Exprimarea valorii culturale romanesti prin intermediul arhitecturii baroce si neoclasice din Sibiu [302444]

[anonimizat]:

LECTOR DR. TEODORESCU CAMELIA

STUDENT: [anonimizat]

2009

CUPRINS

Introducere

Metodologie

Capitolul I: 1. [anonimizat] a [anonimizat]

1.1. Exprimarea in literatura a termenilor de baroc si neoclasic

1.2. Aria comuna de utilizare a valorilor arhitecturale in turism (legatura dintre turism si arhitectura)

Capitolul II: 2. Istoria spatiului sibian si posibilitatile de valorificare turistica

2.1. Barocul in Imperiul Habsburgic (cand, cum..)1780+

2.1.1. Principalele evenimente si constructii din perioada baroca in Transilvania si Sibiu

2.1.2. Personalitati marcante in implementarea peisajului baroc in Sibiu (Bruckenthal)

2.2. Neoclasicul si perioada de implementare in spatiul european

2.2.1. Principalele evenimente ce au favorizat aparitia stilului neoclasic in Romania si Sibiu

2.2.2. Principalele constructii neoclasice institutionale

Capitolul III: 3. Barocul si rolul lui in turismul din Sibiu

3.1.Sibiu capitala culturala europeana

3.2 Pietele sibiene si localizarea constructiilor baroce

3.3. Istoricul cladirilor baroce si semnificatia lor

3.4. Realizarea unui traseu de evidentiere a barocului sibian

Capitolul IV: 4. Neoclasicul si rolul lui in turismul din Sibiu

4.1. Localizarea constructiilor neoclasice in pietele sibiene

4.2. Istoricul cladirilor neoclasice si semnificatia lor

4.3. Realizarea unui traseu de evidentiere a [anonimizat] a Transilvaniei, prezentându-se ca o [anonimizat]-geografic, economic și uman. [anonimizat] a asigurat în mare parte resursele de trai si a [anonimizat], [anonimizat].

O deplasare in tinutul transilvanean este echivalenta cu o [anonimizat], [anonimizat],[anonimizat].

[anonimizat] o bogatie arhitecturala care se asterne pe 80 de hectare. [anonimizat], mentinand astfel spiritul si atmosfera veacurilor de mult apuse.

[anonimizat], Sibiul reprezinta o legatura de circulatie a [anonimizat] o cultura si civilizatie prospera. [anonimizat] a eposcopilui evanghelic si s-a dezvoltat pe ruinele Cedoniei. A aparut astfel o noua asezare pe malul raului Cibin, o [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]. [anonimizat] a [anonimizat], iar românii l-au numit Sibiu.

Sibiul s-a dezvoltat pe locul anticei asezari daco-romane Cedonia ale carei urme au fost identificate in cartierul Gusterita de astazi. Intemeierea lui este legata de colonizarea sasilor in Transilvania, in secolul al XII-lea, de catre regele Ungariei Geza al II-lea. Numele orasului (Cibinium) a fost pomenit pentru prima data intr-un document papal din 1191ș sasii l-au numit Hermannstadt – “orasul lui Hermann”, probabil dupa numele lui Hermann von Salza, Mare Maestru al Ordinului Teutonilor intre 1209-1239. Dupa invazia tatarilor din 1241, in urma careia asezarea a fost distrusa, Sibiul a fost fortificat, in patru etape (secolele XIII-XVI), cu masive ziduri, prevazute cu 39 turnuri de aparare si 5 bastioane, care se intindeau pe aproximativ 4 km. S-au pastrat de atunci bastioanele Soldisch si Haller, turnurile Scarilor, Sfatului, Dulgherilor, Archebuzierilor, Olarilor, Gros, Pielarilor, Pulberariei. Intrarea in cetate se facea pe frumoasele porti fortificate ale Ocnei, Gusteritei (Elisabeta), Turnului si Cisnadiei, din pacate demolate in secolul al XIX-lea. In 2006, Primaria municipiului Sibiu a demarat un laudabil proiect de reconstruire a turnului Portii Cisnadiei.

Orasul de pe marginea raului Cibin detine toate caracteristicile unui burg saxon autentic, cu strazile stramte si abrupte, cu locuinte insiruite ale mestesugarilor de-alungul lor, cu pietele mari la intersectia de drumuri, care inca ne amintesc de vremurile in care acestea erau adevarate nuclee ale comunitatii. Elemente ca zidurile de incinta, turnurile, bastioanele, constituiau o adevarata structura de aparare, iar pasajele, scarile si podurile ne ofera o adevarata incursiune intr-un Ev Mediu autentic.

Cu timpul, acestui sistem medieval i s-a intiparit si o linie baroca, care a amplificat frumusetea orasului prin elemente de arhitectura caracteristice barocului vienez, dupa intrarea Transilvaniei sub administratie habsburgica. Acestor jocuri de arhitectura cu volume si intersectii de spatii, li se datoreaza frumusetea orasului germanic de astazi.

Fatade de cladiri baroce in nuante pastel, stoluri de porumbei, murmure de fantana arteziana, zeci de turisti care zabovesc aici la nesfarsit, plini de incantare, cafenele si terase deschise vara la orice ora din zi si din noapte, sunete discrete rasunand din orologiul din turnul Bisericii Evanghelice la fiecare sfert de ceas, aceasta este atmosfera in care ne lasam invaluiti din momentul in care pasim in Piata Mare. Este cu adevarat una dintre cele mai mari piete ale unui oras din Transilvania, are o lungime de 142 m si o latime de 93 m.

In general, splendidele case din Piata Mare, caracterizate prin prezenta unor elemente gotice, renascentiste, neoclasice, dar indeosebi baroce, au apartinut nobililor ori unor personaje care au jucat un rol de seama in viata cetatii: Casa Albastra (nr.5), Casa Generalului (nr.7), Casa Hecht (nr.8), Casa Haller (nr.10), Casa Lutsch (nr.13), Casa Weidner – Reussner – Czekelius (nr.16).

Metodologie

Capitolul I

Pozitia geografica – cadru favorabil de dezvoltare a peisajului baroc si neoclasic, Municipiul Sibiu

Fig.1 Localizarea arealului de studiu

Sibiu mai demult Sibiiu este reședința de judet și cel mai mare municipiu al Sibiului. Este un important centru cultural și economic al Transilvaniei. In 2007 a fost desemnat capitala europeana a culturii, alaturi de Luxembourg, cu care are o stransa legatura datorita primilor colonisti sasi care s-au stabilit aici in secolul al XII lea, ei fiind originari din zona raului Moselle, actual teritoriul Luxembourgilui. Deține titlul de oraș martir. Are o populatie de aproximativ 155.000 locuitori.

La aproximativ 100 de kilometri distanta se afla statiunea Balea cu lacul glaciar, iar la 37 de kilometri distanta de centrul orasului se afla statiunea de montana Paltinis. Fiind unul dintre cele mai insemnate si prospere orase din Transilvania, Sibiul este nucleul colonistilor sasi salasluiti in zona. In ultimii ani a intampinat o crestere economica si culturala semnificativa, devenind unul dintre orasele in care strainii investesc din ce in ce mai mult.

Localizare

Fig. 2 Harta fizico-geografică a arealului studiat

Orașul Sibiu se află în apropierea Munților Făgăraș (~ 20 km), a Munților Cindrel (~ 12 km) și a Munților Lotrului (~ 15 km), care delimiteaza depresiunea în partea de sud-vest.

La nord și est, regiunea municipiului Sibiu este marginita de Podișul Târnavelor, care se intinde până deasupra Văii Cibinului, prin Dealul Gușteriței. In prezent orașul Sibiu ocupa o suprafață de 12164 ha.

Ca repere cartografice: localitatea este localizata la 45°47' latitudine nordică (pe acelasi aliniament cu orasul Lyon) și 24°05' longitudine estică (aproximativ pe acelasi aliniament cu Atena). Față de nivelul mării, altitudinea variază între 415 m în Orașul de Jos și 431 m în Orașul de Sus (burgul Sibiului).

In ceea ce priveste traficul rutier, Sibiul este traversat de drumurile europene E68 (Arad – Sibiu – Brașov) și E81 (Cluj Napoca – Sibiu – Pitești – București), drumurile naționale DN1 (București – Brașov – Sibiu – Cluj Napoca – Oradea) și DN7 (București – Pitești – Sibiu – Deva – Arad) si DN14 care pleaca de aici spre Mediaș – Sighișoara – Tg. Mureș.

Din punct de vedere al transportul feroviar, magistralele București – Brașov – Făgăraș și București – Pitești – Rm. Vâlcea se intalnesc la Sibiu pentru a se îndrepta spre partea de vest (Deva – Arad) si nord-vest (Copșa Mică – Cluj Napoca – Oradea) a tarii. Din Sibiu există si legături directe cu Budapesta – Viena și București – Sofia.

Cel mai rapid mijloc de transport pentru a ajunge în batranul Hermannstadt este reprezentat de cel aerian. Sibiul dispunand de un aeroport internațional modern. Aeroportul International Sibiu este situat la 5 km de oras in directia vest, cu acces direct la soseaua E81. Companiile aeriene care opereaza pe acesta sunt: Austrian Airlines, Blue Air, Lufthansa, Tarom si Wizz Air und Menzies Airlines.

Linia aeriană națională oferă curse spre București, Munchen și Viena iar o alta particulară, cea mai importantă din Transilvania, asigură curse zilnice spre Germania, Italia, Republica Moldova si Franta.

Exprimarea in literatura a termenilor de baroc si neoclasic

Barocul, este in acelasi timp o perioada din istoria europeana cat si un curent artistic care s-a nascut in Italia, la Roma in jurul anilor 1600. Apare ca parte a Contra-reformei, Biserica Catolica, cautand sa atraga masele si sa combata protestantismul. Pentru atingerea acestui deziderat, bisericile au capatat un aspect mai ostentativ ca niciodata.

Stilul baroc este regasit in arhitectura, literatura, pictura, filozofie, dans, muzica, mobilier, scultura si chiar teatru.

Termenul “baroc” utilizat de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, are origini incerte: poate deriva de la “barroco”(in limba portugheza, perle cu forma neregulata), sau din baroco(introdus de scolastici in Evul Mediu pentru a indica un silogism artificios, termenul va desemna apoi orice rationament pedant si bizar). “baroc” devine, asadar, sinonim cu capriciul, excesul retoric si extravaganta, adica cu uratul sau prost gust.

In spaniola exista termenul de “barrueco”, ca si cel de “berrocal”ce face referire la un ansamblu de stanci.

Barocul se impune in arhitectura si in urbanismul Europei Centrale abia in secolul al 17-lea si este insotit in evolutia sa ulterioara anului 1700 din ce in ce mai consistent de influentele exercitate de clasicism si de rococo. Uneori barocul central-european isi manifesta dinamismul si prin usurinta cu care contopeste formele clasice cu cele gotice.

Termenul a fost aplicat unui stil arhitectural dinamic, plin de spectacol, dramatism si culoare. Fatadele cladirilor construite in aceasta perioada(secolele XVI-XVIII) aveau suprafete curbate, iar planurile erau compuse din ovaluri inlantuite. Coloanele si pilastrii si grupau cate doua, cu distante intermediare variabile, micsorandu-se catre centrul fatadelor, de parca s-ar fi aflat in miscare. Aceste linii si suprafete dinamice imbinau arta si arhitectura, creand iluzii ludice de lumina, culoare si textura.

Iradiind din Italia si Franta, apoi in Spania si Portugalia, barocul este primul stil arhitectural care trece granitele Europei pentru a se raspandii in coloniile Lumii Noi, in India si Filipine.

Literatura de specialitate contemporana considera ca incheierea arhitecturii baroce s-a produs la mijlocul secolului al 19-lea.

Nascut la sfarsitul secolului al 16-lea, definit in cel urmator si incheiat in secolul al 19-lea, barocul din Europa Centrala s-a bucurat de o existenta relativ lunga, neavand cum sa se desfasoare in conditii de puritate stilistica absoluta, evolutia sa fiind insotita de elemente din rococo si clasicism.

Neoclasicismul a aparut in secolele XVII-XVIII, revenindu-se intr-o oarecare masura la simplitatea antichitatii, ea fiind vazuta ca o punte spre ratiune, iar revenirea spre clasicism era o reactie fata de excesele stilurilor baroc si rococo..

Stilul neoclasic a adoptat stilurile antice, pe care le-a adaptat si dezvoltat cu ajutorul noilor descoperiri stiintifice din matematica si astronomie, ce au influentat tehnicile de constructie.

Neoclasicismul provine din Franta, unde la sfarsitul domniei lui Ludovic XVI, incep sa apara in arhitectura elementele clasice. Inalta scoietate l-a preferat pentru resedintele private, iar arhitecti inovatori l-au introdus si in cazul unor cladiri municipale.

Neoclasicismul arhitectural poate fi sintetizat prin simplitate si rationalitate. Aspirand sa imite echilibrul armonios al Greciei Antice, neoclasicismul imita ornamentatia superflua de tip baroc sau rococo: nu mai sunt acceptate irationalul si neprevazutul formei, acesta din urma trebuind sa fie dictata de functie. Palatul neoclasic nu-si permite efecte scenografice, iar elementele constitutive tind sa-si dezvaluie imediat rolul structural.

Cupola si rotonda sunt trasaturi predominante ale stilului arhitectural neoclasic, iar spre deosebire de baroc, acestea nu era folosite doar pentru cladirile ecleziastice. Spre exemplu Rodonta si cupola Muzeului de Antichitati din Berlin sunt influentate in mod direct de Panteonul din Roma.

Aria comuna de utilizare a valorilor arhitecturale in turism

Demonstrarea existentei arhitecturii in turism dateaza inca din 1856, atunci cand John Ruskin raspunde la chestiunea privind legatura dintre arhitectura si turism, mentionand ca: „Arhitectura este arta care așează și împodobește edificiile ridicate de om pentru orice fel de utilizare, astfel încât perceperea lor să contribuie la sănătatea sa mintală, puterea și plăcerea sa”, oferind astfel trecerea de la arhitectura spre turism, cuprinzand divertismentul,distantarea si destinderea aduse de calatoria in sine.Diverse moduri de calatorie s au intalnit inca din cele mai vechi timpuri, incluzand chiar si calatoriile in scopul de a cunoaste. Drept consecinta a revolutiei industriale,fenomenul turistic a cunoscut o evolutie datorita tehnologiei si industriei transporturilor.Diferitele tipuri de turism intalnite de a lungul timpului sunt interconectate intre ele:astfel turismul cultural coexista alturi de turismul de agrement, de afaceri si cu noile forme de turism ca cel de afaceri, de pelerinaj, ecoturismul, agroturismul si cel de odihna si recreere.

Arhitectura este o parte integranta a turismului, fiind o componenta a turismului cultural. O definitie a acestuia relevanta pentru lucrarea de fata o gasim in 1976 data de ICOMOS:

„Turismul cultural este acea formă de turism al cărui scop este, printre multe altele, descoperirea de monumente și situri. Turismul cultural exercită asupra acestora din urmă unefect pozitiv, în măsura în care și contribuie, pentru a-și satisface propriile interese, la întreținerea și protecția acestora. Datorită beneficiilor socio-culturale și economice pe care leoferă populațiilor implicate, această formă de turism justifică de fapt eforturile de întreținere și de protecție pe care comunitatea umană le pretinde” (Carta Turism Cultural, ICOMOS, 1976).

Astfel, definitia turismului cultural atribuita de catre ICOMOS arata relatia dintre turism si patrimoniul construit (situri si monumente), dar si intretinerea si protectia acestuia. Rezulta ca aria comuna de utilizare a arhitecturii in turism cuprinde orase, sate sau situri in care sunt prezente valori arhitecturale, ce infatiseaza o atractie deosebita si antreneaza fluxuri de turisti.

Capitolul II

Istoria spatiului sibian si posibilitatile de valorificare turistica

Legenda spune ca satul ce a precedat orasul de la marginea Cibinului a fost intemeiat de nobil saracit din Nurnberg, pe nume Hermann, care-si parasise stapana, sotia regelui Stefan al Ungurilor. Se spune ca primele colibe el le-ar fi ridicat inca din jurul anului 1000.

O alta legenda spune ca printre colonistii ce se indreptau spre sudul Ardealului s-ar fi aflat si un cioban foarte pricopsit, care a cerut conducatorilor cetei sa-i dea numai atat pamant cat cuprinde pielea unui bivol, lucru fagaduit. Ciobanul a luat-o inaintea celorlalti camarazi si cand a ajuns pe locul de astazi al Sibiului, a taiat pielea in fire atat de subtiri ca a putut acoperii cu ele toata vatra de mai tarziu a orasului. Conducatorul cand l-a ajuns din urma, se aseaza si el pe acelasi loc si ii ingaduie pamantul.

Din punct de vedere istoric, intemeierea Sibiului este o fapta a colonistilor sasi ce veneau din tinutul Rinului si se asezau pe locurile bogate ale vechii Dacii, la jumatatea secolului al XII-lea. In izvoarele istorice de la inceputul secolului al XIII-lea se pomeneste de Hermersdorf la 1223 si apoi de o “villa Hermani”. La sfarsitul secolului al XII-lea exista o informatie privind satul, venita de la regele Bela al III-lea al Ungariei. Satul a fost o mica asezare omeneasca pe langa drumul Gusteritei, in spatele bisericii burgului ce se ridica pe o colina, pe locul catedralei luterane de astazi, spre a alcatui un adapost mai bun locuitorilor din vale.

In prima jumatate al secolului al XIII-lea, satul precedent Sibiului de azi a trecut printr-un greu foc de incercari, fiind distrus de catre hoardele tatarilor. Intre locuitorii ramasi fierbea insa dorul reinvierii si hotararea de a izbutii ca strajeri la frontiere. Dupa distrugerea satului de catre tatari, urmand o evolutie ce duce spre orasul de astazi. Calea Gusteritei pe care au aparut primele case, apar noi cladiri ce se apropie tot mai mult de locul garii de astazi. Aici apare o manastire a dominicanilor si biserica Sfintei Cruci, iar in coltul de azi al strazii Sarii se gaseste biserica Sfanta Elisabeta. Inca din aceasta perioada apar o multime de strazi stramte.

In secolul urmator peisajul orasului se imbogateste. Satul incepe sa ia o forma clara de cetate. Cea de-a treia centura de fortificatii le intregeste pe celelalte doua, deja existente. De-a lungul zidurilor de apare apar – in orasul de sus – primele patru mari strazi ce converg spre Marele Ring: strada Mitropoliei, strada Regele Mihai I, apoi strada Avram Iancu si strada Regina Maria. Cetatea incepe sa prinda viata, prin agitatia specifica. Infatisarea muncitoreasca era alcatuita din 19 bresle cu 25 de mestesuguri. Astfel in jurul anului 1360, satul devine oras, iar viitorul ii este asigurat. Cetatea si scaunul Sibiului, tinand cont de taranimea ce se afla in imprejurimile sale, incheie contract cu satele de munte inconjuratoare la 1383, sate ce le asigurau bogatiile.

Secolul al XV-lea incheie evolutia spre oras. Mestesugurile sunt tot mai evident abordate de catre agricultori, iar negustorii sibieni se duc pana la Viena, Praga, Danzing, Hamburg dar si in Levant si tarile romanesti. O numerotare a caselor din anul 1458, releva existenta a 893 de gospodarii, iar constructiile continua intr-un ritm accelerat. Acum apare o noua centura intre zidurile cetatii si orasul de jos. La sfarsitul secolului, Sibiul a devenit o cetate de tipul egalilor ei medievali. In aceasta perioada apare si unul dintre cele mai importante monumente ale orasului: Catedrala Evanghelica, nevoie unei cladiri monumentale impunandu-se tot mai mult. Numarul in crestere al locuitorilor fiind prea mare pentru a mai putea fi adapostiti in vechea biserica in stil roman de pe colina Burgului. La 1471 catedrala isi desfasoara turnul inalt si masiv si zidurile cu infatisare de forturi pe locul fostei biserici a burgului.

Cel de-al XVI-lea secol modifica in continuare chipul orasului. In anul 1510 se constata o crestere a numarului de case cu peste 400, dar intarirea cetatii ramane preocuparea primordiala a cetatii. Sunt construite noi bastioane cum ar fi cel din strada Ocnei si bastionul Haller. De asemenea se dubleaza ziduri si apar platforme de aparare.

Secolul al XVII-lea este cel in care fortificarile se incheie. Locotenentul imperial Visconti prezinta in anul 1699 un plan al cetatii ce cuprindea: 39 de turnuri, 2 platforme si 4 bastioane, inconjurate de lacuri peste a le intari si mai mult puterea de aparare, astfel fortificatiile erau complete. Noua stapanire a imperialilor catre sfarsitul secolului reprezinta evenimentul cel mai important. Cu sosirea acestora, orasul trece sub stapanirea altei coroane. Evolutia de la satul secolului al XII-lea pana la cetatea din jurul anilor 1700, trebuie vazuta ca o creatie a localnicilor. Burgul bisericii reprezinta nucleul principal, Turnul Sfatului, centurile de fortificatii, monumentala catedrala Evanghelica, reteaua principala de strazi atat in orasul de sus cat si in cel de jos apar pe rand in parcursul celor cinci secole de truda ale populatiei locale, astfel ca apare o adevarata cetate ce poate rezista in calea asediului turcesc. Toata aceasta creatie nu s-ar fi putut realiza fara ajutorul populatiei romane din jur si fara resursele de care dispune arealul Sibiului.

Sibiu, pana in anul 1700, se infatisa cu chipul sau adevarat, acela de cetate de piatra si caramizi si numai dupa intrarea in secolul al XVIII-lea apare drept o asezare de mestesugari si negustori. Sibiul inca avea un aer sobru ce modela populatia, fiind inca cu grija asediilor si a epidemiilor ce induceau o nesiguranta de zi cu zi. Rezulta astfel, caracterul oamenilor, fiind unul calm, inchis, incuiat comunicativitatii. Zilele de azi mostenesc multe dintre aceste elemente ale trecutului, astfel ca alaturi de ruine si cladirile ramase, se observa si o anumita asprime a populatiei.

Stapanirea imperialilor aduce orasului o alta fatada, intrand intr-o alta perioada de dezvoltare. In aceasta etapa sunt introduse cladiri cu o mare atentie in ceea ce priveste arta, aducand un aer mai deschis, mai propice mediului social cu o viata mai senina, mai frumoasa, asa cum este spiritul Vienei de la acea vreme. Secolul al XVIII-lea, deschide usile unor curente noi, cu o alta mentalitate ce incearca sa schimbe vechiul spirit sasesc, ce era impregnat de o ostilitate fata de progres. Sasii, erau adeptii conservarii patrimoniului deja existent si al evolutiei in aceeasi directie invechita. In ciuda luteranismului ce avea un caracter conservator, catolicismul ce vine odata marele imperiu Habsburgic, isi pune amprenta asupra orasului fara dreptul de opunere al localnicilor. Astfel, desi sasii aveau o legatura de sange cu colonizatorii, acestia s-au privit aproape un secol si jumatate drept straini, revolutia din anul 1848 aducandu-i la un numitor comun. Odata cu venirea imperialilor se observa un aport deosebit de lucrari in evolutia urbanistica si arhitecturala a orasului, construindu-se noi: parcuri, biserici, statui si cladiri cu scop militar, ce aduc un plus de atractie pentru turismul de azi. Tot in secolul al XVIII-lea isi face aparitia in oras si baronul Samuel von Brukenthal, venit si el tot din Viena. Apar spre sfarsitul secolului si trei biserici ale orasului, prin patrunderea romaneasca, care pana acum se situa in cea mai mare parte in afara zidurilor cetatii. Spiritul romanesc facandu-si simtita prezenta mai intai in cartierele din orasul de jos, apoi urcand spre mijlocul cetatii, avand o evolutie convergenta.

La inceputul secolului, imperialii incep constructia unei noi cetati la Poarta Cisnadiei, constructie ce este insa abandonata, iar in jurul ei in deceniul al 7-lea apar primele case din suburbia Iosefin. In anul 1733, se sfinteste in Piata Mare, biserica romano-catolica, constructia sa fiind inaintata de catre cultul catolic si sustinuta de oficiali. In 1734, generalul-conte al imperiului daruieste tot Pietei Mari, statuia catolica a Sfantului Ioan Nepomuk, acesta devenind patronul spiritual al Sibiului. Tot in aceasta perioada Ursulinele incep constructia manastirii. Catolicismul si-a amplasat cladirile de cult chiar in centrul cetatii, sperand ca astfel importanta luteranismului va scadea. Localnici totusi au ramas credinciosi cultului protestant, comunitatea evanghelica numarand in 1765 nu mai putin de 6557 de adepti.

In anul 1772 isi face aparitia si cel mai vechi hotel din tara, Hotelul Imparatul Romanilor. Influenta baronului Brukental isi face acum simtita prezenta, cu o atentie deosebita asupra artei. El aduce spiritul Vienei, ce se raspandeste rapid in cetate, aceasta devenind o asezare pasnica, in care se naste o nobilime a artei. Astfel, datorita lui, apare in anul 1788 Palatul Brukenthal, ce are o infatisare baroca, iar acesta alaturi de celelalte resedinte de vara ale baronului se impun drept exemple pentru locuitori. In aceasta perioada se impune stilul arhitectural baroc, Samuel von Brukenthal fiind unul dintre promotorii acestuia. La sfarsitul acestui secol apar si cele doua biserici romanesti, una greco-catolica ce se afla dincolo de Cibin si la 10 ani diferenta si cea ortodoxa din strada Lunga. Ca o imagine de ansamblu a acestui secol avem constructia bisericilor, instalarea barocului, construirea teatrului, dar si lucrari edilitare cum are fi aparitia pavajelor, promenadei dintre teatru si cazarma, sistematizarea Cibinului etc. In anul 1790, orasul avea o populatie de aproximativ 15 000 de locuitori, in aceasta fiind cuprinsa si armata, dar si un numar de 1145 de case in oras si 492 in cartiere. Cartiere noi iau nastere cu mare amploare.

Sibiul capata un nou aer, o viata sociala mai elaborata, intre zidurile cetatii avand loc tot mai multe evenimente culturale si artistice: teatru, muzica, arta plastica, toate acestea avand scopul de a ne duce cu gandul la capitala imperiala. De asemenea odata cu trecerea timpului si cu imblanzirea timpurilor se observa o schimbare a comportamentului si a mentalitatii sasilor.

Secolul al XIX-lea aduce, ca si in alte parti ale tarii, urbanizarea moderna, comoditatea personala, dar si distrugeri ale cladirilor si monumentelor istorice. Ziduri, porti si turnuri ale cetatii sunt nemilos demolate ceea ce duce spre o uniformitati monotona a urbanismului modern.

Majoritatea constructiilor publice ce se ridica in acest secol, sunt cu specific militar, cum ar fi: scoli militare, depozite, cazarmi, edificii ce nu mai dau importanta aspectului artistic si construite numai pentru utilitatea pe care o aveau. Orasul capata un pronuntat caracter militar prin constituirea unei garnizoane bogate si profita si de venituri mari.

Cladirile civile apar si ele in numar mare, la inceputul secolului avand loc terminarea constructiei Casei Fileck – Episcopia Evanghelica de astazi – in coltul de sud-est al Pietei Mari. Apar promenade, cum ar fi cea din Parcul Arinilor, inceputa in anul 1859. Drumul spre Dumbrava Sibiului si amenajarea acestuia arata iubirea sibienilor pentru natura. Alte opere urbanistice din acest secol sunt: introducerea electricitatii, fiind al treilea oras din tara; a tramvaiului, fiind al doilea oras al Europei cu astfel de transport; canalizarea; apeductul si baia populara, toate acestea dand un aspect modern orasului, trecand peste spiritul conservator si medieval din trecut.

Populatia Sibiului din anul 1857, insumeaza 13 872 de locuitori fara armata, iar in 1890 ajunge la 21 434, inregistrandu-se o crestere in acest interval, de 6500 de persoane.

Secolul XX aduce o dezvoltare fara precedent a cartierelor. Cladirile importante ce apar sunt: Palatul comandamentului Corpului de Armata(1904), Baia Populara(1904), Tribunalul(1908), Scoala cadetilor(1909) si Cazarma cavaleriei(1912). Apar cele 2 poduri peste Cibin. Doua cladiri monumentale ce tin de latura culturala sunt: Catedrala ortodoxa din strada Mitropoliei, avand o constructie inspirata dupa modelul Sfintei Sofia din Istanbul si Muzeul Asociatiunii, ce adaposteste opere ale literaturii si artei romanesti.

Dupa Marea Unire de la 1918, cele mai multe cladiri publice importante apartin invatamantului. Fiind un centru universitar de prima clasa, Sibiul a trait dupa unire o adevarata epoca de inflorire. Apar atat scoli care apartin cultelor bisericesti cat si scoli inchinate unor personalitati: Gheorghe Lazar, Carmen Sylva, cat si alte cladiri precum Palatul Primei Ardelene, ce contine basoreliefuri artistice.

In prezent populatia Sibiului ajunge la numarul de 169 706 locuitori, un numar de 8 ori mai mare fata de anul 1890, ce se datoreaza extinderii orasului de jos prin aparitia noilor cartiere dar si a functiilor pe care orasul le capata.

In ceea ce priveste luptele prin care a trecut orasul, se evidentieaza inca din secolul al XIII-lea, navalirea tatarilor, ce au nimicit satul precedent cetatii. Urmand ca in anul 1432 cetatea sa sufere primul asediu al hoardelor turcesti. Aproape intreg secolul al XV-lea, Sibiul, este sub focul armatelor turcesti, cetatea devenind bine cunoscuta la Constantinopol: “Orasul vostru se bucura de un mare nume printre Turci si ei spun ca le este opreliste in drum, ca ei vor sa o inlature si sa cucereasca orasul vostru. Va sfatuim pentru aceea sa va intariti orasul ca sa nu-l pierdeti”(dupa E. Sigerus, III, 66) scrisoare de la patriarhul Constantinopolului catre primarul cetatii in 1453.

Din urmatorul secol, se adauga si pericolul principilor ardeleni, cu care sasii nu s-au inteles vreodata. Astfel la 1529 Regele I. Zapolya asediaza cetatea alaturi de o oaste turceasca. La sfarsitul secolului, desfasurandu-se in proximitatea Selimbarului cunoscuta batalie a lui Mihai Viteazul. Urmeaza asediile imperiului habsburgic, ale lui Stefan Csaky, maresalului Sigismund Bathory ce a asaltat cetatea mai mult de un an. Imparatul Rudolf in alianta cu Radu Serban al Munteniei patrunde in Ardeal, se intalneste cu imperialii la Medias, dar asalteaza fara succes Sibiul. In 1660 are loc atacul lui Racozy, asalt ce dureaza 5 luni, orasul fiind bombardat cu ghiulele aprinse. La 1683 un pașă cu o armata de 80 000 de soldati asalteaza cetatea. In secolul XVIII-lea , imperialii se stabilesc aici si stapanesc orasul, pericolul otoman fiind suprimat, iar la randul lor si principii transilvaneni ingenunchiati. Doar cultul catolic mai deranja locuitorii evanghelici, iar sentimentele nationale se intareau tot mai curajos, pregatindu-se reactii brutale la fel ca cele ce urmau sa vina la 1848-1849 impotriva Ungurilor.

Revolutia de la 1848 a adus Sibiului un dezastru mai mare si decat pe vremea asupririlor turcesti. Orasul a fost astfel invadat de catre ungurii lui Kossuth care au jefuit, incendiat si ucis dupa obiceiul lor. Asupra orasului s-a dezlantuit o inversunare de inteles a sasilor si romanilor contra uniunii cu Ungaria. Astfel la data de 27 Martie 1848, magistratii sibieni au cerut sfatului Universitatii, trimiterea unei adrese de loialitate pentru imparatul de acelasi sange cu sasii. Cu trecerea timpului se simtea din ce in ce mai mult amenintarea rascoalei maghiare ce urma sa vina, iar orasul a fost cuprins de “raceala” evenimentelor istorice. Tinerimea, studentii de la Academia de Drept si copiii nobililor au pregatit in sala teatrului o manifestatie zgomotoasa pentru imperiali. Dupa al doilea act al tragediei lui Schiller – Hotii – cand panza cortinei s-a ridicat, in locul actorilor a aparut un tanar jurist cu un steag si tipa impotriva ungurilor, fiind ulterior ajutat de intreaga sala, unde se afla toata lumea buna a orasului. Manifestatie ce continua si a doua zi sub alte forme pe Turnul Sfatului. Aceste obrazniciri urmeaza a fi platite cu mare sacrificiu. Urmeaza ca din ianuarie pana in septembrie 1849, aproape 9 luni, Sibiul sa treaca prin groaza si salbaticia asigurata de razbunarea ungurilor. Pentru prima data in lunga sa istorie, cetatea cade in mainile revolutionarilor, dupa o lunga impotrivire. Timp de 4 luni, maghiarii au stapanit cetatea. La 20 iulie inceteaza ocupatia lor, dar la 5 august mai dau o lovitura asupra orasului, pe care il cucereste din nou, dar de data aceasta doar pentru 12 ore, fiind invinsi de generalul rus Luders. Orasul a pastrat drept urme ale revolutiei doar denumirile a doua strazi: strada Santului pe locurile unde se separau atunci transeele imperiale si strada Begnini.

Sibiu este astfel un oras cu un ridicat potential turistic, atat din punct de vedere cultural, avand o istorie bogata, plina de evenimente ce au dus la modificarea orasului, la construirea de edificii si structuri de aparare ce inca stau in picioare si isi prezinta greutatile prin care au trecut, observandu-se influentele diferitelor popoare ce au incercat sa il cucereasca, cat si prin activitatile ce se pot desfasura in cadrul orasului sau in imprejurimile acestuia.

Barocul in Imperiul Habsburgic

Era barocului in Imperiul Habsburgic incepe in secolul a in a doua jumatate a secolului al XVII-lea. O personalitate marcanta care a introdus barocul italian in centrul Europei este Johann Bernhard Fischer von Erlach, un cunoscut arhitect al epocii habsburgice.

Fischer von Erlach s-a nascul in anul 1656 in apropiere de Graz si provenea dintr-o familie de mestesugari. La varsta de 16 ani, el calatoreste in Italia, unde se stabileste o buna perioada si urmeaza cursuri de sculptura si arhitectura. In aceasta perioada el il intalneste pe Bernini, iar stilul sau capata influente de la lucrarile lui Borromini, dar adopta si stilul palladian. In anul 1687 se intoarce in Austria si este numit arhitect al curtii imperiale. Astfel dupa infrangerea turcilor in batalia de la Viena, familia de Habsburg dorea o arhitectura care sa-i expuna puterea, iar grandioasele fatade si somptuozitatea barocului lui Fischer se potriveau cu dorintele acesteia. Cat timp a fost arhitect de curte, sub influenta a trei imparati, Fischer a construit multe lacase de cult, palate, dar si cladiri laice asa cum este Biblioteca Curtii din Viena – Hofbibliothek. In 1707 construieste planul palatului Clam Gallas din Praga, palat in care lumea a dansat la balurile organizate si a participat chiar si la concerte ale unor artisti precum Mozart si Beethoven.

Alte constructii importante ale acestui arhitect sunt: Biserica Colegiului din Salzburg – Kollegienkirche – construita intre 1694-1707; Biserica Sf. Carol, una dintre cele mai mari biserici din perioada baroca, cu columne romane, avand o intrare impresionanta.

Fig. 3 Biserica Sfantul Carol

Sursa: https://it.wikipedia.org/wiki/Chiesa_di_San_Carlo_Borromeo_(Vienna)

Fig. 4 Biblioteca Curtii din Viena – Hoffbibliothek

Sursa: https://viennaphoto.wordpress.com/tag/osterreichische-nationalbibliothek/

Un alt important arhitect si constructor austriac a fost Jakob Prandtauer. Acesta imba structurile austriece traditionale cu elemente din barocul italian si astfel isi creaza propriul stil arhitectural si de ornamentatie. A trait si creat in Austria, la St. Polten, unde a construit palate, poduri si mari abatii. Cea mai importanta creatie a sa a fost Abatia Melk, care insa a fost termina de vasul sau, Joseph Munggenast in 1736. Abatia este una dintre cele mai spectaculoase exemple de arhitectura baroca austriaca. Initial ea a fost un palat fortificat ce ofera o impresionanta vedere asupra Dunarii ce trece prin fata ei, fiind situata la inaltime pe un tarm stancos.

Fig. 5 Abatia Melk

Sursa: http://hauerli.deviantart.com/art/Abbey-Melk-Austria-322374213

2.1.1. Principalele evenimente si constructii din perioada baroca in Transilvania si Sibiu

“Arhitectura baroca, devine un concept util numai atunci cind denota concretizarea unui anumit tip de spatiu existential …” (Christian Norberg-Schulz, The Baroque and its Buildings, in Millon, Henri A. (coord.), The Triumph of the Baroque. Architecture in Europe 1600-1750, Londra, 1999)

Datorita situatiei politice si a celei economice din Transilvania de la sfarsitul secolului al XVII-lea, ce a afectat inclusiv Sibiul, dezvoltarea barocului a intarziat, el facandu-si loc abia in secolul al XVIII-lea, veac mai prielnic activitatii de constructie. Se observa influenta habsburgilor ce au pus stapanire pe oras, acestia modificand fatada orasului, aducand spiritul artei vieneze in centrul Sibiului.

Tot in acest secol, isi face intrarea in oras, baronul Samuel von Brukenthal, ce va aduce cu el barocul vienez si va influenta populatia locala prin constructiile sale, adevarate modele arhitecturale.

Sibiul, indeplinind functiile unei capitale, isi mentine pe parcursul secolului al XVIII-lea aparatul administrativ traditional care era angajat cu gestiunea fondului construit. Acesta, pune accent pe constructiile aflate in proprietatea comunitatii – pe sistemul defensiv urban, pe cladiri cu functiune economica si sociala, dar si pe dotarile edilitare. Totusi in prima jumatate a secolului, resursele financiare alocate nu erau destul de mari, situatie ce urmeaza a fi corectata spre finalul veacului, prin intermediul reformelor iosefine, atunci cand Viena se gandeste la transformarea principatului.

In perioada baroca, Sibiul prin functia sa, fiind capitala a scaunul omonim iar apoi, dupa divizarea Transilvaniei, devine capitala unuia dintre cele trei districte. A fost sediul guvernului intre anii 1703-1717, dar si intre 1732-1790 si un permanent sediu al generalului comandant al provinciei. Au loc numeroase intruniri ale Dietei, astfel orasului ii revine datoria de a primii numeroase sedii si personalitati ale sistemului politico-administrativ al Transilvaniei, dar si militari.

Magistratul, este ajutat financiar de catre vecinatati in ceea ce priveste constructia unor cladiri noi si amenajari de interes public. Astfel apar urmatoarele: Infirmeria de la Poarta Elisabeta (1719), inchisoarea din strada Turnului (1735-1736), gimnaziul evanghelic din Piata Huet (1779-1781), astazi Colegiul National “Samuel von Brukenthal”, cazarma de la Poarta Cisnadiei, dar si interventii la Catedrala Evanghelica din piata Huet in 1821 si aparitia placutelor cu nume pentru strazi.

Singurele cladiri din secolul al XVIII-lea ce au un caracter oficial si s-au bucurat de fonduri proprii si sprijin imperial au fost: Biserica romano-catolica din Piata Mare, finalizata in anul 1733 si manastirea Ursulinelor, inceputa in anul 1734. Situatie explicata prin razboaiele ce au cauzat mai distrugeri, prin epidemiile si calamitatile naturale, dar si prin obligatiile generate de stabilirea numarului mare de trupe imperiale, ce au consumat mare parte a resurselor financiare ale societatii.

Fig. 6 Colegiul National “Samuel von Brukenthal” – vedere din spate

Fig. 7 Colegiul National “Samuel von Brukenthal” – vedere din fata

Gimnaziul evanghelic este situat pe locul unei scoli ce a fost mentionata prima data in anul 1380, urmand ca in anul 1555 sa se construiasca pe acelasi loc o cladire noua, iar cladirea liceului actual sa apara intre anii 1779-1781. Numele sau a fost schimbat de multe ori de-a lungul anilor, iar in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a fost folosit de catre Armata Rosie chiar drept spital. In 2001, Ministerul Educatiei si Cercetarii acorda gimnaziului, titlul de Colegiul National “Samuel von Brukenthal”.

Fig. 8 Catedrala Evanghelica

Fig. 9 Biserica romano-catolica

A doua jumatate a secolului al XVIII-lea vine cu o modificare in ceea ce priveste activitatea de constructii in oras. Daca in prima parte erau dominante cladirile cu natura strict utilitare, ulterior, apare o gama noua de lucrari publice, caracterizate prin functia lor de reprezentare, observandu-se, ca aceasta jumatate de secol a oferit conditii mai favorabile pentru manifestarea aspectelor de natura stilistica si a arhitecturii.

Fig. 10 Palatul Brukenthal

Baronul Brukenthal, aduce o liniste specifica Vienei, transformand orasul intr-un loc pasnic, propice artei, arta pe care el o va raspandii pe parcursul secolului. Astfel, acesta doreste construirea unei resedinte, ce va fi finalizata in anul 1788, in care isi va depozita obiectele de arta culese de-a lungul timpului – Palatul Brukenthal – resedinta ce va fi deschisa public din anul 1817, astfel devenind primul muzeu din Romania.

Se observa elementele specifice barocului cum ar fi ancadramentele, decoratiile precum si aparatul format din Durchgang, ce duce la curtea intoara si la scara principala ce urca spre primul etaj (piano nobile). Astfel curtea interioara este transformata in curte de onoare si se bucura de o atentie arhitecturala specifica statutului. Fatada cladirii, prin functia sa de reprezentare, face trecerea de la domeniul public catre cel privat, prin folosirea elementelor portante.

Fig.11 Portalul si Durchgangul Palatului Brukenthal

Fig.12 Curtea interioara a Palatului Brukenthal

In ceea ce priveste restul Transilvaniei, evenimentele constau tot in actiunile imperiului Habsburgic, ce a pus stapanire pe intreg teritoriul. Barocul este raspandit tot in secolul al XVIII-lea, iar cladiri reprezentative apar in Cluj, Blaj, Targu Mures, Turda, Gherla si Brasov.

In Cluj se construieste prima cladire in stil baroc din Transilvania, Biserica Piaristilor, constructie finalizata in anul 1734, ce apartine cultului romano-catolic.

Fig. 13 Biserica Piaristilor

Sursa: http://www.panoramio.com/photo/87713897

La Blaj se construieste Catedrala Sfanta Treime intre anii 1741-1749, dupa planurile unor arhitecti vienezi, iar acestia s-au inspirat dupa infatisarea bisericii din Cluj, amintita mai sus.

Fig. 14 Catedrala Sfanta Treime din Blaj

Sursa: http://www.e-communio.ro/stire380-catedrala-sfanta-treime-a-vii-a-conferinta-din-seria-de-conferinte-dedicate-anului-credintei

Fig. 15 Biserica Sf. Ioan Botezatorul – Targul Mures

Sursa: http://referinte.transindex.ro/enciclopedie/monument.php?id=226

Biserica Sf. Ioan Botezatorul, apartine de asemenea cultului romano-catolic, iar constructia a fost sfintita la data de 4 octombrie 1750, de catre episcopul maghiar de atunci al Transilvaniei. Constructia poarta specificul barocului austriac.

In Turda si Gherla, barocul este reprezentat de case, spre deosebire de orasele amintite mai sus. Astfel ca in Turda gasim casele din Piata Republicii, ridicate in anul 1784, iar in Gherla avem Casa Karácsonyi, ridicata la sfarsitul secolului al XVIII-lea. In cea din urma mentionata, astazi functioneaza Muzeul de Istorie din Gherla.

Fig. 16 Casele in stil baroc din Turda

Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Case_%C3%AEn_stil_baroc_din_Turda

Fig. 17 Muzeul de istorie din Gherla

Sursa: http://www.skyscrapercity.com/showthread.php?t=1518877&page=11

Sa nu uitam de cel mai important edificiu laic al Clujului, Palatul Bánffy. Palat ce se incadreaza in stilul baroc, a fost construit intre anii 1774-1785 de catre György Bánffy si este considerat una dintre cele mai grandioase constructii in acest stil din Transilvania.

Fig. 18 Palatul Bánffy – vedere din fata

Sursa: https://www.flickr.com/photos/tudorseulean/4932353161

Fig. 19 Palatul Bánffy – curtea interioara

Sursa: http://www.primariaclujnapoca.ro/ghid-multicultural.html?show=Palatul%20Banffy

La Brasov, in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, se construieste pe locul unei vechi biserici dominicane, Biserica Sf. Petru și Pavel. Biserica ce apartine cultului romano-catolic, cu arhitectura baroca. Arhitectul acestui edifiu este Joseph Lamasch.

Fig. 20 Biserica romano-catolică Sf. Petru și Pavel

Sursa: http://universul-de-sticla.blogspot.ro/2012/04/vitralii-la-brasov.html

2.1.2. Personalitati marcante in implementarea peisajului baroc in Sibiu

Personajele care au marcat peisajul sibian in perioada baroca nu sunt foarte numeroase, dar au un impact decisiv asupra infatisarii orasului.

Cel care a avut contributia cea mai mare este, bineinteles, Samuel von Brukenthal (Fig.21 – in dreapta), un sas transilvanean ce urma sa aiba o evolutie nemaintalnita in randul sasilor de la acea vreme. Baronul s-a nascut in anul 1721 pe data de 26 iulie la Nocrich, o comuna din judetul Sibiu. Acesta si-a efectuat studiile la universitatile din Halle, Jena, Berlin si Viena, in cel din urma oras petrecandu-si o buna parte a vietii. In aceasta perioada isi dezvolta o adevarata dragoste pentru arta si frumos. Revenirea sa pe meleagurile natale, aduce o schimbare majora, el stabilindu-se la Sibiu, oras ce va intampina acest personaj si caruia i se vor acorda diferite functii publice importante. Prima sa functie din cadrul statului austriac este cea de cancelar al Transilvaniei. In aceasta perioada el isi aduna colectia de pictura, ce este amintita in Almanach de Vienne, ca fiind una dintre cele mai importante colectii private din imperiu. Tot el aduce la Sibiu si o influenta loja masonica, fiind si intemeietorul unei astfel de loje la Halle.

Timp de 10 ani, intre 1777-1787, baronul primeste titlul de Guvernator al Principatului Transilvaniei, perioada in care incepe constructia Palatului Brukenthal din Sibiu, ce va capata forma unui palat vienez, un adevarat model al barocului tarziu austriac. Astfel, de la aparitia palatului in peisajul sibian, nobilii de la acea vreme se inspira din arhitectura adusa de Brukenthal de pe teritoriul Vienei si incep sa demareze constructii asemanatoare, in centrul orasului urmand o dezvoltare baroca. Acest lucru va schimba tendita vremii de a avea cladiri in special pentru utilitatea lor, estetica si reprezentarea devenind importante pentru locuitorii orasului.

Se poate spune clar ca baronul Samuel von Brukenthal este adevaratul promotor al acestui stil arhitectural, el dezvoltand astfel si viata culturala a orasului prin desechiderea colectiilor lui artistice publicului larg. Deschiderea oficiala a muzeului are loc in anul 1817, dupa moartea sa.

Pe langa baronul Brukenthal, cei care au mai contribuit la implementarea stilului arhitectural baroc, sunt magistratii si nobilii secolului al 18-lea.

. Neoclasicul si perioada de implementare in spatiul european

Dupa sfarsitul desfasurarii epocii baroce, veacurile XVII si XVIII au fost imprimate de o reintoarece la clasicism, renascand interesul pentru valorile antichitatii. Epoca neoclasica se desfasoara intre anii 1640-1850, suprapunandu-se ca perioada si cu barocul ajuns tarziu in partea Europei de Est.

Neoclasicismul isi are inceputul in Franta, elementele clasice revenind aici la sfarsitul conducerii regelui Ludovic al XVI-lea. Stil receptionat inca din vremea Primului Imperiu napoleonian, este adoptat de catre nobili pentru resedintele lor private, iar marii arhitecti ai vremii l-au introdus si in paleta cladirilor municipale, cum ar fi Panteonul din Paris sau Arcul de Triumf.

Fig. 22 Panteonul din Paris, constructie finalizata in anul 1790

Sursa: https://ro.pinterest.com/pin/484137028663053049/

Primul teoretician al neoclasicismului, Johann Joachim Winckelmann spunea: “Singura modalitate de a atinge maretia si, prin aceasta, de a deveni imposibil de copiat, este imitarea anticilor”(1764), astfel ca arhitectii au folosit burse de studiu si calatorii, pentru a merge la fata locului si a studia ruinele si structurile clasice. Apare ordinul colosal prin reintroducerea ordinelor clasice: ionic, doric, corintic si toscan, dar uneori la o scara monumentala. De asemenea numarul coloanelor atasate cladirilor este multiplicat, ele fiind de asemenea si grupate, astfel creand impresia de inaltare. Fatadele edificiilor sunt completate de porticuri, colonade si rotonde, iar aparitia cupolelor ranforsate sau a nucleelor interne, au sporit rezistenta cupolelor, dand libertate unor constructii de dimensiuni mai mari.

In Anglia, unde barocul nu a fost foarte apreciat, neoclasicismul este utilizat in masa, fiind adoptat de banci, muzee, cladiri postale etc. Fiind pe placul monarhiei britanice, arhitectul John Nash, primeste ordinul de a reimagina in stil neoclasic, parcuri si cartiere intregi. Lordul Burlington, un adevarat arhitect al Angliei, a promovat neoclasicismul prin constructiile sale in stil palladian. De asemenea, majoritatea nobililor au imbratisat noul stil, iar la vechile conace s-au adaugat coloane si porticuri. O emblema a arhitecturii neoclasice din Londra este British Museum, proiectat de Sir Robert Smirke, alaturi de catedrala St. Paul, proiectata de Christopher Wren.

Fig.23 British Museum

Sursa: http://www.hyadex.fr/visiter/british-museum

Fig.24 Catedrala St. Paul – Londra

Sursa: https://www.stpauls.co.uk/support/st-pauls/leaving-a-legacy

In Germania, Berlinul a fost metamorfozat datorita arhitectilor Carl Gothard Langhans si Karl Friedrich Schinkel, devenind un oras cu o imagine clasica demna unor rivali precum Roma sau Parisul. Un exemplu cunoscut al arhitecturii neoclasice din Berlin este Poarta Brandenburg, ce a fost inspirata din ansamblul Acropolei din Atena.

Fig. 25 Poarta Brandenburg

Sursa: http://www.bier-genuss.berlin/media/img/content/hb_bt/brandenburger_tor.jpg

Neoclasicismul arhitectural a ajuns si in Rusia, unde a fost folosit pentru infatisarea maretiei prin aspectul fatadelor. Promotorul acestui stil pe teritoriul rusesc a fost imparateasa Ecaterina cea Mare, astfel un arhitect scotian – Charles Cameron – s-a bucurat de mult succes in Sankt-Petersburg. Edificii reprezentative neoclasicismului rus sunt: Galeria Cameron din Palatul Ecaterina, Piata Palatului si Palatul Pavlovsk de langa Sankt-Petersburg.

Fig. 26 Galeria Cameron – Palatul Elisabeta din Sankt-Petersburg

Sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Pushkin,_Saint_Petersburg

Fig. 27 Palatul Pavlovsk

Sursa: http://www.saint-petersburg.com/pavlovsk/

2.2.1. Principalele evenimente ce au favorizat aparitia stilului neoclasic in Romania si Sibiu

Raspandirea neoclasicismului european, cu toate ramurile sale, literatura, teatru, arhitectura, muzica, se desfasoara si in partea de SE a continentului, datorita adoptarii stilului de catre marile puteri si a cresterii influentei culturii franceze.

Romania, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea, se orienteaza spre un alt tip de arhitectura. Influenta culturala din occident, alaturi de legaturile cu latinitatea romanilor, dar si de relatia cu Parisul si Roma, unde s-au format primii nostrii arhitecti, determina inlocuirea arhitecturii neogotice si a barocului tarziu cu neoclasicismul.

Neoclasicismul isi face simtita prezenta in Romania din a doua jumatate a secolului al XIX-lea, dupa revolutia de la 1848, moment in care apar elemente specifice acestui stil in constructiile religioase, pe structuri de tip bizantin si institutii noi. Boierii de la acea vreme, adopta si ei arhitectura neoclasica pentru resedintele personale, aceasta dand impresia de maretie, putere. Dupa trecerea anului 1830, incep sa apara din ce in ce mai multe cladiri in stil de dimensiuni mari. Constructiile neoclasice erau mai dezvoltate in domeniul cladirilor cu caracter oficial cum ar fi: banci, tribunale, palate pentru ministere, poste, universitati.

Printre arhitectii romani ce au avut o activitate deosebita in aceasta perioada se afla Alexandru Orăscu (1817-1894). El studiaza arhitectura in Germania, iar cand se intoarce in tara ocupa functia de arhitect sef al Bucurestiului in timpul revolutiei. In perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, el a condus Directia Lucrarilor Publice.

Printre edificiile realizate de acesta se numara: Cladirea Hotelului Bulevard si Cinematograful Bucuresti, ambele situate pe Bulevardul Elisabeta din Bucuresti. De asemenea si cladirea Universitatii din Bucuresti este construita in stil neoclasic.

Promotorii neoclasicismului romanesc au fost: Alexandru Orăscu, Ion Mincu, Grigore Cerchez si Petre Antonescu.

Fig. 28 Hotelul Bulevard

Sursa: http://www.ideiurbane.ro/grand-hotel-du-boulevard/

2.2.2. Principalele constructii neoclasice institutionale

Principalele constructii neoclasice din Romania, dupa cum spuneam mai sus, au functii oficiale. Cateva dintre cele mai reprezentative constructii reprezentative stilului pe teritoriu romanesc sunt:

-Cladirea veche a Teatrului National din Bucuresti, fatada sa pastrandu-se astazi la intrarea in hotelul Novotel de pe Calea Victoriei.

-Palatul Universitatii din Bucuresti

-Palatul Bancii Nationale, construit de Albert Galleron si Cassien Bernard, ce indeplineste si astazi functia de banca nationala a Romaniei

-Palatul de Justitie din Bucuresti, realizat de arhitectul Ion Mincu

-Palatul de Justitie din Craiova

-Universitatea din Iasi

-Teatrul National din Iasi

-Mitropolia din Iasi

-Scoala centrala de fete din Bucuresti

-Liceul “Gheorghe Lazar” din Bucuresti

Capitolul III

Barocul si rolul lui in turismul din Sibiu

Perioada baroca, alaturi de istoria cu care a venit asupra teritoriului sibian, a avut o influenta deosebit de mare in crearea patrimoniului cultural din ziua de azi.

Centrul istoric al orasului (cetatea sau orasul de sus) este impregnat de curentul baroc, atat din punct de vedere arhitectural cat si al artelor plastice, cu reprezentari de seama in muzeul “Brukenthal”.

Din punct de vedere arhitectural, barocul atrage prin estetica, cladirile centrului vechi devenind astfel adevarate monumente, ce sunt de ajuns pentru atragerea turistilor cu inclinatie culturala. Adaugand acestora si povestile din spatele construirii lor, istoria locuirii si argumentarea alegerii elementelor decorative de-a lungul timpului, cladirile baroce devin mai mult decat suficiente pentru dezvoltarea unei nise in turismul cultural.

Cetatea abunda de arhitectura baroca, nucleul acesteia fiind palatul baronului Samuel von Brukenthal, in stilul barocului vienez, de la care nobilii ulterior s-au inspirat si si-au creat propriile “palate” baroce. Astfel cateva din edificiile mai reprezentative doar din Piata Mare sunt: Casa Albastră de la nr.5, Casa Parohiala romano-catolica de la nr.2, Biserca romano-catolica, Casa Weidner-Reussner-Czekelius de la nr. 16 detine elemente baroce. In Piata mica apar cladiri cu elemente baroce cum ar fi stucatura, ancadramente si tamplarie baroca la: Piata Mica nr.7, nr.8, nr.15, nr.16 Casa Luxemburg – domina peisajul din Piata Mica – , Casa de la nr. 23, nr.30. In Piata Huet, iese in evidenta prin arhitectura baroca, Colegiul National Samuel von Brukenthal, ce prezinta atractivitate prin portalul de piatra, usa decorata in stil baroc, scara de onoare de la interior in stil baroc si stucaturi.

Strada Nicolae Balcescu, reprezinta barocul prin cladirile de la numerele: 7, 8, 9, 12 (Casa Michael Brukenthal), 14, 19 (Casa Bielz), 22, 23, 32, 33, 34, 36. Unele dintre aceste cladiri nu sunt pur baroce, ele avand doar elemente de stil cum ar fi ancadramente, cosuri de fum, tamplarie sau pur si simplu poarta “scoica baroca”. Aceste elemente au aparut pe parcursul trecerii timpului si a dorintei proprietarilor de a se incadra epocii, unele cladiri fiind din perioada medievala din jurul secolului al XV-lea.

Pe strada Avram Iancu, cladirile cu elemente baroce sunt amplasate la numerele: 5, 7, 8 (Casa Michael si Carol Brukenthal), 12, 14, 15(feronerie in stil baroc), 23, 24 (pe fatada dinspre strada General Magheru), 25, 27 (usa de la intrare in gang cu modelul scoicii), 31 (cu elemente baroce pe casa scarii).

Strada Mitropoliei prezinta o casa unica in cetate in stilul barocului tarziu – Casa cu cariatide de la nr.13 – gangul de intrare cat si boltile interioare prezinta elemente baroce, iar tavanul de la interior este decorat cu stucaturi. Cele doua statui de la intrare ce sustin balconul, infatiseaza doua frumoase femei. Alte cladiri cu elemente baroce sunt la numerele: 17, 26.

Cladirile enumerate mai sus sunt doar cele de pe strazile principale ale centrului vechi, reprezentand cu mandrie arhitectura baroca si influenta pe care a exercitat-o acest curent artistic in viata societatii sibiene. Elementele baroce apar atat in fatadele cladirilor cat si in decoratiunile interioare, cum ar fi stucatura, feroneria, pictura si mobilierul baroc.

3.1.Sibiu capitala culturala europeana

Turismul cultural este termenul general, ce se refera la motivatia turistului de a calatorii pentru unul sau mai multe aspecte culturale ale unei zone. Turismul cultural are o tendinta de crestere in ziua de azi, fapt ce se datoreaza aparitiei pe piata a unui turist mai complex, ce este in cautare de noi experiente, in special in orase. De asemenea, cresterea este datorata autoritatilor, care incep sa vada o adevarata oportunitate de obtinere a veniturilor si de crestere a locurilor de munca prin promovarea culturala a oraselor.

Cultura si turismul pot fi considerate inseparabile si interdependente. Cu cat un oras are o istorie mai bogata, cu atat el atrage mai multi turisti, deoarece curiozitatea turistilor culturali ii face sa-si doreasca sa viziteze acel oras, astfel ei bucurandu-se de mixul rezultat in urma trecerii timpului.

Proiectul numit Capitala Culturala a Europei, a fost demarat in luna iunie a anului 1985 de catre Consiliul Ministerelor si al Comunitatii Europene, la initiativa ministrului culturii din Grecia la acea vreme, Melina Mercouri. Scopul proiectului este de “a aduce popoarele europene impreuna”. Primul oras care a capatat titlul de Capitala Europeana Culturala a fost Atena.

Un studiu al Comisiei Europene dezvaluie faptul ca 80% din persoanele care au fost implicate in setul de evenimente intre 1995 si 2004, au considerat ca a fost cel mai benefic eveniment cultural al orasului.

Pana in anul 2000, Parlamentul European a ales cate un singur oras pe an, situatie ce urma sa se schimbe. Din anul 2007 se hotaraste alegerea a doua orase in acelasi timp, unul din Europa de Vest, iar al doilea din Europa Centrala si de Est.

In anul 2001, Sibiul isi depune candidatura pentru statutul de Capitala Europeana a Culturii, statut ce il obtine in anul 2007 alaturi de Luxemburg, oras ce se bucura a doua oara de acest titlu.

Sibiul a fost ales pentru acest titlu in anul 2007, datorita centrului istoric ce a reusit sa conserve de-a lungul secolelor arhitectura sa gotica, baroca, neoclasica, dar si datorita legaturii cu Luxemburgul. Legatura dintre aceste doua regiuni se face prin populatia care a migrat de pe teritoriul Luxemburgului in zona Sibiului in secolul al XII-lea si limba comuna vorbita de catre minoritatile din acea regiune.

Tema aleasa de Sibiu pentru candidatura sa la acest titlu a fost “multiculturalismul”, prin urmare aparand si sloganul “ Un oras al culturii – Orasul culturilor”.

Printre motivele care au dus intr-un final la alegerea Sibiului pentru acest titlu se numara si parteneriatele desfasurate cu alte orase europene, experienta organizarii de mari festivaluri si atmosfera generala a orasului, ce exprima un anumit stil de viata.

Pentru obtinerea acestui statut, Sibiul a trebuit sa faca multe schimbari, in special in ceea ce priveste infrastructura generala si cea de cazare. Vizibilitatea orasului pe plan international a fost de asemenea unul din principalele obiective ale conducerii orasului, alaturi de dezvoltarea culturala pe termen lung, reabilitarea cladirilor si promovarea creativitatii si a inovatiei. A fost promovata cultura cu toate ramurile sale, astfel au aparut noi spectacole artistice, festivaluri de muzica, de film, teatru, multimedia si multe altele.

In urma obtinerii titlului de Capitala Culturala Europeana, economia turismului a beneficiat enorm. Proiectul a stimulat economia, crescand cifra de afaceri, profitul, numarul de companii si cel de angajati din perioada anterioara si ulterioara anului 2007.

Astfel, in urma analizei efectuate asupra efectelor statutului obtinut in anul 2007, apar urmatoarele rezultate:

-numarul total de firme din oras are o tendinta de crestere, astfel ca din anul 2004, anul candidarii pana in 2007, numarul de firme creste de la 5391 la 8248, urmand ca dupa anul 2008 cand ajunge la 9082 sa urmeze o usoara oscilatie datorata efectelor crizei economice.

Fig. 29 Tendinta numarului de companii

-in numarul constructiilor noi se observa o crestere continua dupa anul 2004, ajungand la o valoare de 12,64% in 2008, dupa acest an tendinta fiind de descrestere.

Fig. 30 Ponderea companii din construcții / total (2000-2012)

-numarul angajatilor in turism este intr-o crestere continua, astfel in anul 2000 are o pondere de 4,37%, iar in anul 2012 se ajunge la 17,97%.

Fig. 31 Ponderea angajatilor in turism

Pe langa beneficiile financiare de care orasul a beneficiat datorita statutului de Capitala Europeana Culturala, Sibiul a intampinat si un numar mult mai mare de turisti, atat locali cat si straini. Spre exemplu, Festivalul International de Jazz, este un eveniment ce se bucura dupa anul 2007 de un numar deosebit de turisti din intregul continent si nu numai, pana in anul 2007 vizibilitatea Sibiului fiind limitata la nivel national.

Turismul, ca ramura economica, a beneficiat cel mai mult in anul 2007 de pe urma evenimentului, 95% din structurile de cazare din oras raportand un grad foarte ridicat de ocupare. De asemenea impactul a fost resimtit si in imprejurimile Sibiului, turistii vizitand si muzeul Astra sau statiunea montana Paltinis.

Turismul cultural poate fi considerat in urma obtinerii acestui titlu, una din subramurile principale ale economiei orasului.

In concluzie, anul 2007 a adus Sibiului o vizibilitate mult mai buna la nivel international, au fost recunoscute festivalurile internationale si nu numai. Tot in acest an a aparut si Ghidul de Calatorie al Sibiului (Sibiu Travel Guide), primul ghid complet al orasului, redactat in 4 limbi (romana, engleza, franceza si germana). Ghidul ofera informatii despre istoria orasului, obiective turistice, restaurante, pub-uri, cluburi, cat si harti ale orasului. Astfel prin prisma Sibiului, intreaga tara a fost promovata, iesind din umbra turistica in care a intrat in urma comunismului.

3.2 Pietele sibiene si localizarea constructiilor baroce

Sibiul are 3 piete cu o importanta culturala decisiva, situate in perimetrul centrului vechi, unde de altfel cultura este la ea acasa. Acestea sunt: Piata Mare (Marele Ring sau Großer Ring in germana), Piata Mica (Kleiner Ring) si Piata Huet (Huetplatz).

Piata Mare, cu fosta denumire Piata Regele Ferdinand, este cea mai mare piata din Sibiu si este situata in centrul cetatii, fiind nucleul de dezvoltare al acesteia. Pare ca toate drumurile converg spre aceasta piata primitoare, din orasul de jos intrarea se facandu-se pe Calea Ocnei, Strada Turnului sau Strada Mitropoliei. Piata se impune prin marimea si forma sa de dreptunghi aproape perfect, cu o lungime de 142 m si o latime de 93 m. Marimea ei este explicata de functia pe care a indeplinit-o. Piata era locul marilor adunari publice, a judecatilor, a targurilor si a demonstratiilor armate sau a festivalurilor populare. Este pana in ziua de astazi nucleul cultural al orasului, unde au loc principalele evenimente.

In trecut, Piata Mare era locul unde aveau loc executiile ce aveau loc pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, secol plin de executii publice, de la spanzurarea dezertorilor la arderea vrajitoarelor pe rug.

Cladirile baroce din Piata Mare sunt localizate astfel: Muzeul “Brukenthal” la nr.4, in vest, Casa Albastră de la nr.5 in sud vest, Casa Parohiala romano-catolica de la nr.2 pe latura nordica alaturi de Biserca romano-catolica, iar Casa Weidner-Reussner-Czekelius de la nr. 16, la iesirea spre nord est a pietii detine elemente baroce.

Fig. 32 Localizarea cladirilor baroce din Piata Mare

Piata Mica este situata in a doua centura de fortificatii a cetatii, iar printre denumirile sale vechi se numara: Kleiner Ring, Prinz Carls Ring si Piata 6 Martie. Aceasta este divizata de catre Strada Ocnei care trece pe sub Podul Minciunilor pe directia Orasului de Jos.

Cladirile de pe latura de nord a strazii Ocnei, urmaresc linia primei centuri de fortificatii si despart Piata Mica de Piata Huet, pe cand cladirile din nordul si estul pietei urmareste linia centurii secundare de fortificatii.

Reprezentarile stilului baroc se desfasoara la numerele: 7, 8, 15, 16 (unde se afla Casa Luxemburg, ce domina peisajul din Piata Mica), casa de la numarul 23, si cea de la numarul 30.

Fig. 33 Localizarea cladirilor baroce din Piata Mica

Piata Huet este cea mai mica dintre cele trei si este dominata de Catedrala Evanghelica si s-a cristalizat pe ruta primei fortificatii a cetatii, ce dateaza din anul 1191. Aceasta fortificatie a fost prima capela din Sibiu, acest monument disparand dupa secolul al XVII-lea.

Aceasta piata detine doar 2 cladiri reprezentative stilului baroc si anume Colegiul National “Samuel von Brukenthal” si casa de la numarul 16 ce detine un coș din aceasta perioada (secolul al XVIII-lea)

Fig. 34 Localizarea cladirilor baroce din Piata Huet

3.3. Istoricul cladirilor baroce si semnificatia lor