Expertul Contabil Profesie Liberala, Concept, Drepturi Si Obligatii
CUPRINS
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII TEORETICE PRIVIND EXPERTUL CONTABIL
1.1.Definirea și istoricul profesiei de expert contabil
În România au existat preocupări pentru reglementarea, într-un fel sau altul, a expertizei contabile încă din primul deceniu al secolului XX.
Astfel, în anul 1907 s-au pus bazele „Uniunii absolvenților școalelor superioare de comerț” , care în februarie 1916 devine persoană juridică. În 1918 au luat ființă „Asociația titraților în științe comerciale” și „Cercul de studii comerciale”. În anul 1919 se pune in discuția Cercului de Studii comerciale problema experților contabili, hotărându-se înființarea unui corp de experți contabili.
Prin legea din 15 iulie 1921, s-a organizat Corpul de contabili autorizați și experți contabili. Prin această lege contabilul era definit ca fiind „persoana care înregistrează operațiunile comerciale după principiile contabilității”.
Legea prevede ca pentru orice expertiză de contabilitate în materie de: moratorii, falimente, procese în care este vorba de socoteli, impuneri fiscale, arbitraj, autoritățile judiciare, de arbitraj, fiscale ce servesc de un expert contabil, trecut pe tablou, tinând seama, pe cât posibil, de specialitate și folosind rotația.
Prin legea din 1921 se asigurau anumite drepturi celor ce dobândeau titlul de expert și anume: dreptul de a efectua expertize, dreptul de a fi cenzori în societățile anonime etc. Legea nu rezerva nici un rol organelor de stat în conducerea corpului și în organizarea expertizei contabile.
Corpul Contabililor Autorizați și al Experților Contabili a fost desființat în anul 1951 (Decretul 40), fără a se prevedea o altă formă organizată de efectuare a expertizelor contabile. Ministerul Finanțelor și al Justiției au luat măsuri ca expertizele contabile să fie făcute – în condițiile stabilite pe cale de instrucțiuni – de către lucrătorii contabili în activitate la diverse unități și de către pensionarii care au îndeplinit funcțiuni în legătură cu contabilitatea.
Contabilii cu drept să efectueze expertize contabile erau propuși de către ministere, Ministerul Justiției, iar acesta trimitea tuturor instanțelor judecătorești tabele cu experții contabili pe regiuni.
În anul 1953, Ministerul Finanțelor a cerut ministerelor întocmirea de noi tabele cu contabilii din ministere, întreprinderi, organizații economice și instituții, pe care îi propun să facă expertize contabile, atrăgând atenția că trebuie să cuprindă numai cele mai bune elemente, pentru a se asigura o muncă normală de efectuare a expertizelor contabile. Aceste tabele, întocmite pe regiuni și raioane, au fost depuse la Ministerul Finanțelor. Expertizele contabile se efectuau ținându-se seama numai de prevederile codurilor de procedură penală și civilă.
Atât Codul de procedură civilă, cât și Codul de procedură penală prevăd ca, atunci când pentru descoperirea adevărului, este necesară părerea unor experți, anchetatorul sau instanțele de judecată pot numi din oficiu la cererea părților, una sau trei persoane, care prin arta, profesiunea sau cunoștințele lor, sunt în măsură să îndeplinească însărcinarea ce li se încredințează.
Începând cu anul 1957, organizarea și exercitarea îndrumării și controlului metodologic al efectuării expertizelor contabile aparțin Ministerului Finanțelor, care verifică cunoștințele lucrătorilor contabili, necesare efectuării expertizelor contabile.
Conform prevederilor Decretului nr. 79/1971 și ale altor norme specifice, activitatea de expertiză contabilă judiciară bazată pe dispozițiile procesuale, se desfășoară pe plan central prin Biroul central pentru expertize contabile din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor.
În ianuarie 1990 a fost legalizată de judecătoria sectorului 1 București, Asociația generală a experților tehnici și contabili care avea în vedere asigurarea autonomiei și independenței activității de expertiză.
În noile condiții din România, deschise de Revoluția din Decembrie 1989, încurajarea și stimularea liberei inițiative, impun alte reglementări referitoare la existența și funcționarea experților.
1.2. Calitatea de expert contabil
Profesia de expert contabil se exercită de către persoanele care au această calitate în condițiile prevăzute de ordonanța nr. 65/1994 din 19.08.1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați, actualizată și modificată.
Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condițiile legii și are competența profesională de a verifica și de a aprecia modul de organizare și conducere a activității economico-financiare și de contabilitate, de a supraveghea gestiunea societăților comerciale și de a verifica legalitatea bilanțului contabil și a contului de profit și pierdere. Expertul contabil poate, de asemenea, să organizeze și să conducă contabilitatea societăților comerciale și să analizeze, prin procedee specifice contabilității, situația economică, financiară și fiscală a acestora.
1.2.1. Accesul la profesia de expert contabil
Examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil se organizează de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, denumit în continuare Corpul.
Comisia Centrală de stabilire a subiectelor de examen, denumită în continuare Comisia Centrală, se stabilește prin ordin comun al Ministrului Economiei și Finanțelor și al Ministrului Educației, Cercetării și Tineretului, iar comisiile de examinare se stabilesc prin hotărâre a Consiliului Superior al Corpului în calitatea sa de organizator al examenului.
În comisiile de examinare vor fi numite cadre universitare, experți contabili, câte un reprezentant al Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Justiției, specialiști în domeniul disciplinelor de examen și Directorul Executiv al Filialei Corpului din județul, și, respectiv, din municipiul București, în a cărei rază teritorială se organizează examenul de admitere.
În vederea numirii comisiilor de examinare, Corpul va solicita Ministerului Economiei și Finanțelor și Ministerului Justiției să își desemneze reprezentantul, cu 30 de zile înainte de data examenului de admitere; ministerele respective vor răspunde solicitărilor Corpului cu cel puțin 15 zile înainte de data examenului de admitere.
Se pot prezenta la examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 4 si 5 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 republicată. Înscrierea la examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil se face pe baza unei cereri care se depune la sediul filialei corpului în a cărei rază teritorială își are domiciliul candidatul. În cererea de înscriere candidatul își va exprima opțiunea pentru un centru de examen dintre cele stabilite de Corp și afișate în loc vizibil la sediul tuturor filialelor.
Pentru susținerea examenului de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil, cererea de înscriere este însoțită de:
certificatul medical din care să rezulte că solicitantul are capacitate de exercițiu deplină;
curriculum vitae completat și semnat pe propria răspundere de către solicitant;
copie legalizată de pe actul de studii, din care să rezulte că solicitantul are studii economice superioare, cu diplomă recunoscută de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului;
certificate de cazier judiciar, cu termenul de valabilitate neexpirat;
două fotografii tip buletin.
Ca urmare a înscrierii, candidații primesc legitimații cu fotografia personală,
cuprinzând numele și prenumele, numărul din catalog, județul din care provin și profesia pentru care optează.
1.2.1.1. Disciplinele examenului de admitere
Disciplinele examenului de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil sunt: contabilitate, fiscalitate, drept, evaluare economică și financiară a întreprinderilor, audit, expertiză contabilă și doctrină și deontologia profesiei contabile.
Tematica și bibliografia pe baza cărora se pregătesc candidații se stabilesc de Corp, cu avizul Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru fiecare disciplină. Acestea vor fi actualizate permanent, vor fi publicate în revista editată de Corp și vor fi afișate la sediul fiecărei filiale cu cel puțin 60 de zile înainte de fiecare sesiune de examen.
Condițiile pentru a accede ca persoană fizică la profesia de expert contabil sunt:
Până în anul 2000:
– sănătate în îndeplinirea condițiilor impuse;
– deținerea de studii economice superioare, specializarea finanțe-contabilitate cu o vechime de minim trei ani în serviciile de specialitate, minim cinci ani pentru alte specialități;
– cazier judiciar curat (fără antecedente penale);
– promovarea examenului de expert organizat, centralizat de către C.E.C.C.A.R. sau de către filialele C.E.C.C.A.R.
După anul 2000:
– sănătate în îndeplinirea condițiilor impuse;
– deținerea de studii economice superioare, specializarea finanțe-contabilitate cu o vechime de minim trei ani în serviciile de specialitate, minim cinci ani pentru alte specialități;
– cazier judiciar curat (fără antecedente penale);
– examen de accedere la stagiul de expert contabil, stagiul fiind de trei ani, cu verificări semestriale și cu un examen de aptitudini la sfârșitul celor trei ani.
După anul 2005:
– sănătate în îndeplinirea condițiilor impuse;
– deținerea de studii economice superioare, specializarea finanțe-contabilitate;
– cazier judiciar curat (fără antecedente penale);
– examen de accedere la stagiul de expert contabil, stagiul fiind de trei ani, cu verificări semestriale și cu un examen de aptitudini la sfârșitul celor trei ani, deci sunt aceleași condiții ca cele după anul 2000, cu excepția vechimii.
1.2.1.2. Stabilirea subiectelor pentru examenul de admitere
Subiectele pentru examenul de admitere se stabilesc pentru fiecare sesiune de către o Comisie Centrală. Persoanele care fac parte din Comisia Centrală de stabilire a subiectelor de examen nu vor face parte din comisiile de examinare. Subiectele pentru disciplinele care fac obiectul probelor scrise sunt unice pe țară și se elaboreaza în cel puțin 30 de variante care să acopere tematica și bibliografia obligatorii, valabile pentru sesiunea respectivă.
Președintele Comisiei Centrale extrage cel puțin 15 variante, cuprinzând subiectele elaborate pentru fiecare probă scrisă și le multiplică într-un număr egal cu numărul de candidați rezultat prin raportarea numărului total de candidați la nivelul țării la numărul de variante reținute de Comisia Centrală pentru sesiunea respectivă.
Subiectele se sigilează în plicuri separate, pe variante, asigurându-se confidențialitatea. Plicurile se predau sub semnătura fiecărui președinte al comisiei de examinare, cu cel mult 48 de ore înaintea datei de organizare a examenului de admitere; plicurile, cuprinzând subiectele la probele scrise se desigilează în prezența comisiilor de examinare și a candidaților.
1.2.1.3. Probele de examen
Verificarea nivelului de pregătire teoretică a candidaților se face prin examen scris, diferențiat în funcție de profesia pentru care a optat candidatul, expert contabil sau contabil autorizat. Pentru admiterea la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil, candidatul trebuie să completeze o cerere de înscriere (vezi anexa nr. 5), examenul de admitere constând în susținerea a două probe scrise, cuprinzând subiecte din disciplinele:
a) contabilitate, fiscalitate, drept, cu o durată de 6 ore pentru elaborarea răspunsurilor;
b) evaluare economică și financiară, Audit financiar-contabil, Control financiar, Doctrină și Deontologie profesională, sau Expertiză contabilă cu o durată de 4 ore pentru elaborarea răspunsurilor.
Aprecierea răspunsurilor candidaților se face cu note de la 1 la 10, la fiecare disciplină, conform grilei stabilite de Comisia Centrală numită. Se declară admiși candidațiiă numită. Se declară admiși candidații care obțin cel puțin media 7 și minimum nota 6 la fiecare disciplină. Rezultatele se afișează în cel mult 20 de zile de la susținerea examenului. Pe baza notelor înscrise în catalogul examenului de admitere, semnat de toți membrii comisiei de examinare, președintele și secretarul acesteia întocmesc procesul-verbal de stabilire a rezultatului examenului de admitere în 3 exemplare, din care: originalul se transmite departamentului de specialitate din cadrul Corpului, un exemplar se afișează la sediul filialei din județ, respectiv din municipiul București, la care s-a organizat examenul de admitere și un exemplar se arhivează la aceeași filială.
Împotriva rezultatului obținut candidații pot face contestații, în termen de 24 de ore de la afișarea rezultatelor, pe care le depun la președintele comisiei de examinare. Acesta, împreună cu membrii examinatori la disciplinele contestate vor reexamina lucrările și vor comunica celor în cauză rezultatul, în termen de 48 de ore de la depunerea contestațiilor, făcând mențiune despre aceasta în procesul-verbal de stabilire a rezultatului examenului de admitere. Hotărârile stabilite în aceste condiții rămân definitive.
Secretarul comisiei de examinare are obligația ca, în termen de 20 de zile de la data la care comisia de examinare și-a încetat activitatea, să comunice filialei la care s-au înscris candidații rezultatele obținute de aceștia pe baza procesului-verbal.
Candidaților declarați admiși de către comisiile de examinare li se eliberează certificate de promovare a examenului, în termen de 30 de zile, de la filiala unde au susținut examenul de admitere în vederea obținerii calității de expert contabil și, respectiv, de contabil autorizat. În baza certificatului de promovare a examenului de admitere, candidatul poate să se înscrie în evidența filialei, să efectueze stagiul de 3 ani și să susțină examenul de aptitudini în vederea accesului la profesia de expert contabil.
Certificatele de promovare a examenului de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil se tipăresc și se numerotează în regim special, potrivit modelului prevăzut în anexa numărul 6.
1.2.2. Exercitarea profesiei de expert contabil
Expertul contabil sau contabilul autorizat trebuie să fie și să se manifeste liber față de orice interes care este incompatibil cu integritatea, obiectivitatea și, în general, cu independența profesională.
Exercitarea profesiei de expert contabil se face cu respectarea principiului independenței profesiei; expertul contabil nu trebuie niciodată să se găsească în situații de conflict de interese și în nici o altă situație care ar putea aduce atingere integrității și obiectivității sale.
Exercitarea profesiei de expert contabil și de contabil autorizat constituie o latură importantă a activității acestor specialiști, profesioniști, care în mod normal se cuvenea a fi abordată în ideea completării și modificării prevederilor legale din anul 1994, în sensul că, de fapt, în acest răstimp s-au cristalizat o serie de situații inacceptabile în definirea cât mai clară și mai ales logică și firească a rolului și locului profesiei de expert contabil și de contabil autorizat în contextul reglementărilor privitoare la reforma economică și mai ales în direcția definirii profesiei libere de expert contabil și de contabil autorizat în adevăratul sens al cuvântului și al legii, în mod similar cu reglementările privitoare la profesia de avocat, notar public, medic etc., unde nu încape nici un fel de discuție că poți fi în același timp și liber-profesionist, și salariat, de cele mai multe ori la instituțiile statului.
Din acest punct de vedere, articolul 11 din Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 prevedea doar faptul că, „experții contabili și contabilii autorizați nu pot să efectueze lucrări pentru agenții economici sau pentru instituții unde sunt salariați și nici pentru cei cu care acestea sunt în raporturi contractuale sau se află în concurență”, așa-zise incompatibilități care, nici pe departe nu puteau fi considerate valențe ale liberei profesii în domeniu.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 89/1998, dar mai ales prin Legea nr. 186/1999, prevederile articolului 11 au fost definite printr-un ansamblu de mai multe trepte logice, care determină din ce în ce mai concret interdicțiile și incompatibilitățile ce trebuiesc respectate în vederea asigurării caracterului liber al acestei profesii, după cum urmează:
Prima treaptă
Interzicerea efectuării de lucrări pentru agenții economici sau pentru instituțiile la care sunt salariați și pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurență.
Treapta a doua
Interzicerea efectuării de lucrări pentru agenți economici în cazul în care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, sau soți ai administratorilor.
Treapta a treia
Interzicerea efectuării de lucrări în situația în care există elemente care atestă starea de conflict de interese sau de incompatibilitate.
Treapta a patra
Interdicția exercitării atribuțiilor conferite de această calitate pe durata în care desfășoară orice activitate salarizată în afara C.E.C.C.A.R. sau activitate comercială, cu excepția activităților didactice, literare, publicistice în domeniu și cea de parlamentar, consilier local sau județean, pe durata mandatului, aceste prevederi având aplicabilitate începând cu exercițiul financiar al anului 2000.
Treapta a cincea
Activitatea de cenzor poate fi desfășurată, potrivit legii, de către experții contabili, contabilii autorizați cu studii superioare, persoanele cu studii economice superioare, cu diplomă recunoscută de Ministerul Educației Naționale și cu practică în activitatea financiar-contabilă de cel puțin cinci ani, precum și de către societățile comerciale de expertiză contabilă.
TR. I
TR.II
TR. III
TR. IV
TR. V
Figura 1.1. Treptele logice care determină interdicțiile și incompatibilitățile ce trebuiesc respectate în vederea asigurării caracterului liber al profesiei de expert contabil
Desigur că asimilarea și compararea profesiei libere de expert contabil și contabil autorizat cu profesii similare, cum ar fi cea de avocat, notar public, medic, inginer etc., au o bază principială și juridică și au o legătură nemijlocită cu aplicarea unor dispoziții legale organice, cum ar fi cele privind organizarea entităților și desfășurarea activităților, atribuțiile și răspunderile juridice și de apartenență la o organizație profesională legal constituită, reglementările-cadru privind fiscalitatea – impozite si taxe etc. În același timp avem în vedere, specificul pe care îl are profesia de expert contabil și contabil autorizat, acela că, spre deosebire de toate celelalte la un loc, domeniul acestei activități nu se întinde numai asupra unor sectoare și domenii stricte, ca cele menționate mai sus exemplificative, căci liber-profesionist poate fi și un zootehnist, medic veterinar etc., ci se manifestă și se aplică în toate sectoarele și categoriile de entități economico-sociale, fie că sunt entități economice din industrie, construcții, transporturi, agricultură, turism, comerț exterior etc., fie că sunt instituții publice și, nu în ultimul rând, asociații, fundații și alte organizații neguvernamentale.
Tocmai de aceea, considerăm că au existat și mai există încă greutăți în liberalizarea deplină a profesiei, fără însă a crede cineva că de această situație, obiectivă într-un anumit sens, nu s-a profitat în a monopoliza , a acapara pe diferite căi, multe dintre ele mai puțin ortodoxe, piața așa-zis liberă de efectuare a lucrărilor privind ansamblul drepturilor profesioniștilor, experților contabili și contabililor autorizați.
În această zonă sensibilă se întrepătrund și se condiționează o serie întreagă de întrebări și probleme, metode și soluții care, dacă se adoptă și se aplică ferm, pot da un sens pozitiv reglementărilor care ne îndeamnă să construim un edificiu pe cât de frumos, pe atât de eficient, al profesiei libere de expert contabil și contabil autorizat, edificiu care în mod obligatoriu trebuie să se caracterizeze prin:
1. deplina cinste și corectitudine în organizarea și desfășurarea întregului proces obiectiv de accedere la profesia liberă de expert contabil și contabil autorizat;
2. organizarea riguroasă a evidenței membrilor organizației profesionale, a documentelor și actelor care atestă, în corelație directă și nemijlocită cu legile financiare, contabile, fiscale etc., calitatea, competența, capacitatea de a exercita profesia și îndeplinirea condițiilor anuale de licență în profesie;
3. deschiderea deplină, totală transparentă prin publicarea și cunoașterea obligatorie de către entitățile economice și sociale a experților contabili și contabililor autorizați care îndeplinesc condițiile în vederea exercitării profesiei.
În aceeași accepțiune se pune problema și cu instituțiile statului beneficiare de lucrări ale experților contabili și contabililor autorizați, la care transparența și legalitatea trebuie să vizeze cel puțin publicarea în toate locurile disponibile a Tabloului cu membrii C.E.C.C.A.R. care au dreptul de a efectua expertize contabile judiciare și alte lucrări în anul respectiv, cu viza anuală pentru exercitarea profesiei, din care să se recomande și apoi să se publice cei desemnați, termenul lucrării, onorariul stabilit etc.
O importanță deosebită o are acțiunea organelor fiscale și în general ale Ministerului Finanțelor Publice, care trebuie să introducă și să publice în mod concret și exact numele experților contabili și contabililor autorizați cu drept de exercitare a profesiei, lucrările executate, entitățile economice la care au fost executate, onorariile stabilite și plătite, achitarea obligațiilor fiscale către stat și, nu în ultimul rând, asigurarea unei legături permanente și la termenele stabilite cu organele C.E.C.C.A.R. din județ, pentru schimbul de date care să asigure cunoașterea de către organizația profesională a activității fiecărui membru, a lucrărilor executate, a calității lor, a veniturilor realizate etc.
Relațiile experților contabili, contabililor autorizați și societăților comerciale de profil cu clienții se stabilesc prin contract scris de prestări de servicii, semnat de ambele părti. De asemenea, profesia de expert contabil sau contabil autorizat poate fi exercitată individual, prin cabinete, sau printr-o societate comercială de profil înființată conform legii.
Pentru onorariile stabilite prin contract încheiat cu operatorii economici se emit, de către societățile comerciale, la terminarea lucrărilor, facturi sau chitanțe, potrivit legii. Obligația calculării și vărsării impozitului aferent sumelor plătite experților contabili drept onorarii de către societăți comerciale revine acestora, iar încasarea onorariului se va face de către executantul lucrării direct de la beneficiar, în cazul în care aceasta este persoana juridică, după ce s-a reținut impozitul pe venit spre a se vărsa la buget. În cazul în care onorariul se încasează de la o persoană fizică, expertul contabil este obligat la stabilirea impozitului datorat pentru onorariul încasat și la depunerea acestuia la organul autorizat să îl încaseze.
Conform Ordonanței Guvernului nr. 65/1994, republicată, lucrările ce se pot executa, fără a fi limitative, de către experții contabili în cadrul contractelor de prestări de servicii sunt:
a) Ținerea sau supravegherea contabilității și întocmirea situațiilor financiare:
– acordarea asistenței privind organizarea și ținerea contabilității, inclusiv în cazul sistemelor informatice;
– elaborarea și punerea în aplicare de: procedee contabile, planul de conturi adaptat unității, contabilitatea de gestiune, tabloul de bord, control de gestiune și control prin buget, în baza și cu respectarea normelor generale;
b) Efectuarea de analize economico-financiare, ca:
– analiza structurilor financiare;
– analiza gestiunii financiare și a rentabilității capitalului investit;
– tehnici de analiză și de gestiune a fondului de rulment;
– elaborarea de tablouri de finanțare și planuri de trezorerie;
– elaborarea de tablouri de utilizări și resurse;
– asistență în prevenirea și înlăturarea dificultăților unității;
c) Efectuarea de audit financiar-contabil, ca:
– diagnostic financiar – creșterea, rentabilitatea, echilibrul și riscurile financiare;
– audit intern – organizarea sau controlul regularității și sincerității sistemului;
– studii, asistență pentru realizarea de investiții financiare;
– audit statutar și certificarea bilanțului contabil, cu respectarea reglementărilor specifice;
d) Efectuarea de evaluări potrivit standardelor internaționale de evaluare, ca:
– evaluări de bunuri și active patrimoniale;
– evaluări de întreprinderi și de valori mobiliare, pentru vânzări, succesiuni, partaje, donații sau la cererea celor interesați;
– evaluări de elemente intangibile;
e) Efectuarea de expertize contabile dispuse de organele judiciare sau solicitate de persone fizice ori juridice, în condițiile prevăzute de lege, ca:
– expertize amiabile (la cerere);
– expertize contabil-judiciare;
– arbitraje în cauze civile;
– expertize de gestiune;
f) Executarea de lucrări cu caracter financiar-contabil, ca:
– întocmirea de situații periodice;
– consolidarea conturilor și bilanțului;
– întocmirea de planuri de finanțare pe termen mediu și lung;
g) Executarea de lucrări cu caracter fiscal, ca:
– studii și consultații pe probleme de ordin fiscal;
– participarea la întocmirea și depunerea declarațiilor fiscale;
– asistență în probleme de TVA și impozite;
– fiscalitate imobiliară;
– asistență în aplicarea tarifului vamal;
– asistarea contribuabilului cu ocazia verificărilor;
– vizarea declarațiilor fiscale anuale ale operatorilor economici;
h) Efectuarea de lucrări de organizare administrativă și informatică, cum ar fi:
– organigrame, structuri, definiri de funcții;
– legături între servicii, circulația documentelor și informațiilor;
– mecanizarea și automatizarea prelucrării informațiilor, alegerea echipamentelor;
– analiza și organizarea fluxului informațional;
– alegerea softurilor necesare;
– formarea profesională continuă;
i) Îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în mandatul de cenzor la societățile comerciale, conform prevederilor legale;
j) Îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în procedurile de reorganizare judiciară și faliment, cum ar fi:
– efectuează lucrări cu privire la reflectarea în contabilitate a principalelor operațiuni de fuziune, divizare, dizolvare și lichidarea societăților comerciale, precum și retragerea sau excluderea unor asociați din cadrul societăților comerciale;
k) Acordarea de asistență de specialitate necesară pentru înființarea și reorganizarea societăților comerciale, cum ar fi:
– activități de studiere a pieței și de sondare a opiniei publice;
– studii de fezabilitate la înființarea întreprinderilor;
– activități ale holdingurilor;
l) Efectuarea pentru persoane fizice și juridice a oricărui serviciu profesional care presupune cunostințe de contabilitate.
1.2.3. Recomandarea, numirea, incompatibilitatea, abținerea și recuzarea expertului contabil
Expertizele contabile pot fi efectuate de către persoana care are calitatea de expert contabil, cu care figurează în evidența Biroului central pentru expertize contabile. În cazuri excepționale, expertizele pot fi efectuate și de specialiști de înaltă calificare (academicieni, profesori și conferențiari din învățământul superior, doctori în economie), neînscriși în evidența Biroului central pentru expertize contabile.
Recomandarea experților contabili se face de către serviciile locale pentru expertize contabile și, în cazuri excepționale, de către Biroul central pentru expertize contabile, la solicitarea organelor care au dispus efectuarea expertizei.
Recomandarea este operațiunea prin care, la solicitarea beneficiarului de expertiză contabilă judiciară (instanțele judecătorești și organele de cercetare penală) biroul juridic de expertiză judiciară de pe lângă tribunalele județene, cu consultarea filialei C.E.C.C.A.R. județene a tematicii ce trebuie expertizată și a specialității expertului contabil, transmit acesteia numele și prenumele expertului contabil pe care îl consideră potrivit în îndeplinirea misiunii ce i se va încredința.
Alegerea experților contabili în vederea recomandării către organele în drept se face în funcție de:
specializarea expertului;
– competența și experiența expertului în raport cu domeniul în care urmează a se efectua expertiza;
necesitatea de asigurare a efectuării în teren a expertizei contabile;
evitarea încărcării prea mari a unor experți;
– atragerea unui număr cât mai mare de experți în efectuarea expertizelor contabile.
Expertul contabil trebuie să fie înscris în Tabloul Experților Contabili, să facă parte din categoria experților contabili activi (adică, cu drept de lucru și cu cotizația achitată la zi), respectiv să „trăiască” exclusiv din activități liberale.
În funcție de domeniul expertizat la biroul județean de expertiză sunt așa zise „specializări” pe domenii:
Contabilitate;
Finanțe;
Contabilitate internă de gestiune;
Financiar;
Finanțe locale etc.
Experții contabili care au asemenea specializări figurează pe listele de recomandare ale acestui birou.
În funcție de complexitatea domeniului, numărul experților recomandați poate varia între 1-3 experți. Pentru a se asigura o democrație în ceea ce privește activitatea de expertiză contabilă judiciară, părțile angrenate în procesul judiciar sau cercetare penală pot să-și desemneze tot dintre experții contabili activi un „reprezentant” al lor, acesta fiind un drept al părții, care nu poate fi restrâns de organele care dispun efectuarea expertizei.
Prin noțiunea de reprezentant nu vom înțelege faptul că expertul contabil în cauză își va încălca juramântul deontologia profesională și va stabili în mod subiectivist concluzii ca să avantajeze partea ce l-a ales, ci se consideră ca o siguranță în procesul de expertizare a domeniului și de finalizare a lucrării de expertiză.
Numirea este operațiunea prin care beneficiarul expertizei contabile judiciare, din recomandările primite desemnează expertul contabil care să efectueze expertiza contabilă.
Refuzul de a efectua expertiza contabilă din partea expertului contabil numit poate fi acceptat numai în cazul în care acesta demonstrează că are motive temeinice cum ar fi: boală, concediu de odihnă, sarcini obștești, sarcini profesionale sau se găsește în stare de incompatibilitate.
Prin incompatibilitate se înțelege situația în care expertul contabil se află în imposibilitatea efectuării expertizei contabile judiciare din următoarele motive, respectiv situații:
a declanșat acțiunea penală;
a emis mandate de arestare;
a dispus trimiterea în judecată;
a pus concluzii în fond în calitate de procuror, sau a fost judecător;
– a fost martor sau reprezentant expert recomandat de o parte sau este apărător a unei părți;
este interesat în soluționarea cauzei într-un anumit mod;
face parte din sistemul organizatoric a uneia din părți;
s-a pronunțat asupra unor aspecte existente în dosarul respectiv;
este sau a îndeplinit calitatea de organ de control;
– este personal tehnic de specialitate și a participat ca executant la întocmirea actelor primare – evidența tehnico-operativă, ține contabilitatea unei părți;
– calitatea de martor este cu prioritate aleasă și exclude de la început posibilitatea desfășurării unei activități de expertiză contabilă.
Recuzarea este operațiunea prin care una din părți, cunoscând anumite condiții de ordin subiectiv a unui expert contabil judiciar I se interzice posibilitatea elaborării expertizei contabile.
Recuzarea se formulează oral sau scris, cu arătarea cazului de incompatibilitate care constituie motivul recuzării în cursul urmăririi penale și judecătorești, de către oricare dintre părți.
Expertul contabil poate fi recuzat din următoarele motive:
el, soțul, ascendenți sau descendenți ai lor au un interes în judecarea cauzelor;
este soție, rudă sau afin până la al IV-lea grad cu partea în cauză;
– între el și una din părți a existat o judecată, un aspect de natură penală în ultimii cinci ani;
este tutore, curator sau consilier al unei părți;
și-a spus părerea în cauza ce se judecă;
a primit de la una din părți daruri sau promisiuni de daruri;
vrăjmășie între el sau una din rudele sale pâna la al IV-lea grad.
1.2.4. Drepturi, obligații și interdicții ale expertului contabil
Expertul contabil numit să efectueze expertiza contabilă are următoarele drepturi:
– să examineze dosarul cauzei și alte lucrări necesare;
– să participe la stabilirea obiectivelor expertizei și să solicite organului care a dispus expertiza, reformularea, sau completarea obiectivelor;
– să primească cu avizul organului care a dispus efectuarea expertizei lămuriri și explicații de la părți;
– să solicite efectuarea controlului în cazul în care consideră că expertiza nu se poate efectua fără un prealabil control;
– să fie remunerat pentru munca depusă.
Expertul contabil numit să efectueze expertiza contabil are următoarele obligații:
– să sesizeze organul juridic dacă se află în situația de abținere sau recuzare;
– să aplice principiul de imparțialitate în activitatea de expertiză;
– să execute personal, cu competență și la termen, mandatul încredințat de organul juridic;
– să respecte normele legale privind expertiza contabilă;
– să se prezinte la chemările organului juridic pentru a da explicații suplimentare, a completa raportul de expertiză, sau a efectua o expertiză suplimentară.
Expertul contabil are următoarele interdicții:
– să încredințeze unei alte persoane efectuarea expertizei pentru care a fost numit;
– să divulge datele de care a luat cunostință cu ocazia îndeplinirii sarcinii primite;
– să ridice și să păstreze la domiciliul său dosarul cauzei sau materialul din acesta;
– să divulge de la părți acte de orice fel pe care să le depună la dosarul cauzei sau să le atașeze la raportul de expertiză;
– să efectueze controlul financiar de gestiune, inventarierea sau aducerea la zi a evidențelor contabile;
– să ia explicații scrise de la părți sau de la terți și să solicite acestora viza lucrărilor de expertiză;
– să elibereze părților în cauză sau terților, copii după raportul de expertiză.
1.2.5. Răspunderea expertului contabil
În situația în care se face vinovat de abateri comise în exercitarea sarcinilor primite, de nerespectarea normelor legale, expertul contabil răspunde disciplinar, contravențional și penal.
În exercitarea profesiei, experții contabili și contabilii autorizați răspund disciplinar, administrativ, civil și penal, după caz, potrivit legii.
Sancțiunile disciplinare ce se aplică experților contabili și contabililor autorizați în raport cu gravitatea abaterilor săvârșite sunt următoarele:
– mustrare;
– avertisment scris;
– suspendarea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat pe o perioadă de la trei luni la un an;
– interzicerea dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat.
Exercitarea oricărei atribuții specifice calității de expert contabil și de contabil autorizat de către persoane neautorizate sau care se află într-o situație de incompatibilitate constituie infracțiune și se sancționează potrivit legii penale.
Fapta săvârșită de un membru al Corpului prin care se încalcă dispozițiile legii, ale Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, ale Codului de conduită etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați și ale hotărârilor organelor de conducere ale Corpului constituie abatere disciplinară.
Constituie abateri disciplinare faptele care se referă la:
– comportament necuviincios față de membrii Corpului, reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice, sau față de alți participanți la reuniunile de lucru ale organelor de conducere și control ale Corpului;
– absența nemotivată de la adunarea generală a filialei sau de la conferința națională;
– nerespectarea dispozițiilor Codului privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați referitoare la publicitate;
– absența nejustificată de la cursurile de pregătire și perfecționare profesională reglementate prin normele emise de Corp;
– prestarea de servicii de contabilitate fără contract scris cu clienții sau pe bază de contract în care nu a fost înscrisă calitatea profesională a celui care-l încheie, expert contabil sau contabil autorizat;
– nerespectarea obligatorie de păstrare a secretului profesional;
– nedeclararea sau declararea parțială a venitului în scopul sustragerii de la plata cotizației prevăzute de normele Corpului;
– nedepunerea în termenul stabilit la filiala Corpului a fișei pentru acordarea vizei anuale pentru exercitarea profesiei;
– efectuarea de lucrări specifice profesiei pentru unitățile unde sunt salariați sau pentru cele cu care sunt în raporturi contractuale sau se află în concurență;
– refuzul de a pune la dispoziția organelor de control ale Corpului documentele privind activitatea profesională;
– declarații neconforme realității în relațiile cu Corpul sau cu terții în vederea producerii de consecințe juridice și orice alte încălcări ale conduitei etice și profesionale.
La stabilirea și aplicarea sancțiunilor disciplinare se va ține seama de gravitatea faptei și de urmările acesteia, precum și de persoana celui în cauză.
Tabelul 1.2.1.
Sancțiunile abaterilor disciplinare
Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România – Capitolul VII
1.3. Conduita etică și profesională a expertului contabil
Dintre atribuțiile Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați care au o conotație aparte, deși toate își au importanța lor, sunt de menționat cele privitoare la personalitatea, comportamentul și specificul profesiei de expert contabil și contabil autorizat, care se concretizează prin următoarele:
– elaborează și publică normele privind activitatea profesională și conduita etică a membrilor Corpului;
– apără prestigiul și independența profesională a membrilor săi în raporturile cu autoritățile publice, organismele specializate și cu alte persoane fizice și juridice din țară și străinătate.
Conferința Națională a Corpului din anul 1995 a aprobat în același timp, dar și pe același plan, constituind anexe de același rang ale Hotărârii Conferinței Naționale, atât regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, cât și codul privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați.
Gândirea în această direcție o abordăm deoarece:
– oricât de bine pregătit profesional, oricâtă experiență ar avea în activitatea sa, un expert contabil sau contabil autorizat nu va putea fi recunoscut ca atare, ca profesionist, dacă nu dă dovadă și de o conduită etică corespunzătoare principiilor din această reglementare;
– în același fel se poate discuta și despre un alt membru al Corpului care are un comportament civilizat, este receptiv la observațiile celor cu care lucrează, dar se dovedește de fapt că are lacune în pregătirea profesională, în cunoașterea la zi a noilor reglementări;
– în context, acordarea aceleiași importanțe acestor două laturi ale personalității experților contabili și contabililor autorizați înseamnă a exista un flux în ambele sensuri ale profesioniștilor noștri, în așa manieră încât, îmbinând profesionalismul cu trăsăturile condiției etice, ale personalității și psihologiei membrilor Corpului, aceștia să fie în societatea românească profesioniști apreciați și respectați.
Tot în aceeași direcție se cuvine a reliefa prevederea din Legea Corpului prin care, după înscrierea în Tabloul Corpului, atunci când s-a oficializat calitatea de membru a organizației profesionale – C.E.C.C.A.R. – fiecare expert contabil și contabil autorizat semnează legământul de credință față de Corp și societate, materializat în jurământul scris pe care-l depun organelor Corpului după următoarea formulă:
„JUR SĂ APLIC ÎN MOD CORECT ȘI FĂRĂ PĂRTINIRE LEGILE ȚĂRII, SĂ RESPECT PREVEDERILE REGULAMENTULUI CORPULUI EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI ȘI ALE CODULUI PRIVIND CONDUITA ETICĂ ȘI PROFESIONALĂ A EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI, SĂ PĂSTREZ SECRETUL PROFESIONAL ȘI SĂ ADUC LA ÎNDEPLINIRE CU CONȘTIINCIOZITATE ÎNDATORIRILE CE ÎMI REVIN ÎN CALITATE DE EXPERT CONTABIL (CONTABIL AUTORIZAT). ”
1.4. Principiile fundamentale ale relațiilor profesionale
Obiectivele și principiile fundamentale sunt valabile pentru toți profesioniștii contabili, indiferent dacă practică în calitate de liber profesioniști sau ca angajați în diferite entități economice sau sociale.
Principiile fundamentale care se definesc în cartea de căpătâi a experților contabili și contabililor autorizați, principii ale eticii și conduitei acestora în relațiile profesionale și umane cu cei cu care se află în relații contractante, se referă la:
Integritate
– Expertul contabil sau contabilul autorizat trebuie să fie cinstit, drept și sincer în executarea lucrărilor contractate și în relațiile cu partea respectivă.
Obiectivitate
– Membrii Corpului au menirea de a combate acțiunile celor cu care se află în relații, dar care îi împiedică să fie obiectivi în aprecierea situației unității.
– Comportamentul său trebuie să dea dovadă de imparțialitate atât în verificarea efectuată, cât și la întocmirea rapoartelor.
Independența
– Expertul contabil sau contabilul autorizat, în exercitarea profesiei, trebuie să fie și să se manifeste liber față de orice interes, oricare ar fi realitatea, ca fiind incompatibil cu integritatea și obiectivitatea:
• implicarea financiară directă sau indirectă în activitatea unui client;
• participarea la conducerea unității în cauză sau ca angajat al acesteia;
• acte de comerț sau slujbe asigurate care pot duce la conflicte de interese;
• incidența relațiilor familiale și personale;
• acceptarea executării de lucrări în baza unor onorarii eventuale, neprecizate anticipat, prin contract.
Secretul profesional
– Membrii Corpului trebuie:
• să respecte caracterul confidențial al informațiilor obținute cu ocazia executării lucrărilor;
• să nu divulge terților informațiile obținute;
• de la cele mai sus, excepție pot face cazurile când a fost autorizat în acest scop sau dacă intră sub incidența legii, de exemplu nedenunțarea unor infracțiuni.
Normele de lucru
– Experții contabili și contabilii autorizați au obligația ca lucrările pe care le efectuează să fie întocmite și prezentate în conformitate cu normele tehnice și profesionale elaborate de Corp.
Competența profesională
– Experții contabili și contabilii autorizați au obligația:
• să-și mențină și să-și perfecționeze nivelul de competență în toată cariera;
• să nu efectueze decât lucrările pe care le pot realiza cu competență profesională.
Comportarea deontologică
– Membrii Corpului trebuie:
• să se comporte în mod compatibil cu buna reputație a profesiunii;
• să se abțină de la fapte care să aducă atingere reputației sale profesionale.
În vederea aplicării riguroase a principiilor fundamentale, trebuie realizate următoarele deziderate:
a) Apărarea onoarei și independenței Corpului și realizarea lucrărilor la un nivel calitativ superior.Aceasta se asigură prin calitatea membrilor săi:
– știința, competența și conștiința profesională;
– independență spirituală și dezinteres material;
– moralitate, probitate și demnitate.
Dezvoltarea și aplicarea acestor calități se pot manifesta în următoarele direcții:
– îmbogățirea permanentă a cunoștințelor profesionale și de cultură generală capabile să-i întărească discernământul;
– examinarea cu toată atenția a fiecărei operațiuni și situații, pentru a-și fundamenta o opinie personală;
– să-și exprime prin reținere opiniile, și să pronunțe cu sinceritate, fără ocolișuri, exprimându-și, atunci când este cazul, rezerve asupra ipotezelor și concluziilor formulate;
– să nu dea ocazia de a nu putea să-și exprime deschis gândurile sau de a fi supus îngrădirii îndatoririlor sale;
– în exercitarea profesiei să considere că independența trebuie să se manifeste în deplinătatea acesteia;
– membrii Corpului sunt obligați să execute lucrările lor după tehnicile, regulile, și normele științei contabilității și după celelalte reglementări în domeniu.
b) Corpul trebuie să asigure protecția fiecărui membru al său, precum și a terților, acesta fiind garant:
1) Pentru public, în ceea ce privește calitatea și fiabilitatea lucrărilor executate de experții contabili și contabilii autorizați;
2) Pentru membrii Corpului, prin asigurarea liberei concurențe în alegerea clienților, care să asigure independența reală a experților contabili și contabililor autorizați.
CAPITOLUL 2. ORGANIZAREA ȘI FUNCȚIONAREA CORPULUI EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI DIN ROMÂNIA
2.1. Atribuții și organizare
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este o persoană juridică de utilitate publică și autonomă, din care fac parte experții contabili și contabilii autorizați în condițiile legii, cu sediul în Municipiul București.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, este organizat și funcționează ca organism cu activitate permanentă, își constituie filiale, fără personalitate juridică, în reședințele de județ și în municipiul București și are la bază, potrivit legii, organe și organisme de conducere, structurate pe două laturi:
Organele de conducere alese la nivel central și în teritoriu;
Aparatul executiv central și din teritoriu.
Reluarea activității Corpului, după ce fusese desființat în 1948, s-a făcut la
inițiativa unui grup restrâns de profesioniști, pentru ca astăzi C.E.C.C.A.R. să fie o forță cu mai multe mii de membrii, care prin strădania lor au pus temelia și apoi an de an au înmulțit averea atât materială – clădiri, dotări moderne și alte fonduri – cât mai ales cea spirituală, profesională, etică, de cinste și corectitudine, precum și de respect din partea societății românești.
Activitatea corpului se desfășoară în cadrul secțiunilor, comisiilor, departamentelor și secretariatului general, subordonate consiliului superior al Corpului.
Secțiunile corpului la nivel central se organizează pe categorii profesionale, și anume:
Secțiunea experților contabili;
Secțiunea contabililor autorizați.
Conducerea fiecărei secțiuni este asigurată de cel mult cinci membrii desemnați din cadrul consiliului superior, dintre care: un președinte (desemnat dintre vicepreședinții biroului permanent), unu-trei membrii și un supleant.
La propunerea vicepreședinților de resort, în funcție de necesități, secțiunile se completează, prin decizia președintelui consiliului superior, cu specialiști, chiar din afara corpului, cunoscuți pentru calificarea, competențele și lucrările lor,aceștia având în cadrul secțiunilor un vot consultativ.
Atribuțiile secțiunilor Corpului se stabilesc prin norme aprobate de consiliul superior al acestuia și constau în:
1) Organizează examenele de admitere pentru accesul la profesia de expert contabil și contabil autorizat, conform regulamentului elaborat de consiliul superior, avizat de Ministerul Finanțelor Publice și de Ministerul Educației Naționale și aprobat prin hotărâre a Guvernului, țin evidența persoanelor care au promovat examenul de admitere și se află în perioada de stagiu, potrivit normelor aprobate de consiliul superior;
2) Organizează examinarea persoanelor fizice străine care urmează să exercite activitatea de expert contabil sau contabil autorizat în România, asupra cunoașterii legislației naționale în domeniul fiscal, contabil și al organizării și funcționării societăților comerciale;
3) Organizează activitatea de stagiu și examenul de aptitudini pentru dobândirea calității de expert contabil autorizat, potrivit regulamentului aprobat de consiliul superior cu avizul consultativ al Ministerului Finanțelor Publice;
4) Elaborează, potrivit legii, normele privind activitatea și conduita etică a experților contabili și a contabililor autorizați, pe care le dau publicității;
5) Asigură respectarea normelor legale de către experții contabili și contabilii autorizați care își desfășoară activitatea individual, ca asociați într-o societate comercială de expertiză contabilă, sau ca salariați ori colaboratori ai societăților de expertiză;
6) Urmăresc modul de acordare a vizei anuale pentru exercitarea profesiei, conform normelor emise de către consiliul superior, prezentând rapoarte în acest sens biroului permanent al consiliului superior;
7) Colaborează la elaborarea planului tematic al revistei Corpului și a planului tematic al publicațiilor proprii de specialitate;
8) Verifică respectarea de către filialele Corpului a condițiilor legale de înscriere în Tabloul Corpului a persoanelor fizice și juridice, pe baza documentelor transmise de către acestea;
9) Soluționează, în termen de 30 de zile de la înregistrare, contestațiile referitoare la:
– respingerea de către filiale a cererii de înscriere în Tabloul Corpului;
– autorizarea încetării provizorii a calității de membru al Corpului;
– neânregistrarea în Tabloul Corpului de către filiale a sediilor secundare ale societăților comerciale de expertiză contabilă recunoscute de Corp.
Procedura de luare a unei decizii de către secțiune pentru îndeplinirea acestor atribuții obligă la audierea celui interesat, care va fi încunoștințat în scris despre data audierii sale, neprezentarea acestuia la termenul fixat neâmpiedicând adoptarea deciziei.
Deciziile secțiunilor Corpului trebuie motivate și se adoptă cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenți, la egalitate de voturi, cel al președintelui fiind hotărâtor.
Deciziile se comunică prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire celui interesat, consiliului filialei și reprezentantului Ministerului Finanțelor Publice. Ele pot fi contestate la consiliul superior al Corpului în termen de 15 zile de la comunicare.
La nivel teritorial activitățile filialelor se desfășoară pe secțiunile menționate pentru consiliul superior, și anume secțiunea experților contabili și secțiunea contabililor autorizați, care sunt conduse de către un președinte, care este și vicepreședinte al consiliului filialei, expert contabil, și, respectiv, de către un președinte, la rândul său și vicepreședinte al consiliului filialei, contabil autorizat.
Secțiunile din cadrul filialelor au drept atribuții:
– înregistrarea membrilor în Tabloul Corpului;
– buna desfășurare a activității experților contabili și contabililor autorizați;
– asigură, împreună cu președintele biroului permanent, organizarea și desfășurarea alegerilor organelor de conducere ale filialei, precum și ale consiliului superior.
Hotărârile luate de secțiunile consiliului superior pot fi atacate la biroul permanent în termen de 30 de zile de la sesizarea acestuia.
Membrii secțiunilor consiliului superior și secțiunilor filialelor, în exercitarea funcțiilor lor, sunt răspunzători pentru păstrarea secretului profesional.
2.2. Organele de conducere ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România
a) Conferința națională a Corpului
Conferința națională a experților contabili și contabililor autorizați se constituie din:
– membrii consiliului superior al Corpului;
– membrii consiliilor filialelor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România;
– membrii comisiilor de disciplină și reprezentanții Ministerului Finanțelor Publice de pe lângă consiliul superior al Corpului și consiliile filialelor;
– câte un reprezentant la 100 de membrii din fiecare filială, desemnat de adunarea generală.
Conferința națională este legal constituită cu participarea majorității membrilor prevăzuți mai sus, iar hotărârile sunt valabil adoptate cu votul majorității membrilor prezenți.
Dacă la prima convocare nu se întrunește numărul necesar, este convocată din nou conferința națională, aceasta fiind legal constituită cu participarea a cel puțin 30% din numărul membrilor și reprezentanților prevăzuți mai sus, hotărârile fiind valabil adoptate cu votul majorității membrilor prezenți.
Atribuțiile conferinței naționale:
– stabilește direcțiile de bază pentru asigurarea bunei exercitări a profesiei de expert contabil și contabil autorizat;
– aprobă Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, modificările și completările aduse acestuia, avizate de Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției, precum și Codul privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați;
– aprobă bugetul de venituri și cheltuieli, precum și bilanțul contabil al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați;
– aprobă sistemul de salarizare pentru conducerea Corpului și a filialelor acestuia, precum și pentru personalul executiv al acestora;
– alege și revocă membrii consiliului superior al Corpului și ai comisiei de cenzori a acestuia;
– examinează activitatea desfășurată de consiliul superior și de consiliile filialelor C.E.C.C.A.R. și dispune măsurile necesare;
– hotărăște sancționarea disciplinară a membrilor consiliului superior și ai consiliilor filialelor Corpului, în conformitate cu legea, la propunerea comisiei superioare de disciplină. Contestarea sancțiunilor hotărâte de conferința națională poate fi făcută la secția „contencios administrativ” a Curții de Apel, în termen de 30 de zile de la data înștiințării oficiale. Hotărârile Curții de Apel sunt definitive.
– aprobă planurile anuale de activitate ale consiliului superior și consiliilor filialelor C.E.C.C.A.R.;
– alege și revocă președintele și doi membrii ai comisiei superioare de disciplină;
– îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de legea Corpului.
Prin Regulamentul de organizare și funcționare, modificat și completat în anul 2000, conferința națională poate fi ordinară și extraordinară.
Conferința națională ordinară se întrunește anual prin grija consiliului superior, care stabilește locul de desfășurare, și are loc în cel mult două luni de la încheierea exercițiului financiar. Conferința națională ordinară se convoacă cu cel puțin 20 de zile înaintea datei de desfășurare stabilite.
Prin Regulamentul de organizare și funcționare, conferința națională ordinară mai are și următoarele atribuții:
– aprobă prin vot deschis nivelul indemnizațiilor pentru organele alese ale Corpului și al taxelor de înscriere în evidența Corpului;
– stabilește anual cotizațiile pe tranșe de venit, datorate de membrii Corpului;
– confirmă lista cuprinzând membrii de onoare ai Corpului, în conformitate cu prevederile regulamentului în această privință;
– hotărăște asupra propunerilor de sancționare disciplinară a membrilor consiliului superior și ai consiliilor filialelor, formulate de comisia superioară de disciplină.
Conferința națională extraordinară are loc numai în cazuri deosebite și se convoacă cu cel puțin 15 zile înaintea datei fixate pentru desfășurarea ei, de către consiliul superior, pe baza ordinii de zi stabilite de acesta din proprie inițiativă sau la propunerea filialelor, reprezentând peste o cincime din totalul membrilor Corpului.
Cu ocazia conferinței naționale extraordinare pot fi organizate zile de studii – seminarii, colocvii – pe baza unor lucrări expuse de experți contabili și contabili autorizați, precum și pe baza participării unor personalități din afara Corpului, sub conducerea raportorilor desemnați de consiliul superior dintre membrii săi.
Consiliul superior al Corpului
Consiliul superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este ales și revocat de conferința națională a Corpului.
Președintele consiliului superior al Corpului este ales de conferința națională dintre membrii C.E.C.C.A.R. Persoana respectivă poate să cumuleze această funcție numai dacă desfășoară activitate în domeniul cercetării sau în învățământul universitar de profil, care se bucură de autoritate profesională și morală deosebită.
Membrii titulari și membrii supleanți ai consiliului superior sunt aleși prin vot secret pe o perioadă de patru ani. Pentru asigurarea continuității activității, mandatele a jumătate dintre membrii aleși încetează după doi ani, aceștia fiind nominalizați prin vot secret. Celorlalți membrii, după patru ani, le încetează mandatul și nu mai sunt înscriși în listele de candidați.
Membrii cărora le încetează mandatul pot fi realeși după o perioadă cel puțin egală cu cea a mandatului îndeplinit.
Președintele consiliului superior reprezintă C.E.C.C.A.R. în fața autorităților publice, precum și în raporturile cu persoanele fizice din țară și din străinătate.
Pe lângă consiliul superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați funcționează comisia superioară de disciplină, formată din cinci membrii titulari și cinci supleanți astfel:
1) Președintele și doi membrii experți contabili aleși de conferința națională dintre membrii C.E.C.C.A.R. care se bucură de autoritate profesională și morală deosebită;
2) Doi membrii desemnați de ministrul finanțelor publice;
În aceleași condiții se desemnează și supleanții în comisia superioară de disciplină.
Mandatul membrilor comisiei este de patru ani.
Comisia superioară de disciplină are următoarea competență:
1) Analizează plângerile referitoare la abateri de la conduita etică și profesională ale membrilor consiliului superior și ai consiliilor filialelor, făcând propuneri de sancționare a acestora conferinței naționale care hotărăște;
2) Soluționează plângerile referitoare la abaterile de la conduita etică și profesională a președinților filialelor, precum și a persoanelor fizice cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat în România și aplică, după caz, sancțiunile prevăzute de legea Corpului.
3) Rezolvă contestațiile formate împotriva sancțiunilor disciplinare pronunțate de comisiile de disciplină ale filialelor;
4) Aplică sancțiunea interzicerii dreptului de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat membrilor Corpului care au săvârșit abateri grave;
Pot face contestații la comisia superioară de disciplină împotriva hotărârilor comisiilor de disciplină ale filialelor cei interesați și consiliile filialelor. Termenul de contestație este de 30 de zile de la data comunicării hotărârilor comisiilor de disciplină ale filialelor.
În perioada de judecare a contestației se suspendă aplicarea hotărârii de sancționare pentru lucrările începute.
În cazurile referitoare la abateri de la conduita etică și profesională ale membrilor consiliului superior și ai consiliilor filialelor, hotărârea de sancționare se supune dezbaterii conferinței naționale, care o poate confirma sau infirma. Contestarea sancțiunilor hotărâte de conferința națională se face la secția de „contencios administrativ” a Curții de Apel, în termen de 30 de zile de la data înștiințării oficiale a celui în cauză.
Membrii comisiei superioare de disciplină sunt răspunzători de păstrarea secretului profesional în exercitarea mandatului lor.
Hotărârile comisiei superioare de disciplină pot fi contestate la consiliul superior în termen de cel mult 95 de zile calendaristice de la luarea la cunostință. Contestația nu suspendă aplicarea hotărârii.
Consiliul superior exercită drepturile Corpului determinate de faptul că acesta, C.E.C.C.A.R. se constituie și acționează ca persoană juridică de utilitate publică.
Atribuțiile consiliului superior sunt următoarele:
– alege dintre membrii săi cinci vicepreședinți ai consiliului superior, patru dintre aceștia fiind aleși dintre experții contabili, iar unul, dintre contabilii autorizați;
– asigură elaborarea și completarea Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului, solicitând avizele de la Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Justiției. Regulamentul nu poate fi înaintat spre aprobare fără avizul favorabil al celor două instituții;
– asigură elaborarea și completarea Codului privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați;
– asigură administrarea și gestionarea patrimoniului Corpului;
– deliberează asupra tuturor problemelor privind profesia de expert contabil și contabil autorizat;
– veghează ca Regulamentul privind accesul la profesia de expert contabil și contabil autorizat să fie strict aplicat;
– asigură coordonarea activității consiliilor filialelor, stabilește metodologia de elaborare a bugetului de venituri și cheltuieli al Corpului;
– aprobă statele de funcțiuni ale Corpului și ale filialelor;
– asigură participarea membrilor săi în cadrul comisiilor de studii și cercetări destinate progresului profesiei și științei contabile sau la activitatea grupelor de lucru din cadrul instituțiilor guvernamentale și neguvernamentale, la solicitarea acestora;
– decide în termen de 30 de zile asupra contestațiilor făcute împotriva hotărârilor luate de comisia superioară de disciplină;
– aprobă normele privind desfășurarea activității curente a structurilor organizatorice ale Corpului;
– ia măsurile necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității de acordare a vizei anuale pentru exercitarea profesiei și a celei de asigurare a riscului profesional de către toți membrii Corpului;
– îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege, regulament și hotărârile conferinței naționale.
Consiliul superior, potrivit Regulamentului de organizare și funcționare, cuprinde maximum 24 de membri și opt supleanți, reprezentarea experților contabili și a contabililor autorizați stabilindu-se în funcție de ponderea experților contabili în numărul total al membrilor Corpului, repartizarea locurilor aferente celor două categorii profesionale făcându-se de către biroul permanent al consiliului superior al Corpului, cu trei luni înainte de stabilirea datei pentru alegeri.
Tabelul 2.2.1.
Ponderea experților contabili în raport cu numărul total al Corpului
Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România – Capitolul II
În Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului sunt reglementate, printr-un mecanism corespunzator, o serie de probleme privind:
– modul de desfășurare a procesului votării în cadrul conferinței naționale;
– stabilirea exactă a celor aleși și altele.
Din punctul de vedere al funcționalității, al desfășurării activității propriu-zise a consiliului superior, sunt de reținut în principal următoarele prevederi:
– consiliul superior se convoacă cel puțin o dată pe semestru de către președintele Corpului și ori de câte ori este necesar. De asemenea, poate fi convocat la cererea biroului permanent, a majorității membrilor consiliului superior, precum și la cererea comisiei superioare de disciplină;
– hotărârile consiliului superior sunt valabile dacă au fost luate cu 2/3 din numărul membrilor săi, care trebuie să reprezinte cel putin 3/4 din numărul acestora. Dacă nu s-a întrunit acest număr de voturi, al doilea tur de scrutin are loc în cadrul altei ședințe, cu participarea a cel putin 40% din numărul membrilor, cu aceeași ordine de zi și făcând obiectul unei convocări speciale în termen de 15 zile. În acest caz, hotărârile se iau cu majoritatea voturilor membrilor prezenți. La paritate de voturi, votul președintelui de ședință este hotărâtor;
– deliberările consiliului superior al Corpului au caracter strict secret; hotărârile sunt date publicității în revista editată de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați.
c) Biroul permanent al consiliului superior
Organ de conducere al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, biroul permanent al consiliului superior este compus din președinte, ales de conferința națională a Corpului, și din vicepreședinții aleși de consiliul superior. Președintele consiliului superior este și președintele biroului permanent.
Vicepreședinții biroului permanent sunt aleși prin vot secret dintre membrii consiliului superior. Alegerea la primul tur de scrutin este valabilă cu votul a 2/3 din numărul celor prezenți, care trebuie să fie cel putin 3/4 din numărul membrilor consiliului superior. La un al doilea tur, candidații, sunt aleși pe baza majorității simple dintr-o participare de cel puțin 40% din numărul membrilor; la egalitate de voturi este ales cel mai în vârstă.
După expirarea mandatului, vicepreședinții biroului permanent pot fi realeși după o perioadă egală cu cea a mandatului deținut. În cazul când postul devine vacant sau dacă un membru este în imposibilitatea de a-și îndeplini mandatul, se procedează la o nouă alegere.
Biroul permanent al consiliului superior se întrunește lunar și ori de câte ori este necesar, ia decizii cu votul majorității simple a membrilor săi.
Biroul permanent asigură înfăptuirea hotărârilor conferinței naționale și ale consiliului superior în perioadele dintre ședințele acestuia. Ulterior, deciziile emise de biroul permanent între ședințele consiliului superior se prezintă acestuia pentru validare.
Cu două luni înaintea începerii anului, biroul permanent stabilește normativele de cheltuieli la nivelul Corpului și al filialelor, ce trebuie avute în vedere la elaborarea bugetului privind:
– cheltuielile de deplasare în țară și străinătate;
– cheltuielile de reprezentare la reuniunile biroului permanent, ale secțiunilor, departamentelor și ale invitaților acestora;
– cheltuielile ocazionate de demersurile, sarcinile și obligațiile generale ce revin membrilor consiliului superior, ținând seama de funcțiunile acestora.
Pentru asigurarea organizării și desfășurării unei activități ordonate și concrete, prin Regulamentul de organizare și funcționare au mai fost reglementate în amănunt problemele privitoare la:
– alegerile în consiliile Corpului, care cuprind:
• generalități;
• alegerile pentru consiliile filialelor și modul de votare;
• alegerile pentru consiliul superior;
• organizarea și desfășurarea întrunirilor, și a ședințelor organelor de conducere.
d) Comisia de cenzori
Potrivit legii, activitatea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați, precum și a filialelor sale este controlată de către cenzori aleși de conferința națională și de adunările generale ale filialelor.
Conferința națională ordinară a Corpului alege cenzorii pentru o perioadă de patru ani, prin vot deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din consiliul superior, și anume doi din cadrul experților contabili și unul din cadrul contabililor autorizați. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult de două mandate consecutive.
Atribuțiile cenzorilor se referă la:
– verificarea gestiunii financiare a consiliului superior pentru exercițiul financiar încheiat;
– concordanța dintre operațiunile înregistrate în contabilitate și cele aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli;
– regularitatea și sinceritatea bilanțului și a execuției bugetare;
– gestionarea mijloacelor materiale și bănești ale Corpului;
– respectarea dispozițiilor legale privind condițiile de convocare și desfășurare a conferinței naționale.
Pentru realizarea întocmai a atribuțiilor ce le revin, cenzorii își desfășoară activitatea pe baza Regulamentului de organizare și desfășurare a activității cenzorilor aprobat de consiliul superior al Corpului.
2.3. Organele teritoriale ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România
În reședințele de județ și în municipiul București, Corpul are organizate și funcționează filiale, fără personalitate juridică.
Organele de conducere ale filialelor sunt:
– Adunarea generală;
– Consiliul filialei;
– Biroul permanent.
Adunările generale ale filialelor
Adunările generale ale filialelor Corpului sunt formate din membrii experți
contabili și contabili autorizați cu domiciliul stabil în județul respectiv sau în municipiul București, după caz.
Adunarea generală a filialei este legal constituită cu participarea majorității membrilor, iar hotărârile sunt valabile dacă sunt adoptate cu majoritatea celor prezenți.
Dacă la prima convocare nu se întrunește numărul necesar de membrii, se convoacă din nou adunarea generală, care este legal constituită cu participarea a cel putin 30% din numărul membrilor.
Adunarea generală este organul de conducere și control al filialei și este compusă din toți membrii activi ai acesteia înscriși în Tabloul Corpului și care sunt la zi cu plata cotizațiilor profesionale. Un membru al Corpului nu poate participa decât la adunarea generală a filialei din care face parte.
Adunarea generală ordinară se convoacă anual, în primele două luni ale anului, iar în cazuri excepționale se convoacă adunarea generală extraordinară. Convocarea adunării generale se publică într-un ziar local de mare tiraj, cu cel puțin 15 zile înainte de data fixată pentru desfășurarea adunării.
Adunarea generală este legal constituită dacă sunt prezenți cel puțin jumătate plus unu din membrii activi, cu plata la zi a cotizației și înscriși în Tablou. Nu este permisă participarea prin delegare a membrilor.
Hotărârile adunării generale sunt valabile dacă sunt adoptate cu majoritatea celor prezenți.
Atribuțiile adunării generale:
– aprobă bugetul de venituri și cheltuieli al filialei și execuția acestuia;
– asigură buna exercitare a profesiei de expert contabil și contabil autorizat pe plan local;
– ia cunoștință, dezbate și aprobă prin vot deschis raportul consiliului filialei pentru exercitiul financiar expirat și raportul cenzorilor asupra gestiunii financiare a consiliului filialei;
– alege și revocă președintele și doi membrii ai comisiei de disciplină a filialei respective;
– alege și revocă președintele, membrii consiliului filialei și ai comisiei de cenzori;
– propune dintre membrii săi candidați pentru funcția de președinte și de membru al consiliului superior al Corpului;
– adoptă lista cuprinzând membrii de onoare ai filialei;
– îndeplinește orice atribuții prevăzute de lege, de Regulamentul de organizare și funcționare, de codul privind conduita etică și profesională sau hotărâte de consiliul superior al Corpului.
În cazuri excepționale sau atunci când trebuie luate hotărâri urgente care depășesc competența consiliului filialei, prin grija președintelui acestuia, se convoacă adunarea generală extraordinară, folosindu-se procedurile de convocare pentru adunarea generală ordinară.
Consiliile filialelor și birourile permanente ale acestora
Consiliile filialelor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați sunt alese și revocate de adunările generale ale filialelor.
Consiliul filialei Corpului cuprinde maximum 10 membrii titulari, inclusiv președintele și 4 membri supleanți.
Repartiția locurilor între experții contabili și contabilii autorizați variază de la o filiala la alta, în funcție de ponderea experților contabili în raport cu numărul total al membrilor Corpului.
Tabel 2.3.1.
Repartiția locurilor între experții contabili și contabilii autorizați în cadrul filialelor
Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România – Capitolul V
La filialele care au sub 100 de membrii, consiliul filialei este format din patru membri titulari, dintre care trei experți contabili, și doi membri supleanți, unul expert contabil și celălalt contabil autorizat.
Membrii titulari și supleanți ai consiliului filialei sunt aleși prin vot secret pentru o perioadă de patru ani. Pentru asigurarea continuității activității, mandatele a jumătate dintre membrii aleși încetează după doi ani.
Locurile vacante din consiliul filialei provin de regulă din încetarea mandatului celor care au împlinit patru ani de activitate în cadrul consiliului, a mandatului membrilor care au fost sancționați disciplinar sau care se află în situațiile de incompatibilitate prevăzute de regulament.
Membrii cărora le încetează mandatul pot fi realeși după o perioadă cel puțin egală cu cea a mandatului îndeplinit.
În context, au fost stabilite, în anexă la regulament, modul de declarare a candidaturilor, procesul de desfășurare a votării, precum și de stabilire a celor care au fost aleși.
Consiliul filialei este convocat de președintele sau ori de câte ori este nevoie și cel puțin o dată pe trimestru. Convocarea la cererea majorității membrilor este obligatorie, data și ordinea de zi comunicându-se cu zece zile înainte.
Consiliul filialei nu poate delibera decât asupra problemelor ce sunt în competența sa și care sunt înscrise pe ordinea de zi, cu excepția celor care, datorită urgenței, sunt supuse atenției în ședință de către președinte.
Hotărârile consiliului filialei sunt valabile dacă întrunesc un număr de voturi mai mare de 1/2 din numărul membrilor săi. Dacă această majoritate nu a fost asigurată, se va organiza o ședință la care majoritatea voturilor celor prezenți va fi suficientă dintr-o participare de cel puțin 40% din numărul membrilor consiliului. La egalitate de voturi, votul președintelui este decisiv.
Președinții consiliilor filialelor se reunesc periodic sub conducerea președintelui consiliului superior, în vederea realizării unei informări reciproce și a adoptării celor mai potrivite soluții pentru aplicarea unitară a drepturilor și competențelor filialelor. Deliberările consiliului filialei au caracter strict secret, hotărârile luate fiind însă publicate în revista editată de Corp.
Atribuțiile consiliului filialei:
– supraveghează modul de exercitare a profesiei de către experții contabili și contabilii autorizați din raza de activitate a filialei;
– asigură apărarea intereselor filialei și administrarea bunurilor acesteia;
– asigură prevenirea și concilierea conflictelor și a contestațiilor de ordin profesional;
– hotărăște înscrierea în Tabloul Corpului sau asupra modificărilor ce se aduc acestuia potrivit precizărilor consiliului superior;
– urmărește încasarea cotizațiilor profesionale datorate de membrii filialei potrivit hotărârilor organelor de conducere ale Corpului;
– prezintă consiliului superior propuneri și sugestii privind exercitarea profesiei de expert contabil și contabil autorizat;
– sesizează comisia de disciplină a filialei în legătură cu abaterile profesionale constatate în sarcina membrilor Corpului;
– efectuează sau autorizează pe teritoriul filialei formele de publicitate colectivă considerate utile intereselor profesiei, potrivit hotărârilor consiliului superior;
– pronunță radierea din Tabloul Corpului în cazurile prevăzute de regulament, precum și încetarea provizorie a calității de membru al Corpului, la cererea celui interesat;
– analizează și adoptă proiectul bugetului filialei, potrivit normelor emise de consiliul superior;
– îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege și reglementările Corpului.
Biroul permanent al consiliului filialei este compus din doi-patru membrii, un președinte și unu-trei vicepreședinți; când sunt mai mulți vicepreședinți, unul dintre ei va fi ales dintre contabilii autorizați.
Președintele consiliului filialei este în același timp președintele biroului permanent; președinții și vicepreședinții filialei nu pot fi în același timp președinte sau vicepreședinți ai consiliului superior.
Biroul permanent urmărește întocmirea proiectului bugetului filialei potrivit normelor emise de Corp și înaintarea acestuia în termen la consiliul superior al Corpului.
Președintele consiliului filialei este ales de adunarea generală dintre membrii filialei Corpului pentru un mandat de patru ani.
Persoana respectivă poate să cumuleze această funcție numai dacă își desfășoară activitatea în domeniul cercetării sau în învățământul universitar de profil și se bucură de autoritate profesională și morală deosebită. O persoană poate deține funcția de președinte pe durata maximă a două mandate consecutive. Pentru asigurarea continuității în activitate, în primul an de mandat, președintele ales poate solicita, în activitatea sa, și sprijinul fostului președinte.
Președintele biroului permanent al filialei asigură executarea hotărârilor consiliului superior și ale consiliului filialei, precum și buna desfășurare a activității membrilor filialei.
Atribuțiile președintelui biroului permanent al filialei C.E.C.C.A.R.
– convoacă consiliul filialei și conduce dezbaterile acestuia potrivit regulamentului;
– reprezintă consiliul filialei în fața consiliului superior al Corpului și în relațiile cu membrii organizației;
– reprezintă Corpul în fața autorităților publice și a colectivităților din teritoriu, pe baza împuternicirilor stabilite de consiliul superior;
– angajează și efectuează cheltuieli în cadrul bugetului aprobat;
– face propuneri de angajare a salariaților din structurile executive ale filialei și de stabilire a salariilor acestora în limitele statutului de funcții aprobat, propunerile fiind înaintate spre aprobare președintelui consiliului superior;
– poate accepta sponsorizări și donații pentu filială, în limitele legale și ale normelor consiliului superior;
– organizează alegerile în consiliile Corpului potrivit regulamentului;
– supune spre aprobare adunării generale execuția bugetului de venituri și cheltuieli pe anul expirat;
– arbitrează eventualele litigii între membrii Corpului și clienții acestora, în cazul când aceștia din urmă acceptă arbitrajul;
– supune adunării generale anuale propunerile pentru acordarea de distincții onorifice, potrivit prevederilor regulamentului;
– răspunde solidar cu consiliul filialei de încasarea cotizațiilor profesionale datorate de membrii filialei;
– îndeplinește alte atribuții prevăzute de lege și reglementările Corpului.
Președintele filialei, în calitatea sa și de președinte al biroului permanent, îndeplinește și alte atribuții specifice activității Corpului în relațiile directe cu experții contabili și contabilii autorizați și cu clienții acestora, în situațiile deosebite ce intervin în viața și comportamentul membrilor Corpului.
De asemenea, sub conducerea președintelui biroului permanent se desfășoară și activitatea structurilor administrative ale consiliului filialei, prin salariații angajați, în primul rând a secretarului filialei, pentru care, prin Regulamentul de organizare și funcționare și alte reglementări ale Corpului, au fost determinate atribuții și responsabilități concrete.
Pe lângă consiliul filialei funcționează o comisie de disciplină, compusă din cinci membrii titulari și cinci supleanți, astfel:
1) Un președinte și doi membrii aleși de adunarea generală dintre membrii filialei, experți contabili, care se bucură de autoritate profesională și morală deosebită;
2) Doi membri desemnați de ministrul finanțelor publice.
Membrii supleanți sunt desemnați în aceleași condiții o dată cu titularii. Mandatul membrilor comisiei este de patru ani.
Comisia de disciplină de pe lângă consiliul filialei este competentă să sancționeze abaterile disciplinare săvârșite de experții contabili și contabilii autorizați, membrii ai filialei, cu domiciliul în raza teritorială a acesteia, chiar dacă abaterile au fost săvârșite în raza teritorială a altei filiale.
Fac excepție plângerile privitoare la fapte săvârșite de membrii consiliului superior și ai consiliilor filialelor, de președinții consiliului superior și ai consiliilor filialelor, precum și de persoanele fizice străine cărora le-a fost recunoscut dreptul de a exercita profesia de expert contabil sau contabil autorizat în România, care se depun la comisia superioară de disciplină.
Plângerea îndreptată împotriva unui membru al Corpului se adresează consiliului filialei din care face parte acesta, cu excepția situațiilor în care competența aparține comisiei superioare de disciplină, pentru care plângerile se depun la consiliul superior. Plângerea astfel primită se transmite în termen de 48 de ore președintelui comisiei de disciplină, care va desemna ca raportor pe unul dintre membrii titulari ai comisiei aleși de adunarea generală.
Procedura de judecată disciplinară este reglementată prin Regulamentul comisiilor de disciplină aprobat de consiliul superior al Corpului.
3) Cenzorii
Adunarea generală ordinară a filialei Corpului alege cenzorii pentru o perioadă de patru ani, prin vot deschis, dintre membrii Corpului care nu fac parte din consiliul filialei, doi din rândul experților contabili și unul din rândul contabililor autorizați. Cenzorii nu pot îndeplini mai mult de două mandate consecutive.
Atribuțiile cenzorilor sunt în principal:
– verificarea gestiunii financiare a consiliului filialei pentru exercițiul financiar expirat;
– controlul concordanței dintre operațiunile înregistrate în contabilitate și documente, prevederile aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli;
– verificarea legalității și sincerității bilanțului contabil și a execuției bugetare;
– verificarea condițiilor de convocare și desfășurare a adunării generale, ordinare sau extraordinare.
2.4. Îndatoririle membrilor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România
Comportamentul personal, în care se pot delimita valențe importante privitoare la următoarele laturi ale comportamentului personal:
Viața individuală, cu elementele:
moralitate ireproșabilă de admitere și menținere în Corp;
– toate condamnările definitive de drept comun și alte fapte care aduc atingere demnității profesiei atrag dupa ele sancțiuni din partea Corpului;
– membrii Corpului trebuie să evite orice încălcare a legilor și reglementărilor profesionale și orice acțiuni contrare probității, independenței și onoarei Corpului și membrilor săi;
b) Publicitatea personală, cu elementele:
Potrivit legii Corpului, publicitatea în legătură cu exercitarea profesiei de expert contabil și de contabil autorizat se efectuează sau se autorizează de către Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România în interesul profesiei membrilor săi.
Pornind de la această prevedere, regulile, normele, precum și, mai ales, înțelegerea și comportamentul membrilor Corpului au o importanță majoră, pentru ceea ce se poate caracteriza drept respect reciproc, loialitate și, de ce nu, prietenie între confrații de breaslă – experții contabili și contabilii autorizați – în exercitarea profesiei, care, în economia liberă, piața, cererea și oferta pot și trebuie să fie modalități de creștere a prestigiului acestei notabile profesii, în condițiile în care cel mai bun să fie recunoscut ca atare, cei ce trebuie să-și perfecționeze munca și pregătirea să accepte reușita altora, dar toate acestea, așa cum am mai arătat, să se facă în deplină transparență, să existe clar și cinstit evidențiat la Corp, și nicăieri în altă parte, ceea ce a făcut fiecare membru, ce lucrări a executat, pentru cine și mai ales veniturile realizate ca răsplată a muncii, pe de o parte, iar pe de altă parte, dacă și-a îndeplinit obligațiile legale, financiare, de plată către stat – impozite și taxe – și către Corp – cotizațiile datorate.
Membrii Corpului pot face uz numai de titlurile sau diplomele eliberate de stat sau de școli ori instituții de învățământ atestate de Ministerul Educației Naționale.
Membrii Corpului pot afișa la ușa domiciliului lor o placă de dimensiunile 10/5 cm cuprinzând:
numele și prenumele;
calitatea profesională (expert contabil sau contabil autorizat);
– mențiunea privitoare la Tabloul Corpului, excluzând orice marcă sau indicație cu caracter comercial sau prezentând un interes comercial;
Orice publicitate personală și orice ofertă sunt interzise. Nu sunt supuse acestei interdicții publicitatea și oferta pentru participarea la licitațiile organizate potrivit normelor legale în vigoare.
Anunțurile sunt interzise, cu excepția:
anunțurilor în presă pentru angajarea de colaboratori;
să aibă un caracter sobru și informativ în legătură cu postul în discuție;
să respecte un format corespunzător pentru fiecare publicație;
– să folosească pentru denumirea cabinetului caractere tipografice care să nu fie de mărimi peste cele folosite pentru descrierea postului;
să evite orice repetare fără legătură cu angajarea urmărită.
Inserări în presa locală a unor avize informând publicul despre o primă deschidere de cabinet sau schimbare de adresă.
Inserări în anuare, cărți de telefon, cataloage de firme etc., cu următoarele date:
numele și prenumele;
adresa;
numărul de telefon;
profesia.
O societate comercială de expertiză poate oferi beneficiarilor o listă a lucrărilor și serviciilor pe care este în măsură să le execute. Se pot tipări broșuri de prezentare a cabinetului sau a societății comerciale de expertiză.
Cu privire la publicații și interviuri:
– când se scrie un articol sau o carte despre un subiect privind profesia de expert contabil sau contabil autorizat, poate menționa această calitate;
– când profesionistul este membru al unei societăți comerciale, poate să-și menționeze numele, dar nu pot fi prezentate date în legătură cu societatea în cauză;
– prevederile referitoare la publicitate și anunțuri sunt de actualitate și în ceea ce privește interviurile difuzate prin orice suport sau participarea la emisiuni de radio sau televiziune referitoare la un subiect de ordin profesional, în sensul că ceea ce se spune și se scrie nu trebuie să aibă tentă promoțională pentru el însuși sau pentru societatea comercială careia îi aparține.
Membrii Corpului pot folosi emblema acestuia pe hârtia cu antet destinată corespondenței, în componența stabilită de Corp.
Consiliile Corpului pot efectua sau autoriza efectuarea oricărei publicități colective pe care o consideră utilă în interesul profesiei.
a) Exercitarea profesiei:
– membrii Corpului care-și exercită profesia individual pot s-o facă numai în nume propriu;
– experții contabili pot să execute lucrări care intră în atribuțiile contabililor autorizați, dar nu și invers;
– un membru al Corpului nu poate colabora cu un coleg pedepsit printr-o măsură disciplinară de suspendare sau de interzicere a exercitării profesiei de expert contabil sau contabil autorizat;
– un expert contabil sau un contabil autorizat poate participa la administrarea unei singure societăți comerciale recunoscute de Corp;
– membrii Corpului pot accepta mandatul care le este încredințat pentru a fi arbitri între două părti ce doresc să-și stingă litigiile pe probleme care intră în competența lor, pe cale amiabilă, dacă există acceptul ambelor părți pentru aceasta.
b) Raporturile cu clienții:
În codul privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor autorizați există două capitole, care se referă la comportamentul membrilor Corpului pe două mari laturi ale activității, și anume:
– comportamentul personal, în care se include problemele privind viața și publicitatea personală, precum și exercitarea profesiei;
– comportamentul în raporturile cu clientela, în care se cuprind problemele privind:
• relațiile cu clienții;
• calitatea și autocontrolul lucrărilor executate;
• plata lucrărilor executate și păstrarea arhivelor clienților.
Analiza și cercetarea conținutului componentelor de la aceste două capitole evidențiază:
– în primul rând, constatarea că la fiecare capitol, dar mai ales în prezentarea problemelor, a regulilor de comportament al membrilor Corpului, se întrepătrund valențe clare și precise ale modului cum se cuvine a acționa expertul contabil sau contabilul autorizat, ca profesionist, de la care pornește membrul Corpului atunci când își clădește și își manifestă comportamentul său;
– în al doilea rând, dacă așa stau lucrurile cu înțelegerea conținutului prevederilor de la capitolul unu, la capitolul doi nu mai este vorba despre cum se comportă membrul Corpului față de o acțiune a sa personală, de o judecată de valoare, dar tot individuală, față de o prevedere legală, așa cum este reglementată la capitolul unu, ci, în fond, aici este vorba despre reacții bilaterale, obligatorii, legale, între un expert contabil sau contabil autorizat, pe de o parte, și clienții săi, pe de altă parte, situație care, în mod tot obligatoriu, înseamnă acordul de voință al ambelor părți contractante.
În conținut, capitolul doi se desfășoară pe următoarele grupări de reglementări și recomandări:
1. Relațiile directe cu clienții, în care reliefăm în principal:
– relațiile membrilor Corpului cu clienții lor se stabilesc prin contract scris de prestări de servicii semnat de ambele părți;
– în afara onorariilor pentru lucrările executate, orice alte relații financiare cu clienții – participanții la capital, dare sau luare de împrumuturi – sunt susceptibile de a afecta obiectivitatea în executarea lucrării de către terți;
– în cadrul îndeplinirii lucrărilor, să se rezume numai la acordarea de avize de consultanță care să nu împieteze activitatea de administrare, atribut exclusiv al clientelei;
– relațiile personale sau ale colaboratorilor membrilor Corpului să nu împieteze independența lor;
– este bine să se acorde o atenție specială atât criteriilor de alegere a unor noi clienți, cât și menținerii celor vechi. O altă apreciere a riscurilor constă în a prevedea situația financiară reală a clienților în raport cu respectarea principiilor independenței și competenței;
– factori de risc pot fi:
• întârzieri importante și repetate privind închiderea periodică a conturilor;
• limitarea controalelor;
• limitarea onorariilor;
• riscuri fiscale anormale;
• situație financiară dezechilibrată.
– orice nou client sau lucrare la un client vechi trebuie să facă obiectul prealabil acceptării și încheierii contractului al:
• unei evaluări a riscurilor;
• verificării respectării principiului independenței profesiei;
• aprecierii eficienței lucrării, îndeosebi cu competența și mijloacele societății în cauză;
– trebuie să se aprecieze periodic eventualele schimbări intervenite în situația clienților, pentru a nu se expune la noi riscuri, iar dacă în cursul exercitării lucrărilor apare necesară modificarea sau extinderea lor, se va încheia un act adițional.
De asemenea, pe parcurs se pot exprima noi recomandări sau rezerve în caz de contestare, acestea putând constitui proba exonerării de responsabilitate a membrilor Corpului;
– o exonerare de responsabilitate semnată de către client în favoarea expertului contabil sau a contabilului autorizat nu-l scutește pe acesta din urmă de acțiunile privind stabilirea răspunderii sale atunci când a comis greșeli;
– membrii Corpului care se găsesc în situația imposibilității exercitării lucrărilor contractate din cauza neprimirii datelor și informațiilor conform contractului sau a lipsei de colaborare a conducătorului entității trebuie să rezilieze, motivat, contractul cu acest client.
2. Calitatea și autocontrolul lucrărilor
– membrii Corpului trebuie să-și exercite profesia cu conștiință și devotament; imparțialitatea și dorința de a fi utili clienților trebuie să inspire recomandările pe care le fac;
– membrii Corpului trebuie să cunoască personal unele aspecte fundamentale ale executării lucrărilor, anumite însărcinări neputând fi repartizate colaboratorilor;
– programarea lucrărilor atât pentru membrii Corpului, cât și pentru colaboratori să garanteze calitatea acestora;
– orice participare voluntară la o fraudă fiscală atrage, pe lângă sancțiunile fiscale și penale prevăzute de lege, și sancțiuni disciplinare pentru membrii Corpului care se fac vinovați de acestea;
– calitatea lucrărilor constă în conștiinciozitatea și competența în realizarea lucrărilor, aplicându-se:
• principiile contabilității;
• normele Corpului pentru exercitarea profesiei și executarea lucrărilor;
– la finalul fiecărei lucrări, expertul contabil sau contabilul autorizat întocmește un raport. Acest document relatează constatările efectuate și precizează întinderea și calitatea lucrărilor, precum și necesitatea de a justifica constatările prin documente corespunzătoare, informații și date care să completeze în permanență dosarul de lucrări al membrilor Corpului;
– membrii Corpului și colaboratorii lor răspund de respectarea principiului deontologic al păstrării secretului profesional, cu excepția cazurilor de denunțare prevăzute de lege.
3. Plata lucrărilor executate
– membrii Corpului primesc pentru lucrările executate numai onorariile stabilite prin contract sau de către organul judiciar care a dispus efectuarea lucrării;
– onorariile nu pot fi plătite sub forma avantajelor în natură, comisioanelor sau participațiilor aparente sau oculte;
– membrii Corpului nu trebuie să accepte nici o plată susceptibilă a le prejudicia independența;
– onorariile sunt convenite liber cu clientul, pe principiul prețului și al concurenței libere;
– lucrările efectuate de membrii Corpului nu pot fi comparate unele cu altele datorită diversității structurii clienților, ei trebuind să stabilească concret cu clientul lucrările de efectuat, onorariile și modalitățile de plată;
– membrii Corpului nu pot încheia contracte globale, în toate cazurile contractile trebuind să prevadă precis lucrările de executat, pentru a se evita incompatibilități, de exemplu ca un membru al Corpului să țină în același timp contabilitatea și să verifice și să certifice bilanțul contabil;
– împărțirea onorariilor între colegi, fără participarea unuia dintre ei la executarea lucrării este interzisă;
– onorariile nu pot fi fixate în funcție de rezultatele financiare obținute de client. Convențiile prin care se asociază membrii Corpului cu clienții sunt interzise;
– onorariile se plătesc lunar, la terminarea lucrărilor sau la finele exercițiului financiar. Sunt admise, prin contract, plățile în avans, cu lichidarea la termenul final al contractului.
4. Păstrarea arhivelor clienților
– păstrarea documentelor contabile este o obligație exclusivă a clienților;
– modalitatea de predare-primire a documentelor justificative în vederea contabilizării, precum și a registrelor contabile ținute de prestator trebuie stabilită prin contract;
– în cazul în care clientul întârzie sau neglijează respectarea termenelor de predare-primire a documentelor și registrelor contabile și a situațiilor și declarațiilor periodice, clientul va fi pus în întârziere, în scris, recomandat, cu confirmare de primire. Aceasta face dovada, dacă va fi necesar, a bunei sau relei-credințe de îndeplinire a obligațiilor de restituire a documentelor;
– dacă acest demers a rămas fără rezultat și dacă clientul a dispărut – după verificarea la Registrul Comerțului – membrul Corpului este obligat să conserve documentele în cauză pe durata prevazută de lege, în caz contrar putând suporta sancțiunile legale.
c) Raporturile dintre membrii Corpului
1. Îndatoriri colegiale
– membrii Corpului își datorează reciproc asistență, amabilitate și respect. Asemenea manifestări exclud vulgaritatea, manifestările dure și vehemente, necuviincioase. Ei trebuie să se abțină de la cuvinte care jignesc, imputări răuvoitoare sau orice alte acțiuni care pot aduce daune altor membrii din cadrul Corpului;
– neânțelegerile dintre membrii Corpului trebuie mai întâi conciliate între aceștia, și numai după aceia să fie informat președintele consiliului filialei respective;
– orice plângere formulată cu usurință împotriva unui coleg constituie o culpă, iar o plângere calomnioasă, o abatere gravă;
– membrii Corpului chestionați în materie disciplinară sunt obligați să evidențieze toate faptele pe care le cunosc.
2. Lucrări executate în comun
– membrii Corpului care au fost solicitați să execute lucrări speciale sau să dea consultații peste cele pe care le efectuează un coleg trebuie să îndeplinească obligațiile profesionale de a cere clientului, de regulă în scris, ca membrul Corpului aflat în funcție să prezinte informațiile necesare misiunii încredințate.
Cel care a fost solicitat trebuie să-și limiteze serviciile la misiunile sau consultațiile specifice care i-au fost cerute;
– membrul Corpului chemat de un client să înlocuiască pe un alt coleg poate accepta executarea lucrărilor numai:
• după ce a obținut datele care să-l asigure că înlocuirea nu este motivată de dorința clientului de a eluda efectele aplicării stricte a îndatoririlor de către predecesorul său, după ce a obținut dovada plății onorariilor către colegul predecesor, s-a abținut de la orice critică de ordin personal față de predecesorul său;
• dacă membrul Corpului aflat în funcție a transmis succesorului său, sau după ce acesta a încheiat contractul cu clientul, toate registrele și documentele clientului, avizându-l pe client în consecință.
Raporturile membrilor cu organele de conducere ale Corpului
1. Controlul consiliilor filialelor
– membrii Corpului se înscriu în Tabelul Corpului în raza teritorială a consiliului filialei unde-și au domiciliul stabil, soluționarea litigiilor dintre membrii și organele Corpului fiind de competența filialei respective;
– consiliul filialei verifică dacă societățile comerciale de expertiză contabilă, sucursalele și birourile secundare sunt sub conducerea și supravegherea permanentă și efectivă a unui membru al Corpului;
– consiliul superior și consiliile filialelor au obligația organizării și efectuării examinării profesionale a membrilor Corpului;
– în raporturile cu consiliile filialelor, membrii Corpului trebuie să dea dovadă de amabilitate și respect, primind din partea acestora înțelegerea colegială datorată;
– consiliile de disciplină au competența pe raza teritorială a filialelor pe lângă care funcționează; ele pot să se asigure de conducerea efectivă a societăților comerciale de profil, față de ceilalți membrii ai Corpului;
– comisiile au competența de a aplica sancțiunile disciplinare prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare;
– membrii consiliilor filialelor care, fără un motiv temeinic, refuză sau se abțin de la îndeplinirea obligațiilor și a lucrărilor personale ce le revin în cadrul consiliilor filialelor sau de disciplină sunt considerați demisionați din calitatea lor;
– constatarea acestei situații se face la cererea oricărei persoane sau a oricărui organism al Corpului, prin decizia consiliului superior, sau la cererea acestuia ori prin decizia Ministerului Finanțelor Publice, când este vorba despre reprezentanți ai acestuia;
– comisiile Corpului nu pot să primească și să accepte demisia nici unui membru al acestora care face obiectul unei acțiuni disciplinare, înainte de a se hotărâ asupra acestei acțiuni.
2. Alte servicii
– membrii Corpului au obligația să plătească direct consiliilor filialelor a care sunt înscriși în Tabloul Corpului, în raza lor teritorială, taxele de înscriere și cotizațiile pentru anul respectiv;
– pentru a permite consiliilor filialelor să-și îndeplinească atribuțiuni de supraveghere a activității desfășurate de către membrii Corpului, orice expert contabil sau contabil autorizat chemat să răspundă de consecințele unor decizii administrative sau judiciare este obligat să informeze în scris despre aceasta pe președintele consiliului filialei, în termen de cinci zile.
CAPITOLUL 3. CONTROLUL ACTIVITĂȚII EXPERȚILOR CONTABILI ȘI CONTABILILOR AUTORIZAȚI
3.1. Organizarea controlului activității
În cadrul organizării controlului activității experților contabili și contabililor autorizați sunt prevăzute următoarele reglementări:
– Numirea subcomisiei controlului activității de către consiliul superior, comisie formată din președinte și opt membrii ca reprezentanți teritoriali, cu următoarele responsabilități:
• supraveghează prin reprezentanții teritoriali stabilirea listei controlorilor și alegerea cabinetelor de controlat hotărâte de către consiliile filialelor;
• rezolvă problemele privind punerea în aplicare a controlului;
• pregătește și adaptează metodologia controlului activității;
• formulează, la propunerea reprezentanților teritoriali, recomandările către filiale din sinteza controalelor efectuate;
• întocmește sinteza anuală a controlului activității și raportul anual pentru președintele Corpului și conferința națională;
• elaborează bugetul anual de cheltuieli privind realizarea controlului
activității.
– Filialele Corpului sunt repartizate pe cei opt reprezentanți teritoriali după criteriul ariei geografice, și anume: Nord, Nord-Vest, Nord-Est, Vest, Centru, Sud, Sud-Est și București.
– Controlorii sunt persoane fizice, membrii ai Corpului, care-și depun candidaturile pentru obținerea acestei calități la filialele Corpului.
Condiții prealabile desemnării:
– să nu fi făcut obiectul sancțiunilor disciplinare;
– să urmeze în prealabil un stagiu de formare organizat de Corp;
– să fi fost înscriși în Tabloul Corpului în calitate de membru activ cel puțin trei ani și activitatea lor profesională să fi făcut obiectul a cel puțin unui control.
Durata mandatului este de trei ani, cu posibilitatea reânnoirii.
Sunt reglementate de asemenea problemele privind drepturile și obligațiile controlorilor și alte probleme de competență și de păstrare a secretului profesional.
3.2. Obiectivele, principiile, și metodologia de efectuare a controlului activității
a) Obiectivele controlului
– oferirea către public a unei bune percepții despre calitatea serviciilor prestate;
– armonizarea comportamentului profesional al membrilor;
– contribuția la buna organizare a cabinetelor și la perfecționarea metodelor de lucru;
– aprecierea modului de aplicare a regulilor și normelor profesionale;
– dezvoltarea solidarității în rândul membrilor Corpului prin favorizarea contactelor dintre colegi, aprecierea și respectul acestora față de organismele Corpului.
b) Principiile controlului
– integritate, potrivit căruia controlul se efectuează asupra tuturor cabinetelor definite ca atare;
– confidențialitate, adică nici o informație privind un cabinet sau un membru al acestuia nu poate fi adusă la cunostința terților;
– necesitatea obiectivă a controlului în cadrul organizației profesionale C.E.C.C.A.R. în care autocontrolul și controlul reciproc sunt esențiale în realizarea rolului Corpului;
– colegialitate, ca modalitate de a aprecia fiecare ceea ce s-a realizat și ceea ce rămâne un deziderat;
– armonizarea controlului obiectivelor în cazul unor cabinete cu profil diversificat.
c) Metodologie
Urmărirea în activitatea cabinetelor controlate, a obiectivelor și principiilor controlului activității înseamnă:
– cunoașterea modului de organizare a cabinetelor, a sistemelor și a procedurilor în vigoare în cadrul acestuia;
– aprecierea modului în care sunt aplicate normele profesionale, examinându-se prin sondaj dosarele de lucru corespunzătoare misiunilor selecționate pentru control;
– controlul activității are drept referință regulile și normele profesionale în vigoare în momentul exercitării misiunii și uzanțelor profesionale rezultate din dispozițiile legale în vigoare și din reglementările Corpului.
3.3. Desfășurarea controlului activității
– Președinții consiliilor filialelor împreună cu reprezentantul teritorial întocmesc lista cuprinzând cabinetele de controlat, care se definitivează până la data de 30 iunie a anului în curs, pentru anul următor, și care va cuprinde:
• numărul cabinetelor de controlat;
• numărul orelor necesare pentru efectuarea controlului;
• numărul de controlori necesari.
– Etapele controlului activității:
• pregătirea, care are în vedere:
○ completarea și analiza numărului de controlori necesari;
○ cabinetul ales pentru control este informat prin scrisoare cu cel puțin 60 de zile înainte de începerea controlului;
○ se poate efectua o vizită prealabilă, decisă de consiliul filialei, pentru completarea informațiilor referitoare la cabinetul ce urmează a fi controlat;
○ pe baza chestionarului și după vizite prealabile, cabinetul este informat printr-o nouă scrisoare despre numele controlorilor și al raportorului, precum și despre durata controlului. Cabinetul dispune de 30 de zile, în care-i poate recuza pe controlori potrivit regulamentului.
– Etapele controlului propriu-zis al activității sunt:
• controlul structural, adică diagnosticul de organizare a cabinetului, apreciindu-se în special dacă modul de organizare asigură îndeplinirea misiunilor conform regulilor emise și recunoscute de Corp;
• controlul tehnic, care constă în analiza unui număr de dosare de lucru care să permită aprecierea metodelor efectiv aplicate de către cabinet.
– Concluzii și rapoarte
La sfârșitul unui control al activității, controlorii întocmesc nota de sinteză, care se prezintă cabinetului controlat, care dispune de 30 de zile pentru a prezenta în scris observațiile sale.
Raportul de control este întocmit de controlori sau de raportori și are ca anexe nota de sinteză si eventualele observații ale cabinetului controlat.
Raportul, anexele și dosarul de control sunt trimise reprezentantului teritorial din cadrul subcomisiei controlului activității.După verificare acesta propune subcomisiei recomandările către filială.
Președintele consiliului filialei decide în legătură cu modul de valorificare și comunicare a rezultatelor controlului activității, după cum urmează:
– o scrisoare de concluzii fără observații;
– o scrisoare de concluzii cu unele observații simple;
– o scrisoare de concluzii cu observații și o decizie de organizare a unui nou control după un an, pentru a se asigura că s-a ținut seama de observații.
În cazul unor repetări ale abaterilor constatate, președintele consiliului filialei va sesiza comisia de disciplină de pe lângă consiliul filialei Corpului.
CAPITOLUL 4. EXPERTIZA CONTABILĂ – ROD AL ACTIVITĂȚII EXPERTULUI CONTABIL
4.1. Noțiunea de expertiză contabilă
Contabilitatea în evoluția sa a parcurs o linie ascendentă, trecând succesiv de la simplu la complex, de la forme rudimentare la forme superioare, definindu-și treptat obiectul de studiu și metodele de realizare ale acestuia.
Necesitatea unei contabilități a averii a apărut și s-a manifestat diferit pe treptele de dezvoltare a societăților umane, baza constituind-o dorința de a cunoaște și comensura valoarea bunurilor posedate de persoane fizice și persoane juridice, atât sub aspectul existenței și stării acestora, cât și sub aspectul schimburilor de proprietate.
Discuții ample s-au purtat de-a lungul anilor în jurul problemei referitoare la caracterul sau natura contabilității, pentru a stabili dacă aceasta este o tehnică sau o stiinta, o arta sau un limbaj. Când s-a acceptat că este o stiință, discuții furtunoase au apărut în legătură cu încadrarea într-o categorie de științe sau alta.
Trebuie să remarcăm faptul că definirea contabilității s-a făcut în strânsa legătură cu stadiul de dezvoltare al cunoștințelor contabile, în strânsă legătură cu mediul economico-social în care s-au folosit aceste cunoștințe.
Contabilitatea a fost denumită de-a lungul timpului ca o artă, tehnică, știință, mijloc de comunicare, joc social.
Așa cum se arată într-un recent tratat de contabilitate, în sens estetic, noțiunea de artă nu se poate aplica în domeniul contabilității. Putem vorbi de arta contabilității în măsura în care prin contabilitate se înțelege o activitate umană care cere o anumită pricepere și anumite cunoștințe.
Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează și emite norme și reglementări în domeniul contabilității, planul de conturi general, modelele situațiilor financiare, registrelor și formularelor comune privind activitatea financiară și contabilă, normele metodologice privind întocmirea și utilizarea acestora.
Expertiza este activitatea de cercetare efectuată de un specialist care are calitatea de expert într-un anumit domeniu pentru a stabili adevărul într-o anumită situație, problemă sau litigiu; „o cercetare care constă din diferite operațiuni specifice fiecărei specialități”; „un mijloc de investigație, prin care se ajunge fie la obținerea unei probe, fie la evaluarea exactă a unei probe existente”.
Cuvântul „expertiză” vine de la latinescul „expertus”, adică priceput, lucrarea unei persoane experimentate specializate.
Expertiza constituie o noțiune care depășește și acțiunea de control și pe cea de verificare, întrucât cuprinde în sine idea de exprimare a punctului de vedere al expertului în ceea ce privește faptul sau faptele asupra cărora s-a efectuat expertiza. Deci, expertiza este prin excelență o lucrare personală și critică, cuprinzând nu numai rezultatul examinării faptelor din punctul de vedere al exactității formale și materiale, dar și părerea expertului asupra cauzelor și efectelor în legătură cu obiectul supus cercetării sale.
Expertiză înseamnă a încerca, a dovedi și constituie un mijloc de probă. Ca mijloc de probă în soluționarea diverselor litigii, expertiza este definită în literatura de specialitate în multiple variante ca formă, dar cu același conținut și în acest sens redăm mai multe definiții:
– Expertiza este un mijloc de probă, de constatare, confirmare, evaluare, lămurire sau dovedire pe baza cercetării științifice de specialitate a adevărului obiectiv cu privire la o anumită faptă, împrejurare, problemă, situație, cauză sau litigiu.
– Expertiza este operația făcută de unul sau mai mulți experți cu scopul de a constata unele fapte și de a controla, de a examina, de a măsura și de a evalua anumite lucruri.
– Expertiza este operația încredințată unor persoane care pe baza cunoștințelor lor speciale se pronunță asupra faptelor pe care judecătorii nu le-ar putea aprecia.
– Expertiza este un mijloc de investigație prin care se ajunge, fie la obținerea unei probe, fie la evaluarea corectă a unei probe existente.
– Expertiza este o cercetare care constă din diferite operațiuni specifice fiecărei specialități.
– Expertiza este un mijloc de dovadă reglementat de codul de procedură civilă la care recurge instanța în cazul în care pentru stabilirea adevărului obiectiv este nevoie de lămurirea unor împrejurări de fapt, pentru a căror rezolvare se cer cunostințe de specialitate în domeniul științei, tehnicii, artei sau vreunei meserii pe care judecătorul nu le posedă.
– Expertiza este un mijloc de probă dispus sau cerut de organul juridic în materie civilă sau penală efectuat de un specialist în materia litigiului care prin cunoștințele și experiența pe care le posedă trebuie să aducă lămurirea diferitelor aspecte ce sunt necesare a fi cunoscute în vederea soluționării unor cauze.
Prin expertiză contabilă se înțelege misiunea dată unui expert contabil de a controla registrele, conturile și actele justificative ale unui agent economic, cu scopul de a furniza părților interesate, datele necesare sau de a procura justiției informațiile pentru a se pronunța în cunoștință de cauză asupra unui proces sau a unei contestații de care a fost sesizată. Expertiza contabilă este o formă de cercetare științifică efectuată în vederea lămuririi modului în care sunt reflectate în documente, evidența tehnică și contabilă anumite fapte, împrejurări și situații de natură economico-financiară.
Ca activitate specializată în domeniul contabilității expertiza contabilă se caracterizează prin următoarele:
– are ca obiect cercetarea unor fapte sau situații de natură economico-financiară, gestionară și patrimonială;
– cuprinde în sfera sa de acțiune activitatea economico-financiară a unei entități economice pentru problemele și obiectivele stabilite de organul judiciar ori de persoanele care o solicită (expertiza contabilă amiabilă);
– cercetează situațiile și împrejurările de fapt pe baza informațiilor furnizate de evidența economică și suporții ei materiali respectiv, acte scrise, dischete, CD-uri, DVD-uri și alți suporți informaționali;
– interpretează datele de evidență contabilă și formulează opinii cu privire la problemele investigate pe baza legilor și actelor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv;
– elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamentare a unei decizii de către persoana care a solicitat efectuarea experizei contabile (expertiza contabilă amiabilă).
Expertiza contabilă analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale cu caracter economic și financiar, descifrează relațiile economico-financiare dintre părțile aflate în litigiu, caracterizează starea de fapt a entității economice în raport cu legea și alte acte normative care reglementează domeniul investigat, stabilește legăturile de cauzalitate și responsabilitate dintre părți.
Expertize în materie comercială se efectuează atunci când este necesar a se cerceta calcule, înscrisuri și registre de comerț. Instanța poate numi, în acest scop, unul sau mai mulți experți care să asculte părțile, să examineze socotelile, înscrisurile și registrele, să consemneze prin proces-verbal declarațiile și recunoașterile părților, să încerce să le împace dacă este posibil și să raporteze instanței despre rezultat.
Expertizele în materie penală au loc atunci când justiția are interesul de a controla gestiunea unor comercianți în stare de faliment sau a administratorilor de rea credință ai unor societăți comerciale. Instanța încredințează expertului numit actele și registrele ce urmează să fie controlate și chestionarul la care acesta are însărcinarea să răspundă. Expertul îl poate chema pe inculpat numai cu permisiunea judecătorului.
Expertiza privind activitatea societăților comerciale aflate în situația de încetare de plăți sau de faliment, poate avea ca obiect aspectele unor infracțiuni ca bancruta simplă sau frauduloasă.
Bancruta este situația persoanelor fizice sau juridice cărora li se constată nereguli financiare, acte de neglijență sau de imprudență, acte de fraudă făcute în dauna creditorilor și declarate de instanța de judecată competentă ca fiind insolvabile, neputând să-și onoreze plățile la scadență. Starea de faliment se declară la cererea creditorilor sau chiar a debitorului. În această situație, bunurile debitorului se sechestrează, întreaga activitate a acestuia este supusă controlului și apoi bunurile debitorului se valorifică prin licitație publică pentru stingerea obligațiilor față de creditori.
Potrivit convingerii intime a judecătorului bazată pe lege și conștiință, el este în măsură să aprecieze forța probantă a expertizei contabile și să admită sau să respingă concluziile formulate, în funcție de nivelul științific și calitatea acestora.
Expertiza contabilă are ca sarcină principală să contribuie la stabilirea adevărului material și la justa soluționare de către organul judiciar a cauzei aflată în faza de cercetare sau de judecată. Ea trebuie să ofere organului în cauză o probă îndeajuns de temeinică și de neânlăturat pentru tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de încălcarea legalității, nesocotirea disciplinei financiare și păgubirea patrimoniului.
În acest scop, expertiza contabilă analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale cu caracter economic și financiar, descifrează relațiile economice și financiare dintre părțile aflate în litigiu, caracterizează starea de fapt a agentului economic respectiv în raport cu legea și actele normative care reglementează domeniul investigat. Din studierea cauzelor generatoare de pagube în dauna patrimoniului, expertiza poate desprinde deficiențele existente în organizarea și conducerea sistemului de evidență, imperfecțiunile propagate pe traseul procesului decizional, precum și omisiunile sau erorile comise în executarea atribuțiilor de serviciu cu consecințe negative asupra patrimoniului agentului economic expertizat.
Deși expertiza contabilă este un auxiliar al organelor de justiție, ea contribuie la stabilirea și respectarea adevărului și legalității în activitatea agenților economici în litigiu, deoarece deciziile luate de organele de justiție, având în vedere și proba cu expertiza contabilă, urmează să fie aplicate de către conducerile agenților economici respectivi.
Contribuția expertizei contabile la prevenirea pagubelor în patrimoniu, păstrarea integrității acestuia și respectarea legalității este mai operativă și eficientă în condițiile utilizării ei, nu numai ca mijloc de probă în justiție, ci și ca mijloc de fundamentare a acțiunilor arbitrale, judecătorești sau penale, care se bazează pe datele din documente și evidențe. Practica dovedește că multe asemenea acțiuni adresate organelor judiciare sunt și o consecință a defecțiunilor în sistemul de documente și evidență, precum și a lipsei de operativitate în întocmirea documentelor și ținerea evidenței. Într-o asemenea situație, pentru a nu încărca inutil volumul de cercetare al organelor judiciare, conducerile agenților economici ar trebui să aibă certitudinea și răspunderea ca documentele și evidența pe care se bazează acțiunea, sunt legale, corecte, exacte, că reflectă fidel situația economică, financiară, gestionară, contractuală. Un mijloc de asigurare a calității, realității, exactității și legalității informațiilor ce stau la baza acțiunilor ar putea să-l constituie, deci, expertiza contabilă ca mijloc de fundamentare a acțiunilor arbitrale, judecătorești, dispuse de conducerea agentului economic, care solicită acțiunea.
Expertiza contabilă, ca mijloc de fundamentare a acțiunilor arbitrale, poate fi dispusă de conducerea agentului economic care deschide acțiunea după efectuarea punctajului comun între evidențele celor doi agenți economici care urmează să intre în litigiu și numai în situația în care cu ocazia punctajului se constată neconcordanță între datele din documentele și evidențele celor doi agenți economici, cu privire la cauza care urmează să fie soluționată. Expertiza contabilă, ca mijloc de fundamentare a acțiunii de judecată, poate să fie dispusă de conducerea agentului economic care urmează să reclame, iar expertul contabil numit să aiba acces la documentele și evidențele corespunzătoare cauzei de la agentul economic care urmează să fie pârât.
În condițiile economiei de piață, a existenței și funcționării societăților comerciale, problemele teoretice, legale și metodologice privind expertizele contabile sunt utile pentru tehnicienii contabilității, pentru acționarii, deponenții, creditorii, administratorii, cenzorii și directorii societăților comerciale, pentru magistrați, avocați, fisc, precum și pentru oamenii de afaceri în general.
4.2. Necesitatea și importanța expertizei contabile
Expertiza contabilă este o activitate de cercetare, evaluare și apreciere fundamentală multilaterală a unei probleme sau activități din problematica economiei sociale, efectuată de un expert care este un specialist în domeniu.
Alături de controlul financiar, expertiza contabilă constituie unul din instrumentele de bază în apărarea, protecția și dezvoltarea proprietății indiferent de apartenența acesteia, fie că este de stat, publică, privată, mixtă sau simplă privată.
Necesitatea expertizei contabile este de natură obiectivă și se prestează cu concretență atunci când din desfășurarea unei anumite activități care de multe ori nu se desfășoară în conformitate cu normele, prescripțiile, standardele existente se impune consultarea și concluziile unor specialiști în domeniul economico-financiar, care printr-un punct de vedere legal documentat, pot veni în ajutorul unor specialiști din domeniul judiciar pentru a-și forma o convingere intimă, capabilă să soluționeze în mod obiectiv activitatea sau procesul în speță.
4.3. Tipurile expertizei contabile
După destinația sa, expertiza contabilă poate fi judiciară – solicitată de anumite organe pentru soluționare a cauzelor aflate în stare de anchetă, cercetare sau judecată – sau extrajudiciară – solicitată de persoane fizice sau juridice interesate fără să existe un dosar de anchetă, cercetare sau judecată.
4.3.1. Expertiza contabilă judiciară
Expertiza judiciară constituie acel mijloc de probă în instanțele judecătorești prin care, pe baza unei activități de cercetare, se folosesc date și metode știintifice de către expertul care aduce la cunoștința organului judiciar, concluziile motivate știintific cu privire la fapte pentru a căror lămurire sunt necesare persoane specializate.
Expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiție, o formă de cercetare și lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură economico-financiară indicate de organele judiciare în scopul soluționării litigiilor dintre persoane juridice, dintre acestea și persoane fizice, precum și a proceselor penale privind infracțiuni prin care au fost aduse pagube patrimoniului.
Expertiza contabilă judiciară constituie un mijloc de probă, la care organul de urmărire penală sau instanța de judecată apelează, la cererea părților sau din oficiu, în vederea lămuririi unor împrejurări de fapt și stabilirii adevărului material. Ea se încredințează de instanțele respective unor specialiști pentru a constata și evalua anumite fapte, pe care judecătorii nu le-ar putea procura sau aprecia ei înșiși, stabilind în acest scop punctele asupra cărora experții numiți urmează să se pronunțe.
Expertiza contabilă judiciară are rolul de a facilita înțelegerea fenomenului de cercetare sau de judecare de către persoanele cu atribuții în acest domeniu. Aceasta îndeplinește rolul unei probe științifice în stabilirea de fapt a adevărului material în procesele civile și penale, în litigiile de muncă și arbitrare, prin aceea că ajută la lămurirea problemelor pe care le generează cauza și la formarea convingerii intime a judecătorului sau procurorului, care alături de alte probe contribuie la rezolvarea cauzei, respectiv la darea unei soluții temeinice și legale.
Spre deosebire de expertizele tehnice, medicale sau criminalistice, care se referă de regulă la cercetarea unei singure probleme, cum ar fi: determinarea valorii unui imobil, stabilirea cauzelor decesului unei persoane, atestarea autenticității unui act etc, obiectul expertizei contabile se referă la cercetarea unui ansamblu de documente contabile, acte normative și probleme economico-financiare pentru atingerea scopului pe care și l-a propus. Însăși punctele stabilite de organele în drept la care trebuie să răspundă expertul se caracterizează prin pluritate și diversitate.
Ca activitate specializată, expertiza contabilă se caracterizează prin următoarele trăsături:
– are ca obiect cercetarea unor fapte sau situații de natură economico-financiară;
– cuprinde în sfera sa de acțiune activitatea economică a unui agent economic pentru problemele și obiectivele stabilite de organul judiciar;
– cercetează situațiile și împrejurările de fapt pe baza informațiilor furnizate de evidența economică și a suporților ei materiali;
interpretează datele de evidență;
– formulează opinii cu privire la problemele investigate pe baza legilor și actelor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv;
– elaborează concluzii pe baza constatărilor făcute, care servesc ca mijloc de probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei;
Potrivit convingerii interne a judecătorului, bazată pe lege și cunoștință, el este în măsură să aprecieze forța probantă a expertizei contabile și să admită sau să respingă concluziile formulate, în funcție de nivelul științific și de calitatea acestora.
Procedural, efectuarea expertizei contabile presupune examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei; examinarea unor documente (acte, evidențe) aflate la părți sau terți (expertiza la fața locului); analiza explicațiilor părților, inclusiv ale martorilor; analiza actelor de control și de expertiză anterioare în aceeași cauză; studierea concluziilor expertizei tehnice etc.
Examinarea materialului documentar aflat la dosarul cauzei în care s-a dispus efectuarea expertizei contabile se face la sediul organului beneficiar al expertizei. În cursul urmăririi penale, cercetarea dosarului se face cu încuviințarea organelor de urmărire. Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instanței de judecată cu privire la anumite fapte ori împrejurări ale cauzei.
Dacă materialul aflat la dosarul cauzei este insuficient pentru efectuarea expertizei contabile, expertul contabil poate solicita, motivat, organului beneficiar completarea acestuia.
Examinarea unor documente (acte, evidențe) aflate la părți sau la terți se efectuează atunci când expertul contabil apreciază că pentru rezolvarea obiectivelor ce i s-au dat spre rezolvare nu-i sunt suficiente documentele existente la dosarul cauzei.
În multe cazuri, documentele aflate la dosar nu sunt suficiente pentru a se răspunde la obiectivele fixate, fiind necesară cercetarea și a altor acte sau a evidențelor tehnico-operative, contabile, statistice, care se află la părțile în litigiu.
Obiectivele concrete ale expertizei contabile judiciare se limitează, din punct de vedere al conținutului și perioadei, la fapte și împrejurări care au generat litigii. Expertiza contabilă judiciară poate avea ca obiective, de exemplu: neglijența sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea și executarea obligațiilor contractuale, stabilirea întârzierilor pentru plata prețului și corectitudinea calculului penalităților, stabilirea cantităților de produse livrate între părțile în litigiu, ce s-a achitat, și ce a mai rămas de plată etc.
Expertiza contabilă judiciară cuprinde latura economico-financiară a faptelor și împrejurărilor, latura financiară fiind exclusiv de competența organelor judiciare. De exemplu, în litigiile cu privire la pagube, expertiza contabilă oferă organelor judiciare lămuriri cu privire la existența și proporția lipsurilor din patrimoniul unui agent economic, natura faptei care a generat paguba și stabilirea răspunderii. Obiectivele cu privire la constatarea vinovăției persoanelor care au produs pagubele materiale și la faptele care le-au generat, depășesc sfera expertizei contabile, acestea constituind obiective ale anchetei penale.
Obiectivele expertizei contabile, respectiv întrebările la care trebuie să răspundă expertul, se stabilesc de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, la cererea părților sau din oficiu. De fapt, expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă care se dispune la cerere, sau din oficiu, de organul în drept, când pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei sunt necesare cunoștințele unui expert.
Obiectivele (întrebările) care se dau spre rezolvare expertului contabil se stabilesc și consemnează în scris în „ordonanță” de organele de urmărire penală sau în „încheiere” de instanța de judecată. Expertiza contabilă rezolvă numai obiectivele sau problemele indicate în actul prin care s-a dispus efectuarea ei și numai pentru perioada stabilită. Obiectul expertizei contabile poate fi extins numai cu aprobarea organului care a dispus efectuarea ei.
Expertului nu-i este admis să extindă singur obiectivele expertizei și să răspundă astfel la întrebări care nu i-au fost puse sau depășesc competența sa.
În cazul când obiectivele expertizei contabile nu sunt suficient precizate, expertul contabil solicită organului care a dispus efectuarea expertizei să concretizeze în scris problemele care trebuie să formeze obiectul expertizei. De asemenea, expertul contabil sesizează organul care a dispus efectuarea expertizei contabile atunci când în timpul efectuării expertizei contabile se ivesc situații care necesită extinderea obiectivelor fixate sau efectuarea prealabilă a unor expertize tehnice, grafologice etc.
Sunt cazuri când se stabilesc obiective prin care se pretinde expertului contabil să constate vinovăția persoanelor care au produs pagube materiale și căror fapte se datorează. Acest gen de obiectiv depășește competența expertului contabil, întrucât, devine organ de anchetă penală.
Tot ca o depășire de competență, poate fi faptul în care instanțele de judecată solicită expertului contabil să prezinte aprecieri juridice, ca de exemplu, dacă o sumă mai poate fi considerată bună de plată din momentul în care s-a constatat că dispoziția de reținere a fost emisă peste termenul legal.
În cazurile penale, fixarea obiectivelor la care urmează să răspundă experții, se carcterizează prin desfășurarea ei în două faze:
– încuviințarea probei și stabilirea obiectivelor de principiu, numirea expertului, fixarea unui termen când se citează părțile și expertul numit și analiza sumară a dosarului de către expertul contabil numit;
– punerea în discuția părților și a expertului numit a obiectivelor (întrebărilor) la care expertul trebuie să răspundă, atenționarea acestora asupra faptului că au voie să facă observații și să solicite modificarea, completarea sau definitivarea obiectivelor în prezența părților și a expertului numit.
4.3.2. Expertiza contabilă extrajudiciară sau amiabilă
Expertiza extrajudiciară este activitatea prin care specialiștii fac evaluarea fundamentală în diferite domenii ale vieții sociale, pe bază de contract (vezi anexa nr. 7), trăsăturile principale ale acesteia fiind date de faptul că nu se efectuează în cadrul activităților organelor judiciare și nici după normele prevăzute în legile procesuale.
Expertiza contabilă extrajudiciară sau amiabilă este aceea care în afară de orice hotărâre, judecată are loc direct între părțile în litigiu, părți care își aleg singure personalul care trebuie să efectueze expertiza, respectiv expertul.
Expertiza contabilă extrajudiciară poate fi utilizată pentru:
– certificarea bilanțului contabil, a contului de profit și pierdere a situației patrimoniale, a relațiilor contabile, a activităților privind domeniul creanțelor datorate etc.
– opozabilitatea față de părțile care o solicită și dacă nu se menționează în cuprinsul raportului că poate fi utilizată și în alte activități, ea poate fi asimilată și ca un raport de audit întocmit de un auditor extern.
Aceste analize și certificări financiar-contabile asupra situației patrimoniului unui agent economic și a posibilităților acestuia de a genera profit, de a fi rentabil, constituie dovada demnă de încredere pentru terți, în vederea intrării în relațiile de comerț cu agenți economici care s-ar găsi în imediata intrare în starea de încetare de plăți sau în starea de faliment.
Expertiza extrajudiciară este urgent reclamată de manifestare plenară a liberei inițiative în condițiile economiei de piață, fiind o cale eficientă de asistență de înaltă specialitate a oricărei afaceri care se vrea ferită de riscuri și asigurată de reușită.
4.4. Organizarea activității de expertiză contabilă în România
Primii pași spre organizarea activității de expertiză contabilă au fost făcuți prin apariția legii din 17 februarie 1916, care a oficializat ca persoană juridică Corpul Absolvenților Școlilor Superioare de Comerț.
Legea numărul 113/1948 pusă în aplicare prin Decretul 704/31 martie 1948 reglementează înscrierea practicienilor contabili în Corpul Contabililor Autorizați și al Experților Contabili, instituție care a fost dizolvată prin Decretul nr. 40/1951.
Ulterior, Decretul nr. 434/1957 modificat prin Decretul nr. 321/1958 a stat la baza desfășurării activității de expertiză contabilă până în anul 1971.
Începând cu anul 1990, domeniul expertizei contabile a fost amplu cercetat și au existat încercări mai mult sau mai puțin reușite de reglementare și de adaptare la noile condiții ale vieții sociale și economice. Astfel, până în anul 1994, putem spune că expertiza contabilă, în cele mai multe cazuri, utiliza prevederile decretului lege nr. 79/1971, în care economia, deși era de piață, concluziile și conceptele erau încă tributare economiei supercentralizate.
În ultimii ani, activitatea de expertiză contabilă din aromânia a fost perfecționată prin O.G. nr.50/1997 și O.G. nr. 89/1998, aprobată prin legea numărul 186/1999.
Astăzi, activitatea de expertiză contabilă se realizează prin Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România (C.E.C.C.A.R.), persoană juridică de autoritate publică și autonomă care reunește experții contabili și contabilii autorizați, cu sediul în Municipiul București, în conformitate cu normele legale în vigoare privitoare la organizarea activității de expertiză contabilă; la nivel județean C.E.C.C.A.R. organizează filiale fără personalitate juridică.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, asigurând buna desfășurare a activității experților contabili, a decis reglementarea profesională a acestei activități de bază, elaborând „Norma și comentariile misiunii privind expertiza contabilă” nr. 35/2000 care cuprinde:
350. – Cadrul de referință al misiunilor privind expertizele contabile;
– 351. – Norme de comportament profesional specifice misiunilor privind expertizele contabile;
– 352. – Norme de lucru specifice misiunilor privind expertizele contabile;
353. – Norme de raport specifice expertizelor contabile.
În conformitate cu norma sus-mentionată, expertizele contabile sunt mijloace de probă utilizabile în rezolvarea unor cauze care necesită cunoștințe de strictă specialitate din partea unor persoane care au calitatea de expert contabil. Expertizele contabile dispuse din oficiu sau acceptate la cererea părților în fazele de instrumentare și de judecată ale unor cauze civile și/sau comerciale, atașate sau nu unui process penal, se numesc expertize contabile judiciare. Toate celelalte expertize contabile sunt extrajudiciare.
Așadar:
1. Expertizele contabile pot fi efectuate numai de către persoanele care au dobândit calitatea de expert contabil în condițiile legii, fiind înscrise, cu viza la zi, în partea activă a Tabloului experților contabili, actualizat anual de către Corpul Experților Contabili și al Contabililor Autorizați din România (C.E.C.C.A.R.).
2. Expertizele contabile pot fi clasificate:
I. După scopul principal în care au fost solicitate:
a) Expertize contabile judiciare, reglementate de:
– Codul de procedură civilă;
– Codul de procedură penală;
– alte legi speciale.
b) Expertize contabile extrajudiciare – sunt cele efectuate în afara procedurilor reglementate privind rezolvarea unor cauze supuse verdictului justiției. Sunt efectuate în afara unui proces justițiar. Nu au calitate de mijloc de probă în justiție, ci, cel mult, de argumente pentru solicitarea de către părți a administrării probei cu expertiza contabilă judiciară sau pentru rezolvarea unor litigii pe cale amiabilă.
II. După natura principalelor obiective la care se referă:
a) Expertize contabile civile dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor civile;
b) Expertize contabile penale dispuse sau acceptate în rezolvarea unor aspecte civile atașate litigiilor penale;
c) Expertize contabile comerciale dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor comerciale;
d) Expertize contabile fiscale, dispuse sau acceptate în rezolvarea litigiilor fiscale;
e) Alte categorii de expertize contabile judiciare dispuse de organele în drept sau extrajudiciare solicitate de către clienți.
Astfel, expertizele contabile pot fi efectuate numai de către experții contabili înscriși în partea activă a Tabloului Corpului. Expertul contabil solicitat în efectuarea unei expertize contabile este obligat să fie independent față de părțile interesate în expertiză, evitând orice situație care ar presupune o lipsă de independență sau o constrângere care ar putea sa îi împieteze integritatea și obiectivitatea.
Independența expertului contabil trebuie să fie absolută în cazul experților contabili numiți din oficiu de către organele în drept și relative în cazul experților contabili recomandați de părți sau solicitați în efectuarea de expertize contabile extrajudiciare.
Independența absolută a expertului contabil numit din oficiu de către organele în drept derivă din obligația acestuia de a ține seama de toate cazurile de incompatibilitate, abținere și recuzare prevăzute de Codul de procedură civilă și alte reglementări procedurale speciale, care sunt aceleași cu cele privind judecătorii. Experții contabili care se află în situații de incompatibilitate, abținere sau posibilitate de recuzare trebuie să le aducă la cunoștința organului care i-a numit.
Independența relativă derivă doar din incompatibilitatea profesiei contabile cu orice activitate salarizată în afara Corpului, sau cu orice activitate comercială, cu excepțiile prevăzute de lege.
Expertul contabil trebuie să efectueze expertizele contabile pentru care a fost solicitat și pe care le-a acceptat cu conștiinciozitate, devotament, corectitudine și imparțialitate. Acestea trebuie să fie utile celor care le-au solicitat.
În elaborarea expertizelor contabile, expertul trebuie să folosească metode specifice metodei contabilității. Concluziile expertului contabil trebuie să fie fundamentate numai pe documente care atestă evenimente și tranzacții ce fac sau trebuie să facă obiectul recunoașterilor, evaluărilor, clasificărilor și prezentărilor contabile.
Nedocumentarea și nefundamentarea științifică a rapoartelor de expertiză contabilă poate fi și este adesea sancționată, de către organele în drept care le-au dispus, cu înlocuirea expertului contabil și dispunerea unei noi expertize contabile. Dacă în aceeași cauză s-a dispus o noua expertiză contabilă care ajunge la concluzii diferite față de prima, datorită utilizării altor criterii și metode de investigație, organul în drept care le-a dispus are disponibilitatea de a se opri la aceea pe care o consideră mai fundamentată sub aspect științific, respectiv, de mai bună calitate.
Totodată, expertul contabil trebuie să respecte secretul și caracterul confidențial al informațiilor la care a avut acces și de care a luat cunoștință cu ocazia efectuării expertizelor contabile, trebuind să se abțină de la divulgarea lor către terți, cu excepția cazurilor în care a fost autorizat expres în acest scop, sau dacă are obligația legală sau profesională să facă o astfel de divulgare.
Toate dispozițiile procedurale cu privire la citarea, aducerea cu mandate și sancționarea martorilor care lipsesc de la judecată sunt aplicabile și experților contabili numiți pentru efectuarea expertizelor contabile judiciare. Dacă experții contabili numiți pentru efectuarea expertizelor contabile judiciare nu se înfățișează la citarea organelor în drept care i-a numit, acestea sunt abilitate să dispună înlocuirea lor.
4.5. Raportul de expertiză contabilă
Raportul de expertiză contabilă este documentul care reflectă activitatea depusă de expertul contabil, calitatea muncii efectuată de către expert.
A. Redactarea raportului de expertiză contabilă
Lucrările și concluziile expertizei contabile se consemnează într-un raport scris care trebuie să cuprindă cel puțin trei capitole:
– Capitolul I, INTRODUCERE;
– Capitolul II, DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE;
– Capitolul III, CONCLUZII.
1. Capitolul I – Introducere
Capitolul I, „INTRODUCERE”, al raportului de expertiză contabilă trebuie să cuprindă cel puțin următoarele paragrafe:
I. Paragraful de identificare a expertului(ților) contabil(i) nominalizat(ți) pentru efectuarea expertizei contabile, care trebuie să cuprindă informații cu privire la: numele și prenumele expertului(ților), domiciliul, numărul carnetului de expert contabil și poziția din Tabloul experților contabili;
II. Paragraful de identificare a organului care a dispus efectuarea expertizei contabile judiciare sau a clientului care a solicitat efectuarea expertizei contabile extrajudiciare. În acest paragraf se menționează:
a) În cazul expertizelor contabile judiciare: actul care a stat la baza numirii expertului(ților), respectiv, Încheierea de ședință (în cazurile civile) sau Ordonanță a organelor de urmărire penală (în cauzele penale), cu menționarea datei acestuia, denumirea și calitatea procesuală a părților, domiciliul sau sediul social al acestora, numărul și anul dosarului și natura acestuia (civil sau penal);
b) În cazul expertizelor contabile extrajudiciare: denumirea clientului, domiciliul sau sediul social al acestuia, numărul și data contractului în baza căruia se efectuează expertiza contabilă solicitată;
III.Paragraful privind identificarea împrejurărilor și circumstanțelor în care a luat naștere litigiul în care s-a dispus efectuarea expertizei contabile judiciare sau contextul în care a fost contractată expertiza contabilă extrajudiciară.
IV. Paragraful privind identificarea obiectivului(lor) expertizei contabile. În cazul expertizelor contabile judiciare, formularea obiectivului(lor) expertizei contabile se preia ad-literam din formularea acestora în „Încheierea de ședință” (cauzele civile), respectiv în Ordonanța organelor de urmărire și cercetare penală (cauzele penale). În cazul expertizelor contabile extrajudiciare, formularea obiectivului(lor) acestora trebuie să fie cea din contract.
V. Paragraful privind identificarea datei sau perioadei și locului în care s-a efectuat expertiza contabilă. În cazul expertizelor contabile, dispuse de organele în drept, în cauze civile, data și locul începerii lucrărilor expertizei contabile trebuie documentată prin citarea părților prin scrisoare cu aviz de primire.
VI. Paragraful privind identificarea materialului documentar care are o legătură cauzală cu obiectivul(vele) expertizei contabile și care a stat la baza întocmirii raportului de expertiză contabilă. Materialul documentar nominalizat în acest paragraf trebuie să fie strict adecvat necesităților de documentare a obiectivului(lor) expertizei contabile judiciare sau extrajudiciare.
VII. Paragraful privind identificarea datei sau perioadei în care s-a redactat raportul de expertiză contabilă cu menționarea expresă dacă s-au mai efectuat sau nu alte expertize contabile având același obiect(ive). De asemenea, în acest paragraf trebuie menționat dacă s-au folosit lucrările altor experți (contabili, tehnici, etc.), probleme ridicate de părțile interesate în expertiză și explicațiile date de acestea în timpul efectuării expertizei.
VIII. Paragraful privind identificarea datei inițiale până la care raportul de expertiză contabilă trebuie depus la beneficiar și indicarea eventualelor perioade de prelungire față de termenul inițial.
2. Capitolul II – Desfășurarea expertizei contabile
Capitolul II, „DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE”, al raportului de expertiză contabilă trebuie să conțină câte un paragraf distinct pentru fiecare obiectiv al expertizei contabile, care să cuprindă o descriere amănunțită a operațiilor efectuate de expertul contabil cu privire la structura materialului documentar, actele și faptele analizate, locul producerii evenimentelor și tranzacțiilor, sursele de informații utilizate, dacă părțile interesate în expertiza contabilă au făcut obiecții sau au dat explicații pe care expertul contabil le-a luat sau nu în considerare în formularea concluziilor sale. În fiecare astfel de paragraf trebuie prezentat ansamblul calculelor și interpretarea rezultatelor acestora. Dar, dacă aceste prezentări ar îngreuna înțelegerea expunerii de către beneficiarul raportului de expertiză contabilă, este recomandabil ca ansamblul calculelor să se facă în anexe la raportul de expertiză contabilă, iar în textul expertizei contabile să se prezinte doar rezultatele calculelor și interpretarea acestora. Fiecare paragraf din acest capitol trebuie să se încheie cu concluzia expertului contabil, care trebuie să fie precis, concis, fără echivoc, redactat intr-o manieră analitică, ordonată și sistematizată fără a face aprecieri asupra calității documentelor justificative, reprezentărilor contabile, expertizelor și actelor de control anterioare și nici asupra încadrărilor legale. Aceasta, deoarece expertul contabil analizează evenimente și tranzacții și nu încadrarea judiciară a acestora. În cazuri deosebite în care expertul contabil, în exercitarea misiunii sale, se confruntă cu acte și documente care nu întrunesc condițiile legale, care exprimă ficțiuni sau sunt suspecte, el nu trebuie să le ia în considerare în stabilirea rezultatelor, concluziilor sale la obiectivul(ele) fixate expertizei contabile, dar trebuie să menționeze aceasta în raportul de expertiză contabilă.
Dacă raportul de expertiză contabilă este întocmit de mai mulți experți care au opinii diferite, într-un paragraf al Capitolului II, fiecare expert contabil trebuie să-și motiveze detaliat și documentat opinia pe care o susține. De regulă, în expertizele judiciare trebuie motivată separat opinia expertului reomandat de parte, în raport cu opinia expertului numit din oficiu.
3. Capitolul III – CONCLUZII
Capitolul III, „CONCLUZII”, al raportului de expertiză contabilă trebuie să conțina câte un paragraf distinct cu conclizia la fiecare obiectiv al expertizei contabile preluat în maniera în care a fost formulat în Capitolul II, „DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE”.
4. Considerații privind întocmirea raportului de expertiză contabilă
Raportul de expertiză contabilă întocmit în structura prezentată, este un raport de expertiză contabilă obișnuit, necalificat. Un astfel de raport de expertiză contabilă nu poate conține concluzii alternative la obiectivul(ele) fixat(e) expertului contabil.
Dacă expertul contabil, în promovarea raționamentului său profesional, consideră necesar să-și exprime părerea asupra obiectivului(elor) expertizei contabile, asupra faptului dacă întrebările ce i-au fost fixate sunt suficiente sau nu în clarificarea obiectivului(elor) expertizei sau cu privire la alte aspecte asupra cărora dorește să rețină atenția beneficiarului expertizei, poate face acest lucru fie:
a) În finalul capitolului III, „CONCLUZII”, după paragraful cuprinzând răspunsul la obiectivul(ele) expertizei contabile.
b) Într-un capitol distinct, (capitolul IV, intitulat „CONSIDERAȚII PERSONALE ALE EXPERTULUI(ȚILOR) CONTABIL(I) ”.
În prezentarea considerațiilor sale (lor) personale, în raportul de expertiză contabilă, expertul(ții) contabil(i) trebuie să se conformeze normelor de etică și deontologie ale profesiei contabile liberale, în special a celor privind confidențialitatea. Conținutul și întinderea considerațiilor personale într-un raport de expertiză contabilă țin de raționamentul profesional al expertului(ților) contabil(i). Aceste considerații trebuie limitate la strictul necesar sau impus de lege în cazul expertizelor contabile judiciare și pot fi mai extinse în cazul expertizelor contabile extrajudiciare.
Raportul de expertiză contabilă care cuprinde considerații personale ale expertului(ților) contabil(i) este calificat drept raport de expertiză contabilă cu observații.
În cazuri cu totul deosebite, expertul(ții) contabil(i) se poate (pot) afla în imposibilitatea întocmirii unui raport de expertiză contabilă, datorită inexistenței documentelor justificative și/sau evidențelor contabile care să ateste evenimentele și tranzacțiile supuse expertizării. În astfel de cazuri se va întocmi un „RAPORT DE IMPOSIBILITATE A EFECTUĂRII EXPERTIZEI CONTABILE”, va avea aceeași structură ca un raport de expertiză contabilă obișnuit, dar care, în capitolele II „DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE” și III „CONCLUZII”, va prezenta justificat și fundamentat cauzele care conduc la imposibilitatea efectuării expertizei contabile solicitată de beneficiarul acesteia.
Anexele la raportul de expertiză contabilă, indiferent de tipul acestuia (obișnuit, cu observații sau imposibilitatea efectuării expertizei contabile), fac parte integrantă din raportul de expertiză contabilă și se întocmesc de către expertul(ții) contabil(i) cu scopul de a susține o constatare din cuprinsul raportului de expertiză contabilă. Anexele la raportul de expertiză contabilă trebuie întocmite atunci și numai atunci când există necesitatea de documentare a unei constatări din raportul de expertiză contabilă, ele având menirea să degreveze conținutul raportului de expertiză contabilă, de prezentări prea detaliate, cifre multiple sau alte elemente de natură similară. Nu pot constitui anexe la raportul de expertiză contabilă documentele justificative sau registrele contabile originale, sau reproduse prin tehnici de multiplicare. Anexele raportului de expertiză contabilă sunt un produs al muncii expertului(ților) contabil(i).
B. Semnarea și depunerea raportului de expertiză contabilă
Raportul de expertiză contabilă se parafează și se semnează filă de filă, inclusiv anexele. Se depune la beneficiarul acestuia în termenul legal sau contractual.
Pentru a evita orice dispute cu privire la originalitatea raportului de expertiză contabilă, acesta, inclusiv anexele, se parafează și se semnează de către expertul(ții) contabil(i) pe fiecare pagină în parte. Toate exemplarele parafate și semnate de expertul(ții) contabil(i) în original au calitatea de rapoarte de expertiză contabilă originale. Toate celelalte au calitatea de copii, indiferent de tehnicile de multiplicare.
Raportul de expertiză contabilă nu se semnează de către nici una din părțile interesate în efectuarea expertizei contabile.
De regulă, raportul de expertiză contabilă se întocmește în două exemplare originale; unul pentru organul care a dispus sau partea care a solicitat efectuarea expertizei și unul pentru expertul(ții) contabil(i) care a efectuat expertiza contabilă. Numărul de exemplare originale poate fi mai mare dacă beneficiarul acestuia solicită acest lucru.
Raportul de expertiză contabilă judiciară se depune la organele care au dispus-o cu cel puțin cinci zile înainte de data stabilită pentru judecată. Raportul de expertiză contabilă extrajudiciară se predă clientului care a solicitat-o la locul și la termenul prevăzut în contract.
4.6. Studiu de caz privind efectuarea unei expertize contabile și elaborarea raportului de expertiză contabilă la S.C. ETA2U SRL
Tribunalul Timiș
Secția Comercială și de Exp. Cont. Voicu Aristid
Contecios Administrativ
Dosar: nr. 8988/30/2007
RAPORT
de expertiză contabilă
Părți în litigiu:
– S.C. ETA2U SRL
– ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA
– DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA
Obiect:
– Anulare act administrativ
Tribunalul Timiș
Secția Comercială și de
Contecios Administrativ
Dosar: nr. 8988/30/2007
Părți în litigiu:
– Reclamant: S.C. ETA2U SRL
– Pârâți: – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA
– DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA
Termen: 02.09.2008
Notă de evaluare
a) ore lucrate în afara cabinetului: 6 ore
– studiere dosar la Tribunal: 5 ore
– documentare la sediul reclamantei: 2 ore
Total 13 ore
Tarif cf. art. 13a din regulamentul CECCAR privind disciplina onorariilor:
13 ore x 4,10€/oră x 3,537lei/€ = 188 RON
b)Drepturi pentru efectuarea expertizei:
Tarif cf. art. 25a din Regulament:
– valoarea expertizei 133.626.393 ROL = 13.363 RON
13.363 : 3,537 = 3.778€ < 4.100€ – 6%
3.778 x 6% = 226,68€ x 3,537 lei/€ = 802 RON
c) Alte cheltuieli, copii Xerox, etc. = 10 RON
Total onorariu 1000 RON
Din care avans achitat 500 RON
Rest de plată 500 RON
Expert contabil
Voicu Aristid
Tribunalul Timiș Exp. Cont. Voicu Aristid
Secția Comercială și de
Contecios Administrativ
Dosar: nr. 8988/30/2007
Termen: 02.09.2008
Raport
De expertiză contabilă
Expert contabil Voicu Aristid, posesor al carnetului nr. 12415, am fost numit de Tribunalul Timiș pentru efectuarea unei expertize contabile în dosarul privind acțiunea introdusă de reclamanta S.C. ETA2U SRL în contradictoriu cu pârâții ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘ, având ca obiect anulare act administrativ, urmând a răspunde la următoarele obiective stabilite de părți:
A) Obiective stabilite de reclamantă
1) Să se stabilească legalitatea sumei de 133.626.393 ROL, compusă din:
– 4.318.698 ROL pentru perioada 26.06.2002 – 24.07.2002
– 21.520.313 ROL conf. P.V. 1688/06.04.1999
– 107.787.182 ROL conf. P.V. 1688/31.01.2001
Aceste sume au fost înscrise în nota de constatare nr. 3052/06.02.2006
B) Obiective stabilite de pârâta A.F.P. Timișoara
1) Indicarea de către expert a naturii obligațiilor fiscale în cuantum de 13.363 RON (133.626.393ROL) cuprinse în Nota de constatare nr. 3052/06.02.2006 emisă de A.F.P. Timișoara.
2) Indicarea de către expert a actelor administrative fiscale prin care au fost constatate și stabilite în sarcina reclamantei S.C. ETA2U SRL obligațiile fiscale de 2.152 RON (21.520.513 ROL) și 10.799 RON (107.787.182 ROL) ce intră în componența sumei totale de 13.363 RON (133.626.393 ROL).
3) Stabilirea de către expert a corectitudinii modului de calcul matematic efectuat de A.F.P. Timișoara în ceea ce privește sumele de 2.152 RON (21.520.513 ROL) si 10.779 RON (107.787.182 ROL).
4) Stabilirea de către expert a următoarelor:
– Dacă pentru perioada 26.06.2002 – 24.07.2002 reclamanta avea obligații fiscale de natura TVA achitate la termen și cuantumul acestora, dacă este cazul?
– Dacă suma de 432 RON (4.318.698 ROL) reprezentând majorări TVA aferente perioadei 26.06.2002 – 24.07.2002, suma cuprinsă în Nota de constatare nr. 3052/06.02.2006 a fost corect calculată prin formula 15.424 RON x 28 zece x 0,10% (154.239.224 ROL x28 zece x o,10%).
I. Perioada și locul efectuării expertizei contabile, acte și înscrisuri folosite:
Expertiza s-a desfășurat în perioada 20.07.2008 – 15.08.2008 atât la sediul părților în litigiu, pentru procurarea documentației necesare, cât și la sediul expertului pentru studierea și sistematizarea materialului documentar în vederea formării unei opinii și redactarea raportului de expertiză.
Pentru documentare au fost consultate următoarele acte normative și înscrisuri:
Codul Fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003 cu modificările aduse de legea nr. 343/2006 și altele ulterioare;
Codul de Procedură Fiscală aprobat prin O.G. 92/24.01.2003 cu modificările și completările ulterioare;
P.V. nr. 3553/06.04.1999 (nota de constatare nr. 06.04.1999);
P.V. nr. 1688/31.01.2001;
P.V. nr. 6249/11.10.2005 (Raport de inspecție fiscală din 11.10.2005);
Nota de constatare nr. 3052/06.02.2006;
Fișele sintetice de plătitori editate de A.F.P.T. la data de 12.08.2008;
Alte înscrisuri și documente necesare efectuării expertizei.
II. Efectuarea expertizei contabile
Prin acțiunea inițiată de reclamanta S.C. ETA2U SRL, aceasta solicită anularea sumei de 133.626.393 ROL, reprezentând dobânzi și penalizări de întârziere pentru neplata la termen a TVA, stabilite în baza Notei de constatare nr. 3052/06.02.2006, astfel:
4.318.698 ROL pentru perioada 26.06.2002 – 24.07.2002
21.520.513 ROL conf. P.V. 3553/06.04.1999
107.787182 ROL conf. P.V.1688/31.01.2001
133.626.393 ROL total
Reclamanta consideră că aceste sume nu sunt datorate, ele fiind stabilite abuziv în sarcina sa, astfel că a depus contestație împotriva Notei de constatare nr. 3052/06.02.2006, înregistrată la A.F.P.Timișoara sub nr.77077/07.03.2006, prin care a solicitat anularea debitului de 133.626.393 ROL stabilit în sarcina sa fără temei legal.
Prin adresa nr.7483/28.03.2006 A.F.P. Timișoara răspunde contestatarului că nu poate anula suma de 133.626.393 ROL, deoarece aceasta a fost stabilită prin alte procese verbale anterior încheiate și anume: suma de 21.520.513 ROL a fost consemnată prin P.V.
3553/06.04.1999, iar suma de 107.787.182 ROL prin P.V. 1688/31.01.2001, prin nota de constatare fiind stabilită numai suma de 4.318.698 ROL reprezentând majorări de întârziere pentru perioada 26.06.2002 – 24.07.2002 aferente unui rest de 154.239.224 ROL, TVA rămas neachitat din P.V. nr. 6149/11.10.2005.
1) Prin P.V. 3553/06.04.1999 s-a constatat că agentul economic a calculat și înregistrat, dar nu a achitat TVA aferentă perioadei august 1996 – februarie 1999 în sumă totală de 31.604.317 lei pentru care s-au calculate majorări de întârziere de 9.631.919 lei.
În baza acestui proces verbal a fost emisă somația nr. 287/14.05.1999 (anexa1), în urma căreia debitorul a început plata obligațiilor stabilite în sarcina sa, efectuând următoarele plăți:
6.500.000 ROL cu O.P. 27/25.05.1999
7.500.000 ROL cu O.P. 34/03.06.1999
500.000 ROL cu O.P. 45/22.09.1999
4.800.000 ROL cu foaia de vărsământ nr. 461660/11.10.1999
5.200.000 ROL cu foaia de vărsământ nr. 461667/01.11.1999
7.104.317 ROL cu foaia de vărsământ nr. 461668/04.12.1999
31.604.317 ROL Total obligații TVA achitate
După efectuarea fiecărei plăți au fost întocmite note de verificare prin care se confirmau sumele încasate de creditor, soldul rămas la TVA și se reactualizau majorările de întârziere datorate.
Prin ultima notă de verificare întocmită la data de 03.07.2000 (anexa 3) se confirmă majorările rămase în sold la acea dată, însumând 21.520.513 RON cât s-a menționat în procesul verbal.
Dar chiar și în această situație trebuia să se constate faptul că majorările au fost stabilite pentru un debit restant din perioada august 1996 – februarie 1999 astfel că s-au prescris la data de 01.01.2005 la fel cum s-a prescris și dreptul debitorului de a solicita restituirea sumei virate de 9.128.205 lei în luna august 2000, fără a se mai face referire la suma stabilită prin P.V. nr. 3553/06.04.1999, care nu mai era datorată la data încheierii N.C. nr. 3052/06.02.2006.
Pr. Verbal 1688/31.01.2001 stabilește în sarcina reclamantei următoarele obligații:
TVA Majorări
– TVA aferent operațiunilor de leasing
din anul 2000 73.741.565 48.566.733
TVA calculat dar nevărsat
Până la31.12.2000 54.469.647 59.220.449
Total 128.211.212 107.787.182
În nota de constatare numărul 305/06.02.2006 au fost incluse și majorările în sumă de 107.787.182 ROL, deși acestea au fost stabilite pentru obligațiile scadente până la 31.12.2000, care s-au prescris în data de 01.01.2006 astfel că nu mai puteau fi cuprinse în nota de constatare.
Într-adevăr, confruntând datele de mai sus cu cele din fișa sintetică totală emisă de A.F.P. Timișoara la data de 12.08.2008 (anexa 2) se constată că la data de 31.01.2006 au fost anulate debite din majorări de întârziere la plată a TVA în sumă de 29.162 RON, având următoarea componență:
1) Suma contestată de reclamant RON ROL
– sold la 06.04.1999 (cf P.V.3553) 2.152 21.520.513
– sold la 31.01.2001 (cf. P.V. 1688) 10.779 107.787.182
Total sume contestate 12.931 129.307.695
2) Alte sume necontestate 15.763 157.628.892
3) Alte sume necontestate 468 4.676.698
Total sume anulate 29.162 291.613.276
Rezultă că suma de 129.307.695 ROL a fost inclusă eronat în nota de constatare nr. 3052/02.06.2006 această sumă nemaifiind cuprinsă în sold din data de 31.01.2006.
3) Referitor la suma de 4.318.698 RON, majorări de întârziere pentru perioada 26.06. – 24.07.2002 se constată că acestea au fost calculate la o obligație de 154.239.244 ROL, existentă în sold la 25.06.2002.
Dobânda de 4.318.698 ROL nu trebuia însă calculată prin Nota de constatare întrucât programul de evidență a plătitorilor generează automat obligațiile conexe pentru plățile restante, astfel că înregistrarea dobânzii pe baza procesului verbal ar conduce la dublarea sumelor datorate de plătitor.
Pe acest considerent suma de 4.318.698 ROL nu a fost înregistrată în fișa de plătitor (anexa2), ea nefiind datorată de reclamantă.
Drept consecință și răspunsul la contestația depusă de reclamant, prin scrisoarea nr. 7483/28.03.2006, este incorect, întrucât I se comunică acestuia că nu poate fi anulat debitul de 133.626.393 ROL, când în fapt, acest debit a încetat să existe din data de 31.01.2006 când a fost anulat și stornat.
III. Răspunsuri la obiectivele stabilite de părți
A) Obiectivele stabilite de reclamant
1) Suma de 133.626.393 ROL pretinsă de A.F.P.Timișoara nu mai are un suport legal, întrucât, așa cum s-a arătat, aceasta nu mai figurează în evidențele pârâtei ca sumă datorată, fiind stornată la data de 31.01.2006 (pentru 129.307.695 ROL), iar 4.318.698 ROL nu se regăsesc înregistrați ca obligație de plată.
B) Obiective stabilite de pârâtă
1) Suma de 13.363RON (133.626.393 ROL) reprezintă majorări de întârziere pentru neplata în termen a TVA, care erau însă prescrise și stornate ca atare din evidențeleA.F.P. Timișoara înainte de întocmirea Notei de constatare nr. 3052/06.02.2006.
2) Obligația fiscală de 2.152 RON (21.520.513 ROL) a fost stabilită prin P.V. nr. 3553/06.04.1999, iar cea de 10.779 RON (107.787.182 ROL) prin P.V. nr. 1688/31.01.2001, care se referă la operațiuni mai vechi de 31.12.2000.
3) Nu se contestă modul de calcul pentru obligațiile respective, fiind corect din punct de vedere matematic, precizându-se faptul că acestea au fost anulate de către A.F.P. Timișoara la data de 31.01.2006, datorită prescripției lor.
4) În perioada 26.06.2002 – 24.07.2007 reclamanta a mai avut obligații fiscale de natura TVA până la data de 20.01.2006, care au fost achitate cu întârziere, la data de 12.08.2008, având o restanță la TVA de 24.139 RON și accesorii de 32.464 RON, care nu au însă nici o legătură cu speța expertizată.
Suma de 432 RON (4.318.698 ROL), reprezentând majorări de întârziere datorate la soldul de 154.239.224 ROL pentru perioada 26.06.2002 – 24.07.2002 este corect calculată din punct de vedere matematic, dar includerea ei în N.C. 3052/06.02.2006 nu are support legal, întrucât majorările și penalitățile datorate pentru obligațiile din sold sunt generate automat pe fiecare sumă în parte, în baza programului informatic utilizat.
Pe acest considerent, suma de 432 RON (4.318.698 ROL) nici nu a fost preluată ca obligație de plată, neregăsindu-se în evidențele A.F.P. Timișoara.
IV. Concluzii
Atât Nota de constatare nr.3052/06.02.2006, cât și răspunsul la contestație prin adresa nr. 7483/28.03.2006 au fost întocmite eronat, reclamantul S.C. ETA2U SRL nedatorând suma de 133.626.393 ROL către A.F.P. Timișoara.
Sumele pe care le mai datorează la data de 12.08.2008 conform fișelor sintetice totale întocmite de A.F.P. Timișoara la această dată nu au nici o legătură cu speța expertizată.
Drept pentru care s-a întocmit prezentul raport de expetiză contabilă în 5 exemplare, câte unul pentru instanță, pentru fiecare din părți și pentru expert.
Timișoara
16.08.2008
Expert contabil
Voicu Aristid
4.7. Costul expertizei contabile
Costul expertizei contabile cuprinde remunerarea cuvenită expertului pentru munca prestată, cheltuielile de deplasare, cheltuielile cu dactilografierea lucrărilor expertizei și cheltuielile de poștă și telegraf efectuate de expert pentru citarea părților, trimiterea raportului de expertiză părților în cauzele civile etc.
Remunerarea expertului numit se fixează, în mod provizoriu de către organul care a dispus efectuarea expertizei prin ordonanță, încheiere sau proces-verbal de ședință odată cu dispunerea expertizei și definitiv după efectuarea expertizei.
Remunerarea cuvenită experților se stabilește în funcție de baremul pe ora de muncă prestată pentru efectuarea lucrărilor de expertiză, complexitatea expertizei și gradul de calificare a expertului. Suma stabilită ca definitivă se virează de către organul care a dispus efectuarea expertizei sau de părți, în contul serviciului local pentru expertize contabile.
În practica activității de expertiză s-a stabilit că, în cauzele civile, expertul nu este obligat să înceapă lucrarea de expertiză dacă nu a fost virată în contul serviciului local suma reprezentând remunerația sa. Serviciul local are obligația să urmărească încasarea în contul său a remunerațiilor cuvenite experților și să asigure plata la timp a acestora.
Conducătorii unităților au obligația să acorde, la cerere, persoanelor încadrate în unitatea respectivă care au și calitatea de experți și sunt numite să efectueze expertize contabile, timpul necesar pentru efectuarea expertizelor încredințate.
Pe timpul cât nu prestează muncă în unitatea la care este încadrat, datorită efectuării expertizei încredințate, expertul nu primește salariu. Acest timp se exclude și din calculul indemnizațiilor de orice fel cuvenite expertului la locul său de muncă.
Din sumele stabilite drept remunerație pentru expertizele contabile efectuate, o cotă de 10% rămâne la dispoziția serviciului local în vederea constituirii fondului necesar acoperirii cheltuielilor ocazionate de îndrumarea și controlul activității de expertiză și pentru organizarea examenului în vederea stabilirii calității de expert contabil.
Cheltuielile ocazionate de controlul și îndrumarea activității de expertiză contabilă cuprind:
– cheltuieli pentru organizarea de consfătuiri și instructaje cu experții contabili (deplasare și cazare a experților din alte localități, chiria, încălzitul și iluminatul sălilor utilizate pentru instructaje);
– cheltuieli ocazionate de participarea șefilor serviciilor locale și a experților contabili verificatori la consfătuiri și instructaje organizate de Biroul central pentru expertize contabile;
– cheltuieli pentru îndrumarea pe parcurs a efectuării expertizelor contabile, formarea și completarea bibliotecii documentare;
cheltuieli de birou, rechizite, imprimate.
Cheltuielile pentru organizarea examenelor de atribuire a calității de expert contabil cuprind: publicarea în presă a anunțurilor legate de organizarea examenelor; retribuirea comisiilor de examinare, etc.
Sumele rămase necheltuite la sfârșitul anului, din fondul de 10% se varsă la bugetul statului.
Sumele cuvenite experților după reținerea cotei de 10%, se impozitează conform normelor legale în vigoare. Pentru remunerațiile experților contabili nu se datorează contribuția de asigurări sociale.
În cazul în care, pentru efectuarea expertizei contabile încredințate, se deplasează din localitatea unde domiciliază în alte localități, expertul contabil are dreptul la rambursarea cheltuielilor de deplasare (transport, cazare și diurnă). Pentru calcularea drepturilor de deplasare ale experților contabili se are în vedere salariul tarifar de la locul de muncă al experților încadrați în muncă sau cuantumul pensiei lunare, pentru experții pensionari.
Cheltuielile cu dactilografierea lucrărilor de expertiză (corespondența cu părțile și cu organul care a dispus efectuarea expertizei, raportul de expertiză și anexele sale etc.), necesare realizării și finalizării expertizei, fac parte din costul expertizei și sunt rambursate expertului contabil. Decontarea acestor cheltuieli se face în limita tarifelor în vigoare pentru astfel de lucrări. Același regim prezintă și cheltuielile de poștă și telegraf făcute de expert pentru citarea părților, trimiterea raportului de expertiză părților în cauzele civile, etc.
4.8. Analiza activității de expertiză contabilă
Pentru analiza desfășurării activității de expertiză contabilă în condiții de legalitate, operativitate și eficiență se utilizează o serie de indicatori, cum sunt:
– durata, în zile, stabilită pentru efectuarea expertizei contabile, care reprezintă intervalul dintre data numirii expertului contabil și data fixată pentru depunerea raportului de expertiză contabilă. Se stabilește de către organul beneficiar al expertizei contabile, în funcție de volumul de muncă necesar, fondul de timp aferent, eventualele deplasări ale expertului la părți, numărul și gradul de dificultate al obiectivelor stabilite, perioada expertizată, etc;
– durata, în zile, efectivă în care s-a efectuat expertiza contabilă și s-a depus raportul de expertiză contabilă, care, prin comparație cu durata în zile, stabilită pentru efectuarea expertizei contabile, reliefează gradul de îndeplinire în timp, de către expertul contabil, a mandatului încredințat;
– durata medie, în zile, stabilită pentru efectuarea expertizelor contabile, pe an calendaristic, care se determină prin raportarea totalului zilelor stabilite pentru toate expertizele contabile la totalul expertizelor contabile;
– durata medie, în zile, de efectuare a expertizelor contabile, pe an calendaristic, care se determină prin raportarea totalului zilelor utilizate pentru toate expertizele contabile efectuate, la totalul expertizelor efectuate. Prin comparație cu același indicator din anii precedenți, se obține dinamica duratei medii, în zile, a expertizelor contabile efectuate și se stabilesc cauzele care au contribuit la creșterea sau diminuarea duratei medii în zile a expertizelor contabile efectuate. Prin compararea duratei medii efective, cu durata medie stabilită, se obține nivelul mediu de efectuare în termenele stabilite expertizelor contabile.
– coeficientul operativității efectuării expertizelor contabile care se calculează, raportând numărul total de expertize efectuate din care se scade numărul de expertize cu amânare de termen, la numărul total de expertize efectuate;
– gradul de amânare a termenului de efectuare a expertizelor contabile, care se determină raportând numărul de expertize cu amânare de termen înmulțite cu 100, la numărul total de expertize efectuate;
– gradul de însușire a concluziilor expertizelor contabile, de către organele beneficiare, care exprimă eficiența expertizelor contabile efectuate și se determină raportând numărul total de expertize însușite înmulțit cu 100, la numărul total de expertize efectuate;
– costul mediu al unei expertize contabile, care se determină prin raportarea încasărilor pentru expertizele contabile efectuate, la numărul expertizelor contabile efectuate;
– media recomandărilor pe un expert contabil, cu ajutorul căreia se urmărește utilizarea echilibrată a tuturor experților contabili și se calculează raportând numărul total al recomandărilor înmulțit cu numărul mediu de experți recomandați, la numărul experților contabili activi;
– media expertizelor predate organelor beneficiare, care se obține prin raportarea numărului de expertize contabile predate la organele judiciare, la numărul experților contabili activi;
– media expertizelor în curs de efectuare, care se obține prin raportarea numărului de expertize în curs de efectuare la sfârșitul perioadei, la numărul de experți contabili activi. Numărul expertizelor în curs de efectuare se stabilește ca diferență între numărul de cauze în care au fost comunicate recomandările de experți și numărul rapoartelor de expertiză predate organelor beneficiare. În acest caz se ține seama de expertizele la care s-a renunțat de către organul beneficiar;
– numărul rapoartelor de expertiză refăcute, este un indicator al eficienței activității serviciului local în legătură cu calitatea expertizelor contabile avizate. El reflectă gradul de preocupare al experților contabili verificatori pentru respectarea prevederilor legale și calitatea rapoartelor de expertiză contabilă, precum și nivelul calitativ al lucrărilor efectuate de către experții contabili.
În urma analizei efectuate, serviciile locale pentru expertiză contabilă întocmesc darea de seamă asupra activității de expertiză pe care o prezintă în consfătuire anuală cu experții contabili și o înaintează Biroului central pentru expertize contabile.
Darea de seamă se compune din raportul scris asupra activității de expertiză contabilă și anexele la raport.
Raportul scris asupra activității de expertiză contabilă cuprinde probleme referitoare la:
– organizare: modificări intervenite în structura serviciului, mișcările în efectivul de experți, acțiuni întreprinse pentru îmbunătățirea activității de expertiză contabilă (consfătuiri, instructaje, îndrumări, colaborări cu organele de control etc.);
– utilizarea experților contabili și operativitatea efectuării expertizelor: modul de folosire a experților contabili, cauzele în care experții au fost numiți direct de organele beneficiare, cazurile de folosire mai intense a unor experți cu explicațiile necesare, cauzele care au determinat o durată mai mare a unor expertize contabile, cauzele care au determinat întârzieri în depunerea unor lucrări la organele beneficiare, cazurile de sancțiuni aplicate experților contabili în perioada analizată;
– calitatea rapoartelor de expertiză contabilă: deficiențele de fond mai frecvente sau mai deosebite constatate cu ocazia verificării și avizării lucrărilor, cazurile în care prejudiciile inițiale au fost reduse, justificarea reducerilor făcute de expertiză și dacă au existat divergențe între experții contabili și expertul verificator și modul de soluționare, spețele mai deosebite ce au fost rezolvate;
– prevenirea păgubirii patrimoniului: sesizările făcute de experți și natura lor, deficiențele de ordin contabil mai deosebite constatate, eventualele propuneri pentru reglementarea unor activități, precizarea sau interpretarea corectă a unor prevederi legale în urma situațiilor constatate în cursul efectuării expertizelor contabile.
La darea de seamă se anexează: situația efectivului de experți, a utilizării lor, operativității și calității expertizelor contabile și situația prejudiciilor și a sumelor în litigiu.
Situația efectivului de experți, a utilizării lor, operativității și calității expertizelor contabile, cuprinde informații cu privire la: efectivul de experți existenți în evidență, indisponibili total pentu efectuarea expertizelor și experți organe de control financiar; expertize solicitate, efectuate și depuse organelor judiciare (suplimente, lucrări depuse cu întârziere la organele beneficiare, expertize noi în aceeași cauză); experți utilizați; durata medie de efectuare a expertizelor contabile; lucrări constatate cu deficiențe de fond la verificare; îndrumări acordate pe parcursul efectuării expertizelor și remunerații achitate experților contabili.
Situația prejudiciilor și a sumelor în litigiu conține, pe sectoare de activitate și număr de cazuri, prejudiciile aduse patrimoniului și sumele în litigiu inițiale, stabilite de experți.
Potrivit legii, contabilitatea este instrumentul principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și al rezultatelor obținute. Rațional organizată și condusă, contabilitatea asigură în primul rând înregistrarea cronologică și sistematică, prelucrarea, publicarea și păstrarea informațiilor cu privire la situația patrimonială și rezultatele obținute, atât pentru necesitățile proprii ale persoanelor juridice și fizice respective, cât și în relațiile acestora cu asociații sau acționarii, clienții, furnizorii, băncile, organele fiscale și alte persoane fizice și juridice. În al doilea rând, prin contabilitate se realizează controlul operațiunilor patrimoniale efectuate și al procedeelor de prelucrare utilizate, precum și al exactității datelor contabile furnizate.
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Prin prezenta lucrare, s-a încercat evidențierea pașilor pe care o persoană fizică sau persoană juridică trebuie să îi urmeze pentru obținerea calității de expert contabil sau contabil autorizat pe teritoriul României, precum și necesitatea și importanța desfășurării activității de expertiză contabilă și reglementările care stau la baza acestei activități.
Întocmirea lucrării este justificată de o necesitate obiectivă, ca prin activitatea de cercetare desfășurată să se reliefeze în plan teoretic și practic rolul expertizei contabile în general și a expertului contabil în special, respectiv a modului cum acesta contribuie prin activitatea desfășurată, la formarea convingerii intime a beneficiarului expertizei contabile, în luarea deciziilor legale ce se impun.
Structura lucrării cuprinde patru capitole, fiecare dintre acestea, fiind în strânsă legătură cu activitatea de expertiză contabilă și dobândirea calității de expert contabil.
În cadrul capitolului 1 „Considerații teoretice privind expertul contabil”, este tratată problematica expertului contabil, această profesie fiind exercitată de către persoanele care au această calitate în condițiile prevăzute de ordonanța nr. 65/1994 din 19.08.1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă, actualizată și modificată.
Tot în cadrul acestui capitol este prezentat modul în care se face accesul la profesia de expert contabil, precum și condițiile pe care o persoană fizică sau juridică trebuie să le îndeplinească pentru obținerea acestei calități.
Accesul la profesia de expert contabil se face în urma promovării examenului de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil, examen organizat de Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România.
Persoanele care au promovat examenul de admitere la stagiu în vederea obținerii calității de expert contabil sau contabil autorizat, după caz, efectuează stagiul, care este organizat pe lângă un tutore de stagiu, membru al Corpului sau în mod centralizat, la nivelul fiecărei filiale a Corpului, cu o durată de trei ani.
După finalizarea perioadei de stagiu, persoanele vor susține un examen de aptitudini, Președintele filialei notificând în scris, cu confirmare de primire, fiecărei persoane care a absolvit examenul de aptitudini, solicitând-o să-și întocmească dosarul pentru înscrierea în Tabloul Corpului, ca expert contabil sau contabil autorizat potrivit legii.
Expertul contabil sau contabilul autorizat trebuie să fie și să se manifeste liber față de orice interes care este incompatibil cu integritatea, obiectivitatea și, în general, cu independența profesională.
Exercitarea profesiei de expert contabil se face cu respectarea principiului independenței profesiei; expertul contabil nu trebuie niciodată să se gasească în situații de conflict de interese și în nici o altă situație care ar putea aduce atingere integrității și obiectivității sale.
În cadrul capitolului 2 „Organizarea și funcționarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România”, este prezentat modul de organizare și funcționare al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, acesta fiind organizat și funcționând ca organism cu activitate permanentă, care își constituie filiale, fără personalitate juridică, în reședințele de județ și în municipiul București.
Odată cu apariția O.G. 65/1994, respectiv cu înființarea C.E.C.C.A.R., ca organism profesional desprins de structurile organizatorice existente (Ministerul Finanțelor), practic activitatea expertizei contabile a îmbrăcat forme noi. Astfel s-au pus bazele profesiei de expert contabil și au apărut norme și instrucțiuni care reglementează activitatea experților contabili, cu drepturile și obligațiile acestora, cu normele și principiile de etică și deontologie profesională, cât și cu îndrumări metodologice, din partea unităților componente ale C.E.C.C.A.R., cu privire la expertiza contabilă.
De asemenea, sunt prezentate și organele de conducere ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, precum și componența și atribuțiile acestora.
Legat de organele teritoriale ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, au fost făcute mențiuni referitoare la structura acestora și la atribuțiile pe care le îndeplinesc, fiind tratate de asemenea, și îndatoririle membrilor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizași din România.
În cadrul capitolului 3 „Controlul activității experților contabili și contabililor autorizați” sunt prezentate reglementările care stau la baza controlului activității, precum și principiile și metodologia de efectuare a controlului. Au fost prezentate în detaliu etapele desfășurării controlului și obiectivele vizate în urma desfășurării controlului activității experților contabili și contabililor autorizați.
În cadrul capitolului 4 „Expertiza contabilă – rod al activității expertului contabil”, este definită noțiunea de expertiză contabilă, fiind prezentate și contradicțiile care au apărut ca urmare a definirii acestei notiuni. Totodată, s-au făcut referiri cu privire la necesitatea și importanța expertizei contabile, respectiv, expertiza contabilă judiciară și expertiza contabilă extrajudiciară sau amiabilă.
Tot în cadrul acestui capitol sunt prezentate aspecte legate de organizarea activității de expertiză contabilă în țara noastră și cadrul legal care a guvernat de-a lungul timpului desfășurarea acestei activități. De asemenea, a fost prezentat și documentul care reflectă activitatea depusă de expertul contabil, calitatea muncii efectuată de către acesta, respectiv, Raportul de expertiză contabilă.
De asemenea, în cadrul capitolului 4 este cuprins studiul de caz, acesta fiind reprezentat de un raport de expertiză contabilă la S.C. ETA2U SRL , aflată în litigiu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice Timișoara, obiectul litigiului fiind reprezentat de anularea actului administrativ.
În urma bibliografiei consultate, și după efectuarea studiului de caz, au rezultat următoarele propuneri:
a)Deși numărul experților contabili este foarte mare, atât la nivelul județului Timiș cât și la nivelul întregii țări, numai o mică parte este angrenată în activitatea de expertiză contabilă, rezultând de aici pericolul ca aceasta să devină, la un moment dat, foarte stilizată, cu consecințe asupra calității acesteia;
b) Din punct de vedere al remunerației experților, la expertizele solicitate de către organele de cercetare penală, care nu au sursa de finanțare asigurată, procedeul de remunerare a experților este foarte greoi, derulându-se prin Ministerul Finanțelor Publice, cu mari întârzieri, datorită lipsei surselor prevăzute în bugetul statului pentru exercițiul respectiv. Această stare de fapt face ca mulți experți bine pregătiți profesional să aibă rețineri în a realiza asemenea expertize, acestea fiind efectuate de cele mai multe ori de către experți cu mai puțină experiență și chiar cu concluzii subiective;
c) O mare parte dintre experții contabili fac parte din categoria funcționarilor publici și deși sunt buni practicieni și teoreticieni, nu pot profesa deoarece Legea nr.188/1999 Legea funcționarilor publici are prevederi care îi pun în incompatibilitate;
d) O parte din experții contabili declarați activi au o vârstă respectabilă deoarece nu există o limită maximă a vârstei până la care se pot angaja la efectuarea de expertize și cu toată strădania lor nu pot fi la curent cu prevederile Codului Fiscal și cu modul lor de aplicare și tocmai de aceea nu sunt imparțiali, ci în 95% din cazuri preiau opinia contribuabilului,constatând cu toate mijloacele (civile, penale, psihologice, politice, sociale) opinia organului de inspecție fiscală.
e) Ministerul Finanțelor Publice nu dispune de funcții pentru efectuarea de extraexpertize și astfel ajung în instanță expertizele însoțite de obiecțiuni pe care le întrunesc organele fiscale a căror act este atacat în instanță (decizia emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș prin Biroul contestații).
f) Experții contabili ar trebui să fie capabili să interpreteze și din punct de vedere juridic unele deficiențe constatate de organele de inspecție fiscală și în acest sens ar fi indicat să aibă un master în drept fiscal.
g) Pentru a fi un bun expert contabil se presupune ca anterior să fi parcurs mai multe trepte profesionale: de la întocmirea evidenței contabile primare, întocmirea situațiilor financiare anuale sau semestriale, efectuarea de analize economice și chiar o experiență în ceea ce presupune inspecția fiscală. Practica a dovedit că majoritatea experților contabili nu au parcurs aceste trepte profesionale și aceasta influențează calitatea expertizelor.
Având în vedere faptul că la ora actuală accesul la stagiul de expert nu presupune nici un fel de vechime în domeniul financiar-contabil, așa cum prevede Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 care îngrădea accesul la profesie a persoanelor cu studii economice superioare care nu aveau cel puțin trei ani vechime în domeniul financiar-contabil de activitate efectivă.
Apreciem că și dorința C.E.C.C.A.R.-ului de a realiza cât mai multe resurse financiare din înscrieri la examen, cotizații, taxe de viză, taxe de participare la diferite cursuri etc. influențează în mod negativ atât calitatea expertului contabil cât și calitatea lucrărilor de expertiză.
ANEXE
ANEXA nr.5
C.E.C.C.A.R.
Filiala……….
CERERE DE ÎNSCRIERE
Subsemnatul(a)……………………………………… nascut(a) la data de …/…/….
in localitatea………………………, judetul…………………., domiciliat(a) in
localitatea…………………………str…………………………..nr……..,jud. ……………
tel. acasa ………………….., serviciu……..…………….., tel mobil…………………….,
e-mail:………………….., posesor al B.I. / C.I. seria …. numarul………….., cod
numeric personal………………………………………. .
absolvent(a), cu licenta al(a) :
Facultatii …………………………………………………..
Specializarea……………………………………………….
Liceului…………………………………………………….
Scolii tehnice………………………………………………
solicit inscrierea la examenul de admitere la stagiu in vederea obtinerii calitatii de:
expert contabil
contabil autorizat
care se organizeaza in perioada 19 si 26 octombrie 2008 la Centrul de examen
……………………… .
Declar pe propria raspundere ca datele mentionate mai sus corespund realitatii, ca
nu am suferit nici o condamnare penala si ca nici nu sunt implicat in calitate de inculpat
in vreun proces cu caracter penal.
Inscrierea de date nereale atrage pierderea examenului de admitere, anularea
certificatului de promovare a examenului de admitere in vederea atribuirii calitatii de
expert contabil / contabil autorizat, radierea din Tabloul Corpului si raspunderea penala,
dupa caz.
Data..…/…./……… Semnatura,
……………………..…
ANEXA nr.6
ANEXA nr. 7
CONTRACT
Încheiat între:
Expertul(ții) contabil(i)/SC «___________» cu domiciliul /sediul social în
______________ înscris(și)(ă) în Tabloul Corpului Experților Contabili și
Contabililor Autorizați din România (CECCAR) în partea _______ poziția
________ denumit(ți)(ă) PRESTATOR(I) și
(denumirea beneficiarului)
cu domiciliul /sediul social în
reprezentată prin denumit(ă)
BENEFICIAR, s-a încheiat prezentul contract pentru efectuarea unei
expertize contabile extrajudiciare.
Art. 1. Prestatorul se obligă să procedeze la examinarea profesională și să
formuleze concluzii (răspunsuri) la următoarele obiective:
Obiectivul 1. ………………..
Obiectivul 2. ………………..
Obiectivul n. ………………..
Art. 2. Beneficiarul expertizei contabile extrajudiciare se obligă să pună la
dispoziția prestatorului următoarele materiale documentare:
1. ……………………
2. ……………………
n. ……………………
Art. 3. Prestatorul se obligă să întocmească RAPORTUL DE EXPERTIZĂ
EXTRAJUDICIARĂ, în conformitate cu normele profesionale specifice
misiunilor privind expertizele contabile, care va fi depus la
…………………………… până la data de ……………………….
Art. 4. Beneficiarul RAPORTULUI DE EXPERTIZĂ CONTABILĂ
EXTRAJUDICIARĂ se obligă să plătească prestatorului onorariul în sumă
de __________________ lei, din care ______________ lei imediat după
semnarea prezentului contract și ______________________________ lei
până la data de __________________________
17 2
Art. 5. În conformitate cu principiile deontologiei profesiei contabile
liberale, părțile se obligă să asigure confidențialitatea informațiilor reciproce
la care au acces cu ocazia executării prestației care face obiectul prezentului
contract.
Art. 6. Prezentul contract s-a încheiat în _______ exemplare, intră în
vigoare cu data semnării și se completează cu prevederile legislației civile în
materie.
Localitatea _____________
Data _______________
PRESTATOR, BENEFICIAR,
BIBLIOGRAFIE
1.Crăciun Ștefan – Auditul financiar și auditul intern, controlul financiar și expertiza contabilă, Editura Economică, 2004;
2.Dumitru Popovici și colaboratorii – Control financiar și expertiză contabilă, Editura Mirton, Timișoara, 2000;
3.Dumitru Popovici – Control financiar și expertiză contabilă, Editura Eurostampa, Timișoara, 2007;
4.Epuran Mihail – Teoria generală a contabilității, Editura Mirton, Timișoara, 2000;
5.Gh. D. Bistriceanu, C. G. Demetrescu, E. I. Macovei – Lexicon de finanțe-credit, evidență contabilă și informatică financiar-contabilă, vol I, EDP 1981;
6.Gr. Gh. Teodoru – Curs de drept procesual penal, Lit. Iași 1959;
7.Mircea Boulescu, Marcel Ghiță – Control financiar și expertiză contabilă, Editura Eficient, București, 1996;
8.Mircea Boulescu, Marcel Ghiță – Control financiar și expertiză contabilă, Editura Mondo-Ec, Craiova, 1992;
9.Mircea Boulescu – Expertiza contabilă, Editura Didactică și Pedagogică, 2001;
10.Petriș Rusalim – Bazele contabilității, concepte și lucrări practice, Editura Gorun, Iași, 2001;
11.Codul de procedură civilă al României;
12.Hotărâre pentru aprobarea Regulamentului privind accesul la profesia de expert contabil și de contabil autorizat publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 187/11.03.2008;
13Legea contabilității nr. 82/1991, republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 454 din 18.06.2008;
14.Ordonanța Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați;
15.Ordonanța Guvernului nr. 50/1997 pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 65/1994 privind organizarea activității de expertiză contabilă și a contabililor autorizați;
16.Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România publicată în Monitorul Oficial nr. 601 din 12 august 2008
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Expertul Contabil Profesie Liberala, Concept, Drepturi Si Obligatii (ID: 132275)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.