Exploatarea Fricii In Printuri Litere 2009 090608 [618534]

Universitatea din Bucureș ti
Facultatea de Litere – Specializarea Comunicare Social ă și Relaț ii Publice

LUCRARE DE DIPLOMĂ

Coordonator
Conf . Alexandru Ofrim
Absolvent: [anonimizat]

2009

2

“EXPLOATAREA FRICII ÎN PRINTURILE

PUBLICITARE ”

3 Cuprins

Introducere ………………… ………………. …………………… …….. …pag 5

Capitolul 1 – Psihologia și fiziologia fricii ………………….. pag 6
1.1 Emoțiile umane – Consideraț ii generale ………………… ……………pag 6
1.2 Frica – emoție ș i afect fundamen tal………………….. …………. ……..pag 11
1.3 Scala fricii (stadii, tipuri, grade) și corelatele psihologice…. ……pag 13
1.4 Definiția psihologică a fricii………………………………….. …………..pag 16
1.5 Corelatele fiziologice ale fricii ………………………………. ………… .. pag 17
1.6 Fobiile ……………….. ……………. …….. ……………………………. …………pag 22

Capitolul 2 – Istoria fricii …………… ………………….. …………..pag 25
2.1 Frica în trecut …………………. ……… …………………. ………… ………..pag 25
2.2 Marea, lupii și cerșetorii. Frica cea Mare …………………………….. pag 26
2.3 Frica de subversiune. Frici escatologice ……………………………… pag 29
2.4 Mânia lui Dumnezeu …………………………………………..pag 31
2.5 Diavolul și demonii ………. ……………… ……… ………………………… ..pag 32
2.6 Idolatrii, musulmanii și evreii …………………. ………… ……pag 34
2.7 Diabolizarea femeii. Vrăjitoria ……………………..………… ..pag 36

Capitolul 3 – Frica astă zi …….. …………. ………….. ……… ……..pag 41
3.1 Catastrofe le naturale (cutremure , inundaț ii, uragane )……… .…pag 41
3.2 Cataclisme le cosmice ( ciocnirea cu un asteroid) ……… ………. pag 42
3.3 Sfârș itul lumii ( Apocalipsa ). Sfârș itul Tt mpului. …….. …………pag 43
3.4 Ciocni rea civilizaț iilor (invaziile extraterestre )…….….……….pag 45
3.5 Catastrofele climatice ( încălzirea globală, erupțiile solare) …… pag 46
3.6 Catastrofe le biologice (cancerul, gripa aviară, porcină )……….. pag 48
3.7 Amenințările globale (terorismul , controlul social)………… …..pag 50
3.8 Catastrofe le sociale (criza financiar ă) ………………………… pag 52

Capitolul 4 –Studii de caz………………… …………….. …..…pag 53
4.1 Campania “China is getting ready ”………… …………… ……. pag 53
4.2 Campania Christian D ior ……… ………… ………… .……… …pag 56
4.3 Campania Smirnof………………… …………. …………… …….pag 59
4.4 Campania Puma………………………………..……………….. pag 65
4.5 Campani a Mercedes Benz………………………….…………… pag 68

4
4.6 Campanie Howard Johnson …………………………………… ..pag 70
4.7 Campania AIDS is still around … ………… ……… …….……….pag 72
4.8 Campania BRD …………………………………………….…… pag 72

Concluzii …….. ………………………………………………………pag 74

Bibliografie …………………………………………………..pag78

5
Introducere

Din cele m ai vechi timpur i și până astăzi, frica a fost și este prezentă pretutindeni
în viața și în jurul nos tru. Pe lângă fricile ance strale transmise din generatie în generație,
pe măsură ce timpul a trecut s -au adă ugat o s erie de alte frici, resimț ite mai mult sau mai
puțin de întreaga populaț ie a globului. Acesta este unul dintre principalele motive pentru
care am ales pentru analiză tema “Exploatarea fricii în printurile publicitare ”.
Dacă î n trecut oamenii se temeau de mare, de lupi, de foamete, de săraci, de
cerșetori, de femei, de vrăjitoare și vrăjitori, de turci și evrei, și de sfârș itul lumii, as tăzi,
pe lângă faptul ca s -au păstrat în conștiința colectivă cele mai multe frici prezente în Evul
Mediu, lista fricii s -a îmbogățit, adăugâ ndu-se frica de poluare, de catastrofe naturale, de
criza finaciară , de bătrâneț e, de durere sau de si ngură tate. O dată cu evoluția societății, au
apărut mai multe tipuri de frică, unele degenerând î n fobii.
Ceea ce voi încerca să demonstrez în lucrarea de față, se re feră la modul în care
printurile publicitare, exploatează fricile oamenilor pentru a le induce diverse idei care să
le influenț eze comportamentul de consumatori de diverse servicii. În sprijinul
demonstrației mele m -am folosit de o descriere psihologic ă și fiziologică a fricii, care
face parte din categoria emoțiilor de ba ză.
În susținerea ipotezei mele, am f ăcut o incursiune în trecut, pentru a face o
trecere în revistă a fricilor resimțite între secolele XIV -XVIII , iar apoi am revenit în
prezent pentru a prezenta o serie de spaime și frici contemporane pe care le resim țim cu
toții cu intensitate variabilă, de la individ la individ.
În final, am ales un număr de treizeci de printuri publicitare, ce fac parte din opt
campanii social e și publicitare pe care le -am anali zat din punct de vedere al compoziției
și al mesajelor subliminale, pentru a demonstra faptul că aceste printuri exploateză o serie
de frici mai mult sau mai puțin contemporane, cu scopul de a crea o impresie puternică
privitorului.

6 Capitolul 1
Psihologia ș i fiziologia fricii

1.1 Emoțiile umane – Considerații generale

În cursul evoluției civilizației, omul și -a creat condiții de viață complexe din toate
punctele de vedere, iar un rezultat direct al ac estui lucru este acela că exprimarea
emoț iilor a cunoscut o mare diversificare, în funcție de criterii variate : istorie, culturi
regionale, culte religioase, concepte morale, filosofice, sociale. Devine evident faptul că,
o dată cu diversificarea culturii și a concepț iilor morale descrierea unor emoț ii,
clasificare a sau prezentarea lor accesibilă publicului cu nosc o multitudine de interpretări
aparținând scriitorilor, poeț ilor, biologi lor, sociologilor, psihologilor și etologilor.
Exprimarea emo țiilor a cunoscut o mare diversitate în cursul evoluției civilizației
în raport cu diversele etape istorice, culturi regionale, culte religioase, ș i concepte morale,
filosofice sau sociale. Includerea într -o singură concepție armonioasă a pă rerilor
cumulat e pe baze culturale în zeci de ani cu noile cunoș tiinte bazate pe descoperirile
neurochimice și medicale este foarte dificilă .
În acest sens, trebuie menționate două aspecte. În primul rând, pentru acceași
emoție fundamentală, cum este frica , se întâlnesc mai mulți termeni, pe care unii îi
accepta, iar alții îi neagă , fiecare pe alte considerente, căci bineînț eles, scri itorii și
filosofii definesc altfel aceast ă stare afectivă decât psihologii și medicii. Astfel, stări
legate de frică , cum su nt spaima, panica, teroarea, groaza, vor fi diferit defi nite de
categoriile mai sus menționate. Astfel, a nxietate a, depresie a și tristeț ea vor fi definite cu
atât mai mult diferit. Desigur, unele sunt emoț ii pure, altele, sentimente asociate, dar
graniț a dintre acestea și variația individuală , va produce cu siguranță confuzii .
Partea descriptivă a emoțiilor, î n care este prezenta tă câte o astfel de stare
afectivă, este cea mai cunoscută de public atât din propria experiență, dar mai ales din
cultură, adică literatură, teatru și film. Pe de altă parte ,, descrierile științ ifice, chia r cele de
popularizare, sunt puține ș i nu au un imp act deosebit asupra publicului ”1. În schimb,

1 Olinescu, Radu – Despre emotii si stres, Editura 100+1 GRAMAR, Bucuresti 2004, pag. 208

7 mass -media (ziare, TV, filme) fructific ă din plin emoț iile, mai ales pe cele negative, în
frunte cu agresivitatea și formele asociate: violenț a, crimele, sub impulsul maniei.’’2
Dintre emoț iile pozitive, dragostea deviată spre iubire religioasă sau mai ales spre
satisfacerea instinctului se xual este singura stare a fectivă care continuă să fie cântată,
dansată sau s ă inspire mass -media.
Și totuș i, după cum spune Radu Olinescu, ,,emoțiile acționeză tot atât de puternic
cum le resimțeau strămoșii nostri, numai că acum, prin complexitatea vieții, căutăm să l e
ascundem (greșit) sau să le canaliză m prin transfer spre alte manifestă ri, cum sunt
sportul, sexul, filmele gen thriller, telenovelele etc. ’’ 3
Diversificarea exprimării emoț iilor cuprinde o multitudine de aspecte, care includ
și desemnar ea m ai multor termeni pentru aceeași emoț ie, deși orice stare afectivă
cunoa ște mai multe grade de intensitate și durată , combinate cu marea va rietate de
exprimare individuală. Se pare că natura a îndreptat “elaborarea emoțiilor necesare
supraviețuirii spre câ teva tipuri fundamentale, distincte, cum sunt frica, agresi vitatea (de
fapt, instincte cu încărcare ș i manifestare em otivă ), bucuria, pe care le împărțim evolutiv
și cu animalele superioare.” 4
Emo țiile au apărut pe scara evolutivă tocmai c a un mecanism auxiliar
supraviețuirii. Emoțiile de bază necesare supraviețuirii sunt frica și agresivitatea, care
cuprind însă o gamă de emoții secundare, sentimente, stări afective de intensități și durată
variate, de care se cuplează factorul individual (tem perament, grad de excitabilitate,
posibili tate de control, grad de cultură ).
În accepțiunea cea mai generală a termenului, frica poate fi definită “ca un
sentiment neplăcut, nedorit, față de un pericol sau un risc anticipat, real sau imaginar
și/sau ca o extremă aversiune față de anumite condiții, obiecte sau situații ”5.
Frica este una din emo țiile omenești fundamentale. Prin natura lui, omul
moștenește sau dezvoltă un anumit grad de teamă și, de asemenea, întâlnește zilnic noi
frici sau temeri la fel cum în fiecare zi trăiește și alte emoții. O list ă a emoțiilor umane ar
cuprinde : acceptare , furie, anticipare, plisctiseal ă, confuzie , grea ță, invidie, teamă,

2 Idem pag 209
3 Idem pag 210
4 Ibidem
5 Ibidem

8 vinovăție , ură, speranță, bucurie, gelozie , iubire, regret , remuș care, tris tețe, ruș ine și
surpriză .
Emoțiile au apă rut pe scara evolutivă tocmai c a un mecanism auxiliar
supraviețuirii. Atât emoț iile fundamentale , cât și emoț iile secundare , care cuprind
sentimente, stări afective de intensități și durată variate, se m anifestă diferențiat î n raport
cu factorul individual (temperament, grad de excitabilitate, posibili tate de control, grad
de cultură ).
Așa cum spunea Jaques Costiner î n cartea sa “Introducere în psihologia emoțiilor
și a sentimentelor ”, emoțiile desemnează astăzi pentru un număr mare de autori doar
emoțiile «de bază» sau «primare»: frica, surprinderea, furia, bucuria, tristețea, precum și
derivatele lor, emoțiile «mixte», care rezultă din combinarea emoțiilor de bază .
În viziunea l ui Cosnier, e moțiile de bază sunt definite ca fiind «toate evenimentele
sau stă rile din domeniu l afectiv care se caracte rizează printr -un ansamblu de “trăiri”
psihice specifice însoțite, în mod variabil ca intensitate și calitate , de m anifestă ri
fiziologic e și comportamentale »6. Din acest motiv, fără emoții nu există comunicare și
fără comunicare nu există viață socială .
Emoțiile de bază sunt caracteriza te de trăiri, comportamente și manifestă ri
fiziologice specific e. Unele sunt acceptate de to ată lume a altele stârnesc discuții , după
cum o arată ș i tabelul emoțiilor de bază prezentat mai jos :
Figura 1 – Tabelul emo țiilor de bază7
Bucurie
Surpriza
Frica
Furie
Tristete
Dezgust
Dispret
Disperar
e Interes
Vinovati
e Rusine
Dragoste
Woodwor th și Schlosberg (1964) + + + + + + +
Ekman ș i Friensen (1975) + + + + + + +
Izard + + + + + + + + + + +
Schwartz ș i Schaver (1987) + + + + +

În ceea ce pri vește univer salitatea semnalelor emoț ionale, Ekman (1972, 1 973) ș i

6 Cosnier, Jaques, Introducere în psiholgia emoțiilor și a sentimentelor , Polirom , Iasi, 2002, pag 17
7 Idem pag 30

9 Izard (197 7, 1980), au demonstrat, analizâ nd fotografii cu m imicile faciale ale unor
populații diverse (nord -americani ș i latino -americani, europeni, jap onezi), că “expresia
emoțiilor de bază este recunoscută î n mod universal ”8.
Cu ex cepția fricii, care apare deseori în singuratate sau în prezenț a unor
necunoscuți, celelalte emoții apar în contexte familiare și în prezenț a prietenilor, a celor
apropi ați sau a unor persoane cunoscute (iar uneori în cazul furiei, în prezența unor
necunos cuți întâlniți din întâmplare î n traficul rutier).
Emoțiile de bază au mai multe caracteristici, printre care amintim durata și
intensitatea variabile. Astfel, frica “durează de la câteva secunde până la maxim o oră,
fără îndoială pentru că es te legată de un stimul foarte precis și neaș teptat, care provo acă
neapărat reacții adaptative: fugă, supunere, aversiune , liniștire, ce fac ca emoția s ă se
risipeasc ă”9. În ceea ce privește manifestarea, putem afirma faptul că frica este o emoție
tăcută.
Într-un articol din 1992, Pau l Ekman enumeră și discută nouă carac teristici care
permit specificarea diferitelor emoții de bază: furie, frică, tristeț e, bucurie , dezgust,
surpriză . În opinia lui Ekman prima caracteristică se regăsește în univers alitatea
semnalelor emoționale. Însă, în funcție de tipul de emoție și cultură apar și unele nuanțe,
care se materializează în faptul că surpriza poate fi confundată cu furia.
Cu toate acestea, un lucru este clar stabilit astăzi: ” expresia și recunoașterea
emoț iilor este universal ă și are loc prin utilizarea unei mimici faciale specifice”.10
Pe același loc cu universalitatea semnalelor emoționale a emoțiilor de bază se
situează funcția socioadaptativă. Explicația o regăsim în ideea pot rivit căreia,
comportamentele emoț ionale su nt cruciale pentr u dezvoltarea și organizarea re lațiilor
interpersonale. Astfel, manifestările emoțio nale furnizează informaț ii celor din jur.
O a doua caracteristică este prezenț a unor expresii compar abile la om ș i la celelalt e
primate: “pentru Darwin (1872 ), existența expresiilor emoțio nale la animale este un fapt
de o importanța teoretică fundamentală, iar acest lucru rămâ ne valabil pe ntru teoreticienii
contemporani (Plutchick, 1962) ”11. Pe baza acest ei caracteristici, l a primatele

8 Idem pag 32
9 Idem pag 39
10 Idem pag 2
11 Idem pag 33

10 nonhominiene se observă expresii de frică , furie, tristețe și bucurie. Cu alte cuvinte, o mul
nu a inventat emoțiile , ci a moștenit expresia și funcția lor socială de la strămoșii să i,
primatele.
Conform celei de -a treia caracteristici, fiecare emoție se bazează pe un context
fiziologic specific. Există anumite tab louri specifice care descriu acț ionarea sistemului
nervos autonom, demons trate cel puțin pentru furie, frică, dezgust și tristeț e.
Universa litatea elementelor declanș atoare se referă la un anumit tip de situații ș i
de probleme vitale ce provoacă reacț ii specifice. În această privință se confruntă două
concepț ii: o conce ție esențialistă și o concepț ie culturalistă . Cea de -a doua susținută î n
principal de antropologi, merge până la a pune în discuție însuși conceptul de emoț ie.
Cea de -a patra caracteristică a emoțiilor de bază este reprezenzază de c oerența
reacțiilor emoționale . Astfel, î n general, “există o congruența între experie nța emoțională
și expresia ei, și vicecersa ”12. Expresia și experienț a sunt separabi le. Expresia poate fi
modificată, ba chiar inversată , cu sc opul de a disimula sau de a minț i. De asemenea poate
să apară și în absența expre siei emoționale autentice cum se întâmplă în cazul actorilor de
teatru. Orice persoana p oate cu ușurință “să exteriorizeze la cerere o mimică de surpriză
sau de furie fără să se lase cu adevărat pradă unor afecte de surpiză sau de furie reale ”13.
Declanșarea rapidă este alt ă ca racteristică a emoțiilor de bază . Reacțiile
fiziologice pot apărea într -o fracțiune de secundă, iar mimica în câ teva milisecu nde.
Aceasta presupune faptul că declanș area este provo cată de un eveniment ind uctor precis
(“antecedent”). Această tensionare rapi dă servește la << diferențierea “emoțiilor de bază”
de celelalte stări af ective, cum ar fi “marile sentimente” ale căror determinanț i sunt mai
greu de localizat temporal >>14.
Durata limitată subliniază faptul că emoțiile durează câte va secunde, și nu câteva
minute sau, cu atât mai puțin, câ teva ore sau zile. Și totuș i, “experie nța subiectivă durează
mai mult decâ t manifestă rile obiective ”,15 este de părere Ekman . Acest c aracter temporal
și în general, scurt al emoției constituie una dintre trăsătu rile care o diferențiază de
“dispoziții”, care durează ore sau zile, chiar dacă acestea din urmă sunt saturate de o

12 Idem pag 34
13 Ibidem
14 Ibidem
15 Idem pag 36

11 emoț ie sau alta: iritabilitatea de furie, disforia de t ristețe, î ngrijorarea de fric ă, euf oria de
bucurie. Pentru Ekman, “dispozițiile se de osebesc de emo ții prin durată, cauze ș i
fiziologie ”16.
Ultimele dou ă caracteristici ale emoțiilor de bază sunt mecanismul de percepție
automantă și apariția spontană. În ceea ce privește mecanismul de percepție automată,
emoția apare brusc , ea nu este nici voluntară, nici logică . Pe lângă acest lucru, dacă ne
referim la apariția spontană, “experiența emoțională nu este o al egere deliberată, și
aceasta din cauza derulării rapide, a percepției automate și a reacțiilor expres ive
involuntare ”17.

1.2.Frica – emoț ie si afect fundamental

Frica este unul dintre afectele fundamentale. Pe lângă faptul că este un afect
disociat, frica, conduce, ca și tristețea, la o legătura sui -generis cu ceilalț i. Alfred Adler
ne exemplifică acest lucru prin prezentarea “unui copil înfricoș at care se smulge dintr -o
situație, dar aleargă în alta, spre a căpăta protecție “18. Pe de altă parte, mecanismul fricii
nu conduce direct la o demonstraț ie de superio ritate asupra anturajului, ci dă în primul
rând impre sia frapantă a unei înfrâ ngeri. A titudinea este aceea a unei defăimări. De aici
începe partea asociată a afectului, care include î n același timp ș i setea de sup erioritate :
fricosul fuge spre a se pu ne la adă postul unei alte situații și, în acest fel, el în cearcă să se
fortifice, ca să fie capabil să facă față pericolului și să triumfe.
Aveam de -a face, este de parere Adler, in cazul acestui afect, “cu un fenomen
profund organic19“. Ceea ce se re flecta aici este frica originar ă (Urangst), atavică , proprie
tuturor viețuitoarelor. La om, îndeosebi, ea emană din insecuritatea generală a acestuia,
din slăbiciunea sa în faț a naturii.
Cunoaș terea dificultăților vieții este atât de deficitară încâ t copilul, de exemplu,
nu se poate descurca s ingur, alții trebuind să intervină pentru a -i satisface trebuințele.
Copilul ia cunoștiință intuitiv de aceste dificultăți, de îndată ce vine pe lume și se află
integrat în condițiile existenț ei. Date fiind pericolul permanent care îl pândește și riscul

16 Ibidem
17 Ibidem
18 Adler, Alfred, Cunoa șterea omului , Editura Științifică, Bucureș ti, 1991 , pag 201

12 eșecului strădaniilor sale, de a ieș i din sta rea de insecuritate, el poate să ajungă la o
concepție despre viață pesimistă , la dez voltarea unor trăsături de caracter care îl fac să se
bizuie mai mult pe ajutoru l și considerația celor din jurul său. Prudența care rezultă de
aici, poate fi atât de mare ne spune Adler , “încât să -l îndepărteze de la îndatoririle impuse
de viață. Dacă asemenea copii sunt totuși obligați să progreseze, ei poartă în același timp
în sine un plan de retragere, găsindu -se mereu pe pici or de fugă, unul d in afectele lor cele
mai frecvente ș i mai izbitoare fiind frica ”20.
Până și în expresia fizică a acestui afect, în special în mimică, descoperim
începutul unei contraacțiuni, care însă nu este rectilinie, agresivă. Uneori aseme nea
manifestări evoluează în sens patologic și î n mu lte cazuri avem posibilitatea să examinăm
cu ușurință mecanismele psihice. A vem atunci impresia netă că anxiosul întinde mâinile
spre ceilalți, ca să ș i-i apropi e și ca să -i țină lângă dâ nsul.
Aprofundand cercetarea acestui fenomen, ajungem la aceleasi concluzii pe care
le-am desprins din analiza anxietăț ii ca trăsătură de caracter. Ave m de -a face cu oameni
care caută să se sprijine pe cineva în viață ; trebuie ca cineva să le stea totdeauna la
dispoziție. În realitate este vorba de î ncercarea d e a stabili un raport de dominație, ca și
când ceilalți nu ar exista decâ t să le ofere anxioșilor un suport moral. Dacă forăm și mai
în adâncime, constatăm ca acești oameni au pretenția să ne ocupăm în pr imul rând de ei.
În absența unui contact direct cu viața, ei și -au pierdut în așa măsură independența încât
reclamă acest privil egiu cu o extraordinară ardoare și vehemență. Dar oricât de stăruitor
ar căuta ei să se afle î n preajma altora, sent imentul lor de comuniune socială este slab .
Astfel, anxietatea duce la obținerea pentru sine a unei poziț ii privilegiate, la evitarea
exigen țelor vieții și la punerea celorlalți în serviciul său. În cele din urmă , “frica se
infiltrează în toate relațiile vieții cotidi ene și devine astfel un instrument eficient de
dominare a celor din jur ’’. 21

1.3 Scala fricii ( stadi i, tipuri , grade) și corelatele psihologice ale fricii
(anxietate, stress, panică , agresivitate)

19 Ibidem
20 Ibidem
21 Ibidem

13 Ca afect uman fundamental și în raport cu co ndițiile concrete de manifestare,
frica se poate manifesta pe un continuum care, la o extremă, poate avea punctul de
declanșare într -o situație comună, iar la extrema opusă poate atinge chiar un nivel
patologic : îngrijorare a duce la anxietate , spaimă, p anică, teroare și apoi la groază.
Complexul de persecuție ș i groaza având ca rez ultat final psihoza fricii sau paranoia .
Dintre toate afectele umane, frica are o trăsătura distinctivă, respectiv poate fi o
frică de un pericol concret sau simb olic (anticipat, abstract ). Din acest punct de vedere ,
frica poate sa fie concretă (spre exempl u frica de durere sau de separaț ie) sau poate fi
simbolică (frica de simboluri, frica reală ).
Referitor la corelatele psihologice ale fricii (anxiet ate, stress, panică ,
agresivitate ), fiecare dintre ele desemneaz ă diferite intensități ale aceleiași emoții
fundamentale, FRICA. Atât Freud, cât și Cannon, dar pe poziții total diferite, au arătat că
frica este un instinct cu manife stare emotivă, comun ani malelor și oamenilor, apărut
devreme pe scara evolutivă în scopul asigurării supravieț uirii. Mecanismele caracteristice
emoț iilor permit instinctului de frică să acționeze, să obțină energia necesară fugii.
După spusele lui Hans Selye, “anxieta tea deriv ă din felul cum o persoană este
legată de stres, dacă îl înțelege, dacă îl acceptă, stresul fiind la o jumătate de stație
depă rtare de drumul că tre anxietate ”22. Acela și autor este de părere că, “anxietatea este
modul cum trat ăm stresul ”.23 În mod p aradoxal, dacă stresul devi ne mai puternic (de fapt
trece în frică ), anxietatea scade. În timpul celui de -al doilea ră zboi mond ial, s -a observat
că în toate țările, datorită luptelor, bombardamentelor, condiț iilor austere, cazurile de
nevroză produse de an xietate au scă zut considerabil.
În 1920 , Walter Cannon a examinat modificările care apar în organism atunci
când suntem gata să reacționăm, adică atunci câ nd sutem într-o stare de alertă intensă ,
determinată fie de supărare, fie de teamă .
Aceste modificări se manifestau simultan, formând ceea ce Walter Canno n a numit
“reacție de urgență (în condiții limită ) sau reacție de panică “24. Ele formează un
sindrom sau un ansamblu complet de simp tome distincte care se manifestă simultan,
pentr u a duce la un rezultat.

22 Olinescu, Radu, Despre emotii si stres, Editura 100+1 GRAMAR, Bucuresti, 2004, pag. 210
23 Idem pag 211

14 Cannon a numit acest rezultat “răspuns de lupt ă sau de fugă (flight or fight
reaction) ”25. Efectul să u este de a produce, pe loc, o mare cantitate de energie, care
permite individului fie să fugă, fie să atace. În ambele situații, corpul necesită o mare
cantitate de e nergie pentru atingerea finalității, și reacția de panică furnizează această
energie. Și alte animale prezintă reacția de panică. De fapt, pare să fie un fenomen
fundamental în supravieț uire, care s -a dezvolt at de foarte timpuriu la mamifere.
În 1946, Selye a analizat modul în care se modifică reacția de panică atunci câ nd
animalele sunt supuse unui stres continuu, față de cazul în care au suportat unul sau două
șocuri bruște. S -a constatat că exis tă o adaptare pe termen lung a organismului în condiții
de stres, cunoscută sub numele de “singromul adaptarii generale – SAG “26. Aceasta
îseamnă că organismul poate fi antrenat ușor într -o reacție de urgență , dar cel mai adesea,
simptomele foarte active al e reacției de panică sunt stinse. Deși, în aparență, individul
este calm, î n realitate, nu este. Un studiu mai recent, efectuat de către Solomon (1963), a
arătat că “această adaptare p e termen lung la stres afectează sistemu l imunitar al corpului,
astfel î ncât indivizii supuși la un stres î ndelungat sunt mai puțin rezistenti la boal ă”27.
Tot Radu Olinescu vorbeș te despre frică și anxietate , așa cum s -au manifestat ele
în trecut dar și așa cum se manifestă ele î n contemporaneitate.
După spus ele lui, “frica este emo ția de bază, comună tuturor vieț uitoarelor ”28. Și
unui tigru poate să îi fie frică (de foc, de exemplu), ia r iepurii și cobaii pot muri de frică .
Oame nii primitivi au cunoscut și ei frica.Picturile de pe pereții peșterilor pot fi ș i astfel
interpretate. Oamenii primitivi, cei din Antichitate ș i Evul Mediu au cunoscut toate
formele fricii. Toate religiile au folosit la maximum frica și sub toate formele. Clasele
conducatoare de pretutindeni, hoții, pirații s -au servit de frică pentru d ominarea mulț imii.
În secolul XX, aparent, ar trebui să nu ne mai fie frică, deoarece “există o formă de
guvernămâ nt democrati că, poliție, măsuri de asigur are a sănătății contra bolilor și forme
de păstrare a banilor “29.

24 Ibidem
25 Ibidem
26 Ibidem
27 Olinescu, Radu, Despre emotii si stre s, Editura 100+1 GRAMAR, Bucuresti, 2004, pag. 212

28 Idem pag 213
29 Ibidem

15 Și totusi, scriitorul fr ancez Albert Camus a declarat că “secolul al XX -lea apartine
fricii, subiect preferat al unor scriitori ca Fanz Kafka, Henrik Ibsen, Herman Hesse,
filosofi ca Spinoza, Kant, Nietzche, Kierkegaard ”30.
Complexitatea mereu în creștere a societății omeneș ti a determinat o mai mare
varietate de manifes tare a fricii (ca a tuturor emoț iilor). Prin geniul care l -a caracterizat,
Sigmund Freud a fos t primul care a înțeles multiplele fațete ale fricii. Frica este emoția de
bază, esențială supravieț uirii, deci comună ș i animalelor. Anxietatea ( introdusă de Freud
ca Angst) este frica fără obiect sau, după cum a spus fostul preș edinte al S .U.A., Franklin
D. Roosevelt, ,, singurul lucru de care trebuie să ne fie frică este însăși frica ”. Ne este
frică de ceva sau de cineva, dar suntem anxioși (fără obiect). Până în 1950 s -au tipă rit
doar două cărți despre frică : una a lui Freud și alta a lui Kierkegaard ( Sickness unto
death , 1849), plus șase articole. După 1950 și până î n 1978 s -au publicat șase mii de
studii și c ărți despre anxietate și consecinț ele ei . Cărțile de succes, documentate despre
istoria fricii au arătat manifestă rile psihice ș i comportamentale ale oamenilor
înspăimântați de boli, sărăcie, foamete, hoț i, armate cuceritoare, ce jefuiau, profeți
mincinoș i, pogromuri . Frica a fost întotdeauna însoțită de mânie și agresivitate, cele două
emoții de bază , instincte ce au caracterizat mul țimea.
Dacă î n cursul istoriei oamenii au fost dominați de frică, cu motive bine
înteme iate, orientate spre preze ntul ș i viitorul apropriat , oame nii secolului al XX -lea sunt
stăpâniț i de anxietate, cu motive vagi, orientate din trecut spre un viitor incert. Deci omul
secolului al XX -lea se simte ameninț at de “o multitudine de factori trecuți, prezenți sau
viitori fă ră o imagine clară , care cuprind : pierderea serviciului, tensiune în meserie,
competivitate, neînțelegeri cu partenerul de viață, cu cop iii, nivelul de trai tot mai
scăzut”31. Pe acest fond, se mai pot adă uga motive mai clare, dar imprevizibile, cum sunt
violența, hoț ii, catastro fele naturale (cutremur, inundaț ii), bolile, atacurile teroriste.
În termenii autorilor Nicky Hayes ș i Sue Orrell anxietatea este definită ca fiind o
,,emoție generată de anticiparea u nui pericol difuz, greu de prevăzut ș i controlat, ce se
transformă în frică în faț a unui pericol bine identificat ”32. Anxietatea este însoțită de

30 Idem pag 214
31 Idem pag 215
32 Hayes, Nicky, Orrell, Sue , Introducere î n psihologie , Editur a All Euducational, Bucureș ti, 1992 , pag 75

16 modifică ri fiziologi ce și hormonale caracteristice stărilor de activare ridicată ș i este
adesea asociat ă comportamentului de activar e-retragere sau conduitelor de e vitare.

1.4 Definiția psihologică a fricii

În terme ni psihologici, frica este definită ca fiind o emoție declanșată de o
stimulare cu valoare de pericol pentru organism. Ea se manifestă la animal și la om prin
diverse reacții observabile, după specie și după intensitatea emoț iei: pilo -erecție, coborâ re
a sprâncenelor și a pleoapelor, tremurătură etc., a căror funcție constă în retragerea din
fața stimulului periculos sau /și în reduce rea stimulilor care semnalizează prădătorulu i
subiectul aflat î n pericol. În aparență contradictorii, aceste două funcț ii sunt ilustrate prin
conduite opuse legate de fri că: când fugă, când imobilitate, ultima putând avea o valoare
adaptatiăa comparabilă cu prima, mai ales la speciile de animale car e apelază la
mimetism ș i camuflaj.
În absența u nor tehnici mai elaborate de sustra gere de la pericol, mamiferele ș i în
special omul vor manifesta cele două forme de reacție î n raport cu istoria individu ală și
cu contextul situaț ional : se difer ențiază frica î n care organismul este implicat activ pentru
a face față amenintării de pierdere a controlului și frica î n care organismul reacționează
pasiv, resemnâ ndu-se oar ecum cu pierderea controlului. Î n prim ul caz, “corelatele
fiziologice și neuroend ocrine pun în cauză activarea sistemului simpatic și
medulosuprarenal (creștere a cantității de adrenalină și de noradrenalină , niv elul stabilit
de corticosteron); în al doilea caz, activarea sistemului h ipofizo -cortico -suprarenal
(creștere a ACTH și a cor ticosteronului ; nivel neschimbat al catecolaminelor) ’’33.
Într-o manieră mai generală, frica este însoțită de modifică ri ale cond uctibilităț ii
electrice cutanate, ale tensiunii m usculare, ale ritmului cardiac și respirator, ale activităț ii
gastrointestinale. Aceste modificări pot fi de creștere sau de diminuare, după intensitatea
emoției și, eventual, după caracteristicile individuale.
Un alt lucru car e trebuie precizat este acela că ,,frica poate fi provoc ată de
declanșatori înnăs cuți (d. ex. înfățiș area prădă torului ) sau, din cauza învățării prin

33 Idem pag 338

17 asociație, de stimuli condiționaț i.’’34 Reacție emoțio nală eminamente adaptativă prin
rolul pe care -l are în supravieț uirea organismului, fri ca ia forme patologice atunci când
imobilitatea își pune amprenta asupra conduitelor active posibile (resemnare dobândită ,
learned helplessness), atunci când emoț ia se general izează î n mod exagerat la s timuli
inofensivi (fobie) sau când ea se instalează î n tim p, dincolo de momentul î n care
organismul e ste expus efectiv pericolului, fie prin anticipare, fie prin persistența stării
emoționale (anxietate, angoasă ).

1.5 Corelatele fizilogice ale fricii

Una din funcț iile importa nte controlate sau mediate de măduva spinării este
reprezentată de stările emoționale. În cazul fricii, dacă analizăm reacția de panică în
detaliu observăm că implică destul de multe modifică ri complexe în organism.
Pentru a putea să ne utilizăm eficient energia, trebuie să furnizăm o cantitate
considerabilă de sânge mușchilor, ceea ce determină o serie de modifică ri. Ini ma bate mai
repede, presiunea sângelui crește și mușchii sunt irigaț i mai abundent d ecât de obicei, iar
organele viscerale – stomacul și ficatul – mai puț in. Trebu ie, de asemenea, ca nivelul
zahărului din sânge să fie ridicat, pentru că aceasta reprezintă « combustibilul » și multe
modificări specifice reacț iei « de lu ptă sau de fugă » duc la o asemene a creștere a
nivelului de zahă r. Zahărul stocat în organism este eliberat în sâ nge, zaharidele fiind
digerate foarte rapid, ceea ce duce la întâ rzierea dig estiei pe ter men lung a altor tipuri de
hrană ; saliva ni se modifi că, devenind foarte bogată î n enzime (tot pentru favorizarea
digestiei rap ide a zaharidelor), dar devine și foarte densă , ceea ce poate determina o
senzație de uscăciune a gurii. În afară de zahă r, avem nevoie de o cantitate mare de
oxigen în sâ nge, pentru a face posibilă eliberarea acest ei energii, motiv pentru care, în
timpul reacției de urgență , respirăm mai adânc și mai rapid. E xistă multe alte modificări
« determinate de reacția de panică, cum ar fi modificările compoziției sângelui, care se
coagulează mai rapid, dilatarea pupilelor ochilor, sau răspunsul pilomotor, (părul
,,maciucă ”), observabil foarte clar la oameni numai sub forma de ,,piele de g ăină’’, dar
care poate produce modificări spectaculoase, în aspectul unui animal, după cum ș tie oric e

34 Ibidem

18 om care a vă zut vreod ată o pisică speriat ă»35. Toate aceste mici modificări se petrec
simultan, formând un ansamblu de răspunsuri la o situație periculoasă, care ne măresc
șansele de a ieș i cu bine din situația respectivă .
Totuși, în cazul majorităț ii pericoleleor moderne, este de așteptat să nu
reactionă m. Revenind la aspectul bilogic al fricii, pentru public, dar și pentru psihologi,
psihanaliș ti, medici se pune probl ema simptomelor, ce ar trebui să caracterizeze anumite
stadii ale acestei st ări afe ctive cu multiple feț e. În tabelul 7.2 sunt descr ise simptome
clinice observate î n diferite stadii ale fricii.

Simptome clinic e observate î n diferite stadii ale fricii Tabelul 7.236

Simptome Frica Anxietate Panică
Palpitaț ii (inima) 2+ ->3+ +-> 2 4+
Dispnee, sufocare 1+->2+ (intermitent) 3->4+
Ameț eli 1+->2+ + 2+->3+
Tremurături, leș in 2+->3+ + 2+->3+
Dureri toracice, abdominale 2+->3+ + 3+->4+
Transpiraț ii reci 1+->3+ + 2+->4+
Bufleuri de căldură 1+->2+ + 2+->3+
Hipertensiune 2+->3+ 2+->4+

SENZAȚ II PSIHICE
Frica de moarte 2+->4+ + 3+->4+
Frica de a înnebuni 1+->2+ + 2+->4+
Ai nevoie de ajutor 2+->4+ ++ 3+->4+
MODIFICĂ RI BIOCHIMIC E ȘI NEUROLOGICE
Eliberare catecolamine
(adrenalină ) 2+->4 1+->2+ 3+->4+

35Hayes, Nicky, O rrell, Sue , Introducere in psihologie , Editura All Euducational, Bucuresti, 1992, pag 78
36 Idem pag 99

19 Eliberare glu corticoizi 1+->2 1+->3+ 2+->4+
Alți hormoni (ACTH, CRF) 1+->2 1+->3+ 2+->3+
Hiperglicemie (temporară ) 1+->2 1+->2+ 2+->4+
Hiperlipemie (temporară ) 1+ 1+->2+ 1+->3+

Observând modificările prezentate în tabelul 7.2, poate fi notată o distantare a
anxietății, ca o perturbare cr onică de o intensitate medie și durată mare comparativ cu
frica și panica de intensităț i mari ș i durată mică .
Pe mă sură ce frica și anxietatea au devenit obiectul cercetării neurochimice, cu
măsură tori obiective, exeprimentale exacte, mecanism ele biochimice au devinit mai clare.
Astfel, atacuri de frică – panică sau anxietate – pot fi produse experimental, “declan șate
prin inhalarea de dioxid de carbon (CO2), perfuzie cu acid lactic (p rovine din degradarea
metabolică a glucozei).[…] Ac tivarea SNA simpatic declansează o descărcare puternică
de adrenalină (și alți NT), care, printre altele, împreună cu glucocorticoizii creș te put ernic
consumul și degradarea metabolică a glucoz ei (combustibilul chimic al emoțiilor),
rezultând acid lactic ” 37. La o amenii sănătoș i, dar mai ales la sportivi, cre șterea acidu lui
lactic este rapid compensată, astfel că acest compus nu produce anxietate.
Există o serie de modalități prin care putem măsura reacțiile emoționale din
organism. Așa cum am văzut, rea cțiile emoționale sunt ansambluri de ră spunsuri diverse,
care au loc simultan. Desi multe di ntre acestea constituie modifică ri pe care nu le putem
observa direc t, unele dintre ele pot fi totuși mă surate. REP (rezistenta electrică a pielii)
este o măsura a reacției emoționale. Când suntem speriați sau stresați, transpiră m mai
mult decât de obicei. Niște electrozi sensibili plasaț i pe piele pot detect a acest lucru
deoarece rezistența electrică a pielii scade cu cât transpiră m mai mult. De asemenea,
modificări le cantitative ale transpirației au loc mai mult sau mai puțin instantaneu, astfel
încât ne putem da seama când ne aflăm sub acț iunea unui factor de stres. Multe maș ini de
biofeedback funcționează astfel, semnalâ nd subiectu lui printr -un sunet, momentul cân d
devin tensionați, astfel încât să -și poată da seama de eficiența exerciț iilor de relaxare.
Aparatele de măsurare a pulsului ș i tensiometrele pot fi utilizate în același scop, ca ș i
monito arele pentru ritmul cardiac.

20 Scala stress -ului 0-100 S.U.A – 1977
Nr. Eveniment stresant Punctele stress -ului
1. Moartea soțului/soț iei 100
2. Divor ț 75
3. Închisoare 63
4. Moart ea unei rude apropiate 63
5. Rănire sau boal ă 53
6. Căsă torie 50
7. Pierderea locului de munc ă 47
8. Reconcilierea cuplului 45
9. Pensionare 45
10. Probleme de sănă tate ale unui membru al familiei 44
11. Sarcin ă 40
12. Dificultăț i sexuale 39
13. Familia s -a mă rit 39
14. Reorganizarea vieț ii profesionale 39
15. Schimbarea situaț iei financiare 38
16. Moartea unui priete n intim 37
17. Schimbarea naturii muncii 36
18. Modificarea numă rului conflictelor din familie 35
19. Împrumut mare 31
20. Scadența unui î mprumut mare 30
21. Schimbare în responsabilităț ile profesionale 29
22. Un copil a părăsit casa părinteasc ă 29
23. Necazuri cu socrii 29
24. Ați obț inut un succes 28
25. Soția (soțul) întreprinde sau abandonează o
activitate p rofesională 26
26. Început sau sfârșit de ș colaritate 26

37 Olinescu, Radu, Despre emotii si stres, Editura 100+1 GRAMAR, Bucuresti, 2004, pag 216

21 27. Schimbări în condițiile de viață 25
28. Schimbări în obișnuinț e 24
29. Dificultăți cu ș eful 23
30. Schimbări ale orelor sau condiț iilor de munc ă 20
31. Schimbare de domiciliu 20
32. Schimbare de școală 20
33. Schimbare de distracț ii 19
34. Schimbare în viaț a social ă 18
35. Împrumut mediu 17
36. Schimbarea obișnuinț elor de somn 16
37. Schimbare în numă rul reuniunilor familiale 15
38. Schimbare î n regimul alimentar 15
39. Vacanță 13
40. Sărbători de iarnă 12
41. Infractiuni marunte 11

Scala stresului, prezentata mai sus, ne arată ca re sunt cele mai stresante
evenimente pentru populație, de la cel mai puternic factor de stress, până la cel mai slab.
Aceasta ne arată faptul că, în decursul vieții umane, individul trece prin mai mult de
jumatate din situațiile streante descrise mai sus.

1.7 Fobiile

În limbaj medical, fobiile – sau stă rile anxioase – sunt formele cele mai comune
ale nevrozei (nevroza este o formă relativ blândă a bolilor mentale).
Fobiile s unt sp aime iraționale, care în mod normal nu ar trebui s ă deranjeze pe
mulți. În general, nevrozele și stările anxioase reprezintă tendința de a reacț iona la
diferite tipuri de stres în forme excesive ș i anormale. Persoanele afectate de fobii simt o
teamă , exces ivă, exagerată față de pericolul real pre zentat de un obiect sau o situație.
Aceste persoane sunt conștiente de faptul că senzațiile lor sunt exagerate ș i, totuși nu își

22 pot controla aceste trăiri; de aceea încearcă să evite orice circumstanțe care i -ar putea
aduce î n contact c u obiectul sau situaț ia care le produce teamă .
Există trei mari tipuri de fobii: simple (sau specifice), fobii sociale și agorafobia .
Cele mai des întâ lnite sunt: “arahnofobia (teama de pă ianjeni), astrafobia (teama de a fi
lovit de fulger), brontofobia (teama de t unete) , hidrofobia (teama de apă), acrofobia
(teama de a cădea de la înălț ime), hemofobia (teama de a vedea sânge), fobia socială ,
aerofobia (teama de zbor), agorafobia (teama de spaț ii deschis e), claustrofobia (teama de
spații închise ”38.
Fobiile simp le (specifice) sunt iraț ional legate de un obiect sau o situaț ie, cum ar
fi teama de a nimale sau insecte (paianjeni, șerpi, câini, șoareci), de dentiști, de furtuni sau
de înălț imi (podu ri, ascensoare, clădiri î nalte). Aceste tipuri de fobii pot fi foarte ușor
identificate și afectează între 6 -12% din populaț ie. Majoritatea celor care suferă de aceste
fobii își modifică comportamentul, intrând î ntr-un m odel de evitare a acestor situaț ii.
Aceste persoane nu sunt în stare, de exemplu, să atingă un păianjen sa u chiar să privească
imaginea unui paianjen î ntr-o revistă sau la televizor.
Fobiile sociale – de care suferă peste 13% din populație – se referă la teama de a fi
în centrul aten ției, de a fi observat comportându -se într-un mod calificat drept ciudat. În
aceeași categorie intră tracul, teama de a întâ lni persoane necunoscute, teama de a se
simți stânjenit sau umilit î n public. Dacă o anumită fobie socială este legată de anumi te
situaț ii soci ale, cum este cazul vorbitului în public, aceasta este denumită "fobie socială
specifică". Mulți copii și adolescenți care refuză să meargă la școală pot suferi de o fobie
socială. În anumite cazuri, fobia socială poate ajunge la extrem, p ersoana bolnavă
refuzând să își părăsească domiciliul sau orice fel de contact social. Persoanele sufe rinde
de fobii sociale se tem să folosească toalete publice, să vorbească sau să mănânce în
public, să meargă la petreceri sau alte evenimente sociale, să meargă la școală . Fobia
socială nu este acelaș i lucru cu timiditatea. Persoanelor timide nu le este teamă ca vor fi
umilite sau prinse într -o situație penibilă, iar timiditatea nu le împiedică să își desfășoare
o zi normală .
Agorafobia este defi nită de cele m ai multe ori drept teama de spaț ii deschise sau
teama de a nu fi î n apropierea unui loc necunoscut. Acest tip de fobie este caracterizată

38 Idem pag 220

23 prin declanșarea simptomelor atunci când persoana bolnavă trebuie să plece de acasă,
când trebuie să folosească transportul în comun, să călătorească cu mașina, să stea la o
coadă sau să intre î n locuri publice a glomerate de tipul magazinelor ș i centrelor
comerciale. Agorafobia se manifestă diferit de la persoană la persoană , unii simțindu -se
bine doar î ntr-o anumită cameră, alții fiind capabili să călătorească pe distanțe scu rte.
Totuș i, agorafobia cere un diagnostic complex, pentru că de cele mai multe ori este
asociată altor tipuri de anxietăți, cum este teama de a fi lă sat singur (monofobia) sau frica
de a fi prins într -o capcană . Numeroși specialiști includ agorafobia în c ategoria stă rilor
anxioase specifice, definind -o drept t eama de a avea un atac de panică care te lovește din
senin, ș i care – de cele mai multe ori – te obligă să eviți situaț iile care a u dat naștere
primului atac de panică, poate în mașină sau la coadă la supermarket.
S-a considerat mult timp în psihologie că frica este o emoție inutilă, chiar nocivă
pentru organism . Hamilton (1917), de exemplu, și -a invitat subiecții să încerce să iasă
dintr -o încă pere printr -una din cele patru uși de ieșire. Ei au trebuit să învețe o regulă
simplă: ușa prin care au trebuit să iasă în prealabil este întotdeauna încuiată în proba
următoare. Când subiecții au descoperit regula ș i au aplica t-o cu o siguranță deplină,
atunci – la începutul probei următoare – s-a aruncat pe neașteptate o găleată cu apă pe
capul lor. Sub influența acestui eveniment, “subiecții au uitat tot ce au învaț at anterior:
fiecare a fugit pe unde l -a tăiat capul, fără să gândească ’’39.
Pornind de la aceste observa ții, Hamilton a con chis ca frica îl determină pe om să
se comporte sub nivelul capacității sale, adică are un efect regresiv. Astăzi se știe că
pornind de la acest experiment nu se pot stabili concluzii generale privind frica.
Fenomenul petre cut aici este un caz special, așa – numită reacție de panică , care, în cazul
unei catastrofe neașteptate, se declanșează deopotrivă atât la animale, cât și la om.
Caracteristica esențială a acestei reacții constă î n faptul că trăirea situaț iei peri culoase nu
precedă cu o perioadă necesară de timp, ci de regulă îi urmează evenimentului. Dacă
organismul trăiește la timp pericolul amenințător, atunci sub influența fricii el învață
într-un timp mai scurt decâ t cel mediu toat e acele forme de activități care întârzie sau
împiedică survenirea nep lăcerii. În cursul ultimelor două -trei decenii, acest fapt a fost
confirmat de nenumă rate experimente psihologice.

39 Jeno, Ranschburg, Frica, suparare, agresivitat e, Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti 1979, pag 42

24 Astăzi se știe ca frica este o emoție cu importanță decisivă . În cursul perioadei
timpurii a filogenez ei ea a jucat un rol impor tant în menținerea speciei uname în pofida
nenumăratelor pericole care au pândit -o. Frica îndeplinește o funcție similară și în viața
individuală . Ea mobilizează la evitarea pericolului și totodată alarmează organismul ,
adică se îngrijește de cantitatea ne cesară de energie pentru realizarea acțiunii cerute.

25 Capitolul 2
Istoria fricii

2.1 Frica în trecut

Este surprinzător că foarte multe din fricile tră ite de oameni în secolele XIV-
XVIII, își resimt ecoul până în zilele noas tre, îmbrăcâ nd diverse form e. ,,Nu numai
indivizii izolaț i, ci și colectivitățile și civilizațiile înseși sunt angajate î ntr-un dialog
permanent cu frica’’ 40, spunea Jean Delumeau.
Se face deseori o confuzie mentală larg răspândită între frică și lașitate, curaj ș i
temeritate . Cuvântul « frică » e încărca t cu atâta rușine, scrie Delpierre, încât o ascundem.
Îngropăm în străfundul nostru frica ce ne răsucește mă runtaiele.
Jean Delumeau vorbește despre “arhetipul cavalerului fără de f rică, dacă nu
întotdeauna și fără de prihană, care este în mod constant pus în valoare în contrast cu
gloata lipsită de curaj ” 41.
Romanul și teatrul au subliniat la râ ndul lor incomp atibilitatea dintre aceste două
lumi sociale ș i morale : cea a vitejiei, care este individuală – lumea nobililor – și cea a
fricii, colectivă – lumea săracilor. Acest loc comun , al oamenilor de r ând care sunt
fricoși , este precizat și în epoca Renaș terii p rin două notații, contradictorii prin intenț iile
lor, dar conver gente prin lumina pe care o aduc și care se poate rezuma astfel : “oamenii
aflați la putere procedează în așa fel încât poporul – țăranii î n primul rând – să știe de
frică’’.42
Thomas Morus este de p ărere că : ,,lipsurile și mizeria retează cu de săvârșire
curajul, îndobitocesc sufletele, le împacă cu suferința și robia și le aspresc până -ntr-atât
încât storc din ele orice vlagă ca să mai poată scutura jugul’’43.
Toate aceste e vocări scot la iveală rațiunile ideologice ale îndelungatei tre ceri sub
tăcere a rolului și importanț ei fricii î n istoria omenirii.
Odată cu Revoluția Franceză a urmat o schimbare, și anume : oamenii de rând și –
au câș tigat cu forț a dreptul la curaj. Însă, chiar și acest nou discurs ideologic l-a copiat

40 Delumeau, Jean, Frica î n Ocicdent (secolele – XIV-XVIII) O cetate asediata Volumul 1, pag 7
41 Idem pag 10
42 Idem pag 11
43 Idem pag 12

26 din plin pe cel vechi și a avut, la rândul său, tendința să ascunda frica și să exalte
eroismul celor umili. Astfel , în ciuda marșurilor militare și a monumentelor în cinstea
celor morț i, desc rierea și abordarea obiectivă a fricii eliberată de rușine n -au înce put să se
vadă decâ t încetul cu î ncetul.
Jean Delumeau precizează ca exis tă o strânsă legătura î ntre : ,,Frica și luciditate,
așa cum se precizează ea în Renaș tere – o luciditate solidară cu un anume progres al
utilajului mental. ’’44

2.2 Marea, lupi i și cerșetor ii.Frica cea Mare

În ciuda eforturilor de -a o depăși frica rămâne o componentă majoră a experienț ei
umane, îndiferent dacă sensibilitatea timpurilor noastre la frică a crescut sau nu. ,,Frica
s-a născut o dată cu omul în bezna timpurilor . Ea exista în noi înșine și ne însoțește de -a
lungul întregii noastre vieț i.’’45
Sartre spunea că “toți oamenii sufer ă de frică . Toți. Cel care nu s uferă de frica
nu-i normal și asta nu are nimic î n comun cu curajul ”46. Merg ând mai departe, putem
vorbi despr e nevoia de securitate, care stă la baza afectivității și a moralei omenești.
Insecuritatea este văzută ca fiind simbolul morț ii, iar securitatea simbolul vieț ii. Spre
deosebi re de animal, care nu -și anticipează moartea, omul, dimpotrivă, știe – foarte
devreme – că va muri. Din ac est motiv, el este singura ființă de pe lume care cunoaște
frica într -un grad atat de redutabil ș i de durabil.
Frica omenească, odraslă a imaginației noastre, nu -i una singură, ci multiplă, nu-i
fixa, ci veșnic schimbătoare și ambiguă . Inerentă naturii noastre, ea este o povară
esențială, o garanție î mpotriva primejdiilo r, un reflex indispesabil permițâ nd
organi smului să scape provizoriu de mo arte.
Fără frică , nici o specie n -ar fi supraviețuit. Însă când depășește doza suportabilă,
ea devine patologică și creează blocaje. Se poate muri de frică sau, cel puț in, se poate
ramâne paralizat .

44 Idem pag 18
45 Idem pag 19
46 Ibidem

27 Frica este descrisă de catre Maupassant în ,,Poves tirile sitarului’’ ca fiind o
,,senza ție atroce, o descompunere a su fletului, un spasm cumplit al gândirii ș i al inimii la
a cărui simplă amin tire te trec fiori de groază .’’ 47 Printre fricile din Evul Mediu regăsim :
“frica de duhuri, frica de stih ii, frica de moarte, de fiare s ălbatice pândind în junglă, de
răzbunarea lor dupa ce vână torul le -a ucis ; frica de semenul care ucide, violează și chiar
își devorează victimele , și mai presus de orice, f rica de necunoscut, de tot ce precede ș i
urme ază scurta existență a omului.’’48
În modernitatea economică , unde totul este incert, iar interesul e mereu în joc,
frica e continuă . Frica speciilor animale este unică , frica de a fi devorat. În timp ce frica
omenească, odraslă a imaginaț iei noast re nu -i una singură, ci multiplă, n u-i fixă, ci veșnic
schimbă toare. Așadar, în Evul Mediu, oamenii se temeau de mare ș i de turci. Exista
convingerea că ,,oceanul este itinerariul privilegiat al demonilor , un t ărâm al fricii, al
morții ș i al deme nței, o genune în care sălășluiesc Satan, demonii și monștrii ” 49. În
identificarea ei de odinioară, marea apare așadar drept cea mai amenințătoare primejdie.
De unde și insistenț a cu care discurs ul literar, compară destinul fiecarui om în parte cu o
corabie primejduită .
Jean Delumeau întreprind e două anch ete, distincte ș i complementare : prima, se
referea la fricile spontane, resimțite de mari fracțiuni ale populaț iei, iar ce -a de-a doua la
fricile cugetate , cu alte cuvinte, cele care decurg dintr -o interogare asupra nenorocirii,
interogare îndru mată de directorii de conștiință ai colectivității, deci î n primul râ nd de
oamenii Bisericii. Fricile spontane se împart ș i ele, destul de firesc, în două grupuri – cele
care erau oarecum permanente (frica de mare, frica de stele, de preziceri, de strigoi) și
cele care erau aproape ciclice, revenind o dată cu epidemiile de ciumă , cu anii de foamete
și perindarea diverselor oș tiri.
Pe lângă mare, oamenii se temeau și de meleagurile îndepă rtate, de necunoscut. În
spatele acestor credinț e legendar e sau al acestor exagerări înfricoș ate, “ghicim teama de
altceva, adică de tot ce aparț ine unui univers deosebit. ’’50

47 Ibidem
48 Idem pag 2 3
49 Idem pag 66

50 Idem pag 73

28 În epoca noastră , noutatea es te un slogan rentabil. Odinioară , dim potrivă ,
înfricoș a. Ca mărturie stau și frământă rile ș i revo ltele religioase din secolele XVI ș i
XVIII. Toți priveau spre trecut . Schimbarea consti tuia pentru oamenii de odinioară “o
perturbare a ordini i, neobi șnuitul era tră it ca o primejdie.’’51 Depă rtarea, noutat ea și
alteritatea înfricoșau. Nu mai puțin temut er a însă și aproapele, adică vecinul. Î n zilel e
noastre sentimentul dominant între vecini este indiferenț a. “Neîncrederea în vecin ce pare
să fi stat la originea multor denuntați pentru vră jitorie, era o cons tantă a civilizațiilor
tradiț ionale ”52, ne spune Je an Delumeau.
Exista convingerea că nici calămitățile, nici ploile, nici moartea î nsăși nu sunt
fenomene firești, cel puțin nu în sensul în care înțelegem noi astă zi lucrurile. În sfârș it
apar l a suprafață cu o insistență simptomatică anumite te meri: de sterilitate , de impotență ,
de nebunie, de ,,noapte -rea’’ , de pierderea recoltelor ș i a turmelor. Suntem introduși în
miezul universului fără de vârstă al fricii. O frică pretutindeni ș i vesnic pre zentă pentru că
natura nu se supune unor legi, totu l în ea fiind însuflețit, susceptibil de dezlănț uiri
neașteptate.
În trecut oamenii se temeau de lup. Apariț ia lupilo r era deseo ri semn de foamete.
Se spunea că foamea gonește lupul din pă dure, și deoarece pe vremuri foamea bântuia
deseori lum ea rurală , lupul era un animal temut, misterios, (pentru ca trăia în păduri) și
teribil de prezent în acelaș i timp. La nivelul reprezentărilor conș tiente lupul era animalul
sanguinar, duș man al o mului și al turmelor, tovarășul foametei ș i al ră zboiului. De aceea,
in mod constant, se impunea organizarea de haituieli c olective pentru alungarea lui.
În afară de lupi, oamenii se temeau în trecut de cerș etori. ,,Numeroase mă rturii
atesta frica de cer șetori care trăiseră în Europa, începâ nd din Epoca Ci umei Negre, toți
cei mai mulți sau mai puțin bogați, cei care aveau din ce trăi nu se temeau și nu se mai
simțeau amenințați de “delocalizare” ș i deci de desocializare. Din cercetă rile recente cu
privire la vagab ondaj reiese că în râ ndul v agabonzilor predo minau oameni fără familie,
ceea ce sporea ș i mai mult frica pe care o trezeau și explică de asemenea constituirea lor
în bande.’’53

51 Idem pag 80
52 Ibidem
53 Idem pag 323

29 Vagabondajul “oamenilor fără căpătâi” ș i “poposind pretutinde ni” este așadar
foarte suspectat î n epoc ă și societat ea vremii identifică marginalitatea cu criminalitatea.
A existat o perioadă între 20 Iulie și 5 August 1789 denumită ,,Frica cea Mare’’.
Toată lumea, la vremea aceea, credea în tâ lhari, pe ntru că pe drept sau pe nedrept , teama
de tâ lhari a junse se o obișnuiță . Dar din 1789, din cauza unei vacanțe de putere fără
precedent, această teamă ancestrală a luat dimensiuni extraordinare.
Criza economică și foametea măriseră numă rul pripegilor în toată ț ara. O parte
dintre ei căutau de lucru î n oraș e, sporind asfel po pulația flotantă și agravând primejdia
tulbură rilor. La începututul lui iulie, Ludovic al XVI -lea a folosit ca pretext această
primejdie pentru a mobiliza trupe î n preajma Parisului. După 14 iulie, eveniment care a
trezit în epocă mai multă îngrijorare decât entuziasm, în Franța s -a răspândit zvonul că
municipalitățile, ca să evite noi frământă ri, izgo neau indezirabilii care aveau să se
împrăștie acum în î ntrea ga țară . În consecință, toată lumea vedea la tot pasul numai
tâlhari: în pădurea învecinată , înaint ând incendiind lanurile și casele, puși în slujba
aristocraților; for ând frontierele sau pregătind sosirea armatelor străine. În una și aceeaș i
spaimă se afl au astfel conjugate legatura tradițional stabilită între soldați și tâlha ri,
amintirea sinistră lăsată de mercenari, începând din epoca marilor companii până la aceea
a lui Mazarin, și convingerea conform căreia vagabonzii sunt gata oricând de orice
tradăre ș i de cel e mai primejdioase subversiuni.
În multe privințe , Revoluția Franceză a fost, la nivelul popular, o manifestare a
vechilor frici, ș i n-ar fi putut debloca viitorul si nici securiza pe termen lung mentalit atea
colectivă dacă n-ar fi fost dublată progresiv de o revoluție economică și tehnică .

2.3 Frica de subversiune . Frici escatologice

În volumul al doilea al cărț ii Frica î n Occident , Jean Delumeau vorbește despre
faptul că istoricii apreciază în unanimitate că, î ncepând din secolul al XIV -lea, î n Eur opa
s-a produs o consolidare a și toto dată o difuzare mai largă a fricii de sfârș itul lumii .
În toamna Evul ui Mediu , domnește sentimental general că ,,pierirea universală se
apropie’’54. Pe lângă acest lucru, pretutindeni domenește o atmosferă de sfârș it de lume.

54 Delumeau, Jean, Frica in Ocicdent (secolele – XIV-XVIII) O cetate asediata Volumul 2, pag 9

30 De-a lungul secolelor s-au diferenț iat două curente milenariste deosebite. Unul,
căruia i se acorda cea mai mare at enție, a optat pentru violență . Se ur marea instaurarea
domniei fericirii și egalității pe pământ, câ t mai grabnic, prin foc și sabie. Însă, în afar ă de
acest current, a mai existat ș i un curent milenarist mai direct legat de spi ritul lui
Gioachino del Fiore, și care excludea soluț iile violente. După aderenț ii acestuia, ,,curând
urmează să vină vremea câ nd Cristos va domni o mi e de ani peste o lume re generată, din
care răul și păcatul vor fi dispăr ut. După această secvență de sfințenie ș i pace va veni
Judecata de Apoi.” 55
Cele două culte milenariste n-au dispă rut din civili zația occidentală odată cu
restaurarea monarhiei î n Anglia . Partizan ii așteptărilor pașnice, adventiști și martori ai lui
Iehova, aște aptă și astăzi ceasul câ nd vor veni cei o mie de ani de pace în cursul că rora
Satan va fi încătușat. Dimpotrivă , Ital ia și Brazilia au cunoscut î n secolul al XIX -lea
violenț e mesianice.
Teama de Judecata de apoi este indusă de numeroase le pasaje din scripturi, care
anunță într -adevăr această clipă înfricoșă toare , pasajul cel mai important aflându -se în
Evanghelia dupa Matei (cap. XXIV – XXV).
Cele două mari viziuni esc hatologice descrise – cea a milenismului și cea a
Judecății de Apoi – îmbracă – cel puțin în formulă rile lor cele mai categorice ,
semnificaț ii mult d iferite. Una poate fi calificată ca optimistă de vreme ce lasă să se
zărească la orizont o lungă perioadă de pace în cursul căreia Satan va fi încătușat în
infern. Cealaltă are o coloratură mult mai sumbră . Ambele, puteau fi izvoare de speranță .
E sigur însă că cel mai adesea ele au fost producătoare de frica și ca imaginația înfățiș a
mai al es nenorocirile car e trebuiau să preceadă fie Millenium -ul, fie Judecata de Apoi.
Dar indiferent de deznodământul aș teptat, locul care i se acordă lui Anticrist era mai
totdeauna important. Unii credeau că venirea lui pe pămâ nt este iminetă . Alții credeau că
se și nă scuse.
Cei care manipulau muțimile citadine erau p redic atorii care reușeau ca î n timpul
unei predici, să le facă să trea că prin toate stările emotive, de la frică la speranță , de la
păcat la căință . Marile spaime eschatologice n -ar fi putut marca profou nd mentalitatea
colectivă, în special în orașe, fără marile predicaț ii populare. Teatrul religios a contr ibuit

55 Idem pag 12

31 și el la difuzarea spaimei de An tichrist și de Judecata de Apoi, în măsura în care
spectacolele aveau loc în fața unor mulțimi considerabile ș i mobliz au un numar î nsemnat
de actori.
Asfel, prin toate mijloacele – predicaț ie, teatru religios, c ântări bisericești de
asemenea, tipar, gravură ș i fel de fel de imagini – occidentalii de la î nceputurile epocii
moderne s -au po menit asediați de amenintă rile apocaliptice. Ca urmare, toți trăiau pe
atunci cu gândul la sfărș itul lumii.

2.4 Mânia lui Dumnezeu

Importanța extraordinară acordată în epocă temei Judecății de apoi și
cataclismelor care aveau să o preceadă (sau să permită trecere a în millemium) se explică
prin teologia unui Dumnezeu neîndurator . Lanțul de nenorociri abătute asupra
Occidentului începând cu Ciuma neagră au întă rit această credință în răzbunarea lui
Dumnezeu .
Ideea că divinitatea îi pedepsește pe oamenii vinovați este fără îndoială tot atât de
veche ca și civilizația însăș i și este prezentă mai ales î n discursul religios al Vechiului
Testament. Stimulați de o seamă de “evenimente tragice, oamenii Bisericii au fost mai
mult decât oricând predispuși s -o iden tifice în textele sacre și s -o prezinte mulțimilor
neliniștite ca o ultimă explicaț ie ce nu poate fi pusă la îndoială ”56. În consecință, relația
crimă -pedeapsă divină, începâ nd ch iar pe această lume, a devenit mai mult decât oricând
o evidență pentru mental itatea occidentală . Rare sunt tratatele despre ciumă sau relatările
despre epidemii (până ș i cea de la Marsilia din 1720) ca re să n -o scoată î n relief.
Alături de ciumă, perioadele de foamete, războaiele, până și nă vala hait elor de
lupi erau in terpretate întotdeauna de Biserică, și în general de îndrumă torii de opinie, ca
pedepse divine: s ăgeți ascuț ite trimi se de Cer asupra unei omeniri păcătoase.
În epoca marii represi uni a vră jitoriei (sec al XVI -lea și î nceputul s ecolului al
XVII -lea) teologii și juriș tii susțin că Dumnezeu folosește demonii și vră jitorii ca
executori ai justiț iei sale.
Sprijinindu -se un un text al sfâ ntului Augustin, Ciocanul Vră jitorarelor , arată că
“Dumnezeu îngăduie păcatul întrucât deț ine p uterea de a-i pedepsi pe oameni pentru a se

32 răzbuna pe răul de pe lume și pentru frumuseț ea universului… astfel încât niciodată
rușinea greșalei să nu fie lipsită de frumusețea răzbună rii.”57
Aceasta era concepția despre timp împărtășită îndeobș te de i ntelectualii epocii. Ei
au observat o corespondență între simptomele îmbătrânirii umanității și semenele
prevestind sfârș itul lumii descrise de Biblie. Lumea fiind bătrână , totul merge rău și
curând va merge și mai rău. Iar când războaiele, crimele, ciuma și foametea se adăugau la
corupția și discordiile Bisericii, la slăbirea sentimentului de milă, la înmulțirea profeților
mincinoș i, la apariț ia – efectivă sau iminentă – a lui Anticrist, dispariția unei lumi
păcătoase, nu mai putea fi pusă la îndoială .

2.5 Diavol ul și d emoni i

Emergența modernității în Europa occidentală a fost însoțită de o surprinzătoare
frică de diavol. Renașterea moștenea o seamă de concepte ș i de ima gini demoniace care
să se înmulțiseră de -alungul Evului Mediu, d ar modernitat ea le-a dat o coerență, un relief
și o difuzare n iciodată atinse î nainte vreme.
Imaginea diavolului era cea a unui “Satan cu ochii ro șii, cu părul ș i aripile de foc
ale Apo calipsei. ”58 În mitologia română, diavolul era un nume generic pentru ră ul
personificat, adversar al creș tinismului. El este reprezentat adesea ca un “om de culoare
neagră sau roșie, cu coarne și copite de țap, aripi de liliac și coadă , care e ste deosebit de
viclea n, prin tot ceea ce face se străduiește să -l corupă pe om, să -l atragă în pă cat”59. Este
pus în legătură cu vră jitorii, care pentru a p rimi de la el puteri deosebite își vâ nd sufletul .
Pe lângă diavol, existau o serie de alți demoni care înspăimântau oamenii. Astfel,
“Belzebut era în mitolog ia creștin ă o ființă demoniacă, Lucifer era conducă tor al îngerilor
răzvrăti ți, aruncați mai apoi în infern și conducă tor al infernului, Uriel era în mitologia
iudaică și creștină, păzitor al întrării î n lumea subter ană, a morț ilor, iar Stan, căpetenie a
demonilor ”60.

56 Idem pag 13
57 Idem pag 46
58 Idem pag 67
59 Olteanu, Antoaneta, Dicționar de mi tologie , Editura Paideia, București, 2004 , pag 109
60 Idem pag 30

33 Oamenii se mai temeau de venirea Antihrist ului. În mitologia creș tină,
“Antihrist ul era adversar ul lui Iisus Hristos, î ntrupare a Satanei, despre care se spune că
va apă rea la sfârș itul lumii, ca o personificare a răului exitent pe pă mânt. Sosirea lu i va fi
anunțată de numeroase semene, printre care c ifra magica 666 , care reprezintă chiar
numele lui codificat ”61.
Începâ nd cu secolul al XVI -lea atm osfera din Europa devine mai apăsătoare, iar
acea restrâ ngere a diabolicului pe care o izbutise epoca clasică a catedralelor face loc unei
progresive invazii demoniace. Astfel ,,Divina Comedie (al cărei autor a murit în 1321)
marchează simbolic trecerea de la o epocă la alta și momentul de la care conștiința
religioasă a elitei occidentale încetează să mai reziste, o lungă perioadă , teorentului de
satanism. Nu se va dezmetici d ecât î n secolul al XVII -lea. Această obsesie îmbracă două
forme esențiale, și una și alta oglindite în iconigrafie: o halucinantă imagistică infernală,
precum și obsesia nenumă ratelor capcane și ispitiri pe care marele amăgitor le născocește
fără contenire î ntru pierzania oamenilor.” 62
Frica nemăsurată de demonul atotprezent, autor al nebuniei ș i inspirator al
paradisuri lor artificiale, a fost asociată în mentalitate a comună cu așteptarea sfârș itului
lumii . Se considera că lui Anticrist era iminentă.
Teatrul medieval a fost un alt mijloc de a crește frica de diavol, deoarece îl
reprezentase deseori pe acesta. Însă, “nicicând demoniacul nu invadase în aseme nea
măsură scena, întrecâ nd chiar de departe, dramele de polemici confesioanale ”63.
Pe lângă teatrul medieval, se poate spune că tiparul a fost într -adevar o “mașină rie
diavoleasc ă” în măsura în care a popularizat mai bine chipul și însuș irile necrezut de
diverse ale Duș manului omenirii. Astfel, t iparul a difuzat frica de Satan ș i de acoliț ii săi
atât prin tomuri voluminoase cât și prin publicații populare. Printre cele dintâi figurează
la un loc de cinste prea faimosul Malleus Maleficarum (“Ciocanul Vră jitoarelor”).64
Fragilitatea în fața ispitei păcatului și în fața puterilor morții au fost exprimate și
justificate de către omul Renașterii “înălțând în fața lui imaginea gigan tica a unui Satan
atotputernic și identificând multitu dinea capcanelor ș i a loviturilor perfide pe care sunt în

61 Idem pag 36
62 Idem pag 68
63 Idem pag 70
64 Idem pag 79

34 stare să le născocească el ș i uneltele sale “65. Violențele care au însângerat Europa în
primele secole ale modernității au fost pe măsura fricii de diavol, de agenții ș i de
stratagemele sale .
2.6 Idolatrii, musulmanii și evreii

În epoca Renașterii, occidentalii constată cu surprindere că imperiul di avolului
este mult mai vast decât își închipuiseră î nainte de 1492. Astfel, idolatria indiană a fost
un exce lent țap ispăș itor; ea a justific at colonizarea și jafurile acesteia, explicâ nd până și
prăbușirea demografică a populaț iilor indigene. Suprema scamator ie a demonului
occidental; i -a înșelat pe adversarii săi cei mai înverșunaț i, oferind la mome ntul potrivit o
ideologie care îi spală pe colonizatori de toate crimele.
Între polit ica de stârpire a idolatriei practicată î n America la sfârșitul sec al XVI –
lea și î n prima ju matate a secolului al VIII -lea ș i agresivitatea din domeniul religios de
care dădeau dovadă în același moment autorităț ile din Europa se impu n unele apropieri.
Exista într -adevăr o coincidență cronologică între marea vânatoare de vră jitoare care a
însângerat Lumea Veche și lupta necruțătoare împotriva pagânismului purtată peste
Atlantic . De o parte și de cealaltă, era urmărit același dușman: Satan, și, fireș te, cu a celaș i
limbaj și aceleași condamnă ri. Astfel, urmărirea “vrăjitorilor de o pa rte și de alta a
Atlanticului, întemnițarea, izgonirea ș i ard erea ereticilor constituie una și aceeași luptă
împotriva trădă torilor Bisericii.”66
În momentul câ nd L uther își mărturisea frica nemărginită de primejdia turcească,
el se dezlănțuia și î mpotriva evreilor pe care sperase ca, într -un început să îi câș tige de
partea Evanghe liei. Simultaneitatea celor două denun țări nu era întâmplătoare.
Dimpotrivă , ea lum inează o situație istorică. În Europa occidentală , antiiudaismul cel mai
coerent ș i cel mai doctrinal s -a manifestat în perioada în care Biserica, zărind pretutindeni
numai dușmani, s -a simțit prinsă sub focuril e încruciș ate ale unor agresiuni convergente.
Așadar, la î nceputul Timpurilor Moderne, teama de evrei s -a situat mai ales la nivel
religios.

65 Idem pag 102
66 Idem pag 117

35 Odinioară , ca și pe timpul lui Hitler, anti -iudaismul a avut două componente care
s-au suprapus adeseo ri: pe de o parte, ostilitatea resimțită de o colectivitate – sau de o
parte a acesteia – față de o minoritate întreprinză toare, reputată a fi inasimilabilă și care
depăș ise un prag considerat tolerabil pe planul numeric sau pe cel a reușitei, sau pe
amând ouă în același timp; și, pe de altă parte, fr ica resimțită de unii doctrinari care
identifică Evreul cu Răul absolut, urmărindu -l cu ura lor neînduplecată chiar o dată
izgonit dincolo de frontiere.
Tot aș a cum rasismul hitlerist a conferit antisemitismului german de la î nceputul
secolu lui XX o agresivitate și o dimensiune nouă , teama de Evreu – adevă rat “rasism
religios” – resimțită de Biserica militantă între secolele XVI ș i XVIII, “într-o psihoză
comparabilă oarecum cu aceea de încercuire, nu numai că a exacerbat , legitimat si
generalizat sentime nte ostile evreilor din comunitățile locale, dar a provocat ș i femomene
de respingere, care fără această incitare ideologică , desigur că nu s-ar fi produs. ”67
Putem spune că Biserica a fos t principalul , dacă nu, singurul răspunză tor de
multitudinea persecuțiilor î ndurare d e evrei î n cursul Evului Mediu.
Jean Delumeau, arată modul în care frica în trecut a dat naș tere celor mai oribile
fapte omeneș ti. Astfel, o cult ura ‘crestina’ se teme de un dușman care, deș i adeseori
absent, e totuși viu în conștiința ei. Oricâ t de departe s -ar afla, el continuă să amenințe. Îl
urăște pentru că se teme de el. “Și cum să nu te tem i de cineva care, chipurile, a ucis un
Dumnezeu ?”68, ne spune Jean Delumeau.
Discursul teologic a al imentat asadar în mod intens ș i constient antii udaismul. El
a generalizat ura împotriva evreilor, care vreme îndelungată fusese doar intermitentă și
locală. Un rol esențial î n acest proce s de creare a unei noi m entalităț i l-au jucat
predicatorii itineraț i – deci mai cu seamă călugării cerșetori – și, în mod mai genera l, acei
membrii ai clerului conștienți de răspunderile lor pastorale. Începâ nd din secolul al XIII –
lea, dar mai ales o dat ă cu Marea Schismă , dinami smul creștin’ s -a însoț it cu frica de acea
eterna stafie: Israelul.

67 Idem pag 137
68Idem pag 150

36 Evreii erau văzuți ca adepții lui Anticrist și nu exista îndoială printre creștini că o
data cu v enirea acestuia, evreii aveau să fie de partea lui. Din acest motiv, se conside ra că
evreii trebuie convertiți cu forț a, iar copii lor trebuie botezaț i.
Evreii erau acuzați de săvârș ire de omoruri ri tuale, iar Frederic al II -lea a încercat
să-i spele pe de această acuzație odioasă, fără success însă , deoarece convingerea era
adânc înrădăcinată în mentalităț i.
Putem astfel privi atitudinea față de evrei ca făcând parte dintr -o serie omogen ă de
comportamente. Nu numai Spania creștină se credea în primejdie, ci toată Biserica
militantă care s -a simțit într -o poziție vulnerabilă și incertă, temân du-se deopotri vă de
Dumnezeu și de diavol, de Tatăl ceresc justițiar și de orice î ntruchi pare a răului – deci ș i
de evrei.

2.7 Diabolizarea femeii. Vrăjitoria

Tocmai ca ș i evreul, femeia a fost identificată atunc i ca u n primejdios agent al lui
Satan, nu numai de către oamenii Bisericii, ci, în aceeași măsură, și de judecă torii laici.
Rădăcinile acestei credințe are o lungă istorie, ce a fost formulat cu o rea -voință deosebită
– și mai cu seamă difuzat, grație tipa rului, ca nicicând înainte de vreme – de-o epoca î n
care totuși arta, literatura, viața de curte și teologia protestantă păreau să ducă la o
anumită promovare a femeii.
Atitudinea masculină față de “al doilea sex” a fost î ntotdeauna contradic torie,
oscilând între atracție ș i repulsie, între înminunare ș i ostilitate. Cinstire a femei de că tre
bărbat a fost contracarată de-a lungul timpurilor de frica de celă lalt sex, mai cu seamă în
societăț ile cu structuri patriarhale. O frică a cărei studiere a fost multă vreme neglijată ș i
pe care până la o epocă recentă a subestimat -o chiar ș i psihanaliza. Totuși, ostilitatea
mutuală care opune cele două componente ale umanității pare să fi existat dintotdeauna și
poartă toate seme nele unui implus inconștien t.
Pentru bă rbat, maternitatea va rămâ ne întotdeauna un profund mister ș i Karen
Horney a sugerat convingător ca frica pe care o inspiră femeia celuilalt sex, ț ine printre
altele de acest mister, izvor al atâtor tabuuri, terori și rituri care o leagă , mult mai strâ ns
decât pe companionul e i, de marea opera a naturii și face dintr -însă “sanctuarul

37 straniului.” Rău magnific, plăcere funestă, veninoasă și înșelătoare, femeia a fost acuzată
de celă lalt sex că a adus pe lume p ăcatul, nenoroc irea ș i moartea.
Bărbatul a căutat un vinovat pe care să -l tragă la răspundere pentru suferința și
eșecul umanității și pentru dispariția universului terestru, și a dat peste femeie. Frica de
femeie creș te chiar î n epoca lui Petrarca, cel puțin în rândur ile unei părț i a elitei
occidentale. În timp ce epidemiile de ciumă, schismele, războaiele religioase și teama de
sfârșitul lumii se adiționează creând o situație care va dăinui trei secole, creștinii cei mai
zeloș i dobândesc conștiinț a numeroaselor primej dii care amen ință Biserica. Pericolele
identific abile erau diverse, exterioare și interioare. Dar în spatele fiecă ruia dintre ele se
ascundea Satan. În această atmosferă încărcată de amenințări, “predicatorii, teologii și
inchizitorii vor să mobilizeze toa te energiile î mpotriva ofensivei demoniace.”69
Femeia era identificat ă ca fiind momeala de care se folosește Satan ca să atragă în
infern celă lalt sex: aceasta a fost tema inepuizabilă a predicilor sec ole de -a rândul.
Călugarii se te meau de faptul că femeile puteau pune stăpânire pe funcț ii
clericale, iar această frică i -a obsedat secole de -a rândul pe oam enii Bisericii care se
temeau că intruziunea femeilor pe această cale ar duce la prăbușirea unui î ntreg sistem.
Un loc aparte în istoria fricii îl ocupa femeia b ătrână și urâtă . Ea este prezentata ca
o întrupare a viciului și aliata privilegiată a lui Satan. În epoca Renaș terii, ea stârneș te o
adev ărată teamă . Din trei sute de alegorii, doar una singură atribuie femeii băt râne un rol
pozitiv. Î n general, aceasta simb olizează , dupa nevoi, iarna, sterilita tea, foametea, postul,
invidia și, bineînțeles, vră jitoarea.
După spusele lui Jean Palou, “vrăjitoria nu este dec ât un cuvâ nt ros tit de oameni,
acela prin care îl numești pe dușmanul spiritual, sau dușman pur și simplu, vrăjitorii și
vrăjitoarele nefiind decât victimele desemnate de adversiunea socială”70.
În ceea ce privește originea vrăjitoriei, termenul de vrăjitor apare pentru prima
data în 589. Vrăjitoria are două origini – una es te prin transmiterea unei tradiț ii orale a
vechilor religii antice, care nu s-au înclinat în fața răspândirii Creștinismului ș i pe care
acesta nu le -a înlăturat niciodată în întregime. Astfel, menț inerea unui cult noctu rnal
divinităților învinse duce la o revoltă religioasă. Este vorba în același timp de o revoltă

69 Idem pag 209
70 Palou, Jean, Vrăjitoria , Editua de Vest, Timiș oara, 1992

38 socială . Sabatul este o parodie a catolicismului și o invocare a zeilor dispăruț i. El este și o
caricatură a obiceiurilor sociale și un apel la forțele Răului pentru a găsi în sfârșit
fericirea pe Pămâ nt.
S-a constatat faptul că vrăjitoria apărea în momentele de criză economică sau
socială . Urma reprimarea atroce care agrava mizeria. Evul Mediu a fost marea epocă a
Vrăjitoriei. Judecătorii din Evul Mediu, ș i mai ales Inchizito rii, au dat dovada de o
relativă îngăduința față de vrăjitori și v răjitoare . Din secolul al XVI -lea de aceș tia se va
ocupa tribunalul lai c. El va lovi mult mai tare decât au făcut -o vreodată preoții și
călugă rii. “Dac ă Evul Medi u este epoca credinței creș tine cele i mai înfocate, el este î n
același timp și cea a toleranței față de Vră jitorie. Secolul al VII -lea, epoca a Raț iunii
triumfătoare, este ș i cel a rugurilor celor mai numeroase pline de vrăjitoare și vră jitori ”71,
ne spune Jean Palou.
Vrăjitoria izbucnește în țări măcinate de ră zboaie civile sau de conflicte cu alte
state, de catastrofe naturale, în care spaimele seculare, născute în vremuri stră vechi,
renasc din propria lor cenușă. Reflectare a moravurilor, vr ăjitoria este aspectul cel mai
violent al temeril or și urilor. Omul tremurând în fața forțelor naturii încearcă să le domine
și să le subordoneze. Pe de altă parte, v rajitoria, prin ea însăș i, prin efectele ei, nu este
decat un agent al crizelor sociale. Î n afara acestui fapt, nu am putea -o considera decât ca
pe un fenomen ridicol, bun cel mult ca pretext litera t sau artistic. Dar realitatea vră jitoriei
se afirmă în chip înfiorător în pedepsirea vrăjitorilor, fapt reflectat în rugurile arzâ nde
care au acop erit Europa .
“Dacă vrăjitoria nu ar fi e xistat, oamenii, prin spaimele ș i cruzimile lor originare,
ar fi inventat -o”, este de p ărere Palou . În fața iluziilor, n -au știut, nefiind preocupaț i de
reformele social e, decât să tortureze. În fața uri lor acumulate împotriva lor nu au știut să
răspundă decât prin moarte și prin mila conștientă de profunzimea ră ului.
Dintre lucrurile considerate a face parte din practicile vrăjitorești putem aminti:
“sabatul, care este slujba diabolic ă celebrată de preotul demonic , băuturile vră jite – sunt
licorile pe care le prepară vrăjitoarele pentru a le da clienț ilor lor puteri asupra dragostei –
și făcutul de farmece, care constă în modelarea unei figurine de ceară asupra că reia, prin

71 Idem pag 54

39 cuvinte, aruncă încărcătura malefică , apoi aceeași figurină este străpunsă cu ace pentru că
reprezintă dușmanul ce trebuie î nvins ”72.
O multitudine din fricile din trecut legate de femeie, au chiar și astăzi
reprerc ursiuni în conștiința colectivă , iar pentru a cest lucru stă mărturie sarbătoarea
Rusaliilor, care sunt prezentate în mitologia română , ca fiind duhuri eoliene care
acționează în perioada sărbătorii creș tine cu ace lași nume. Reprezentate “ca niște femei în
vârstă, urâte, trei sau sau ș apte surori (eve ntual servitoarele lui Alexandru Macedon sau
fiicele unui împărat mitic, Rusalim) ele danseaz ă noaptea la fântână, răspântii și în
luminișurile pă durilor ”73. Ele trimit boli și diferit e handicapuri oamenilor ce umblă î n
locuri interzise, mai ales noaptea.
Tot în mitologia română regăsim un alt personaj înfricoșator pentru copii care
ascultă povești, și anume, Muma -Pădurii, care era un duh al pădurii reprezentat ca o
femeie bătrână, neagră la față și foarte urâtă, înaltă cât casa, cu trupul păro s, cu un păr
lung până la călcâie și despletit, aproape cât o claie de fân, cu gura cât o șură, cu dinții ca
lopețile, cu unghiile ca furcile ș i cu copite de cal l a picioare, care umbla despuiată,
cântând sau bocind prin pă dure. Dicționatul de mitologie ne spune că “uneori ia chip de
călugăriță, alteori apare ca jumătate femeie, jumătate bărbat, sau jumătate trup omenesc și
jumă tate trunchi de copac, sau chiar în î ntregime ca un copac cu numeroase crengi ”74.
Credin ța cea mai răspândită este că fură copiii oa menilor din leagăn, mai ales pe cei
frumoși și linistiț i și pune în locul lor copii de -ai ei, pipernici ți, urâți și plângăcioș i.
Alte reprezentări temute ale femeii sunt cele de Ursitoare , care erau divinităț i ale
destinului, reprezentate ca tr ei femei, adesea invizibile, ce își fac apariția la naș terea
copilului, stabilindu -i acestuia ursita. În cinstea lor se pregătește o masă rituală pentru a le
câștiga bunăvoinț a. Primele două, Ursitoarea ș i Ursi ta, sunt faste, sunt cele care î i torc
destinu l copilului; ultima, Moartea, cea mai rea, î i taie firul vieț ii.
Nu numai mitologia română păstrează mărturii despre creature feminine care
stărnesc frica si curiozitatea. În mitologia engleză , sirena, era un “duh al apei, descrisă ca
o femeie foarte frumoasă, cu părul lung, cu voce încântătoare, având partea de sus umană ,
partea inferioară de pește, deosebit de periculoasă pentru bărbaț i, ale căror suflete le

72 Idem pag 39
73 Olteanu, Antoaneta, Dicționar de mitologie , Editura Paideia, București, 2004 , pag 368

40 închidea î n lume a ei sau cu care putea avea legă turi sexuale ”75. Sirena l e aparea
oame nilor ca o femeie ce striga dupa ajutor, pretextând că se îneacă. Locuia î n palate
submarine foarte bogate, putând lua înfățițare integral omenească, pentru a veni la țărm,
la târguri și petreceri țărăneș ti. Vederea ei nu era considerată un semn bun (preve stea
furtună, dezastre), putea oferi darul muzicii sau însuș irea de a vindeca .
În Evul Mediu, oamenii trăiau înconjurați de frica ș i spaime, re feritoare la
epidemiile de ciumă, foamete, revolte, înaintarea turcească, iar conducătorii Bisericii și ai
Statului sunt puși în fața necesităț ii urgente de a identif ica inamicul. Acest a este evident
Satan care poartă cu turbare ultima lui mare bătălie înainte de sfârș itul lumii. În acest
asalt suprem, el este cel care îi impinge pe turci; el inspiră cul tele păgâne din America; el
sălășluiește î n inima evreilor; el este cel care, datorită ispitelor femeiești și a unei
sexualități de multă vreme considerată drept culpabilă, caută să -i abată pe aparatorii
ordinii de la îndatoririle lor și tot el, cu ajutoru l vră jitorilor și mai cu seamă al
vrăjitoarelor interpuse, tulbură viața de toate zilele, legând prin vră ji oameni, dobitoace și
recolte. T oate aceste frici enumerate mai sus nu erau decât manifestările diverse ale uneia
și aceleiaș i obsesii: frica de diav ol.
Dupa anul 1650 – frica a început să se diminueze , iar în a doua jum ătate a
secolului al XVII -lea, teama de Judecata de apoi și de turci, procesele de vrăjitorie,
războaiele religioase, anti -iudaismul s -au epuizat simultan, deoarece o eroare parțială se
strecurase în diagnostic și frica fusese mai mare decât amenințarea. Astfel, “o cetate, care
se crezuse asediată , se demobiliza” .76

74 Idem pag 294
75 Idem pag 281

41
Capitolul 3
Frica astăzi

3.1 Frica de catastr ofe naturale (cutremure, inundaț ii, uragane )

Deși o mulțime de frici din trecut s -au conservat în spiritul colectiv de -a lungul
timpului, în zilele noastre, s -au adăugat o multi tudine de alte frici care macină omenirea.
Una dint re aceste frici este reprezentată de cataclismele naturale, cum ar fi cutremurele,
inundațiile sau uraganele. Inundațiile din 2005 și 2006 din România sunt și acum o
amintire de coșmar pentru populație și nici în viitor nu se prevede o situație mai bună,
țara noastră aflâdu -se la granița dintre o secetă extremă și inundații de proporții. Canalele
de știri prezentau în fiecare zi zonele afectate de inundații. Imaginile terifiante ale caselor
înghițite de apă și ale celor care au rămas fară case, condamnați s ă trăiască sub cerul liber
bânutie și acum amintirile oamenilor. Au fost demarate o mulțime de campanii sociale
menite să vină în ajutorul populației din zonele afectate de inundații.
În afară de inundații, în prezent oamenii sunt îngroziți de cutremure. Pe 26
Decembrie 2004 coasta de vest a Thailandei a fost devastată de un val Tsumani de zece
metrii înălțime, care a fost declanșat de un cutremur de 8,9 grade pe scara Richter. Cel
puțin 11.000 de oameni și -au pierdut viața, în sudul și în estul Asiei din cauza valurilor
seismice declanșate de cel mai puternic cutremur din ultimii patruzeci de ani. Valurile
seismice au lovit zonele de coastă a cel puțin șapte tări – Sri Lanka, India, Thailanda,
Indonezia, Bangladesh, Maldive și Malaezia și au avu t o viteză de aproximativ cinci sute
de km/h. 77
O alt ă catastrofă naturală este reprezentată de u raganul Katrina, care s -a format pe
23 august 2005 , în timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an și a cauzat
distrugeri masive în Statel e Unite ale Americii , pe coasta Golfului Mexic . Majoritatea
pagubelor materiale și a pierderilor de vieți omenești au fost localizate în orașul New
Orleans , care a fost inundat după ce sistemul de diguri din zonă a cedat, în unele cazuri,

76 Delumeau, Jean, Frica in Ocicdent (secolele – XIV-XVIII) O cetate asediata Volumul 2, pag 328
77 http://www. 9am.ro/stiri -revista -presei/International/2048/11 -000-de-oameni -UCISI -DE-TSUNAMI.html

42 la mult timp după ce furtuna avansase deja spre continent. Alte distrugeri au avut loc în
statele Mississippi și Alabama , la distanțe de până la o suta șaizeci de km de centrul
furtunii. Cel puțin o mie opt sute treizeci și șase de persoane și -au pierdut viața din cauza
Uraganului Katrina și a inundațiilor ce l -au urmat, acesta fiind cel mai mortal uragan din
SUA de după Uraganul Okeechobee din 1928 . Pagubele materiale produse de Katrina
sunt estimate la optzeci și unu virgulă doua miliarde de dolari americani (la nivelul a nului
2005), cele mai mari pagube produse de un uragan din istoria Statelor Unite. 78 Iata
cateva din titlurile publicatiilor electronice care au făcut referire la dezastrul lasat in urma
de Uraganul Katrina : Vineri 2 Septembrie 2005 – “New Orleans , cădere a unui oraș”; “În
doar patru zile New Orleans s -a trasformat în iad”; “ În cinci zile, America nu a reușit să
evacueze un oraș de 500,000 de oameni ”;“80% din populația New Orleans este sub
apă”.79

3.2 Cataclism e cosmice – ciocnirea cu un asteroid
Ciocnirea cu un astru ceresc reprezintă o altă spaimă contemporană. Mii de
articole de pe Internet prezintă tot felul de supoziții și își dau cu părerea care mai de care
despre anul în care Pământul va fi lovit de un asteroid. Unele articole fac referire la
diferiți ani în care este posibil ca un asteroid de proporții să lovească Terra: anii 2012,
2029, 2035, 2036 sunt doar unele din exemple.
Asociația Exploratorilor Spațiului Cosmic a dezbătut la Sibiu (15 Septembrie
2007) posibilitatea ca ast eroidul Apophis care va trece prin preajma Pământului, la vreo
36.000 de kilometri altitudine să se ciocnească de Terra în anul 2029. 80 Amenințarea
unei coliziuni între planeta noastră și asteroidul Apophis este cât se poate de reală și ea
trebuie privită cu toata seriozitatea, se arată într -un raport ONU prezentat la cea de -a 44-a
sesiune a Comitetului Utilizatorilor Spațiului Extraatmosferic (COPUOS), care s -a
desfășurat recent la sediul Națiunilor Unite de la New York. Deși este considerat un
asteroi d de mici dimensiuni, Apophis cântărește totuși 46 de miliarde de kilograme. În
aceste condiț ii, colizi unea cu Terra ar fi catastrofală . Dupa eventualul impact devast ator,

78 http://ro.wikipedia.org/wiki/Uraganul_Katrina
79 http://www.hotnews.ro/stiri -arhiva -1211628 -new-orleans -caderea -unui-oras.htm
80 http://stiri.acasa.ro/articole/stiinta/un -asteroid -ar-putea -lovi-terra-in-2036

43 stratosfera ar fi invadată de pr af și gaze ce nu ar mai permite luminii Soarelui să ajun gă
până la Pământ, punându -se sub semnul întrebării însăși existența vieții pe planeta
noastră . 81

3.3 Sfârș itul lumii (Apocalipsa) . Sfârș itul Timpului.
Generații întregi au fost terorizate de imaginea sumbră a sfârșitului tuturor
lucrurilor. “Prestigiul Apocalipsei însoțește istoria universală și, în succesiunea
avatarurilor sale culturale, se regăsesc fantasmele fiecărei epoci.”82 Ideea că lumea
noastră are un capăt – sfârșit sau țintă, adeseori ambele – este, cu siguranță, foarte veche.
Aproape toate religiile vorbesc despre sfârșitul lumii și al istoriei, iar între acestea,
creștinismul a promovat sistemul apocaliptic cel mai durabil, cel mai organizat, cel mai
complet, apogeul tuturor apocalipselor precreștine, dar și cel mai pe rfect adaptabil tuturor
culturilor, claselor sociale și care a fost capabil să împrumute culoarea spaimelor fiecărei
epoci.. Apocalipsa creștină a fost de -a lungul timpului fereastra către lumea de dincolo și
“cheia epistemologică necesară pentru descifrar ea caracterului Dumnezeului creștin”.83
Nu există eveniment care să nu vorbească, direct sau disimulat, despre sfârșitul
lumii, care să nu îndemne ultimativ la pocăință. “În strânsă legătură cu escatologia
populară religioasă, spiritul apoca liptic laic se hrănește din imaginile catastrofismului
ecologic, ale decadenței sexuale și ale colapsului social care alimentează milenarismul
religios contemporan.”84 Evenimentul culminant al creștinismului, întoarcerea Fiului lui
Dumnezeu, este precedat de dihanii pitorești, vitriol, pucioasă și de imaginea pământului
în clocot.
Nu s -a ales nimic bun din ambiguitatea discursului fețelor bisericești care au
exploatat când spaima ascunsă în sufletul fiecărui om în fața Judecății finale din care prea
puțini vor ieși nevinovați, când, într -un al doilea moment, chemarea la depășirea acestei
frici și înlocuirea ei cu pregătirea în deplină seninătate pentru veșnicia ce va veni. Ca
urmare a acestui lucru, credincioșii, prea puțin amatori de apocalipse, trăiesc în imediat.
Însă, este destul de greu pentru cineva să creadă în Dumnezeu și să nu conceapă că lumea

81 http://www.9am.ro/stiri -revista -presei/International/55875/Asupra -Terrei -planeaza -o-catastrofa –
spatiala.html
82 http://www.semneletimpului.ro/html/Editorial/sfaritul -lumii.html
83 Idem

44 asta are un capăt, că odată și odată totul se va sfârși. Astfel, imaginea Apocalipsei poate
nu mai are aceeasi putere din trecut și poate nu mai î nspăimântă oamenii credincioși la
același nivel însă, cu siguranță generează neliniște, alimentată de cataclismele naturale și
de nenorocirile prezentate în fiecare zi de mass -media.
În credința mayașă, există ceva similar cu Apocalipsa creștin ă. Cu mii de ani în
urmă, mayașii preconizau ca lumea noastră se va sfârși prin foc în data de 21.12.2012.
Apoi, “pântecele cosmic Hunab Ku va da naștere unui nou Soare, numit Cel de -al Șaselea
Soare”85, o altă lume mai evoluată urmând să se nască. Oamenii de știință, inclusiv
Pentagonul, răspund afirmativ la toate acestea.
În ultimul timp, de câtiva ani încoace, tot auzim diverse speculații pe tema anului
2012 sau mai precis a datei de 21.12.2012. În principal, majoritatea speculațiilor se refer ă
la faptul ca “timpul s -a scurtat și noi trăim 16 ore în loc de 24; ADN -ul uman este
reprogramat și și -a modificat structura de la doua spirale la doisprezece; vom pătrunde în
dimensiunea a patra și a cincea; crește nivelul vibrațional al oamenilor; se sc himbă polii
magnetici și axa Pământului; Soarele se aliniază cu stelele din centrul Căii Lactee și, nu
în ultimul rând, ne îndreptăm cu pași vertiginoși către centura fotonică.”86 Toate aceste
teorii au împânzit Internetul stârnind o mulțime de polemici și generând cu siguranță dacă
nu frică, măcar neliniște.
Se pare ca civilizația Maya și -a prezis anul propriei dispariții, punând în urmă cu
trei mii cinci sute de ani, bazele unei științe care acum este numită astronomie. Ei au pus
la punct un s istem calendaristic care determină cu acuratețe structura anului solar, divizat
în optsprezece luni a câte douazeci de zile fiecare, plus o perioadă „nefericită” de cinci
zile care corespundea sfârșitului de an. Au calculat date astronomice pentru perioade de
milioane de ani, cât și ciclurile prin care această planetă trece ireversibil. Bineînteles,
toate acestea sunt susținute în ziua de azi de știință. Încă de pe atunci, au calculat oscilația
axei terestre care, cu cicluri de douăzeci și șase de mii de an i, schimbă continuu poziția
aparentă a stelelor, iar la nivel planetar, avem de -a face cu o inversiune a polilor
magnetici, fenomen care se petrece o dată la treisprezece mii de ani, deci de două ori într –

84 http://www.semneletimpului.ro/h tml/Editorial/sfaritul -lumii.html
85 http://sorinalukacs.wordpress.com/2008/03/01/pentagonul -aproba -credinta -mayasa -in-2012 -lumea -se-va-
sfarsi -prin-foc-adevarat -sau-fals/
86 Idem

45 un mare ciclu cosmic de douăzeci și șase de mii de ani. În prezent, ne apropiem de aceste
două mari schimbări, aflându -ne la sfârșitul acestui mare ciclu, dar și la începutul unuia
nou. Civilizația Maya, caracterizată de o înaltă spiritualitate, a prezis prin calcule
astronomice, și nu numai, evenimente pe ntru o lungă perioada de timp, chiar și data
exactă a dispariției propriei civilizații.
Mayașii credeau că pe 21.12.2012 se va naște Cel de -al Șaselea Soare , când
Soarele nostru se va alinia cu stelele din centrul Căii Lactee. Oamenii de știin ță, inclusiv
Pentagonul răspund afirmativ la toate acestea. La data solstițiului de iarnă 2012, soarele
se va afla în aliniamentul galactic, adică va fi pe aceeași linie cu Ecuatorul Galactic (linia
care împarte în două Calea Lactee, divizând -o în două emi sfere).
Toate aceste teorii vin în sprijinul unei panici generale resimțită de o mare parte a
populației și care se adaugă cu succes la lista fricilor contemporane.

3.4 Ciocnirea civilizaț iilor ( invaziile extratereste )
Invaziile extraterestre au fost și încă sunt subiecte de discuție aprinsă, deoarece au
fost semnalate numeroase apariții ale OZN -urilor.
Cea mai cunoscuta apariție (fiind considerată de către majoritate ca fiind și prima)
a fost în 1947. Cazul Roswell a dev enit unul de notorietate, odata cu prăbușirea în
deșertul New Mexico din S tatele Unite a unui obiect zbură tor neiden tificat. Misterele
care planează î n jurul acestui eveniment au fost amplificate ș i de reacț ia armatei
americane care, pr in oficialii ei, a declarat inițial că a capturat o navă extraterestră, pentru
ca apoi să nege cu vehemență existența acestui caz. Întâ mplarea a constituit subiectul
multor anc hete de -a lungul timpului, un ră spuns clar asu pra a ceea ce s -a întâmplat î n
acele zile nefiind oferit nici până în prezent. Cert este că , din acel moment, zeci de cazuri
OZN, cele mai multe dintre ele de scriind nave de forma discoidală, au fost semnalate î n
fiecare an, în orice colț al planetei.
Și totuși, astfel de relat ări nu sunt o creație a secolului XX. Întâmplă tor sau nu,
descrieri ale unor fenomene neobișnuite î n care sunt implicate obiecte zburătoare par a fi
existat încă din cele mai vechi timpuri, iar ca mărturie stau o serie de picturi care prezintă
obiecte ciud ate care au destule asemănări cu OZN -urile descrise în zilele noastre. Se pune

46 întrebarea dacă în Evul Mediu au existat întâlniri de gradul III. Este evident faptul că
oamenii de atun ci nu aveau nici un fel de cunoștiinț e despre nave zburătoare, cu atât ma i
mult despre entități din alte lumi. Relată rile l or, multe dintre ele transpuse în artă, ridică
totuși multe semne de î ntrebare. 87
În zilele noastre, națiunea care a speculat cel mai mult această frică de alte
civilizații este cea americană ca re a făcut zeci de filme ce au avut ca temă invaziile
extraterestre. Din 1947 americanii au tot realizat filme cu și despre extratereștri pe banda
rulantă, care au fascinat dar care au și înspăimântat populația. În momentul apariției
Radioului, deoarece po pulația nu era educată cu privire la acest nou instrument media, în
momentul în care a fost citită la radio una dintre cartile lui G.H. Wheels, “Războiul
lumilor”, (carte de ficțiune în care Pământul era invadat de extratereștrii) oamenii au ieșit
în strad ă și s -a creat o adevarată panică generală.

3.5 Catastrofele climatice ( încă lzirea global ă, erupț iile solare)

Încălzirea globală este creșterea continuă a temperaturilor medii ale atmosferei
înregistrate în imediata apropiere a solului , precum și a apei oceanelor, constatată în
ultimele decenii. Acest fenomen are efecte profunde în cele mai diferite domenii.
Încălzirea globală determină ridicarea nivelului mării, extreme climatice, topirea
ghețarilor, extincția a numeroase specii și sch imbări privind sănătatea oamenilor.
Împotriva efectelor ei se duce o luptă susținută, al cărei aspect central este ratificarea de
către guverne a “Protocolului de la Kyoto ”88 privind reducerea emisiei poluanților care
influențează viteza încălzirii.
Medicii britanici considera ca Încălzirea globală, este cel mai mare dușman al
sănătății . Ei avertizează că schimbările climatice reprezintă cel mai mare pericol la adresa
sănătății globale. Potrivit unui raport publicat de aceștia și preluat de The G uardian,
încălzirea globală va modifica modul de acțiune al bolilor infecțioase, astfel că maladii
cum ar fi malaria sau febra dengue, transmise de insecte, se vor răspândi mult mai ușor.
Valurile de căldură, precum cel din 2003, care a ucis 70.000 de oame ni, vor deveni

87 http://www.descopera.ro/stiinta/1058271 -ozn-uri-in-arta-medievala#marturii -enigmatice -din-trecut
88 http://ro.wikipedia.org/wiki/Protocolul_de_la_Kyoto

47 obișnuite. La fel și uraganele, furtunile, inundațiile și alte fenomene meteorologice
extreme.
Efectele încălzirii globale au fost ignorate până acum de comunitatea medicală,
deși ar fi trebuit să constituie o prioritate. Unul d intre autorii raportului, prof.dr. Anthony
Costello, un medic pediatru preocupat de modul în care mediul afectează sănătatea
copilului și a mamei, și -a schimbat părerea despre schimbările climatice, după întocmirea
raportului. El consideră că este o priori tate contracararea efectelor încălzirii globale. „Cu
fiecare amânare, costurile pentru sănătatea publică vor crește, iar noi le vom oferi copiilor
noștri o lume extrem de turbulentă“89, a afirmat acesta.
Cel mai mare impact social îl va avea, du pă părerea autorilor studiului, afectarea
rezervelor de apă și hrană ale populației, ceea ce în trecut a condus la războaie și migrații
în masă. Săracii lumii vor avea cel mai mult de suferit. Deși nivelul poluării cu dioxid de
carbon a ajuns la 3% în într eaga lume, cercetătorii se așteaptă ca populațiile sărace din
Africa să fie de 500 de ori mai afectate decât restul lumii. În ciuda îmbunătățirii asistenței
medicale, zece milioane de copii mor în fiecare an, mai mult de 200 de milioane de copii
sub cinci ani nu se dezvoltă așa cum ar trebui, 800 de milioane de oameni suferă de
foame, iar un miliard și jumă tate nu au acces la apa potabila. Situația se va înrăutăți rapid
în condițiile încălzirii globale, mai spune raportul. Impactul căldurii, al inundațiilor ,
incendiilor și penuriei de alimente vor fi resimțite peste tot în lume, iar primele victime
vor fi copiii.
Fenomenele meteorologice e xtreme din ultimii ani, inun dațiile brutale, canicula
severă, furtunile violente și uraganele atotdistrugăt oare, arată ca ordinea climatică
instaurată în ultimii zeci de mii de ani este pe cale de a se deregla. Există opinii potrivit
cărora, “până la a ajunge la stare a de haos ne mai despart doar 40 C (iar tem poral poate
doar 100 de ani), dar reașezarea climei nu știm dacă va mai cuprinde în ecuatia sa ș i
specia umană .”90
O altă amenințare la adresa Pămâ ntului este reprezentata de erupțiile solare. Deși
activitatea solară ar trebui să fie la această ora mică, pentru a atinge un minimum î n
perioada 20 06-2007, Soarele se încăpățânează "să fiarbă " la capacitate maximă , lucru

89 http://www.gds.ro/Sanatate/2009 -05-22/Incalzirea+globala,+cel+mai+mare+dusman+al+sanatatii
90 http://www.revista22.ro/incalzirea -globala -3239.html

48 care i-a speriat pe astronomi. Erupții solare de o amploare fără precedent, pete întunecate
pe suprafața astrului. Efectele pentru pămâ nteni: unde magnetice care perturbă aparatele
electronice și comunicaț iile prin satelit, ampli fică bolile cardio -vasculare și nervoase,
produc valuri de căldură fără precedent. S -au înregistrat cele mai ridicate valori ale
razelor ultraviole te din ultimele milenii. Cercetătorii au ajuns la această conc luzie după
ce au analizat straturile adâ nci de gheață din calota polară . Până când câ mpul magnetic al
Soarelui se va stabiliza trebuie să facem față acestor erupț ii sola re, cu efecte negative
pentru sănă tatea oamenilor.

3.6 Catastrofele biologice (canc erul, gripa aviară, porcină )

Voi încerca să prezint succinct bolile consid erate a fi catastrofe biologie în zilele
noastre ș i anume: cancerul, gripa aviara și gripa porcină . Dintre aceste trei boli enunț ate,
cancerul provoacă cea mai mare panică. Se pare că polu area, stresul, sedentarisul,
fumatul și alimenția nesănătoasă sunt princi palele cauze ale acestei boli. Însă panica și
frica ce gravitează î n jurul cancerului sunt provocate în primul rând de larga răspândire a
bolii dar și de faptul că în afară de chimioterapie și operație nu exist ă remediu.
Frica oamenilor vizavi de această boală este generată mai ales datorită faptul că
încă se cunosc prea puț ine lucruri, sau mai bine spus nu se cunosc suficiente lucruri
despre cancer, ast fel încat să se poată fi descoperit un tratamen t cu adevărat eficient și
mult mai puțin traumatizant și dăună tor pentru organism cum sunt operațiile și respectiv ,
chimioterapia. Însă, chiar și în cazul operaț iilor sau chimioterapiei, majorita tea oamenilor
bolnavi nu au decât puține șanse să supravieț uiască, mai ales dacă boala este descoperită
într-o faza avansată. Astfel, cei mai mulți oameni care află că sunt bolnavi
experimentează un șoc puternic, iar î n urma acestui șoc privesc cancerul ca o adevărată
condamnare la moarte ș i, de cele mai multe ori, n u mai sunt capabili să lupte. Aici
intervine frica de durere ș i boala, care de m ulte ori este mult mai mare decâ t frica de
moarte.
Pe lângă cancer, î n ultimii ani, omenirea s -a confruntat cu două boli infecț ioase
foarte puternice: gripa aviar ă și mult mai recent, gripa porcină. În ceea ce privește gripa
aviară, statisticile arată că “î n 2005, din nouăzeci și cinci de persoane infectate cu virusul

49 H5N1 au murit patruzeci și unu – adica 43%.” Până î n mai 2006 au fost infectaț i
șaptezeci și trei de oameni si au murit patruzeci și șsapte – ceea ce înseamnă 64%. 91 Nu
se știe î nsă cu adevărat care este rata mortalității în urma infectă rii cu H5N1. Ea pare să
fie cam pe la 50%, ceea ce este enorm, însă es te posibil ca în realitate să fie mai mică , din
cauza că s-ar putea ca unii dintre cei care s -au infectat și au avut forme mai ușoare să nu
fi ajuns până la medici – deci poate că aceș tia au cercetat numai cazurile cele mai
nefericite. Se presupune că și r ata mortalității în urma infectă rii cu gripa avi ară ar varia
destul de mult, în funcție de diferiți factori precum zona geografică . Dacă H5N1 omoară
într-adevăr 50% dintre cei infectați, situația nu poate fi decât catastrofală .
Pe lângă gripa aviară, a apă rut un nou pericol, un nou tip de gr ipă, care se pare că
atacă tot globul. De data ace asta este vorba de gripa porcină , virusul A(H1,N1). Aceasta
este o “maladie respiratorie, specifică porcilor din crescătorii, un virus gripal de tip A,
care trece ocazional la om”92. Cazuri de gripă porcină au fost confirmate în ultimul timp,
în tot mai multe țări, pe mai toate continentele. Î n Mexic, locul de un de a pornit epidemia,
oficialitățile susț in ca valul epidemic s -a relaxat și că putem vorbi deja de o formă mai
ușoară de gripă porcină. Organizaț ia Mondială a Sănătății însă nu confirmă aceste
rezultate.
În Mexic, î n data de 30 mai 2009 erau oficial “ o sută patruzeci și nouă de morți și
o mie șase sute paisprezece perso ane suspecte de gripă porcină, î n Spania, există un caz
de contaminare și douăzeci de persoane suspecte de gripă, în Brazilia, un caz, iar în
Columbia, doisprezece . Canada a confirmat șase cazuri, iar SUA patruzeci. Suspiciuni
sunt în Franța, Scoția, Suedia și Danemarca.”93 Datorită acestor informații, Organizaț ia
Mondială a Sănătăț ii a lansat alertă sanitară de gradul trei ș i a avertizat că o pandemie de
gripă porcină poate izbucni în orice moment. Spre deosebire de epidemii, care sunt
sezoniere, pandemiile au "acoperire" la n ivel global și nu au o ciclicitate anume. În
ultimii o sută de ani au existat trei pandemii. Cea mai gravă a fost așa -numita <<"gripă
spaniolă" din 1918, care a făcut patruzeci de milioane de victime în întreaga lume>>94.
Pandemiile de gripă izbucnite în As ia în 1957 și 1969 au făcut patru milioane de victime.

91 http://news.softpedia.com/news/D e-ce-este-gripa -aviara -atat-de-periculoasa -ro-24775.shtml
92 http://www.realitatea.net/ce -este-gripa -porcina -si-cum-se-transmite_504772.html
93 Idem
94 http://www.jurnalul.ro/stire -externe/gripa -porcina -ameninta -tot-globul -505815.html

50 Astfel, nu este de mirare ca populația este îngrozită de acești viruși și de răspândirea lor
care pare de neoprit.

3.7 Amenință rile globale (terorismul, controlul
social – cipurile biometrice)

Dintre amenință rile globale, cea ca re a înspăimântat și încă înspăimântă lumea cel
mai mult este terorismul. Ziua de 11 Septembrie 2 001 nu a constituit doar “o lecție despre
forța fricii, ci ne -a vorbit și despre insuficenț a puterii militare”95. A lupta î mpotriva
terorismului este echivalent c u a lupta î mpotriva unui inamic care este de cele mai multe
ori nevăzut ș i care poate fi pretudindeni. După atacurile de la 11 Septembrie America a
pornit o adevărată luptă în combaterea terorismului. În urma acestui ră zboi declarat
terorismului, “lumea Americii nu mai este, de -acum lumea Ameri cii”, ne spune Benjamin
Barber î n cartea sa, “Imperiul fricii”. “Ea se c onfrunta cu riscul de a deveni în același
timp o colonie voluntară și capitala imperiului care răs pândeș te frica”96, este de pă rere
Barber.
Deși pare să fie o etalare impresionantă de forța brută , de fapt terorismul este mai
curand o strategie a fricii decât a forței, mai curâ nd a slăbiciunii decât a tă riei. Frica este
unica armă a terorișt ilor, sarcina lor principală (ca și î n cazul un ui agent infecț ios) este
inițierea bolii contagioase. Astfel, avâ nd frica pe post de arma principală , “terorismul
poate determina o țară să se sperie, intrând î ntr-un gen de paralizie.97”, iar această
paralizie îi lipseș te de putere pe cei puternici, provoc ând o anxietate care anulează
capacitatea de reacție. Nimic nu favorizează mai bine frica decat inacț iunea, este de
părere Barber.
Frica este unealta ș i catalizatorul terorismului, multiplicatorul și amplificatorul
evenimentelor cu caracter terorist, care sunt puține la scară mondială și mult decalate
între ele, și care, î n timp ce au un efect devastator asupra celor afectaț i direct, au o

95 Barber, R., Benjamin, Imperiul fricii – Razboi, terorism si democratie , Bucuresti, 2003, p 4
96 Idem pag 18
97 Idem pag 23

51 semnificație statistică mai redusă decât, să spunem, acciden tele de circulaț ie dintr -un an
sau tragediile cotidie ne ale oamenilor care cad pe scări în propriile locuinț e.
Benjamin Barber crede că “nu teror ismul, ci frica este inamicul, și în cele din
urmă frica nu va înfrâ nge frica,” și aceasta pentru că imperiul fricii nu lasă loc
democrației, î n timp ce democrația nu lasă loc fricii. Să nu uită m ce spunea F ranklin
Roosevelt despre societăț ile libere: “S ingurul lucru de care trebuie să ne temem este frica
însăș i”. Întreaga omenire a fost înspăimântată de actele teroriștilor pentru simplul fapt că
aceștia tră iesc dinc olo de imperiul fricii, pe un tărâ m unde moartea este preferata vieții, și
a fi ucis de o mașina militară hegemonică a Americii este o medalie de onoare.
Pe lângă terorism, mai există frica de cipurile biometrice. S -a stâ rnit o isterie î n
masa din cauza a cestor cipuri, avand loc chiar ș i proteste î mpotriva lor. Unii oameni se
tem că nu mai este mult până aceste cipuri vor fi implantate chiar în corpul uman, ceea ce
înseamnă că vo m putea fi urmăriț i 24 de ore din 24. Majoritat ea oamenilor se tem însă de
faptul că aceste cipuri au legătură cu Cifra Diavolului sau Cifra Fiarei , și anume 666. Mai
multe fețe bisericești au început o adevărată campanie î mpotriva int roducerii acestor
cipuri. Există pe internet aproximativ patruzeci de mii de site -uri car e dezbat aprins
această problemă . Se pare că nu sun tem foart e departe de vremurile trecute în care
oamenii protestau și încercau să anihileze orice element nou, străin de cunoștiința lor, pe
care nu îl puteau înțelege ș i care implicit genera frică .
Reacțiile generate de cipurile biometrice sunt în legă tură directă cu teoriile despre
conspirațiile globale. Foarte mulți oameni cred că este posibil ca aceste cipuri să aibă
scopul unui control total asupra omenirii. Intervine aici fric a de Fratele cel Mare, descris
în cartea lui George Orwell – “1984”.
Lista cu fricile contemp orane ar putea continua la nesfârșit, deoarece trăim într -o
lume a informației care circulă și s e îmbogățește continuu. Probabil că î n trecut fricile
erau mai mari și mai puternic resimițe, iar astăzi, câ nd oame nii au devenit mult mai
informați, au devenit și mult mai constienți de pericolele care î i amen ință sau care i -ar
putea ameninț a.

3.8 Catas trofele sociale (criza financiar ă)

52 S-a aflat de criza financiar ă, o dată cu prăbușirea băncilor de investiții Lehman
Brothers și Merrill Lynch din S.U.A . La acel moment, “se previziona că vor fi cincizeci
de mii de noi concedieri în sistemul financiar american, ridicând numărul total al
locurilor de muncă pierdute în acest sector în 2008 la o sută cincizeci de mii”98.
Astăzi, efectele crizei financiare se fac resimțite din ce în ce mai mult, iar oamenii
sunt pe zi ce trece tot mai speriați. Criza a afectat și afectează în continuare piața locurilor
de muncă, piața financiară, piața imobiliară și toată economia globală. Nu mai există
siguranță nici în privința locului de muncă, deoarece sunt o mulțime de companii care au
dat faliment peste noapte și astfel zeci de mii de oameni au rămas fără locuri de muncă,
nici în privința zilei de mâine. În unele domenii salariile s-au micșorat, șomajul este în
creștere, criza de personal din industria românească a fost dublată de criza financiară
globală. Specialiștii în resurse umane sunt de pă rere că scăderea economiei va avea
impact direct asupra salariilor ș i asupra numă rului de locuri de muncă .
Deși analiștii erau destul de optimiști în ceea ce privește efectele crizei financiare
asupra românilor, statisticile de la început de an sunt îngrijorătoare. Piața imobiliară este
blocată, exporturile se prăbușesc, industria auto este la pământ, numărul de falimente în
continuă creștere iar deprecierea leului complică și mai mult lucrurile. Astfel, dintre toate
fricile contemporane, cea mai întemeiată și care amenință să se contureze din ce mai mult
este frica de criza financiară și de repercursiunile ei.
Capitolul 4
Studii de caz

Am ales s ă analizez zece campanii publicitare, pe car e le-am selectat de pe
Internet si, în a căror analiză m -am bazat pe influența fricii asupra percepției subliminale
și pe modul în care anumite elemente din imagini sugerează frica. Nicolas Gueguen
vorbește în cartea sa, ,, Psihlogia consumatorului ’’ de inf luența imaginilor subliminale
asupra consumului .
În 1957, James Vicary, un american specialist în marketing, activând în statul New
Jersey, susținea că fă cuse să crească vânzările de Coca -Cola ș i de popcorn dintr -un

98 http://www.mediafax.ro/economic/prabusirea -lehman -brothers -si-merrill -lynch -ar-putea -duce -la-50-000-
de-concedieri.html?1686;3183978

53 cinematograf cu optsprezece, respectiv 50%, prezentâ ndu-le subli minal spectatorilor
frazele « Mâncați popcorn » și « Beți Coca -Cola ». Faptul a declanșat un adevărat
scandal, î n realitate fiind vorba de o farsa ă pusă la cale de Vicary pentru a atrage atenț ia
asupra firmei sale de pub licitate, care se îndrepta spre faliment. Răul era totuși făcut ș i
astfel a luat naștere un mit.
Imaginile subliminale provoacă teamă, suscita discuții ș i chiar inspiră filme.
Term enul subliminal, tehnic vorbind, înseamnă sub prag (perceptiv), îns ă cei mai mulți
experți în domeniul psihologiei percepției și al științelor cognitive în general consideră că
orice stimulare care se situează sub limita perceptibilulu i nu poate fi înregistrată de că tre
organism . Prin urmare, ’’stimularea sbliminală se re feră la situațiile în care informația
purtată de o anumită catego rie de stimuli ne poate influența cognitiv și/sau
comportamental fără ca noi să conștientizăm prezenț a stimulilor. ’’99

4.1 Campania “China is getting ready ”
Campania “China is getting re ady” (China se preg ătește) este realizat ă de organizația
Amnesty International care militează pentru drepturile omului. Această organizație a
protestat împotriva desfașurării Jocurilor Olimpice 2008 în capitala Chinei, Beijing.
Organizația susține ideea po trivit căreia pentru de a asigura stabilitatea și armonia în țară
în timpul Jocurilor Olimpice din 2008, guvernul chinez continuă să rețină și să hărțuiască
activiști politici, jurnaliști, avocați și alți apărători ai drepturilor omului. Prin campania
“China is getting ready ” ei cer implicarea populației.
Eforturile organizației Amnesty International lor s -au materializat în patru printruri
publicitare, șocante după părerea mea, ce îmbină elemente specifice Jocurilor Olimpice
cu elemente ce țin de is toria sângeroasa a Chinei. Primul dintre ele prezintă un sportiv ce
ține în mână simbolul Jocurilor Olimpice, și anume, Flacăra Olimpică și care aleargă spre
trei tancuri, care sunt și ele in mișcare. În colțul din drepta jos, observăm următorul mesaj
”The true spirit of the Olympics” (Adevăratul spirit al Jocurilor Olimpice).

99 Opre, Adrian, Incon sitentul colectiv – Perceptie subliminala si memorie implicita ; aplicatii in
psihoterapie si publicitate, ASCR, Cluj Napoca , pag 36

54 Se pare că imaginea vrea sa readucă în conștiința colectivă evenimentul din Piața
Tiananmen din 1989. Mii de manifestanti neînarmați au fost uciși în urmă cu
nouăsprezece an i, cand armata a intervenit pentru a pune capăt mișcării prodemocratice
care începuse cu șase săptămâni mai devreme. China a justificat decizia prin necesitatea
de a combate o rebeliune “contrarevolu ționară ”. La 30 iunie 1989, un raport al primăriei
din Be ijing vorbea despre "zeci de militari morti, șase mii de membri ai forțelor de ordine
răniți, mai mult de trei mii de civili răniți și peste două sute de morți, dintre care treizeci
de studenți". 100
În prima imagine, sportivul ce aleargă cu flacăra în mână reprezintă spiritul
Jocurilor Olimpice, libertatea, dreptul la viață, iar tancurile reprezintă guvernul Chinez,
odios, crud, capabil să jertfească nenumărate vieți în numele regimului comunist. În
aceasta primă imagine este speculată frica de auto ritate, de război, de moarte.
Sentimentul care predomină este de groază, de neputință în fața puterii colosale a armatei.
Imaginea este inedită prin asocierea celor două elemente, fiecare reprezentând o cu totul
altă putere. Se dă o adevărată luptă între spiritul Jocurilor Olimpice și regimul comunist,
cele două elemente fiind prezente in fiecare din cele patru printuri.
În cel de -al doilea print, putem observa în prim plan o persoană culcată la pământ,
în haine de deținut, care este într -o stare de alertă, ceea ce ne indică un pericol în imdiata
lui apropiere. Postura sa este încordată, tensionată, iar daca privim în plan secund,
întelegem și care este motivul poziției sale. În spatele său, este prezentată o altă persoană,
care pare a fi pregătit ă să i a startul într -o curs ă. Însă, aleta în care pare a fi persoana din
prim plan ne sugerează faptul ca intenția celui ce pare sa i a startul nu este nicidecum o
cursă ci, o pregătire a unui atac. Procedeul folosit în realizarea printului este manipularea
semnificațiilor și îl regăsim și în celelalte imagini.
În imaginea următoare, observăm din nou un deținut în prim plan, (fapt confirmat și
de faptul că acesta are imprimat un număr pe haină), ce ține ochii închiși. Pe chipul său se
pot observa cu uș urință semne de violență, și se poate deduce ca a fost chinuit. În spatele
său, este un tragător de tir, care în loc să aibă pistolul îndreptat către ținta sa, îl ține către
capul deținutului. Putem concluziona că asistăm la o adevărată execuție. Este spec ulată,
și adusă în prim plan, frica de moarte.

100 http://www.ziare.com/China_comemoreaza_masacrul_din_1989_din_Piata_Tiananmen -323893.html

55 Ultima imagine este de o violența extremă, prezentând un deținut și un boxeur aflați
pe un ring de box. Fața deținutului poartă semnele violenței, iar posturile celor două
persoane din imagine ne indică f aptul că urmează o altă lovitură. Expresia deținutul este
una de agonie si chin.
În opinia mea, în această campanie sportivii sunt prezentați sub forma unor călăi (cel
puțin în ultimele trei imagini) și simbolizează regimul comunist, iar deținuții r eprezintă
poporul chinez aflat sub teroarea acestui regim. Exploatarea fricii și manipularea
semnificațiilor sunt cele două procedee principale utilizate in realizarea acestor printuri.
Un alt element care este foarte important de amintit, se referă la lo go-ul campaniei,
prezent în întregime in ultimele trei imagini, și anume, flacăra olimpică ce pare
înconjurată de sârma ghimpată și un alt simbol al Jocurilor Olimpice, cele cinci cercuri
interconectate care, de data aceasta, sunt făcute din sărmă ghimpată , amintind mai mult
de o închisoare decât de spiriul Jocurilor Olimpice. Campania exploatează într -adevăr
frica, cu scopul de a se angaja în lupta pentru drepturile omului.

4.2 Campania Christian Dior

Următoarea campanie pe care doresc să o prezint este alcătuit ă din trei printuri
realizate de Eryk Fitkau, pentru cunoscutul brand, Christian Dior. Este vorba de o
campanie anti-fumat , ce a fost realizată într -o formulă cu totul ined ită. Conform acestei
campanii, fumatul se aseamană cu moda, adică este o copiere a unui comportament. “A
muri prematur nu mai este la modă”, ne spune sloganul celei de -a doua imagini si, mai mult
decât atat, “jumătate din femeile fumătoare vor muri din cauza afecțiunilor cauzate de
fumat”.101 Această campanie milite ază pentru sănătate și viață. Toate cele trei imagini sunt
șocante deoarece induc frica de moarte, cele trei femei fiind prezentate într-o postur ă ce
aduce a agonie, par a fi blocate la trecerea dintre două lumi : pământ și cer.
Un alt lucru ca re șochează privitorul este principiul de bază al campaniei care se
bazează pe folosirea arhetipurilor majore respectiv raportul dintre Eros și Thanantos, și
explorarea universului imaginarului sub toate raporturile posibile, care apar între imaginile
ment ale, artistice și mai ales imaginile colective generate de aceste arhetipuri.
Cele trei imagini, (1,2,3) redau un univers atemporal care stă sub semnul lui Eros și
Thanatos, ceea ce conduce la două interpretări posibile aflate în antiteză. O prim ă
interpretare ar fi trimful frumuseții, Erosului și seducției asupra morții și a doua
interpretare, opusă ca semnificație, s -ar regăsi în titlul celebrei cărți “Triumful morții” a lui
Gabrielle D’Anunnzio în care Erosul duce în final la moarte și moartea învinge Erosul.
Caracteristica comună a celor trei imagini este configurarea unui spatiu erotic și
morbid închis, a unui univers imaginar, dominat de imobilitate, de sentimentul de
degradare și descompunere sugerat de frunzele vestede și albe, care constituie fundalul
tuturor imaginilor. Mai mult decat atât, în toate cele trei cazuri regăsim un univers
unidimensional, teluric, deoarece cerul este absent, ceea ce induce un sentiment de
claustrofobie privitorului. Singurul obiect prezent în aceste ima gini, un scaun, accentuează
și mai mult ideea lipsei de viață. La acestea se adaugă frumusețea de marmura a modelelor
care provoacă un șoc vizual subiectului prin contrastul dramatic între perfecțiunea chipului,
eleganța vesmintelor și expresia lipsită de viața a ochilor și a corpurilor. Ancorele bizare

101 http://osocio.org/message/lung_ cancer_is_a_fashion_faux_pas/

57 din cele trei cadre accentuează acest contrast: fusta și tatuajele din cadrul unu, mărgelele și
colierele pe gât din cadrul doi și trei.
În acest univers imaginar închis, spațiul și timpul se organ izează în jurul unui arhetip
esențial: femeia fatală aflată în luptă cu moartea, iar din această confruntare nu reiese clar
cine a câștigat. În toate cele trei imagini modelele prezintă femei fatale a căror ținută și
accesorii sunt asimilate erotismului de cadent. Contrastrul între frumusețea și eleganța de
excepție a acestor modele și expresia lor lipsită de viață, este teribil, provocând un șoc
vizual echivalent cu un atentat la inhibițiile și tabu -urile creștine. E ca și cum eleganța și
erotismul, atribut ele unei ființe vii, se regăsesc la o ființă lipsită de viață.
Limbajul culorilor are o anumită semnificație. În primul cadru, modelul prezentat are
încă o pâlpâire de viață, culorile sunt mai sobre, predomină negrul, și un accesoriu bizar,
respectiv fusta, care induce idéea de blană a unui animal (se induce subliminal ideea de
ființă mitologică) modelul fiind suspendat deasupra pământului nefiind aflat în deplina lui
influență, fapt sugerat și de poziția încarcată de erotism a corpului.
În al doilea cadru, modelul este atras de chemarea pământului, care este mai puternică
decât în prima imagine, poziția modelului indică posturi orientale, iar culorile și accesorile
sunt încărcate de un erotism oriental intens, contrastul între atributele femini tății și
erostismului oriental și expresia lipsită a modelului generând un șoc vizual foarte puternic.
În sfârșit, ultimul cadru, duce la extreme și atributele erostismului dar și prezența
morții. Rochia modelului are o nuanță de roșu, atributul u nui erotism extrem, concomitent
cu dispariția totală a ideii de viață și instalarea definitivă a sentimentului morbid. De
remarcat, în toate cadrele, raportul între atributele erotismului și atributele morții este unul
constant și ambiguu.
La nivel g eneral, cele trei cadre constituie un univers închis generând o imagine
abstractă care transcede sistemul de valori al unei epoci anume folosind în acest caz mitul
femeii fatale. Mitul este creat prin îmbinarea a două planuri care se intersectează:
imagina rul cotidianului și imaginarul corpului. Cadrele sunt create inițial cu ajutorul
imaginatiei icastice, respectiv pornind de la ceea ce este perceptibil și obiectual în relatie
subiacentă cu memoria identitară și cu istoria, prin apelul la memoria privitoru lui, dar fără
să facă trimitere la o epocă anume. Într -o etapa ulterioară, pornind de la aceste cadre,

58 imaginația iconică și fantezia depășesc logica realității și devin independente de aceeasta.
Combinația între imaginarul cotidianului și imaginarul corpu lui are reverberații profunde în
mentalul colectiv.
Aceasta campanie a reușit performanță să construiască un univers imaginar compus din
două lumi, două sisteme de valori și două ierarhii diferite. Mesajul de bază al campaniei
este acela că moarte a învinge dragostea și viața, mesaj sugerat de succesiunea imaginilor
care pleacă de la un cadrul în care este încă prezenta viața, trecând la un cadru care face
trimitere la agonie (cercul de flori artificial desenat în jurul tinerei din imaginea a doua ș i
privirea ațintită către cer, semn al ultimelor clipe de viață) și ajungând în final la frunzele
moarte care încep să acopere trupul tinerei din imaginea a treia care are privirea total lipsită
de expresie și de viață. Moartea din ultima imagine este suge rată și de cei doi corbi care
sunt prezenți lângă mesajul scris, corbii fiind mesagerii morții. Acest mesaj este menit să
sperie, să șocheze și să ajungă la tinerii și tinerele care sunt cei mai expuși la consumul de
tutun. Este prezentată o viziune macabr ă asupra erotismului, atribut principal al tinereții
tocmai pentru că este cea mai bună modalitate de a șoca și de a sensibiliza. Modalitatea
aleasă este una originală, bazată pe mesaje subliminale, și ce provoac ă reacții puternice
privitorului urmărind să schimbe atitudini și comportamente publicului țintă, realizând
acest lucru cu ajutorul fricii de moarte.

4.3 Campania Smirnof f
O campanie cu totul deosebit ă este realizată de Smirnof. Din cele douăsprezece
printuri am selectat un numă r de nouă, care din punctul meu de vedere se folosesc de frică
pentru a crea o impresie puternică asupra privitorului. Fiecare print conține cel puțin un
simbol căruia îi răstoarnă apoi semnificația. Campania sugerează o anumită transformare a
imaginii, tr asformare ce are loc în momentul în care persoana privește prin sticla de
Smirnof. Rezultatul transformării este surprinzător, imaginile reușind să șocheze și să
surprindă prin originalitate.
Prima imagine prezintă un acvariu cu pești în fața c ăruia este așezată o sticlă de
Smirnof. Surpriza constă în faptul că prin sticla de Smirnof, privitorul vede un fioros pește
piranha. Astfel, sticla de Smirnof prezintă o deformare a realității, care este destul de
plauzibilă dacă luăm în considerare efect ele consumului de alcool în cantități mari ,
respectiv viziunile zoomorfe ale alcoolicilor .
Imaginea peștelui piranha a fost întotdeauna una terifiantă. Revista “Descoper ă” ne
oferă o serie de informații prețioase cu privire la această speci e. Peștele pirahna este
considerat ca fiind un monstru al apelor în stare să omoare chiar și oameni, dacă aceștia s –
ar încumeta să intre în apele în care el obisnuiește să vâneze. Acești pești sunt “ originar i
din America de Sud, recunoscuți pentru aspectul lor fioros ș i pentru voracita tea de care dau
dovada atunci când își atacă victimele ”102. Denumirea lor “provine din Guarani, di alect
local sud -american, care înseamă pește cu dinți (pira = peș te, ranha = dinte) sau pește-
diavol (anha = diavol) ”103. Numel e nu pare deloc o exagerare dacă ne gândim că , de cele
mai multe ori, pir anha a fost descris ca un ucigaș feroce, care prin forța numărului reușește
să doboare până ș i cele mai mari animale.
Deși nu depășește cincisprezece – douăzeci și cinci de cen trimetrii ( foarte rar ajunge
la patruzeci – patruzeci și cinci de centrimetrii), piranha și -a căpătat o reputație de ucigaș
notoriu, asta și datorită faptului că poate devor a în cateva secunde vietăți

102 http://www.descopera.ro/natura/1018959 -piranha -adevarul -din-spatele -mitului
103 Idem

60 cu mult mai mari decât el, de cele mai multe ori, făcâ nd acest lucru cât prada este încă în
viață . Mai mult decât atât, piranha nu se da înapoi de la a -și consuma semenii și chiar puii
atunci când resursele de hrană se reduc sim țitor.
Analiz ând semnnificația peștelui pirahna și contextul în care este prezentat acesta
în prima imagine din campanie, putem afirma că idenția pe care o are realizatorul este
aceea de a șoca, de a capta atenția privitorului și de a sugera ideea potrivit căreia Vodka
Smirnoff nu este pentru oricine tocmai pentru că peric olul este sugerat explicit, provoacă
teamă și frică.
Cea de -a doua imagine prezint ă, la prima vedere, patru sculpturi de piatră și trei
porumbei. Sculpturile întruchipează chipuri de demoni, ce par a face parte din arhitectura
unei cl ădiri, dea supra căreia se întinde un cer de un albastru intens. Prezența în imagine
atât a porumbeilor, cât și a demonilor, are o anumită semnificație, deloc întâmplătoare în
opinia mea.
În mitologia română demonii sunt prezentați ca fiind “ spirite bin evoitoa re sau
nefaste, care mai tâ rziu au fost asimilate duhurilor rele”104. Demonii sunt întrupă ri ale
nenorocirilor, bolilor și ale forțelor malefice. Omul primitiv privea demonii dintr -o
perspectiva animistă. Potrivit acestei concepții, “lumea era populat ă de o puzderie de
fințe supranaturale, mai mul t sau mai puțin binevoitoare, c ărora li se atribuia tot ceea ce
se întâmpla în natură .”105 Cu timpul însă, imaginea asupra spiritelor s -a schimbat.
Demonii, spiritele binevoitoare sa u nefaste, vor fi considerati , în religiile primitiv e,
duhuri, de obicei rele, cauză a tuturor nenorocirilor, a bolilor și a morții.
Porumbeii sunt opusul demonilor ca și semnificație religioasă. În credința populară
porumbelul simbolizează pacea interioară, armonia și împ ăcarea. Porumbelul “apare de
multe ori întruchipat în texte și imagini religioase și este expresia Sfântului Duh”106.
Astfel, cele dou ă elemente (demonii și porumbeii sunt prezentați în antiteză).

104 Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie romaneasc ă, Editura Amarcord,
Timisoara 1997 p 106
105 Idem 85
106 http://stiat i-ca.com/2008/02/25/curiozitati -2/porumbelul -porumbelul -voiajor -stiati -ca/

61 La o privire mai atentă, se poate observa ca inițial au fost în imagine patru
porumbei. Privind și mai atent prin sticla de Smirnoff poziționată exact în fața unuia
dintre demoni, ni se oferă explicația dispariției porumbelului: acesta a fost înghițit de
demonul din spatele sticlei de Smirnoff. Gura demonul ui este încă plină de penele
porumbelului. Ideea care ne este sugerată, este aceea ca sticla de Smirnof este o fereastră
către altă lume, o lume malefică, în care temerile și unele dintre cele mai mari spaime și
coșmaruri ale omenirii se adeveresc. În acea stă lume, nu este loc pentru speranță și
inocență.
Cea de -a treia imagine prezint ă niște insecte zburătoare ce pot fi atât albine, cât si
viespi, dar care privite prin sticla de Smirnoff se transformă în elicoptere.
Albine este cons iderată la români, ca și la multe alte popoare ale lumii, ființa
“sfântă” și un fel de totem sau divinitate zoomorfă. Ea posedă o vastă gamă de valori
simbolice, printre care figurează hărnicia, truda, înțelepciunea, elocința, justiția,
nemurirea și regali tatea. Textele mitologice românești vorbesc despre “rolul demiurgic al
albinei, care participă, împreună cu Dumnezeu și cu ariciul, la zidirea lumii, evidențiind,
totodată, rolul ei de mediator între lumea de aici și lumea de dincolo”107.
La pop ul opus, “simbolismul mito -poetic al viespii este legat de elegan ța,
zveltețea și lejeritatea în zbor a acestei insecte, dar și de înțepăturile sale veninoase, de
agresivitatea și insistența atacurilor ei”108. Viespea figurează printre simbolurile
sufletului . Sunt cunoscute și credințele că sufletele vrăjitoarelor iau înfățișarea viespii
pentru a provoca rău oamenilor. În bestiarul popular românesc, viespea reprezintă
“imaginea inversată a albinei; aceasta este harnică, cinstită, curată și sfânta, în timp ce
prima este leneșă, hoață și păcătoasă, rea”109. În Vechiul Testament: ca și lăcustele, sunt
privite drept semenul pedepsei lui Dumnezeu.
În ce -a de-a treia imagine, insectele care se transform ă în elicoptere sunt expresia
a două frici și anume, frica de insecte, dedublată de frica de un eventual război. Astfel,

107 Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie romaneasc ă, Editura Amarcord, Timisoara
p 16
108 Idem p 489
109 Ibidem

62 sticla de Smirnoff prezintă o realitate terifiantă, o frică contemporană materializată în
frica de un “Al Treilea Război Mondial”110, prezisă de Nostradamus în profețiile sale. De
la 11 sept embrie 2001, frica de război a căpatat o dimensiune uriașă, având punctul de
plecare î n ofensiva pornită de către americani împotriva terorismului.
În continuare, ce -a de-a patra imagine ne prezint ă o femei e care stă întinsă pe
canapea și est e îmbracată cu o rochie cu fermoar. Părul este așezat într -o parte, lăsând cea
mai mare parte a spatelui, descoperit. Imaginea nu pare avea nimic deosebit, însă
elementul inedit apare și de această dată privind prin sticla de Smirnoff. Astfel, fermoarul
rochiei se transformă în momentul în care este privit prin fereastra magica ce este creată
de sticla Smirnoff, se transformă într -un cap de crocodil. Din nou, ne este oferită o altă
perspectivă asupra realității. Sticla de Smirnoff pare sa fie deschiderea c ătre o lume plină
de pericole. Oamenii se tem de crocodili și asocierea ciudată a unui crocodil cu botul larg
deschis ce lasă sa se vadă colții ascuțiți, ce pare să fie lipit de spatele gol si expus al
femeii din imagine nu poate decât să înspăimânte priv itorul.
Imaginea următoare prezintă un ghiveci cu flori, și lângă acesta, o sticlă de
Smirnoff, prin care dacă privim, observăm că una dintre flori s -a transformat într -o plant ă
carnivoră ce este pregătită să înghită o insectă care se apropie.
În mitologie florile simbolizează “frumusețea, armonia, idealul, pasiunea,
tinerețea, puritatea, renovarea”111. Sunt simbolul lumii multicolore, paradisiace, efemere
și trecătoare și se situează undeva la mijloc între simbolismul arborelui (pl antei) și cel al
fructului. Floarea este un străvechi simbol solar care apare în această calitate și ca motiv
ornamental (rozeta); aceasta identificare este bazată atat pe asemănarea florii cu astrul
zilei atât prin formă și culoare, cât si pe heliotropism ul multora din aceste plante care își
întorc fața în direcția soarelui (floarea -soarelui). Tot in mitologie “floarea poate fi
asociat ă cu fluturele și este adesea simbolul sufletului morților”112. Numeroase legende și

110 http://www.9am.ro/stiri -revista -presei/Internatio nal/38971/Nostradamus -a-profetit -cel-de-al-treilea –
razboi -mondial -in-2007.html
111 Evseev, Ivan, Dicționar de magi e, demonologie și mitologie româ neasc ă, Editura Amarcord,
Timișoara, pag 140
112 Idem

63 mituri despre flori ne spun că acestea s unt metamorfoze ale sufletului zeilor, zânelor,
eroilor și eroinelor.
În ceea ce privește plantele carnivore, deși știintific vorbind ele sunt miracole ale
naturii deoarece trăiesc în locuri unde solul este sărac în substanțe nutritive, fiind n evoite
sa supraviețuiască printr -o strategie unică în lumea plantelor : capturarea animalelor vii pe
care le consum ă, ele provoacă majorității oamenilor spaimă și frică. Exact această spaimă
și frica este speculată de creatorii campaniei de imagine Smirnoff dorind din nou, să
șocheze privitorul și să creeze o impresie puternică.
Imaginea ce -a de-a cincea prezint ă un vas plin cu cuburi de gheață lângă care este
un clește pentru cuburi. Jumătate din cleștele de gheață se află în spatele sticlei de
Smirnoff și privind prin aceasta putem vedea cum cleștele acesta s -a transformat într -o
stridie în care se poate observa o perlă. În credințele mediteraneene și austroasiatice,
“perla născută dintr -o scoică (simbol al vulvei feminine) din adâncurile marii , posedă un
simbolism bogat ce reunește lumina, feminitatea, apa, luna, fecunditatea”113. Perlele nu
sunt niște “obiecte”, ci, într -un sens, un macrocosmos, pentru ca perla este o imagine a
lumii, dar este în același timp – prin simbolismul scoicii – și o em blemă a “femeii.”
Tot în mitologie, perla asemena luminii născută în adancul apelor, “simbolizează
puterea spiritului și nașterea unei lumi noi”114. În creștinism este asociată lui Iisus
Hristos, cel născut fără de păcat. Perla (Mărgaritarul) e u n simbol generalizat al
frumuseții și valorii autentice. Materialele folclorice pomenesc, de asemenea,
mărgăritarul ca nestemata de mare preț și ca simbol al frumuseții și purității.
În aceast ă imagine frica este sugerată de prezența stridiei, deoarece există mai
multe specii de stridii, dintre care unele sunt otrăvitoare. Din nou, lumea privită prin
fereastra creată de sticla de Smirnoff surprinde prin inedit și original.
Cadrul următor este un cadru în natură, viu si colorat, iar prezența celor trei pitici
ne sugerează faptul că este vorba de un cadru de poveste. Î n mitologia scandinavă și în
cea germană, “piticii erau considerați a fi demoni subpământeni, patroni ai munților și ai

113 Idem p 361
114 Ibidem

64 minelor”115. Legendele spun că erau de mici dimensi uni, locuiau sub pămâ nt pe de o
parte pentru a fi mai aproape de metalele pe c are le protejau, dar ș i pentru a se feri de
lumina soarelui, care îi poate transforma în stânci sau în broaș te. Se credea că atunci când
aveau înfățișa rea unui copil de patru ani erau maturi, iar la șase ani le creș tea barba. Un
alt semn distinct al piticilor era șchiopătatul. Aveau obiceiul să răpească pruncii
oamenilor, pe care îi î nlocuiau cu copiii lor, care nu tră iau mai mult de opt ani.
În imagine observăm că de și doi dintre pitici au în mână undițe, cel de -al treilea
pitic ține în mâini un harpon. Nu este nici o concidență faptul că piticul care ține harponul
în mâini este exact cel care este privit prin sticla de Smirnoff. Semnificațiile sunt din nou
răsturnate , astfel un personaj care ar fi trebuit să facă parte dintr -o lume de basm, privit
prin fereastra magică a sticlei de Vodka Smirnoff, devine parte a maleficului,
întunericului.
Bebelușii din imaginea următoare sunt un alt exemplu pentru inovato area
campanie realizată pentru Vodka Smirnoff. Trei dintre ei, sunt prezentați ca fiind bebeluși
obișnuiți care stau cu spatele, însă cel de -al patrulea bebeluș, cel din dreptul sticlei este
întors cu fața către privitor. Surpriza apare în momentul în care privitorul realizează
faptul că bebelușul are cornițe și coadă. Este sugerată ideea prezenței diavolului, prin
acest mesager al său, un mic dracușor. În mitologia română , “dracul” este o personificare
a răului, la origine unul dintre creatorii lumii, ală turi de Dumnezeu. Spre deosebire de
Diavol, care person ifica mai ales răul creș tin, dracul este o divinitate minoră atotprezentă,
având uneori înfățișare umană sau zoomorfă și ocupații minore. Căderea diavolilor din
înaltul c erului s -a soldat cu răspândirea demonismului pe întreg pământul . În gen eral,
“este considerat a fi fricos și prost, omul putând scăpa destul de ușor de sub puterea
lui”.116
Este șocantă această alăturare a două însușiri total antitetice, nevinovăția unui
bebeluș și trăsăturil e demonice care îi sunt atribuite acestuia. Frica este inspirată tocmai
de această alăturare surprinzătoare. Nu există nimic mai terifiant, decât să iei cel mai

115 Olteanu, Antoaneta, Dictionar de m itologie , editura Paideia, Bucuresti 2004, pag 325
116 Idem pag 118

65 inocent simbol și să îi schimbi întreaga semnificație adăugându -i niște trăsături care țin
de lumea întunericului.
Ultima imagine a campaniei prezintă un ursuleț de pluș care are alături un alt
animăluț de pluș, ce stă în spatele sticlei de Smirnof și care pare a fi un iepuraș. Însă,
ochii roșii și cercurile de aceeași culoare din jurul ochilor ne sugerează că acesta nu este
orice iepuraș, ci unul cu totul special, poate chiar malefic. Din nou este activată fereastra
magică, prin care dacă privim vedem o cu totul altă realitate. Frica este și ea din nou
sugerată prin același procedeu folo sit și în celelalte imagini, și anume de creare a unei
alte realități, ce vine în contrast direct și se suprapune pe realitatea ordinară, cu care
suntem obișnuiți zi de zi.

4.4 Campania Puma

Următoarea campanie pe care doresc să o prezint est e realizată pentru brand -ul
“Puma” și este alcătuită din șase printuri, din care eu am selectat un număr de patru.
Fiecare print prezintă un element cu totul deosebit și părerea mea este că asocierea
încălțămintei Puma cu aceste elemente au un sigur scop, și anume acela de a speria
privitorul, de a -i lăsa o impresie foarte puternică.
Prima imagine prezintă un șarpe încolăcit pe un adidas Puma. În mitologie ,
“această reptilă era admirată pentru că își leapădă pielea, fiind un simbol al înnoirii, al
întineririi și chiar al nemuririi”117. Șarpele era asociat deseori cu zeul sau cu zeița
pământului . În multe culturi, șarpele este feminin, este un simbol al feminității. Șarpele
totodată poate fi un “simbol al răului, al pericolului sau al ispitei”118. În Biblie , această
reptilă este o ființă mitică, foarte mare și lungă, care are o gândire și o fire rea. Diavolul
însuși ia forma unui șarpe pentru a o ispiti pe Eva. În mitologia nordică , “șarpele uriaș
Jormungand , care înconjoară întreaga lume a oamenilor c u trupul său, se va ridica din ape
în ziua de Ragnarok și va contribui, alături de giganți, la sf ârșitul lumii ”119. Toate aceste

117 http://ro.wikipedia.org/wiki/Animale_(mitologie)#.C5.9Earpele
118 Idem
119 Ibidem

66 elemente oferite de mitologie, ne sugerează faptul că folosirea unui șarpe încolăcit pe un
adidas Puma nu este deloc întâmplătoar e. Imaginea este menită să surpindă, chiar să
șocheze privitorul iar realizatorii ei au vrut să se asigure că nu va fi uitată ușor, iar acest
lucru este cu totul adevărat deoarece imaginea creează un șoc vizual puternic.
Există și o fobi e care denumește frica de șerpi (ofidiofobia ). Totuși, (nu ne putem
limita la ideea c ă) realizatorii imaginii au avut ca public țintă exact persoane le care
dezvoltă această fobie, ci cre șterea subliminală a nivelului de alertă la nivelul percepț iei
comune și cap tarea atenției cumpărătorului printr -un puternic șoc vizual – principiu de
baza î n psihologia reclamei – în primul rând pentru că nu sunt de părere că ar fi reușit s ă-
și atingă procentul de vânzări propus, și în al doilea rând tocmai din cauza multiplelor
semnificații mitologice ale acestei reptile.
Putem observa faptul că imaginea este foarte bine realizată și din punct de vedere
artistic, culorile șarpelui (roșu, negru și alb) fiind în ton cu cele ale adidas -ului.
În continuare, un alt adidas marca Puma este prezentat ca fiind agățat de o ramura
de copac, alături de doi lilieci. Astfel, privitorul îsi poate imagina că adidas -ul face deja
trecerea î ntr-un alt plan, și anume un plan aerian, fiind suspendat la mare înălțime.
În sens mitologic, liliacul este un “animal paradoxal, din toate privintele, un
adev ărat monstru în miniatură, ce a suscitat interesul oamenilor dintotdeauna”120. Dar
valoarea lui simbolic ă și mitologică este diferită de la un popor la altul și plină de
contradicții. Dacă în Occident el este “mamiferul zburător care urăște ziua și frecventează
tenebrele, fiind pasărea noctură a Satanei, în mitologia chineză el simbolizează
longevitatea și imortalitatea, deoarece locuiește în peșteri care sunt considerate drept
treceri spre nemurire”121. Liliacul este o divinitate a morții și devorator al luminii și în
mitologia altor popoare ale Africii. Identificare liliacului cu sufletele morților o întâlnim
și la Homer. Aspectele nocturne, tenebroase și fuenste ale liliac ului sunt subliniate și de
credința populară care spune că este un vampir care suge noaptea sângele oamenilor. Prin

120 Evseev, Ivan – Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească Editura Amarcord, Timișoara
1997, pag 227
121 Idem

67 ființa și înfățișarea sa hibrida de “șoarece zburător” și prin viața noctură se asociază
simbolismului păsărilor de noapte.
Ca și animal, se știe că liliacul, în cazul în care va fi luat prin surprindere se va
agăța de părul omului și acestuia îi va fi foarte greu să reuș ească să scape de el, iar acest
atribut este transferat subliminal produsului.
Astfel, frica este s ugerat ă tocmai prin această largă paletă de semnificații
mitologice și nu numai pe care le are liliacul. Se poate observa, din nou, potrivirea culorii
adidas -ului cu cea a liliecilor, si anume culoarea neagră.
Ce-a de-a treia imagine prezintă un alt adidas marca Puma, ce este inconjurat de
niște pești albi. D e aceast ă dată, cadrul ales pare a fi unul acvatic. Totuși, modul în care
sunt dispuși peștii în jurul adidas -ului, ne indică faptul că aceștia îl percep ca fiind o
formă de hrană, si/sau c a o formă de amenințare – este o formă abilă de a sugera
concurența din lumea sportului . Nu este de înlăturat nici ipoteza potrivit căreia peștii ar
putea fi pești pirahna, gata să își devoreze prada în orice moment. Observăm din nou,
asortarea culorilor a didas -ului cu a celorlalte elemente prezente în imagine.
Și, în final, într-o reclamă atipică și extrem de îndrăzneață , ne este prezentat un alt
model de adidas, de această dată alături de niște șoareci albi. Frica de șoareci (pe care o
au unii oameni) se numește musofobia. În mod paradoxal , ea este contrabalansată de o
atracție față de șoarecii albi existentă la alți oameni , acesta fiind un aspect part icular
exploatat prin contrast î n această imagine . Deși doar câțiva oameni dezvoltă această
fobie, sunt destui oameni care simt repulsie vizavi de această specie, poate și pentru
faptul că se știe faptul că șoarecii sunt purtătoti de foarte mulți microbi. Acestea fiind
spuse, sunt de părere că și această ultimă imagi ne șocheză și exploatează frica , dar sub un
aspect particul ar, repulsia cât și opusul ei – atracția – în acest caz folosită ca ancoră î n
captarea atenț iei pri vitorului. Impactul perceptiv (vizual) și emoț ional asupra privitorului
este î n acest caz unul foart e puternic prin jocul semnifi cațiilor asociate imaginii -ancora.

68 4.5 Campania Mercedes Benz

Andrey Razoomovsky a realizat o campanie de publicitate pentru compania
Mercedes Benz. Această campanie este alcătuită din cinci printuri în care predomină
culorile negru, roșu și alb. Două elemente se regăsesc în toate cele cinci printuri, și
anume, o mașină neagră marca Mercedes și o creatură feminină ce se desprinde din
mașină. Analizând mai bine imaginile realizăm faptul că mașina și creatura feminină sunt
inseparabile și că de fapt se contopesc.
Prima imagine ne prezină creatura feminină ce pare a fi împărțită în două părți,
dintre care cea inferioră este chiar mașina marca Mercedes. Analizând jumătatea
superioară observăm expresia terifiantă a chipului, care vin e în contrast cu frumusețea
frapantă a creaturii. Degetele ei sunt înfipte în parbrizul mașinii și lasă impresia
privitorului că ar avea intenția să o distrugă. Din punctul meu de vedere, imaginea inspiră
frică privitorului atât din cauza expresiei chipulu i creaturii cât și din cauza modului în
care aceasta pare a se desprinde din mașină. Această creatură, jumătate femeie, jumătate
mașină, este cu siguranță o creatură a întunericului, o vrăjitoare. În mitologia română,
“vrăjitoarea este o persoană demonizat ă, aflată în strânsă legătură cu diavolul și care
trimite oamenilor tot felul de neplăceri”. 122 Deoarece răul a fascinat întotdeauna
omenirea, imaginea are scopul de a trezi bărbatului dorința de a avea o asemenea mașină,
ce este posedată de o creatură atăt de frumoasă, fascinantă si sălbatică. Culorile alese de
Andrey Razoomovsky sunt într-un contrast puternic, alternând între erotism intens (roșu),
negru ( întuneric ) și alb (lumin ă). În decorul alb și rece creatura pare să vină direct din
infern cu scopul d e a aduce focul, care este reprezentat de fâșia de culoare roșie.
Imaginea următoare ne pretintă aceeași creatură a nopții a cărei poziții ne indică
de această data asemănarea cu o zeitate a Egiptului sau o zeitate orientală . Ea ține într –
una d in mâini o ceașcă albă în care are petale de trandafiri pe care le aruncă cu grație în
aer cu un gest hieratic, ca un fel de binecuvantare . Expresia chipului nu mai este
înspăimântătoare, ci, pare mai degrabă pare a fi liniștită, de calm si pace interioara

122 Olteanu, Antoaneta, Dicționar de mitologie , editura Paideia, București 2004, pag 454

69 sugerand starea de nirvana, resemnată, înțeleaptă, rece, distantă. În această imagine
întunericul ne sugerează că este noapte. Cele trei elemente ale imaginii, decorul (zăpada,
copacii, întunericul ) ma șina și creatura par să se îmbine într -o armonie perf ectă. De
aceast ă data, singurele elemente care par să aducă viața în imagine sunt petalele roșii de
tradafir și albul ceș tii ca re sugerează un potir . Elementele care trezesc spaima sunt
reprezentate de frica de Divinitate, frica de întuneric și frica de cr eaturile nopții.
Mișcarea pare a fi atributul celui de -al treilea print al acestei campanii. Ma șina și
creatura feminină sunt de această dată prezentate în plină mișcare. Creatura feminină pare
să se dezintegreze din cauza vitezei în particule mici și întunecate și să devină fluidă.
Culorile sunt aceleași însă de data aceasta observăm o cantitate mult mai mare de roșu.
Această creatură a nopții pare să aducă focul și întunericul în prim plan și să creeze un
contrast vizual foarte puternic care s timulează privirea, imaginația și dorința de a poseda
mașina . Ne sunt sugerate pericolul (din cauza vitezei), întunericul (creatura feminină)și
eros-ul (culoarea roșie ).
Următorul print ne introduce într -o lume în care femeia mitică se desprin de de
mașină și ajunge cu jumătatea superioară a trupului pe pământ, mai exact pe eșarfa roșie
așezată pe zăpadă. Eventaiul roșu care îl ține în mână introduce privitorul într -o lume
orientală, exotică, într -o lume a pasiunii și a întunericului deoarece da că privim cu atenție
expresia chipului femeii observăm că are o privire inumană, ca în transă, iar pielea albă
ca de marmură sugerează privitorului ideea potrivit căreia femeia este o creatură
nemuritoare, o creatură a nopții.
Ultima imagine ne prezintă mașina în ipostaza de copac al vieții deoarece din
caroseria ei par să se ridice mere roșii, mere ce urmează să fie culese și mânc ate de către
creatura feminină. Eva, care după religia creștină a mușcat din fructul interzis și a abătut
păcatul as upra omenirii. Frica sugerată de această imagine este cea de pedepsă, prin
căderea în păcat.
Toate cele cinci imagini impresionează prin expresivitate, contrast, semnificații si
originalitate.

70
4.6 Campanie Howard Johnson

Din cele zece imagini ale campania Howard Johnson am selectat două, și anume
cea în care este prezentat un Android și cea care prezintă o ghicitoare.
Tema primului print este una de mare răsunet în literatura și filmele Science Fiction
având la bază o îndelunga tă istorie culturală. Este vorba în principiu de mitul medieval al
Golemului – “o figură din lut, cu o existență mașinală, un sinistru automat lipsit de
conștiința care este însuflețită prin artificii magice și care personifică dereglarea omului
în societ atea modernă”123.
În varianta modernă, mitul este reprezentat de robotul cu înfățișare umană
(androidul) care reușind să îndeplineascaă mai bine decât omul unele acțiuni induce
spaima latentă că ar putea căpăta inclusiv conștiință ceea ce ar putea scinda universul
cunoscut în lumea oamenilor și lumea mașinilor și de aici pericolul preluării lumii
oamenilor de către lumea mașinilor. În cazul de fa ță, figura lipsită de expresie a tânărului
și coloanele de cifre din fundal (imagini care evoca scene di n filmele “Star Trek” și
respectiv “Matrix”) induc spectatorului, prin analogie cu vechi obsesii culturale, teama de
tehnologie și ideea dependenței majore de lumea informației.
O conotație pozitivă a imaginii, ar fi aceea potrivit căreia tehnologi a informației este
vitală societății în care trăim, deoarece fără ea, așa cum spune și textul imaginii am fugi
de la un birou la altul cu o hârtie în mâini la fiecare zece minute. Ionuț Dobrescu,
specialistul IT al hotelului Howard Johnson, este astfel pr ezentat ca un Android, o
mașinărie perfectă care asigură funcționarea sistemelor informatice fără de care
activitatea hotelului nu ar fi posibilă.
În cel de -l doilea print, Howard Johnson prezintă Profetul, sau Oracolul. Tema
acestui print se baz ează pe recursul la memoria colectivă respectiv la arhetipuri primare
– ghicitul și vrăjitoria și respectiv pe frica latentă față de acestea. Scenografia în acest caz
face apel la o recuzită clasică: globul de cristal, efectele de lumină în fundal, înfăți șarea

123 http://www.interceptor.ro/index.php?module=Pagesetter&func=viewpub&tid=3&pid=31848

71 personajului care sugerează statutul Georgianei Nicolae de ghicitoare și vrăjitoare.
Culoarea de un roșu aprins a veșmintelor, șiragul imens de mărgele sau mătăniile negre
sunt elemente contrastante care au rolul de a capta și menține atenția privito rului asupra
personajului principal care “cunoaște cum va evolua viitorul“ în ceea c e privește afacerea
hotelieră.

72 4.7 Campania AIDS is still around

O campanie cu totul special ă din punct de vedere al realizării este campania “AIDS is
still aro und”. Campania surprinde și șochează prin mesajul transmis și prin forma de
prezentare a acestuia.
Primul print are o imagine tulburătoare prin cerul desprins parcă din picturile lui
Nicolas Poussin, dar prezentat numai în tonuri de alb -negru și văz ut dintr -un cimitir. În
prim -plan, există o scenă de tandrețe între doi îndrăgostiți, scenă care provocă un puternic
șoc vizual: cei doi sunt prezentați în atitudini de oameni vii, dar în realitate sunt
“pietrificați” respectiv sunt făcuți din piatră albă și se află pe lespedea unui monument
funerar, înconjurat de frunze veștede, ce în locul numelui defunctului are scris “AIDS is
still around”. În acest caz, printul face apel la spaime ancestrale: frica de moarte, frica de
lumea de dincolo și de simbolurile ei, frica de păcat și de pedeapsă, și foarte interesant la o
formă specială a ei: frica de pietrificare. În vechiul mit biblic al Sodomei și Gomorei,
pentru cei căzuți în desfrâu există o pedeapsă cerească (orașele vor fi distruse) dar există și
o pedeaps ă chiar pentru cei care în loc să se îndepărteze de vicii se întorc fie și numai
pentru a privi: sunt pietrificați (se transformă în sare). Contrastul între atitudinea caldă a
corpurilor omenești și răceala pietrei albe este halucinant, mesajul “AIDS is st ill around “
provocând fiori privitorului.
Al doilea print provoaca un șoc vizual la fel de puternic. Folosind elemente din
scenografia anterioară în alb -negru (peisaj deprimant, monument funerar) elementul central
este o tânără pietrificată dar prezentată în aceeași atitudine de om viu care, de această dată,
îndeplinește un ritual sinistru: își înfige o seringa în venă. Contrastul între gestul
autodamnării, atitudinea relaxată a corpului, concentrarea privirii și răceala albă a pietrei
este puter nic și frapant. În acest caz, mesajul “AIDS is still around“ nu mai este o
presentimentul morții , ci chiar semnalul sosirii ei.

73 4.8 Campania BRD

Campania BRD cu sloganul “În spatele oamenilor mari stau alți oameni mari“
este alc ătuită din două printuri ce îi aduc în prim plan pe Nadia C omăneci și Gheorghe
Hagi.
Tema acestor printuri este una generoas ă și anume aceea că la baza succesului
social al unui idol stă și sprijinul celor care l -au susținut în felul lor. Ideea aceasta es te
prin excelență democratică și este nu materializată în sloganul campaniei: “În spatele
oamenilor mari stau alți oameni mari“. Realizarea vizuală este una de excepție: chipul
într-o atitudine renascentistă a Nadiei Comăneci (respectiv al lui Gheorghe Hag i într -o
atitudine mai modernă) este realizat în întregime din sute de portrete ale anonimilor și
este plasat pe un fundal întunecat realizat de această dată practic din mii de portrete ale
anonimilor. În acest caz, printul exploatează în mod subliminal f rici mult mai moderne
ale raportului individ -colectivitate. Pe de o parte, avem frica de eșec aflată în relație
antagonică cu frica de succes mai puțin cunoscută dar uneori la fel de reală. Pe de altă
parte avem frica de întâlnirea cu celalalt sau frica de mulțime (agorafobia). Îmbinarea
între realizarea vizuală de excepție și jocul subliminal al temelor puse în mișcare este una
de mare impact asupra privitorului.

74 Concluzii

În urma ac estei analize se poate afirma faptul că exploatarea fric ii ca sentiment
omenesc a fost și rămâne o constantă a societății omeneș ti. Dincolo de preistoria ac estui
sentiment care se pierde în negura timpurilor, î ntre Evul Mediu de exemplu și societatea
modernă continuitatea fricii este, în mod surprinzător , o continuitate natu rală. Dacă î n
Europa Evului Mediu oamenii erau înconjurați de frică și spaime referitoare la ciumă ,
foamete, revolte și înaintarea turcească , iar autoritatea laică și religioasă era în permanență
pusă în fața necesităț ii urge nte de a identifica inamicul , în prezent ciclul fricii și spaimelor
este reluat ș i ridicat la un nivel calitat iv superior. Comunitatea globală actuală , se teme de
acest ă dată de catastro fe naturale, ciocnirea civilizațiilor, catastrofe sociale și biologice și de
amenințări globale ( terorismul, cipu rile biometrice, criza globală) în care identifică, la fel ca
și în trecut, dușmanul omniprezent.
În aceeași măsură, escatologia religioasă de atunci se regăseș te sub altă formă î n
spiritul apocaliptic laic co ntemporan unde obsesia conspiraț iilor globale, miș carea care luptă
împotriva globalizării, catastrofismul ecologic, decadența sexuală ș i colapsul social ca tema
constantă de analiză dau naștere unui alt tip de milenarism contemporan .
Persistența, dezvoltarea ș i rafinarea unor unor ase menea comportamente, atitudini și
mentalități în istoria socială și culturală a umanității configurează geografia unui adevă rat
continent al fricii ca un preț plă tit de societatea omenescă pentru creș terea exponențială a
cunoaș terii, corolarul informației fi ind în acest caz creșterea anxietății ș i stressului care ,
pentru omul modern , sunt mult mai mari decât î n perioadele anterioare . În mod logic, rezultă
de aici o dezvoltare remarcabilă a fobiilor omului contemporan. Fobiile simple, fobiile
sociale și agoraf obia, au cunoscut o creș tere proporțională cu dezvoltarea mass -mediei și, se
pare, una exponențială odată cu dezvoltarea Internetului.
Pe de altă parte, emoțiile omului actual acționeză tot atât de puternic cum le resimțeau
strămoșii nostri, numai că acum, prin complexitatea vieții moderne, acestea sunt reprimate și
canalizate prin t ransfer spre alte manifestări care se regăsesc în sport, în sex, în telenovele
sau în filmele gen thriller.

75 De pe urma aceastei situații beneficiază mass -media actuală (ziare, TV, filme) care
fructific ă din plin, și uneori fără scrupule emoțiile, mai ales pe cele negative, în frunte cu
agresivitatea și formele asociate: violența și crimele sub imp ulsul maniei.
Într-o formă benefică putem regăsi aceste elemente în domeniul vast a l publicităț ii
care, spre deo sebire de jurnalele de actualități sau produsele de ficțiune, respectă totuș i niste
reguli și nu permite depăș irea unor anumite limite.
Campaniile sociale analizate în acestă lucrare și exploatarea fricii î n printurile
public itare analizate în acest context au la bază aceeași istorie ș i geografie a fricii prezentată
în lucrare bineînțele, fără să acopere întreaga istorie a conceptului, d ar fiecare element
analizat se încadrează în structura de bază a ansa mblului. Elementul fun damental î n fiecare
caz are la baza imaginea , dar spre deosebire de folosirea ei în jurnalele de actualităț i și în
produsele de ficț iune din mass -media, aici fiecare asemenea element este selectat, cuantificat,
utilizat ș i evaluat în mod riguros fără să existe abateri de la limitele menționate anterior . Din
acest punct de vedere, exploatarea fricii în campaniile sociale și î n printurile publicitare nu
are în nici un caz conotațiile negative întâlnite în alte cazuri în mass -media fiind totodată un
exerciț iu cultural fascinant prin utilizarea extrem de ingenioasă a simboluri lor si arhetipurilor
culturale și maniera deosebită de realizare (este cunoscut faptul că î n reclamele publicitare
ale marilor corporații sunt folosiț i unii dintre cei mai buni psihologi).
Marile frici sociale analizate î n lucrare (frica de moarte, de ră zboi, frica de autoritate,)
sunt prezente in Campania “China is getting ready”.
Exploatarea fric ii și manipularea semnificațiilor culturale, sociale și politice ale
imaginilor și simbolurilo r este în acest caz mult mai eficientă decâ t orice alt fel de campanie
atingandu -și scopul și denunțând în fața comunității globale, fără drept de apel , un regim
dicatorial care încearcă de zeci de ani să inducă în eroare opinia publică mondială .
Simbolu rile utilizate în acest caz denunță în egală măsură orice formă de terorism militar,
politic sau de stat.
În egală măsură , fricile culturale, simbolurile ș i arhetipurile antrenate de acestea,
imaginarul cotidianului, al corpului profundul lor ecou î n me ntalul colectiv sunt utilizate într –
un mod foarte ingenios în campaniile sociale. De la contrastul dintre Eros ș i Thanatos,
viziunea macabră asupra erotismului, atentatul la inhibițiile ș i tabu -urile sexuale creștine și

76 până la viziunile zoomorfe, nimic nu s capă exploată rii prin tehnicile publicitare privite ca
modalități ideale pentru a șoca ș i sensibiliza privitorul prin jocul semnificațiilor și oscilaț ia
permanentă î ntre ancorele subliminale, sugestia im plicită sau impactul vizual pur, utilizate
ca modal ități ideale de a șoca și de a sensibiliza receptorul.
Algoritmul de bază folosit î n aceste cazuri este tratarea unei subiect contemporan p rin
apelul la memoria identitară , mentalul colectiv, arhe tipuri, simboluri culturale și jocul
semnificațiilor în car e oscilația î ntre sistemele de v alori diferite sau chiar opuse și punerea în
discuție a inhibiț iilor, tabu -urilor sociale, culturale și morale provoacă oscilaț ia atitudinii
interne a privitorul ui și pun în discuț ie sistemul lui de valori în relație directă cu instinctul de
conservare .
Din acest p unct de vedere impactul vizual și emoțional cel mai puternic î l are probabil
campania “AIDS is still around “ prin contrastul teribil generat î ntre lumea oamenilor (Eros)
și lumea morților (Thanatos), între căldura sentimentelor omenești și ră ceala albă a marmurei
respectiv ș ocul provoca t de imaginea unei statui care își înfige o seringă în venă .
Fără a avea un asemenea impact, Campania Mercedes Benz utilize ază vechi spaime
culturale ale umanității, frica de femeie și diaboliza rea ei ca “agent al a lui Satan “, fiind
pretextul ideal folos it pentru a capta indirect atenț ia privitorului asupra obiectului campaniei.
Exploarea semnificaț iilor asociate este utiliz ată într -un mod ingenios î n Campania
Cristian Dior unde er otismul elegant, decadent ș i morbid are un impact diferit de cel obținut
prin tehnica șocului vizual , dar la fel de eficient.
Dintre campaniile analizate, Campania Smirnoff este poate cea mai bună
demonstrație că o reclamă aparent banală poate deveni un exerciț iu cultural fascinant care
tranformă obiectul -ancoră într -o lentilă magică aplicată asupra realităț ii care devine un câmp
de luptă între lumea oamenilor ș i infern. Imaginea î n care albinele se transformă în elicoptere
de luptă este terifia ntă în condițiile reactivării spaimei de un al treilea ră zboi mondial, la fel
cum imaginea î n care fermoarul rochiei unei femei se transformă într -un crocodil care o
devorează , reactivează sublimina l frica de femeia ce era văzută în trecut ca fiind o creat ură
demonică .
În universul modern al reclamei, fricile culturale joacă acum u n rol la fel d e important
ca și cele sociale . Sub acest raport, printul “The Android“, ce face parte din Campania

77 hotelului Howard Johnson, reactivează mitul Golemul ui care personifică dereglarea omului
în societatea modernă dominată de “Matrix” în care lumea informației ș i uni versul virtual
sunt la concurență cu omul și lumea reală căreia vor să i se substituie.
În sfârș it, Campania BRD semnalează faptul că tehnologia reclamei a ajuns să
utilize ze stimuli – ancoră la un nivel extrem de subtil. Î n acest caz utilizarea fricii pornește
de la fragilitatea condiț iei umane respectiv de la frici mult ma i moderne (frica de eș ec versus
frica de succes, frica de î ntâlnirea cu celălalt sau frica de mulț ime).
Campaniile analizate anterior au în comun unele caracteristici. În aproape toate
cazurile , elementele folosite au semnificații ș i conotații multiple, î n unele cazuri aria de
interpreta re acoperind ma i multe domenii și arii culturale vaste, uneori înglobâ nd sisteme de
valori diferite sau chiar opus e. Dar poate cea mai interesantă caracteristică este aceea ca
elementele analizate re ușesesc să cuprindă aproape î n totalitate conceptele, tipologia ș i
semn ificațiile grilei de prezentare a fricii propusa în cadrul acestei lucrări. Într -o altă
interpret are, universul reclamelor a depăsit de foarte multă vreme stadiul divertismentului
devenind o activ itate profesionistă prin rigorile comunicării contemporane ca atri but al unui
nou univers informațional și virtual care tinde să egaleze ca importanță lumea reală
tradițională .

78 Bibliografie

1. Adler, Alfred, Cunoașterea Omului , Editura Științifică, București, 1991
2. Baltr usaitis, Jurges, Evul Mediu fantastic , Bucuresti, Meridiane, 1975
3. Barber, Benjamin, Imperiul fricii – război, terorism și democr ație,
Editura Incitatus, Bucureș ti 2005
4. Bennassar, Bartolome, Inchizitia Spaniola Secolele XV -XIX, Editura
Politică
5. Cosnier, Jaq ues, Introducere în psihologia emoțiilor și a sentimentelor ,
Iași, Polirom, 2002
6. Delumeau, Jean, Frica în Occident (secolele XIV -XVIII) O cetate
asediată Volumul I , Editura Meridiane, 1986
7. Delumeau, Jean, Frica î n Occident (secolele XIV -XVIII) O cetate
asediata Volumul II , Editura Meridiane, 1986
8. D’Annunzio, Gabriele , Triumful morții, Editura Univers, București,
1975
9. Dr Ranschburg, Jeno, Frica, supărare, agresivitate , Editura Didactica
și Pedagogică, București 1979
10. Duron, Rol and,Parot Francoise, Dicționar de psihologie , Humanitas,
Bucurețti, 1999
11. Evseev, Ivan, Dicționar de magie, demonologie și mitologie
românească, Timișoara, Editura Amarcord, 1997
12. Gueguen, Nicolas, Psihologia consumatorului – Factori care ne
influențează comportamentul de consum , Editura Polirom, Iași
13. Hayes, Nicky Orrell Sue, Introducere în psihologie , Editura All
Educational SA, București, 1999
14. Muchembled, Robert, Ivanescu, Maria, Magia și V răjitoria în Europa;
din Evul Mediu până astăzi, București, Humanitas, 1997
15. Muchembled, Rober t, O istorie a diavolului: civiliza ția occidentală î n
secolele XII -XX, Bucureș ti, Cartier, 2002
16. Olinescu, Radu, Despre emoții și stres , Editura 100+1 GRAMAR,
2004
17. Olteanu, Antoaneta, Dictionar de mitologie: demoni, duhuri,
spirite, București, Editura Paideia, 2004
18. Opre, Adrian, Inconșitentul colectiv – Percepție subliminală ș i memorie
implicită; aplicații î n psihoterapie ș i publicitate, ASCR, Cluj Napoca,
2002
19. Palou, Jean, Vrăjitoria, Timiș oara, Editura de Vest, 1992