Expertiza Medico Legala Si Juridica a Asfixiilor Mecanice
Expertiza medico-legala si juridica a asfixiilor mecanice
CUPRINS
1.INTRODUCERE
1.1.Obiectul medicinei legale
1.2.Importența medicinei legale din punct de vedere juridic
1.3.Medicina legală disciplină de graniță cu dreptul
1.4.Explicația titlului lucrării
2.ASFIXII MECANICE
2.1.Definiție
2.2.Clasificări
2.2.1.Clasificare fiziopatologică
2.2.2.Clasificare medico-legală
3.FIZIOPATOLOGIA ASFIXIILOR MECANICE
3.1. Clinica generala a asfixiilor mecanice
4.MORFOPATOLOGIA ASFIXIILOR MECANICE
4.1.Leziuni generale
4.1.1.Semne generale externe
4.1.2.Semne generale interne
5.MODALITĂȚI DE REALIZARE ȘI EXPERTIZĂ MEDICO- LEGALĂ A ASFIXIILOR MECANICE
5.1.Asfixia mecanică prin compresie toraco-abdominală
5.1.1.Definiție
5.1.2.Modalități de producere a asfixiilor prin compresie toraco-abdominală
5.1.3.Particularități fizico și morfopatologice
5.1.4.Anatomie patologică
5.1.5.Tanatogeneza
5.1.6.Aspecte juridice ale asfixiilor mecanice prin compresie toraco-abdominala
5.2.Spâzurarea
5.2.1.Definiție
5.2.2.Modalități de realizare
5.2.3.Tanatogeneza
5.2.4.Anatomie patologică
5.2.5.Simptome
5.2.6.Expertiza medico-legală -aspecte juridice
5.3.Strangularea
5.3.1.Definiție
5.3.2.Modalități de realizare
5.3.2.1.Strangularea cu lațul
5.3.2.1.1.Tanatogeneza
5.3.2.1.2.Anatomie patologică
5.3.2.1.3.Expertiza medico-legală -aspecte juridice
5.3.2.2.Strangularea cu mâna sau sugrumarea
5.3.2.2.1.Tanatogeneza
5.3.2.2.2.Anatomie patologică
5.3.2.2.3.Expertiza medico-legală în strangularea cu mâna- aspecte juridice
5.4. Diferentierea strangularii de spanzurare
5.4.a) Elemente de diferentiere intre spanzurare si strangulare din punct de vedere anatomopatalogic
5.4.b) Diferentierea strangularii de spanzuare din punct de vedere juduciar
5.4.1. Strangularea – spanzurarea
5.4.2. Aspecte juridice
5.5.Sufocarea
5.4.1.Definiție
5.4.2.Modalități de realizare
5.4.3.Tanatogeneza
5.4.4.Anatomie patologică
5.4.5.Expertiza medico legală -aspecte juridice
5.6.Obstruarea căilor respiratorii
5.6.1.Definiție
5.6.2.Modalități de realizare
5.6.3.Tanatogeneza
5.6.4.Anatomie patologică
5.6.5.Expertiza medico-legală -aspecte juridice
5.7.Inecarea
5.7.1.Definiție
5.7.2.Modalități de realizare
5.7.3.Tanatogeneza
5.7.4.Anatomie patologică
5.7.4.1.Modificări datorate apei
5.7.4.2.Modificări datorate animalelor
5.7.4.3.Modificări datorate lovirilor cadavrului de obiectele din apă
5.7.4.4.Modificări interne
5.7.4.5.Modificări de putrefacție
5.7.5.Examene de laborator
5.7.5.1.Examenul sângelui
5.7.5.2.Examenul planctonului
5.7.5.3.Examenul diatomeelor
5.7.5.4.Examene complementare
5.7.6.Expertiza medico-legală -aspecte juridice
Parte speciala. Studiu de caz
6.CERCETĂRI PERSONALE ASUPRA DINAMICII ȘI MODALITĂȚILOR DE MOARTE PRIN ASFIXIE MECANICĂ
6.1.Ipoteza de lucru
6.2.Materiale și metode de lucru
6.3.Rezultatele obținute și interpretarea lor
6.3.1.În funcție de tipul morții
6.3.2.După sexul victimei
6.3.3.Moartea prin asfixii mecanice raportată pe grupe de vârstă
6.3.4.În funcție de mediu
6.3.5.După cauza morții
6.3.6.În raport cu anotimpurile
6.4.Corelarea articolelor 174, 179 C.P. cu cazurile de asfixii mecanice
7.CONCLUZII
OBIECTIVUL LUCRĂRII
Imprimarea unui caracter modern activității judiciare a preocupat de-a lungul timpului mulți specialiști în jurisprudență care au înțeles că pentru soluționarea cauzelor penale numai simpla aplicare a cauzelor dreptului este insuficientă. Astfel apare imperios necesară apelarea la informațiile furnizate de alte științe.
Numeroase probleme de încadrare legală a unor fapte prevăzute de legea penală pot fi soluționate utilizând concluziile oferite de medicina legală.
Lucrarea de față urmărește investigarea modalităților prin care concluziile medicinei-legale pot facilita rezolvarea unor cazuri de asfixii mecanice.
Din practica medico-legală se poate observa că privarea organismului de oxigen se poate produce accidental , în cazul căderilor în ape (stări de ebrietate, crize epileptice) sau a alunecărilor de teren (cutremure, avalanșe), accidente de muncă, aglomerări; sau poate fi vorba de sinucideri, spânzurarea ocupând primul loc în sinuciderile bărbaților.
Des întâlnite sunt infracțiunile săvârșite prin asfixii mecanice, atât omorul calificat, deosebit de grav, cât și omorul prin imprudență. Sfera largă de realizare a acestora acoperă multe acte infracționale, de aceea pentru a putea pune în evidență legătura dintre fapta săvârșită și codul penal trebuie apelat la medicina legală și mai ales la expertiza medico-legală care se face diferențiat pentru fiecare modalitate de asfixie mecanică. Mult mai puține probleme juridice sunt ridicate de sinucideri, aceste fapte nefiind prevăzute de legea penală.
Lucrarea cuprinde două părți: prima parte tratează modalitățile de realizare și expertizarea asfixiilor mecanice fiind generală și cuprinzând noțiuni din domeniul medicinii legale cu aplicare în dreptul penal, iar partea a doua, specială, cuprinde cercetările personale efectuate pe un eșantion de 50 de cazuri de asfixii mecanice studiate în arhiva anului 2005 a Serviciului Județean de Medicină Legală Galati.
Cercetarea cuprinde studierea cazurilor în funcție de : tipul de moarte, sexul victimei, grupa de vârstă din care face parte victima, mediul din care provine, cauza morții și în raport cu anotimpurile.
Concluziile lucrării conduc la ideea că justiția se poate opune fenomenului infracțional printr-o investigare complexă și adecvată folosind procedee științifice moderne care să vină în sprijinul aflării adevărului.
CAPITOLUL 1.
INTRODUCERE
1.1. Obiectul medicinei legale și importanța ei.
Medicina legală este o specialitate medicală care utilizează cunoștințe medico-biologice pentru descoperirea unui adevăr material ce reprezintă o probă științifică în desfășurarea procesului judiciar. Reprezintă o necesitate izvorâtă din dezvoltarea științelor juridice.
Descoperirea adevărului prin proba științifică duce în justiție la încadrarea unei fapte antisociale, respectiv persoana care nu se adaptează normelor sociale.
Medicina legală este singura în măsură să demonstreze, alături de alte probe, modul în care s-a produs prejudiciul adus vieții și sănătății, în ce constă acest prejudiciu, criteriile de definire a gravității leziunilor,își aduce aportul în dezvoltarea tehnicii și tacticii criminalistice și a anchetei penale. Astfel medicina legală nu mai este o anexă a justiției ci o specialitate de graniță care participă la îmbunătățirea concepțiilor de sinteză științifice în justiție.
Dupa Vladimir Beliș medicina legala poate fi definita ca o disciplina medicala care isi pune cunostintele sale in slujba justitiei, ori de cate ori pentru lamurirea unei cauze judiciare sunt necesare anumite precizari cu carater medical-biologic.
1.2. – Medicina legală disciplină de graniță cu dreptul.
În antropologie au existat multe teorii privind criminalul și criminalitatea. Mulți autori au considerat că omul se naște criminal (după Lombrozo), iar aspectul fizic al acestora duce la o individualizare mai bună a acestor persoane (după forma creierului, greutatea lui) ajungându-se până la a descrie câte o fizionomie specifică fiecărei categorii de delicvenți (după proeminența arcadelor, sprâncenelor, după forma nasului, după implantația și abundența părului, forma bărbiei e.t.c.). Desigur sunt aspecte ale acțiunii criminale întipărite pe fața infractorului, dar numai după fizionomie nu se poate judeca felul crimei. De aceea s-a recurs la studierea împrejurărilor exterioare care au favorizat crima sau a împrejurărilor în care aceasta s-a comis. Orice infracțiune este rezultatul a două grupe de factori: pe de o parte ea depinde de individualitatea înnăscută sau dobândită a infractorului sau făptuitorului și pe de altă parte de circumstanțele exterioare (individualitatea criminalului este rezultatul dispozițiilor sale înnăscute, dar și a modului său de viață).
Din insasi denumirea ei reiese ca Medicină Legală este o discipliă medicală care are conexiuni cu stiintele juridice. Încă de la îcepuruile ei, Medicina Legală și-a pus cunoștintele sale in slujba justiției, evoluand in paralel cu evoluția dreptului, căruia i-a pus la dispozitie datele cele mai recente de care a dispus in fiecare etapă a dezvoltarii medicinei si biologiei. In acest sens, legislatia in vigoare precizeaza ca Medicina Legala ajuta organele judiciare in stabilirea adevarului prin expertize, noi expertize, constatari si alte lucrari medico-legale.
De aceea, medicina legala este o disciplina de granita intre stiintele biologice si stiintele social-juridice, in sensul ca expertul raspunde la intrebarile formulate de jurist folosind cele mai recente cuceriri ale medicinei si biologiei, pe care le utilizeaza si adapteaza la rezolvarea problemelor soliciate. In acest fel actul medico-legal este un act stiintific fundamentat pe toate datele obiective de care expertul dispune in etapa respectiv. El constituie o proba care concura la formarea convingerii intime a organelor judiciare asupra adevarului, contribuind prin acesta la lupta contra infracțiunilor care au ca obiect persoana umană.
1.3. – Explicația titlului lucrării.
Activitatea celulară – viața – depinde de oxigen. Astfel insuficiența de aport a oxigenului duce la grave tulburări în organism și chiar la moarte. Intensitatea și viteza de instalare a acestor tulburări depinde de gradul insuficienței de oxigen pe de-o parte și de timpul supunerii organismului la carența de oxigen, pe de alta parte.
În practica medico-legală insuficiența de oxigen este denumită asfixie, deși corect ar fi anoxie, acest termen având o sferă mai largă de cuprindere.
Importanța medico-legală a asfixiilor mecanice derivă atât din ponderea lor însemnată în cazul morților violente cât și din posibilitatea unor interpretări eronate privind modul de producere, mecanismele tanatogeneratoare, momentul producerii și diagnosticul diferențial între auto și hetrogresiune. De multe ori când procesul de putrefacție este avansat se ridică problema stabilirii caracterului violent sau neviolent al morții apărând dificultăți în expertiza criminalistică și medico-legală a asfixiilor mecanice, în asemenea cazuri specialiștii apelând la osteologie.
CAPITOLUL 2
ASFIXII MECANICE
2.1. – Definiție
Termenul de asfixie provine din grecescul asfigmos (a- lipsa, sigmos – puls) tradus fiind o stare patologică caracterizată prin absența pulsului – în antichitate considerându-se că prin artere circulă aer și de aici lipsa pulsului ar fi consecința împiedicării pătrunderii aerului în organism.
Astăzi prin asfixie se înțelege acea stare patologică creeată prin privarea brutală de oxigen, urmată de tulburări ale metabolismului gazos (creșterea consecutivă de dioxid de carbon). Termenul de anoxie, deși definește mai corect procesul lipsei de oxigen, nu-l poate înlocui pe cel de asfixie, întrucât ar risca generarea de confuzii în activitatea judiciară.
Prin asfixie mecanică se definește anoxia anoxică (de aport) care poate fi de cauză violentă sau neviolentă.
2.2. – Clasificări
2.2.1. Clasificarea fiziopatologică a anoxiilor
Desfășurarea activității celulelor și a întregului organism presupune o respirație optimă. Aceasta se realizează în următoarele condiții:
-concentrația de oxigen în aerul inspirat este de 21 %
-volumul de aer din mediu este suficient
-întregul arbore respirator este liber (de la orificiile nazale până la nivelul alveolelor)
-mișcările ventilatorii toracice se desfășoară corespunzător
-schimburile alveolo-capilare sunt în limitele fiziologice
-transportul de oxigen spre țesuturi este asigurat de:
-o cantitate suficientă de hemoglobină
-o hemodinamică normală
Intervenția unui factor nociv, a unei perturbări în orice punct a acestui lanț fizroblemelor soliciate. In acest fel actul medico-legal este un act stiintific fundamentat pe toate datele obiective de care expertul dispune in etapa respectiv. El constituie o proba care concura la formarea convingerii intime a organelor judiciare asupra adevarului, contribuind prin acesta la lupta contra infracțiunilor care au ca obiect persoana umană.
1.3. – Explicația titlului lucrării.
Activitatea celulară – viața – depinde de oxigen. Astfel insuficiența de aport a oxigenului duce la grave tulburări în organism și chiar la moarte. Intensitatea și viteza de instalare a acestor tulburări depinde de gradul insuficienței de oxigen pe de-o parte și de timpul supunerii organismului la carența de oxigen, pe de alta parte.
În practica medico-legală insuficiența de oxigen este denumită asfixie, deși corect ar fi anoxie, acest termen având o sferă mai largă de cuprindere.
Importanța medico-legală a asfixiilor mecanice derivă atât din ponderea lor însemnată în cazul morților violente cât și din posibilitatea unor interpretări eronate privind modul de producere, mecanismele tanatogeneratoare, momentul producerii și diagnosticul diferențial între auto și hetrogresiune. De multe ori când procesul de putrefacție este avansat se ridică problema stabilirii caracterului violent sau neviolent al morții apărând dificultăți în expertiza criminalistică și medico-legală a asfixiilor mecanice, în asemenea cazuri specialiștii apelând la osteologie.
CAPITOLUL 2
ASFIXII MECANICE
2.1. – Definiție
Termenul de asfixie provine din grecescul asfigmos (a- lipsa, sigmos – puls) tradus fiind o stare patologică caracterizată prin absența pulsului – în antichitate considerându-se că prin artere circulă aer și de aici lipsa pulsului ar fi consecința împiedicării pătrunderii aerului în organism.
Astăzi prin asfixie se înțelege acea stare patologică creeată prin privarea brutală de oxigen, urmată de tulburări ale metabolismului gazos (creșterea consecutivă de dioxid de carbon). Termenul de anoxie, deși definește mai corect procesul lipsei de oxigen, nu-l poate înlocui pe cel de asfixie, întrucât ar risca generarea de confuzii în activitatea judiciară.
Prin asfixie mecanică se definește anoxia anoxică (de aport) care poate fi de cauză violentă sau neviolentă.
2.2. – Clasificări
2.2.1. Clasificarea fiziopatologică a anoxiilor
Desfășurarea activității celulelor și a întregului organism presupune o respirație optimă. Aceasta se realizează în următoarele condiții:
-concentrația de oxigen în aerul inspirat este de 21 %
-volumul de aer din mediu este suficient
-întregul arbore respirator este liber (de la orificiile nazale până la nivelul alveolelor)
-mișcările ventilatorii toracice se desfășoară corespunzător
-schimburile alveolo-capilare sunt în limitele fiziologice
-transportul de oxigen spre țesuturi este asigurat de:
-o cantitate suficientă de hemoglobină
-o hemodinamică normală
Intervenția unui factor nociv, a unei perturbări în orice punct a acestui lanț fiziologic, determină o stare patologică caracterizată prin hipoxie sau anoxie. Pentru aceasta consider utilă expunerea clasificării Barcaff-Peters-Vanslyke – bazată pe cauza care determină anoxia – clasificare unanim acceptată.
I. Anoxii anoxice sau de aport ce reprezintă lipsa de oxigen în mediul extern sau la nivelul plămânului, fiind deci impiedicat aportul oxigenului in organism pana la nivelul schimbului gazos pulmonar. Acest tip de anoxie poate aparea in urmatoarele cazuri:
de cauze violente (au mai fost denumite si asfixii mecanice propriu-zise):
1.-scăderea cantității de oxigen în aer – apare în situații de genul:
-consum crescut de oxigen în spații închise
-altitudine
-înlocuirea oxigenului cu alte gaze (azot, metan)
2.-împiedicarea pătrunderii oxigenului în aparatul respirator – în situațiile:
-obstrucția orificiilor și căilor respiratorii
-compresii ale căilor respiratorii și toracelui
-insuficiența mecanicii respiratorii la nivelul plămânilor
de cauze patologice:
1.-comprimare și obsturare a căilor respiratorii ca urmare a unor:
-tumori laringiene și mediastinale
-edem glotic
2.-împiedicarea mecanicii respiratorii din cauza unor boli:
-ale S.N.C. (sistemul nervos central)
-boli ale musculaturii respiratorii
-pneumotorace
3.-tulburări ale schimbului alveolo-capilar în cazuri ca:
-pneumonii
-bronhopneumonii
-astm
II. Anoxia de transport – determinată de tulburări circulatorii – hipoxiile de tip stagnant. Se caracterizeaza printr-un deficit al transportului de oxigen la nivelul alveolei pulmonare. Exista doua tipuri de anoxii:
anemică – date de alterarea hemoglobinei
1.-forma cantitativă – reprezentată de anoxii cronice și acute sau hemoragii
2.-forma calitativă – este determinată de :
-hemoglobina combinată cu oxidul de carbon când rezultă compuși stabili
-methemoglobinizare – când rezultă compuși modificați
stagnantă- determinată prin circulația deficitară a sângelui. Saturația de oxigen în sângele arterial este optimă doar prin viteza prea mică de circulație a sângelui, cantitatea totală de oxigen pe unitatea de timp adusă în sectorul capilar respectiv este insuficientă.
1.-forma generală în:
-insuficiență cardiacă
-colaps
2.-forma locală în obstrucții venoase prin tromboflebite sau compresiuni
III.Anoxia histotoxică (de utilizare) – reprezentată de tulburări de utilizare la nivel tisular a oxigenului. Se realizează prin blocarea unor enzime și coenzime respiratorii în intoxicații cu:
-sărurile acidului cianhidric
-barbiturice și opiacee
Respirația este tulburată și în modificarile PH (alcaloza sau acidoza excesivă) sau în forme grave de hipotermie (sub 24 grade C).
Clasificarea anoxiilor după Luft :
-arteriale
-aeriene
-capilare
-histotoxice
Clasificarea clinică a anoxiilor :
-asfixii supraacute – privarea de oxigen este foarte brutală – nu permite o supraviețuire mai mare de 3 – 5 minute
-moartea se datorează leziunilor ireversibile ale scoarței cerebrale
-asfixii subacute: în care moartea intervine într-un timp mai lung de 5 minute.
2.2.2. Clasificarea medico-legală a asfixiilor
Anoxii de cauză neviolentă (patologică)
Datorate:
-obsturării căilor respiratorii prin :
-tumori laringiene
-tumori bronhopulmonare sau mediastinale
-inundare bronșică prin abcese
-proceselor inflamatorii infecțioase sau alergice :
-crup difteric
-edem glotic
-unor tulburări ale mecanicii respiratorii :
-pneumotorace
-hidrotorace
-distrofii musculare
-tetanos
-paralizii
-afecțiuni S.N.C.
-tulburări datorate schimburilor gazoase alveolo-capilare :
-astm bronșic
-bronhopneumonii
-pneumonii întinse
-procese supurative
-insuficiență cardiacă și circulatorie
-boli ale sângelui :
-anemii cronice și acute
-talasemii
B. Anoxii de cauză violentă (traumatică)
Acestea după clasificarea Barcroft sunt denumite asfixii mecanice, dar există anoxii de cauze violente care nu intră în cadrul asfixiilor mecanice – cazuri de intoxicații cu cianuri sau cu oxid de carbon care din punct de vedere medico-legal sunt incluse la intoxicații deși sunt anoxii de transport.
Anoxiile mecanice se clasifică etiologic în :
asfixii mecanice prin compresiunea cailor respiratorii și a toracelui
– spânzurarea – tipică
– atipică
– strangulare – cu mâna
cu latul
cu obiecte tari
– compresiunea toracoabdominală
– parțială
– completă
asfixii mecanice prin ocluzia orificiilor și a căilor respiratorii:
-a orificiilor respiratorii externe
-nas
-gura
-sufocarea -cu mâna
-cu obiecte moi
-cu obiecte tari
– a căilor respiratorii
-cu corpi străini solizi (bol alimentar)
-cu substanțe purverulente (făină, nisip)
-cu lichide (apa-înnecare, conținut gastric aspirație
asfixii mecanice prin lipsa sau înlocuirea aerului din mediu
CAPITOLUL 3
FIZIOPATOLOGIA ASFIXIILOR MECANICE
Ca si in cazul modificarilor hipoanoxice tulburarile functionale induse de aceste stari sunt mult mai evidente si se exprima printr-o simptologie cu atat mai pregnanta cu cat timpul scurs dintre momentul instalarii anoxiei si moarte este mai lung; acest lucru poate presupune declansarea tuturor mecanismelor de compensare a deficitului de oxigen de care dispune organismul, mecanisme care de altfel stau la baza fenomenelor clinice caracteristice proceselor hipoanoxice.
În anoxii, trei compartimente pot fi lezate:
-aportul de gaze
-aportul gazelor în sânge
-utilizarea oxigenului de către țesuturi
Organismul posedă o serie de mecanisme de compensare a lipsei de oxigen la nivel tisular. Primele reflexe care apar sunt de excitare a funcțiilor cardio-circulatorii și respiratorii, la declanșarea senzației de asfixie.
Tulburarile respiratorii sunt urmarea acumularii de bioxid de carbon care insoteste de obicei lipsa de oxigen. Se stie ca un rol important in respirarie il joaca sistemul nervos. Respiratia ritmica si inconstienta se datoareaza exciatatiei cu punct de plecare din centrii respiratorii situati in bulb.
Asadar cresterea cantitatii de CO2 si scaderea cantitatii de oxigen in sange va declansa dispneea, semnul clinic cel mai carcterstic proceselor anoxice. Miscarile respiratorii devin mai ample si profunde, frecventa lor creste, apare tiraj si cornaj care caracterizeaza mai ales dispneea inspiratorie din anoxiile cu hipercapnie; prelungirea acestei stari va determina apoi miscari respiratorii ample, convulsive, neregulate, cu pauze.
Se produce vaso-constricție periferică și tahicardie cu creșterea debitului cardiac, ambele modificări ducând la instalarea hipertensiunii arteriale. Vasoconstricția periferică se datorează nu numai unor mecanisme reflexe și umorale legate de oxigen și de dioxidul de carbon, dar și de descărcări în circulație a unor cantități crescute de catecolamine printr-o reacție medulo-suprarenală. Uneori apariția precoce și marcată a tahicardiei prin creșterea excitabilității cardiace sub acțiunea hipoxiei, duce la instalarea insuficienței cardiace și a edemului pulmonar.
La nivelul aparatului cardiovascular, bradicardia cu frecvente tulburări de ritm , asociată cu dilatația paralitică generalizată duce la hipotensiune arterială și tulburări de hemodinamică până la șoc și colaps. Cordul, mai rezistent la anoerobriză mai bate încă 20-30 minute de la oprirea respirațiilor. Ca urmare a reflexelor cardioinhibatorii inima se oprește înaintea stopului respirator.
CLINICA GENERALA A ASFIXIILOR MECANICE
Modificarile clinice sunt cu atat mai greu sesizabile cu cat intervalul de timp dintre momentul actionarii factorului mecanic producator al anoxiei si moarte este mai scurt. Se observa o serie de modificari din partea diferitelor aparate si sisteme. Astfel, modificarile aparatului respirator se datoreazain primul rand acumularii de CO2 (hipercapnie) si in mod secundar anoxiei propriu-zise. Intr-o prima faza apare dispneea respiratorie ca urmare a hipercapniei ce determina excitatrea centrului respirator bulbar, fenomen ce lipseste in asfixiile fara hipercapnie. Intr-o a doua faza apare o dispnee expiratorie care este mai accentuata in asfixiile prin obturarea cailor respiratorii datorita unui reflex de aparare pornit de la nivelul mucoasei laringo-traheale; urmeaza o respiratie haotica.
Tulburarile cardiovasculare sunt urmarea efectelor hipercapniei si anoxiei asupra centrilor vasomotorii, a scaderii ph-ului sanguin, precum si a modificarilor respiratorii.
Modificarile musculare se caracterizeaza printr-o slabire a fortei musculare cu relaxarea sfincterelor. In sfarsit, tulburarile nervoase se manifesta precoce printr-o scadere a relatiei cu mediul, alterari si pierderea cunostintei, consierandu-se ca in general sistemul nervos (mai exact scoarta cerabrala) poate rezista un interval de timp de maximum 5-6 minute la anoxie; dupa acest interval de timp apar modificari structurale ireversibile facand imposibila reanimarea.
CAPITOLUL 4
MORFOPATOLOGIA ASFIXIILOR MECANICE
Asfixiile mecanice produc două categorii de modificări morfopatologice:
-leziuni tipice
-leziuni generale
Caracteristice sunt leziunile traumatice de asfixie care constituie adevărate amprente cu mare valoare diagnostică medico-legală.
Leziuni generale de asfixie
-sunt comune tuturor tipurilor de asfixie. Se datorează tulburărilor hemodinamice consecutive privării acute de oxigen. Aceste leziuni au valoare diagnostică deoarece orientează asupra contextului asfixic de moarte.
-variază în intensitatea lor după durata asfixiei și după sistemele funcționale care au participat la compensarea lipsei de oxigen.
Semne generale externe
Cianoza buzelor și a patului unghial este constantă în primele ore după moarte, dar are valoare doar dacă cadavrul a stat cu fața în sus; și persistă și după moarte spre deosebire de cea facială care scade în intensitate. Cianoza extremităților cefalice și a gâtului este cu atât mai intensă cu cât asfixia a fost de mai lungă durată – neuniformă, având un aspect insular. Când cianoza cefalică este foarte pronunțată și asociată cu petesiile conjunctivale și lividității cadaverice albăstrui închise, formează “masca echimotică cervico-facială asfixică”.
Petesiile și echimozele apar pe piele și mucoase mai accentuate polpebral și ocular, datorită stazei vasculare, fluidității crescute a sângelui și scăderii rezistenței peretului vascular. Microhemoragii punctiforme pot apărea în orice zonă a tegumentului.
Apar midriaza(dilatarea pupilei peste 4 mm) și hemoragii subconjunctivale. Evacuarea de materii fecale, urina sau lichid seminal este consecutivă relaxării sfinterelor.
Lividitatile cadavreice sunt pronuntate, precoce, confluente, de culoare violacee – albastruie, explicandu-se prin fluiditatea sangelui asfixic. De retinut insa ca sangele ramane fluidin in toate mortile cu agonie scurta.
Semne generale interne
Se constată fluiditatea sângelui în inimă și vasele mari, datorită morții instalate rapid. Sângele este de culoare închisă, roșu spre negru, datorită creșterii dioxidului de carbon în timpul asfixiei și formării hemoglobinei reduse ori în consumarea postmartală a oxigenului. În asfixiile subacute, în inimă se găsesc mici cheaguri de sânge.
Staza este generalizată, mai pronunțată cerebral, pulmonar și hepatic.
În creier se constată vasodilatație, edem, hemoragii punctiforme meningocerebrale, mai ales în substanța albă, și zone de ramolisment. Leziunile cerebrale se datorează modificărilor umorale sanguine, scăderii debitului circulator cerebral și microemboliilor gazoase prin pătrunderea aerului în circulație în cadrul leziunilor pulmonare.
La nivel pulmonar se constată staza, emfizemul compensator și edemul pulmonar, de la seros până la hemoragic. Prin “ pulmon acut asfixic” se înțelege un polimorfism lezionar însumând congestie, hemoragii intrapulmonare, bronșice și pleurale, emfizem alveolar acut cu rupturi de septuri alveolare și prezența celulelor gigante în alveole. Pulmonul acut asfixic este rezultatul acțiunii concomitente a trei cauze:
-oprirea respirației prin inhibarea centrilor respiratori în cadrul encefalopatiei hipoxice primare
-procesiunea negativă endotoracică în timpul dispneei inspiratorii
-tulburării vasomotorii consecutive hipoxiei, hipercapneei și acidozei
Miocardul este pe secțiune violaceu cu zone palide datorită tulburărilor circulatorii cu sânge.
Microscopic se evidențiază fragmentarea fibrelor miocardice, explicată de Kernbach prin contracțiile puternice cardiace. Cordul drept este dilatat, congestiv, în timp ce ventricolul stâng este aproape golit de sânge, constituind cordul pulmonar acut asfixic (inima asfixica).
Pe seroase, în special pe meninge și pleură, mai rar pe peritoneu și pericard se observă hemoragii sau petesii. Sunt specifice petele asfixice Tardieu pe pleura intrascizurală.
Se găsesc hemoragii în splină, în ganglionii limfatici și rar în tubul digestiv.
Microscopic la acest nivel sunt caracteristice stările vasoanoxice constând în edem tisular, leziuni de endotelioză, rupturi capilare cu eritrodiapedeza distrofie vacuolară la nivel hepatic și miocardic. Alte ori leziunea celulară este de tip necrotic, iar în anoxiile supraacute celulelu sunt întregi nefiind timp suficient pentru instalarea leziunilor degenerative sau necrotice. Tabloul microscopic este util în orientarea spre o cauză asfixică de moarte în lipsa leziunilor macroscopice evidente.
Leziunile descrise sunt mai pronunțate în țesuturile mai bine diferențiate, rezistența la anoxie fiind cu atât mai mare cu cât sunt mai slab diferențiate.
Trebuie avut grijă în diferențierea modificărilor morfopatologice ale asfixiilor care nu au o foarte mare specificitate; totuși expertiza medico-legală în marea majoritate a asfixiilor nu constituie o problemă.
Tot semne generale interne ale asfixiilor mecanice sunt și fracturile; osteolologia ne indică fracturi ale cutiei toracice, care pot interesa sternul, coastele și partea dorsală a coloanei vertebrale.
La nivelul sternului – instrumentele contondente pot da leziuni prin acțiune directă sau indirectă (activă sau pasivă). Cele directe se pot produce prin extensiunea forțată a coloanei vertebrale sau prin lovirea, căderea, compresia ei. Cele pasive, se produc prin căderea de la înălțime când fractura sternului se asociază cu fractura coloanei vertebrale dorsale.
Fracturile sternale sunt, de regulă, transversale, rar longitudinale.
Coastele pot prezenta fracturi – dar acestea depind de elasticitatea și uzura osoasă. Pot fi localizate la una sau la toate coastele (cădere de la înălțime, accident rutier). Fracturile frecvente localizându-se la segmentul mediu și anterior, mai rar la cel posterior.
Fracturile costale nu sunt deosebit de grave, dar se pot asocia cu răni ale organelor subdiacente – emfizemul subcutanat, comoția toracică (produsă prin loviri contuzive mari ale toracelui fără leziuni osoase sau leziuni neglijabile).
Semnele generale mentionate orienteaza catre o moarte prin asfixie mecanica; ele trebuie corelate cu semnele specifice fiecarei forme de asfixie mecanica in parte, astfel incat din punct de vedere medico-legal sa se poata stabili:
Daca moartea s-a produs prin asfixie mecanica;
Prin ce forma anume de asfixie mecanica;
Daca semnele de violenta constatate se puteau produce in cadrul mortii prin acea forma de asfuxie meanica;
Pentru a putea raspunde la aceste intrebari, este necesar ca in ordonanata de efectuare a autopsiei medico-legale sa se specifice circumstantele in care s-a produs moartea victimei sau, in situatia in acre nu se cunosc aceste elemente, pozitia in care a fost gasit cadavrul (exemplu: a fost gasit spanzurat intr-un copac, plutind la suparafata lacului etc.)
CAPITOLUL 5
MODALITĂȚI DE REALIZARE ȘI EXPERTIZA MEDICO-LEGALĂ A ASFIXIILOR MECANICE
Expertiza medico-legala in asfixiile mecanice vizeaza in principiu raspunsul la urmatoarele probleme: daca moartea este urmarea unei asfixii mecanice; forma asfixiei; particularitatile cazului si asocierea cu eventuale leziuni traumatice.
5.1. Asfixia mecanică prin compresie toraco-abdominală
Definiție
Asfixia mecanică prin compresie toraco-abdominală se definește ca anoxia anoxică de cauză violentă în care aportul de oxigen este suprimat prin împiedicarea mecanicii procesului ventilator.
Se realizează blocarea directă a mișcărilor cutiei toracice dar și blocarea indirectă a diafragmului prin limitarea mișcărilor peretelui abdominal. Astfel aerul nu poate pătrunde în plămân deși căile respiratorii sunt menținute libere.
Compresia toraco-abdominală este una din cele mai grave tipuri de asfixii deoarece procesul de asfixiie este mai îndelungat (30 până la 50 minute). Timpul de instalare a decesului este dependent de mai mulți factori:
-greutatea aplicată. În funcție de aceaste se realizează asfixii mai ușoare sau mai grave, letale sau cu șansă de supraviețuire. Se consideră că o greutate de 40 – 50 kg aplicată pe toată suprafața toracelui poate duce la deces prin asfixie toraco-abdominală.
-rezistența fizică a organismului. O persoană robustă poate rezista până la 80 – 100 kg.
-suprafața de aplicare a greutății. În cazul interesării doar a toracelui, asfixia este mai prelungită decât în situația interesării concomitente a abdomenului și diafragmei.
-asocierea compresiei gâtului sau orificiilor respiratorii superioare realizată cu același obiect ce comprimă și toracele
-asocierea în urma compresiunii a asa numitelor cauze concuratoare de moarte – sunt reprezentate de unele leziuni ale aparatului respirator (fracturi costale și sternale, rupturi și contuzii pleuro-pulmonare).
Modalități de producere a compresiunii toraco-abdominale
Asfixiile mecanice prin compresie toraco-abdominală se realizează prin surprinderea corpului de către maluri surpate (nisip, pietriș), prăbușiri de ziduri, avalanșe de zăpadă, vehicole răsturnate, copaci, alte obiecte grele, ori corpul unei alte persoane, în aglomerări la ieșirea din localuri în care apar riscuri vitale (incendii, seisme).
La copii se poate realiza prin căderea accidentală, involuntară a brațului mamei în timpul somnului pe toracele copilului. La sugari fiind suficientă o greutate egală cu 1/3 din greutatea lor pentru a produce o asfixie în 20 – 30 minute.
Dacă greutatea este mai mare de 3 ori decât cea a copilului, moartea survine în 9 minute (în unele țări legislația interzice ca mama să doarmă în același pat cu copilul mai mic de 2 ani).
(foto 1)
Asfixie- compresiune toraco-abdominala-cianoza cefalica
O altă modalitate de producere a asfixiei este compresiunea tranzitorie de foarte scurt timp a toracelui pe direcția antero-posterioară cu fracturi costale multiple pe cel puțin două planuri și producerea de violet costal. Violetul prin mișcările sale paradoxale (deprimare, spre interior în inspirație și spre exterior în expirare) preia prin contrabalansare variațiile de volum ale restului cutiei toracice, în final, volumul de aer pătruns în arborele respirator fiind nul.
Hemotorax-ul poate fi un alt factor ce împiedică excursiile ventilatorii. Colapsul pulmonar, rezultat în urma pneumotarax-ului, este un alt mecanism asfixic al compresiunii toraco-abdominale. Atât hemo- cât și pneumotarax-ul se pot produce fie prin lezarea peretelui toracic și pleurei parietale direct de către agentul traumatic ori de către capetele coastelor fracturate, fie prin rupturile și contuziile pleurale ori panchimatoase pulmonare post traumatice, integritatea peretelui toracic fiind păstrată.
Ex: În urma unei aglomerații în Place Concorde (Paris) s-au înregistrat 40 de morți, iar aglomerația de la un meci de fotbal din Glasgow s-a soldat cu 70 de cazuri de asfixie mecanică prin compresiune toraco-abdominală.
Amintim si asfixia in spatii inchise. Persoane care cad in lazi cu inchidere automata mor din lipsa de oxigen. Moartea este lenta si plamnul arata edem asfixic.
Mentinerea persoanelor intr-un spatiu inchis, rau ventilat, va avea drept consecinte urmatoarele fenomene:
– scaderea cantitatii de oxigen;
– cresterea cantitatii de bioxid de carbon;
– cresterea temperaturii;
– cresterea umiditatii;
– degajarea unor substante organice;
Astfel se produce o alterare a starii generale a persoanei iar daca nu se intervine apar un delir halucinator, coma si moartea.
Particularități fizico- și morfopatologice
De obicei anoxia prin compresie toraco-abdominală nu este brutală, are o evoluție mai lungă, dand posibilitatea de intervenție tuturor mecanismelor compensatorii. Ca urmare la autopsie, modalitățile anoxice generale, interne și externe sunt cel mai exprimate.
Cianoza feței este avansată, mergând uneori până la masca echimatică. Petesiile și echimozele de pe tegumente și seroase, hemoragiile viscerale și cerebrale, precum și staza generalizată sunt foarte accentuate.
Splina este găsită într-o proporție mai mare anemică din cauza timpului lung de asfixie ce permite instalarea vasocontracției eplenice.
Hemoragiile cerebrale sunt masive, generate nu atât de modificările peretelui vascular ca în alte asfixii mecanice – cât de refluxul sanguin accentuat consecutiv presiunii mari exercitate de agentul compresiv asupra cordului si vaselor mari. Compresiunea toraco-abdominală determină o pondere a hemoragiilor viscerale prin mecanism traumatic (rupturi și contuzii ale ficatului, splinei etc.). Hemoragiile pleuropulmonare sunt mult mai frecvente.
5.1.4. Anatomie patologică
Leziunile sunt atât interne cât și externe.
Examenul extern evidențiază excoriații și plagi, hematoame și contuzii ale părților moi cu cele mai variate localizări, având în vedere diversitatea obiectelor și circumstanțelor de producere a compresiunii toraco-abdominale.
Fracturile diverse ale oricărei regiuni a scheletului sunt frecvent întâlnite, având în vedere că majoritatea compresiilor toraco-abdominale se produc în cadrul unui politraumatism.
Fracturile frecvente sunt la nivelul cutiei toracice. Sunt multiple, localizate la mai multe coaste în 1 – 3 planuri. Linia de fractura poate fi situată condrocostal, parasternal, medioclavicular, axilar anterior, axilar mediu, axilar posterior. Se poate asocia cu fractura sternului, de obicei unică, transversală la nivelul joncțiunii corpului cu manubriul sternal.
Se pot întâlni fracturi ale coloanei vertebrale, la nivelul cervical și dorsal, fracturi ale oaselor membrelor, fracturi de bazin, claviculă și craniene.
Pot apărea disjuncții vertebrale, ale articulației sacroiliace sau pubiene, luxații diverse. La nivelul cranio-cerebral se pune problema unei exacte evaluări a traumatismelor pentru o corectă stabilitate a mecanismului tanatogenerator și a unei diferențieri între asfixii mecanice prin compresie toraco-abdominale și traumatismele cranio-cerebrale asociate într-o moarte violentă.
La nivelul părților moi ale toracelui se evidențiază infiltrarea sanguină a peretelui toracic, fie difuz fie sub formă de hematoame. Plăgi deschise pot fi produse prin căderea obiectelor care au comprimat victima sau de către capetele coastelor, rezultate în urma fracturilor.
Leziunile interne apar frecvent în zona toraco-abdominală și la extremitatea cefalică. Gravitatea și întinderea lor este dată de forța agentului traumatic și de brutalitatea acțiunii.
Examenul cavității toracice evidențiază contuzii și rupturi pulmonare, leziuni pulmonare, colaps pulmonar, contuzii și rupturi cardiace și ale vaselor mari. În cavitatea abdominală pot apărea contuzii și rupturi hepatice, renale, ale splinei și consecutiv acestora hemoperitoneul.
Tanatogeneza
Cauza morții ține de 3 mecanisme principale :
-anoxie anoxică primară cu tulburări circulatorii secundare la nivelul întregului organism
-tulburări circulatorii primare generale
-tulburări circulatorii cerebrale primare
Anoxia anoxică se produce prin împiedicarea mișcărilor ventilatorii de către obiectele ce comprimă toracele și abdomenul și prin “leziuni concuratoare de moarte”. Anoxia anoxică prin compresiune toraco-abdominală pură este foarte rară.
Printre leziunile concuratoare de moarte pot fi voletul costal, hemo- și pneumotoracele, mișcarea cutiei toracice pentru a asigura respirația nu este suficientă. Rupturile și contuziile pulmonare produc hemoragii sau reduc suprafața de schimb a plămânului.
Tulburările circulatorii primare generale se produc prin compresia vaselor mari din torace. Apar în cazurile în care forta de comprimare este foarte mare și determină anoxie stagnantă.
Tulburările circulatorii cerebrale primare constau în reflux și stază cerebrală consecutive presiunii asupra cordului și vaselor mari.
Aspecte juridice ale asfixiilor mecanice prin compresie
toraco-abdominală
Marea majoritate a acestor forme de asfixie se produc accidental, prin accidente rutiere sau accidente de muncă (în agricultură, industrie, șantiere) ori în timpul liber (îndeletniciri casnice sau pe stradă).
Omuciderile sunt mai rare, produse prin compresiunea victimei pe sol de către agresor cu genunchii sau cu corpul agresorului.
Agresiunea în general este multiplă, asociată cu lovire activă, sugrumare sau sufocare.
Foarte, foarte rar poate apărea suicidul.
Tot o asfixie toraco-abdominală se realizează prin cădere, consecință a fracturilor costale multiple ce împiedică mișcările respiratorii normale ale toracelui. Precipitarea (căderea de la înălțime) se întâlnește în sinucideri (mai frecvent), omucideri și accidente.
Omuciderile se realizează prin proiectare în locuri adânci (prăpăstii, aruncare de pe poduri). Diferența între sinucideri și omucideri în acest caz este foarte greu de făcut.
Leziunile anatomopatologice în acest caz sunt multiple și complexe; se evidențiază ruperea creierului, ficatului, splinei, diferite leziuni la nivelul pielii și hemoragii interne sau externe precum și numeroase fracturi costale.
O importanță deosebită o are determinarea intervalului de timp în care au avut loc anumite violențe, deoarece unele omucideri sunt mascate de căderi.
Spânzurarea
Definiție
Spânzurarea este o asfixie mecanică prin compresia gâtului de către un laț, realizată prin greutatea propriului corp.
Sub aspect medico-legal spânzurarea poate fi :
-completă(tipica) – când corpul uman este complet suspendat în laț fără a lua contact cu vreun plan.
-incompletă (atipica)– când corpul suspendat în laț atinge cu anumite segmente un plan.
Modalități de realizare
Într-o spânzurare sunt necesare trei elemente: un punct fix de fixare a lațului, lațul care comprimă gâtul și organismul suspendat în laț.
După poziția lațului spânzurătoarea poate fi :
-tipică – poziția în care lațul comprimă partea anterioară a gâtului, nodul fiind la ceafă.
-atipică – oricare altă poziție a lațului și nodului (care poate fi laterală sau anterioară).
Pozitia corpului in spanzurare (foto 2)
Lațul poate avea forme consistente și structuri variate putând fi format din obiecte dure (sârmă, lanț), semidure (cablu electric, frânghie, sfoară) sau moi (cârpă, eșarfă).
Santul lasat de diferite tipuri de lat (foto 3)
Tanatogeneza
Se cunosc trei mecanisme clasice :
-anoxia cu tulburări consecutive
-tulburări circulatorii cerebrale prin compresiunea carotidei și jugularei
-reflexul sinocarotidian
Pot apărea și morți reflexe în cazul cărora la necropsie nu se pot observa modificări generale anoxice.
Compresiunea vaselor gâtului pot realiza tulburări care apar în spânzurările incomplete cu compresiune mică deoarece s-a constatat faptul că pot fi comprimate carotidele cu o greutate de 3,5 kg., iar sistemul circulator vertebro-bazilar cu o greutate de 16,7 kg.
Alt mecanism al morții prin spânzurare este luxarea coloanei cervicale –decesul este fulgerător- apare în cazul execuțiilor prin spânzurare, datorită căderii de la înălțime cu gâtul în laț.
Problema particulară pe care o ridică moartea prin spânzurare din punct de vedere medico-legal și juridic este de a demonstra existența asfixiei mecanice prin spânzurare și producerea acesteia în timpul vieții pentru a exclude disimularea unui alt tip de moarte. Pentru aceasta se analizează caracterele vitale ale șanțului și prezența modificărilor generale anoxice care exclud cu certitudine alte cauze de moarte violentă (moartea reflexă, când infiltrațiile nu apar sau sunt reduse).
Anatomie patologică
Leziunea caracteristică este șanțul de spânzurare la care vor trebui examinate fiecare din elementele acestuia :
-dispoziția
-direcția
-numărul
-culoarea
-forma
-lărgimea
-adâncimea
-relieful șanțului
-consistența
-particularități
Astfel se vor analiza caracteristicile specifice :
1. Dispoziția – șanțului este dată de poziția lațului față de gât, care poate fi :
-superior, mijlociu, inferior in raport cu cartilajul tiroid.
Il vom gasi deasupra, in dreptul sau dedesuptul acestei regiuni; mai frecvent deasupra. El va fi accentuat de partea comprimarii anterioare, lateral sau posterior, absent sau mai putin exprimat de partea nodului.
2. Direcția – poate fi ascendentă sau oblică, înspre locul nodului. În cazul existenței mai multor lațuri unul dintre ele va fi orizontal iar celelalte oblice. Ascendența este ce atât mai pregnantă cu cât spânzurarea este completă, la cele incomplete, în funcție de poziția pe care o are victima, șanțul poate fi ușor orizontalizat.
3. Numărul – depinde de circularele lațului. In spanzurare ne intalnim frecvent cu cu un singur lat; foarte rar gasim doua-trei, laturile comprimand izolat prin suparpunere. Numărul lor interesând atunci când intră în discuție mai multe forme de asfixie: strangulare apoi spanzurare (omor simulat cu o sinucidere). Popov citeaza cazul unei personae care se spanzura cu o sfoara care se rupe; a doua oara foloseste franghia care rezista. Pe gat se gasesc doua santuri: unul ingust si unul mai lat.
4. Forma – santului este decisiva pentru diagnosticul medico-judiciar si poate fi completă în strangulare și incompletă în spânzurare (una din diferențele ce apar între cele două modalități de realizare a asfixiilor).
5. Adâncimea – depinde de dimensiunile lațului și de consistența acestuia. Un laț format din obiecte tari (sarma, cablu) sau semitari (funie) va fi mai adânc, pe când un laț format din obiecte moi, la o presiune mică, aceasta lipsește sau va fi abia perceptibilă. Greutatea corpului, viteza cu care persoana se atarna, pozitia ei fata de suparfata de rezistenta, sunt factori care contribuie la variatia dimensiunilor santului si in general la producerea leziunilor anatomopatologice.
Maximul de adâncime va fi în partea unde compresiunea a fost mai mare, de obicei în partea opusă nodului.
6. Relieful – depinde de consistența și natura lațului; cu cât un laț este mai rezistent și are o suprafață neregulată cu atît fundul șanțului va fi mai reliefat. Un laț moale , cum ar fi o curea, produce un șanț neted. In santurile multiple pielea prezinta creste, mici sufuziuni sau excoriatii intre santuri: semn important existand reactii vitale. Cand persona este ridicata repede sau chiar in viata din lat, santul apare dupa moarte, abia la 24-36 de ore.
7. Consistența șanțului – în cazul lațurilor produse din obiecte dure sau semidure pielea se deshidratează și șanțul va avea consistență dură pergamentoasă. La lațurile din obiecte moi șanțul va avea consistența mărită față de pielea din jur.
8. Culoarea – oscilează de la castaniu deschis până la castaniu închis când șanțul este produs de obiecte tari.
Culoarea șanțului va fi roșu-castaniu când șanțul este provocat de un laț de metal care excoriază pielea producându-se ulterior și crustă.
9. Particularități – în primele ore, tegumentul denudat prin acțiunea traumatică a lațului este umed după care se instalează exicarea cadaverică, când șanțul ia un aspect pergamentat. Tot acum, până nu apare o pergamentare intensă se observă hemoragii petesale în fundul șanțului; mici hemoragii pot exista și la marginea șanțului în cazul lațurilor duble și triple.
Prin alunecarea lațului în timpul spânzurării pot apare excoriații prin frecarea tegumentelor gâtului putând fi confundate cu cele ce apar în cazul comprimării gâtului cu mâna.
Uneori pot exista întreruperi ale șanțului în cazul în care între laț și tegument se interpune un corp moale.
Părțile moi subcutanate din jurul lațului prezintă mici hemoragii pe tecile musculare. În cazul căderii bruște, cu forța în laț se pot produce leziuni cartilaginoase și osoase – rupturi ale cartilajului laringian, prezența modificărilor generale anoxice care exclud cu certitudine alte cauze de moarte violentă.
În cazul putrefacției cadavrului, șanțul dispare, aceeași urmare o are și statul în apă a cadavrului. În carbonizare, dacă lațul a rămas pe gât se mai poate recunoaște urma lui.
Trebuie acordată o mare atenție examenului șanțului deoarece poate fi confundat cu șanțurile artificiale produse postmortem, fie datorită îndoiturilor pielii la oamenii grași, la copii nou născuți, fie la cadavrele intrate în putrefacție care au haina, cămașa, guler strânse în jurul gâtului.
Pe lângă șanțul de spânzurare există și alte leziuni care pot apărea în acest caz de asfixie :
-fractura cartilajului tiroidian; dacă este însoțită de hemoragii este semn sigur că spânzurarea s-a produs inițial;
-ruperea intimei carotidei;
-apare o stază puternică în organele interne precum creier, ficat, plămâni, rinichi;
-sângele este lichid în inimă.
Lividitatile cadavreice, in mod obligatoriu, se vor gasi pe partile declive ale cadavrului, adica pe membrele inferoare si in treimea inferioara a abdomenului. Acesta situatie o vom gasi numai atunci cand cadavrul nu a fost deplasat din lat I primele 14-16 ore. De obicei, cadavrele sunt descoperite mai timpuriu, sunt ridicate, iar lividitatile se vor gasi pe decubitul dorsal.
Totodată lațul poate comprima nervi vagi, ramurile nervului laringian și sinusul carotidian. Comprimarea are ca efect (după Raistei) la persoanele cu excitabilitate crescută sau boli de inimă, oprirea primară a inimii. În toate aceste cazuri lipsesc modificările primare, moartea punându-se în sarcina sincopiei cardiace primare.
Simptome
În spânzurare apar lividități cadaverice pe membre și în treimea inferioară a cadavrului suspendat. Apare cianoza feței iar pe corp pot apărea leziuni.
Din punct de vedere clinic, constienta se pierde in primele 30 de secunde, ceea ce impiedica autosalvarea. Este greu de apreciat care dintre cei trei factori amintiti in mecanismul tanatogenezei are un rol preponderant. Moartea se instaleaza intr-un interval de 5 pana la 30 minute, insa salvarea nu se poate face decat in primele 5-6 minute, cand au aparut insa modifiacri structurale nervoase prin suprimarea circulatiei cerbrale. Profesorul Nicolae Minovici a efectuat studii interesante asupra autospanzurarii; el a descris halucinatii vizuale si auditive, durere locala si exciatie sexuala. Obiectiv, dupa pierderea cunostientiei si dupa o perioada de liniste ce dureaza aproximativ 30 de secunde, apar convulsii generalizate, protuzia limbii, hipersalivatie, erectie, ejaculare, si relaxare sfincteriana.
Pe hainele și corpul cadavrului se pot găsi rupturi și răni fie datorate unei lupte sau agresiuni, fie (în majoritatea cazurilor) accidentale, datorită convulsiilor asfixice și lovirii corpului de obiecte învecinate sau căderii corpului de la locul fixat. Pot apare și leziuni postmortem datorate căderii corpului după desfacerea lațului sau anterioare morții datorate unor tentative de sinucidere.
Din punct de vedere criminalistic trebuie analizat lațul de spânzurare pentru că acesta poate oferi multe informații cu privire la felul morții și al persoanei care l-a făcut, nodul poate fi diferit în funcție de profesiunea celui ce l-a elaborat (existând noduri marinărești, pescărești, chirurgicale, de tapițerie sau țesătorie care în situații concrete duc la reducerea sferei persoanelor suspecte în săvârșirea unei infracțiuni).
Expertiza medico-legală – aspecte juridice
La expertiza medico-legală se are în vedere în primul rând stabilirea morții prin asfixie, în al doilea rând stabilirea formei asfixiei, trebuind demonstrată existența șanțului de spânzurare și linia sa completă sau incompletă (deoarece trebuie văzută care dintre formele spânzurării este prezentă, tipică sau atipică). Pe lângă acestea trebuie elucidate circumstanțele de producere a spânzurării, poziția cadavrului, lațul, accesul victimei la punctul de fixare al lațului, semne de violență și examinarea îmbracăminții.
Sub aspect judiciar spânzurarea este considerată sinucidere in apoximativ 99% din cazuri (vezi imaginea nr. 4), rar apar spânzurări accidentale (la copii, spânzurări erotice, artiști de circ). Ca formă de omor este rar întâlnită, doar la persoane care nu se pot apăra (bătrâni, copii) apărând în plus leziuni traumatice altele decât cele specifice spânzurării.
Spanzurare – suicid (foto 4)
Prin spânzurare se poate încerca disimularea unui omor (camuflarea crimelor săvârșite prin alte mijloace) prin spânzurare post mortem a victimei. Desi execeptionale omorul se poate intalni in spanzuare cand se observa ca locul spanzurarii nu era accesibil victimei, ca pe corp exista de infrangere a opozitiei a victimei (leziuni de ”anestezie traumtica prealabila”) sau alte tipuri de leziuni necaracteristice spanzurarii suicid. Lipsa semnelor cu caracter vital de la nivelul șanțului ajută la depistarea cauzei reale a morții și excluderea morții prin spânzurare. In aceasta privinta se va cerceta infiltratia de sange a tesuturilor moide la nivelul gatului.
Fata de aceste posibilitati se recomanda a se examina cu atentie fiecare caz . In cazurile dubioase se va face o examinare atenta. La fata locului, organele de anchetacerceteaza si alte imprejuari : prezenta unei alte personae etc.
Latul, punctual fix si nodul se cerceteaza cu atentie spre a se vedea daca au putut fi facute de cel spanzurat sau de o anumita persoana cu o anumita profesiune. In fine, leziunile corporale, santul, vor fi examinate cu atentie; in special se vor pune in evident reactiile vitale macro si microscopice. Se vor studia circumsatantele cazului si conditiile de la fata locului, foarte atent.
Deasemenea in stabilirea corecta a imprejurarilor de producere a mortii prin spanzurare, este importanta modalitatea de prelevare a latului dupa cum putem observa in imaginile care urmeaza:
Prelevare lat (foto 5)
Strangularea
Definiție
Strangularea este asfixia mecanică realizată prin comprimarea gâtului cu un laț care se strânge progresiv cu mâna sau cu alte metode, sau prin comprimarea directă cu mâna, insa forta care comprima nu mai apartine greutatii corpului omenesc, ci unei forte straine. De aceea strangularea este din punct de vedere juridic, omucidere. In rarele cazuri de sinucidere, strangerea lantului se poate face cu propriile maini sau prin rasucirea progresiva a unui bat introdus intre lant si gat.
Modalități de realizare
Din punct de vedere medico-legal strangularea poate fi clasificată în :
-strangulare cu lațul
-strangulare cu mâna numită sugrumare
În continuare vom analiza pe rând fiecare din cele 2 modalități de realizare având în vedere particularitățile.
Strangularea cu lațul
Specificul acestei modalități este prezența șanțului de strangulare. Acesta diferă de șanțul de spânzurare.
Pot exista 2 tipuri de strangulare :
-completă – lațul comprimă complet gâtul.
-incompletă – lațul comprimă o parte a gâtului fixat cu degetele și având un punct de sprijin și unul de compresiune.
În aceste cazuri șanțul va fi complet la strangularea completă și incomplet la cea în forma incompletă având aceeași adâncime pe tot parcursul. Este situat frecvent pe laringe sau imediat sub el, direcția fiind orizontală, ocupând întreaga circumferință a gâtului; nodul nu se imprimă. Șanțul este imobil și fix, adesea multiplu, contrar celui de spanzurare, care mai frecvent este unic. Poate fi întrerupt când se interpun obiecte străine, caracteristicile sale fiind date și de materialul și particularitățile lațului.
Tanatogeneza
În tanatogeneză intervin pe prim plan mecanismul anoxic și hemodinamic.
Anatomie patologică în strangularea cu lațul
Examenul cadavrului evidențiază în părțile moi ale gâtului infiltrate cu sânge în musculatura tecilor musculare: în unele cazuri lațul alunecă de pe gît și apar excoriații, mici echimoze tegumentare infiltrațiile sanguine fiind mai întinse. Este prezentă cianoza extremităților cefalice, apar petesii oculare și ale mucoasei gurii. La nivelul gâtului se observă fractura cartilagiului tiroidian.
Expertiza medico-legală – aspecte juridice
Se pune problema stabilirii formei anoxiei, diferențierea șanțului de strangulare de cel de spânzurare și elucidarea circumstanțelor de producere; suicid (este rar întâlnit) sau omor.
În sinucideri se folosesc lanțuri tari, producându-se strângerea gâtului prin sistem Goraft învârtindu-se lațul, până ce compresiunea reușește să provoace pierderea cunoștinței – capetele lațului se pot găsi în mâinile victimei, legate de picioare sau trecute peste torace sau abdomen în jurul căruia se învârtesc.
În omucideri șanțul este întotdeauna spiralat, iar pe lângă leziunile specifice strangulării cu lațul vor exista și leziuni provenite din apărarea victimei, urme de violență, luptă și lovituri cu capul.
Un interes judiciar deosebit îl are depistarea cazurilor de strangulare care sunt disimulate în spânzurări. În aceste cazuri trebuie acordată o atenție deosebită examinării șanțurilor care sunt diferite, în acest caz șanțul de spânzurare nu are caracter vital.
Se întâlnesc foarte rar cazuri de strangulări accidentale, de exemplu în cazul femeilor care poartă năframă – poate surveni prinderea acesteia la curele de transmisie. De obicei strangularea accidentală se produce în locuri neobișnuite și se poate interpreta prin examenul la fața locului.
Strangularea cu mâna sau sugrumarea
Se produce prin închiderea laringelui, a glotei și traheei prin comprimare uni sau bilaterală.
Închiderea se poate face dinainte înapoi, comprimându-se laringele pe coloana vertebrală. Comprimarea laterală, închiderea glotei su unirea corzilor vocale se poate face cu o putere foarte mică, iar o dată cu comprimarea căilor respiratorii mâna poate comprima și pachetul vasculo-nervos al gâtului, rezultând o stare de inconștiență. Când se comprimă glomusul și nervul vag și laringian carotidian moartea se instalează instantaneu prin inhibiția cordului. Inchiderea cailor respiratorii este cu atat mai usoara cu cat gatul este mai subtire si cu cat organele respiratoare sunt mai elastice. La copii si mai ales la nou-nascuti, gatul poate fi usor cuprins intr-o mana si comprimat.
Sugrumarea (foto 6)
Tanatogeneza
Implică mecanismul neuro-reflex și cel hemodinamic, anoxia fiind implicată doar în mică măsură. Comprimarea vaselor gatului este mai putin completa, ceea ce determina o staza sanguina mai redusa in creier. Pierderea cunostintei este rapida si aici.
Anatomie patologică
Anatomia patologica a strangularii este distincta de cea asfixiilor. Foarte evidentă este cianoza feței, care dureaza mai multe ore dupa moarte, apărând petesii echimatice ale mucoasei conjunctivale și la nivelul pleoapelor. Echimozele apar pe părțile laterale ale gâtului, pe obraz, frunte și mucoasa bucală, pot fi semicirculare imitând unghiile agresorului, sau liniare.
Din punct de vedere criminalistic trebuie acordată o atenție deosebită echimozelor și excoriațiilor deoarece dimensiunile acestora se aproprie de dimensiunile pulpei degetelor agresorului. Numărul și intensitatea acestora depind de modul de sugrumare, respectiv cu o mână sau cu două mâini, de luptă și rezistență a victimei.
Semnele exterioare ale strangulării cu mâna vor lipsi dacă aceasta s-a făcut pe gâtul acoperit cu obiecte moi (sal, cravata, fular) sau când mâna ce comprima a fost înmănușată. În aceste cazuri se vor găsi leziuni în jurul gurii și a mucoasei cavității bucale, leziuni în țesuturile profunde ale gâtului.
Leziunile interne se prezintă sub forma unor hemoragii subcutanate în țesutul adipos, în mușchi și spațiile perivasculare, în capsula tiroidei, în laringe și trahee. Apare fractura cartilagiului tiroid și a osului hioid, iar la persoanele în vârstă se observă hemoragii ale corzilor vocale. In atacurile mai puternice s-au constatat rupturi ale muschilor gatului. Leziunile se datoreaza presiunii si intinderii tesuturilor.
Leziunile traumatice ale gâtului în strangularea cu mâna pot fi confundate cu revărsatele sanguine care apar în cazul unei agonii prelungite, în stări hipoxice grave de origine patologică (ex. la insuficiențele cardiace). Aceste infiltrate pot fi diferențiate de cele netraumatice care de obicei interesează teaca sterno-cleido-mastoidienilor și au un caracter difuz; nu interesează alte planuri musculare sau aponevrotice și nu au corespondent tegumental sub formă de excoriații sau echimoze.
În concluzie pentru a exclude confuziile care ar genera erori judiciare se consideră că există leziuni traumatice de strangulare numai dacă există echimoze sau excoriații pe tegumentele gâtului și infiltrate sanguine în musculatura gâtului și pe teci. În afara leziunilor specifice strangulării pot apărea și leziuni traumatice pe corpul victimei produse anterior strangulării (loviri) sau în timpul strangulării, în manoperele pe care le face agresorul pentru a imobiliza victima. Aceste leziuni pot lipsi dacă victima nu se poate apăra (în cazul intoxicațiilor cu alcool sau la copii și bătrâni).
Expertiza medico-legală în strangularea cu mâna -aspecte juridice
Este întotdeauna omor. Se întâlnește frecvent în pruncucideri; la adulți este rară și apare însoțită de semne de apărare.
Atenția va fi acordată așa cum am mai arătat diferențierii strangulării cu mâna de infartul miocardic. În unele cazuri poate fi asociată cu sufocarea. Aceste diferențieri rezultă din examenul medico-legal având în vedere leziunile specifice fiecărei acțiuni în parte.
Sinuciderea prin sugrumare e imposibilă deoarece la pierderea cunoștinței are loc pierderea controlului voluntar asupra musculaturii.
Exista si cazuri de supravietuiri, nu numai dupa sugrumare, dar si dupa spanzurare si strangulare. Se gasesc leziuni externe, urme de sant si indeosebi tulburari ale fonatiei si deglutitiei; se mai observa si tulburari psihice, datorate proceselor vasculare si lichidiene cerebrale postasfixice.
Diferențierea strangulării de spânzurare
5.4.a. Elementele de diferențiere între spânzurare și strangulare din punct de vedere anatomopatologic sunt:
Șanțul de la gât
1. Direcția. În strangulare de regulă șanțul este orizontal iar în spânzurare e oblic ascendent, niciodată descendent. Un element nu întotdeauna concludent este: a) în ștrangulare cu tragerea lațului în sus, șanțul poate fi oblic ascendent, după cum poate fi oblic descendent prin tracțiunea în jos; b) un șanț orizontal se poate nota, în spânzurarea incompletă.
2. Numărul amprentelor nu e concludent pentru teza ștrangulării, decât atunci când ele au o direcție mai mult sau mai puțin unică.
3. Nivelul la care se găsește șanțul. De regulă în ștrangulare șanțul se formează pe laringe, în spânzurare, deasupra acestuia.
4. Soluția de continuitate. Numai excepțional întrerupt în ștrangulare, șanțul spânzurării prezintă de obicei o mare soluție de continuitate.
5. Adâncimea este foarte pronunțată în șanțul spânzurării, cu maximul ei în partea opusă nodului, adâncimea șanțului ștrangulării e mai mult sau mai puțin uniformă.
6. Pergamentarea excepțională în ștrangulare e frecventă în spânzurare.
7. Cianoza feței, echimozele pleoapelor și ale conjunctivitelor, aproape caracteristice ștrangurlării, semnele acestea sunt inconstante în spânzurare; numai în 20% din cazurile de spânzurare cu nodul la ceafă și numai în 30% din cazurile de spânzurare cu nodul anterior sau lateral.
8. Congestiunea pericraniului, a meningelor și a creierului foarte pronunțată în ștrangulare, excepțional și de o intensitate variabilă în spânzurare.
9. Hemoragia în părțile moi ale gâtului apare de regulă în ștrangulare, fiind excepțională în spânzurare ( 2% în spânzurarea cu nodul la ceafă și 12% în cea cu nodul anterior sau lateral).
10. Fracturile laringelui și ale osului hioid sunt rare în ștrangulare și foarte frecvente în spânzurare ( 60% cu nodul la spate, 30% cu nodul anterior sau lateral).
11. Ruptura tunicii interne a carotidelor, este aproape cu totul absentă în ștrangulare, și apare destul de frecvent în spânzurare (20-25%).
12. Elementele anamnezice și examenul exterior al cadavrului, al hainelor acestuia și inspecția locului concură la efectuarea diagnosticului diferențial.
5.4.b. Diferențierea ștrangulării de spânzurare din punct de vedere judiciar.
Compresiunea gâtului cu mâna determină apariția unor leziuni specifice pe tegument: echimoze alungite corespunzătoare degetelor permițând aprecierea dacă s-a acționat cu o mână sau cu ambele. Alte ori unghiile lasă echimoze (escoriații) semilunare, a căror concavitate orientează aupra poziției victimă-agresor.
Analizând diagnosticul acesta, în cazurile la început obscure, are o importanță capitală: asasinul, spre a induce în eroare după ce și-a ștrangulat victima o spânzură, spre a simula sinuciderea. Din punct de vedere judiciar obiectul acestor infracțiuni este suprimarea vieții.
Latura obiectivă include actul de ștrangulare cu mâna sau cu lațul. Ca modalități de realizare, nu rareori se asociază cu lovirea prealabilă a capului ce produce o "anestezie" favorizând ștrangularea, după cum, frecvent se asociază și cu violențe sexuale.
Ștrangularea cu mâna (sugrumarea) se realizează cu mai multă ușurință la copii și se exprimă prin excoriații și echimoze a regiunii cervicale anterioare.
Sugrumarea gâtului cu mâna prin intermediul unui obiect moale sau cu mănușa, face să lipsească deseori aceste leziuni. Frecvent, ștrangularea se asociază și cu leziuni de sufocare, ce necesită a fi evidențiate.
În ceea ce privește subiectul pasiv al infracțiunii de sugrumare, foarte frecvent aceștia sunt nou-născuții, întrunindu-se elementele infracționale de pruncucidere, prevăzută de art. 177 c.p.
Latura subiectivă se referă la intenție dar se pot produce și acte de ștrangulare accidentale cum ar fi căderea copilului cu capul între zăbrelele patului, când se pun probleme de culpă paternală sau poate avea o motivație patologică cum ar fi în sugrumarea de tip "altruist" la care recurge mama cu pshihoză melancolică ce dorește să "scutească" pe urmașii săi de suferințele sale intens trăite dar imaginare, patologice. Nu rareori, după o astfel de sugrumare patologică, chiar multiplă, urmează spânzurarea-suicid a mamei.
5.4.1. Ștrangularea – spânzurarea
E o formă a asfixiei mecanice care, prin execuția ei, nu poate fi interpretată nici ca o ștrangulare pură nici ca o spânzurare pură.
Formele caracteristice sunt:
1. Individul e prins cu un lasoo aruncat în jurul gâtului: victima se smucește, încearcă să scape dar agresorul trage de capătul liber. Moartea e consecutivă unei duble acțiuni: aceea a smucirii victimei și aceea a tracțiunii ucigașului.
2. Agresorul surprinde persoana pe la spate, ori prinde gâtul într-un fular, frânghie curea, legătură ale cărui capete le ține în ambele mâini, în aceeași clipă împinge victima de spate. Moartea se datorează pe de o parte tracțiunii exercitate de greutatea corpului, iar pe de altă parte acțiunii asasinului care trage de ambele capete ale lațului.
3. Câteva exemple ilustrează o altă varietate a formei de ștrangulare-spânzurare:
a) un băiat se cațără pe ușa deschisă și cu gâtul pe marginea superioară, se apleacă de cealaltă parte, un altul, în glumă, împinge de ușă spre a o închide băiatul moare pe deoparte sub comprimarea gâtului între marginea ușii și pragul de sus, iar pe de alta sub tracțiunea exercitată de greutatea propriului corp.
b) un alt exemplu: un copil își vâră cu greu capul în ochiul unei gratii de la fereastră și rămâne suspendat: în forțările ce le face spre a-și elibera capul își comprimă gâtul și totodată corpul este tras în jos.
c) Un al treilea exemplu: o persoană fură un porc, pe care-l pune într-un sac, iar sfoara cu care a legat sacul și-o pune după gât. Când vrea să sară gardul curții, sacul cu porcul rămâne de cealaltă parte a gardului: individul e găsit mort, pe de o parte din cauza ștrangulării prin greutatea sacului, iar pe cealaltă parte din cauza tracțiunii propriei greutăți.
Experiențele gradate ale profesorului Nicolae Minovici cu propria sa persoană.
1. În pat și cu capul pe pernă Nicolae Minovici cu fața în sus, a simulat o spânzurare pe propria-i persoană prin presiunea de la ambele mâini pe trunchiurile vasculare ale gâtului la nivelul dintre osul hioid și laringe. După trecerea a 3-5 secunde a simțit un simptom premergător pierderii cunoștinței apoi întrerupând presiunea, circulația s-a restabilit, având senzația unei călduri la corp și furnicături în corp comparabile cu trecerea unui curent electric prin tot corpul.
2. Simularea unei spânzurări incomplete. Nicolae Minovici și-a introdus gâtul în lațul unei frânghii cu diametrul de 4 mm și asigurând o presiune uniformă pe gât, a prins capătul liber de un dinamometru, prins la rândul său de un aparat de tracțiune de care era înnodată de o altă frânghie. Culcându-se jos, rezemat în cotul stâng, a tras cu dreapta de capătul liber al acestei a doua frânghii. În momentul când și umerii nu mai atingeau pământul, dinamometrul indica 25-30 kg (greutatea corpului experimentatorului fiind 69 kg). Experiența a trebuit să fie întreruptă după 5-6 secunde deoarece se anunța pierderea cunoștinței. Experimentatorul a suferit cianoza feței, întunecarea vederii, vâjîit în urechi. Repetând experiența în poziția tipică și atipică a nodului a constatat că atunci când nodul se găsea pe ceafă, comprimarea vaselor și a căilor respiratorii se făcea mai repede ca în poziția laterală a nodului, când experiența a putut fi suportată timp de 8-9 secunde.
3. Simularea unei spânzurări complete. Experimentatorul și-a introdus gâtul într-un laț confecționat dintr-o cârpă răsucită; și-a așezat lațul astfel ca în față să fie în dreptul osului bioid, iar în spate, după urechi. Experiența a facut-o cu tot dispozitivul întrebuințat în spânzurarea incompletă, iar tracțiunea era exercitată de o mână străină. Mai întâi s-a exercitat cu simulări repetate de o durată de 4-5 secunde, în cursul cărora corpul a fost înălțat de la pământ cu 1-2 metri de la talpa piciorului. S-a reținut: consticție dureroasă la nivelul bioidului și al faringelui, iar după scoaterea lațului dureri de deglutiție. Dinamometrul indica 70 kg (greutatea corpului + cea a îmbrăcămintei). Experiența concludentă a fost aceea făcută a doua zi cu o suspensiune de 26 secunde. Se reține o durere în dreptul osului bioid, violenta contracarare a pleoapelor, oprirea respirației, pierderea auzului de la a 5-6-a secundă, vâjâituri în urechi. La coborâre se reține: lăcrimare, deglutiție dureroasă; durerile persistând 10-12 zile. Impresiunea lăsată de laț este rezultată de o dungă închisă, presărată cu numeroase echimoze mici confluente mai ales în dreptul hioidului, echimozele apărute în interval de 5-10 minute au persistat 8-11 zile.
Nicolae Minovici a încercat și o spânzurare completă cu un nod culant, dar a trebuit să întrerupă experiența după 3-4 secunde pentru că, înainte chiar ca picioarele să fi părăsit solul, constricția dureroasă era insuportabilă. Fractura bioidului și a laringelui părea inevitabilă, dacă simularea mai dura. Experimentatorul a rămas cu o durere în deglutiție care a durat aproape o lună.
În definitiv, în prima perioadă a mecanismului morții, adică din momentul în care corpul începe să exercite tracțiunea întregii sale greutăți s-a reținut senzația de căldură la cap, vâjâituri și șuier în urechi, senzații luminoase (viziune de scântei, fulgere), pierderea cunoștinței.
În România demonstrațiile de autospânzurare făcute de profesorul Nicolae Minovici au fost unanim adoptată și în străinătate, de către specialiștii străini.
5.4.2. Aspecte juridice
Justiția, pe baza examenului (expertizei) medico-legale a cadavrului realizată în urma solicitărilor acesteia unui medic expert și coroborând aceste date cu circumstanțele de producere ale spânzurării, îi va putea preciza forma juridică: sinucidere, omucidere, accident, simularea ștrangulării prin spânzurare (mistificarea).
Problemele medico-legale pe care expertiza trebuie să le rezolve în primul rând stabilirea faptului dacă este sau nu vorba de o moarte prin asfixie, apoi stabilirea formei de asfixie (agentul producător) și în al treilea rând furnizarea unor elemente privind circumstanțele de producere (particularitățile cazului, printre care și existența altor semne de violență-leziuni traumatice produse în afara asfixiei).
Stabilirea morții prin asfixie presupune constatarea semnelor generale ale asfixiilor, adică constatarea leziunilor anatomopatologice pe care leproduc asfixiile. Steffen Berg a propus o probă, insuficient verificată în practică de stabilire a întreruperii circulației cerebrale. El arată că determinarea fosfatidelor serice pune în evidență în aceste cazuri o creștere mare a acestora în sângele miocardic în comparație cu sângele cerebral.
Stabilirea formei, adică a spânzurării, se face pe baza existenței în primul rând a șanțului de spânzurare și apoi a celorlalte leziuni ale regiunii gâtului. Un element impoertant ce se cere precizat în cadrul expertizei este stabilirea caracterului vital al șanțului de spânzurare, având în vedere posibilitatea disimulării unei crime prin spânzurarea unui cadavru. În această privință se va cerceta infiltrația cu sânge a țesuturilor moi de la nivelul gâtului. Dacă în majoritatea cazurilor această diferențiere a șanțului de spânzurare de cel de ștrangulare nu ridică probleme deosebite, sunt cazuri în care poziția joasă și direcția mai mult sau mai puțin orizontală a șanțului obligă la un atent diagnostic diferențial, mai greu de făcut și datorită îndoiturilor (pliurilor) pielii la oamenii grași, la copii nou născuți sau la cadavrele intrate în putrefacție care au haină, cămașă, guler strâns în jurul gâtului. In afară de șanț la examenul cadavrului mai întâlnim semnele generale "albe" asfixiilor prezentate anterior (cianoza feței, hemoragii subconjuctivale, stază cerebrală, tulburări circulatorii, erecție, examen intern hemoragii în jurul și sub șanțurile gâtului etc., lividități cadaverice situate în părțile deliere). Când cadavrul este deplasat imediat după moarte și lividitățile nu sunt definitiv exteriorizate, prin deplasarea cadavrului se deplasează și lividitățile, depozitându-se în părțile deliere obișnuite; când lividitățile sunt însă definitiv formate, deplasarea și schimbarea poziției cadavrului nu modifică poziția lividitățiilor și localizarea acestora va indica felul morții. Unii autori sovietici și japonezi au susținut că metacromazia zonei șanțului de spânzurare ar indica caracterul vital al leziunii, fapt care nu a fost suficient verificat în practică.
Examenul cadavrului efectuat de organele judiciare cuprinde și semnele accesorii, adică respectiv semnele de violență de pe haine. Acestea nu sunt însă întotdeauna concludente deoarece se poate întâmpla ca individul în urma unui acces de furie să-și sfâșie hainele și apoi să se spânzure. În ce privește leziunile corporale, nu este suficient să se facă dovada naturii lor vitale, deoarece sinucigașul poate să-și cauzeze leziunile fie înainte de spânzurare, fie în mișcările convulsive din cursul asfixiei și când se lovește de obiectele din preajma lui. (leziuni agonice)
În practică sunt exemple: o alientată își dă mai întâi o lovitură de cuțit în șoldul drept, apoi își retează treimea anterioară a limbii, își bagă în gât o bucată de lemn înfășurată în feșă și legată cu ață și numai după aceea se spânzură. Un alt caz, la un sinucigaș sau observat pe gât trei amprente rotunde unite printr-o dungă îngustă care păreau a fi urmele unei ștrangulări anterioare însă s-au identificat a fi amprentele a trei nasturi de la gulerul cămășii. Leziunile deși vitale, nu au decât o origine accidentală: prin ruperea legăturii, spânzuratul (în poziție verticală) cade pe sol și se produc grave plăgi, fracturi și rupturi interne de natură contuzivă.
Cât despre leziunile post interne acestea pot fi cauzate prin depsrinderea stângace a spânzuratului.
Într-un caz, sub craca unui copac s-a găsit capul desprins de trunchi, s-a demonstrat că nu era vorba de decapitare vitală sau post-mortală, ci de un efect al putrefacției înaintate.
Picioarele și mâinile legate din nou nu sunt o dovadă de spânzurare post mortală; astfel de observații de spânzurări vitale au fost făcute de Nicolae Minovici.
În ceea ce privește stabilirea circumstanțelor de producere, expertiza va furniza doar elementele medico-legale, fără a preciza forma juridică a spânzurării aceasta revenind instanței. Medicul legist furnizează date importante în stabilirea acestor circumstanțe esențiale pentru anchetă. Pentruaceasta o deosebită importanță o prezintă examenul la fața locului.
Se va examina poziția cadavrului și raportul față de sol sau alt punct de sprijin. Se va cerceta lațul, atât la punctul de fixare, cât și la locul de contact cu gâtul. În această ordine de idei se va analiza posibilitatea accesul victimei la punctul de fixare a lațului și la lațul propriu-zis precum și dacă lațul a putut fi legat sau nu de însăși vicitmă sau de o persoană cu o anumită profesiune, pescar, marinar. Față de aceste elemente, se va examina cu atenție fiecare caz. În cazurile dubioase făcându-se o examinare mai atentă. O persoană suspendată de cârligul de la lampă de exemplu, în sinucidere, trebuie să dispună de posibilitatea de a se urca până la acest nivel. Lipsa unor astfel de obiecte este o indicație prețioasă împotriva sinuciderii. La fața locului organele de anchetă cercetează și alte împrejurări: prezența unei alte persoane, etc.
Se vor cerceta apoi eventualele semne de violență pe cadavru (echimoze, excoriații) și se va aprecia mecanismul lor de producere față de caracteristica locului faptei (lovire de sau cu corpuri dure), se vor pune în evidență reacțiile vitale micro și macro-scopice. În sfârșit, examenul îmbrăcăminții, examenul exterior, poate furniza unele date (rupturi, murdărire recentă, etc.). Astfel de elemente medico-legale, judicios cercetate și analizate pot fi de mare valoare în stabilirea formei juridice de către organele de anchetă. Toate aceste fapte vor servi la diagnosticul diferențial juridic. Cele mai frecvente sinucideri se datoresc spânzurării: aproape un procent de 50%.
Sufocarea (asifixie prin ocluzie)
Definiție
Sufocarea este o forma de asfixie mecanica realizata prin astuparea orificiilor respiratorii superioare (nasul, gura) si facand imposibila patrunderea aerului prin caile reaspiratorii spre plaman (spre alveolele pulmonare).
Modalități de realizare
Așa cum se observă din definiție sufocarea poate fi realizată direct cu mâna, sau indirect prin intermediul unor obiecte moi: pernă, fular, peliculă de material plastic; sau cu obiecte tari apăsând nasul și gura victimei pe o anumită suprafață.
Pentru a se realiza sufocarea este obligatoriu ca obsturarea nasului și a gurii să se facă concomitent.
Leziunile caracteristice acestei asfixii sunt localizate in jurul orificiilor buco-nazale, ele indicand si originea lor. Obturarea cu obiecte moi este cea mai dificil de de descoperit, caci ea nu lasa urme, in afara de mici leziuni pe partea interna a buzelor.
La copiii nou născuți sufocarea se poate produce ușor cu mâna, cîrpa udă sau uscată, înfășurarea copilului în cearceaf sau haină, sau chiar astuparea nasului și a gurii cu sânul în timpul alăptatului.
O altă modalitate este ocluzia cu obiecte purverulente, în cazul căderilor asupra corpului sau a introducerii capului victimei în făină, cereale, tărâțe, nisip; când corpurile străine sunt aspirate și pătrund adânc în căile respiratorii obsturându-le.
Corpii străini, în funcție de mărimea lor, se vor găsi în toate ramificațiile bronșice, cei mai mici ajungând și în alveole. Când obsturarea nu este completă, supraviețuirea va dura 5-15 minute; dacă se asociază și compresia toraco-abdominală moartea survine rapid.
Tanatogeneza
Din punct de vedere tanatogenetic, sufocarea este singura forma de asfixie mecanica in care mecanismul pare sa fie exclisiv cel al anoxiei anoxice.
Datorită obsturării căilor respiratorii superioare apare mecanismul de anoxie anoxică care are durată de 3-10 minute, fiind împiedicată atât respirația cât și expirația. Timpul în care survine moartea variază în funcție de modul în care sunt obsturate, total sau parțial căile respiratorii.
Anatomie patologică
Leziunile traumatice în cazul obsturării căilor respiratorii cu mâna apar sub forma unor echimoze sau excoriații în jurul orificiilor buco-nazale date de degete si unghii; se pot găsi și mici infiltrate pe mucoasa buzelor produse prin compresiunea acestora de dantură. Aceste leziuni se pot produce si in urma proceselor de reanimare (deschiderea gurii, a maxilarelor). În cazul obsturării cu obiecte moi aceste leziuni pot lipsi îngreunând diagnosticul de anoxie prin sufocare.
În cazul acoperirii feței cu obiecte tari apare turtirea sau strivirea nasului, hemoragii ale mucoasei gingivale și impresiuni pe față lăsate de obiectele cu care aceasta a fost comprimată.
Leziunea internă specifică este edemul asfixic hemoragic pulmonar datorat producerii lente a asfixiei.
Leziunile în cazul obsturării căilor respiratorii cu obiecte purverulente apar în cavitatea bucală și fosele nazale. Tot aici pot fi găsite și urme ale acestor materiale.
Pe lângă leziunile specifice arătate se pot întâlni și leziuni traumatice situate pe corp și membre, care atestă lupta dintre agresor și victimă.
Expertiza medico-legală – aspecte juridice
În lipsa semnelor de violență se poate ajunge la accepțiunea sufocării doar printr-un diagnostic diferențial constituit pentru a exclude orice formă de anoxie neviolentă.
Sub aspect judiciar această formă de asfixie poate fi accident, în cazul epilepticilor, intoxicațiilor cu alcool, al accidentelor de muncă sau în cazul asfixiei sugarului prin acoperirea feței cu sânul în timpul alăptatului datorită lipsei de experiență a mamei. Poate fi întâlnită în pruncucideri – prin înfășarea copilului în haine sau cearceafuri, dar cel mai des întâlnită este în omucideri în cazul persoanelor în stare de ebrietate sau debililor.
Sufocare este de obicei asociată cu ștrangulare cu lațul, cu mâna sau cu compresia toraco-abdominală.
Obsturarea căilor respiratorii – cu diferite corpuri straine reprezinta una dintre cele mai frecvente modalitati de producere a asfixiilor mecanice.
Sufocare (Foto 7)
Definiție
Asfixia mecanică prin ocluzie se realizează prin astuparea căilor respiratorii superioare cu corpi străini solizi sau lichizi sau cu aspirate lichidiene.
Modalități de realizare
In funtie de cracteristicile corpului strain si de circumstantele de producere a acestui tip de asfixie putem deosebi:
– obstructia cu bol alimentar, cu alimente ce urmau a fi inghitite:
* semisolide: sarmale, fragmente de mezeluri etc., ce se vor localiza in special la nivelul laringelui;
* lichide: lapte (frecvent la copii), supa etc., care vor patrunde pana in ultimile ramificatii bronsice si in alveolele pulmonare.
– obstructia prin aspiratie:
* de continut gastric regurgitat (din stomac, dupa varsatura) – sindromul Mehndelson;
* de sange, dupa agresiuni cu fracturi ale viscero-craniului sau dupa ruptura unor varce esofagiene in caz de cianoza hepatica;
* de creier, infracturi de baza de craniu;
* de substante pulverulente : faina,ciment, seminte, nisip;
– obstructia cu diversi alti corpi starini, de cele mai multe ori solizi, ce patrund in (accidental sau criminal)in caile respiratorii: cereale, nasturi, monede, samburi, proteze dentare etc.
– obstructia prin edem glotic – forma particulara de asfixie mecanica, carcteristica alergiilor severe, cu tumefierea (edematierea) laringelui si blocarea consecutiva a lumenului acestuia acolo unde este mai ingust (la nivelul glotei).
Un alt aspect particular îl reprezintă ocluzia căilor respiratorii prin drenarea spontană în căile respiratorii a unor procese patologice de vecinătate (chist hidatic pulmonar sau abces pulmonar deschis în căile respiratorii). În această situație, moartea este consecința unei complicații ale procesului patologic de bază și nu poate fi considerată ca o moarte violentă ci ca o moarte neviolentă.
Tanatogeneza
Implică excitația ramificației nervului laringian prin care se obține o inhibație reflexă cardio-pulmonară, deci prezența mecanismului neuro-reflex și mecanismul anoxic.
Trebuie specificat faptul ca, de cele mai multe ori, asfixiile mecanice prin corp strain survin la adult pe fondul starii de ebrietate (astfel, ”afectiunea cardiaca-coronariana de restaurant” se dovedeste in cele mai multe situatii a fi de fapt o asfixie mecanica prin obstructie – cu bol alimentar sau prin aspiratie), iar la copii in mod accidental, in timp ce se joaca.
Anatomie patologică
Leziunile sunt de anoxie fiind prezente corpurile străine care cauzează obsturarea la nivelul orificiului superior laringian, în laringe, trahee sau la bifurcația bronhiilor. Aceste corpuri străine produc leziuni iritative ale mucoaselor și chiar leziuni traumatice ale mucoasei bucale, limbii, danturii (care pot duce până la luxații). Prezența leziunilor traumatice indică introducerea cu forța a corpilor străini.
Se pot observa leziuni traumatice situate în jurul cavității bucale, pe buze sau pe corp și membre ceea ce implică lupta.
Alte semne interne specifice obsturării prin aspirație sunt prezența sângelui sau a lichidului gastric în bronhii și trahee și emfizem asfixic.
Expertiza medico-legală – aspecte juridice
Are ca scop stabilirea formei asfixiei respectiv evidențierea corpului străin sau a aspiratului și leziunile provocate de acesta. Se investighează circumstanțele în care s-a produs anoxia: intoxicație alcoolică, comă de etiologie traumatică sau toxică, eventuala electrocutare.
Autopsia trebuie efectuata cu cea mai mare atentie, in special la deschiderea cailor respiratorii, pentru a gasi si a nu deplasa corpul strain ce a produs asfixia.
Sub aspect juridic ocluzia căilor respiratorii superioare poate apărea frecvent în accidente: la copii în cazul în care introduc în gură diverse obiecte, la bătrâni prin înghițirea protezei sau prin ocluzia laringelui prin bol alimentar. Rareori asfixia mecanică prin obsturarea căilor respiratorii este utilizată ca modalitate de suicid (de exemplu prin introducerea călușului în gură) și tot rareori se întâlnește și în omucideri, de obicei asociată cu ștrangularea sau sugrumarea.
Având în vedere că obsturarea căilor respiratorii superioare vizează direct cavitatea bucală sau orificiul laringian trebuie avută mare grijă pentru a nu se confunda cauzele morții: astfel în anumite cazuri în trahee și bronhii se găsesc resturi alimentare, prin regurgitare sau vomă în cadrul unor sindroame comotoase de origine violentă sau neviolentă. De multe ori aceste aspirate nu au un rol hotărâtor tanatogenerator, cauza morții fiind legată de boala sau sindromul care le-a produs.
În situația în care obstrucția se face complet și apar semnele anoxiei, dacă această complicație este generată de o afecțiune patologică, în mod greșit se va eticheta moartea ca violentă.
Înecarea
Definiție
Înecarea este asfixia mecanică prin obstrucția căilor respiratorii în care aerul respirat este înlocuit cu un lichid.
Modalități de realizare
Presupune pătrunderea lichidului prin orificiile respiratorii până în plămâni și bronhii.
Cea mai frecventă înecare este în apă (dulce sau sărată); ea poate apărea și în petrol sau derivații acestuia.
Din punct de vedere medico-legal se face distictie intre submersie, termen prin care se intelege moartea organismului consecutiva contactului cu mediul lichid, cu alte cuvinte o asfixie mecanica propriu-zisa, si imersie, notiune prin care se intelege aruncarea cadavrului in apa; in aceasta situatie moartea s-a produs prin alte cauze (fie o moarte violenta, fie o moarte patologica) iar prin imersie se incerca disimularea decesului.
Factorii predispozanți și adjuvanți ai înecului care țin de organismul uman sunt perturbările de echilibru, perturbările organelor și sistemelor, constituția, vârsta, sexul, alimentația, oboseala, zonele reflexogene și factorul emotiv. Toți acești factori concură, având importanță diferită în funcție de modalitatea realizării asfixiei deoarece lichidele pot pătrunde și în ureche unde sub presiune perforează timpanul uni sau bilateral, trecând apoi în urechea internă unde determină excitații vestibulare care produc vârtej urmat de vărsături și înec.
Moartea în apă se poate datora și unor boli cronice ca bolile cardiace, accidente vasculare cerebrale, crize epileptice; persoanele cu stomacul plin sunt expuse la morți rapide prin compresiunea inimii.
Poate aparea și moartea reflexă la persoanele foarte sensibile, când pe cale reflexă se produce o oprire bruscă fie a centrului respirator, fie a activitații cardiace. În general acest reflex e declanșat de contactul tegumentului cu lichidul foarte rece.
O anoxie prin înecare, în general, are o evoluție de cca 5-6 minute fiind condiționată de volumul de lichid inspirat. Succesiunea celor 5 faze este descrisă de Brundel.
Înecarea față de celelalte asfixii are o simptomatologie aparte:
a. la 10 secunde de la imersie se produc 1-2 mișcări respiratorii profunde, cu o inhalație modestă de lichid, care caracterizează faza de surpriză.
b. timp de 1 minut respirația se oprește, existând doar mici și frecvente secuse ale musculaturii respiratorii care nu determină pătrunderea de lichid. În această fază, denumita de rezistență, victima se agită violent.
c. urmează oprirea mișcărilor generale – victima se scufundă – apărând mișcări respiratorii profunde, relativ lente. La suprafața apei se ridică o spumă,iar mișcările se opresc. Această faza a marilor mișcări respiratorii durează 1 minut și se produce inundarea masivă a căilor respiratorii cu lichid.
d. apare faza de apnee care durează un minut.
e. intervin mișcări respiratorii terminale, rare si lente, curba mișcărilor respiratorii nu are însă constant acest aspect, ea poate prezenta un polimorfism pronunțat cu faze succesive respiratorii și apneice, obligindu-ne la o sistematizare: se constată o frecvență respiratorie în faza initială apoi superficialitatea actelor respiratorii, cu excepția câtorva inspirații profunde după care intervine rărirea progresivă a mișcărilor respiratorii. Actele respiratorii terminale, cu predominanță inspiratorie sau expiratorie sunt deseori precedate de o apnee de durată variabilă. La acestea se adaugă o criză de tuse urmată de voma alimentară sau a apei inghițite și edem pulmonar.
În prima fază de apnee voluntară, victima se luptă să iasă din apă, se scufundă, apoi iși pierde cunoștința și coboară spre fundul apei, de obicei cu capul în jos.
Tanatogeneza
Tanatogeneza in inecare poate poate fi explicata prin mai multe mecanisme:
a) Mecanismul mecanic-anoxic (obstructiv), determinat de lichidul care blocheaza caile respiratorii;
b) mecanismul neuroreflex, exprimat prin:
-laringospasm; constrictia laringelui poate fi provocata in mod reflex de contactul apei cu faringo-larigele;
– hidrocutie (sincopa termo-diferentiala sau reflexul de plonjon – „watershock”) ce poate aparea la contactul brusc al corpului incalzit cu apa rece; unii autori au descris reflexe inhibitorii cardiace generate de contactul cu apa rece: reflexul naso-laringo-cardiac, reflexul otic, reflexul naso-pulmonar;
c) macanismul mecanic-traumatic, inatlnit la cei care plonjeaza in ape necunoscute (ape cu adancime mica sau cu relief accidentat – stanci pietre etc.) cu aparitia de leziuni traumatice cranio-cerebrale sau la nivelul coloanei cervicale, leziuni ce vor explica moartea;
d) mecanismul hemodinamic, diferit in functie de tipul apei in care se produce submersia:
– in apa dulce (deces in aproximativ 4 minute), apa din alveolele pulmonare trece in vasele de sange aflate in imediata lor apropiere (in capilarele pulmonare), realizand hipervolemie cu hemodilutie, conditii suficiente pentru ca hematiile sa se distruga (hemoliza) si sa elibereze ionul de potasiuresponsabil de fibrilatie ventriculara;
– in apa sarata (deces in aproximativ 8 minute), hiperconcentratie in alveolele pulmonare, ceea ce va atrage lichidul din sange, cu intalarea edemului pulmonar (asa numitul inec intern si extern);
– in apa de la piscina intricate ambele mecanisme;
e) mecanismul alergic: hidroalergic fie la apa, fie la diversele elemente din apa, cu aparitia initiala a unei sincope (alergice) si ulterior aspirarea apei in caile respiratorii;
f) mecanismul hipotermic, cu apritia socului hipotermic atunci cand corpul ramane in apa rece un timp mai indelungat; s-a observat ca mentinerea capului si a regiunii superioare a gatului (zona trunchiului cerbral) peste nivelul apei reci prelungeste supravetuirea;
g) mecanismul otogen; in perforatii ale timpanului (uni sau bilaterale) apa patrunde in urechea medie si in cea interna, are loc pierderea echilibrului, cu vertij si „inot in spirala”, ceea ce face ca inotatorul sa nu mai poata iesi la suparafata.
Anatomie patologică
Modificarile morfopatologice se produc sub acțiunea apei, a animalelor, prin lovirea cadavrului, de obiectele din apă și datorită putrefacției.
Modificări datorate apei
Modificările datorate apei la nivelul tegumentelor permit medicului legist să stabilească timpul cât a stat cadavrul în apă.
La contactul imediat cu apa și imediat după aceea apare așa numita piele de giscă. La înecările recente se constată răcirea rapidă a pielii, retracția penisului, a scrotului și a mameloanelor, ochii sunt proieminenți, apare excoriația pe parțile proieminente (nas, frunte, obraz, coate, genunchi); iar sub unghii se găsesc corpuri străine. Macerarea pielii la nivelul palmei-plante este evolutivă: albă de la 3-6 ore de stat în apă, apoi apare mâna de spălătoreasă între 3-5 zile; detașarea în lambouri 10-15 zile (aproximativ 2 saptamini) și manușa morții de la 21-30 zile care presupune detașarea în totalitate a pielii de pe palmă și degete cu unghii. După 2-3 luni părul cade iar cicatricile dispar ceea ce îngreunează identificarea cadavrului.
Dupa 8-12 zile, pe cadavru se dezvolta algele.
Aceste modificări sunt influențate și de evoluția putrefacției, de compoziția și temperatura apei. În general, în prima fază cadavrul se conservă relativ în apă, dar expus la aer și temperatura crescută, putrefacția se instelează foarte rapid – in 2-3 ore cadavrul apare de nerecunoscut – apar bule mari de aer, vezicule cu emfizem de putrefacție care interesează zonele descoperite, fața și membrele.
Maini spalatoreasa (foto 8) Manusa mortii (foto 9)
Modificări externe produse de animale
Aceste modificări presupun detașări de falange, membre sau chiar lipsa nasului, penisului, a buzelor toate fără infiltrat sanguin datorită producerii lor post-mortem.
Modificări datorate lovirilor cadavrului de obiectele din apă
Aceste leziuni sunt produse de lovirea cadavrului de stânci, poduri, elice de vapor sau sunt leziuni de târâre când cadavrul se afla în ape curgatoare (prin atingerea lui de fundul apei).
Pot exista leziuni produse de tentative de respirație artificială sau care atestă sărituri în apă; leziuni ale coloanei vertebrale, luxatii, fracturi craniene.
Modificări interne
Acestea sunt specifice înecării, deci au caracter vital.
Apa patrunde în organism pe 2 căi :
Pe cale respiratorie și de aici prin trahee până la nivel pulmonar pe cale gastrointestinală.
Fiecare sistem pretinzând modificarile proprii.
La nivelul orificiilor respiratorii apare ciuperca înecatului reprezentînd o spumă densă, formată din amestecuri de apă, aer și mucus. Se instalează imediat la scoaterea cadavrului din apă, dar dispare repede în aer, de aceea trebuie studiată cu atenție și diferențiată de falsa ciupercă aparută la cadavrele aruncate în apă.
La nivelul plamânilor apar modificări de volum, consistență și culoare. Plamânii umplu cavitățile pleurale, acoperă inima, păstrează amprenta la compresiune, elasticitatea fiind pierdută, iar pe sectiune sunt uscați – toate acestea denotă prezența emfizemului pulmonar acut. Când lichidele pătrund în alveole se produce șocul alveolar care presupune destinderea alveolelor și umplerea lor cu lichid, vasele mult dilatate; aspectul fiind denumit emfizem hidroaeric.
In palmani se gaseste si o cantitate mica de apa. Cercetarile experimentale si observatiile medico-judiciare au dovedit ca cea mai mare parte din apa intrapulmonara se reabsoarbe de catre capilarele si endoteiile pulmonare, trecand in circulatia sanguina.
Pe suprafața plămânilor se găsesc petele lui Paltauf situate sub seroasa pleurală, caracterizate prin hemoragii mari, rotunde sau stelate, de culoare albastră cu marginile fluu datorate existenței sângelui diluat.
Resorbția apei inspirate duce la creșterea fluidității sângelui în cavitățile inimii stângi și existența de lichid în cavitățile pleurale.
La nivelul tubului digestiv se evidențiază existența de apă (lichid) care pătrunde prin înghițire în timpul înecării în stomac, duoden și partea superioară a intestinului subțire. Pe lângă lichidul de submersiune pot fi găsite în tubul digestiv nisip și alge (semn care apare și la cadavrele aruncate în apă).
Deși, așa cum am arătat acestea sunt semne specifice asfixiei mecanice prin înec, ele pot să lipsească în unele cazuri, din cauza putrefacției, sau morții survenite din alte motive.
Semnele înecării variază după starea în care s-a produs înecarea. Așadar în cazul în care cel înecat se află în stare de inconștiență vor lipsi reacțiile de apărare ale arborelui respirator și rolul reflex inhibator care ar opri pătrunderea lichidelor; caz în care lipsește emfizemul și predomină edemul apos. Pentru aceasta se va cerceta cauza stării de inconștiență, care se poate găsi sub forma unei fracturi craniene cu contuzie cerebrală, a unei stări de ebrietate, a unei crize de epilepsie, otrăvire cu narcotice etc. În aceste cazuri se vor găsi leziuni caracteristice ale organelor principale. Semnele morții prin înecare lipsesc în cea mai mare parte în cazurile de moarte prin șoc.
Numerosi fac distinctie intre plamanul inecat si asa- zisul plaman hidrostatic care apare dupa aruncarea in apa a unui cadavru.
Modificări aduse de putrefacție
Sunt caracteristice înecării. Putrefacția începe de la cap dând aspectul de cap de negru și trece la torace; pe piept apar pete roșietice.
Putrefactia gazoasa este foarte rapida la persoanele inecate, determinand plutirea lor. Plutirea are loc, in apele calde (22 de grade), chiar in a doua zi dupa inecare. In mod obisnuit, peroanele inecate cad la fundul apelor si raman acolo timp de saptamani, cat timp nu incepe putrefactia. In jurul temperaturii de zero grade celsius putrefactia este oprita si deci cadavrele nu se pot ridica la suprafata apelor.
Cadavrul înecatului plutește cu zona lombară în sus, datorită acumulării gazelor de putrefacție în abdomen.
Dacă cadavrul nu se ridică ci rămâne 2-3 luni în apă apare adipoceara.
Modificările menționate în acest capitol sunt urmărite numai pe cadavrul proaspăt, deoarece în urma putrefacției se pierd multe semne. În aceste condiții se apelează la examinări de laborator.
Examene de laborator
Examenul sângelui
Se efectuează prin numeroase analize de laborator atât fizice cât și chimice.
1.Hemoliza – este una dintre analizele fizice pentru determinarea diagnosticului înecării.
Ea atestă pătrunderea apei în circulația sanguină modificându-se concentrația moleculară a sângelui. Hemoliza este mai pronunțată în sângele din ventricolul stâng, în vasele pulmonare și în transudatul pleural. Este decelabilă la cadavrele proaspete.
În faza putrefacției mersul hemolizei este următorul : vena aortă, sângele venos, sucul pulmonar, transudatul pleural și sângele arterial.
Este recomandată cercetarea hemolizei în sucul pulmonar mai ales când este prezent edemul pulmonar.
2.Determinarea punctului de congelare – prezintă o altă modalitate de diagnosticare a înecării care evidențiază diluarea sângelui în lichidul de inserție. Sângele din inima stângă are un punct de congelare inferior normalului dovedit prin diluarea lui în apă – în cazul înecării în apă dulce.
Când înecarea se produce în apă sărată punctul de congelare este superior pentru sângele din inima stângă față de cel din inima dreaptă.
3.Conductibilitatea electrică – se verifică prin refractometrie, diluarea sângelui din inima stângă față de cel din inima dreaptă.
Prin analize chimice de laborator se cercetează părțile componente ale lichidului de imersie. În sângele înecaților se vor găsi materii străine de componentele normale ale sângelui.
Examenul planctonului
Examenul planctonului se efectuează prin recoltarea a 2-3 cm³ de fragment de plămâni în 10 ml. apă distilată care apoi se supune triturării centrifugării și examenului microscopic.
O data cu apa patrund in caile respiratoare particulele suspendate in apa. Ele intra adanac in in aleveole si trec chiar prin peretii aleveolari, ajungand apoi in circulatia sanguina generala. Se disting doua grupe de particule anorganice si organice.
Particulele anorganice sint foarte variate. Acestea pot fi minerale: silicati, calciu, nisip; particule alimentare, fecale si alti diferiti corpusculi, spori de licopodiu, corpusculi de amidon etc.
Particulele organice sunt mult mai numeroase decat cele anorganice. Acestea au origini variate: detrius organic sau resturi de descompunere animala, bacterii, plante sau insecte.
Aspectul microscopic al plămânilor variază în funcție de data examinării. La cadavrele proaspete se vor observa alveolele dilatate pline cu lichid, pereții acestora fiind edematiați, iar în bronhii se vor putea găsi corpi străini.
După 3 zile eliberarea în lumenul alveolar al elementelor celulare ale peretelui este tot mai mare și alveolele apar pline cu celule de praf și tumefiate.
După 7 zile structura plămânilor este abia vizibilă ca după 2-3 săptămâni organul să-și piardă complet individualitatea histologică.
Examenul diatomeelor
Se face în viscere și măduva osoasă prin fragmentarea organelor, incinerare, menținerea 2-3 ore în acid azotic, centrifugare și examinare la microscop. Este considerată metoda cea mai sigură între explorările uzuale. Are avantajul că poate fi executată și la ani de la deces, diatomeele putând fi regăsite chiar și în cenușa osoasă, conservarea lor datorându-se peretelui celular bogat în siliciu.
Examinări complementare
Se vor evidenția prin acestea creșterea în ser a PNA (peptida natriuretică atrială) care crește în înecul în apă dulce, creșterea în LCR a magneziului în cazul înecului în apă sărată și creșterea în ser a stronțiului (înec în apă sărată).
Expertiza medico-legală – aspecte juridice
Are ca obiective precizrea cauzei mortii, stablirea coincidentei dintre locul unde a fost gasit cadavrul si cel al inecarii, leziunile corporale ale cadavrelor scoase din apa si cauza lor, determinarea datei inecarii, identidicarea cadavrelor putrefiate, diagnosticul juridic al mortii.
a) Precizarea cauzei mortii. S-au arat numeroasele posibilitati de explicare a mortii unei persoane cazute in apa. Moartea nu se datoreste totdeauna inecarii. Moartea subita, moatea prin soc a frigore, vertij vestibular, lovirea capului si si fractura craniului (la sportivi), sunt cazuri de morti in apa, dar nu datorate asfixiei; in fine, pot fi persoane omorate prin alte mijloace si aruncate in apa ulterior.
De aceea, uneori se pune problema in mod precis, indeosebi la persoanele asigurate impotriva accidentelor sau cu asigurari de viata. Societatea de asigurari nu plateste in caz de sinucidere si de aceea se cere in mod expers precizarea cauzelor mortii.
b) Stablirea coincidentei dintre locul unde a fost gasit cadavrul si cel al inecarii. Se stie ca persoanele inecate, dupa un anumit timp, se ridica desupra apei si plutesc, iar in apele curgatoare ele sunt antrenate in apa. Putrefactia gazoasa este foare pronuntata la inecati de inadata ce cadavrele ies la suparafata apelor. La adancime si in sezoanele friguroase, cadavrele se mentin; la suprafata apelor insa, in sezonul cald si la aer, putrefactia are un mers foarte rapid. In cateva ore cadavrul nu mai poate fi recunoscut datorita aspectului gigantic al fetei, produs de gazele de putrefctie. Prin vehiculare in apele curgatoare, cadavrele ot uferileziuni, a caror forma depinde de obsatcolele pe care le intalnesc in cale. Uneori natura planctonului intrapulmonar poate oferi unele criterii. Ancheta criminalistica descopera uneori si alte indicii pe malul apelor sau in imprejurimi.
c) Leziunile corporale ale cadavrelorscoase din apa si cauza lor. Se disting leziuni intentionate si accidentale. Sinucigasii isi pot produce inainte de inecare leziuni, in scop de sinucidere, fara rezultat, si apoi se arunca in apa. Se observa rani taiate (ale arterei radiale), intepate (in regiunea precardiaca) rani impuscate etc. Intre ranile intentionate sunt si cele criminale: sufocari, stramgulari, sau diferite leziuni corporale.
In natatie se cunosc accidente sportive: fracturi ale coloanei vertebrale prin aruncarea in apa de la mari inaltimi sau de la diferenta de presiune.
d) Determinarea datei datei inecarii. Aceasta probelema se rezolva prin cercetarea sadiilor de macerare a pielii, la cadavrele inecate de curand sau in primele luni; cercerarea saponificarii (adipoceara), la cadavrele mai vechi. Putrefactia in apa difera dupa anotimp, dupa timpul de retinere in adancime a cadavrului, dupa natura apei (curgatoare, statatoare, dulce, sarata).
Pentru stabilirea datei mortii se mai pot folosi si metodele de laborator: dezvolatrea mucegaiului si a algelor cadavreice, crioscopia sangelui, cercetarea histochmica (formarea acizilor grasi, a sapunurilor).
e) Identidicarea cadavrelor putrefiate este de multe ori dificila. Pielea degetelor permite in cercetarea dactiloscopica inainte de detasarea ei in apa. Aici se vor folosi toate metodele de indentificare criminalistica si medico-judiciara: varsta, sex, talie, semne particulare etc.
f) Diagnosticul juridic al mortii. Problema cea mai dificil de rezolvat este cea referitoare la diagnosticul diferential dintre sinucidere, omor si accident.
Sinuciderea prin inecare este frecventa la ambele sexe si la toate varstele, tineri si batrani. Aruncarea in apa se face de pe maluri de la mari inaltimi; intre persoanele sinucise sunt adesea si psihopati. Cadavrele prezinta leziuni diferite, care se produc in conditiile amintite mai sus.
Sinuciagasii isi infasoara uneori membrele cu o sfoara,sarma; leaga de ei pietre, bucati de fier. Acestea se examineaza cu atentie spre a se vedea faptul a fost facut de catre persoana inecata sau de o persoana straina. Absenta urmelor de lupta, daca persoana nu a fost inconstienta, pledeaza pentru sinucidere. Un cadavru dezbracat e suspect de omor daca n-a fost dezbracat prin tarare sau prin priderea hainelor in rotile morilor, vaselor de navigatei.
Sunt cazuri neobisnuite de sinucidere: un tanar isi pune un calus in gura inainte de a se arunca in apa; altul isi incatuseaza ambele maini; doi tineri se leaga unul de altul si apoi se arunca in apa.
Omorul prin inecare a inregistrat numeroase cazuri in literatura medico-judiciara. In majoritatea cazurilor sunt omorate femeile (amante, logodnice gravide sau sotii), copii de catre parintii lor. In unele cazuri se constata semne de violenta care nu pot fi explicate prin inecare: strangulari, sugrumari, traumatisme cranio-cerebrale, otraviri sau semne de lupta. Mamele folosesc inecarea in pruncucidere. Ori de cate ori la autopsie se constata semene grave de violenta, care nu pot fi explicate prin cadere sau lovire in apa si ele arata reactii vitale pronuntate, diagnosticul omuciderii se impune.
Acidentul se intalneste in campul muncii, ca accident profesional. Muncitorii pot cadea in butoaie cu benzina, alcool, bere,cazi cu apa.
Ebrietatea contribuie la cresterea numarului de morti accidentale prin inecare. Sportul, naufragiul, caderea in fantani, caderea cu fata in vase sau gropi putin adanci, sunt cazurile cele mai frecvnete de accidente prin inecare.
Cazurile dificile de inecare nu se pot rezolva fara cunoasterea conditiilor si o cercetare minutioasa la fata locului, atunci cand este posibil.
CAPITOLUL 6
PARTE SPECIALA
STUDII DE CAZ
Ca o completare a celor expuse mai sus, am selectat 4 cazuri reprezentative de moarte prin asfixii mecanice din Arhivele Serviciului Judetean de Medicina Legala Legale Galati.
1. RAPORT DE CONSTATARE MEDICO-LEGALA
Subsemnatul, Dr. Iuliu Fulga, medic specialist legist din cadrul Serviciului Medico-Legal jud. Galati, solicitat de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati prin adresa nr. 905/P/2003, pentru a efectua autopsia medico-legala cadavrului numitului R. V. in varsta de 34 ani, cu ultimul domiciliu in com. Ghidigeni, sat Talpigi, jud. Galati, in vederea stabilirii:
Felului si cauzei medicale a mortii;
Prezentei semnelor de violenta;
Instrumentului vulnerant si mecanismului de producere al leziunilor;
Rolului tanatogenerator al leziunilor;
Datei probabile a mortii;
procedand, am constatat urmatoarele:
ISTORIC
Din datele de ancheta rezulta: „In noaptea de 11/12 decembrie 2003 numitul M. I. l-a strangulat de gat pe R. V. cu o sarma si in timp ce-l strangula l-a lovit si cu piciorul in zona gatului. Dupa ce a omorat victima, inculpatul a ingropat-o sub o gramada de petris din curte”.–
Autopsia cadavrului a fost efectuata la data de 16 decembrie 2003 la domiciliul susnumitului in prezenta D-lui procuror N. Jalba din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Galati.
CONSTATARI LA NECROPSIE
EXAMEN EXTERN
Cadavrul de sex masculin, in varsta de 30-35 ani, cu talia de 168 cm, tesut musculo-adipos normal reprezentat. Semnele mortii reale prezente: lividitati cadaverice de culoare violacee-palida, dispuse pe partile posterioare declive, in stadiul de difuziune, rigiditate cadaverica prezenta la toate articulatiile. Putrefactia nu este inceputa.
Semne de violenta:
1. In 1/3 medie a regiunii cervicale se constata o depresiune pergamentata circulara,
cu latimea maxima de 1,3 cm. antero-cervical, profunzimea aproximativ uniforma de aproximativ 0,3 cm., dispusa transversal, la o distanta de: 7 cm. de la menton, 7,5 cm. de la gonionul dr, 6,5 cm. la de gonionul stg si 12,5 cm. de la protuberanta occipitala.
Foto 2
Foto 3
La nivelul reg. mastoidiene stg. – plaga superficiala cu margini neregulate, fund anfractuos, cu prezenta unor punti tisulare intre buzele plagii care cun infiltrate sanguin, de 0,8 cm. lungime.
EXAMEN INTERN
1.CAPUL: tesuturile moi epicraniene cu solutie de continuitate descrisa la cap. „Examen extern”, sunt de culoare roz-galbuie cu multiple petesii violacei-rosietice pana la marimea unui bob de mazare pe fata lor interna, infiltrate hematic mastoidean stg. pe o arie de 4/4 cm. Oasele craniului sunt integre, masoara 0,6-0,8 cm. pe linia de fierastruire. Duramater alba, lucioasa, sidefie, este integra. Leptomeninge neted, lucios, lasa sa se vada prin transparenta vasele cerebrale, vizibile pana la cele mai mici ramificatii. Creierul: cu circumvolutiuni reliefate, santuri intergirale pastrate, pe sectiune corticala de culoare cenusie-palida, omogena, in substanta alba se constata prezenta unor puncte rosii care dispar la spalare; ventricolii cerebrali de volum obisnuit, plexuri coroide roz, LCR clar. Regiunea oro-faringiana: limba cu mucoasa albicioasa, pe sectiune maronie. Dintii fara leziuni traumatice recente.
2.GATUL: tesuturile moi ale gatului sunt marcat infiltrate hematic antero- si latero-cervical bilateral la nivelul 1/3 medii a gatului, corespunzator muschilor sterno-cleidomastoidieni in 1/3 medie, precum si retro-esofagian corespunzator vertebrelor cervicale IV si V, de 2,5/1 cm.; infiltrat hematic in tesuturile moi perilaringiene bilateral. Tiroida de forma si dimensiuni obisnuite, este infiltrata hematic la nivelul lobului drept si stang hioid integru; laringe cu mucoasa roz, lumen liber, solutie de continuitate completa mediana longitudinala a cartilajului tiroid. Esofag cu mucoasa cenusie-albicioasa, pliurile longitudinale pastrate, lumen liber.
3.TORACE: peretele muscular si grilajul sterno-costal sunt integre. Pleurele sunt netede, lucioase, transparente, cavitatile pleurale sunt libere. Traheea si bronhiile cu mucoasa roz-albicioasa, lumen liber. Plamanii umplu cavitatile pleurale partial acopera inima, de culoare roz-cenusie, crepitanti, prezinta pe suprafata placarde mari proeminente rotunjite, formate din mici bule de gaz, situate sub pleural, precum si zone hemoragice punctiforme cu diametrul de pana la 0,2 cm., de culoare violascee-rosietica, pe sectiune parenchimul are aspect marmorat, cu zone roz-cenusii, alternand cu altele violacei-rosietice. Pericard fibros, este integru. Cord: de 9/10/6 cm., cavitatile cordului contin sange lichid, aparat valvular permeabil, endocard parietal si valvular integru, neted, lucios; epicard neted, lucios, miocard de culoare bruna-uniforma. Aorta cu peretii integri, intima galbuie, neteda. Coronare suple, elastice, turgescente.
4.ABDOMENUL: pereti integri, peritoneul lucios, umed, transparent, cavitate peritoneala fara continuit patologic, stomac cu pereti integri, cu mucoasa cenusie, pliurile mucoasei pastrate, fara continut; intestine cu pereti integri, destinse de gaze, continut specific segmentului examinat; ficat: cu dimensiuni de 28/16/8 cm. cu capsula translucida, suprafata neteda, de culoare brun-galbuie,pe sectiune desen lobular vizibil, se scurge sange negricios, in cantitate moderata. Pancreas: de 22/9/4 cm., de culoare alba-galbuie, cu lobulatia pastrata; splina cu dimensiuni de 12/8/4 cm, capsula cenusie, parenchim violaceu-folicular, rinichii cu dimensiuni de 9/6/3 cm., se decapsuleaza usor, suprafata neteda, corticala de culoare rosie-visinie, medulara rosie, contrast diminuat; vezica urinara cu peretii integri, mucoasa albicioasa, fara continut.
5.SCHELETUL: membrelor, coloanei vertebrale si bazinului este integru.
DIAGNOSTIC ANATOMO PATOLOGIC
MACROSCOPIC
Sant de strangulare. Plaga contuza mastoideana stg. Hemoragie petesiala ale tesuturilor moi epicraniene. Infiltrat hematic ale partilor moi epicraniene mastoidean stg. Infiltrate hematice ale tesuturilor moi ale gatului. Fractura carilajului tiroid. Staza cerebrala. Staza si emfizem pulmonar acut. Hemoragii petesiale Tardieu. Staza viscerala.
EXAMENE COMPLEMENTARE:
Examen toxicologic: nr. 4920 din 17 dec. 2003 – Laborator Toxicologie SML Galati: alcoolemie 2,75 gr.%o.
Din buletinul de analize nr. 715 din 16 dec. 2003 a Laboratorului Clinic Sp. Judetean Galati rezulta ca sangele recoltat de la cadavru apartine grupei sanguine 0(I) Rh negativ.
S-au recoltat fragmente de organe (plaman, fragment de piele de la nivelul gatului), care se pastreaza in histoteca Serviciului nostru.
CONCLUZII:
Moartea numitului este violenta.
Ea se datoreste asfixiei mecanice prin strangulare.
Leziunile traumatice au putut fi produse dupa cum urmeaza:
-santul de strangulare si infiltratele hematice de la nivelul gatului au putut fi produse prin comprimare cu un lat semidur (posibil sarma – corp delict);
– plaga contuza mastoideana cu infiltrare hematica ale tesuturilor moi epicraniene a putut fi produsa prin lovire cu sau de corp dur;
– fractura cartilajului tiroid a putut fi produsa prin comprimare cu un corp dur, fara sa fie exclusa posibilitatea producerii prin lovire activa cu un corp dur cu suprafata neregulata.
Intre leziunile traumatice cervicale si deces se stabileste legatura directa si neconditionata de cauzalitate.
Leziunile si moartea pot data din noaptea de 11/12 decembrie 2003.
Sangele recoltat de la cadavru contine alcool etilic in concentratie 2,75 gr%o, valoare cantitativa prin care poate fi explicata lipsa leziunilor de aparare activa si pasiva de pe corpul victimei.
Sangele recoltat de la cadavru apartine grupei sanguine 0(I) Rh negativ.
19 decembrie 2003 MEDIC LEGIST SPECIALIST
DR.IULIU FULGA
2. RAPORT DE CONSTATARE MEDICO LEGALA
Subsemnatul, Dr. Iuliu Fulga, medic specialist legist din cadrul Serviciului Medico-Legal Galati, solicitat de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati prin adresa nr. 815/P/2005, pentru a efectua autopsia medico-legala cadavrului de sex feminin, in varsta de 30 ani, cu ultimul domiciliu in mun. Galati, , jud. Galati, in vederea stabilirii:
Felului si cauzei medicale a mortii;
Modului de producere al leziunilor, caracterului, numarului, succesiunii si directiei acestora;
Raportului de cauzalitate intre leziuni si moarte;
Pozitiei victima-agresor;
procedand, am constatat urmatoarele:
ISTORIC
Din datele de ancheta rezulta: „In seara zilei de 8/9 octombrie 2005, in jurul orei 23.00, inculpatul F. A. Dumitru a patruns, fara drept, in locuinta victimei N. N. si, in holul imobilului, i-a aplicat acesteea mai multe lovituri cu pumnii si picioarele. Ca urmare a loviturilor primite, victima a cazut in stare de inconstienta pe podea. In continuare, inculpatul a intretinut, prin constrangere, dupa ce i-a aplicat mai multe lovituri cu pumnii si cu picioarele in zona fetei, un raport sexual cu victima F. E.. Pentru a nu striga dupa ajutor, inculpatul i-a acoperit gura cu o folie de scotch cu latimea de aproximativ 2 cm si lungimea de 20 cm. in aceeasi seara, inculpatul a sugrumat-o pe victima F. E., in timp ce aceasta se afla pe canapea, cu un cablu coaxial cu diametrul de aproximativ 7 mm, provocandu-i decesul. Ulterior, inculpatul a revenit in hol si cu ajutorul unei securi din metal cu lungimea totala de 320 mm, lungimea cozii metalice de 253 mm, lungimea taisului de 100 mm si diametrul ciocanului striat de 48 mm, i-a aplicat mai multe lovituri victimei N. N. , in zona capului. Dupa ce a constatat ca victima N. N. a decedat, inculpatul a lovit-o cu un cutit, avand lungimea lamei de 10,5 cm si latimea de 1,5 cm, in zona gatului. Pentru a nu fi descoperita, inculpatul a tarat-o pe victima N. N. in baia imobilului.”-
Autopsia cadavrului a fost efectuata la data de 10 octombrie 2005 la Morga Spitalului Clinic Judetean de Urgentă Galati in prezenta D-lui procuror Virgil Luparu din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Galati.
CONSTATARI LA NECROPSIE
EXAMEN EXTERN:
Cadavrul de sex feminin, in varsta de 25-30 ani, cu talia de 155 cm, tesut musculo-adipos normal reprezentat. Semnele mortii reale prezente: lividitati cadaverice de culoare violacee-palida, dispuse pe partile posterioare declive, in stadiul de difuziune, rigiditate cadaverica prezenta la toate articulatiile. Putrefactia se exteriorizează prin prezenta unei coloratii verzui a pielii de la nivelul extremitatii cefalice si portiunii superioare a toracelui, precum si a circulatiei postume la nivelul abdomenului, coapselor si feselor.-
Semne de violentă:
Sterno-cleido-mastoidean stg, in 1/3 medie se constata o zona excoriata pergamentata, brun-negricioasa, cu latimea maximă de 0,8 cm. si lungimea de aproximativ 3,5 cm., dispusă transversal, care, respectand reg. antero-cervicala, se continuă pană la nivel latero-cervical dr, printr-o echimoza violacee-negricioasa, de 20/2 cm.-
Protruzia limbii printre arcadele dentare.-
Regiunea biorbito-nazala este puternic tumefiata, echimotica violacee-negricioasa, cu crepitatii osoase si mobilitate anormala la nivelul oaselor proprii nazale; pe sectiune, la acest nivel se constata infiltrarea hematica sanguina marcata a tesuturilor moi.-
Pe fata dorsala a mainii stg – echimoza violacee de 3/3 cm.-
Corespunzator articulatiei radio-carpiene stg – echimoza violacee-palida, transversala, circulara, cu latimea de pana la 1,5 cm.-
Pe marginea cubitala, corespunzator articulatiei radio-carpiene dr, se constata o zona excoriata pergamentata discontinua, de 1/0,5 cm, care centreaza o echimoza violacee-palida de 4,5/3 cm.-
Pe regiunea pubiana, echimoza violacee-palida neomogena, de 12/6 cm; pe sectiune se constata infiltrarea hematica marcata a tesutului musculo-adipos de la acest nivel.-
Alte semne: perineul si regiunea oro-nazala sunt manjite cu o substanta semilichida, cafeniu-negricioasa (materii fecale).-
Examen genital: membrana himeniala are aspectul unor carunculi mirtiformi; s-a recoltat secretia vaginala in vederea punerii in evidenta a spermatozoizilor.-
EXAMEN INTERN
1.CAPUL: tesuturile moi epicraniene sunt de culoare roz-galbuie, infiltrate hematic frontal stg pe o arie de 11/8 cm, fronto-temporal dr pe o arie de 13/10 cm, parieto-occipital median pe o arie de 7/7 cm, precum si temporal stg pe o arie de 4/3 cm. Oasele craniului sunt integre, masoara 0,4-0,6 cm pe linia de ferastruire. Duramater alba, lucioasa, sidefie, este integra. Intre duramater si leptomeninge, parieto-occipital dr – colectie de sange partial coagulat cu grosimea maxima de 0,6 cm. Leptomeninge neted, lucios, lasa sa se vada prin transparenta coloratie rosie biparietala, dispusa pe o arie totala de 7/7 cm.Vasele cerebrale sunt vizibile pana la cele mai mici ramificatii. Creierul: cu circumvolutiuni reliefate, santuri intergirale pastrate, pe sectiune corticala de culoare cenusie-palida, omogena, in substanta alba se constata prezenta unor puncte rosii care dispar la spalare; ventricolii cerebrali de volum obisnuit, plexuri coroide roz, LCR clar. Regiunea oro-faringiana: limba cu mucoasa albicioasa, pe sectiune maronie. Dintii fara leziuni traumatice recente.-
2.GATUL: tesuturile moi ale gatului sunt discret infiltrate hematic antero- si latero-cervical bilateral la nivelul 1/3 medii a gatului, precum si corespunzator fosei jugulare. Tiroida de forma si dimensiuni obisnuite. Osul hioid este integru. Laringe cu mucoasa roz, lumen liber, este integru. Esofag cu mucoasa cenusie-albicioasa, pliurile longitudinale sterse, lumen liber.-
3.TORACE: peretele muscular si grilajul sterno-costal sunt integre. Pleurele sunt netede, lucioase, transparente, cavitatile pleurale sunt libere. Traheea si bronhiile cu mucoasa roz-albicioasa, lumen liber. Plamanii umplu cavitatile pleurale partial acopera inima, de culoare roz-cenusie, crepitanti, prezinta pe suprafata placarde mari proeminente rotunjite, formate din mici bule de gaz, situate subpleural, precum si zone hemoragice punctiforme cu diametrul de pana la 0,2 cm., de culoare violascee-rosietica, pe sectiune parenchimul are aspect marmorat, cu zone roz-cenusii, alternand cu altele violacei-rosietice. Pericard fibros, este integru. Cord: de 7/9/6 cm., cavitatile cordului contin sange lichid, aparat valvular permeabil, endocard parietal si valvular integru, neted, lucios; epicard neted, lucios, miocard de culoare bruna-uniforma. Aorta cu pereti integri, intima galbuie, neteda. Coronare suple, elastice, turgescente.-
4.ABDOMENUL: tesutul musculo-adipos a peretelui abdominal anterior este marcat infiltrat hematic corespunzator reg. pubiene, peritoneul lucios, umed, transparent. Cavitatea peritoneala fara continuit patologic. Stomac cu pereti integri, cu mucoasa cenusie, pliurile mucoasei pastrate, fara continut. Intestine cu pereti integri, destinse de gaze, continut specific segmentului examinat. Ficat: cu dimensiuni de 25/16/7 cm. cu capsula translucida, suprafata neteda, de culoare brun-galbuie, pe sectiune desen lobular vizibil, se scurge sange negricios, in cantitate moderata. Pancreas: de 19/7/3 cm., de culoare alba-galbuie, cu lobulatia pastrata. Splina cu dimensiuni de 12/8/4 cm, capsula cenusie, parenchim violaceu-folicular. Suprarenalele cu corticala portocalie si medulara lizata. Rinichii cu dimensiuni de 9/6/3 cm., se decapsuleaza usor, suprafata neteda, corticala de culoare rosie-visinie, medulara rosie, contrast diminuat. Vezica urinara cu peretii integri, mucoasa albicioasa, fara continut.-
5.SCHELETUL: membrelor, coloanei vertebrale si bazinului este integru. Canalul rahidian nu se deschide.-
DIAGNOSTIC ANATOMO PATOLOGIC
MACROSCOPIC
Sant de strangulare. Hematom biorbito-nazal. Echimoze. Zone excoriate. Fractura oaselor proprii nazale. Infiltrat hematic ale partilor moi epicraniene. Lama de hematom subdural. Hemoragie meningee. Infiltrate hematice ale tesuturilor moi ale gatului. Staza cerebrala. Staza si emfizem pulmonar acut. Hemoragii petesiale subpleurale Tardieu. Staza viscerala.-
EXAMENE COMPLEMENTARE:
S-au recoltat fragmente de organe (plaman, tegument de la nivelul gatului, tesut muscular de la nivelul gatului) pentru examen histopatologic, lamele se pastreaza in histoteca Serviciului nostru. Examen histo-patologic nr. 15816 din 29 octombrie 2005 (rezultatul a sosit la data de 07 nov. 2005) – Laborator Anatomie Ptologica – Sp. Clinic Judetean de Urgenta Galati: „Plamani – in diferite stadii de autoliza – zone intinse de necroza hemoragica; alveole cu aspirat de materii fecale. Tesuturi moi incluzand glande salivare: edem interstitial si hemoragii interstitiale. Tesuturi moi perilaringiene: epiteliul pavimentos de acoperire cu excoriatii; dermul, hipodermul si tesutul muscular striat cu edem si hemoragii interstitiale”.
Examen toxicologic: nr. 3471 din 11 octombrie 2005 – Laborator Toxicologie SML Galati: alcoolemie = zero.-
Din buletinul de analize FN din 11 oct. 2005 a Laboratorului Clinic Sp. Judetean Galati rezulta ca sangele recoltat de la cadavru apartine grupei sanguine 0(I) Rh negativ.
Din buetinul de analize nr. 637 din 11 oct. 2005 – Lab. Clin. – Sp. de Urgenta Galati, rezulta: „Spermatozoizi absenti pe frotiurile examinate”.
CONCLUZII:
Moartea numitei F. E. L. este violenta.
Ea se datoreste asfixiei mecanice prin strangulare.
Leziunile traumatice descrise au putut fi produse dupa cum urmeaza:
-santul de strangulare si infiltratele hematice de la nivelul gatului au putut fi produse prin comprimare progresiva cu un lat semimoale (posibil cablu coaxial – corp delict);
-leziunile cranio-faciale au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri dure;
-leziunile descrise la nivelul articulatiilor pumnului drept si stang au putut fi produse prin comprimare progresiva cu un corp alungit flexibil (de exemplu, sfoara, cablu), posibil in cadrul manevrelor de imobilizare;
-echimoza de la nivelul regiunii pubiene a putut fi produsa prin lovire activa cu un corp dur cu suprafata neregulata.
Intre leziunile traumatice cervicale si deces se stabileste legatura directa si neconditionata de cauzalitate.
Leziunile si moartea pot data din noaptea de 08/09 octombrie 2005.
Sangele recoltat de la cadavru nu contine etanol.
Sangele recoltat de la cadavru apartine grupei sanguine 0(I) Rh negativ.
S-au constatat semnele unei deflorari vechi, a carei data nu mai poate fi precizata.
In secretia vaginala recoltata de la cadavru nu s-au pus in evidenta spermatozoizi.
Evolutia atipica a proceselor de putrefactie poate fi pusa pe seama unor factori favorizanti ce accelereaza aceste procese. Tinand cont de rezultatele examinarii cadavrului la fata locului si avand in vedere rezultatele examenului histo-patologic, se poate afirma, cu grad mare de certitudine, ca anterior decesului in caile respiratorii ale victimei au fost prezente materiile fecale.
08 noiembrie 2005 MEDIC LEGIST SPECIALIST
DR. IULIU FULGA
RAPORT DE CONSTATARE MEDICO LEGALA
Subsemnatul, Dr. med. Iuliu Fulga, medic primar legist din cadrul Serviciului Medico-Legal Galati, solicitat de Postul de Politie Corod, prin adresa nr. 22/130051 din 10 august 2007, pentru a efectua autopsia medico-legala cadavrului numitului P. A., in varsta de 57 ani, din comuna Corod, jud. Galati, in vederea stabilirii cauzei si felului mortii, felului, caracteristicilor si modului de producere a leziunilor traumatice, procedand, am constatat urmatoarele:
ISTORIC
La data de 10 august 2007 a fost gasit decedat intr-o fantana de pe raza com. Corod.
Autopsia medico-legala a fost efectuata la data de 11 august 2007 pe raza loc. Corod.
CONSTATARI LA NECROPSIE
EXAMEN EXTERN
Cadavrul de sex masculin, in varsta de 55-60 ani, cu talia de 166 cm., tesut musculo-adipos normal reprezentat. Semnele mortii reale prezente: lividitati cadaverice de culoare violacee-palida, dispuse pe partile posterioare declive, in stadiul de imbibitie, rigiditate cadaverica prezenta la toate articulatiile. Putrefactia nu este inceputa.
Semne de violenta: pe fata anterioara a ambelor antebrate, in 1/3 distala, pe fata doarala a ambelor maini – multiple plagi lineare si fusiforme, dispuse transversal, cu margini netede, extremitati ascutite, profunde pana la tesut muscular, cu lungimi cuprinse intre 9 cm. si 1,5 cm.
Alte semne: tegumentul are aspectul de „piele de gaina”.-
EXAMEN INTERN
1.CAPUL: tesuturile moi epicraniene sunt de culoare roz-galbuie pe fata lor interna, integre. Oasele craniului sunt integre, masoara 0,5-0,7 cm. pe linia de ferastruire. Duramater alba, lucioasa, sidefie, este integra. Leptomeninge neted, lucios, lasa sa se vada prin transparenta vasele cerebrale, vizibile pana la cele mai mici ramificatii. Creierul: cu circumvolutiuni usor aplatizate, santuri intergirale pastrate, pe sectiune corticala de culoare cenusie-palida, omogena, in substana alba se constata prezenta unor puncte rosii care dispar la spalare; ventricolii cerebrali de volum obisnuit, plexuri coroide roz, LCR clar. Regiunea oro-faringiana: limba cu mucoasa albicioasa, pe sectiune maronie. Dintii fara leziuni traumatice recente.
2.GATUL: tesuturile moi ale gatului sunt de aspect obisnuit, muschi de culoare bruna, elasticitate pastrata. Tiroida de forma si dimensiuni obisnuite; hioid integru; laringe cu mucoasa roz, lumen liber. Faringe cu mucoasa roz-cenusie, lumen permeabil. Esofag cu mucoasa cenusie-albicioasa, pliurile longitudinale pastrate, lumen liber.
3.TORACE: peretele muscular si grilajul sterno-costal sunt integre. Pleurele sunt netede, lucioase, transparente, cavitatile pleurale sunt libere. Traheea si bronhiile cu mucoasa roz-albicioasa, lumen liber. Plamanii umplu cavitatile pleurale partial acopera inima, de culoare roz-cenusie cu mici zone rotunde albastriu-palide cu dimensiuni de pana la marimea unui bob de mazare, dispuse preponderent interscizural, crepitanti, pastreaza amprentele dupa digito-presiune, prezinta pe suprafata placarde mari proeminente rotunjite, formate din mici bule de gaz, situate subpleural, pe sectiune parenchimul are aspect marmorat, cu zone roz-cenusii, alternand cu altele violacei-rosietice. Pericard fibros, este integru. Cord: de 9/10/5 cm., cavitatile cordului contin sange lichid, aparat valvular permeabil, endocard parietal si valvular integru, neted, lucios; epicard neted, lucios, miocard de culoare bruna. Aorta cu peretii integri, intima galbuie, neteda. Coronare suple, elastice, turgescente.
4.ABDOMENUL: pereti integri, peritoneul lucios, umed, transparent, cavitate peritoneala fara continuit patologic, stomac cu pereti integri, cu mucoasa cenusie, pliurile mucoasei pastrate, contine cca 300 ml. lichid cenusiu-tulbure; intestine cu pereti integri, destinse de gaze, continut specific segmentului examinat; ficat: cu dimensiuni de 28/19/10 cm., cu capsula translucida, suprafata neteda, de culoare bruna, pe sectiune desen lobular vizibil, se scurge sange negricios, in cantitate moderata. Pancreas: cu dimensiuni de 22/9/3 cm., de culoare alba-galbuie, cu lobulatia pastrata; splina cu dimensiuni de 12/8/4 cm, capsula cenusie, parenchim violaceu-folicular, rinichii cu dimensiuni de 9/6/3 cm., se decapsuleaza usor, suprafata neteda, corticala de culoare rosie-visinie, medulara rosie, contrast diminuat; vezica urinara cu pereti integri, mucoasa albicioasa, fara continut.
5.SCHELETUL: membrelor, coloanei vertebrale si bazinului este integru.
DIAGNOSTIC ANATOMO PATOLOGIC MACROSCOPIC
Plagi taiate. Staza cerebrala. Staza si emfizem hidroaeric pulmonar. Pete Paltauf. Staza viscerala.-
EXAMENE COMPLEMENTARE:
1. Examen toxicologic: nr. 3119 din 12 august 2007 – Laborator Toxicologie SML Galati: alcoolemie = zero.-
CONCLUZII
Moartea numitului P. A. este violenta.
Ea se datoreste asfixiei mecanice prin inec.
leziunile traumatice descrise au putut fi produse prin actiunea unui corp taietor, pot data din 07 august 2007, nu au legatura cauzala cu decesul si sunt situate in regiuni anatomice accesibile mainii proprii.
Moartea poate data din 07 august 2007.
Sangele recoltat de la cadavru nu contine etanol.
12 aprilie 2007 MEDIC PRIMAR LEGIST
DR. MED. IULIU FULGA
RAPORT DE CONSTATARE MEDICO LEGALA
Subsemnatul, Dr.Iuliu Fulga, medic specialist legist din cadrul Serviciului Medico-Legal Jud. Galati, solicitat de Parchetul de pe langa Tribunalul Galati prin adresa-dosar nr. 362/P/2002 din 14 martie 2002, pentru a efectua autopsia medico-legala cadavrului numitului F. N, in varsta de 61 ani (DN 1940, mai 15), cu ultimul domiciliu in mun. Galati, str. T. V. jud.Galati, avand următoarele obiective:
Stabilirea felului mortii;
Stabilirea cauzei medicale a mortii;
Stabilirea modului de producere al leziunilor si instrumentul cu care au fost produse;
Raportul de cauzalitate intre leziuni si moarte; stabilirea leziunilor tanatogeneratoare; caracterul vital al leziunilor de impact cu solul;
Daca prezinta semnele unei boli neurologice care sa explice dificultatile de deplasare a victimei, iar in caz afirmativ, daca victima putea escalada singura catre exterior, fereastra aflata la inaltimea de 102 cm. de podeaua apartamentului cu latimea pervazului si a tocului de 64 cm.;
Grupa sanguina a victimei si alcoolemia;
procedand, am constatat urmatoarele:
ISTORIC
Din primele cercetari au rezultat următoarele: „victima F. N. in varsta de 61 ani, locuia impreuna cu nepotul sau C. I. in apartamentul 23, bloc I.4, etaj 6, str. Rt 11 Siret – Galati. Din declaratiile martorilor audiati in cauza s-a stabilit ca victima F. N. se deplasa foarte greu, cu pasi marunti. –
In seara zilei de 13 martie 2002, in jurul orelor 20.00, victima F. N. a fost gasita langa blocul I.4, pe directia apartamentului de la etajul 6, in care locuia.”-
Autopsia cadavrului a fost efectuata in noaptea de 13/14 martie 2002, ora 0.30-3.00 la Morga Spitalului Judetean Galati (lumina artificiala), in prezenta D-lui procuror Ciafalon Ion, din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Galati si D-lui maior Capatan Stefan, din cadrul Serviciului Judiciar – I.P.J. Galati.-
Verbal a fost solicitata documentatia medicala (carnetul de sanatate, fisa de la dispensarul teritorial) pe numele susnumitului, care pana la data de azi nu a fost pusa la dispozitie.-
CONSTATARI LA NECROPSIE
EXAMEN EXTERN:
Cadavrul de sex masculin, in varsta de 60-65 ani, cu talia de 172 cm, tesut musculo-adipos normal reprezentat. Semnele mortii reale prezente: lividitati cadaverice de culoare violacee-palida, dispuse pe partile ventrale declive, necomprimate a capului, corpului si membrelor, in stadiul de hipostaza, rigiditate cadaverica in etapa de instalare. Putrefactia nu este inceputa.-
Semne de violenta:
Frontal stg., in apropierea liniei de insertie a parului, se constata o zona excoriata pergamentata, discontinua, de 2,5/1 cm., pe fond moderat tumefiat.-
Ambele pleoape OS sunt de culoare violacee-negricioasa, puternic tumefiate si fluctuente la palpare.-
Pe reg. malara stg. – zona excoriata pergamentata, discontinua, de 6,5/5 cm., pe fond moderat tumefiat.-
Pe versantul stg. al piramidei nazale – zona excoriata pergamentata, discontinua, de 5/4 cm., pe fond moderat tumefiat.-
Buza superioara in ½ stg. este moderat tumefiata si echimotica violaceu-palida pe o arie de 4/3 cm.-
Solutie de continuitate totala la nivelul coletului dentar 21.-
Pe fata vestibulara a buzei superioare in ½ dr. se constata o solutie de continuitate cu margini neregulate, buzele acesteia fiind infiltrate sanguin, de 1,2/0,3 cm., care centrează o echimoza violacee-palida de 2/1,3 cm., pe fond moderat tumefiat.-
Pe fata vestibulara, prelungindu-se pe rosul buzei inferioare paramedian dr., se constata o echimoza violacee-palida de 2/1 cm., pe fond moderat tumefiat.
Pe reg. mentoniera, paramedian dreapta, se constata o zona excoriata pergamentata, diascontinua, de 3,5/2 cm., la sectionarea tegumentului la acest nivel se observa infiltrat sanguin marcat de 4/2,5/1 cm.-
Pe reg. malara dr., deltoideana dr. anterior, pectorala dr., precum si la nivelul etajului abdominal supraombilical – multiple zone pergamentate de culoare galena, fundul carora se situiaza sub nivelul pielii din jur, cu dimensiuni cuprinse intre 0,5/0,3 si 0,1/0,1 cm.-
Pavilionul urechii dr.: la nivelul lobulului si antitragusului este echimotic violaceu-palid pe o arie de 4/3 cm., prezentand la acest nivel o plaga cu margini neregulate in „L”, cu laturile de 0,5 si 0,3 cm., buzele plagii cu marcat infiltrat sanguin; la nivelul 1/3 superioare se constata trei plagi superficiale, cu margini neregulate, infiltrat sanguin in buzele plagilor, cu dimensiuni cuprinse intre 0,5/0,4 si 0,3/0,1 cm.
Reg. sterno-cleido-mastoideana dr. in 1/3 medio-craniana, triunghiul submandibular dr. si triunghiul carotidean dr. sunt sediul unor excoriatii (in numar total de cinci) pergamentate, de forma lineara si semilunara (concavitatea cranio-medial), cu dimensiuni cuprinse intre 1/0,8 si 0,3/0,1 cm.
Pe reg. claviculara dr., prelungindu-se in fosa supraclaviculara dr. – zona excoriata pergamentata, diascontinua, de 3,5/2,5 cm.
Clavicular stg., in apropierea fosei jugulare – echimoza violacee neomogena, de 3/2 cm.
Pe fata mediala a bratului dr. si stg. in 1/3 proximala – cate-o echimoza violacee-palida, de 11/5 si, respectiv, de 7/3 cm.
Pe fata anterioara a coapsei stg. in 1/3 proximala, pe fata anterioara a gambei dr. si stg. in 1/3 medie, scapular stg., pe marginea cubitala a antebratului dr. si stg., vertebral lombar, precum si pe fata posterioara a articulatiei cotului stg. – multiple zone excoriate pergamentate discontinue, cu dimensiuni cuprinse intre 7/1 si 2/2 cm., la sectionarea tegumentului la nivelul acestor zone se constata infiltrate hematice marcate.
Deltoidean stg., vertebral lombar, pe fata posterioara a articulatiei cotului dr., precum si la nivelul ½ superioare a fesei dr. – multiple echimoze violacei cu dimensiuni cuprinse intre 14/9 si 2/2 cm.
EXAMEN INTERN
1.CAPUL: tesuturile moi epicraniene sunt de culoare roz-galbuie pe fata lor interna, infiltrate hematic frontal stg. pe o arie de 12/5 cm. si in grosimea muschiului temporal stg. de 6/3/0,5 cm. Oasele calotei craniene sunt integre, masoara 0,5-0,7 cm. pe linia de fierastruire; la nivelul etajului mijlociu a bazei craniului se constata trei linii de fractura: una in dreapta – lunga de aprox. 5,5 cm, doua in stg. – de aprox. 4 si 3,5 cm. Spatiile extra- si subdurale sunt libere. Leptomeninge neted, lucios, lasa sa se vada prin transparenta coloratie rosie temporal dr. bazal de 2/1 cm. Creierul: cu circumvolutiuni reliefate, santuri intergirale pastrate, pe sectiune corticala in unele zone este subtiata, de culoare cenusie-palida, omogena, in substanta alba se constata prezenta unor puncte rosii care dispar la spalare; ventricolii cerebrali de volum marit, plexuri coroide roz, LCR clar. Regiunea oro-faringiana: limba cu mucoasa albicioasa, pe sectiune maronie. Dintii: fractura la nivelul coletului 21., in rest fara leziuni traumatice recente.-
2.GATUL: tesuturile moi ale gatului sunt infiltrate sanguin la nivelul triunghiului submandibular dr., prelungindu-se in triunghiul carotidean dr. de 4/3/1 cm.
Tiroida de forma si dimensiuni obisnuite, este integra; osul hioid este integru; laringe cu mucoasa roz, lumen liber. Faringe cu mucoasa roz-cenusie, lumen permeabil. Esofag cu mucoasa cenusie-albicioasa, pliurile longitudinale pastrate, lumen liber, la nivelul portiunii cervicale, postero-lateral, sub adventitia, se observa infiltrat hematic marcat de 2/2/0,3 cm.-
3.TORACE: peretele muscular cu marcat infiltrat sanguin intre liniile parasternala dr. si medioclaviculara dr., corespunzator spatiilor intercostali I-V si la nivelul rebordului costal dr. si stg., corespunzator spatiilor intercostali VI-VIII. Grilajul sterno-costal: fractura manubrio-corporeala sternala oblica; fracturi ale coastelor din dr.: I parasternal; II parasternal, medioclavicular, axilar mijlociu, paravertebral; III si IV scapular, axilar mijlociu, parasternal; V parasternal, medioclavicular, axilar mijlociu; VI parasternal, axilar anterior; VII medioclavicular, axilar anterior; VIII pe linia parasternala si medioclaviculara; IX si X axilar anterior si axilar posterior si in stg.: I parasternal; II medioclavicular, scapular; III axilar posterior si medioclavicular; IV axilar posterior, axilar mijlociu; V paravertebral, axilar mijlociu, axilar posterior; VI axilar mijlociu si axilar posterior; VII medioclavicular; VIII pe linia axilara mijlocie si medioclaviculara; IX axilar mijlociu; X si XI axilar anterior si axilar mijlociu; XII la nivelul varfului.
Pleura parietala medioclavicular dr., corespunzator focarului de fractura a coastei V prezinta o solutie de continuitate de 0,5/0,2 inconjurata de infiltrat hematic marcat, in rest pleurele sunt netede, lucioase, transparente, cavitatea pleurala dr. contine cca 400 ml sange partial coagulat, cea stg. este libera. Traheea si bronhiile cu mucoasa roz-albicioasa, lumen liber.
Plamaniul dr. este usor colabat spre hil, cel stg. partial acopera inima, de culoare roz-cenusie, crepitanti, prezinta pe suprafata placarde mari proeminente rotunjite, formate din mici bule de gaz, situate subpleural, precum si zone hemoragice punctiforme cu diametrul de pana la 0,2 cm., de culoare violascee-rosietica, la nivelul lobului superior a plamanului stg. se constata o zona violacee-negricioasa de aspect circinat, de 2/2 cm, la sectionarea acesteia se observa forma triunghiulara cu baza spre pleura si contrastul net cu restul parenchimului; la sectionarea plamanilor se scurge sange lichid in cantitate mare, la radere parenchimul are aspect marmorat, cu zone roz-cenusii, alternand cu altele violacei-rosietice. Pericard fibros, este integru. Cord:de 9/10/7cm., la nivelul perertelui posterior a atriului dr. se constata o ruptura incompleta de 2/0,3/0,2 cm., fara infiltrat hematic la acest nivel, cavitatile cordului contin sange lichid, aparat valvular permeabil, endocard parietal si valvular integru, neted, lucios; epicard neted, lucios, miocard de culoare bruna cu numeroase striatiuni albicioase printre fibrele sale. Aorta cu pereti integri, intima galbuie, cu numeroase depuneri dure subintimale, proieminente in lumen. Coronare cu peretele moderat ingrosat si lumenul ingustat.-
4.ABDOMENUL: pereti integri, peritoneul lucios, umed, transparent, la nivelul radacinii mezenterului se constata infiltrat hematic marcat de 6/6 cm., cavitatea peritoneala fara continuit patologic, stomac cu pereti integri, cu mucoasa cenusie, pliurile mucoasei pastrate, contine resturi de alimente simidigerate in cantitate moderata; intestine cu pereti integri, destinse de gaze, continut specific segmentului examinat; ficat:cu dimensiuni de 30/18/9 cm., cu capsula translucida, suprafata neteda, de culoare bruna, pe sectiune desen lobular vizibil, se scurge sange negricios, in cantitate moderata. Pancreas: de 22/9/3 cm., de culoare alba-galbuie, cu lobulatia pastrata; splina cu dimensiuni de 11/9/4 cm, capsula cenusie, parenchim violaceu-folicular, rinichii cu dimensiuni de 9/6/3cm., se decapsuleaza usor, suprafata neteda, corticala de culoare rosie-visinie, medulara rosie, contrast diminuat; vezica urinara cu peretii integri, mucoasa albicioasa, fara continut.-
5.SCHELETUL: membrelor, coloanei vertebrale si bazinului este integru.-
DIAGNOSTIC ANATOMO PATOLOGIC
MACROSCOPIC
Zone excoriate. Echimoze. Plagi contuze. Infiltrate hematice ale tesuturilor moi epicraniene. Fractura oaselor bazei craniului mediata prin mandibula. Hemoragie subarahnoideana. Staza cerebrala. Atrofie corticala. Hidrocefalie interna. Infiltrate hematice ale tesuturilor moi ale gatului. Multiple fracturi costale. Fractura sternului. Ruptura pleurei parietale. Hemotorax dr. Zona de contuzie pulmonara. Staza si emfizem pulmonar acut. Hemoragii petesiale subpleurale Tardieu. Ruptura incompleta atriu dr. infiltrat hematic mezenteric. Staza viscerala.
EXAMENE COMPLEMENTARE:
S-au recoltat: fragmente de esofag, buza superioara, coasta VII dr. la nivelul focarului de fractura, cu muschi intercostali, miocard, rinichi si plaman (pentru ex. histopatologic); sange pentru stabilirea alcoolemiei si grupei sanguine.-
Examen toxicologic: nr. 874 din 14 martie 2002 – Laborator toxicologie SML Galati: alcoolemie = zero.-
Din buletinul de analize FN din 14 martie 2002 a Centrului de Transfuzie Galati rezulta ca sangele recoltat de le cadavru apartine grupei sanguine AB(IV) Rh pozitiv.-
Examen histopatologic nr. 14709 din 18 apr. 2002 (Dr. Ceausu Maria – medic primar anatomie patologica din cadrul Serviciului Anatomie Patologica – Sp. Jud. Galati): «Cord: Fibrele miocardice prezinta leziuni distrofice si sunt disociate si fragmentate de edem si benzi fine de tesut fibroconjunctiv. Vasele miocardului sunt dilatate si pline de hematii. Rinichii: Nefrita cronica interstitiala. Esofagul: Infiltrate hemoragice difuze la nivelul seroasei si musculoasei. Buza: Tesuturile moi labiale prezinta edem si infiltrate hemoragice interstitiale. Tesut conjunctivoadipos si muscular: edem interstitial si leziuni distrofice ale fibrelor musculare. Tesut conjunctivoadopos si muscular cu edem si infiltrate hemoragice interstitiale.»-
CONCLUZII
Moartea numitului F. N. este violenta.
Ea se datoreste asfixiei mecanice prin comprimarea cailor respiratorii superioare.
Cu ocazia necropsiei s-au constatat multiple leziuni traumatice care au fost produse intravitam:
leziunile descrise la p. 2, 4, 5, 6, 7, 8 si 11 cap. „Examen extern”, au putut fi produse prin loviri active cu corpuri contondente cu suprafata neregulata;
leziunile descrise la p. 1, 3, 9, 14, 16 si 17 cap. „Examen extern”, au putut fi produse prin lovire cu sau de corpuri contondente;
leziunile descrise la p. 13 cap. „Examen extern”, fractura sternului, fracturile coastelor I-V pe linia parasternala dr., au putut fi produse prin comprimare intre doua planuri dure (de exemplu genunchi-planul de sustinere);
echimozele de la nivelul bratelor (p. 15 cap. „Examen extern”) au putut fi produse posibil prin comprimare cu mana si degetele;
leziunile descrise la p. 12 cap. „Examen extern”, precum si infiltratele sanguine descrise la cap. „Examen intern – Gatul”, au putut fi produse prin comprimare cu mana si degetele si au fost direct tanato-generatoare.
S-au mai constatat leziuni traumatice care au fost produse postmortem, prin cadere de la un nivel la altul.
Intre leziunile traumatice cervicale si deces exista legatura directa, neconditionata de cauzalitate.
Sangele recoltat de la cadavru nu contine alcool etilic si apartine grupei sanguine AB(IV) Rh pozitiv
23 aprilie 2002 MEDIC SPECIALIST LEGIST
DR. IULIU FULGA
CAPITOLUL 7
CERCETĂRI PERSONALE
ASUPRA DINAMICII ȘI MODALITĂȚILOR DE MOARTE PRIN ASFIXII MECANICE
Ipoteza de lucru
În această lucrare mi-am propus efectuarea unui studiu asupra dinamicii și modalităților de realizare a morții prin asfixii mecanice. Cazurile studiate au fost selectate din arhiva Serviciului Medico-Legal Galati din anul 2005.
O altă latură a studiului a vizat legătura dintre articolele 174, 175, 197 Cod Penal referitoare la omor, omorul calificat și determinarea sau înlesnirea la sinucidere și aceste cazuri de morți prin asfixie mecanică.
Materiale și metode de lucru
Am luat în studiu un număr de 50 cazuri de morți realizate prin asfixii mecanice.
Dinamica asfixiilor am cercetat-o în funcție de mai multe criterii și anume:
-în funcție de tipul de moarte
-după sexul victimei
-după grupa de vârstă în care se încadrează victima:
1 – 18 ani
18 – 30 ani
30 – 60 ani
peste 60 ani
-în funcție de mediu
-după cauza morții
-în raport cu anotimpurile
Rezultatele obținute și interpretarea lor
În funcție de tipul morții
Moartea în medicina legală este violentă sau neviolentă (de cauză patologică). Din dosarele cercetate am evidențiat 43 cazuri de moarte violentă și 7 cazuri de moarte neviolentă.
86% -reprezintă 43 cazuri de morți violente
14% -reprezintă 7 cazuri de morți neviolente
Se evidențiază din grafic că ponderea cea mai mare o au morțile violente. Morțile de cauză patologică (neviolente) sunt foarte reduse. Această proporție poate da loc la discuții din punct de vedere juridic – morțile violente fiind de obicei anchetate, mai mult decât atât în cadrul Serviciului Medico-Legal Galati de unde am evidențiat aceste cazuri se autopsiază morțile violente, cele suspecte și subite, cazurile de morți neviolente fiind de competența Anatomiei Patologice.
După sexul victimei
Cum se vede din graficul prezentat majoritatea victimelor sunt bărbați, respectiv 39 de cazuri și doar 11 femei. Multe din cazurile întâlnite la bărbați sunt sinucideri ceea ce denotă că modalitatea de suicid, des întâlnită în rândul bărbaților este asfixia mecanică în special spânzurarea.
78% -reprezentând 39 bărbați
22% -reprezentând 11 femei
Ponderea mare pe care o au bărbații în rândul victimelor – 78% se datorează durității morții realizate prin asfixii mecanice, femeile fiind în pondere mai mică – 22%.
Specialiștii consideră că în cazul sinuciderilor la femei, tentativele lipsite de finalitate sunt mult mai frecvente. În general este vorba de așa zisul suicid șantaj – prin care sinucigașa dorește să facă presiuni asupra celorlalte persoane, evidențiind lucruri la care ține, pe care le dorește; sau suicidul apel – victima atentează la propria viață pentru a avertiza anturajul de starea limită în care se găsește, cerând sprijin.
Pe de altă parte, sinuciderea prin spânzurare e o modalitate hotărâtă de suicid, nelăsând aproape nici o șansă victimei fiind în general preferată de bărbați, ceea ce explică rezultatele obținute.
Moartea prin asfixie mecanică raportată pe grupe de vârste
Grupele de vârste le-am ales ca fiind:
-1 – 18 ani -unde apar 3 cazuri de asfixii mecanice dintre care 2 cazuri sunt prin obsturarea căilor respiratorii superioare cu bol alimentar, cotate a fi accidente.
-18 – 30 ani -apar 8 cazuri de asfixii dintre care 6 prin spânzurare, 5 fiind bărbați și o femeie.
-30 – 60 ani -am găsit 26 cazuri.
-peste 60 ani – 13 cazuri
6 % – reprezintă 3 cazuri
16% – reprezintă 8 cazuri
52% – reprezintă 26 cazuri
26% – reprezintă 13 cazuri
Pentru grupa de vârstă 30-60 ani un factor important în cazul sinuciderilor îl reprezintă șomajul – care determină o criză generalizată, având repercusiuni asupra întregii vieți a omului – dând naștere la tulburări inclusiv în cadrul vieții de familie. Subiectul devine dezorientat, labil, iar preexistența unui teren psihic fragil poate favoriza apariția gestului autolitic.
Sinucideri frecvente apar și la persoanele din ultima grupă de vârstă (peste 60 ani) datorită patologiei psihiatrice senile caracteristice.
Pentru prima grupă de vârstă nu poate fi vorba de sinucidere deoarece copiii nu realizează conținutul acestei noțiuni – ei nu știu ce este moartea; sinuciderea este frecventă la tineri (între 18-30 ani) a căror viață este plină de angoase. Se poate întâmpla ca gândul sinuciderii să nu poată fi depășit atunci când la toate frământările tânărului se adaugă contextul familial negativ (relația mamă-fiu, prezența unui tată “rău” sau slab, absența acestuia) și imposibilitatea tânărului de a ieși din acest cadru și de a se întâlni cu alți tineri.
În funcție de mediu
În următorul grafic am evidențiat rezultatele cercetării din punct de vedere al mediului de proveniență – 18 cazuri în mediul rural și 32 în mediul urban.
64% – reprezintă 32 cazuri în mediul urban
36% – reprezintă 18 cazuri în mediul rural
Se poate observa că majoritatea cazurilor de asfixii mecanice se găsesc în orașe 64% pe când la sate apar 36%.
Mortalitatea crescută în mediu urban poate fi cauza stresului zilnic și a grijilor cotidiene. Pe de altă parte, în mediul rural argumentul religios pledează împotriva sinuciderii cu mult mai puternic decât în mediul urban.
După cauza morții
Analizele pe care le-am efectuat evidențiază 6 cazuri de moarte prin sufocare, din care 2 prin bol alimentar, 6 cazuri de compresii toraco-abdominale realizate și în cadrul accidentelor rutiere (2) și a căderilor (6).
Spânzurarea este prezentă cu 22 cazuri având ponderea cea mai mare; înecul 14 cazuri, iar strangulări 2 – realizate cu lațul.
Grafic – prezentarea acestor cazuri va fi:
-strangulări 2 => 4%
-compresie toraco-abdominală 6 => 12%
-sufocări 6=> 12%
-înec 14 => 28%
-spânzurare 22 => 44%
Se observă o proporție foarte mare a morților prin spânzurare (44%), lucru care se explică prin faptul că este o modalitate des întâlnită în sinucideri, înecul ocupă poziția a doua, 28% datorită faptului că multe morți accidentale se petrec în apă. La egalitate, 12% reprezintă moartea realizată prin compresie toraco-abdominală mai ales în cazul căderilor (precipitărilor) și a acoperirii corpului cu obiecte tari; iar sufocările sunt des întâlnite în accidentele copiilor și bătrânilor.
Ponderea cea ma mică o are strangularea care presupune în primul rând crima (4%).
În raport cu anotimpurile
Dosarele cercetate au permis observația că majoritatea cazurilor de morți prin asfixie se produc primăvara (24) și iarna (23). Toamna am întâlnit doar 3, toate fiind morți neviolente datorate: 2 pneumoniei și 1 bronhopneumoniei. Pe perioada de vară nu am întâlnit nici un caz de asfixie mecanică cu toate că anotimpul ar putea favoriza înecul; deoarece în județul Galati se găsesc multe lacuri și ape curgătoare.
-primăvara 24 cazuri => 48%
-iarna 23 cazuri => 46%
-toamna 3 cazuri => 6%
-vara 0 cazuri
Primăvara are procentajul cel mai mare 48% iar iarna 46% din cazuri ceea ce se poate interpreta în sensul deceselor pe fond psihic atât accidente, sinucideri cât și omucideri în perioada sărbătorilor de iarnă (Crăciun – Anul Nou). Toamna am găsit doar 6% din cazuri.
Corelarea articolelor, Cod Penal 174, 179, 197 C.P. cu cazurile de asfixii mecanice
Din totalul cazurilor studiate, 28 au fost nemenționate în ce privește aspectul juridic, iar restul :
-10 cazuri de suicid
-7 cazuri de accidente
-5 cazuri de crimă
56% reprezintă 50 cazuri neevidențiate
20% reprezintă 10 cazuri de suicid
14% reprezintă 5 cazuri de crimă
10% reprezintă 7 cazuri de accidente.
Se observă din grafic că 20% reprezintă suicidele ceea ce indică o frecvență crescută în rândurile deceselor, 10% accidente și 14% crimele. Am catalogat crimele având în vedere: leziunile și semnele existente pe cadavru; multe atestă lupta dintre agresor și victimă;- cele 2 cazuri de strangulare cu lațul.
Cazurile de suicid (10) evidențiate în studiu au fost realizate prin spânzurare în număr de opt și două prin compresie toraco-abdominală, respectiv prin cădere – se observă și din această statistică că ponderea mare în cazul sinuciderilor o are spânzurarea.
Accidentele în proporție de 10% (7 cazuri) au fost realizate prin accidente rutiere, asfixie mecanică cu bol alimentar și compresii toraco-abdominale. Crimele au fost săvârșite prin strangulări.
Din grafic se poate trage concluzia că infracționalitatea este în continuă creștere, procentul accidentelor fiind la mică diferență de cel al crimelor (10% față de 14%).
Astfel Codul Penal și Codul de Procedură Penală trebuie să intervină și să preîntîmpine acest fenomen, deoarece majoritatea infracțiunilor se realizează prin modalitățile de realizare a asfixiilor mecanice acestea dând toate agravantele și condițiile existente în articolul 174 și 179 C.P.
CAPITOLUL 8
CONCLUZII
Din studiul efectuat se pot desprinde următoarele aspecte:
1. Se constată preponderența cazurilor de moarte violentă (86%). Explicația rezidă în faptul că moartea neviolentă nu se regăsește în cazuistica medico-legală decât în mod accidental. Rezultatul reflectă, în consecință, activitatea Serviciului de Medicină Legală Galati, și nu adevărata situație a raportului dintre moartea violentă și cea neviolentă datorată asfixiilor mecanice.
2. Din studiu rezultă că majoritatea victimelor sunt bărbați (78%), lucru datorat atât faptului că, prin specificul activității lor bărbații sunt mai expuși accidentelor cât mai ales faptului că sinuciderea prin spânzurare (care ocupă primul loc în cazuistica studiată) este o modalitate antolitică dură, caracteristică sexului masculin.
3. Ponderea mai mare a deceselor prin asfixie mecanică în mediul urban (64%) față de cel rural se poate explica mai ales prin reținerile –în special de natură religioasă- pe care cei din mediul rural le au în fața sinuciderii, care reprezintă cea mai importantă parte din morțile violente studiate.
4. După cauza morții pe primul loc se situează spânzurarea cu 44%, urmată de înec cu 28% , sufocare și compresiune toraco-abdominală la egalitate cu 12%, și pe ultimul loc se situează strangularea cu 4% din totalul cazurilor studiate.
5. Referitor la repartiția pe gradul de vârstă se constată un maxim în grupa de vârstă de 30-60 ani (52%) și ponderi mai mici pentru grupa de peste 60 ani (26%) și pentru grupa de 18-30 ani (16%). O posibilă explicație a acestui fapt ar fi atât repartiția pe grupe de vârstă a populației –grupa de vârstă 30-60 ani fiind cea mai bine reprezentată- cât și riscului crescut de accidente a acestor grupe precum și faptului că această grupă este cea mai afectată de depresiile exogene și endogene ce stau la baza majorității sinuciderilor.
6. Corelația între decesele prin asfixie mecanică și anotimp poate fi explicată tot prin ponderea mare a sinuciderilor în cazuistica studiată: primăvara și iarna apar cele mai multe depresii acute, situație superpozabilă cu cea a asfixiilor mecanice prin spânzurare.
7. Se constată că un procent de 58% din cazurile studiate nu prezintă încadrare juridică. Pe de altă parte 42% din total sunt spânzurări. Moartea accidentală sau crima prin spânzurare sunt rarisime, ceea ce ne permite să afirmăm că un mare număr de cazuri de sinucidere nu a fost raportat ca atare, preferându-se nespecificarea încadrării juridice în scopul protejării aparținătorilor de reacțiile sociale și religioase pe care o specificare directă le-ar fi generat.
Dintre cazurile a căror încadrare juridică a fost făcută se constată că procentul sinuciderilor (20.4%) este aproape dublu față de cel al omuciderilor (14%) și de cel al accidentelor (10%).
BIBLIOGRAFIE
1. Cod Penal
2. D.Perju, R.Vieru, V.Mărgineanu –Medicină legală, Ed.D.Cantemir 1994
3. D.D.Perju,Dumbravă-Bioetică și responsabilitate medicală,Ed.Hyparion 1996
4. G.Thomas-Hondbook of forensic patologz 1992
5. Gh.Scripcaru-Medicină legală, Ed.Didactică și Pedagogică Buc.1993
6. Gh.Scripcaru, M.Tebrancea-Patologie medico-legală, Ed.Didactică și Pedagogică 1983
7. I.Bilegan, I.Quai-Medicină legală 1972
8. I.Moraru-Medicină legală, Ed.Medicală 1967
9.I.Mircea-Criminalistică curs 1992
10. I.Quai, M.Tebrancea, V.Mărgineanu-Introducere în teoria și practica medico-legală, Ed.Dacia Cluj-Napoca 1978
11. M.Dorofteiu-Mecanismele hemeostazei sanguine, Ed.Dacia Cluj-Napoca 1989
12.M.Kernbach-Medicină judiciară, Ed.Medicală Buc.1957
13.M.Kernbach-Medicină legală-în context cu dispozițiile Codului Penal și Codului de Procedură Penală.
14.M.Kernbach-Problema asfixiei în dezbaterea medicinei judiciare Germane. Bul Medico Judiciar și Criminalistic nr.1/1962
15.M.Minovici, M.Kernbach- Osteologia medico-legală
16.M.Minovici-Antropologie criminală și responsabilitatea
17.M.Minovici-Tratat complex de medicină-legală, Buc.1928
18. N.Popov-Medicină judiciară, Ed.Medicală Buc.1954
19. Prof. dr. Mihail Kernbach, Medicina judiciara, editura medicinala,Bucuresti,1958
20.S.Silbernogl, A.Despopoulas-Atlas der phyologie, Georg Thime verlog, Stuttgard 1983
21.V.Beliș-Medicină legală, Ed.Teora 1992
22.V.Beliș-Traumatologie mecanică în practica medico-legală
23. Vladimir Belis, Medicina legala, curs pentru facultatile de drept, editia a VI-a , revizuita si adaugita, editura juridica 2006, Bucuresti
24. Vladimir Belis, Tratat de medicina legala, volumul I, editura medicinala, Bucuresti, 1995
25. Valentin Iftenie, Indrumar de medicina legala , editie revizuita si adaugita, editura stiintelor medicinale, Bucuresti, 2006
26.V.Mărgineanu-Teorie și practică medicală,Ed.Argonaut 1996
27.V.Astarastasie, G.Grigoriu, C.Scripcaru-Ghid practic de medicină legală
28.W.Spitz, R.Fischer-Medico-legal investigation of death 1980
BIBLIOGRAFIE
1. Cod Penal
2. D.Perju, R.Vieru, V.Mărgineanu –Medicină legală, Ed.D.Cantemir 1994
3. D.D.Perju,Dumbravă-Bioetică și responsabilitate medicală,Ed.Hyparion 1996
4. G.Thomas-Hondbook of forensic patologz 1992
5. Gh.Scripcaru-Medicină legală, Ed.Didactică și Pedagogică Buc.1993
6. Gh.Scripcaru, M.Tebrancea-Patologie medico-legală, Ed.Didactică și Pedagogică 1983
7. I.Bilegan, I.Quai-Medicină legală 1972
8. I.Moraru-Medicină legală, Ed.Medicală 1967
9.I.Mircea-Criminalistică curs 1992
10. I.Quai, M.Tebrancea, V.Mărgineanu-Introducere în teoria și practica medico-legală, Ed.Dacia Cluj-Napoca 1978
11. M.Dorofteiu-Mecanismele hemeostazei sanguine, Ed.Dacia Cluj-Napoca 1989
12.M.Kernbach-Medicină judiciară, Ed.Medicală Buc.1957
13.M.Kernbach-Medicină legală-în context cu dispozițiile Codului Penal și Codului de Procedură Penală.
14.M.Kernbach-Problema asfixiei în dezbaterea medicinei judiciare Germane. Bul Medico Judiciar și Criminalistic nr.1/1962
15.M.Minovici, M.Kernbach- Osteologia medico-legală
16.M.Minovici-Antropologie criminală și responsabilitatea
17.M.Minovici-Tratat complex de medicină-legală, Buc.1928
18. N.Popov-Medicină judiciară, Ed.Medicală Buc.1954
19. Prof. dr. Mihail Kernbach, Medicina judiciara, editura medicinala,Bucuresti,1958
20.S.Silbernogl, A.Despopoulas-Atlas der phyologie, Georg Thime verlog, Stuttgard 1983
21.V.Beliș-Medicină legală, Ed.Teora 1992
22.V.Beliș-Traumatologie mecanică în practica medico-legală
23. Vladimir Belis, Medicina legala, curs pentru facultatile de drept, editia a VI-a , revizuita si adaugita, editura juridica 2006, Bucuresti
24. Vladimir Belis, Tratat de medicina legala, volumul I, editura medicinala, Bucuresti, 1995
25. Valentin Iftenie, Indrumar de medicina legala , editie revizuita si adaugita, editura stiintelor medicinale, Bucuresti, 2006
26.V.Mărgineanu-Teorie și practică medicală,Ed.Argonaut 1996
27.V.Astarastasie, G.Grigoriu, C.Scripcaru-Ghid practic de medicină legală
28.W.Spitz, R.Fischer-Medico-legal investigation of death 1980
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Expertiza Medico Legala Si Juridica a Asfixiilor Mecanice (ID: 127843)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.