Exploatatiile Mari Si Exploatatiile Mici din Agricultura

Introducere

Importanța pe care tinde să o recapete agricultura în contextul integrării în Uniunea Europeană datorită atragerii de fonduri structurale face absolut necesar să cunoaștem perspectivele acestei ramuri de bază a economiei naționale.

La nivelul Uniunii Europene și la nivel internațional se promovează o diversitate de modele alternative de agricultuă și se prevede că pe viitor acestea vor înlocui în proporții diferite actualul sistem de producție intensivă.

Putem aminti între aceste modele următoarele:

Agricultura rațională ce presupune o rentabilitate economică mare în contextul unui impact pozitiv al tehnicilor agricole asupra mediului concomitent cu reducerea efectelor negative;

Agricultura integrată, caracterizată printr-un sistem integrat de protecție al plantelor, îmbinând protecția biologică cu tehnici agronomice precum: rotația culturilor, soiurilor rezistente și diversitatea structurii culturilor. Acest model de agricultura are ca obiective esențiale diversitatea intervențiilor asupra mediului și ameliorarea fertilității solurilor.

Agricultura biologică (ecologică sau organică) ce se bazează pe un sistem agricol care pune în valoare resursele naturale, astfel încât să se asigure refacerea solului, utilizează tehnicile de cultură rațională, asolamente multianuale, reducerea și eliminarea unor substanțe chimice dăunătoare sănătății atât oamenilor cât și animalelor. De fapt Uniunea Europeană a stabilit un “caiet de sarcini” pentru agricultura biologică în care se autorizează produsele chimice pentru fertilizarea și tratamentul plantelor și animalelor.

Agricultura multifuncțională care tinde să devină modelul european al viitorului.

Extinderea modelelor de agricultură contribuie la diversificarea acestora și la valorificarea resurselor proprii din diferite zone geografice. Totodată, pe această cale se asigură o restructurare a zonelor rurale și a exploatațiilor agricole

Capitolul I

Exploatațiile mari și exploatațiile mici din agricultură- Abordări teoretice

1.1 Definirea celor două categorii de exploatații agricole

Exploatația agricolă este unitatea economică primară unde se desfășoară procesul agricol, este entitatea economică care mobilizează, aloca și utilizează factorii de producție primari (pământul, munca și capitalul) pentru a produce o categorie de bunuri, produse agroalimentare sau servicii agricole destinate consumului propriu sau vanzării în scopul obținerii unui venit.

Exploatația agricolă poate fi caracterizată ca o unitate de producție:

Autonomă – dispune de patrimoniu propriu și management de sine stătător; fundamentează și adoptă decizii de producție și comercializare în conformitate cu raționalitatea economică a înființării și a funcționării pe care și-a asumat-o și, în același timp, pe baza resurselor disponibile, intră în relație cu alte unități economice sau instituții din mediul exterior ;

Organizată/structurată în scopul producerii unei categorii specifice de bunuri sau servicii (produse agroalimentare, servicii agricole) destinate consumului propriu al producătorului sau valorificării pe piață.

Ghidată în procesul de funcționare de o motivație axată pe asigurarea unei utilități economico-sociale: profitul,venitul brut,securitatea socială a producătorului etc.

Categoriile de exploatații agricole în funcție de dimensiune și capacitatea de producție:

– exploatațiile agricole mici- gospodării țărănești și ferme familiale;

– exploatațiile agricole mijlocii- asociații agricole și societăți agricole private;

– exploatațiile agricole mari- societăți comerciale cu capital de stat și regii autonome.

1.2 Tipologia exploatațiilor din agricultura românească

Conceptul de exploatație agricolă cuprinde entități agricole diferite sub raportul unor criterii de departajare, după cum urmează:

Suportul juridic al gestionării patrimoniului

Dimensiunea și complexitatea potențialului de producție și, implicit, a activității economice desfășurate

Gradul de integrare în fluxurile și circuitele piețelor (orientare spre piață)

Relația dintre patrimoniul exploatației agricole și patrimoniul întreprinzătorului.

Raționalitatea social-economică a înființării și funcționării, care își găsește exprimarea în motivația întreprinzătorului (economică/socială) și obiectul fundamental urmărit și comportamentul exploatației agricole ca subiect economic .

Putem considera exploatațiile agricole un complex de mijloace de muncă sau obiecte ale muncii și foița de muncă,acestea fiind interconectate într-un sistem unitar,constiutuit pe baza diviziunii muncii și cooperării în muncă, având în vedere obținerea de produse agricole, executarea de lucrări sau prestări de servicii.

În exploatațiile agricole forta de muncă se unește cu mijloacele de producție și se stabilesc relații economice ce sunt determinate alături de relațiile juridice, ideologice, culturale, și definesc exploatația ca fiind veriga tehnico-productivă și economico-socială a agriculturii.

Formele exploatațiilor agricole

Produsele agricole animale și vegetale,precum și o serie de servicii sunt obținute în exploatațiile agricole care reprezintă agenți economici, respectiv o persoană sau un grup de persoane fizice sau juridice, care dispun și utilizează factorii de producție, controlează și participă la viața economică.

Exploatațiile agricole se diferențiază în funcție de:

forma de proprietate ( de stat,privată sau mixtă ) ;

marime și dimensiune: prin sfera de activitate.

Multitudinea formelor de proprietate și ponderea preponderentă a proprietății private asupra pamântului (82%) generează diverse forme de exploatații agricole.

Producătorii agricoli pot folosi pamântul ca proprietari, ca administratori sau ca arendași.

Pamântul sub forma de terenuri agricole poate fi exploatat de proprietari, de administratori sau manageri, de arendasi, ori poate fi înstrăinat.

Proprietatea asupra pamântului exprima o relație juridică care dă dreptul proprietarului la posesie, dispozitie si uzufruct.

Exploatațiile agricole sunt forme de organizare și funcționare a proprietății unde se pun în valoare pământul și celelalte mijloace de producție.

Exploatațiile pot fi formate din unul sau mai mulți proprietari de pamant și mijloacele necesare procesului de producție agricolă. Acestea reprezintă un sistem de producție în care se asociază pamânt, mijloace mecanice, capital și muncă, în vederea obținerii unor rezultate economice mai profitabile.

Produsele obținute sunt destinate autoconsumului și vânzării pe piața liberă.

După forma de proprietate, exploatațiile agricole se împart în:

Exploatațiile agricole din sectorul privat,care dețin 82% din suprafața agricolă a țării și un număr foarte mare de animale ce aparțin:

Unor persoane fizice, gospodării țărănești de subzistență sau ferme familiale;

Unor organizații private, asociații agricole, societăți agricole sau societăți comerciale.

Exploatații agricole cu capital parțial sau total de stat:

Societăți comerciale pentru servicii: pentru lucrări agricole sau pentru furaje combinate;

Societăți autonome: Regia natională de îmbunătățiri funciare, ROMCEREAL, Regia autonomă a tutunului, Institute și stațiuni de cercetări.

După sfera activitații se împart în:

exploatații de producție agricolă și agroalimentară

exploatații de servicii pentru producția agricolă (lucrări agricole, depozitarea și păstrarea produselor agricole, comercializare, agroturism etc.).

După destinația producției se clasifică în:

Exploatații care produc pentru autoconsum (gospodării țăranești de subzistență);

Exploatații în care producția este destinată pentru comercializare și autoconsum (exploatații familiale, asociații si societăți agricole);

Exploatații agricole comerciale în care producția este în cea mai mare parte destinată comercializării (societăți comerciale agricole, regii autonome etc.).

După criteriul integrării se împart în:

exploatații agricole neintegrate;

exploatații agricole integrate:orizontal (asociații) și vertical, pe bază de contracte cu industriile prelucrătoare; orizontal și vertical (producție agricolă vegetală și animală, prelucrare, comercializare etc.).

După natura activității pe care o desfășoară, exploatațiile agricole se clasifică în:

-exploatațiile de producție vegetală (culturile de camp, legumicole, viticole, pomicole și mixte);

-exploatațiile de creștere a animalelor (bovine, cabaline, ovine, porcine, păsări etc.) și exploatațiile agricole mixte.

După dimensiunea fizică și capacitatea de producție întâlnim:

exploatațiile agricole mici (gospodăriile țărănești și fermele familiale);

exploatațiile agricole mijlocii (asociațiile agricole și societățile agricole private);

exploatațiile agricole mari (societățile comerciale cu capital de stat si regii autonome).

Structurile de proprietate și exploatare din agricultura României formează un tablou bipolarizat , din punct de vedere al mărimii, iar din punct de vedere al randamentelor , slab productiv.

Bipolaritatea este relevată de coexistența a două categorii de exploatații: mici și mari.

În categoria exploatațiilor mici sunt incluse gospodăriile țărănești, a caror dimensiune este de 3,1ha. Conform Recensământului General Agricol(RGA), gospodăriile țărănești (se regăsește sub titulatura de „gospodărie agricolă individuală”), sunt în număr de 4736,6 mii unități, reprezentând 99,57 % din unitățile agricole existente și dețin 55,4% din suprafața agricolă utilizată,din țara noastră.

La polul opus se situează exploatațiile agricole de dimensiuni mari,organizate de regulă ca unități cu personalitate juridică: asociații și cooperative agricole,societăți comerciale. Datele statistice preliminare, publicate de INS arată că aceste exploatații au o dimensiune medie de 269,3 ha, și sunt „în număr de 23,1 mii, reprezentând 0,5% din totalul unităților agricole și dețin 44,6% din suprafața agricolă utilizată”.

Rolul dimensiunilor exploatațiilor agricole în adaptarea sistemelor de producție

Sistemul de producție reprezintă ansamblul tuturor resurselor materiale și umane ( pământ, capital și forță de muncă ), care în funcție de cerințele agropedobiologice dintr-o zonă agricolă sunt utilizate pentru obținerea de rezultate economice tot mai profitabile.

Este foarte important, azi mai mult ca oricând, pentru a valorifica superior condițiile de mediu natural și economic să se realizeze o combinație optimă a resurselor, a acestora cu ramurile agricole, a ramurilor și produselor între ele, în mărimi și perioade de timp diferite.

Pentru ca un sistem de producție să fie funcțional este necesară organizarea tuturor legăturilor de interdependență și condiționare prin optimizarea secvențială și globală a componentelor sale structurale în raport de structură și natura producției, de zona agricolă și structura pedologică a pământului, de caracterul și forma juridică al entității economice agricole.

Pentru ca un sistem de producție să fie funcțional este absolut necesară programarea procesului de producție în toate fazele sale, fiind realizabil în funcție de structura sistemului de produție și a modului cum sunt organizate procesele în interiorul sistemului.

Pentru a fi ales cel mai optim sistem de producție trebuie să se țină cont de consumul de energie convențională și costul energiei.

Se configurează așadar un viitor al sistemelor de producție în care acestea urmăresc influențarea și dirijarea resurselor în funcție de bilanțul energetic al fiecărui produs și de tehnologiile aplicate în optimizarea lor.

Principalele sisteme de producție sunt:

Sisteme de producție vegetală

Sisteme de producție animalț

Existența celor două sisteme este condiționată absolut de cele două mari ramuri ale agriculturii:

Ramura producției vegetale

Ramura producției animale

O producție agricolă eficientă din punct de vedere economic se exprimă pentru un sistem unitar și dinamic de indicatori.

Pricipalii indicatori de eficiență a producției agricole sunt:

Indicatori factoriali, ce exprimă consumul de resurse atât naturale cat și umane;

Indicatori rezultativi, care exprimă eficiența utilizării resurselor;

Indicatori fizici și valorici;

Indicatori cantitativi și calitativi.

Se poate considera, așadar, o unitate agricolă ca eficientă atunci când toți indicatorii de eficiență au valori optime. Cei mai importanți indicatori de analiză a activității unei entități agricole sunt producția realizată, cifra de afaceri si profitul.

Promovarea procesului tehnico-stiințific în toate sistemele de producție, indiferent de forma de organizare are ca rezultantă sigură creșterea randametului și eficientizarea activității economice.

Toate acestea se pot face numai printr-o cooperare atât în plan orizontal, cât și vertical între unități agricole, între acestea și cele de servicii, prelucrare și comercializare.

1.4 Sistemul de indicatori pentru determinarea eficienței economice în exploatațiile mari și mici

Unul dintre indiicatorii de apreciere a eficienței economice îl reprezintă rentabilitatea ca instrument de fundamentare a deciziilor referitare la gestiunea internă a unităților economice si de relaționare a acestora cu mediul extern, fiind criteriul central în aprecierea eficienței economice.

Nu trebuie să neglijăm faptul că în condițiile unei economii de piață orice unitate economică prin activitatea pe care o desfășoară urmărește obținerea unui profit cât mai mare, dar în contextul unei dezvoltîri durabile a economiei.

Având în vedere că orice proces sau activitate economică are o determinare cantitativă data de marime a eforturilor (chetuielile consumate) și a efectelor obținute, eficiența economică nu este altceva decât un raport dintre rezultat și cheltuiala aferentă.

În agricultură, ca ramură de bază a economiei naționale, principalul factor de producție îl reprezintă pământul, iar exprimarea eficienței economice este dată de gradul de valorificare al potențialului productiv al acestora și a resurselor disponibile din sol. Gradul de valorificare a potențialului productiv este exprimat cu ajutorul unor indicatori specifici, cum ar fi:

Randamentul mediu la hectar, pe tipuri de culturi, ca raport între producția obținută și suprafața cultivată;

Coeficientul de folosire intensiva a teritoriului, ca raport între suprafata de teren arabil și teren agricol;

Valoarea producției obținute pe unitatea de suprafață;

Toți indicatorii se identifică prin diferite forme de manifestare și cuantificare a eforturilor, efectelor și a continutului economic.

Eficiența economică se manifestă și se analizează în forme specifice fiecărei ramuri de activitate din sfera economică, dar cu toate acestea între formele ei de manifestare există o strânsă interdependență la toate nivelurile economiei naționale.

Criteriul național de apreciere a eficienței economice îl reprezintă productivitatea muncii, iar rentabilitatea este un criteru individual.

Așadar, sistemul de indicatori ai eficienței economice se grupează în subsistemul de indicatori, printre care figurează și cel al rentabilității. Alături de subsistemul rentabilității în determinarea cuantumului profitului și nivelului ratei rentabilității sunt și alte subsisteme de eficiență ce se constituie în factori cantitativi, de structura sau calitativi.

Între creșterea eficienței economice și creșterea rentabilității există o strânsă legătură și conduce în același timp la sporirea continuă a profitului. Cu toate acestea se disting următoarele aspecte:

Eficiența economică cuprinde întreg ansamblu de fenomene și procese, în timp ce rentabilitatea reprezintă particular.

Rentabilitatea se referă numai la ce se obține la nivelul analizat fără a ține seama de cerințele celor care vor cumpăra produsul final sau ale consumatorului final.

Eficiența economică are un caracter de perspectivă dat tocmai de evaluarea și aprecierea acesteia în funcție de evoluția în timp a resurselor și efectelor chiar și atunci când calculul se face la un moment dat.

Caracterul de perspectivă ce definește propagarea în spațiu a alimentelor de resurse și efecte impune ca eficiența economică să fie apreciată numai din perspectiva economiei naționale prin identificarea relațiilor de cauzalitate efecte-resurse la scara întregii economii naționale.

Rentabilitatea poate fi definită ca o noțiune relativă cu multiple fațete care exprimă o anumită latură a eficienței unei unități economice. Potrivit acesteia, profitul unei activități nu poate fi apreciat decât în raport cu resursele investite pentru obținerea sa, active totale, mijloace circulante.

Agricultura ca ramură a economiei naționale prezintă față de industrie factori specifici ce imprimă particularitățile în utilizarea mijloacelor de producție a obiectului și a forței de muncă.

Pentru a se face o analiză economică pertinentă legată de strategia de dezvoltare, dar și în legatură cu procesele de producție adaptate, trebuie să ținem cont de factori specifici care actionează în agricultură. Pământul, plantele, animalele, condițiile pedoclimatie imprimă trăsături noi strategiei de dezvoltare.

Rezultatele activității economice în agricultură sunt dependente de principalul factor de producție-pământul, al cărui potențial productiv diferă de la o zonă la alta, influențând producțiile obținute pe unitatea de suprafață, costul producției și implicit rentabilitatea.

Raportat la celelalte mijloace de producție, pământul se distinge cu anumite trăsături, ce îl face să fie determinant în obținerea rezultatelor economice:

Are putere productivă ce se ameliorează chiar și atunci când este utilizat rațional;

Este factorul determinant de nesubstituit sau greu substituibil;

Are dimensiuni limitate ca întindere, dar nelimitate ca putere productivă,însă numai prin utilizarea rațională;

Fertilitatea sa poate fi îmbunătățită prin efectuarea unor ample investiții;

Faptul că nu se poate deplasa face ca procesul agricol de producție să depindă de locul și modul de organizare a structurii de producție.

Având în vedere conceptual de dezvoltare durabilă, pământul poate fi utilizat intensiv sau extensiv, însă creșterea producției agricole depinde hotărâtor de latura intensivă.

Evaluarea economică a pământului inclus într-o exploatație agricolă este necesară întrucât în funcție de valoarea pământului depinde profitul la hectar, cât și costurile implicate în obținerea acestuia.

Exploatarea pământului ca mijloc de producție într-o unitate economică poate fi efectuată sub diferite forme: în proprietate, în concesiune, arendă sau închiriat.

Costurile generate de concesionarea, arendarea sau închirierea pământului influențează politica pe termen lung.

Există o interdependență între prețurile de producție, costurile de producție, profitul estimat și renta funciară. Renta funciară ca parte din venitul net creat în agricultură este foarte importantă la stabilirea arendei, a impozitului pe veniturile din arendă și nu în ultimul rând la fundamentarea politicilor de susținere a veniturilor agricultorilor.

În procesul decizițional de luare si implementare a deciziilor trebuie ținut cont de modul cum este utilizat capitalul fix sub cele trei forme ale sale ( pământ, animale, mașini și utilaje ). Utilizarea sa are un caracter de durată, dar și limitat, fiind în acelasi timp eterogen în spațiu și pe tipuri de agenți economici agricoli. Un alt aspect de luat în seamă la nivelul unităților agricole îl reprezintă capitalul circulant ( semințe, material de plantat, furaje, îngrăsăminte, substanțe chimice, apă, animale de producție ) față de care trebuie acordată o atenție sporită privind creșterea vitezei de rotație și a sumelor alocate pentru obținerea de valoare nouă adăugată.

Luând în calcul aceste aspecte, structura de producție este dată de raportul dintre costurile fixe si variabile și impactul acestui raport asupra veniturilor sau profitului obtinut de o unitate agricolă.

Modul de organizare al structurilor organizatorice în țara noastră se realizează neuniform în timp și spațiu, pe tipuri de ramură, unitate sau produs. Este un proces continuu de specializare a activității, dar în același timp de diversificare a unităților specializate, mergând cu această diversificare până la nivel de flux tehnologic.

Tabel nr.1 Indicatori de eficiență

Capitolul 2

Dinamica raporturilor dintre marea și mica exploatație agricolă

Tabel.2 Exploatațiile agricole pe clase de mărime a suprafeței agricole utilizate

Sursa: Anchetele Structurale în Agricultură

Suprafața agricolă totală, după modul de folosință, include terenurile cu detinație agricolă, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice și care se clasifică astfel: teren arabil, pășuni și fânețe naturale, vii și pepiniere viticole, livezi și pepiniere pomicole.

Din analiza și interpretarea datelor înscrise în tabelul nr.2 se constată un anumit trend de scădere a numărului total de exploatații în perioada de analiză 2005-2010. Cu toate acestea, însă, numărul exploatațiilor mici neperformante ramâne la un nivel foarte ridicat.

În perioada 2005-2007, conform datelor din tabelul nr.2, numărul exploatațiilor agricole mici a scăzut cu 274.237 unități, de la 4.025.393 la 3.751.156 și cu 109.589 între 2007-2010, de la 3.751.156 la 3.641.567.

În aceeasi perioadă de analiză, din interpretarea datelor înscrise în tabel, se constată în cazul exploatațiilor mari o creștere a numărului de la 13.830 cât existau în 2005, la 21.213 în 2010, cu o creștere absolută de 7.383 unități. Pe același segment de analiză, creșterea numărului de exploatații agricole mari s-a făcut în perioada 2005-2007 de la 13.830 la 14.399 cu 569 uniăți, iar în perioada 2007-2010 creșterea să fie de 6.814 unități.

Cu toate acestea, creșterea este nesemnificativă, iar performanța agriculturii României este grav afectată de fragmentare excesivă a proprietății.

O asemenea ditribuție, accentuat bipolară, cu cea mai mare parte a terenului agricol împărțit, pe de o parte, între exploatațiile mici ca dimensiune fizică, ce produc în majoritate pentru nevoile proprii și care nu investesc și nu generează ofertă pe piață și, pe de altă parte, a unui număr relativ mic de ferme care produc în sistem industrial și adoptă tehnologii moderne constituie principalul factor ce limitează creșterea competitivității agriculturii românești și care relevă dezechilibrul structural ala acesteia.

Calcule:

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor agricole mici în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor agricole mari în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor agricole mici în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor agricole mari în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor agricole mici în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor agricole mari în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea exploatațiilor agricole în dinamica evoluției:

Exploatații agricole mici:

% = =93,19%

% ==90,47%

Exploatații agricole mari:

% ==104,12%

% ==153,39%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==93,47%

% = =90,37%

Tabel nr.3 Ponderea numărului exploatațiilor agricole mici și mari în numărul total de exploatații agricole

Sursă: Calcule proprii

Tabel nr.4 Ponderea exploatațiilor agricole mici și mari în dinamica evoluției.

Sursă: Calcule proprii

Din analiza și interpretarea datelor statistice se constată faptul că ponderea mare în totalul explotatațiilor agricole o dețin exploatațiile mici, care la nivelul anului 2005 reprezentau 97,67% din total, 97,38% în 2007 si 97,77% în 2010.

Se observă că la nivelul anului 2010 ponderea deținută de exploatațiile agricole mari în totalul exploatațiilor agricole este mai mare față de anul 2005 și aceasta se datorează faptului că procentual scăderea mare a înregistrat-o numărul exploatațiilor agricole mijlocii, de aproximativ 25%. Structural, marile exploatații agricole dețineau în anul 2005 0,33% din totalul exploatațiilor agicole, 0,37% în anul 2007 și în anul 2010 reprezentau 0,56%. Are loc astfel o polarizare pe extremități a exploatațiilor.

Pe același segment de analiză (2005-2010) evoluția exploatațiilor agricole in dinamică ne va arata că:

Micile exploatații agricole au scăzut de la 100% în anul 2005 la 93,19% în 2007 și 90,47% în 2010.

Marile explotații agricole au crescut de la 100% în anul 2005 la 104,12% în 2007 si 153,39% în 2010.

Totalul explotațiilor agricole a scăzut de la 100% în anul 2005, anul de referință al anlizei la 93,47% în 2007 și 90,37% în anul 2010.

Aceste date sunt o reflectare a fenomenului agriculturii de subzistență și semi-subzistență, care persistă în România, după 1990, efect al modului în care s-au pus în practică reforma agrară, dar și structurii demografice specifice ruralului românesc.

Tabel nr.5 Exploatațiile agricole cu principalele culturi în teren arabil, pe clase de mărime a suprafeței agricole utilizate

Sursa: Anchetele Structurale în Agricultură

Suprafața cultivată reprezintă suprafața însămânțată/plantată în ogor propriu, în anul agricol de referință (1 octombrie-30 septembrie) cu o coltură principală (care ocupă terenul cea mai mare perioadă de timp) sau în anii agricoli precendeți pentru culturile bienale, trienale sau perene.

În structura de producție a ramurii agricole, sectorul producției vegetale este predominant. În mod traditional, România este un producător important de cereale și plante oleaginoase, aceste culture ocupând, an de an, cele mai mari suprafețe. Producția vegetală variază foarte mult, calitativ si cantitativ, între anii agricoli, din cauza randmentului extreme de sensibil la condițiile climatice, pe fondul utilizării unor tehnologii învechite, neaplicării mixului neadecvat de input-uri (semințe, îngrășăminte, pesticide, irigații), ceea ce afectează drastic veniturile fermierilor.

Producția de cereal este fluctuantă, de la un an la altul, fiind practic dependentă de condițiile climatice.

Analizând numărul exploatațiilor agricole din punct de vedere al principalelor culturi situația se prezintă după cum urmează:

Pentru cultura de grâu:

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu grâu:

Ponderea numârului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu grâu:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu grâu:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu grâu:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numarului exploatatiilor mici cultivate cu grau in numarul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu grâu:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu grâu:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu grâu în numărul total de exploatații agricole:

Pentru cultura de porumb

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu porumb:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu porumb:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu porumb:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu porumb:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu porumb:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu porumb:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu porumb în numărul total de exploatații agricole:

Pentru cultura de floarea-soarelui

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu floarea-soarelui:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu floarea-soarelui:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu floarea-soarelui:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu floarea-soarelui:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu floarea-soarelui:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu floarea-soarelui:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu floarea-soarelui în numărul total de exploatații agricole:

Pentru cultura de soia

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu soia:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu soia:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu soia:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu soia:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cultivate cu soia:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cultivate cu soia:

Ponderea numărului exploatațiilor cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea numărului exploatațiilor mici cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Pondere numărului exploatațiilor mari cultivate cu soia în numărul total de exploatații agricole:

Ponderea exploatațiilor agricole cu principalele culturi în teren arabil, pe clase de mărime a suprafeței agricole utilizate în dinamica evoluției:

La culturile de grâu:

Exploatații agricole mici:

% = =82,90%

% ==56,06%

Exploatații agricole mari:

% ==102,09%

% ==149,60%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==83,20%

% = =56,77%

La culturile de porumb:

Exploatații agricole mici:

% = =91,09%

% ==72,51%

Exploatații agricole mari:

% ==115,58%

% ==155,94%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==91,57%

% = =72,72%

La culturile de floarea-soarelui:

Exploatații agricole mici:

% = =67,49%

% ==30,31%

Exploatații agricole mari:

% ==103,52%

% ==137,57%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==69,41%

% = =32,95%

La culturile de soia:

Exploatații agricole mici:

% = =58,19%

% ==60,98%

Exploatații agricole mari:

% ==99,16%

% ==75,30%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==74,25%

% = =67,92%

Totalul exploatațiilor agricole cultivate cu principalele culturi în teren arabil

% ==86,95%

% = =64,23%

Tabel nr.6 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu grâu în totalul exploatațiilor cultivate cu grâu

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.7 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu grâu în totalul exploatațiilor agricole utilizate

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.8 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu porumb în totalul exploatațiilor cultivate cu porumb

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.9 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu porumb în totalul exploatațiilor agricole utilizate

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.10 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu floarea-soarelui în totalul exploatațiilor cultivate cu floarea-soarelui

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.11 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu floarea-soarelui în totalul exploatațiilor agricole utilizate

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.12 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu soia în totalul exploatațiilor cultivate cu soia

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.13 Ponderea exploatațiilor mici și mari cultivate cu soia în totalul exploatațiilor agricole utilizate

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.14 Ponderea exploatațiilor agricole cu principalele culturi în totalul exploatațiilor agricole utilizate

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.15 Ponderea exploatațiilor agricole cu principalele culture în teren arabil, pe clase de mărime a suprafeței agricole utilizate în dinamica evoluției

Sursa: Calcule proprii

Din analiza și interpretarea datelor înscrise în tabelul privind exploatațiile agricole cu principalele culture în teren arabil pe clase de mărime a suprafeței agricole utilizate, se constată același trend de scădere a numărului de exploatații. Și în acest caz ponderea mare în totalul exploatațiilor agricole o dețin exploatațiile agricole mici care parcurg deasemenea o curbă descendentă.

Analiza și interpretarea datelor statistice în valoare absolută conduc la următoarele constatări:

La cultura de grâu

În cadrul exploatațiilor mici, numărul acestora a scăzut de la 1.188.098 câte existau în 2005 la 984.847 în 2007 și 666.030 în 2010, cu o scădere de 203.251 unități în 2007 și 318.817 în anul 2010.

În cadrul exploatațiilor agricole mari se constată o creștere în anul 2007 față de anul 2005 de la 8.227 unități la 8.399 unități, cu o diferență de 172 explotații.

În ceea ce privește totalul explotațiilor agricole cultivate cu grîu, numărul acestora a scăzut de la 1.247.546 existente în anul 2005 la 708.151 în anul 2010, cu expresia absolută de 539.395 unități.

La cultura de porumb:

Pentru exploatațiile agricole mici, numărul acestore a scăzut de la 2.544.817 existente la nivelul anului 2005 la 2.318.044 în anul 2007, pentru ca în anul 2010, numărul acestora să ajungă la 1.847.614. Numărul total de exploatații mici cultivate cu porumb a scăzut cu 226.773 unități în anul 2007 ți cu 470.430 unități în anul 2010 față de anul 2007.

Pentru exploatațiile agricole mari, numărul acestora a crescut de la 7.569 unități existente la nivelul anului 2005 la 8.445 în anul 2007, pentru ca la nivelul anului 2010 numărul acestora să ajunga la 11.803 unități. Numărul total al explotațiilor mari cultivate cu porumb a crescut ccu 876 unități în anul 2007 față de anul 2005 și cu 3.358 unități în anul 2010 față de anul 2007.

Numărul total al explotațiilor agricole cultivate cu porumb a scăzut în anul 2007 cu 220.361 unități față de anul 2005 și cu 491.879 în 2010 față de anul 2007.

La cultura de floarea-soarelui

Pentru exploatațiile mici, numărul acestora a scăzut de la 384.649 existente la nicelui anului 2005 la 259.598 în anul 2007, pentru ca în anul 2010 numărul acestora să ajungă la 116.589 unități.Numărul total al explotațiilor mici cultivate cu floarea-soarelui a scăzut cu 125.051 unități în anul 2007 și 143.009 unități în anul 2010 față de anul 2007.

Pentru explotațiile mici, putem spune că numărul acestora a crescut în perioada 2005-2007 cu 211 unități și 2.041 unități în perioada 2007-2010.

Pentru totalul numărului exploatațiilor cultivate cu floarea-soarelui avem o scădere de 125.455 unități între 2005-2007 și de 150.733 unități în perioada 2007-2010.

La culturile de soia

Pentru exploatațiile agricole mici, numărul acestora a scăzut de la 6.079 unități existente la nivelul anului 2005 la 3.537 în anul 2007, pentru ca în anul 2010 numărul acestora să ajungă la 3.707 unități. Numărul total al explotațiilor mici cultivate cu soia a scăzut cu 2.542 unități în anul 2007 și a crescut cu 170 unități în anul 2010 față de anul 2007.

Pentru exploatațiile mari, numărul acestora a scăzut de la 1.186 unități existente în anul 2005 la 1.176 în anul 2007, ajungând în anul 2010 la un număr de 893 unități. Numărul total al explotațiilor mari cultivate cu soia a scăzut cu 10 unități în anul 2007 și cu 283 unități în anul 2010 față de anul 2007.

Numărul total al explotațiilor agricole cultivate cu soia a scăzut cu 2.115 unități în anul 2007 față de anul 2005 și cu 520 unități în anul 2010 față de anul 2007.

În ceea ce priveste ponderea exploatațiilor agricole în dinamica evoluției calculate mai sus folosind anul de referință 2005, observam că exploatațiile agricole prezintă procentual un trend de scădere după cum urmează:

La cultura de grâu micile exploatații agricole au scăzut până la 82,90% în anul 2007 și 56,06% în anul 2010, marile exploatații au crescut până la 102,09% în anul 2007 și 149,60% în anul 2010 și totalul exploatațiilor agricole a scăzut până la 83,20 în anul 2007 și 56,77% în anul 2010.

La cultura de porumb avem o scădere până la 91,09% în anul 2007 și 72,61% în anul 2010 pentru exploatațiile agricole mici, o creștere până la 115,58% în anul 2007 și 155,94% în anul 2010 pentru exploatațiile agricole mari și în totalul exploatațiilor agricole o scădere până la 69,41% în anul 2007 și pâna la 72,72% în anul 2010.

La cultura de floarea-soarelui micile exploatații agricole au scăzut până șa 67,49% în anul 2007 și 30,31% în anul 2010, exploatațiile agricole mari au crescut până la 103,52% în anul 2007 și 137,57% în anul 2010 și totalul exploatațiilor agrocole a scăzut de la 69,41% în anul 2007 pâna la 32,95% în anul 2010.

La cultura de soia se înregistrează scaderi de până la 58,19% în anul 2007 și 60,98% în anul 2010 în cazul exploatațiilor mici, 99,16% în anul 2007 și 75,30% în anul 2010 pentru exploatațiile agricole mari, iar in ceea ce privește totalul explotațiilor agricole procentajul este de 74,25% în anul 2007 și 67,92% în anul 2010.

Ponderea numărului total de explotații agricole cultivate cu principalele culturi în teren arabil are un trend descendent, procentajul scade de la 100% în anul de referință 2005 la 86,95% în anul 2007 și 64,23% în anul 2010.

Tabel nr.16 Exploatații agricole cu efective de animale pe specii și pe clase de marime a suprafeței agricole utilizate( Exploatații agricole cu efective de animale/număr)

Sursa: Anchetele Structurale în Agricultură

Efectivele de bovine cuprind totalitatea taurinelor și bubalinelor masculi si femele, pe diferite grupe de vârstă și destinație economică.

Efectivele de porcine cuprind totalitatea porcinelor din exploatația agricolă (inclusiv porcinele aflate în maternități, crescătorii și îngrășătorii), indiferent de sex, categorii de greutate și detinație economică.

Efectivele de ovine cuprind toate animalele din specia ovine, indiferent de sex, vârstă, destinație economică și locul unde se află.

Efectivele de păsări cuprind toate categoriile de păsări existente în exploatația agricolă (găini, curci, rațe, gâște, alte păsări: struți, prepelițe, bibilici etc)

Sectorul zootehnic din România are un potențial cert de dezvoltare, oferind produse care pot acoperi necesarul intern de consum și surplusuri pentru export, plusvaloarea obținută contrubuind la sporirea veniturilor producătorilor și ale sectorului. Prin natura sa, zootehnia este, multifunțională: produce materii prime alimentare sau industriale reciclabile, având, în același timp un rol important în gestionarea resurselor naturale (apă, sol, biodiversitate), cu rol social feosebit de important în dinamica spațiului rural (asigură stabilitatea forței de muncă în zona rurală și montană).

Calcule:

Bovine

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de bovine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de bovine:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de bovine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de bovine:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de bovine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de bovine:

Porcine

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de porcine :

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de porcine :

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de porcine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de porcine:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de porcine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de porcine:

Ovine

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de ovine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de ovine:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de ovine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de ovine:

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de ovine:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de ovine:

Păsări

Anul 2005:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de păsări:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de păsări:

Anul 2007:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de păsări:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de păsări :

Anul 2010:

Ponderea numărului exploatațiilor mici în numărul total de exploatații cu efective de păsări:

Ponderea numărului exploatațiilor mari în numărul total de exploatații cu efective de păsări:

Ponderea exploatațiilor agricole cu efective de animale pe specii și pe clase de marime a suprafeței agricole utilizate în dinamica evoluției

Bovine

Exploatații agricole mici:

% = =85,73%

% ==59,66%

Exploatații agricole mari:

% ==108,02%

% ==124,87%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==86,57%

% = =59,03%

Porcine

Exploatații agricole mici:

% = =96,50%

% ==94,95%

Exploatații agricole mari:

% ==101,27%

% ==136,51%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==96,82%

% = =94,42%

Ovine

Exploatații agricole mici:

% = =78,75%

% ==54,97%

Exploatații agricole mari:

% ==106,50%

% ==137,89%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==80,28%

% = =55,97%

Păsări

Exploatații agricole mici:

% = =97,64%

% ==81,52%

Exploatații agricole mari:

% ==115,37%

% ==146,93%

Totalul exploatațiilor agricole mici și mari:

% ==97,97%

% = =81,33%

Tabel nr.17 Ponderea exploatațiilor mici și mari în numărul total de exploatații cu efective de bovine

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.18 Ponderea exploatațiilor mici și mari în numărul total de exploatații cu efective de porcine

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.19 Ponderea exploatațiilor mici și mari în numărul total de exploatații cu efective de ovine

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.20 Ponderea exploatațiilor mici și mari în numărul total de exploatații cu efective de păsări

Sursa: Calcule proprii

Tabel nr.21 Ponderea exploatațiilor agricole cu efective de animale pe specii și pe clase de marime a suprafeței agricole utilizate în dinamica evoluției

Sursa: Calcule proprii

Din analiza datelor calculate în tabele privind exploatațiile agricole cu efective de animale pe specii și pe clase de mărime a suprafeței agricole utilizate se constată o regresie a numărului de exploatații; observăm că ponderea are în totalul exploatațiilor agricole o dețin exploatațiile mici, care deasemenea scad în perioada analizată.

Interpretarea datelor statistice în valori absolute ne conduc la următoarele constatări:

Pentru bovine: În cadrul exploatațiilor mici numărul acestora a scăzut de la 1184869 până la 1015738 în anul 2007 și 695040 în aul 2010. În cadrul exploatațiilor agricole mari se constată o creștere în anul 2007 cu 287 unități și în anul 2010 cu 603 unități față de anul 2007. În ceea ce privește totalul exploatațiilor agricole numărul acestora scade în perioada 2005-2007 cu 165.648 unități și cu 505.354 unități în perioada următoare (2007-2010).

Pentru porcine: Pentru explotațiile agricole se înregistrează o scădere de 59.564 din anul 2005 până în anul 2007, urmată de o scădere de 26.300 unități până in 2010. Pentru exploatațiile agricole mari numărul acestora a crescut de la 4.180 unități în 2005 până la 4.232 unități în anul 2007 și 5706 în ultimul an analizat. Totalul exploatațiilor agricole a avut o scădere de 55.848 unități până în anul 2007 și de 41.997 în anul 2010.

Pentru ovine: În cadrul exploatașiilor mici se constată o scădere de 97.004 unități în perioada 2005-2007 și de 107.519 unități în cea de a doua perioadă; exploatațiile au crescut in aceste perioade cu 185 unități în prima perioadă, respectiv 894 unități în perioada a doua. Totalul exploatațiilor agricole scad în număr de 95.964 unități până în anul 2007 și 118.287 unități pâna în anul 2010.

Pentru păsări: Pentru exploatațiile agricole mici numărul acesotora a scăzut cu 76.346 unități în anul 2007 și 596.968 unități în anul 2010. Numărul exploatațiilor agricole mari a crescut cu 627 unități până în anul 2007 și 1.288 unități în anul 2010. În cadrul toalului exploatațiilor agircole numărul acestora a scăzut cu 67.093 unități până în anul 2007 și 615.990 până în anul 2010.

În ceea ce privește analiza pondereii exploatațiilor agricole cu efective de animale pe specii și pe clase de marime a suprafeței agricole utilizate în dinamica evoluției folosind anul 2005 ca an de referință putem observa că:

Pentru bovine

Exploatațiile agricole mici au scăzut de la 100% la 85,73% în anul 2007 și 58,66% în anul 2010

Numărul exploatațiilor mari a crescut până la 108,02% în 2007 și 124,87% în anul 2010

Totalul exploatațiilor agricole a ajuns la 86,57% în 2007 și 59,03% în 2010.

Pentru porcine

Exploatațiile agricole mici au scăzut procentual până la 96,50% în anul 2007 și 94,95% în anul 2010

Exploatațiile agricole mici au crescut în anul 2007 ajungănd la 101,27%, iar în anul 2010 la 136,51%

Numărul total al exploatațiilor agricole a scăzut în 2007 la 96,82%, iar în 2010 la 94,42%

Pentru ovine

Micile exploatații agricole au scăzut în anul 2007 până la 78,75% și 54,97% în anul 2010

Marile exploatații agricole au ajuns la 106,50% în anul 2007 și 137,89% în anul 2010

Numărul total al exploatațiilor agricole a scăzut până la 80,28% în anul 2007 și 55,97% în anul 2010

Pentru păsări

Exploatațiile agricole mici au scăzut de la 100% în 2005 la 97,64% în 2007 și 81,52% în anul 2010

Exploatațiile mari au crescut până la 115,37% în anul 2007 și 146,93% în anul 2010

Totalul exploatațiilor agricole a scăzut până în 2007 la 97,97%, iar în anul 2010 până la 81,33%.

Capitolul III

CONCLUZII

Exploatațiile agricole sunt definite ca ferme agricole prin care se pun în valoare pământul, animalele și celelalte mijloace de producție strâns legate într-un sistem unitar în vederea executării de lucrări, prestări de servicii și obținerii eficiente de produse agricole. Este foarte important pentru eficientizarea activității în cadrul exploarațiilor agricole dimensionarea optima a acestora. Am putea spune că aceasta este o problemă cardinală și mereu de actualitate în peisajul national, al Uniunii Europene și international.

Principala problemă care ar trbui să îl preocupe pe agricultorul roman de orice fel, atât pe țăranul cu gospodărie de subzistență (cu suprafață și efective de animale pentru consum propriu), cât și pe fermierul, businessman-ul patron sau manager de explotație agricolă mijlocie sau mare este decizia optima ce trebuie luată pentru ca pe unitatea de suprafață, pe cap de animal să se obțină eficiență maxima.

În țara noastră producția agricolă vegetală și animal se bazează pe fermele de mici dimensiuni, ferme de subzistență, ferme de semi-subzistență, dar în momentul de față măsurile sociale din agricultură au făcut ca acest sector important al economiei naționale să nu fie încă comtetitiv.

Perfomanța agriculturii în România este grav afectată tocmai de fragmentarea excesivă a proprietăților (număr mare de explotații mici).

Pentru sprijinul agricultorului ce se bazează pe ferma de subzistnță sau semi-subzistență au fost inițiate o serie de proiecte în cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală, proiecte care să conducă la transofmarea acestor entități în exploatații orientate către plată prin utilizarea durabilă a factorilor de producție, îmbunătațirea managementului, diversificarea producției agricole precum și introducerea de tehnologii perfomante adaptate condițiilor locale.

Pornind de la această realitate trecbuie sa privim, să ne inspirăm din agricultura Uniunii Europene, o agricultură puternic reglementată atât în ceea ce privește produția propriu-zisă, tehnologiile, calitatea produselor, cotele de producție piața produselor, sistemul de susținere financiară, suprafețele de cultivat, efectivele de animale, condițiile de procesare, prelucrare, stocare și desfacere a produselor animale, cât și dezvolatrea rurală.

Agricultura Uniunii Europene este înalt tehnicizată prin mecanizare, automatizare, chimizare, calificarea ridicată a forței de muncă, obținând producții performante care respectă standardele sanitar-veterinare și fitosanitare. Fermierii europeni dispun de rețea excepțională de informare tehnică, economică, financiară, monetară și de piață, de sisteme de consultant agricolă și extensiune științifică care îi sprijină, îi sfătuiește la tot ceea ce este nou în tehnologie și marketing.

Având imaginea clară a ceea ce este agricultura Uniunii Europene ne dăm și mai mult seama de decalajul imens dintre randamentele modeste ale agriculturii românești și perfomanțele înalte ale tărilor Uniunii Europene. Explotațiile agricole ca principal verigă a structurilor agricole europene au un dublu rol în peisajul rural: de centre de producție agricolă și de stații de locuit (habitat).

Agricultura europeană este nu numai o ramură producătoare de produse agricole și de progit, cât și un mod de viață. Gospodăriile, fermele, exploatațiile agricole sunt în același timp spații de locuit pentru familii, și în unele cazuri, spații turistice rurale de cea mai bună calitate care contribuie la ma echilibrului ecologic, la înfrumusețarea spațiului rural și la conservarea autenticității etno-culturale ale fiecărei țări și regiuni. Spațiul rural poate fi considerat cartea de vizită a unei țări. Pornind de la aceste paricularități ale agriculturii europene raportate la realitatea românească, se impun:

Necesitatea diminuării ponderii fermelor de subzisteță și consolidarea exploatațiilor agricole mari

Nevoia de instalare a tinerilor fermieri în mediul rural, sprijin pentru dezvoltarea de afaceri profiabile orientate către piață

Nevoia de implementare a unor investiții tehnice în explotațiile agricole care produc pentru piață

România trebuie să sprijine și mai mult în perioada următoare practicarea unei zootehnii eficiente și să stimuleze relansarea unei sector cheie prin creșterea taurinelor pentru carne, creșterea porcinelor, a ovinelor, procurarea produselor tradiționale si ecologice certificate

Adaptarea producției la cerintele pieții.

Dezvoltarea exploatațiilor agricole trebuie să aibă drept scop promovarea ocupării forței de muncă, reducerea fluctuațiilor sezoniere în ocuparea acestora.

Este cvasicunoscut că existența eficienței economice este productivitatea muncii. Din punct de vedere al acestui indicator, între țara noastră si Uniunea Europeană este un decalaj alarmant, România având cel mai mic ritm de creștere a producției forței de muncă din Uniune.

Pe lângă aspectele structurale ale exploatațiilor și ale capitalului uman (vârstă, pregătire), productivitatea scăzută este cauzată de accesul necorespunzător la alți factori de producție ( echipamente, capital).

Toate aceste aspecte arată că economia rurală românească este încă slab integrată în economia de piață și că restructurarea acesteia este lentă. Majoritatea fermelor din România se confruntă cu un grad scăzut de mecanizare și dispune de inventar agricol slab. Acest lucru face ca România, deși este una din țările membre ale Uniunii Europene cu mari suprafețe cerealiere, producțiile pe unitatea de suprafață sunt foarte modeste. Mărirea actuală a exploatațiilor agricole nu favorizează punerea în valoare cu eficiența a resurselor disponibile în agricultură, influențând negativ economia rurală și veniturile agricultorilor. Această stare de lucruri face ca diminuarea numărului de ferme ce practică p agricultură de subzistență să constituie unul dintre obiectivele principale ale politicii de dezvoltare rurală.

Un alt obiectiv al politicii de dezvoltare rurală îl constituie creșterea calității pregătirii profesionale și diversificarea ocupațională în strânsă legatură cu:

Modernizarea și restructurarea exploatațiilor agricole de dimensiuni mici

Adaptarea și diversificarea producției agricole în funcție de cerințele pieții, realizarea de noi produse în concordanță cu introducerea de noi tehnologii.

Îmbunătățirea condițiilor de finanțare a proiectelor din fonduri europene pentru a răspunde mai bine nevoilor potențialilor beneficiari.