau de altă natură:

soluția propusă nu afectează construcții și amenajări existente;

crează posibilitate de acces și pentru alte proprietăți;

asigură posibilitate de manevră a mijloacelor de transport cu gabarit mare (ambulanță, pompieri, vidanjă, gunoi, etc.);

dezamorsează situația conflictuală existentă între proprietarii de terenuri care solicită în mod justificat acces la carosabil și pietonal la proprietăți;

Motivele pentru care lucrarea nu poate fi realizată pe alte căi decât prin expropriere – nu s-a ajuns la o înțelegere pe cale amiabilă și nici în justiție între proprietarii de teren care nu au acces și deținătorul terenului cu acces la drum public, acesta blocându-l;

Lucrarea se înscrie în documentația de urbanism/de amenajare a teritoriului – prin P.U.D. – Radu de la Afumați, varianta 3b, aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului Râmnicu Vâlcea nr. 166/2003.

În urma acestui rezultat Comisia pentru efectuarea cercetării prealabile consideră întrunite prevederile Legii 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, și porpune Consiliului Județean Vâlcea ca lucrarea “Amenajare acces carosabil la proprietățile situate în frontul 2 construit pe strada Radu de la Afumați” să fie declarată de utilitate publică de interes local, expropriator fiind municipiul Râmnicu Vâlcea.

Consiliul Județean Vâlcea, întrunit în ședință în data de 18.11.2004, având în vedere procesul-verbal înregistrat la nr. 8912/05.11.2004 al Comisiei pentru cercetare prealabilă, , văuând raportul de specialitate al Direcției Tehnice, înregistrat la nr. 8919/05.11.2004, precum și avizele consiliilor de specialitate, hotărăște declararea utilității publice de interes local a lucrării “Amenajare acces carosabil la unele proprietăți situate în frontul 2 construit pe strada Radu de la Afumați, municipiul Râmnicu Vâlcea”, precum și faptul că are calitatea de expropriator municipiul Râmnicu Vâlcea (vezi anexa nr. 21).

Așa cum este prevăzut în la art. 11 din Legea 33/1994 hotărârea de declarare a utilității publice trebuie adusă la cunoștință publică. Astfel că, în data de 13.12.2004 a fost încheiat un proces-verbal prin care subsemnații: ing. Cristian Jinaru – Director al Direcției de Urbanism și ing. Maria Feroiu – Director al Direcției Evidență Patrimoniu, Cadastru în care se precizează că Hotărârea Consiliului Județean nr. 78 din 18.11.2004, privind declararea utilității publice de interes local a lucrării “Amenajare acces carosabil la unele proprietăți situate în frontul 2 construit pe strada Radu de la Afumați, municipiul Râmnicu Vâlcea” a fost afișată la sediul Primăriei (vezi anexa nr. 22).

De asemenea, în data de 23.12.2004 a fost trimisă o scrisoare doamnei Jianu Niculina, înregistrată la nr. 37314, prin care i se comunică Hotărârea nr. 78/18.11.2004 privind declararea utilității publicede interes local a lucrării menționate mai sus, procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării, precum și faptul că, în conformitate cu Raportul de evaluare întocmit la data de 20.01.2004, prețul terenului ce se va expropria este de 1.493.813 lei/mp (vezi anexa nr.23).

La data de 14.02.2005, Direcția Evidență Patrimoniu, Cadastru, Gospodărie Comunală și Servicii Publice, din cadrul Primăriei municipiului Râmnicu Vâlcea, întocmește un referat privind continuarea acțiunilor privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului necesar realizării lucrării “Amenajare acces carosabil la unele proprietăți situate în frontul 2 construit pe strada Radu de la Afumați” care cuprinde toate acțiunile întreprinse din momentul declarării utilității publice de interes local a lucrării sus menționate, referat adresat Primarului municipiului Râmnicu Vâlcea (vezi anexa nr. 24).

În referat este specificat faptul că în termenul de 45 de zile de la primirea comunicării de către doamna Jianu Niculina, respectiv 28.12.2004, aceasta nu a depus nicio întâmpinare privind hotărârea de declarare a utilității publice sau procesul-verbal pentru consemnarea rezultatului cercetării prealabile, urmând să fie sesizat Tribunalul Județean de către expropriator, respectiv municipiul Râmnicu Vâlcea.

De asemenea, în referat se solicită Primarului municipiului Râmnicu Vâlcea să desemneze un consilier juridic din cadrul Serviciului Administrație Publică Locală care să formuleze acțiunea la instanța de judecată și să reprezinte municipiul Râmnicu Vâlcea până la finalizarea exproprierii, conform legii.

Astfel, în data de 15.03.2005 municipiul Râmnicu Vâlcea, prin reprezentantul său legal, adresează o cerere instanței prin care solicită să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafață de 665 mp, situat în strada Radu de la Afumați, în vederea realizării unui drum de acces la proprietățile situate în frontul 2 al acestei străzi. Dosarul este înregistrat la nr. 1210/Cv/2005.

În motivarea acțiunii reclamanta – municipiul Râmnicu Vâlcea – arată că prin hotărârea nr. 78/18.11.2004, Consiliul Județean Vâlcea a declarat ca fiind de utilitate publică terenul în suprafață de 665 mp, proprietatea pârâtei Jianu Niculina, teren care urmează să aibă destinație de cale de acces carosabilă la construcțiile situate în frontul 2 al străzii, proprietarii acestora neavând niciun fel de drum de acces la locuințele lor la momentul respectiv.

Reclamanta susține, de asemenea, că au fost îndeplinite condițiile cerute de lege:

înscrierea în planurile urbanistice și de amenajare a teritoriului;

emiterea procesului-verbal de către Comisia pentru cercetarea prealabilă;

afișarea Hotărârii Consiliului Județean nr. 78/18.11.2004 privind declararea terenului în suprafață de 665 mp ca fiind de utilitate publică;

întocmirea planului de situație și evaluarea terenului conform art. 12 din lege;

notificarea pârâtei privind oferta de despăgubire.

În data de 01.04.2005 este înregistrată întâmpinarea și cererea reconvențională a doamnei Jianu Niculina la instanța de judecată, în care se precizează că aceasta este de accord cu exproprierea suprafeței de 665 mp, însă solicită instanței de judecată calcularea despăgubirilor ce i se cuvin, având în vedere prețul la care se vând în mod obișnuit terenurile de același fel din municipiul Râmnicu Vâlcea la data întocmirii raportului de expertiză, precum și daunele provocate prin construirea acestei căi de acces.

Jianu Niculina a mai solicitat, prin cererea reconvențională, obligarea municipiului Râmnicu Vâlcea la realizarea unui zid de sprijin pe întreaga lungime afectată de săpăturile pentru egalizarea nivelelor, datorită existenței unei diferențe de circa 1 m între terenul expropriat și și cel care rămâne în proprietatea sa.

În scopul unei juste soluționări a cazului, instanța de judecată a încuviințat, la cererea părților, administrarea probei cu înscrisuri și expertiză tehnică de specialitate, având ca obiective principale stabilirea căii de acces și evaluarea terenului supus expeoprierii.

În data de 28.10.2005 Primarul minicipiului Râmnicu Vâlcea primește o înștiințare în care i se solicită desemnarea în data de 01.11.2005 unei personae autorizate care să participe la efectuarea expertizei privind litigiul cu Jianu Niculina (vezi anexa nr. 25).

Expertiza tehnică întocmită în cauză de către expertul Floricel Ovidiu a stabilit că terenul ce urmează a fi expropriat are valoarea de 638, 39 mp iar valoarea totală a despăgubirilor ce urmează a fi acordate pârâtei Jianu Niculina este de 218,534 RON, sumă compusă din: 199,194 RON suma reprezentând valoarea terenului, 17,980 RON – valoarea construcțiilor identificate pe acesta și 1360 RON – valoarea lucrărilor de desființare a plantațiilor (conform raportului de expertiză întomit de expertul Chiorean Cornel).

În ședința publică din cadrul Tribunalului Vâlcea, secția civilă, din data de 08.02.2006, analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că sunt întrunite cerințele prevăzute de Legea 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică și faptul că reclamanta a îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de lege, astfel încât apreciază ca vădit fondată cererea acesteia de expropriere pe care o admite ca atare.

În ceea ce privește suprafața de teren supusă exproprierii și suma totală a despăgubirilor, instanța dispune exproprierea suprafeței de 638,39 mp, cu obligarea reclamantei la plata sumei de 218.534 RON despăgubiri către pârâta Jianu Niculina, potrivit art. 13 din Legea 33/1994.

În privința solicitărilor formulate de către pârâtă prin cererea reconvențională, instanța consideră că acestea sunt întemeiate în legătură cu obligarea reclamantei la plata despăgubirilor pentru daunele provocate prin actul de expropriere, însă, în legătură cu pretenția pârâtei de a fi obligată reclamanta la realizarea zidului de sprijin pe lungimea terenului afectat de săpături, instanța judecătorească apreciază solicitarea ac fiind neîntemeiată în condițiile în care a fost formulată cu ocazia notelor scrise, fără a fi supusă unei dezbateri contradictorii a părților și fără a se administra probe pe această cerere. Astfel că, cererea nu este admisă pe motiv că nu face obiectul judecății.

În consecință, cererea nefăcând obiectul judecății, nu poate fi admisă sub acest aspect.

În numele motivelor indicate anterior Tribunalul Vâlcea, secția civilă, prin sentința nr. 74/08.02.2006 hotărăște (vezi anexa nr. 26):

admite acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Râmnicu Vâlcea prin primar, în contradictoriu cu pârâta Jianu Niculina, cu domicipiul în Râmnicu Vâlcea, strada Radu de la Afumați, nr. 20, județul Vâlcea, având ca obiect evacuare;

admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâta Jianu Niculina;

dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică a suprafeței de 638,39 mp;

obligă reclamanta municipiul Râmnicu Vâlcea la plata sumei de 218.534 RON către pârâta Jianu Niculina, cu titlu de despăgubiri.