Exploatarea Agricola

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. EXPLOATATIA AGRICOLA, CONCEPTE, DEFINITII, METODE DE STUDIU

1.1. EXPLOATATIA AGRICOLA

1.2. TEHNOLOGIA DE CULTURĂ

1.3. METODE SI INDICATORI DE STUDIU

CAPITOLUL II. AGRICULTURA JUDEȚULUI TELEORMAN

2.1. DATE GENERALE DESPRE JUDEȚUL TELEORMAN

2.2. AGRICULTURA JUDETULUI TELEORMAN

2.2.1 Suprafețele cultivate cu principalele culturi

2.2.2. Producțiile realizate la hectar/totale

2.2.3. Prețurile de comercializare

2.3. DATE DESPRE COMUNA SALCIA

CAPITOLUL III. ANALIZA ACTIVITAȚILOR DE MANAGEMENT IN CADRUL S.C. ANDA AGROSERV S.R.L

3.1. DATE GENERALE DESPRE EXPLOATAȚIE

3.1.1 Dotarea exploatației cu utilaje

3.2. CULTURILE EXPLOATAȚIEI

3.2.1. Cultura de porumb boabe.

3.2.2. Cultura de floarea Soarelui

3.2.3 Structura culturilor- asolamentul

3.3. MATERIALELE FOLOSITE ÎN PROCESUL DE PRODUCȚIE

3.4. CARACTERIZAREA PRINCIPALILOR INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI AI CULTURILOR DE PORUMB ȘI FLOAREA SOARELUI

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

PROIECT DE DIPLOMĂ

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. EXPLOATATIA AGRICOLA, CONCEPTE, DEFINITII, METODE DE STUDIU

1.1. EXPLOATATIA AGRICOLA

1.2. TEHNOLOGIA DE CULTURĂ

1.3. METODE SI INDICATORI DE STUDIU

CAPITOLUL II. AGRICULTURA JUDEȚULUI TELEORMAN

2.1. DATE GENERALE DESPRE JUDEȚUL TELEORMAN

2.2. AGRICULTURA JUDETULUI TELEORMAN

2.2.1 Suprafețele cultivate cu principalele culturi

2.2.2. Producțiile realizate la hectar/totale

2.2.3. Prețurile de comercializare

2.3. DATE DESPRE COMUNA SALCIA

CAPITOLUL III. ANALIZA ACTIVITAȚILOR DE MANAGEMENT IN CADRUL S.C. ANDA AGROSERV S.R.L

3.1. DATE GENERALE DESPRE EXPLOATAȚIE

3.1.1 Dotarea exploatației cu utilaje

3.2. CULTURILE EXPLOATAȚIEI

3.2.1. Cultura de porumb boabe.

3.2.2. Cultura de floarea Soarelui

3.2.3 Structura culturilor- asolamentul

3.3. MATERIALELE FOLOSITE ÎN PROCESUL DE PRODUCȚIE

3.4. CARACTERIZAREA PRINCIPALILOR INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI AI CULTURILOR DE PORUMB ȘI FLOAREA SOARELUI

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Astăzi, agricultura românească se afla în mare măsură în creștere. Membru al [NUME_REDACTAT] începând cu anul 2007, guvernul roman și în special fermierii romani se lupta să se adapteze noului mediu.

România este o țară relativ mare în cadrul UE, cu terenuri agricole deosebit de bune. România este o țară predominant rurala, cu 60% din teritoriul țării fiind clasificat ca mediu rural. Mare parte din populația tarii locuiește în mediul rural, cu 47% din populație care trăiește în zonele rurale începând din 2008, mult mai mare decât media UE de 15%. Zonele rurale în România ocupa aproximativ 14.7 milioane de hectare de teren agricol și cuprind peste patru milioane de ferme.

În cadrul UE, România apare ca țara cea mai dependenta de agricultură și ca țara cu cel mai mare număr de fermieri din uniune luată ca un întreg. Nu numai că are cel mai mare procent de agricultori în UE, fermierii din România reprezintă 20% din întreaga forță de munca din UE mobilizata de agricultură. Agricultura reprezintă 6,6% din PIB-ul României și cu auto-consum și vânzări pe piața neagră a produselor agricole neinventariate în această cifră, aceasta rămâne un element central al vieții de zi cu zi pentru aproape întreaga populație a țării.

[NUME_REDACTAT] este așezat în partea de sud a țării, în zona centrală a [NUME_REDACTAT], fiind mărginit de județele Argeș și Dâmbovița la nord, Giurgiu la est și Olt la vest, iar la sud de fluviul Dunărea, care constituie granita României cu Bulgaria pe circa 90 km. Între aceste limite, suprafața județului este de 5.872 kmp, încadrându-se din acest punct de vedere intre județele mijlocii și ocupând locul 19 la nivel de țară.

Din punct de vedere agricol, această ramură constituie o activitate economică importantă, dacă nu chiar majoră a județului. Dacă se ia în considerație faptul că agricultura are ca mijloc și obiect de producție solul, atunci este evident că în județul Teleorman oferta naturală este deosebit de favorabilă, întrucât suprafața agricolă a județului este de aproximativ 500 mii ha, reprezentând practic 3,4% din totalul suprafeței arabile a României, județul ocupând un merituos loc 4 pe țara.

În ceea ce privește studiul de caz, motivul principal pentru care am ales să analizez exploatația familială S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L este acela că își desfășoară activitatea în comună în care locuiesc, și anume comună Salcia, județul Teleorman. Acest lucru mi-a facilitat accesul la datele necesare întocmirii lucrării de licență, date care mi-au fost puse la dispoziție de către managerul exploatației, domnul [NUME_REDACTAT].

Având în folosință o suprafață de aproximativ 100 de hectare, exploatația este una relativ mică, unii agricultori susținând faptul că este greu să se înregistreze profit de pe o suprafață mai mică de 100 de hectare, deoarece se întâmpina probleme la rotația culturilor.

Un alt motiv al alegerii acestei exploatații este acela de a evidenția faptul că în exploatația familială S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L s-a obținut un profit bun în fiecare din cei trei ani analizați, în ciuda suprafeței mici.

Lucrarea de licență este structurata în 5 capitole iar în continuare voi oferi un scurt rezumat al lucrării de licență, pe capitole:

Capitolul 1. În cadrul acestui capitol am oferit câteva concepte, definiții despre exploatația agricolă dar și despre tehnologia de cultură;

Capitolul 2. În capitolul al doilea sunt descrise metodele și indicatorii de studiu folosiți pe parcursul realizării lucrării de licență.

Capitolul 3. Acest capitol se axează pe prezentarea unor date statistice din agricultură județului Teleorman, preluate de pe [NUME_REDACTAT] de Statistică, dar și câteva date despre [NUME_REDACTAT].

Capitolul 4. Pe parcursul acestui capitol am analizat activitățile de management din cadrul S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L, descriind procesele tehnologice efectuate în vederea obținerii unei recolte cât mai bune, cât și analiza din punct de vedere economic a activităților din cadrul exploatației.

Capitolul 5. În ultimul capitol am oferit câteva concluzii la care am ajuns pe parcursul redactării acestei lucrări de licență, dar și câteva propuneri care consider că ar trebui puse în practică în cadrul exploatației analizate.

CAPITOLUL I. EXPLOATAȚIA AGRICOLĂ, CONCEPTE, DEFINIȚII, METODE DE STUDIU

1.1. EXPLOATAȚIA AGRICOLĂ

EXPLOATÁȚIE – Întreprindere cu caracter economic care exploatează pământuri, păduri, mine etc.; terenul, pădurea etc. Exploatate de o astfel de întreprindere.

Exploatațiile agricole sunt forme complexe de organizare a proprietății, prin care se pun în valoare pământul, animalele și celelalte mijloace de producție, interconectate într-un sistem unitar, în vederea executării de lucrări, prestării de servicii și obținerii eficiente de produse agricole.

Exploatațiile agricole pot fi formate din una sau mai multe proprietăți de terenuri, animale și mijloace necesare procesului de producție agricolă.

Ferma agricolă poate fi considerată orice unitate de exploatare a pământului sau altor bunuri materiale, reprezentată printr-o persoană fizică sau juridica ce produce pentru consum propriu sau pentru piață. Ferma agricolă poate fi de tip familial, de tip asociativ sau de tip societate comercială agricolă. Ferma este considerată unitatea primară de bază a agriculturii, ca forma de organizare, care asigura stabilitatea politică și motivația economică pentru agricultori.

În agricultura noastră, în urma reconstituirii și a constituirii proprietății private asupra pământului, s-au creat diverse forme de entități în care se desfășoară activități de obținere a produselor agricole și agroalimentare. Pentru denumirea acestor entități se folosesc, în mod curent, fără a se face distincțiile necesare, conceptele de: unitate, exploatație agricolă sau întreprindere.

Conceptul de unitate agricolă are, așa cum arata și abordările teoretice din unele țări, o accepțiune largă, urmând să denumească orice entitate în care se obțin produse agricole. El poate surprinde o realitate din agricultură reprezentată, așa după cum s-a arătat, prin faptul că, în condițiile noului tip de proprietate, apar și se dezvolta entități agricole cu grad diferit de complexitate, cu funcționalitate specifica și cu finalitate diversă a activității. Denumirea de întreprindere, în înțelesul sau strict, nu poate fi atribuit multora dintre acestea, iar cel de exploatație, prin ceea ce desemnează el chiar în țările cu agricultură dezvoltată, nu poate să se substituie celui de întreprindere, deoarece, așa cum se va vedea, nu întrunește toate trăsăturile aparținând acesteia.

Unitatea agricolă reprezintă "locul" în care întreprinzătorul, indiferent care ar fi el, combina factori de producție în vederea obținerii de produse agricole. Dar gradul de complexitate al activității, finalitatea acesteia (obiectivele urmărite) și deschiderea către piață (integrarea în fluxurile și circuitele economice) sunt diferite în cazul variatelor forme de unități, fiecare îndeplinind un număr mai mare sau mai mic de funcțiuni ale întreprinderii sau de componente ale acestora. Este evident că nu pot fi puse pe același plan, potrivit elementelor de mai sus, o exploatație (gospodărie) familială, cu o fermă sau cu o întreprindere agricolă. O exploatație familială prezintă trăsături care o apropie și de o gospodărie în care predomina consumul din producție proprie, în timp ce o întreprindere produce, aproape, în exclusivitate, pentru a vinde.

Dacă finalitatea activității unei exploatații agricole este, așa după cum se apreciază "venitul just la factorii de producție consumați", cea a unei întreprinderi este redată prin profitul obținut, ca o condiție a viabilității sale. Totodată, este de subliniat faptul că, în timp ce, în cazul exploatațiilor familiale, utilizarea muncii salariate este accidentală, în întreprindere se folosește munca veritabil salariata.

O definiție care să cuprindă toate tipurile de unități agricole este greu de formulat, deoarece ar trebui integrate toate elementele care le caracterizează într-o singură frază, încercările de definire, ar fi, deci, de o mare varietate. Oricum, unitățile reprezintă "locuri", mai mult sau mai puțin complexe, în care se obțin produse agricole, care, în condițiile noastre, încep cu gospodăria (exploatația) familială, ajungându-se până la unitatide tip holding.

În țările în care exploatația familială estre consolidată, reprezentând unitatea de bază din agricultură, se face distincție, când lucrurile sunt privite în mod riguros, între această și întreprindere.

O exploatație familială este o unitate care pune în valoare pământul, în care lucrează indivizi având, adesea, legături familiale. Cu tot nivelul lor de dezvoltare, ele prezintă, totuși, unele trăsături care fac să fie privite și în calitate de gospodarii. Se apreciază, însă, că, în țările dezv oltate, exploatația

tradiționala bazată pe policultura, cu activitate foarte diversificata, individualistă și independentă și, de aceea, scăpând, într-o anumită măsură, legilor economiei de piață, este pe cale de dispariție, fiind înlocuită de unități care practică o agricultură comercială, racordata la nevoile pieței.

Terenurile pe care se constituie (se organizează) o exploatație se afla în proprietate, se arendează sau se închiriază, în ultimele două situații, proprietatea separându -se de exploatare.

Pot fi utilizate simultan toate cele trei forme. Prin arendare și închiriere de terenuri se mărește dimensiunea exploatației agricole și sporesc posibilitățile acesteia de a se manifesta viabil

din punct de vedere economic.

În condițiile noastre Legea arendei (16/1994), modificată prin Legea 65/1998, creează cadrul necesar procesului de arendare, care constituie o modalitate prin care să se asigure o mai bună punere în valoare a pământului, crescând, desigur, dimensiunea exploatației.

Exploatația agricolă este, cel mai adesea, familială. Familia furnizează cea mai mare parte a forței de munca utilizate. Exista o singură trezorerie, patrimoniul familiei și cel al exploatației se confunda. Dacă asimilam exploatația unei întreprinderi, atunci faptul că patrimoniu sau se identifică cu cel al familiei constituie deosebirea fundamentală dintre ea și o întreprindere industrială, al cărui patrimoniu este complet reparat de cel al întreprinzătorului. În mod sintetic, trăsăturile distinctive

dintre o exploatație agricolă și o întreprindere, în adevăratul înțeles al acesteia din urmă, se apreciază a fi următoarele :

a) întreprinderea utilizează forța de muncă (mâna de lucru) veritabil salariata, în timp ce o exploatație familială funcționează, de regulă, pe baza muncii șefului acesteia și a membrilor familiei

(ajutor familial), care pot fi ocupați, în mod permanent sau cu timp parțial, în agricultură;

b) finalitatea activității unei întreprinderi o constituie profitul, iar a unei exploatații venitul obținut, corelat cu factorii de producție consumați; venitul și cheltuielile generate de factori de producție utilizate sunt elemente cu ajutorul cărora se poate calcula, respectând cerințele unei metodologii specifice, așa după cum va vedea marja brută standard, cu ajutorul ei fiind redata

dimensiunea economică (mărimea) exploatației.

Ca urmare, se poate spune că prin întreprindere se desemnează un grup de persoane, organizate potrivit anumitor cerințe juridice, economice, tehnologice și manageriale, care prin intermediul unor procese de munca combina factori de producție pentru a obține produse, care vândute să conducă la un profit cât mai mare.

Întreprinderea este organizată de către un centru de decizie, gestionează un patrimoniu, are autonomie juridică, structura organizatorică internă, contabilitate proprie și cont la bancă, are relații cu mediul ambiant, în special cu piața de desfacere a produselor și cu cea a factorilor de producție. Distincție se face și între întreprinderea individuală și societate. În situația unei întreprinderi individuale întreprinzătorul este o persoană fizică, el deținând capitalul și, implicit, puterea de decizie. În această categorie intră aproape totalitatea exploatațiilor familiale, dacă le privim ca întreprinderi de acest fel (familiale).

Când întreprinzătorul este o persoană juridică întreprinderea aparține unei societăți. Patrimoniul și trezoreria unei întreprinderi individuale, în accepțiunea de mai sus a acesteia din urmă, coincid cu cele ale gospodăriei, ceea ce nu se întâmplă când avem de a face cu o întreprindere persoana juridică, unde patrimoniul fiecăruia dintre cei care au contribuit la crearea ei este distinct de cel al întreprinderii. Aceștia au anumite aporturi (financiare, materiale etc.) la crearea întreprinderii.

1.2. TEHNOLOGIA DE CULTURĂ

TEHNOLOGÍE s.f. 1. Știință a procedeelor și mijloacelor de fabricare și de prelucrare a materialelor. 2. Ansamblul proceselor, metodelor, procedeelor, operațiilor etc. folosite pentru obținerea unui anumit produs.

Tehnologiile agricole vegetale studiază itinerarii tehnologice diferențiate ținând cont de cerințele plantelor față de condițiile de climă și sol având permanent în vedere valoarea producției, calitatea recoltei în funcție de destinație, eficienta economică a culturilor având permanent în vedere protecția mediului ambiant, menținerea biodiversității, rezolvarea problemei resturilor vegetale și siguranță și securitatea consumatorului.

Aproape toate activitățile umane de obținere a hranei sau a unui adăpost depind de sisteme tehnologice complexe. Tehnologia avansată (puternic automatizata și specializată) de care depinde societatea industrializată modernă este adesea în contrast cu tehnologia rudimentară (înglobând muncă intensă și nespecializată) ca de exemplu într-o serie de țări în curs de dezvoltare. Tehnologia intermediară reprezintă o încercare de adaptare a noilor cuceriri ale științei la zonele mai puțin dezvoltate, utilizând materiale și metode de producție locale. Tehnologia adaptată se referă la uneltele și utilajele simple și la scară mică utilizabile în țările în curs de dezvoltare.

FÍȘĂ TEHNOLOGICA = formular special care conține indicațiile privind tehnologia, organizarea și planificarea unui anumit proces de lucru.

Fisa tehnologica este un document care cuprinde, in ordine cronologica, lucrarile care se executa la o anumita cultura, atat in obtinerea productiei principale cat si a celei secundare, si in care se regasesc parametrii cantitativi si calitativi de executie a acestor lucrari – adancimea araturii, distanta intre randuri, dozele de ingrasaminte etc. Sunt folosite in organizarea, pregatirea si programarea productiei, la stabilirea necesarului de mijloace de munca si de forta de munca si a cheltuielilor directe de productie, pe categorii de lucrari si perioade etc.

1.3. METODE SI INDICATORI DE STUDIU

Metodele de studiu folosite in elaborarea acestei lucrari de licenta au fost de doua feluri:

– studiul teoretic cu privire la tema aleasa;

– studiul practic cu privire la tema aleasa (studiu de caz);

Studiul teoretic. Aceasta metoda de studiu a pus accent pe analiza si sintetizarea literaturii de specialitate, a lucrarilor care s-au scris de-a lungul timpului pe acest subiect si care reprezinta o baza de pornire, analiza de documente, cum ar fi  documentele oficiale de pe siteul [NUME_REDACTAT] de Statistica, astfel incat sa obtin cat mai multe informatii veridice care sa imi foloseasca la realizarea lucrarii de licenta.

Mai apoi, aceste documente au fost parcurse, studiate si selectate, astfel incat sa se separe materialele utile de cele nefolositoare, cele utile fiind studiate in profunzime, intelese si interpretate. In final, pe baza materialelor adunate, am reusit sa analizez aspectele care ma interesau din agricultura judetului Teleorman.

Studiul practic. Aceasta metoda de studiu a presupus deplasarea la sediul exploatatiei familiale S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L, exploatatie care face obiectul studiului de caz din cadrul lucrarii de licenta. Aici, am solicitat managerului exploatatiei documente si informatii care, puse cap la cap, puteau descrie intreaga activititate avuta loc in cadrul exploatatiei. Astfel, domnul [NUME_REDACTAT] mi-a pus la dispozitie fisele tehnologice la culturile practicate in exploatatie in perioada 2010-2013, aceste documente furnizandu-mi majoritatea informatiilor de care aveam nevoie, cum ar fi: lucrarile tehnologice realizate, materialele folosite, cheltuielile aferente procesului de productie, veniturile inregistrate, profitul etc.

De asemenea, am primit permisiunea de a fotografia culturile si utilajele prezente in exploatatie. Colectarea datelor a presupus un numar de trei deplasari la sediul exploatatiei, acestea avand loc pe parcursul a doua saptamani.

CAPITOLUL II. AGRICULTURA JUDEȚULUI TELEORMAN

2.1. DATE GENERALE DESPRE JUDEȚUL TELEORMAN

Poziția geografică.

Situat la intersecția paralelei 440N cu meridianul 250E, teritoriul județului Teleorman este așezat în partea sudică, în zona centrală a [NUME_REDACTAT], fiind încadrat de județele Argeș și Dâmbovița la nord, Giurgiu la est și Olt la vest, iar la sud de fluviul Dunărea, care constituie granita României cu Bulgaria pe circa 90 Km. Între aceste limite, suprafața județului este de 5872km2, încadrându-se din acest punct de vedere intre județele mijlocii și ocupând locul 19 la nivel de țară.

Hidrologia.

Rețeaua hidrologică a județului Teleorman prezintă anumite particularități specifice zonei în care este așezat fiind formată din fluviul Dunărea și afluenții săi principali din acest sector: Oltul, râurile Calmatuiul și Vedea. Județul este traversat de parurile Dimbovnic, Glavacioc și Calnistea, care sunt afluenți ai Neajlovului, precum și de răul Teleorman, pârâurile Burdea, Câinelui, Clanita, Tinoasa, Nanov și Târnava.

        Resursele de apă (exceptând Dunărea și Oltul) sunt moderate sub raport cantitativ și se găsesc sub forma apelor subterane (ape freatice și ape de adâncime) și a apelor de suprafață (râuri, lacuri naturale și artificiale). Vedea (120km) și Calmatuiul (118km) sunt principalele râuri ale județului care, împreună cu afluenții lor, drenează peste 80 % din suprafață.

        Dunărea, fluviu de interes european, mărginește județul pe o lungime de 90 Km în partea sudică, reprezentând o deosebită importantă pentru teritoriul în care apa este deficitară

Clima.

Este temperat-continentala, specifică câmpiei sudice și se caracterizează printr-un potențial caloric ridicat, amplitudini mari ale temperaturii aerului, cantități reduse de precipitații și adeseori în regim torențial vara, precum și frecvente perioade de secetă. [NUME_REDACTAT] Dunării, cu suprafețe mari acoperite de apă introduce o nuanță topoclimatica specifică. Radiația solară globală este în medie de 125 Kcal/cm2, iar în partea sudică, pe terasele Dunării, suma globală ajunge la 127,5 Kcal/cm2, cea mai mare valoare din țară. Durata de strălucire a soarelui este între 2200-2300 ore/an.

Temperaturile medii anuale sunt: 11 grade C, cea mai mare temperatura medie anuală 21,5 grade C, cea mai mare temperatura medie lunară în luna iulie, – 27 grade C, cea mai scăzută temperatura în luna ianuarie. Amplitudinea de peste 70 grade C, dintre care cea de 77,7 grade C la Alexandria este cea mai mare din țară. Cea mai mare valoare a nebulozității se semnalează în luna decembrie, iar cea mai mică în luna august. Formarea cetei este înlesnita de umiditatea mare și temperaturile scăzute ale aerului. Lunile decembrie și ianuarie au un mare număr de zile cu ceata, când densitatea este mare și persista aproape toată ziua, cu intensități ridicate dimineața și seară.

Populația și localitățile județului.

Numărul total al locuitorilor stabili ai județului Teleorman este de 453 mii.

Numărul de localități este de 97, din care: 3 municipii, 2 orașe, 231 sate.

Muncipiile și orașele județului sunt:

Alexandria 57 mii locuitori;

[NUME_REDACTAT] 35 mii locuitori;

Roșiorii de Vede 36 mii locuitori;

Zimnicea 17 mii locuitori;

Videle 13 mii locuitori.

        Județul dispune de forță de muncă calificată, beneficiind de un număr corespunzător de specialiști în agricultură și comerț, dar și ramurile industriale existente.

        Populația activă a județului este de 212 mii, iar rata șomajului de 9.4 % sub media pe țara. Populația ocupată număra 192 mii persoane, din care 125 mii în agricultură și 27 mii în industrie. Numărul mediu al salariaților angajați în economia națională este de 66 mii: în industrie 26 mii; în administrație, educație, sănătate 14 mii; în comerț 9 mii; în agricultură 6 mii, în construcții 3 mii.

2.2. AGRICULTURA JUDETULUI TELEORMAN

Agricultura este o ramură de tradiție în economia județului Teleorman, el fiind situat pe primele locuri în ierarhia județelor țării în ceea ce privește suprafața agricolă și potențialul producției vegetală și animală.

Structura fondului funciar. Suprafața agricolă 498 mii ha, în care vii 11 mii ha, livezi 236 ha, pajiști 35 mii ha, suprafața arabilă 451 mii ha.

Producția agricolă a județului la principalele culturi: grâu (600 mii tone, anul 2011), orz (55 mii tone, anul 2011), porumb boabe (370 mii tone, anul 2010), floarea soarelui (175 mii tone, anul 2011).

Sectorul zootehnic este reprezentat de creșterea bovinelor, ovinelor, porcinelor și păsărilor. Creșterea animalelor este favorizată de o bază furajera corespunzătoare, principalele produse obținute fiind: carnea de porc și vită, ouăle, lana, laptele.

Piscicultura se practică pe Dunăre și apele curgătoare interioare, precum și în iazurile și heleșteiele amenajate.

Fondul forestier, de circa 30 mii ha, format din specii de foioase, a favorizat dezvoltarea unui bogat fond cinegetic, cu specii caracteristice zonei de câmpie: căprior, iepure, cerb, vulpe, mistreț, prepelița, potârniche, dropie, fazan.

Agricultura reprezintă unul din cele mai dinamice sectoare ale economiei românești și constituie un factor de stimulare a creșterii economice prin suprafața agricolă de care dispune și potențialul producției vegetale și animale.

Din analiza datelor statistice rezultă că în zona noastră, competitivitatea agriculturii este dependentă de modernizarea tehnicii și de reducerea numărului populației ocupate în agricultură. Politica de reformă structurală urmărește crearea unor exploatații agricole viabile, care dispun dispun de mijloace tehnice moderne, sunt gestionate eficient și asigură agricultorului un nivel de viață convenabil.

2.2.1 Suprafețele cultivate cu principalele culturi

Tabelul 1

Suprafața cultivata cu principalele culturi, in județul Teleorman, perioada 2008-2012

Sursa: Calcule proprii dupa date preluate din ASR, INS

Analizând suprafețele cultivate cu principalele culturi în județul Teleorman în perioada 2008-2012, observăm că graul este principala cereala cultivată, având cea mai mare pondere în agricultură județului Teleorman, cu un procent de aproximativ 40% din totalul suprafeței cultivate. Este urmat de porumb și floarea soarelui.

De asemenea, de-a lungul anilor, începând cu anul 2008, suprafața cultivată cu grâu a fost relativ constantă, însă cele mai puține terenuri agricole au fost cultivate în anul 2010, an în care s-a mărit suprafața cultivată cu floarea soarelui și rapiță. De asemenea, cele mai multe terenuri agricole au fost însămânțate cu grâu în anul 2012, când condițiile meteorologice au fost aprige, înregistrându-se seceta, fapt ce a determinat agricultorii să pună accent pe grâu din cauza imposibilității de a cultiva rapiță în toamna anului 2011. În ceea ce privește porumbul, suprafața cultivată cu aceasta cereală a avut o descreștere în anul 2010, când s-au cultivat doar aproximativ 75 000 hectare, cu aproape 10 000 hectare mai puțin decât în anii precedenți. La polul opus se afla ovăzul, acesta înregistrând doar aproximativ 1% din totalul suprafeței cultivate în județul Teleorman.

Figura 1

Suprafața cultivata cu principalele culturi, in județul Teleorman, perioada 2008-2012

2.2.2. Producțiile realizate la hectar/totale

Tabelul 2

Evoluția producției medii la hectar, la principalele culturi,în județul Teleorman,

perioada 2008-2012

Sursa: Calcule proprii după date preluate din ASR, INS

Analizând producția medie la hectar la cultura porumb, observăm că aceasta a crescut cu 73 de procente în anul 2009 față de anul 2008 și a atins maximul în anul 2010, când s-a înregistrat o creștere cu 120% mai mult decât în anul 2008. Totuși, în anul următor a avut o scădere dramatică. Se poate observa că anii 2009, 2010 și 2011 au fost ani buni în ceea ce privește cultura de porumb și cea de floarea soarelui, înregistrându-se creșteri ale producției medii la hectar. Anul 2012 a fost unul secetos, ceea ce a dus la scăderea producției medii la hectar la majoritatea culturilor.

Figura 2

Evoluția producției medii la hectar, la principalele culturi,în județul Teleorman,

perioada 2008-2012

Tabelul 3

Producția agricolă vegetală la principalele culturi,în județul Teleorman,perioada 2008-2012

Sursa: Calcule proprii după date preluate din ASR, INS

Analizând tabelul de mai sus se poate observa un aspect important: anul 2011 a fost unul foarte bun, precipitațiile și temperaturile înregistrate de-a lungul anului fiind propice pentru dezvoltarea plantelor. Ca urmare, acest factor a dus la creșterea producției agricole la majoritatea culturilor, insa, anul 2012 a fost unul extrem de secetos, iar în lipsa instalațiilor de irigație din agricultură românească, rezultatul a fost unul evident, înregistrându-se scăderi ale producției agricole vegetale. În concluzie, agricultura românească a avut parte de un an 2011 extrem de bun, anul 2012 fiind opusul acestuia.

Figura 3

Producția agricolă vegetală la principalele culturi,în județul Teleorman,perioada 2008-2012

2.2.3. Prețurile de comercializare

Prețurile medii de achiziție ale principalelor produse agricole,in regiunea de dezvoltare SUD-MUNTENIA,pe ani

Tabelul 4

Prețul per kilogram la cultura de porumb, perioada 2008-2013

Sursa: Calcule proprii după date preluate din ASR, INS

Analizând tabelul de mai sus, observăm că prețul de vânzare al porumbului în anii agricoli buni este unul mic în perioada imediat următoare recoltării, din cauza supraproducției, crescând apoi treptat, pe măsură ce rezervele de porumb scad. Așadar, majoritatea agricultorilor nu pot vinde producția obținută la un preț maxim din cauza lipsei spațiilor de depozitare, traderii deținând cea mai mare parte a spațiilor de depozitare din România. Astfel, aceștia ajung să impună prețul de achiziție pe piață, fermierii fiind nevoiți să vândă grânele la prețuri foarte mici imediat după recoltare. În aceste condiții, într-un an cu producție record (anul 2013), agricultorii care nu au avut acces la astfel de spații de depozitare, nu au putut să își acopere nici măcar costurile de producție. Totuși, agricultorii obțin un preț bun în anii secetoși, însă producția este mică, soluția fiind irigarea culturilor, însă aceasta este o altă problemă în agricultură românească.

În concluzie, rețeta succesului în agricultură românească este construirea spațiilor de depozitare și achiziționarea instalațiilor de irigație, însă, în condițiile actuale, din cauza lipsei banilor, acest lucru este foarte greu de realizat.

Tabelul 5

Prețul per kilogram la cultura de floarea soarelui, perioada 2008-2013

Sursa: Calcule proprii după date preluate din ASR, INS

În ceea ce privesc prețurile de vânzare ale florii soarelui, fenomenul este identic ca la cultura de porumb, concluziile fiind aceleași.

2.3. DATE DESPRE COMUNA SALCIA

Generații întregi de locuitori ai satelor Salcia, Băneasa și [NUME_REDACTAT], prin dăruirea în muncă au făcut ca așezările lor să se dezvolte continuu, astfel încât comuna Salcia a fost trecută, în urmă cu trei decenii, pe lista viitoarelor orașe agroindustriale. În satul Băneasa se afla una dintre cele mai importante mori din județ, un siloz de cereale de mare capacitate, local modern al școlii generale, cămin-spital pentru bolnavii cronici, iar la Salcia un depozit de combustibil, un local modern pentru școală, cămin cultural, magazin universal. În comună localnicii își asigurau existența din munca în cooperativele agricole de la Salcia și [NUME_REDACTAT], în unitățile de comerț și prestatoare de servicii ale cooperației locale, ca salariați ai complexului de creștere și îngrășare a porcilor, unitate cunoscută azi sub denumirea de Romcip SA, sau ai unor unități economice din orașele teleormănene.
Dezvoltarea economico-socială a localității a impus înființarea la Salcia a unui liceu, în modernul local al acestei instituții învățând multe generații de elevi din comunele de pe [NUME_REDACTAT]. Odată cu trecerea la democrația specific românească, fala de odinioară a comunei Salcia a început să pălească, multe din obiectivele economice și sociale dispărând pur și simplu. S-au desființat cele două cooperative agricole de producție, subunitatea locală parte a Sistemului de irigații Olt-Călmățui, spitalul de bolnavi cronici, morile comunale, depozitul de combustibili, magazinele sătești și secțiile prestatoare de servicii, astfel încât din punct de vedere economic localitatea se află într-un mare regres.

Suprafața administrativă a comunei Salcia, conform planului urbanistic general întocmit în anul 2002 era de 6028.00 ha, din care 5681.00 ha în  extravilan și 347.00 ha în intravilan, în care sunt incluse și cele 223.00 ha aferente satelor Băneasa și [NUME_REDACTAT]. Coordonatele geografice ale comunei Salcia sunt: 43° 57′ Nord, 24° 55′ Est și are ca vecini: la est, satul Băduleasa, la vest , comuna Călmățuiu, la nord, comuna Troianul, iar la sud se învecinează cu comuna Putineiu.

[NUME_REDACTAT] constituie o importantă bază de producție agricolă a județului Teleorman, numărându-se printre localitățile cu producții deosebite la cereale păioase, porumb și floarea-soarelui.

Tabelul 6

Fond funciar [NUME_REDACTAT], județul Teleorman, perioada 2008-2012

Sursa: Calcule proprii după date preluate din ASR, INS

Analizând fondul funciar al comunei Salcia, observăm că profilul economic al acesteia este unul predominant agricol, aproape 90% din totalul suprafeței comunei fiind suprafața arabilă.

Această suprafață este relativ constantă între anii 2008-2012, o parte din pășuni fiind transformata în teren arabil începând cu anul 2009, astfel suprafața arabilă a crescut în anul 2009 la 5290 hectare față de 4921 hectare în anul 2008, următorii trei ani având aceeași suprafață, respectiv 5442 hectare.

Tabelul 7

Lista cu principalele firme agricole – exploatații din comună.

Sursa: [NUME_REDACTAT] Salcia, Teleorman

CAPITOLUL III. ANALIZA ACTIVITAȚILOR DE MANAGEMENT IN CADRUL S.C. ANDA AGROSERV S.R.L

3.1. DATE GENERALE DESPRE EXPLOATAȚIE

– Administrator: [NUME_REDACTAT] – Vârsta 39 ani;

– Studii: [NUME_REDACTAT] Preda, [NUME_REDACTAT]; Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] București, Facultatea de Agricultură;

– Sediul în sat Băneasa, comuna Salcia, județul Teleorman;

– Statut juridic: Societate cu răspundere limitată;

– Înființare: Noiembrie 2011;

– Suprafața: 95,2 ha teren arabil (arenda);

– Angajați: Contabil, Operator utilaje;

– [NUME_REDACTAT]: 0111 Cultivarea cerealelor (exclusiv orez), plantelor leguminoase și a plantelor producătoare de semințe oleaginoase

3.1.1 Dotarea exploatației cu utilaje

Tabelul 8

Dotarea exploatației cu mașini si utilaje agricole

Dotarea exploatatiei cu masini si utilaje agricole nu este foarte mare, acestea fiind suficiente lucrarii suprafetei de 95,2 ha. Toate utilajele sunt second-hand, tractoarele fiind destul de performante. O problema o constituie combina CLAAS DOMINATOR 85 care este un model vechi, aceasta necesitand reparatii destul de des. In viitor se urmareste achizitionarea unei combine mai noi, dar si a altor utilaje, eliminand sau cel putin rarind numarul defectiunilor aparute in timpul proceselor de productie.

Figura 4

[NUME_REDACTAT] Deere 7810

Sursa: Fotografie realizata in exploatatia familiala S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L

Tractor JOHN DEERE 7810, anul fabricatiei 1998, capacitate cilindrica 8.134 cc, combustibil Motorina, 190 cai putere, 4X4 transmisie POWERQUAD, inversor, aer conditionat

Figura 5

[NUME_REDACTAT] Deere 3300

Sursa: Fotografie realizata in exploatatia familiala S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L

[NUME_REDACTAT] Deere 3300, anul fabricatiei 1998, capacitate cilindrica 4525 cc, combustibil Motorina,75 cai putere, tractiune 4X4

Figura 6

[NUME_REDACTAT] Dominator 85

Sursa: Fotografie realizata in exploatatia familiala S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L

3.2. CULTURILE EXPLOATAȚIEI

În exploatația familială S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L se întâlnesc doar culturile de porumb și floarea soarelui, iar în continuare voi vorbi, pe scurt, despre importanța, răspândirea, suprafețele cultivate și tehnologiile de cultură ale acestor două plante.

3.2.1. Cultura de porumb boabe.

Figura 7

Sursa: Fotografie realizata in exploatatia familiala S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L

[NUME_REDACTAT] se situează pe locul trei între plantele cultivate pe glob, după grau și orez.

Suprafețele mari cultivate cu porumb în lume se datorează utilizărilor sale multiple și variate și particularităților plantei:

capacitatea de producție mai ridicată fata de celelalte cereale;

plasticitatea ecologică ridicată care îi permite să realizeze producții mari și relativ constante;

are mai puține boli și dăunători și este rezistent la cădere;

bună premergătoare pentru majoritatea culturilor cu condiția să elibereze terenurile de resturile vegetale;

suporta monocultura fără probleme, cu condiția combaterii buruienilor și aplicării îngrășămintelor;

valorifica bine precipitațiile, apa de irigație, gunoiul de grajd și îngrășămintele chimice;

cultura este mecanizabila 100 %;

necesita cantități mici de sămânță datorită coeficientului ridicat de înmulțire;

se recoltează mecanizat sau manual fără pericol de scuturare;

se poate cultiva asociat cu fasole sau dovleci în agricultură de subzistență;

reușește că planta furajera în miriștea premergătoarelor timpurii (borceag, orz, mazăre) în condiții de irigat;

posibilitățile de valorificare a recoltei sunt variate;

se poate depozita sub forma de știuleți, fără să fie alterata calitatea, dacă se respectă condițiile de depozitare.

Porumbul se cultivă pentru boabe, care au multiple întrebuințări:

În alimentația omului, faină de porumb se folosește pentru mămăligă, fulgii de porumb pentru micul dejun, diverse alimente pentru copii, porumb fiert, copt și pop corn, iar în urma prelucrării industriale rezulta o gamă de produse gen amidon, glucoză, dextroza, ulei care se regăsesc în diverse alimente sau se folosește ca materie primă pentru bere, whisky, bioetanol, medicamente, etc. Din producția mondială de porumb, numai 15 % este folosită direct în alimentația umană.

În furajarea animalelor, boabele de porumb intra în compoziția unor rețete de nutrețuri combinate pentru diverse categorii de animale datorită valorii nutritive ridicate. Din producția mondială de porumb 75-80 % se folosește în hrana animalelor. Prin recoltare în faza de lapte ceară și însilozare se obține un furaj suculent valoros pentru toate categoriile de bovine. Tulpinile rămase după recoltare (cocenii) se folosesc ca furaj grosier, iar prin tocare și însilozare cu adaos de melasă sau uree, rezulta un nutreț valoros pentru rumegătoare. De la fabricarea amidonului din porumb și de la fabricarea uleiului din germeni rezulta borhoturi valoroase pentru porcine.

În industrie, boabele de porumb se folosesc pentru fabricarea spirtului, amidonului, glucozei și bioetanolului. Din 100 Kg boabe prin procesare industrială se poate obține unu din produsele: 77 kg mălai, 44 l spirt, 63 kg amidon, 71 kg glucoză, la care se adaugă 1,8-2,7 l ulei alimentar și 3,6 kg șrot de embrioni, care intra în compoziția furajelor sau alimentelor sărace în proteine. Prin hidroliza enzimatica a amidonului din porumb se obține sirob de fructoza și zaharoza folosite ca înlocuitori pentru zahăr. Din ciocălăi se obține furfurol, nutrețuri pentru rumegătoare, săpunuri, vitamine sau se folosesc drept combustibil.

În prezent, numai 5 % din producția mondială de porumb se folosește în scopuri industriale.

[NUME_REDACTAT], porumbul deține primul loc atât în ce privește suprafața cultivată, 49-52 % din suprafața cultivată cu cereale, cât și producția totală, 50 % din producția totală de cereale.

Răspândire, [NUME_REDACTAT] geografic al porumbului pentru boabe se întâlnește între 43 grade latitudine sudică (în Argentina) și 53 grade latitudine nordică (în sudul Canadei).

[NUME_REDACTAT], porumbul se cultivă pe 2,8-3,4 mil. hectare și ne situăm pe locul 9 în lume, ca suprafața cultivată. Cultura porumbului este concentrată în zona de câmpie din Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Câmpia de Vest și sudul Moldovei, unde sunt întâlnite cele mai bune condiții pentru majoritatea hibrizilor și unde se realizează cele mai bune producții în anii favorabili.

Tehnologia de cultură

Porumbul nu este pretențios fata de plantă premergătoare.

Cele mai valoaroase plante premergătoare sunt mazărea, borceagurile, fasolea, soia, trifoiul, lucerna, inul, floarea soarelui, sfecla de zahăr și cartoful. Acestea însă sunt folosite ca premergătoare pentru graul de toamna, numai lucerna și soiurile târzii de soia din zonele secetoase rămân premergătoare pentru porumb.

În zona de câmpie grâul și porumbul ocupa peste 60 % din suprafața arabilă și rotația grau-porumb este inevitabilă, asigurând producții bune la ambele culturi dacă periodic, la 3-4 ani se intervine cu floarea soarelui, soia, răpită, sfecla de zahăr, în și succesiunea porumbului pe aceeași solă nu durează mai mult de 2-3 ani.

Rotațiile de 4-5 ani asigura o bună valorificare a îngrășămintelor, combaterea eficientă a buruienilor, bolilor și dăunătorilor, îmbunatățirea însușirilor fizico-chimice și a regimului aero-hidric al solului, și reducerea eroziunii pe terenurile în pantă.

Porumbul se poate cultiva în monocultura fără probleme, nu produce oboseala solului, dar trebuie avut în vedere combaterea buruienilor, bolilor, dăunătorilor, fertilizarea, aprovizionarea cu apa și rezolvarea problemei resturilor vegetale după recoltare. Practicarea monoculturii în Cordonul porumbului (SUA), în sudul Franței și în Italia cu rezultate bune se datorează și rentabilității porumbului fata de alte culturi.

Porumbul este o bună premergătoare pentru culturile de primăvară și chiar pentru graul de toamna dacă se vor utiliza hibrizi mai timpurii pentru eliberarea terenului mai devreme și dacă se rezolva problema resturilor vegetale.

3.2.2. Cultura de floarea [NUME_REDACTAT] 8

Sursa: Fotografie realizata in exploatatia familiala S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L

[NUME_REDACTAT] soarelui se cultivă pentru semințele sale care se folosesc ca materie primă în industria uleiului alimentar, asigurând 9 % din cantitatea de materii prime procesate anual în industria uleiului și 12 % din producția mondială de ulei. Uleiul de floarea soarelui se caracterizează prin culoare, miros și gust plăcute, prezintă un conținut echilibrat în acizi grași, este bogat în vitamine (A, D, E, K), este semisicativ și se poate păstra o perioadă îndelungată. Este excelent pentru gătit și salate, dar se folosește și pentru fabricarea margarinei, maionezelor și conservelor. Datorită compoziției chimice valoroase, semințele de floarea soarelui sunt un aliment complet deoarece conțin toți aminoacizii esențiali, glucide, vitamine, săruri minerale (conțin mult fier) și asigură 570 kcal/100 g mieji. Uleiul de floarea soarelui se folosește pentru obținerea lecitinei și fosfatidelor utilizate în prepararea prăjiturilor, ciocolatei și mezelurilor. Uleiul mai poate fi folosit pentru fabricarea acidului oleic necesar în industria lânii, săpunurilor și ca adjuvant la fabricarea pesticidelor sau la fabricarea vopselelor, lacurilor speciale și rășinilor.

Semințele de floarea soarelui se procesează ușor prin presare și extracție cu solvenți organici, randamentul de extracție al uleiului fiind 40-45 %. La nivelul suprafeței cultivate și producției actuale, în țara noastră floarea soarelui asigura necesarul anual de ulei și permite export de semințe sau ulei.

Șroturile rezultate după extracția uleiului sunt foarte valoroase datorită conținutului ridicat în substanțe proteice (45-55 %), vitamine din complexul B și săruri minerale, fiind folosite ca ingredient proteic în rețete de nutrețuri combinate pentru păsări și porci.

În cazul în care se face decojirea semințelor înainte de procesare, șroturile rezultate în urma presarii se folosesc pentru o gamă largă de produse alimentare: prăjituri, ciocolata, halva, mezeluri, produse de patiserie și produse de panificație.

Calatidiile după recoltare pot fi folosite ca furaj pentru oi, având valoarea furajeră similară cu un fân de calitate medie, deoarece conțin 7 % proteine, 57 % glucide.

Cojile rezultate de la decojirea semințelor se folosesc drept combustibil pentru prăjirea fulgilor înainte de presare sau se pot folosi pentru producerea de alcool etilic și furfurol.

Tulpinile după recoltare se folosesc drept combustibil sau în industrie, pentru placi aglomerate sau pentru obținerea carbonatului de potasiu.

Floarea soarelui este o plantă melifera importantă, putând asigura culegerea a 30-90 kg miere pe hectar, prin amplasarea a 2-3 stupi de albine/ha, în apropierea lanului, în perioada înfloritului.

Floarea soarelui prezintă importanță agronomică deoarece eliberează terenul devreme, lasa terenul curat de buruieni, permițând efectuarea lucrărilor solului pentru graul de toamnă.

Floarea soarelui a cunoscut o extindere foarte accentuată în cultura după 1990 în România, deoarece valorifica mai bine condițiile de climă și sol decât alte culturi, este mai tolerantă la stresul hidric și termic, permite folosirea sistemului de mașini existente în dotare, are cerințe mai moderate pentru îngrășăminte, luptă bine cu buruienile, este un produs cerut pe piață și nu creează probleme cu desfacerea, având un preț atractiv pentru cultivatori.

Răspândire, Suprafețe, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Report 2000, floarea soarelui se cultivă în lume pe 21,8 mil. ha, realizând o producție mondială de 25,9 mil. tone și o producție medie de 1190 Kg/ha.

Ca pondere, floarea-soarelui se cultivă pe cele mai întinse suprafețe în Europa (52,11 %), în 1998, urmând apoi Asia (19,63 %), America de sud (16,49 %), America de nord (6,95 %) și Africa (4,38 %).

Printre cele mai importante tari cultivatoare de floarea-soarelui, se număra Argentina, cu 3.176.000 ha, Ucraina cu 2.430.000 ha, India cu 2.200.000 ha, Spania cu 1.460.000 ha, România cu 948.000 ha, Franța cu 793.000 ha, [NUME_REDACTAT] cu 4.166.000 ha și S.U.A. 1.407.000 ha.

Se apreciază că în viitor suprafețele cultivate cu floarea-soarelui vor crește în continuare, însă într-un ritm mai scăzut, tendința generală fiind de stabilizare a suprafețelor, datorită restricțiilor tehnologice (ponderea în structura culturilor, atacul agenților fitopatogeni) și performantelor productive și calitative ridicate ale hibrizilor nou introduși în cultură.

Tehnolgia de cultură

Cele mai bune premergătoare întâlnite în zonele de cultură a florii soarelui sunt cerealele păioase de toamnă și porumbul la care nu s-a aplicat mai mult de 1,5 Kg atrazin/ha și la care s-au făcut tratamente pentru combaterea rățișoarei ([NUME_REDACTAT]), dăunător comun celor două culturi.

După porumb se pot obține rezultate mai bune dacă se iau măsuri de combatere a buruienilor (este mai mare riscul de îmburuienare la floarea soarelui după porumb) și se asigura aprovizionarea cu apa.

Nu se cultivă floarea soarelui după culturi cu boli comune, cum ar fi soia, fasolea și răpită (culturi întâlnite în arealul de cultura al florii soarelui), din cauza atacului de Sclerotinia sclerotiorum. Nu se cultivă nici după cânepa și tutun din cauza atacului de lupoaie (Orobanche spp.) sau după cartof și în, din cauza atacului de putregai cenușiu (Botrytis cinerea). Se va evita amplasarea florii soarelui după sfecla, sorg și iarba de Sudan deoarece lasa solul sărac în apă. Se va evita amplasarea culturii de floarea soarelui lângă culturi de grâu, în și mazăre la care se folosesc erbicide pe baze de 2,4 D sau MCPA, deoarece pot fi purtate de vânt și sunt fitotoxice pentru floarea soarelui. Erbicidele pe bază de prometrin aplicate la floarea soarelui sunt fitotoxice dacă sunt purtate de vânt pe culturile vecine de lucerna, sfecla și soia.

Este exclusă monocultura la floarea soarelui datorită sensibilității la atacul de boli (mâna, putregai alb, putregai cenușiu, alternarioza, pătarea brună și frângerea tulpinilor), al atacului de lupoaie și rățișoara porumbului. Datorită sensibilității ridicate la boli și lupoaie, care se combat greu pe cale chimică, floarea soarelui poate reveni pe același teren după minim 6 ani, chiar 8 ani în cazul loturilor semincere sau în condiții de irigare, când este favorizat atacul de boli. Nerespectarea acestor restricții se soldează cu scăderi semnificative de producție, care pot ajunge la 40 % în cazul monoculturii și 48 % după culturi atacate de Sclerotinia.

Floarea soarelui este o bună premergătoare pentru toate culturile, cu excepția celor care au boli comune. Floarea soarelui poate fi o bună premergătoare pentru graul de toamna dacă se recoltează până la 15 septembrie, se rezolva problema resturilor vegetale și se aplica doze mari de azot la grâu.

3.2.3 Structura culturilor- asolamentul

Tabelul 9

Suprafețe cultivate/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

[NUME_REDACTAT] 9 se poate observa că suprafața cultivată cu porumb are o tendință de creștere de-a lungul anilor, managerul luând această decizie fiind obligat de asolament.

Figura 9

Suprafețe cultivate/ani

Tabelul 10

Asolament/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Este cunoscut faptul că floarea soarelui nu suporta monocultura și randamentul este unul mai scăzut în cazul în care revine pe același teren în mai puțin de 4-6 ani. Totuși, în asolamentul prezentat s-a practicat revenirea florii soarelui pe acelasi teren după doar un an de repaus. În acest caz, se va folosi un hibrid CLEARFIELD, hibrid care se poate erbicida cu erbicidul PULSAR, pentru a combate toate rasele de [NUME_REDACTAT] și totodată mai multe specii de buruieni. S-a mai folosit și un tratament cu fungicid pentru a combate bolile apărute din cauza nerespectării perioadei de revenire pe același teren.

Tabelul 11

Soiuri cultivate/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

3.3. MATERIALELE FOLOSITE ÎN PROCESUL DE PRODUCȚIE

Tabelul 12

Îngrășăminte folosite/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Aplicarea îngrășămintelor au un rol esențial în obținerea unor producții mai mari, astfel, în anul 2010-2011 s-au aplicat la ambele culturi, la pregătirea patului germinativ, câte 150 kg/ha azotat de amoniu la porumb, respectiv 100 kg/ha de azotat de amoniu la floarea soarelui. În anii următori, managerul a hotărât schimbarea perioadei de aplicare a îngrășămintelor, și anume odată cu semănatul, astfel aplicându-se NPK fiind mai potrivit în acest caz.

Tabelul 13

Erbicide folosite/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Erbicidele folosite fac parte din categoria materialelor de calitate, având recenzii bune din partea agricultorilor romani, fiind produse de companii de renume în domeniul agricol, și anume BASF, DuPont și Syngenta.

Tabelul 14

Fungicide folosite/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Fungicidele sunt produse de companiile BASF, fiind achiziționate de la BRISE GROUP și AECTRA, plata făcându-se pe loc beneficiind de un discount de 20-25 %.

Pentru ca o campanie agricolă să se finalizeze cu succes, un rol important il constituie etapa pregatitoare, care are ca scop organizarea proceselor de muncă și de producție, astfel că în această etapă sunt întocmite cu meticulozitate fișele tehnologice pe culturi. Informațiile cuprinse în aceste fișe au rolul de a stabili cu exactitate tehnologiile utilizare, destinația producției, dar și determinarea volumului lucrărilor mecanice și manuale, cantitățile de materiale și mijloacele financiare care sunt necesare pentru aprovizionare.

Mai exact, elaborarea fișelor tehnologice se realizează respectând următorii pași:

– Lucrările tehnologice sunt înscrise în ordinea efectuării lor, dar în același timp, se precizează și perioada în care s-au executat.

– Având în vedere consumul de motorină pentru fiecare cultură, dar și prețul per litru, sunt calculate cheltuielile pentru fiecare lucrare efectuată.

– Sunt calculate cheltuielile totale pentru lucrările mecanizate, adăugându-se 15% la cheltuilile cu costul motorinei, acestea procente reprezentând lucrări de întreținere și reparații ale utilajelor.

– Sunt calculate cheltuielile privind lucrările manuale. Aici tariful pe zi/om se împarte la numărul de hectare lucrate într-o zi.

– Sunt introduse în fișele tehnologice, în ordinea în care au fost folosite la lucrările agricole, materialele, precum semințe, erbicide, îngășăminte, etc. De asemenea, prețul per UM se calculează fara Taxa pe [NUME_REDACTAT], deoarece intreprinderea este inscrisa ca platitoare de TVA, astfel că TVA-ul este recuperat.

– Cheltuielile totale pentru materialele folosite sunt calculate prin inmultirea unitatii monetare cu pretul per cantitate folosita.

– Cheltuielile total general sunt aflate din suma tuturor costurilor efecutate.

3.4. CARACTERIZAREA PRINCIPALILOR INDICATORI TEHNICO-ECONOMICI AI CULTURILOR DE PORUMB ȘI FLOAREA SOARELUI

Tabelul 17

Producții obținute la ha/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Producția obținută în exploatația familială [NUME_REDACTAT] SRL este apropiată de media producției obținută la hectar în județul Teleorman, chiar mai mare în unele cazuri. Astfel, producția de porumb în anul fost de 5000 Kg/ha (4428 Kg/ha media județului Teleorman), iar producția de floarea soarelui a fost de 2000 Kg/ha (2087 Kg/ha media județului Teleorman). Anul 2012, fiind un an slab în ceea ce privește agricultură, a adus scăderi ale producției față de anul anterior, respectiv cu 20 de procente la porumb și cu 25 de procente la floarea soarelui. Cu toate acestea, producția obținută în exploatația familială [NUME_REDACTAT] SRL a fost peste producția medie la hectar în județul Teleorman. Anul fost unul cu producții record la nivelul întregii țări, producția de porumb în exploatația analizată crescând cu 110 procente față de anul anterior, iar cea de floarea soarelui cu 60 de procente.

Figura 10

Producții obținute la ha/ani

Tabelul 18

Prețuri de comercializare/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Analizând prețurile de comercializare din exploatația familială S.C AndaAgroserv S.R.L, se poate observa că în anul 2012 a existat o creștere a prețului la ambele culturi față de anul anterior și anume prețul porumbului a crescut cu aproape 43 % iar cel al florii soarelui cu 30 %. Explicația este că anul 2012 a fost un an secetos, acest factor ducând la scăderea producției și, implicit, la creșterea prețurilor. În anul 2013 s-au înregistrat producții record la nivelul țării, acest lucru ducând la o scădere masivă a prețurilor, agricultorii fiind nevoiți să-și vândă recolta la un preț infim în comparație cu anul precedent.

Figura 11

Prețuri de comercializare/ani

Tabelul 19

Venituri totale/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Analizând veniturile din exploatația familială S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L, putem observa că porumbul aduce în anul 2011 un venit de aproximativ 170 000 lei, înregistrând în anul 2012 o creștere de 27 % și menținând aproximativ aceeași valoare în anul 2013. De cealaltă parte, floarea soarelui aduce un venit mult mai mic, de aproximativ 120 000 lei în anul 2011, având o scădere de 14 % în anul următor, 2013 aducând un plus de 4 % față de anul 2012.

În ceea ce privesc subvențiile, valorile acestora au fost în 2011 de 123.6 euro/ha, în 2012 agricultorii au primit 139.4 euro/ha iar în 2013 valoarea subvenției pe hectar a fost de aproximativ 140 euro.

Din acest venit, arendatorii au primit câte 450 lei/ha, conform contractului încheiat pe o perioadă de 3 ani între aceștia și exploatația familială S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L. Astfel, venitul înregistrat după efectuarea plăților către arendatori a fost, în anul 2011, de aproximativ 300 000 lei, având un trend ascendent în următorii doi ani, respectiv aproape 340 000 lei în anul 2012 și 345 000 lei, în anul 2013.

Figura 12

Venituri totale/ani

Tabelul 20

Cheltuieli totale/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Făcând o scurtă analiză a tabelului de mai sus, putem observa că la cultura de porumb cheltuielile au avut un trend ascendentent de-a lungul anilor, în timp ce cheltuielile pentru cultura de floarea soarelui au avut o scădere cu 10 % în anul 2012 față de anul 2011, în anul 2013 cheltuielile fiind aproape egale cu cele din 2011. Salariile au fost aceleași pe perioada celor 3 ani și anume 400 lei lunar pentru contabil și 1200 lei lunar pentru operator utilaje. În concluzie, cheltuielile totale din exploatația familială S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L au însumat aproximativ 153 000 lei în anul 2011,

157 000 lei în anul 2012 și aproape 170 000 lei în 2013.

Figura 13

Cheltuieli totale/ani

Tabelul 21

[NUME_REDACTAT]. Profit/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

În tabelul de mai sus se poate observa un lucru care la prima vedere poate părea ciudat și anume, în anul 2012 profitul este mai mare decât în anul 2011, în ciuda anului slab din punct de vedere al precipitațiilor. Explicația este următoarea: producția la porumb nu a fost atât de slabă precum se preconiza, înregistrându-se o producție de 4000 kg/ha, cu doar 1000 kg/ha mai puțin că în anul 2011, totuși, plusul de profit este dat de prețul de vânzare mare care s-a înregistrat în anul 2012 tocmai din pricina acestei secete care a redus cantitatea de grâne la nivelul întregii țări.

Profitul anului 2013 nu l-a depășit pe cel al anului 2012, chiar dacă s-au înregistrat producții record la nivelul țării. Tocmai din cauza surplusului de producție, prețurile au coborât vertiginos, iar în lipsa spațiilor de depozitare, producția a fost vândută la un preț mic, din acest motiv profitul scăzând în comparație cu anul anterior.

Figura 14

Profit/ani

Tabelul 22

Clienti/ani

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

Furnizori materiale/ani Tabelul 23

Sursa: Date furnizate de către managerul exploatației S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L.

CAPITOLUL IV. CONCLUZII ȘI PROPUNERI

In urma analizei realizate pe parcursul intregii lucrari, am ajuns la urmatoarele concluzii:

Agricultura este cea mai importanta activitate economica din judetul Teleorman, acest lucru fiind justificat de faptul ca judetul Teleorman are o suprafata agricola de aproximativ 500 mii hectare, ocupand locul 4 pe tara.

In ceea ce priveste exploatatia familiala care face obiectul studiului de caz, si anume exploatatia familiala S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L, aceasta este localizata in partea de S-V a judetului Teleorman, mai exact in sat Baneasa, comuna Salcia.

De observat este faptul ca in aceasta exploatatie sunt cultivate doar doua culturi, cea de porumb si cea de floarea soarelui, managerul considerand aceste doua culturi ca fiind cele mai profitabile.

Suprafata detinuta de exploatatia S.C [NUME_REDACTAT] S.R.L este de 95.2 hectare, suprafata luata in arenda de la taranii din comuna Salcia, care, avand o varsta inaintata sau din diverse motive, au fost in imposibilitatea de a mai lucra pamantul, astfel au preferat sa-l dea in arenda.

Rezultatele financiare inregistrate in exploatatia analizata sunt satisfacatoare, profitul realizat in anul 2011 fiind de 123 000 lei, iar in anii 2012 si 2013 valoarea profiturilor a fost apropiata, si anume aproximativ 150 000 lei.

Activitatea in exploatatia familiala S.C. [NUME_REDACTAT] S.R.L se poate imbunatati prin accesarea fondurilor europene, achizitionand in acest fel o combina de recoltat, cea aflata in prezent in parcul de utilaje agricole al exploatatiei fiind demult depasita, atat moral cat si fizic.

O alta propunere ar fi diversificarea culturilor, incluzand si cultura de grau, in acest fel eliminand in mare parte problema asolamentului, floarea soarelui fiind pretentioasa in ceea ce priveste perioada de revenire pe acelasi teren. Respectarea perioadei de revenire pe acelasi teren a culturii de floarea soarelui poate aduce o productie mai buna, implicit un profit mai mare.