Expertiza medicole-legală de laborator [600488]

Expertiza medicole-legală de laborator
9. EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ
DE LABORATOR
În conformitate cu actele normative examinările urmelor biologice
fac parte din atribuțiile instituțiilor de medicină legală. În unele dintre aceste
instituții există laboratoare speciale de bio-criminalistică și serologie
medico-legală.
Pentru a avea valoare probatorie produsele biologice descoperite și
recoltate de la fața locului trebuie să fie anexate la dosar în conformitate cu
prevederile procedurale.
Probele biologice se trimit pentru expertiză medico-legală însoțite de
o ordonanță prin care se solicită efectuarea expertizei medico-legale. În
această ordonanță se consemnează obligatoriu:
•circumstanțele de producere a evenimentului (infracțiunii);
•data recoltării;
•se formulează obiectivele expertale medico-legale
(întrebările la care trebuie să răspundă expertul).
Produsele biologice pot fi trimise atât pe suport, cât și fără. De
exemplu, firele de păr pot fi aduse separat, fiind recoltate la fața locului sau
de pe corpuri delicte (topor, cuțit sau bâtă).
Obiectele care pot fi supuse expertizei medico-legale de laborator
sunt: sângele, sperma, firele de păr, urina, materiile fecale, saliva, diferite
secreții (nazale, vaginale), diferite obiecte, îmbrăcămintea sau corpurile
delicte cu urme biologice.

9.1. EXAMENUL MEDICO-LEGAL
AL PETELOR DE SÂNGE
În diferite circumstanțe (omor, accident de trafic rutier, suicid),
leziunile corporale pot determina apariția unor hemoragii externe, traduse
prin exteriorizarea sângelui din organismul uman. Prin urmare, destul de
frecvent, organele de anchetă găsesc la fața locului și recoltează în scop
probator urme de sânge. Din aceste motive, se consideră că sângele este
produsul biologic cel mai des întâlnit în cadrul expertizelor medico-legale
de laborator.
9.1.1. Descoperirea urmelor de sânge la locul faptei. În mare parte,
descoperirea sângelui nu este dificilă, deoarece se găsește în cantități mari
151

pe obiectele de la locul faptei. Dar există și cazuri în care cantitățile de
sânge sunt mici, urmele acestuia sunt distruse, vechi (descompuse) sau se
află în locurile în care este dificil să fie pus în evidență (pe pământ). În
astfel de cazuri descoperirea urmelor de sânge este mult mai dificilă.
Inițial petele de sânge se caută cu ochiul liber sau cu ajutorul unei
lupe. Culoarea petelor de sânge depinde de mai mulți factori: vechime,
temperatura mediului, culoarea suportului; de regulă, sângele proaspăt are
culoare de la roșu-deschis la roșu-brun. Petele de sânge putrefiat au o
culoare negricioasă; petele supuse unor modificări au tentă cafenie, verzuie,
iar petele la care s-a încercat îndepărtarea, prin spălare sau ștergere
incompletă, au de regulă o tentă gălbuie.
Petele de sânge greu vizibile pot fi puse în evidență cu ajutorul unor
surse de lumină ultravioletă: în funcție de starea petei de sânge și de
lungimea undelor se poate constata reflectarea petei de sânge, contrastând
cu fondul suportului.
Căutarea metodică reduce cu mult posibilitatea omiterii unor pete de
sânge slab perceptibile cu ochiul liber.
În condițiile improprii proceselor de putrefacție, urmele de sânge
uscat se pot păstra pentru perioade foarte lungi de timp. Prin urmare,
cercetarea la locul faptei cu scopul descoperirii acestora nu își pierde
utilitatea chiar după perioade considerabile de timp de la momentul
desfășurării actului antisocial. Chiar dacă încăperea a fost igienizată de mai
multe ori, urmele de sânge pot fi descoperite în diferite fisuri, depresiuni sau
alte locuri asemănătoare.
9.1.2. Descrierea urmelor de sânge . După ce urmele au fost puse în
evidență acestea trebuie să fie descrise corect și amănunțit, ceea ce va
permite organelor de anchetă să formuleze o ipoteză asupra condițiilor și
circumstanțelor în care a survenit decesul. Pentru aceasta se consemnează:
localizarea, caracteristicile suportului, forma urmelor, dimensiunile,
culoarea, existența și caracteristicile altor substanțe (vomismente, fire de
păr, substanță cerebrală, spermă). Se recomandă documentarea urmelor de
sânge cu ajutorul camerelor foto sau video.
152

Expertiza medicole-legală de laborator
0o5o15o30o45o60o75o
5 cm
15 cm
30 cm
50 cm
100 cm
150 cm
200 cm
Fig.53 Forma petelor de sânge în funcție de înălțimea și unghiul căderii [Teteris, 2004].
9.1.3. Prelevarea urmelor de sânge. Prelevarea urmelor de sânge se
face în funcție de caracteristicile suportului.
Când nu este posibilă prelevarea întregului suport, datorită
dimensiunilor sau a fragmentului acestuia, se recurge la raclare sau la
impregnarea petei cu un tampon înmuiat în apă (metoda Taylor). Această
metodă are anumite avantaje, constând în păstrarea aspectului de la locul
faptei, dimensiunilor și formei urmelor găsite, dar și dezavantajul
imposibilității efectuării ulterioare a examenului microscopic.
Suporturile transportabile (îmbrăcămintea, corpurile delicte) sunt
prelevate în întregime, iar de pe suporturile netransportabile care nu
reprezintă valoare materială deosebită, se decupează un fragment cu urme
de sânge.
Când petele se află pe pământ sau zăpadă, se recomandă prelevarea
obligatorie: (1) a urmelor de sânge pe tampon prin metoda Taylor, (2)
prelevarea urmelor cu o cantitate minimă de suport și (3) a unei probe de
control de suport fără urme de sânge dar din apropierea acestora.
9.1.4. Conservarea și expedierea urmelor de sânge prelevate. Toate
obiectele cu urme de sânge, înainte de a fi împachetate, se usucă la
temperatura camerei, fiind ferite de razele solare și de surse de căldură.
153

Probele prelevate se împachetează, se sigilează și se etichetează. Păstrarea
probelor se face în locuri uscate, bine aerisite, în care se exclude acțiunea
razelor solare, surselor de caldură sau a unor substanțe chimice.
Probele se trimit la instituțiile de medicină legală însoțite de adresa
de efectuare a expertizei, copia procesului verbal de cercetare la locul faptei.
Aceste documente însoțitoare au o valoare orientativă pentru expert, fiind
importante pentru alegerea metodelor examinării de laborator.
Probele ajunse la instituțiile de medicină legală se înregistrează, se
verifică integritatea sigiliului.
În unele cazuri, probele recoltate la locul faptei pot fi însoțite de
probele de sânge sau alte țesuturi biologice de la persoanele suspecte,
învinuite sau de la părțile vătămate. Recoltarea acestor probe se efectuează
în conformitate cu normele procedurale de către personalul medical în
condiții corespunzătoare. Se recoltează aproximativ 10 ml de sânge venos,
care se sigilează și se trimite la instituțiile de medicină legală împreună cu
procesul verbal de recoltare. Probele de sânge de la cadavre se recoltează de
către experții medico-legali în cadrul efectuării autopsiei.
9.1.5. Obiectivele expertale și căile de rezolvare a acestora în
expertiza medico-legală de laborator a petelor de sânge. Principalele
obiective expertale formulate de organele de anchetă în cazuri de găsire la
locul faptei a unor substanțe ce seamănă cu sângele sunt:
1.Dacă pata/urma este formată din sânge sau nu?
2.Care este originea petei de sânge, umană sau animală?
3.Apartenența de grup al sângelui găsit?
4.Din ce zona anatomică provine sângele?
De regulă, stabilirea existenței sângelui pe obiectul trimis spre
expertizare precedă tuturor celorlalte metode, deoarece în cazul rezultatului
negativ, efectuarea celorlalte obiective expertale este de prisos. Cea mai
simplă și mai sigură metodă de stabilire a prezenței sângelui este proba
morfologică, prin care, la microscop, se pot pune în evidență eventualele
hematii.
Prin metodele spectrale, cromatigrafice sau electroforetice se pune în
evidență prezența hemoglobinei, fără să fie precizată originea umană sau
animală a sângelui. Metodele se bazează pe particularitățile hemoglobinei
de a absorbi undele luminoase de anumită lungime. Studiul spectrelor de
absorbție permite stabilirea certă a existenței sau absenței sângelui pe obiect,
precum și a vechimii acestora. Stabilirea vechimii petelor de sânge se
bazează pe faptul că în timp hemoglobina se modifică, trecând prin câteva
stadii succesive, se transformă în porfirină. Fiecare din formele
154

Expertiza medicole-legală de laborator
hemoglobinei are propriul spectru de absorbție a undelor. Pe baza studiului
spectrului de absorbție se stabilește etapa de transformare a hemoglobinei și,
în consecință, vechimea aproximativă a petei de sânge.
Sângele conține proteina specifică fiecărei specii de animale,
denumită antigen. Dacă soluția care conține antigen este amestecată cu o
substanță ce conține anticorp de același tip, va rezulta reacția de precipitare.
Cu ajutorul reacțiilor de precipitare poate fi comfirmată sau infirmată
originea umană a sângelui, precum și stabilită specia de la care provine
acesta.
Confirmarea sau excluderea provenienței sângelui de la o anumită
persoană (partea vătămată, inculpat) este un pas important pentru
restabilirea circumstanțelor evenimentelor.
În ultima peroadă au devenit accesibile metodele de identificare prin
amprenta genetică, care se bazează pe analizarea ADN din nucleele oricăror
celule ale corpului uman. Prin această metodă poate fi analizat atât sângele
lichid, cât și crustele de sânge deshidratat.
Există un număr mare de sisteme prin care se stabilește apartenența
de grup (HLA, MNSs, Lu, Hp etc), cele mai frecvent utilizabile fiind
sistemele ABO și Rh.
Apartenența de grup a petei de sânge prin sistemul ABO se stabilește
prin reacții de tip antigen/anticorp. În funcție de antigeni moșteniți de la
părinți, toate persoanele sunt împărțite în 4 grupe sanguine: O(I), A(II),
B(III) si AB(IV). Prin analiza sângelui expertul stabilește existența în acesta
a anumitor antigeni și anticorpi. Dacă starea sângelui analizat permite
elaborarea unor concluzii certe, expertul stabilește apartenența de grup a
sângelui prin sistemul ABO.
Factorul Rhesus (Rh) este mai puțin rezistent la deshidratare, prin
urmare, se stabilește bine în sângele lichid și mai greu în sângele uscat.
Conform acestui sistem, 85% din populația umană are Rh pozitiv, iar 15%
negativ.
Zona anatomică din care provine sângele poate fi stabilită prin
examen microscopic. În urme de sânge pot fi găsite celulele sau conținutul
specifice organelor din care acesta provine: celulele vaginale, celulele
mucoasei nazale, materiile fecale etc.
Stabilirea mecanismului formării urmelor de sânge nu intră în
competența medicilor legiști, fiind atribuția experților criminaliști. Dar, prin
importanța orientativă a acestor urme pentru elaborarea unui tablou lezional
complet, pentru stabilirea mecanismului de producere a leziunilor, pentru
stabilirea poziției victimă-agresor, precum și, nu în ultimul rând, prin faptul
că medicul legist este obligat să ajute la descoperirea urmelor biologice, este
155

recomandabilă ca la desfășurarea cercetării la locul faptei, alături de experții
criminaliști, să participe și medicul legist.
9.2. EXAMENUL MEDICO-LEGAL
AL PETELOR DE SPERMĂ
Lichidul spermatic (sperma) este un lichid vâscos, tulbure, albicios-
gălbui, cu un miros pătrunzător specific.
Lichidul spermatic poate fi găsit în secrețiile vaginale, anale, bucale
și sub formă de pete pe îmbrăcămintea victimelor unor infracțiuni de viol,
incest, perversiuni sexuale sau relații sexuale cu persoană minoră.
În funcție de caracteristicile suportului petele de spermă sunt mai
mult sau mai puțin vizibile: pe suporturile neabsorbante petele au aspectul
unor pelicule solzoase, care cu timpul devin pulverulente; iar pe suporturile
absorbante petele de spermă pot fi gălbui-murdare sau gri-albicioase, cu
contur neregulat. După spălare sau ștergere incompletă petele de spermă
capătă o tenta gălbui-palidă. Petele de spermă pot fi puse în evidență prin
folosirea razelor ultraviolete, la care dau o fluorescență albăstrui-albicioasă,
contrastând cu culoarea suportului.
Prelevarea suportului petelor de spermă este asemănătoare cu
prelevarea petelor de sânge. Proba prelevată se usucă la temperatura
camerei, se împachetează, sigilează și etichetează.
Principalele obiective ale expertizei medico-legale a petelor de
spermă sunt:
1.Dacă pata/urma este formată din spermă sau nu?
2.Apartinența de grup a persoanei de la care provine lichidul
spermatic găsit?
3.Identificarea persoanei de la care provine lichidul
spermatic?
Cea mai simplă și accesibilă metodă de stabilire a existenței spermei
pe suport se face prin examinarea microscopică (metoda morfologică), care
constă în punerea în evidență a spermatozoizilor. Constatarea unui singur
spermatozoid sau a unei părți a acestuia semnifică faptul că pata găsită
conține spermă. Rezultatul negativ al examinării microscopice nu permite
excluderea naturii spermatice a petei, deoarece spermatozoizii au putut fi
distruse prin factori de mediu extern sau bărbatul de la care provine lichidul
spermatic suferă de azoospermie (lipsa spermatozoizilor în lichidul
spermatic).
În cazul rezultatului negativ al examinării microscopice pentru
spermatozoizi se recurge la alte metode de constatare a semnelor
156

Expertiza medicole-legală de laborator
caracteristice pentru spermă: prin metoda cromatografică pot fi găsite
principalele componente biochimice ale spermei (cholina, spermina,
fosfataza acidă, aminoacizi). Costatarea existenței acestui ansamblu de
componente ale spermei permite să tragem concluzia că pata găsită conține
lichid spermatic.
În practica medico-legală pot fi utile și metodele de stabilire a
prezenței spermei prin electroforeză, prin care poate fi constatată prezența
fermentului lactatdehidrogenazei (LDH), ceea ce confirmă cu certitudine că
în pată există spermă.
După confirmarea prezenței spermei în pata/urma găsită, se recurge
la stabilirea grupei prin sistemul ABO. Sperma, ca și altele țesuturi ale
organismului uman, conține antigenele sistemului ABO. Prin faptul
existenței sau absenței în secreții (urina, saliva, sperma etc) a antigenelor
ABO, toate persoanele se împart în doua grupe inegale: secretori (85%) și
nesecretori (15%). Principiul stabilirii antigenelor sistemului ABO în spermă
este asemănător cu metodele stabilirii în sânge. Se efectuează examenul
comparativ cu rezultatele analizei probelor recoltate de la persoana suspectată
în săvârșirea infracțiunii. Pentru acest examen comparativ se recoltează saliva
și sângele, prin care se stabilește caracterul secretor/nesecretor și, respectiv,
grupa sanguină.
Excluderea persoanei este posibilă doar în situațiile în care în
probele găsite la locul faptei și în probele de control recoltate de la suspect
se constată antigene diferite. Găsirea antigenelor din aceeași grupă îi va
permite expertului să tragă concluzii, limitându-se la sintagma: „nu este
exclusă proveniența lichidului spermatic găsit la locul faptei (pe
îmbrăcămintea și/sau corpul victimei) de la persoana X”. Această metodă nu
permite identificarea persoanei de la care provine lichidul spermatic.
La ora actuală pentru identificarea persoanei prin produse biologice
în general și prin spermă în special se recurge la metode de identificare prin
amprenta genetică (vezi cap. 10).
157

9.3. EXAMENUL MEDICO-LEGAL
AL FIRELOR DE PĂR
Firele de păr au următoarele părți componente principale: rădăcina,
tija sau tulpina și anexele.
Firele de păr se reînnoiesc continuu, căzând sau rupându-se, în unele
condiții, firele de păr pot fi smulse, tăiate, iar în locul acestora cresc fire noi.
Iată de ce, practic în orice fel de infracțiuni, la locul faptei pot fi găsite fire
de păr de origine umană sau animală.
La locul faptei firele de păr se examinează cu ochiul liber sau cu
ajutorul unei lupe. Este necesară documentarea acestora în procesul verbal
de cercetare la fața locului, precum și efectuarea înregistrărilor foto sau
video.
Firele de păr găsite la locul faptei se recoltează, se împachetează
separat de pe fiecare suport. Prelevarea și împachetarea se efectuează cu
respectarea tuturor prevederilor procedurale. În unele cazuri, pentru examen
comparativ se pun la dispoziție și firele de păr recoltate de la diferite
persoane (victimă, presupus autor).
Firele de păr pot fi utile pentru identificarea persoanei de la care
provin, precum și pentru stabilirea retroactivă a unor circumstanțe.
Pentru atingerea scopurilor enunțate anterior, experții medico-legali
ar trebui să răspundă la următoarele întrebări formulate de organele de
anchetă:
1.Dacă obiectele găsite sunt fire de păr?
2.Care este proveniența firelor de păr, umană sau animală?
3.Care este mecanismul detașării firelor de păr: tăierea,
smulgerea, căderea, tunderea?
4.Din ce regiune corporală provin firele de păr?
5.Dacă firele de păr găsite la locul faptei sunt identice cu
firele recoltate de la presupusul autor (victima, suspect,
martor)?
6.Care este culoarea naturală a firelor de păr?
7.Dacă la nivelul firelor de păr se constată semne particulare
(vopsit, permanent, semne de acțiune fizică, chimică,
termică, boli ale părului)?
Rezolvarea primului obiectiv expertal se face prin constatarea
existenței părților componente ale firului de păr: rădăcinii, tulpinei.
Particularitățile morfologice ale firelor examinate permit stabilirea
speciei de la care provin. Prin semnele morfologice se stabilește regiunea
158

Expertiza medicole-legală de laborator
anatomică din care provin firele examinate: de pe pielea păroasă a capului,
din zona pubiană, axilară sau facială.
Mecanismul detașării firelor de păr este stabilit de experți pe baza
examinării extremităților: existența bulbului normal pledează pentru
smulgere cu tot cu rădăcină, iar limita netedă liniară va pleda pentru
secționare (tăiere).
Firele de păr conțin elemente chimice care pot fi stabilite prin
analiză spectrală. Concentrația acestor substanțe poate fi inegală la diferite
niveluri a firului de păr. Constatarea concentrației crescute a diferitelor
substanțe chimice (arsen), în coroborare cu datele preliminare de anchetă,
pot avea o anumită importanță pentru stabilirea circumstanțelor
evenimentelor.
Obiectivul expertal privind confirmarea sau excluderea provenienței
firelor de păr de la o anumită persoană se rezolvă prin examen comparativ a
obiectelor ridicate de la fața locului și a probelor de control recoltate de la
persoanele care au putut lăsa urme la locul faptei: presupusul autor, victima
și, dacă este necesar, martori.
Probele de control se recoltează prin smulgerea a câte cel puțin 10-
15 fire din fiecare regiune anatomică, dar, obligatoriu de la nivelul:
•pielii păroase a capului (frontal, occipital, temporal dreapta și
stânga),
•axilar dreapta și stânga,
•pubian.
Prelevarea probelor se va consemna în procesul verbal de cercetare
la locul faptei. Probele prelevate se împachetează separat pentru fiecare
regiune, se etichetează în conformitate cu normele procedurale și se trimit la
laborator.
Prin examenul comparativ se studiază toate caracteristicile posibile:
lungimea, grosimea, culoarea, aspectele cuticulei, aspectele particulare,
componența chimică (în special se urmăresc elementele chimice rare). La
nivelul firelor de păr se stabilesc destul de bine antigenele sistemului ABO,
ceea ce permite excluderea provenienței acestora de la anumite persoane.
Firele de păr îi pot oferi expertului informații prețioase despre
persoana de la care provin: sexul (cu condiția integrității bulbului), culoarea
părului, faptul contactului cu anumite substanțe chimice rare, grupa
sanguină, existența unor boli.
Introducerea în practica medico-legală a metodelor de identificare
prin analiza ADN măresc cu mult importanța examinării medico-legale a
firelor de păr.
159