Expertiza Grafoscopica Particularitati ALE Identificarii Persoanelor Dupa Scrisul DE Mana

PLANUL LUCRARII

PARTICULARITATI ALE IDENTIFICARII PERSOANELOR DUPA SCRISUL DE MANA

CAPITOLUL I.

Notiuni introductive privind identificarea grafoscopica

Elemente de ordin national privind etapele si principiile identificarii criminalistice.

Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa scrisul de mana.

Factori care pot determina modificari ale scrisului format.

CAPITOLUL II.

Caracteristicile generale si particulare ale scrisului de mana.

Notiuni introductive.

Dominantele grafice.

Elemente individuale (particulare) de identificare in dactiloscopie.

CAPITOLUL III.

Expertiza grafoscopica – cadrul procesual penal si tehnico-criminalistic si efectuarii acesteia.

Reglementarea procesual penala a activitatii de expertiza.

Etapele expertizei criminalistice a scrisului de mana.

Examinarea intrinseca

Obtinerea modelelor de scris pentru comparatie

Examinarea comparativa

Categorii de concluzii ce pot fi formulate in expertiza grafoscopica. Utilizarea acestora in cercetarea penala.

Erori ce se pot manifesta in expertiza scrisului de mana.

CAPITOLUL IV.

Particularitatile identificarii persoanelor dupa semnatura.

Aprecieri privind valoarea identificatoare a semnaturilor.

Modalitati de falsificare a semnaturilor.

Obtinerea modelelor de comparatie.

CAPITOLUL V.

Concluzii.

CAPITOLUL I

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND IDENTIFICAREA GRAFOSCOPICA

Grafoscopia judiciară este o ramura a criminalisticii și are ca scop cercetarea din punct de vedere criminalistic a documentelor ce constituie probe judiciare intr-o cauză.

A cerceta un document din punct de vedere criminalistic înseamna a dovedi dacă un act(înscris) este original,modificat sau falsificat,identificand autorul dupa scris.

Grafoscopia judiciara este una din cele mai vechi ramuri ale criminalisticii, iar in decursul timpului ea a purtat diferite denumiri, aplicand si metode diferite de cercetare judiciara a scrisului1.

Inceputurile criminalistitii sunt strans legate de medicina legala, cei trei frati Minovici fiind socotiti intemeietorii criminalisticii romanesti. Intre acestia Stefan Minovici este considerat drept parintele expertizei stiintifice a inscrisuri-lor.In 1900 dr.Stefan Minovici publica brosura “Falsurile in documente si fotografia in serviciul justitiei”, iar in 1905 concepe un aparat pentru fotografierea inscrisurilor,inventie publicata in 1915 in Buletinul Academiei Romane sub denumirea de “Aparat general macro si microfotografic pentru identificarea grafica si a falsului in inscrisuri”.

Dr.Stefan Minovici este cel care, pentru prima data in Romania, a introdus metode obiective de examinare a inscrisurilor, procedee fizico-chimice de evidentiere a falsificarii actelor si bancnotelor. Printre altele,a studiat vechimea cernelurilor si comportamentul lor atunci cand sunt atacate cu reactivi, avand si preocupari in ceea ce astazi s-ar chema ”prevenirea prin mijloace tehnice”. Astfel, intr-o circulara a Ministerului Justitiei, initiata de Stefan Minovici, se preciza ca cerneala albastra si violeta intrebuintata in scrierile oficiale si ale autoritatilor judiciare se altereaza foarte repede si se preteaza usor la fraude, fapt care genereaza prejudicii intereselor justitiabililor si activitatii normale a instantelor. In consecinta, se propunea ca, la intocmirea actelor oficiale, autoritatile sa foloseasca numai cerneala neagra.

In ce priveste expertiza grafica, pe care Stefan Minovici o denumea “grafologie judiciara “, un deosebit interes prezinta circulara din 15 martie 1905, difuzata tot de Ministerul Justitiei, prin care se dadeau indicatii asupra felului cum trebuie recoltate probele grafice destinate examenelor comparative in cadrul expertizelor ordonate. In acest sens se cerea ca probele sa fie suficiente si sa fie luate pe acelasi fel de hartie, cu aceeasi cerneala si acelasi instrument scriptural ca si actul incriminat. Instantele judecatoresti erau prevenite asupra starii emotionale care poate afecta executia scrisului. Deosebit de valoroasa este indicatia de a se constata prontr-un proces-verbal detaliat starea materiala a inscrisului, mai ales degradarile pe care le prezinta.

In acelasi domeniu mai pot fi notate urmatoarele contributii:

M.D.Moldoveanu,”Tratat de grafologie si expertiza in falsuri”(1910), Traian Ulic, “Expertiza grafica”(1914), Mihail Kernbach, ”Expertiza grafica stiintifica si expertii caligrafi”(1928), Al.Dumitrescu, ”Descoperirea falsurilor in acte si documente cu ajutorul fotografiei”(1928), “recunoasterea falsurilor in administratie si prevenirea lor” si “Contributiuni la expertiza grafica.Studiu fizic si chimic al cernelurilor si creioanelor, hartia”(1939). De asemenea trebuie subliniata in mod deosebit activitatea lui Henry Stahl, profesor la Scoala superioara de arhivistica si paleografie, care a format experti grafici diplomati, autor al mai multor lucrari,cum ar fi”Grafologia si expertizele in scrieri. Anonimul-Falsul”(1926), ”Falsuri, fraude si raze ultraviolete (1933), Biletul de banca. Cum se falsifica. Cum se descopera falsul”(1934), “Expertiza grafica”(1940), “Tratat de grafologie si expertiza in falsuri”.

In anul 1934 ia nastere “Societatea romana de grafologie”,avand doua sectii: psihologie grafica si expertiza grafica.Dupa moartea lui Stefan Minovici a fost condusa de C.I.Parhon.

Intre 1946 si 1957, in cadrul Institutului medico-legal,a functionat “Corpul expertilor grafici” al carui presedinte a fost Aurel Boia,autorul lucrarilor”Scrisul orbilor”(1943),”Exercitarea functiei de expert grafic”(1943) si “Introducere in grafologie si expertiza grafica”(1944).

Un rol formativ deosebit de important joaca invatamantul de crimina-listica ai carui exponenti,Camil Suciu, Lucian Ionescu, Andrei Athanasiu, Dumitru Sandu, prin lucrarile lor de mare valoare si-au adus contributia la dezvoltarea studiului stiintific al criminalisticii.

1.1.Elemente de ordin national privind etapele si principiile identificarii criminalistice

Identificarea judiciara constituie o activitate indisolubil legata de implinirea actului de justitie si de prevenire a fenomenelor antisociale.

Principala modalitate de a se ajunge la identificarea judiciara o reprezinta identificarea criminalistica.Ea apare nu numai ca un mijloc,ci si ca o premisa a identificarii judiciare.

Parte integranta a identificarii judiciare,identificarea criminalistica este destinata sa serveasca scopurilor acesteia.

De aceea,identificarea criminalistica poate fi definita ca stabilirea prin mijloace tehnico-stiintifice a identitatii unei fiinte sau a unui obiect care are legatura cu fapta incriminata2

Identificarea criminalistica este o notiune complexa.Ea nu se limiteaza la procedee tehnice de analiza,ci cuprinde si alte investigatii.

Identificarea criminalistica se realizeaza treptat,de la general la particular,individualizarea fiind scopul final al oricarei cercetari criminalistice.

Corespunzator acestei treceri gradate, procesul de identificare parcurge doua mari etape:determinarea apartenentei generice si identificarea individuala.3

Aceste etape sunt parti componente ale procesului unic de identificare criminalistica,prima constituind premisa logica a celei de-a doua.

Trasatura esentiala a procesului de identificare consta tocmai in unitatea si integritatea sa.

Insa apartenenta generica nu apare in toate cazurile ca o etapa distincta de lucru,fiind evidenta sau neridicand probleme speciale.De fapt,ea nu lipseste,ci este implicita,absorbita in faza a doua.

In literatura de specialitate se poarta discutii in legatura cu denumirea celor doua etape ale procesului de identificare criminalistica,controversele vizand insesi notiunile de identitate si identificare.

Determinarea apartenentei generice reprezinta prima etapa a identificarii criminalistice.In cazul unui rezultat pozitiv,adica atunci cand se constata ca obiectele comparate prezinta aceleasi caracteristici generale,se continua examinarea pana la determinarea identitatii.

Aceasta etapa poate sa nu mai fie “etapa”,ci unica operatie cand obiectele comparate se deosebesc,cand nu exista posibilitati de individualizare mai aprofundate sau cand stabilirea apartenentei generice constituie un scop autonom al examinarii criminalistice.

Practica judiciara si de expertiza contureaza diverse aspecte ale problemei determinarii apartenentei generice.

Pe de o parte,este vorba de apartenenta obiectului la un anume gen,pe de alta parte,de apartenenta mai multor obiecte la acelasi gen.

In primul caz, expertul trebuie sa nominalizeze genul (eventual cu subclasificarile sale),

In al doilea caz, expertul poate sa nu precizeze genul,constatand doar ca obiectele sunt de acelasi fel.

Trebuie observat ca notiunea de gen este conventionala,ea desemnand de obicei orice unitatesi subunitate taxonomica.de aceea, se impune folosirea unor notiuni cat mai determinate,in functie de natura obiectului si de posibilitatile de examinare.4

Caracteristicile de gen retinute ca baza de definire si triere trebuie sa fie specifice pentru clasa respectiva si totodata constante,in asa fel incat sa reprezinte un ansamblu irepetabil la un alt gen de obiecte.In acest sens criminalistica se preocupa de determinarea valorii identificatoare a caracteristicilor,ceea ce releva masura in care ar fi posibila repetarea acelorasi caracteristici la obiecte de gen diferit.

Legat de acest aspect calitativ apare si cel cantitativ,respectiv al suficientei caracteristicilor pentru definirea genului.Cu cat este mai ingusta grupa din care face parte obiectul,cu atat este mai mare probabilitatea identitatii.Pe de alta parte,cu cat numarul elementelor comune este mai mare si cu cat acestea sau o parte dintre ele sunt mai rare,cu atat se apropie mai mult identificarea generica de cea individuala.

Aceasta apropiere depinde si de nivelul de dezvoltare a stiintei si tehnicii,precum si de stadiul metodelor de examinare specific criminalistice la un moment dat.

O importanta aparte pentru stabilirea apartenentei generice o au deosebirile,eterogenitatea obiectelor si substantelor comparate.

Caracteristicile divergente contin informatii valoroase si diferentiaza obiectele,limitandu-se astfel grupa din care fac parte.

Prin evidentierea deosebirilor se creeaza noi categorii pe scara de la general la individual.

Prezenta unor deosebiri esentiale inseamna insasi negarea apartenentei generice,respectiv a identitatii.

Pentru a fi retinute drept criterii de diferentiere,deosebirile trebuie sa fie reale si nu create artificial prin jocul unor anumite imprejurari.

Identificarea individuala reprezinta etapa finala a identificarii criminalistice.Denumirea acestei etape astfel,are meritul de a defini exact scopul si sarcina identificarii criminalistice.Termenul folosit include notiunea de “individual”,esenta si calitate sine gua non a identificarii.

Lucrurilor si fiintelor le sunt proprii caracteristici care exista in mod obiectiv si care,in procesul actiunii lor ocazionate de savarsirea faptei panale,se reflecta sub forma unor imagini materiale.

In aceasta situatie, identificarea individuala apare ca un raport intre obiectul ce actioneaza si oglindirea sa.

Identificarea obiectului individual se intemeiaza pe complexul tuturor caracteristicilor care,luate separat,pot fi intalnite si la alte obiecte.Pe cale de consecinta,potrivit teoriei identificarii criminalistice,nu este suficienta acceptarea postulatului universalitatii individualului,ci se cere a fi demonstrata in fiecare caz.5 A individualiza un obiect concret-cel care a produs urmele incriminate-inseamna a gasi,a determina caracteristicile proprii prin care el difera de toate celelalte obiecte asemanatoare,caracteristici privite ca o totalitate identificatoare.

Problema individualizarii in expertiza judiciara nu se pune doar pe un plan general,ca fundament stiintific al posibilitatii teoretice de desprindere a unui exemplar singurar dintr-un grup de obiecte,ci implica intotdeauna un aspei sarcina identificarii criminalistice.Termenul folosit include notiunea de “individual”,esenta si calitate sine gua non a identificarii.

Lucrurilor si fiintelor le sunt proprii caracteristici care exista in mod obiectiv si care,in procesul actiunii lor ocazionate de savarsirea faptei panale,se reflecta sub forma unor imagini materiale.

In aceasta situatie, identificarea individuala apare ca un raport intre obiectul ce actioneaza si oglindirea sa.

Identificarea obiectului individual se intemeiaza pe complexul tuturor caracteristicilor care,luate separat,pot fi intalnite si la alte obiecte.Pe cale de consecinta,potrivit teoriei identificarii criminalistice,nu este suficienta acceptarea postulatului universalitatii individualului,ci se cere a fi demonstrata in fiecare caz.5 A individualiza un obiect concret-cel care a produs urmele incriminate-inseamna a gasi,a determina caracteristicile proprii prin care el difera de toate celelalte obiecte asemanatoare,caracteristici privite ca o totalitate identificatoare.

Problema individualizarii in expertiza judiciara nu se pune doar pe un plan general,ca fundament stiintific al posibilitatii teoretice de desprindere a unui exemplar singurar dintr-un grup de obiecte,ci implica intotdeauna un aspect practic,si anume stabilirea concreta a raportului de identitate.

Necesitatea individualizarii prealabile a urmelor si obiectelor este impusa de necesitatea obtinerii datelor,informatiilor ce urmeaza a fi comparate, realizandu-se in acest fel sarcina cercetarii de identificare:trecerea de la grupe mai largi de obiecte la grupe tot mai restranse,pana la descoperirea obiectului concret creator de urme.

Impedimentul major al individualizarii obiectului cautat,deci de identificat consta in limitarea informatiilor continute de imaginea sa reflectata.Acest impediment poate fi in parte complinit prin insumarea informatiilor rezultate din mai multe surse.

Stabilirea provenientei comune a mai multor reflectari,chiar incomplete, dar legate cauzal,sporeste considerabil posibilitatile de individualizare.

In acest sens,mentionam individualizarea dupa reflectari succesive, paralele si reciproce.

Individualizarea dupa reflectari succesive permite marirea volumului de informatii datorita multiplicarii numarului de reflectari produse de obiectul cautat.

Individualizarea dupa reflectari paralele are loc cand pe un singur obiect primitor(suport) sau imprimat mai multe componente ale aceluiasi obiect creator.

Individualizarea dupa reflectari reciproce se aplica in interactiunea obiectelor,fiecare dintre acestea capatand o dubla calitate:de obiect creator si de obiect primitor.

Fundamentul metodologic al individualizarii il constituie categoriile de necesitate si intamplare.

Necesitatea desemneaza insusirile si raporturile care au un temei intern,decurgand din esenta lucrurilor.

Intamplarea desemneaza insusiri si raporturi care au un temei extern.In identificarea criminalistica acestea sunt esentiale,uneori identificarea obiectului concret nefiind posibila fara elemente intamplatoare.

In cadrul legaturii necesitate-intamplare,chiar si caracteristicile generale pot capata o valoare indentificatoare.

In afara raportului de mai sus,exista si un alt tip de legatura care interesea-za individualizarea,si anume conditionarea reciproca a insusirilor si caracteristi- cilor.6

Asa sunt particularitatile interdependente ale structurii interne si externe ale obiectului sau ale caracteristicilor generale si speciale ale acestuia.

De exemplu,in domeniul deprinderilor de scriere se remarca o corelatie intre diversele variante de scris ale aceleiasi persoane(cursiv,cifric,cu majuscule etc.) sau intre text si semnatura.

La fel si in ceea ce priveste semnele grafice.Literele sunt alcatuite din combinarea unor elemente asemanatoare(ovale,bucle ,linii drepte, arcade, ghirlande etc.).Din aceasta cauza literele aceluiasi scris sunt executate partial similar,cum ar fi ovalul minusculelor c,a,d.g, depasanta inferioara a minusculelor f,g,j

Fiecare scris prezinta o stabilitate interna(elemente “fixe”prezente in diverse combinatii.),calitate extrem de importanta in expertizarea,de exemplu,a scrisurilor deghizate.

In conditii normale orice schimbare a formei unei litere ar trebui sa fie insotita de o schimbare corespunzatoare a literelor asemanatoare ca structura.. Or,in cazul modificarilor intentionate,scriptorul va ignora acest fenomen, deformand neuniform sau inlocuind numai unele litere,ceea ce va perturba conformatia interna a scrisului..

De aceea este de neconceput coexistenta intr-un scris normala unor deprinderi grafice net opuse,situatie care poate fi numai consecinta unei denaturari premeditate.

Deosebirile au un rol important si in etapa identificarii individuale.Intr-un sens,se poate spune ca diferentierea da orientarea generala in procesul de individualizare,respectiv de identificare,pentru ca,in fond,individualitatea reprezinta o delimitare a lucrurilor analoge prin deosebiri.

Pentru a un obiect sa poata fi individualizat pe aceasta cale,trebuie ca deosebirile fata de alte obiecte din aceeasi categorie sa indeplineasca un minimum de cerinte,si anume sa prezinte o stabilitate relativa si sa alcatuiasca o totalitate edificatoare.

Ca orice caracteristica,deosebirea este contradictorie.Pe de o parte, ea se manifesta ca un element opus generalului din care se detaseaza obiectul;pe de alta parte deosebirea constituie o caracteristica proprie a obiectului,gratie caruia il vom recunoaste din masa obiectelor similare.

1.2. Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa scrisul de mana

A identifica inseamna a discerne,a izola un obiect dintr-un ansamblu de obiecte prezumtiv creatoare de urme in conditiile savarsirii faptei penale.

Identificarea criminalistica este obiectiv posibila datorita individualitatii, stabilitatii relative si reflectivitatii lucrurilor si fiintelor.

In literatura de specialitate din tara noastra problematica complexa a fundamentului stiintific al identificarii persoanei dupa scris s-a aflat in preocuparea mai multor autori,insa dezvoltarea cea mai ampla si documentata a acesteia este facuta de dr.Lucian Ionescu in lucrarea sa”Expertiza criminalistica a scrisului”.

La baza executarii scrisului ce constituie o deprindere intelectuala,stau o serie de legaturi nervoase produse in cortex,legaturi asociate cu miscarile mainii care,transmise fiind la elementul scriptural,inscrie semnele grafice.

Principalele miscari de scriere se executa in plan vertical,constand in deplasarea instrumentului scriptural de sus in jos si de jos in sus(flexiunea si extensiunea),si in plan orizontal,de la stanga spre dreapta si invers(abductia si aductia).Prin combinarea acestor patru miscari de baza se realizeaza miscari mai

complicate,de rotatie,care,completate cu miscari cursive ,asigura avansarea scrisului pe suport.

Caracterul de deprindere al scrierii nu exclude insa elementul de constienta,care in etapa primelor activitati de scriere este deosebit de accentuat, pentru ca in timp sa se limiteze.

Fundamentul stiintific al identificarii persoanei dupa scris”rezida in facultatea scrisului de a fi individual.Individualitatea sa se exprima in particularitatile caracteristicilor de ansamblu si ale celor de detaliu(constructia semnelor grafice).

Este adevarat ca fiecare dintre aceste caracteristici,considerata izolat,poate fi intalnita in scrisurile mai multor persoane,dar combinatia lor este irepetabila , intocmai ca la impresiunile digitale.

Factorul principal care determina acesta proprietate,il constituie insusi modul de eleborare,extrem de complex,al scrierii..

Asa dupa cum rezulta din cele expuse,scrisul este direct influentat de particularitatile individuale ale tipului de activitate nervoasa proprie fiecarei persoane.

Cele trei proprietati fundamentale care caracterizeaza procesele nervoase forta,echilibrul si mobilitatea ,constituie factorul fundamental si de ordin intern al formarii deprinderii de scriere,insa la elaborarea scrisului si individualizarea acestuia isi aduc contributia si alti factori.

“Un rol important in aceasta privinta il joaca metoda de predare a scrisului precum si modelul caligrafic care a fost oferit elevului spre invatare. Individualizarea scrisului este foarte precoce si in acest stadiu se traduce prin modul diferit de trasare a semnelor grafice izolate.7

Din numeroase exercitii- in clasa si acasa,sub forma temelor-si odata cu legarea literelor si cu deprinderea mainii de a executa miscarile inscriptorii, ritmul scrierii incepe sa se accelereze. Semnele grafice nu mai sunt imitate ,ci memorate,iar materializarea lor in scris se indeparteaza tot mai mult de modelul initial.Pe masura insusirii deprinderilor grafotehnice,atentia elevului se deplaseaza spre continutul textului,apar noi forme de constructie a literelor,precum si diferite feluri de imbinare,cat mai comode de executat,in virtutea legii efortului minim.In concluzie,deprinderile grafice ale fiecarei persoane capata o individualitate bine exprimata.”

Identificarea persoanei dupa scris este posibila si gratie poroprietatii acestuia de a fi stabil.

Prin stabilitatea scrisului se intelege faptul ca odata instaurate grafismul unei persoane,caracteristicile generale si majoritatea formelor scripturale raman constante toata viata.

Explicatia stiintifica este de ordin fiziologic ,intrucat deprinderea cu succesiune stereotipizata a legaturilor temporare,constituie un sistem ireversibil,dirijat in sens unic.8

1.3.Factori care pot determina modificari ale scrisului format

Stabilitatea scrisului are insa un caracter relativ,in sesnsul ca din diferite motive scrisul unei persoane poate suferi,in timp,unele modificari care nu sunt insa de esenta a influenta posibilitatea identificarii sale ca scriptor.Aceste modificari nu trebuie confundate cu acea variabilitate a scrisului datorata capacitatii scripturale a unor persoane de a putea executa voit mai multe variante de scris.

Principalele modificari ale stabilitatii scrisului sunt:

– Modificari survenite in cursul evolutiei scrisului.Acestea apar pe fondul unui scris mai mult sau mai putin stabilizat si ele sunt mai lente si uneori neevidente.

Masura in care persoana practica in activitatea sa curenta deprinderea scrierii constituie un factor important in producerea acestor modificari. Astfel, necesitatea de a scrie cat mai mult intr-un timp cat mai scurt, executarea scrisului ca profesie sau,dimpotriva,lipsa oricarei preocupari de scris influenteaza in mod direct stabilitatea scrisului.de aceea se impune ,ca regula,in expertiza criminalistica a scrisului ca scriptele de comparatie sa fi fost executate in perioada cand a fost executat si scrisul in litigiu.

– Modificari datorate starii psihomatice a scriptorului. Orice afectare a starii fiziologice normale a persoanei,care vizeaza in special procesele nervoase complexe,precum si miscarile membrelor superioare,are influenta directa asupra scrisului executat in conditiile patologice respective.

Bolile acute,mai putin grave,nu antreneaza schimbari fundamentale ale scrisului;ele se reflecta mai mult in alura generala a scrisului,decat in structura literelor,astfel ca identificarea scriptorului este perfect posibila chiar pe baza unor scrisuri de comparatie realizate in conditii normale.

Modificarile generate de bolile cronice privesc siguranta trasaturilor (tremuraturi dese provenind dintr-o “balbaire”a mainii), directia randurilor, dimensiunea semnelor grafice,legaturile dintre acestea,imbacsire la scrisul cu cerneala,neglijarea punctuatiei etc.

Bolile mintale- cu si fara lezarea centrilor nervosi- afecteaza profund scrisul.Modificarile din aceasta categorie cunosc o mare varietate.

La diferitele afectiuni care genereaza modificari in scriere se poate asocia si batranetea.

In expertiza criminalistica a scrisului,modificarile datorate starii psiho-matice a scriptorului au o deosebita importanta: aceste modificari care sunt naturale,sincere,pot fi deosebite de cele produsr vu intentie in provesul contrafacerii unui scris,evitandu-se astfel erorile de apreciere in cadrul exemenului comparativ.9

Modificari rezultate din conducerea mainii de catre o alta persoana.

In anumite situatii in care scriptorul nu-si poate coordona personal miscarile in executarea scrierii,in practica se cunosc cazuri cand apeleaza la ajutorul unei alte persoane,lasandu-si mana condusa in scriere.

In raport cu maniera de colaborare,se disting doua situatii principale, cunoscute in literatura de specialitate sub denumirea de”mana inerta si”mana ajutata”.

Astfel,”mana inerta”se intalneste in cazurile de afectiuni foarte grave in care subiectul este in agonie sau se dovedeste a fi lipsit de orice forta,ori este o persoana sanatoasa,dar total analfabeta. In acestre conditii este firesc ca scrisul rezultat sa se asemenea cu scrisul obiesnuit al celui ce a jucat rolul de ghid.Pot surveni si unele influente ale mainii inerte,dar acestea sunt usoare si nu influenteaza prea mult caracteristicile grafice esentiale,scriptorul real pastrand destula autonomie in miscare.

“Mana ajutata” constituie o modalitate de cooperare intre o persoana bolnava ,inca in stare sa execute unele gesturi grafice,desi nu este suficient de sigura si o alta persoana care accepta sa o asiste.In cursul operatiei de scriere, unele gesturi ale celor doua maini concorda si,deci se aditioneaza,dar in mod inevitabil alte gesturi se contrazix,dezacordul manifestandu-se la trasaturile curbe si anume: trasaturile de legatura devin unghiulare,literele continand cercuri se largesc,iar literele curbe,complexe sunt tremurate si de dimensiune reduse.

Se mai cunoaste si asa numita “mana fortata”care ,spre deosebire de situatiile de mai sus ,ce presupuneau un acord al celui condus,implica o silire a acestuia sa scrie.Semnele fortarii desfasurata pe plan volitiv si fizic se vor materializa intr-un grafism extrem de discontinuu si de deformat,uneori chiar ilizibil.

– Modificari produse de starea de ebrietate. In asemenea stare miscarile nu mai sunt controlate,echilibrul si viteza de reactie sunt micsorate,toate acestea reflectandu-se perfect in miscarile mainii in procesul scrierii,producandu-se importante modificari fata de scrisul executat de aceeasi persoana in conditii normale.Cand gradul de ebrietate este mediu sau mare,modificarile caracteris-ticilor scrisului sunt deosebit de pronuntate,ducand la o veritabila descompunere a grafismului. Alterarea scrisului,in special sub forma tremuraturilor,se manifesta si in cazul otravirilor si altor intoxicari grave.

– Modificari cauzate de starea unor organe care participa la executarea scrisului. In aceasta categorie sunt incluse modificarile datorate starii anormale a mainii si ochilor.

Astfel,pierderea mainii drepte sau imposibilitatea absoluta de folosire a acesteia obliga scriptorul sa scrie cu mana stanga,in care caz nu se realizeaza un transfer mecanic al deprinderii de la o mana la alta,ceea ce determina serioase diferente ale scrisului fata de cel executat cu mana dreapta.

In ceea ce priveste pierderea vederii,aceasta nu duce si la pierderea deprinderilor grafice a persoanei are stie sa scrie.Ca aspect general,scrisul va prezenta acelesi caracteristici ca si mai inainte,dar va fi marcat de fenomenul de dezorganizare determinat de nesiguranta la care il obliga pe scriptor noile conditii de executare.Sunt caracteristice incetinirea si sovairea scrisului, coborarea acestuia,pierderea randurilor si suprapunerea lor,inegalitatea distantelor dintre randuri,cuvinte si litere,omisiuni de cuvinte,scriere in “alb”datorata continuarii scrisului dupa terminarea cernelii din instrumentul scriptural etc.

– Modificari determinate de cauze de moment. Aceste modificari sunt consecinta unor conditii de scriere foarte diferite care pot incomoda scriptorul, determinand devieri de la scrisul sau obisnuit.

In acest sens,suportul pe care se executa scrierea poate influenta si contribui la deformarea scrisului prin instabilitate,inaltime sau unchi necorespunzator ori suprafata zgrumturoasa.Pozitia de scriere poate determina si ea modificari ale scrisului, atragand dupa sine o diminuare a spontaneitatii sale.

Asemenea modificari sunt intalnite mai frecvent la scrisurile de evolutie inferioara,intrucat scriptorii in cauza intampina dificultati mai mari la executarea scrisului decat persoanele cu un scris superior.

Caracteristicile scrisului pot fi influentate,dar intr-o masura mult mai mica si de instrumentul scriptural folosit in executarea scrierii.

In literatura de specialitate,10 problema influentei instrumentului scriptural este apreciata diferit.Astfel,dupa unii autori,orice scriptor are doua grafisme,in functie de instrumentul de care s-a servit,iar datorita acestui fapt pentru identificarea autorului unui scris executat cu cerneala nu se pot accepta probe de comparatie scrise cu creionul si invers.Dupa alti autori,caracteristicile de forma cele mai semnificative ale unui scris executat cu creionul sunt in linii generale aceleasi ca si cele ale scrisului executat cu penita de catre aceeasi persoana,astfel incat cele doua scrisuri pot fi comparate. Intr-o alta opinie,se apreciaza ca daca anumite variatii ale scrisului depind de instrumentul utilizat,influenta exercitata de acesta rareori este importanta si depinde,inainte de toate,de persoana care scrie.

In practica laboratoarelor noastre,de regula,s-a confirmat posibilitatea compararii a doua scrisuri realizate cu instrumente diferite,identificandu-se autorul.

Se prefera insa sa se recurga,atunci cand este posibil,la exeminarea comparativa a scrisurilor executate cu instrumente similare.

CAPITOLUL II

CARACTERISTICILE GENERALE SI PARTICULARE ALE SCRISULUI DE MANA

2.1.Notiuni introductive

Scrisul este un proces dintre cele mai complexe,studiul sau competent necesitand corelarea eforturilor criminalistilor cu cele ale fiziologilor, lingvisti-lor,matematicienilor,informaticieni si a altor specialisti.

Scrierea este o deprindere care se formeaza in cursul dezvoltarii ontogenetice si care difera de la o persoana la alta.

Scrisul trebuie privit in stransa legatura cu gandirea,fiind un mijloc de fixare a acesteia cu ajutorul semnelor grafice.

Procesul scrierii reprezinta un complex de miscari la baza carora stau deprinderile(reflexe conditionate).

Scrierea este un act volitiv,constient care se formeaza incepand,de obicei, cu varsta scolara.Exercitiile repetate de scriere duc la formarea deprinderilor:

tehnice(tinerea instrumentului scriptural,asezarea hartiei,pozitia persoanei), grafice(reproducerea semnelor grafice si a combinatiilor acestora) si lingvistice (scrierea corecta a cuvintelor,constructia frazelor,stilul).1

La executarea scrisului iau parte trei categorii de factori:

a)factorii fiziologici si psihologici(legati de starea de functionare-normala sau anormala-a intregului organism ori de inteligenta,cultura,stare sufleteasca etc.;

b)factori mecanici(legati de tehnica si de uneltele de scris-suportul scrierii care poate fi hartie,lemn,zid s.a.,substanta folosita –cerneala,pasta,vopsea grafit-, instrumentul de scris –stilou,creion,cui,pensula etc;

c)factori diversi(toti celilalti factoricare au o importanta la fel de mare,precum: pozitia la scris,profesiunea,intensitatea luminii,starea vremii-ploaie,frig etc.)2

Din punct de vedere al executiei scrisul se imparte in trei mari categorii: scrisul natural,scrisul falsificat si scrisul deghizat.

Particularitatile anatomo-fiziologice si psihice ale omului,complexul de reflexe conditionate,stereotipul dinamic, determina individualitatea si stabilitatea relativa a scrierii.Sistemul deprinderilor de scriere,adica stereotipul dinamic este cel are se opune tendineti de imitare a scrisului sau a semnaturii altei persoane ori de deghizare a propriului grafism.

Stabilitatea stereotipului format- manifestata atat la grafismele efectuate la diferite intervale de timp,cat si la cele efectuate in conditii diferite- constituie esenta fenomenului fiziologic care asigura posibilitatea identificarii persoanei dupa scris.

Pentru a se ajunge la aceasta identificare trebuie analizate caracteristicile de identificare,impartite in doua mari categorii:generale si individuale.

Pentru evitarea oricaror confuzii,unii autori opteaza pentru termenul de caracteristica particulara.3

2.Dominantele grafice

Dominanatele grafice sunt constituite din acele particularitati specifice aspectului general al unui scris,formei acestuia.4 Pe baza lor este posibila clasificarea cu exactitate a unui anumit tip de scris.

Studierea caracteristicilor in criminalistica nu constituie un scop in sine,ci este destinata cunoasterii insusirilor obiectelor,avand ca finalitate identificarea lor.Caracteristicile unui grafism sunt in masura sa ajute la deductia deprinderilor de scriere ale executantului.

Caracteristicile generale constau in acele elemente care se intalnesc in scrisul mai multor persoane (dimensiunea, inclinatia, forma, continuitatea, apasarea etc.)

La abordarea caracteristicilor generale ale scrisului trebuie avuta in vedere urmatoarea tipologie: 5

caracteristici ale limbajului(extragrafice);

caracteristici ale configuratiei(modul de amplasare a textului);

caracteristici ale formei(aspectul general al scisului);

caracteristici ale miscarii.

Caracteristicile limbajului folosit.

Particularitatile exprimarii in scris sau caracteristicile continutului spiritual al textului,denumite in literatura de specialitate si “caracteristici ale scrierii”sunt elemente care nu fac parte efectiv din categoria elementelor grafice de identifi-care,fiind de natura extragrafica.Ele sunt incluse,totusi,in aceasta categorie intrucat servesc efectiv la individualizarea persoanei scriptorului , si , mai ales,la restrangerea cercului persoanelor suspecte(de exemplu,in cazurile relativ frecvente ale scrisorilor anonime cu continut calomnios)6

Determinarea acestor caracteristici sui-generis de identificare,necesita examinarea continutului inscrisului,urmarindu-se vocabularul folosit de autor, modul in care acesta respecta regulile de ortografie si de punctuatie.

Principalele date ce se pot desprinde dintr-o asemenea analiza privesc,de regula,nivelul generalde cultura al persoanei,profesia care marcheaza serios modul de exprimare prin folosirea unei terminologii de specialitate,varsta si eventual sexul,unele caracteristici ale personalitatii sale,ca si posibile dizarmonii psihice.7

Nivelul general de cultura a unei persoane poate fi:scazut,mijlociu si inalt.

In prima categorie intalnim greseli generale de ortografie,in a doua folorirea incorecta a unor cuvinte,terminatia gresita a verbelor si substantivelor, in a treia categorie se intalnesc greseli facute din fuga creionului si uneori scrierea gresita a unor cuvinte straine rare.8

Cunostintele intr-o anumita specialitate vor fi estimate pe baza diferitilor termeni folositi de scriptor.

O alta caracteristica ce defineste limbajul o constituie stilul expunerii,prin care se intelege felul compunerii,al redactarii si al legaturilor logice ce stau la baza constructiei textului.se remarca faptul ca stilul de expunere poate prezenta o paleta foarte variata chiar si la aceeasi persoana.

De asemenea,la caracterizarea stilului se poate adopta si urmatoarea clasificare dihotonica:stil clar si stil confuz.

Este lesne de inteles legatura ce exista intre nivelul general de cultura,pe de o parte si stilul folosit,precum si posibilitatile de a adopta mai multe stiluri de exprimare,pe de alta parte.

Vocabularul folosit de scriptor constituie o alta caracteristica de gen ce poate fi apreciata integral doar la textele de mare amploare.

In evaluarea acestor caracteristici vor fi avute in vedere atat partea activa (fondul lexical uzual),cat si partea pasiva(respectiv cuvinte perimate, arhaisme, expresii vulgare sau de jargon).De asemenea,se va acorda atentie si eventualelor expresii dialectice sau expresiilor profesionale tipice,putin frecvente.9

Ortografia scrisului,indiciu pretios in descoperirea autorului,constituie un alt aspect ce trebuie avut in vedere la cercetarea acestui grup de caracteristici.

Examinarea acestor caracteristici presupune o cunoastere perfecta de catre expertii grafici a aspectelor evolutive a normelor ortografice.De pilda,folosirea in textul incriminat a unor forme de scriere scoasa din uz constituie o caracteristica ce poate indica o anumita varsta a scriptorului.

Studierea tuturor aspectelor legate de caracteristicile limbajului demonstreaza interdependenta lor stransa,o anumita coerenta logica a acestora in cazul scrisurilor executate in conditii normale.

Lipsa unei asemenea coerente sau orice “paradoxuri”pe care o astfel de si-tuatie le pune in evidenta sunt rezultatul unor anomalii intervenite in executarea scrisului,datorate fie intentiei scriptorului,fie anumitor stari patologice.10

Caracteristicile topografice ale scrisului.

Aceste caracteristici se refera la amplasarea textului scris pe foaia de hartie si sunt urmatoarele: deprinderea de a lasa margini in stanga si in dreapata textului,marimea si numarul alineatelor,marimea intervalelor dintre randuri si intre cuvinte,amplasarea titlurilor,a semnaturii si a datei,pozitia randurilor in raprot cu marginea de sus a colii de hartie,forma liniei randurilor,linia de baza a randurilor.

Margininile pot fi lasate pe amandoua laturile textului sau numai pe una dintre ele.Ele pot fi egale sau diferite ca marime.Marimea marginilor se imparte in trei categorii:redusa(pana la 1 cm),mijlocie(pana la 3 cm) si mare(peste 3 cm).

In ceea ce priveste forma marginilor acestea pot fi:drepte,inclinate spre stanga sau spre dreapta(regresiv sau progresiv), frante, sinuase, concave, converse etc.

Marimea alineatelor,care este o retragere a textului pentru a indica o noua fraza poate fi: mare,mijlocie sau mica.De asemenea,intereseaza si frecventa acestor alineate.

Intervalul dintre randuri si dintre cuvinte,element specific pentru modul de spatiere a scrisului care se interfereaza cu alte caractere generale ale scrisului, se apreciaza ,de asemenea,ca mare,mijlociu si mic.11

Intervalul dintre randuri este socotit mare daca depaseste inaltimea dubla a marimii medii a literelor si mic daca este egal cu numai cu putin mai mult decat inaltimea medie a literelor.

Marimea intervalelor dintre cuvinte se determina in raport cu latimea literelor.

Intervalul este considerat mic daca nu depaseste latimea medie a literelor, mijlociu daca marimea lui este egala cu latimea a doua litere si mare daca depaseste acest interval.12

Amplasarea titlurilor,a semnaturi si a datei se poate face:la dreapta,la stanga sau in centrul colii de hartie pe care s-a scris.Semnatura poate fi amplasata imediat pe ultimul rand al textului sau la oarecare distanta.

Datarea scrisului se poate face inainte de text sau la sfarsitul lui,intr-un anumit raport de pozitia fata de semnatura.

Directia randurilor este o trasatura determinata de particularitatile psiho- fiziologice ale persoanei si de conditile concrete,obiective si subiective,in care sunt scrise.1 Pozitia randurilor fata de marginea de sus a colii de hartie poate fi orizontala,ascendenta sau descendenta.

Forma liniei randurilor poate fi: dreapta,convexa,concava sau sinuasa.

Aceasta apreciere se face cu ajutorul unei linii drepte imaginare.

Forma liniei de baza a randurilor este determinata de pozitia reciproca a literelor si de ritmul de deplasare a podului palmei. La textele scrise pe hartie liniata se poate lua in consideratie si asezarea randului in text in raport cu liniatura hartiei.Linia randului in raport cu liniatura hartiei poate fi:coincidenta,ridicata sau subplanata.13

La caracterizarea din punct de vedere topografic a unui text va fi avuta in vedere si asezarea topografica a semnelor accesorii.Sunt de retinut la acest grup de caracteristici urmatoarele aspecte:pozitia si modul de scris a datei,pozitia semnaturii,pozitia si forma semnului de paginare,pozitia titlului si modul de amplasare a adresei,pozitia si forma semnului de trecere de pe o pagina pe cealalta,modul de despartire a cuvintelor in silabe.

Uneori caracteristicile topografice susmentionate pot face posibila o caracterizare de ansamblu a scrisului,ca ordonat sau dezordonat.

Scrisul este ordonat atunci cand in redactarea textului scriptorul a fost preocupat de oranduirea diferitelor caracteristici grafice:alineate,margini,spatii intre randuri,directia acestora,mod de asezare a datei si titlului. Scrisul dezordonat se caracterizeaza prin lipsa oricarei preocupari de oranduire a caracteristicilor mentionate.In legatura cu aceste caracteristici,precizam ca ele nu constituie o categorie absolut distincta de insusiri specifice,extragrafice ale scrisului,multi autori incluzandu-le in categoria caracteristicilor generale.14

Caracteristici ale formei.

Forma scrisului se caracterizeaza prin gradul de automatizare a miscarilor.

Principalele caracteristici de referinta avute in vedere la examinarea formei sunt: gradul de evolutie,arcuirea,simplitatea,naturaletea,claritatea si forma ductelor.

Gradul de evolutie a scrisului reprezinta nivelul de insusire a tehnicii scri-erii si releva masura in care o persoana si-a insusit deprinderea de a scrie, carac-terizata de capacitatea de a scris in ritm rapid,prin miscari coordonate si stabile.

Scrisurile mediocre se inscriu intre caracteristicile proprii scrisurilor slab evoluate si evoluate, prezentand o paleta foarte larga.

Scrisurile evoluate se caracterizeaza printr-un grad mare de automatizare, coordonare si un ritm rapid.

Prin considerarea arcuirii,respectiv formei si plasamentului componen-telor curbei(concave sau convexe) ale literelor si traseelor de legatura,in raport cu limitele superioara si inferioara,se retine urmatoarea clasificare: scris arcadiform, scris unghiular,scris semiunghiular,scris ghirlandiform,scris rotunjit si scris mixt.

La scrisul arcadat(arcadiform)predomina forma de arcada a traiectoriilor superioare ale literelor “m” si “n” si a trasaturilor de legare.

Scrisul unghiular are partea superioara a gramelor minusculelor nazale executata in forma unor trasaturi unghiulare,forma care predomina limitanta inferioara si finalul anumitor litere.

Scrisul semiunghiular are partea superioara a gramelor minusculelor nazale sub forma unei trasaturi foarte usor rotunjite,situata intre trasaturile unghiulare si arcadiene.

La scisul ghirlandat,toate trasaturile inferioare ca si cele de unire sunt concave,minusculele”m,”n”,”v” si chiar “a”sau”d” capatand forma lui”u”.

Scrisul rotunjit este marcat de forma circulara a ovalelor.

In cazul scrisului mixt,gramele minusculelor nazale si traseele de legatura dintre litere sunt executate variat(arcada-semiunghi,arcada-ghirlanda,ghirlanda-semiunghi).

Gradul de simplitate a scrisului cursiv constituie o alta caracteristica generala.In acest sens se disting:

scrisurile simple,care sunt destul de aproape de modelul caligrafic,fiind lipsite de executia unor alte trasaturi.Aceste scrisuri ,de regula ,sunt impersonale.

scrisurile simplificate,in executarea carora multe dintre trasaturile modelului caligrafic dispar,aparand in locul semnelor grafice unele trasaturi sub forma de simboluri,ca urmare a simplificarilor facute;

scrisurile complicate,in executarea carora apar unele trasaturi suplimentare sub forma de ornamente;

Din punctul de vedere al naturaletei,in practica expertizei scrisului se intalnesc:

scrisuri naturale(spontane),care se caracterizeaza prin trasaturi degajate,siguranta in executarea miscarilor si spontaneitate;

scrisuri deghizate(artificiale),ce se caracterizeaza prin forma instabila a dimensiunii, inclinatiei, vitezei, presiunii si continuitatii, pe langa dominantele grafice generale fiind vizibile si unele modificari ale caracteristicilor individuale.

Claritatea constituie o alta caracteristica a formei unui scris.la aprecierea claritatii se are in vedere tot o clasificare dihotomica:scrisul citet(lizibil) este acela in care textul(in special cuvintele tehnice,neologismele,numele proprii)

poate fi citit in conditii bune; scrisul necitet(ilizibil)se descifreaza foarte greu,lectorul trebuind sa aprecieze in context ce anume a dorit scriptorul sa comunice.Aspectul ilizibil poate fi datorat tendintei de simplificare,agrafiei partiale,ca si nivelului redus de evolutie.

Scrisul cu ducte ascutite se caracterizeaza prin finale prelungite si subtiate progresiv spre dreapta,aspect ce se intalneste si la barele depasantelor minusculelor “t”.

Scrisul cu ducte maciucate prezinta finalele ingrosate.Acelasi aspect il au si bratele depasantelor”t’,precum si unele semne discritice.

Scrisul cu ducte fusiforme are trasaturile descendente ingrosate.

Scrisul cu ducte cilindrice acre atat ductele ascendente,cat si cele descendente executate uniform.

Caracteristici ale miscarii.

In grupul elementelor caracteristice miscarii se incadreaza: dimensiunea, presiunea,directia,viteza si continuitatea scrisului.15

Dimensiunea scrisului se determina dupa marimea medie a minusculelor nedepasante in functie de inaltimea si latimea ovalelor.

La examinarea scrisului din punctul de vedere al dimensiunii se iau in calcul proportionalitatea dintre minuscule si depasante,raportul dintre minuscule si majuscule precum si proportionalitatea dintre inaltimea literelor ce compun un cuvant. In descrierea inaltimii literelor(dimensiunea relativa)s-a adoptat in practica o clasificare tripartita a scrisului:mic ,mijlociu si mare.

Inaltimea minusculelor nedepasante este la scrisul mic sub 2 mm,la scrisul mijlociu intre 2 si 4 mm,iar la scrisul mare peste 4 mm.16

Dupa raportul dintre inaltimea si latimea literelor minuscule(dimensiunea absoluta),in special ale celor cu ovale”a” si “o” se pot intalni urmatoarele specii grafice: scrisul patrat si scrisul dreptunghiular(inalt si latit).Scrisul drept-unghiular(inalt) are inaltimea literelor minuscule mai mare decat latimea lor.

O caracteristica care se ia in discutie la aprecierea dimensiunii scrisului este continuitatea acesteia.Scrisul egal se caracterizeaza prin constanta inaltimii literelor spre finalul cuvantului.Scrisul gladiolat prezinta o micsorare treptata a inaltimii literelor spre finalul cuvantului.Scrisul filiform se evidentiaza prin faptul ca inaltimea literelor din interiorul cuvantului capata aspectul unui fir usor ondulat.

La caracterizarea dimensiunii scrisului sunt avute in vedere si depa-santele,atat cele superioare, cat si cele inferioare.depasantele superioare pot fi:normale,suprainaltate sau subinaltate,,iar cele inferioare:normale,prelungite sau prescurtate.

Scrisul cu depasante superioare normale(conforme modelului caligrafic) are inaltimea acestora egala cu aproximativ de doua ori si jumatate inaltimea literei nedepasante.

Scrisul cu depasante superioare suprainaltate are inaltimea acestora mai mare decat depasantele superioare normale,iar cel cu depasantele subinaltate,mai mica decat ele.

Scrisul cu depasante inferioare normale are lungimea acestora egala cu aproximativ de doua ori si jumatate lungimea literei nedepasante.

Scrisul cu depasante inferioare prelungite are lungimea acestora mai mare decat la cel cu depasante inferioare normale,iar la scrisul cu depasante inferioare prescurtate,lungimea lor este mai mica.

Raportul dintre majuscule si minuscule poate fi normal,inferior si superior si se apreciaza asemanator cu depasantele.

Prin aprecierea largimii scrisului,respectiv a latimii literelor si a marimii intervalului dintre acestea,scrisul poate fi:dilatat,strans si cu spatii normale.

Scrisul dilatat se caracterizeaza prin litere latite exagerat si prin intervalul dintre ele care este mai mare decat o jumatate de corp de litera(minuscula nedepasanta).

Scrisul strans se caracterizeaza prin intervale foarte mici intre litere, acestea fiind plasate la distante mai mici de o jumatate de corp de litera.

In cazul scrisului cu spatii normale,distanta dintre litere este aproximativ egala cu jumatate din latimea normala a unei minuscule nedepasante.

La caracterizarea dimensiunilor scrisului va fi avuta in vedere si amplitu-dinea diferitelor trasaturi grafice,in general a miscarii,dupa care pot fi:scrisuri amplificate,sobre si normale.

Scrisurile amplificate se caracterizeaza prin cresterea dimensiunii relative,precum si prin miscari foarte largi ale mainii,exprimate in linii de barare si trasaturi finale prelungite,precum si prin supradimensionarea si distantarea semnelor discritice si sedilelor.

Scrisul sobru este acela care nu are trasaturi in plus fata de modelul impus de normele caligrafice, semnele de punctuatie fiind amplasate corect,viteza redusa si trasaturile stapanite.

Scrisul normal este redat prin miscari controlate,retinute,liniile de barare si trasaturile finale avand dimensiuni normale.

Caracterizarea unui scris din punctul de vedere al presiunii se face prin considerarea urmatoarelor aspecte:apasarea,constanta apasarii,grosimea ductelor

In ceea ce priveste apasarea se foloseste urmatoarea clasificare: scrisul apasat,scrisul cu presiune moderata si scrisul cu presiune eterata.

Scrisul apasat se caracterizeaza prin formarea de catre instrumentul de scriere a unui sant in masa hartiei.In caz ca postamentul pe care se scrie nu este

prea rigid,pe versoul hartiei apar in relief trasaturile lasate de instrumentul scriptural.

Scrisul executat cu presiune moderata se remarca prin formarea unui sant pe avers sau prin relieful de pe reversul hartiei mai putin pronuntat.

Scrisul cu presiune eterata se prezinta prin trasaturi foarte slab imprimate,santul de pe avers nefiind observabil.

Din punctul de vedere al constantei presiunea poate fi uniforma si neuniforma.

Scrisul cu presiune uniforma are caracteristic faptul ca atat trasaturile ascendente,cat si cele descendente au aceeasi grosime.

Scrisul cu presiune neuniforma este realizat printr-o apasare alternativa,de regula traseele ascendente fiind mai subtiri decat cele descendente.

Dupa grosimea ductelor, scrisul se poate clasifica in:scris cu ducte subtiri,scris cu ducte groase si scris cu ducte normale.

Un alt aspect ce poate fi abordat in legatura cu presiunea scrisului este limpezimea acestuia.Dupa limpezimea scrisului acesta poate fi: limpede, imbacsit si retusat.

Scrisul limpede are spatiul din interiorul buclelor,laturile si dedublarilor curat,neumplut cu substanta de scris.

Scrisul imbacsit are buclele,laturile si dedublarile umplute cu substanta de scris.Pentru a atribui scrisului aceasta caracteristica este suficient ca numai o parte dintre laturi,bucle si dedublari sa fie unplute cu substanta de scris.

Scrisul retusat are caracteristic faptul ca traseul initial este acoperit cu alte trasaturi,in scopul de a se obtine unele parti din litera mai ingrosate ori pentru a nu se putea delimita conturul traseului initial in cazul modificarii.

La examinarea directiei scrisului sunt avute in vedere urmatoarele aspecte:inclinatia scrisului,constanta inclinatiei si orientarea trasaturilor finale.

Inclinatia scrisului este determinata de orientarea axei longitudinale a literelor in raport cu linia de baza.In functie de acest element se pot intalni patru variante ale scrisului: inclinat spre dreapta,rasturnat(inclinat spre stanga),vertical si cu inclinatie variata(in evantai).

Scrisul cu inclinatie normala(spre dreapta)are axele longitudinale inclinate spre dreapta sub un unghi ce variaza de la 45-90 grade.

Scrisul rasturnat se caracterizeaza prin inclinarea axelor longitudinale ale literelor spre stanga fata de linia de baza.Unghiul format nu este de obicei mai mic de 60 de grade.

Scrisul vertical are axele literelor aproape perpendiculare pe linia de baza 85-95 grade.

Scrisul in evantai prezinta atat litere rasturnate,cat si litere care au axa verticala sau inclinata normal in cadrul aceluiasi cuvant. Aceasta caracteristica este rar intalnita,astfel incat la scrisurile naturale(spontane)ea are o valoare de identificare mare.

Din punctul de vedere al constantei inclinatiei scrisul poate fi:izoclin si heteroclin. Scrisul izoclin are inclinatia uniforma la tot textul.

Scrisul heteroclin are inclinatia inconstanta,literele fiind cand orientate spre dreapta,cand verticale sau rasturnate.Inconstanta inclinatiei se poate mani- festa fie in cadrul aceluiasi cuvant,fie pe grupe de cuvinte sau randuri.Acest scris este similar celui in evantai.

Dupa sensul de orientare a trasaturilor finale,scrisurile sunt progresive sau regresive.

Scrisul progresiv are trasaturile finale si barele orientate spre dreapta, ascendent sau descendent.

Scrisul regresiv are finalele orientate spre stanga.

In abordarea vitezei scrisului trebuie avut in vedere faptul ca imaginea sa grafica nu poate fi considerata in afara timpului,ci in cadrul acestuia.Viteza scrisului este determinata de ritmul miscarii grafice si se stabileste prin masurarea deplasarii mainii in unitati de timp.Aceasta determinare nu este posibila in practica expertizei pentru scrisurile in litigiu,ci doar pentru scrisurile de comparatie executate la cererea organului judiciar.

O scriere rapida se exprima grafic prin urmatoarele elemente:

accentuarea directiei progresive a finalelor;

inclinarea mai mare spre dreapta;

prelungirea depasantelor superioare spre dreapta;

barele literei”t” sunt mai subtiri si prelungite sau asezate la dreapta depasantelor,iar uneori se unesc cu litera sau cuvantul urmator;

semnele diacritice sunt amplificate si plasate spre dreapta mai sus decat pozitia normala sau unite cu incipienta literelor urmatoare;

ductele sunt ghirlandiforme;

distanta dintre semnele grafice este mare;

marginea din stanga este mare;

scrisul are aspect filiform;

gradul de legatura este crescut,multe legaturi sunt extracaligrafice;

constructia semnelor grafice este simplificata;

literele,mai ales cele de la sfarsitul cuvintelor sunt executate cu neatentie;

linia de baza este ascendenta;

scrisul este gladiolat

Principalele trasaturi grafice ale unei scrieri lente sunt:

ductele unghiulare sau arcadiforme;

schimbare frecventa de directie;

inclinare aproape invariabila,mai mult spre dreapta;

scriere ingrijita,complicata;

orientarea regresiva a finalelor si inclinatia spre stanga;

gradul de legatura mai redus;

semne diacritice dimensionate si plasate normal.

Scrierea rapida si scrierea lenta sunt considerate ca doua extreme,intre ele existand multe nuante ale scrierii moderate,la care aspectele descrise se intrepatrund.La caracterizarea vitezei scrisului mai poate fi avuta in vedere si siguranta executiei,iar din acest punct de vedere scrisurile sunt precise,imprecise si studiate.Scrisul precis are toate trasaturile executate cu siguranta,fara ezitari.

Scrisul imprecis are traseul plin de intreruperi(ezitari),literele sunt cons-truite cu multa greutate,iar desenarea acestora se face incomplet sau incorect..Scrisul studiat are trasaturile executate cu multa regularitate,chiar si atunci cand viteza este mare.Acest tip de scris se intalneste mai ales pe diverse cereri, memorii etc.

Rezumand descrierea aspectelor legate de viteza scrisului se poate constata ca determinarea acesteia are un grad mare de relativitate si se intemeiaza pe aprecierea si corelarea altor caracteristici.de aceea,viteza sau ritmul scrierii este considerata ca o caracteristica calitativa,in stransa legatura cu gradul de evolutie,precum si cu caracteristicile care pot servi ca indicii in aprecierea varstei si sexului scriptorului.17

Continuitatea scrisului consta in gradul de legare al semnelor grafice componente,in coeziunea acestora.Dupa frecventa legaturii dintre litere,scrisul poate fi:legat(continuu),grupat si tocat.

La scrisul legat(cu continuitate mare) de obicei toate literele unui cuvant sunt redate fara intreruperea miscarii.Scrisul se considera ca avand continuitate mare si atunci cand grupele de litere ce au coeziunea nealterata sunt de 5-6.In aprecierea coeziunii se excepteaza intreruperile determinate de executarea unor componente auxiliare ale literelor(semne diacritice,sedile,bare).

Scrisul grupat(cu continuitate medie)are literele legate in grupe de cate 3-4.

In cadrul scrisului tocat(cu continuitate redusa),fiecare litera din cadrul cuvantului este redata prin miscare distincta.este inclus in aceeasi specie si scrisul in care se gasesc uneori grupuri formate din cate doua litere legate.

Un alt aspect care pune in evidenta gradul de coeziune a scrisului, conti-nuitatea miscarii grafice,il constituie inchiderea ovalelor.Dupa acest criteriu de referinta se pot intalni urmatoarele specii grafice: scrisul cu ovale inchise,scrisul cu ovale deschise si scrisul lacatuit.

La scrisul cu ovale inchise punctele de atac si finale ale minusculelor a,o,d,g si q se suprapun.

In cazul scrisului cu ovale deschise(crenelat),intre punctele de atc si finale ale minusculelor respective exista un mic spatiu.Se mentioneaza aspectul ca sunt considerate deschise si ovalele sinistrogire interne sau externe,daca punctul final nu face jonctiune cu cel de atac,ci trece pe langa acesta la o mica distanta.

Scrisul lacatuit are ovalele inchise prin mici bucle sau executate dublu pe o anumita portiune.De regula,asa numita lacatuire este plasata in partea mediana sau inferioara a ovalului.Se mentioneaza,de asemenea,faptul ca aspectul inchis al ovalului, crenelarea si lacatuirea pot fi intalnite alternativ la scrisul aceleiasi persoane.

In evaluarea caracteristicilor generale ale unui scris se are in vedere interdependenta care exista intre diferitele specii grafice,faptul ca nu totdeauna se poate opera o separare categorica intre acestea.de aceea enumerarea speciilor grafice are,ca orice clasificare,si un scop metodologic.

Modalitatea concreta de considerare a ansamblului caracteristicilor generale in practica expertizei de identificarea scriptorului tine de metodologia de efectuare a acesteia.de asemenea,trebuie precizat ca nu la toate textele in litigiu poate fi recompus tabloul intreg al caracteristicilor.de exemplu,la scrisul depus pentru completarea unor formulare nu pot fi luate in considerare caracteristicile limbajului,intrucat in aceste situatii continutul este predominant si in consecinta scriptorul nu are libertatea de a-si alege termenii.in aceleasi situatii,caracteristicile topografice nu sunt decat partial exprimate.Tododata,in cazul textelor scurte,formate din cateva cuvinte sau propozitii,caracteristicile limbajului si cele topografice nu pot fi puse in evidenta.

2.3. Elemente individuale de identificare ale scrisului de mana.

Caracteristicile particulare ale scrisului sunt deprinderi proprii unei anu-mite persoane manifestate in construirea semnelor grafice,considerate separat sau grupate.

Trecand la determinarea caracteristicilor individuale,expertul parcurge o etapa importanta in munca de identificare a persoanei dupa scris.In aceasta etapa,sfera persoanelor banuite este si mai rastransa,pana la identificarea persoa-nei care a intocmit inscrisul.In categoria caracteristicilor individuale,lucrarile de specialitate descriu foarte multe asemenea trasaturi,cele mai cunoscute dintre ele referindu-se la constructia semnelor grafice,numarul elementelor componente din care este alcatuit fiecare semn grafic etc.18

Practica expertizei de identificare a scriptorului invedereaza faptul ca in procesul examinarii trebuie avute in vedere urmatoarele caracteristici indi-viduale ale scrisului:

Constructia semnelor grafice.

– aceasta este apreciata de practicieni ca fiind una dintre caracteristicile individuale cele mai complexe si relevatoare pentru identificare.Pentru descrierea acestei trasaturi,expertul are in vedere modul de realizare a fiecarei litere sau cifre din textul scris.

Prin constructia literala sau cifrica se intelege arhitectonica acestor semne grafice,forma si modelul utilizate,respectiv ceea ce expertii grafici denumesc grafotehnica semnului grafic.19

In examinarea semnelor grafice si in aprecierea a ceea ce ele au intr-adevar caracteristicdin punctul de vedere al grafotehnicii se ia ca punct de reper modelul caligrafic,retinandu-se indeosebi abaterile de la acesta.

Trebuie avut in vedere faptul ca de multe ori, la scrisul aceleiasi persoane,respectarea modelului caligrafic alterneaza cu abateri de la acesta, dupa cum cele din urma pot prezenta mai multe variante relative la acelasi semn grafic,caz in care avem de a face cu asa-numitul polimorfism grafic.

Examinarea temeinica a constructiei literelor permite preantampinarea greselilor de apreciere datorate unor asemanari accidentale ale desenului.20

Un alt aspect ce trebuie avut in vedere la aprecierea constructieisemnelor grafice il constituie caracterul evolutiv al normelor caligrafice,

De o mare utilitate in aprecierea valorii de identificare a unor asa-zise abateri de la modelul caligrafic sunt intocmirea,pe baza experientei,a unui catalog cu aspectele constructive ale literelor cel mai putin frecvente,precum si schimbul de experienta intre experti.

Este recomandabil ca la examinarea morfologiei semnelor grafice sa fie confruntate litere care ocupa pozitii similare in cadrul cuvintelor.

Numarul elementelor constructive,

– din care este format un semn grafice reprezinta mai degraba o problema de continuitate a trasaturilor decat de deter- minare cantitativa si se apreciaza dupa schimbarile de directie ale miscarii prin unghiuri si dupa intreruperi.

Trasaturile grafice pot fi executate fie separat,prin ridicarea instrumen-tului scriptural,fie in mod continuu,fara intrerupere,departajarea lor fiind punctul de schimbare a directiei miscarii.

Determinarea precisa a numarului de trasaturi,a succesiunii lor,precum si a intreruperilor constituie o cerinta fundamentala a expertizei scrisului cursiv, intrucat acestea sunt foarte valoroase la identificarea scriptorului. De regula,ele scapa de sub controlul celor care incearca sa imite un alt scris sau sa si-l deghizeze pe cel propriu.

Unele caracteristici au o valoare de identificare sporita si datorita frecventei lor scazute.de exemplu,redarea unei grame suplimentare la minusculele nazale.21

c) Forma elementelor constructive(componente),

– contribuie in mod substantial la caracterizarea individualitatii unor constructii grafice.Indiferent daca scriptorul a ridicat o data sau de mai multe ori,sau niciodata instrumentul de scris de pe hartie,expertul va trece la studierea detaliilor fiecarui semn grafic, a fiecarui element component.Sub acest aspect,expertul va descrie trasaturi drepte,circulare,unghiulare,concave,ondulate etc.,trasaturi care pot fi diferite la aceeasi litera intalnita in acelasi cuvant,cum ar fi litera a in cuvantul”alandala”.

In acest exemplu,literele a din interiorul cuvantului au o anumita constructie,diferita de cele de la inceput si sfarsit.

La caracterizarea formei elementelor constructive se noteaza faptul ca unele dintre acestea,in special ovalele si buclele,imbraca in practica aspecte morfologice destul de curioase,care contribuie in mare masura la individualizarea scrisului.

Directia miscarilor de executie a elementelor constructive,

– este o caracteristica deosebit de relevanta pentru identificarea grafica,in special atunci cand se pune problema diferentierii a doua scrisuri.22 Complexitatea miscarii de redare a constructiilor grafice implica o multitidine de directii in cazul aceluiasi semn.Miscarile circulare pot fi sinistrogire sau dextrogire,iar cele rectilinii sau oblice au directii ascendente ori descendente.Trasaturile orizontale pot fi directionate spre dreapta sau spre stanga..Miscarile instrumentului de scris pot fi foarte diferite pentru constructia aceleiasi litere,chiar in cadrul aceluiasi cuvant.Totul depinde de deprinderile pe care si le-a format scriptorul intr-o perioada mai indelungata de timp.

e) Modul de incepere a semnelor grafice,

– constituie o alta caracteristica individuala care evidentiaza pozitia punctului de atac si procedeul folosit.La aprecierea pozitiei punctului de atac se au in vedere amplasarea acestuia fata de linia de baza a scrisului si distanta pana la centrul conventional al literei.De asemenea,se analizeaza si amplasarea fata de aceleasi puncte de reper a trasaturii nefunctionale care constituie linia de atac a literei,atunci cand aceasta este redata.

In ceea ce priveste procedeul de incepere a semnului grafic,exista doua situatii:

– atacarea literei printr-o trasatura nefunctionala(linie de atac), mentionata de normele calegrafice. Ea precede literea propriu-zisa si poate avea forme variate (dreapta, oblica, concava, convexa, ondulata, in trena etc.).Deoarece este nefunctionala nu se considera grama.;

– redarea directa a traseului literei,renuntandu-se la trasatura preliminara.

f) Modul de finalizare a semnelor grafic

– este o caracteristica la fel de importanta ca si modul de incepere.Valoarea de identificare deriva din faptul ca ea constituie elementul cel mai dinamic al scrisului cursiv,intrucat ritmul de scriere se accentueaza,de obicei,fie si numai in cadrul unui singur cuvant,atingand maximum de intensitate in ultima parte.

Elementele particulare ale modului de finalizare sunt date de forma si sensul de dirijare ale terminatiilor,astfel:

la scrisurile mai retinute,terminatiile vor fi mai scurte,avand tendinta de amputare sau de a se prezenta sub forma de croset,care poate fi rotunjit sau unghiular;

la scrisurile dinamogene,terminatiile vor fi trasate in mod energic, divizate orizontal,in jos sau in sus(drept sau oblic).

g) Legarea semnelor grafice si a elementelor acestora,

– se limiteaza la aria constructiei grafice ,adica la modul de legare a elementelor grafice componente ale unei litere,precum si a literelor alaturate.

La aceasta caracteristica a scrisului cursiv se pot examina in mod comparativ o serie de elemente ,ca:modul de legare si forma trasaturilor de unire,care pot avea configuratii: drepte,unghiulare,arcade ghirlande si bucle. De semenea,se vor analiza spatiul afectat intreruperii,precum si faptul daca intreru-perea se repeta pe tot parcursul scrisului.

La unele scrisuri,forma legaturii unor anumite grupuri de litere poate avea aspecte destul de specifice si constante pe intreg traseul,datorate in special tendintei de simplificare.

h) Dimensiunea semnelor grafice si a elementelor lor componente,

– este tot o caracteristica individuala.relevant pentru identificare este mai ales raportul dintre dimensiunile elementelor constructive ale literelor sau dintre acestea in ansamblul cuvantului.In unele scrisuri,dimensiunile semnelor grafice variaza dupa plasamentul lor in cadrulcuvintelor sau dupa combinatia literala in care sunt incluse.Ultimului aspect trebuie sa i se acorde o atentie deosebita in practica expertizei.

i) Modul de repartizare a presiunii,

– poate fi analizat numai atunci cand scriosul prezinta o calibrare diferita a ductelor.

In aprecierea aspectelor relative la presiune,trebuie avut in vedere ca,de regula, potrivit legilor miscarii grafice,trasaturile ascendente sunt mai subtiri decat cele descendente.Modul de repartizare a presiunii este o caracteristica strict individuala,care poate avea o contributie insemnata la identificarea scriptorului.

j) Modul de scriere a unor componente accesorii ale semnelor grafice,

– la analiza acestui grup de caracteristici sunt avute in vedere acele elemente care fac parte din constructia literelor ,dar traseul lor este redat de obicei independent (liniile de barare,sedilele,accentele),ca si semnele grafice accesorii (semnele de punctuatie,de subliniere etc.).Toate aceste componente se examineaza din punctul de vedere al formei,plasamentului,directiei de trasare si legarii de finalul literelor la care sunt atasate sau de literele urmatoare.

k)Modul de scriere a unor mentiuni,

– cum sunt: datele calendaristice operatiile matematice, abrevierile, numerotarea, inchierea paginilor si bifarile, poate uneori contribui la identificarea scriptorului.

Practica activitatii de expertiza a scrisului cursiv in limba romana a demonstrat ca in afara caracteristicilor individuale mentionate pot aparea si altele,in functie de particularitatile pe care le ofera fiecare scris in parte.

Respectand principiile care stau la baza identificarii in criminalistica, expertul va stabili mai intai caracteristicile grafice generale ale scrisului, apoi cele individuale, parcurgand in acest mod cele doua etape de identificare a scrisului de mana.

In vederea identificarii scrisului se ia in calcul dispunerea si combinarea particularitatilor intrucat o anume caracteristica poate fi intalnita in mai multe scrisuri.

Particularitatile exprimarii in scris sau caracteristicile continutului spiritual al textului, denumite in literatura de specialitate si caracteristici ale scrierii sunt elemente care nu fac parte efectiv din categoria elementelor grafice de identificare, fiind de natura extragrafica. Ele sunt incluse, totusi, in aceasta categorie intrucat servesc efectiv la individualizarea persoanei scriptorului, si, mai ales, la restrangerea cercului persoanelor suspecte.23

CAPITOLUL III

EXPERTIZA SCRISULUI DE MANA – CADRUL PROCESUAL PENAL SI TACTICO – CRIMINALISTIC AL DISPUNERII SI EFECTUARII ACESTEIA

Categoria larga a expertizelor judiciare include expertiza criminalistica ce reprezinta o cercetare stiintifica a probelor materiale destinata identificarii persoanelor, obiectelor, substantelor si fenomenelor aflate in legatura cauzala cu fapta, stabilirii anumitor proprietati ale acestora, precum si a unor eventuale modificari de forma, continut sau structura.

Expertiza scrisului in general, denumita cel mai adesea impropriu expertiza grafica, deoarece nu se limiteaza doar la cercetarea scrisului ci si a materialului suport, a cernelii etc., in varietatea obiectului sau fiind si expertiza scrisului de mana sau, dupa unii autori denumita expertiza grafoscopica, impune consideratiile ce urmeaza24:

Mai intai, trebuie sa aratam ca se face inca in mod current confuzie intre expertiza grafica si grafologie, desi numerosi autori au subliniat de multi ani deosebirile dintre acesti termini.

Discipline deosebite, atat expertiza grafica cat si grafologia au o parte comuna; cercetarea caracterelor obiective ale scrisului, care intereseaza deopotriva si pe expertul grafic sip e grafolog la inceputul studiului, dupa care, drumurile cercetarii se despart.

Expertiza grafica sau grafoscopica, in principal se preocupa numai de indentificarea autorului unui scris si cu descoperirea falsurilor in scrieri, domeniul examinarii criminalistice a scrisului fiind denumit si grafoscopie judiciara.

Grafologia ( analiza grafologica ) merge mai departe si anume sa deceleze, dupa scriere, insusurile autorului ei, sa descifreze legatura dintre scis si personalitate.

Asadar, in mod obisnuit in justitie ori in actele notariale se solicita o expertiza grafica si numai arareori, in cazuri speciale, se cere si un examen grafologic, adica o analiza a psihologiei scrisului cuiva, pentru a cauta sa se stabileasca structura personalitatii ( normale sau anormale ) care se face de catre un grafolog cu pregatire psihologica.

Trebuie, deci, sa dispara confuzia dintre cele doua notiuni. Asa cum sublinia si prof. H. Stahl: “Poti fi grafolog fara a fi expert graphic si sunt experti grafici care se intituleaza “grafologi” fara sa fi studiat tratatele de grafologie si fara a avea o formatie psihologica”.

Cu toate acestea, denumirile de mai sus le regasim in mai toata literatura de specialitate, ca notiuni uzuale, posibil si pentru ratiuni de “economie” a exprimarii.

Solutionarea legala si temeinica a unui proces judiciar depinde, in primul rand de clarificarea tuturor imprejurarilor de fapt privind cauza penala sau civila, operatie caracterizata, deseori, printr-un grad sporit de dificultate si de complexitate, fiind necesare cunostinte si din domenii ale unor stiinte exacte.

Necesitatea largirii posibilitatilor de perfectionare a activitatii de infaptuire a justitiei, cat si progresul rapid al stiintei si tehnicii cu impact direct asupra aflarii adevarului au impus antrenarea tot mai frecventa a unor specialisti in procesul judiciar.

Este firesc ca rolul expertizei sa devina tot mai deosebit. Importanta expertizei a fost subliniata in numeroase lucrari de specialitate, si in principal si frecvent in domeniul dreptului procesual25.

Putem afirma insa, ca o buna parte din expertizele solicitate in procesele penale apartin domeniului criminalisticii si medicii legale.

Urmeaza sa subliniem mai jos rolul deosebit al expertizei criminalistice nu numai in cadrul procesului penal, cat si civil.

De altfel, numeroase lucrari de Drept procesual civil in care se subliniaza acest rol in lamurirea unor situatii de fapt, tipice procesului civil, in care metodele criminalistice sunt tot atat de utile ca si in procesul penal. Ponderea cea mai mare o are insa expertiza criminalistica a scrisului, partile prezentand deseori ca probe inscrisuri controversare, in principal, in privinta persoanei care a executat scrisul ori semnatura, dar si privitor la continutul inscrisului.

Inscrisului sub semnatura privata i se cere, ca singura forma pentru valabilitate (art. 1176 C.civ.), depunerea obligatorie, libera si constienta a semnaturilor partilor, fapt pentru care, in sistemul probatiunii judiciare, apare necesitatea verificarii autenticitatii acestora, sau daca au fost executate de alte personae decat titularii.

Cercetarea inscrisurilor – metodele si procedeele de examinare a semnaturilor oferite de tehnica criminalistica si nivelul de pregatire al specialistilor – reprezinta o ramura importanta a activitatii de expertizare a documentelor.

Eficienta constatarilor tehnico – stiintifice si a expertizelor criminalistice, intre care si expertiza grafoscopica, depinde de modul in care organelle de urmarire penala si instantele de judecata, dispun efectuarea acestora.26.

3.1. Etapele expertizei criminalistice a scrisului de mana

Orice cercetare de identificare criminalistica presupune urmatoarele etape principale: examinarea prealabila; examinarea intrinseca; examinarea comparativa si evaluarea rezultatelor.

Stabilirea si succesiunea acestor etape se doreste o recomandare de ordin metodologic, in practica ordinea acestor etape nu este intotdeauna respectata de catre expert, existand situatii cand faza examinarii intrinseci se contopeste cu cea a examinarii comparetive, ori se intrepatrund toate cele tri faze esentiale.26

3.2. Examinarea prealabila

Anterior efectuarii propriu-zise a expertizei de identificare a scrisului, epertul procedeaza la o serie de verificari de natura a contura sarcinile ce iirevin,precum si cadrul organizatoric al activitatii ce urmeaza sa o desfasoare. In acest scop, ia cunostinta despre intrebarile organului judiciar, constata existenta si starea inscrisurilor, apreciaz suficienta materialelor de comparatie, elaboreaza ipoteze de lucru, determina posibilitatile tehnice de examinare si planifica operatiile ce urmeaza a fi intrprinse.

Art.120 C. pr. Pen. Cuprinde dispozitii referitoare la lamuririle date expertului si partilor de catre organul de urmarire penala sau instanta de judecata, cand acestea dispun o expertiza.

Art.121 C. pr. Pen. Statueaza ca expertul poate cere lamuriri organului de urmarire penala sau instantei de judecata cu privire la anumite imprejurari ale cauzei, ceea ce inseamna ca I se recunoaste dreptul la un rol activ in care scopul care primeaza este aflarea adevarului27.

Activitatea expertului, anterioara expertizei este foarte importanta, de ea depinzand reusita expertizei propriu-zise.Mai intai expertul verifica daca s-au trimis obiectele materiale, le varifica pe cele ce au fost trimise, examineaza ambalajul in care au fost impachetate pentru a constata daca acesta a fost violat sau obiectele au fost substituite, verifica daca obiectele au suferit deteriorari sau modificari in timpul transportului, ia masuri pentru fotografierea celor care pot disparea, etc.Daca au fost ridicate mai multe obiecte(urme) se recomanda trimiterea tuturor chiar daca continutul lor este mai putin clar deoarece cu cat sunt mai multe, cu atat munca expertului poate fi mai eficienta si rezultatul mai concludent.

Obiectele, atat cele de odentificare cat si cele identificatoare, trebuie puse la dispozitia expertului in original. Efectuarea expertizei dupa fotografii sau copii de orice fel, este riscanta28. In literature de specialitate se apreciaza ca in acest caz, expertul nu are obligatia sa se pronunte si poate refuza intocmirea lucrarii, deoarece o copie, oricat de fidela ar fi, nu confera posibilitatile de examinare ale originalului.

Odata cu piesele de expertizat, trebuie sa se inainteze si procesul-verbal de cercetare a locului faptei,fotografiile si schitele intocmite cu aceasta ocazie, si in general, orice alte materiale utile expertizei.

La randul sau expertul trebuie sa cunoasca situatiile de fapt care au legatura cu expertiza, sa se intereseze unde si cum au fost prelevate urmele, cine si cand a ridicat corpurile delicte, cum au fost pastrate si transportate, etc.

In expertiza grafica are importanta cunoasterea varstei, starii de sanatate, pregatirii, profesiunii, presupusului autor,precum si a conditiilor in care s-a intocmit actul.

3.3 Examinarea intrinseca

Inainte de a compara obiectele de expertizat in vederea stabilirii identitatii

acestea sunt examinate separate in scopul determinarii caracteristicilor generale si individuale proprii fiecaruia, urmarindu-se oevaluare cat mai completa a lor.

Denumita frecvent si examinare separata, aceasta etapa presupune stabilirea tabloului de caracteristici grafice atat pentru scrisul in litigiu cat si pentru cel de comparatie. Scopul unei atare comparatie il constituie stabilirea valorii individuale a scrisului in litigiu.

Examinarea intrinseca incepe cu observarea modului in care scrisurile au fost realizate, stabilind astfel daca scrisul in litigiu evidentiaza o executie normala, sincer, spontana si naturala, sau dimpotriva, daca prezinta indicii de modificare intentionata(deghizare) sau neintentionata(batranete, stari maladive,etc.).Totodata se va stabili daca scrisul provine de la una sau mai multe personae, daca a fost sau nu executat deodata.

Numai dupa aceste “sondaje”se va trece la analiza propriu-zisa a caraceristicilor scrisului, examinare ce trebuie sa cuprinda toate aspectele si caracteristicile astfel incat dupa o completa edificare, expertul va fi in masura sa desprinda ceea ce este individual pentru un anumit grafism

Principala problema in aprecierea valorii identificatoare a caracteristicilor o constituie ierarhizarea lor in functie de relevanta ce o au pentru identificare.

In aprecierea valorii de identificare a caracteristicilor se recomanda sa fie avute in vedere urmatoarele aspecte:29

caracteristicile generale prezinta o importanta deosebita in procesul identificarii;

nu exista idiotism(tic al scrierii) decat atunci cand se manifesta constanta semnului luat in considerare sau cel putin o mare frecventa a acestuia;

idiotismele identificatoare sunt ce4le mai putin aparente( acesta este aspectul principal din care deriva teoria constantei valorilor proportionale- baza analizei grafometrice);

printer idiotismele cele mai identificatoare sunt considerate: involutia cercurilor, directia carligelor, directia liniei de baza a cuvintelor, forma limitantei verbale, barele de legatura ale nazalelor m si n.

Orice scriptor nu scrie cu mana, aceasta este doar un instrument, animat de un motor . Acest motor, combinatie armonioasa de muschi si nervi, este el insusi alimentat de o forta motrice, iar generatoarea acestei forte este creierul individului.30

Cercetarea separata reprezinta faza statica a examinarii, spre deosebire de cercetarea comparativa care constituie faza dinamica.

In analiza procesului de rationare implicat in examinarea separata atat a scrisului in litigiu cat si a celui de comparatie, trebuie avut in vedere faptul ca elementele decelate prin analiza sunt in final recompuse intr-o totalitate pe baza sintezei, retinandu-se ceea ce scrisul are mai reprezentativ din punctual de vedere al valorii de identificare.31

3.4. Obtinerea modelelor de scris pentru comparatie

O conditie sine qua non pentru reusita identificarii o constituie existenta materialelor sau modelelor de comparatie adecvate.

Obtinerea modelelor de comparatie este o sarcina ce revine in exclusivitate organului judiciar care dispune expertiza si nu expertului criminalist. Cu toate acestea nu trebuie sa se renunte la posibilitatea consultarii expertului, inca din faza obtinerii pieselor de comparatie.

In functie de provenienta lor, modelele(scriptele) de comparatie se inmpart in doua mari categorii:

Modele de comparatie libere denumite si piese preconstituite, relizate in afara cadrului procesului judiciar si in majoritatea cazurilor, la o data anterioara examinarii. Scrisul liber este cel executat de scriptor pe diverse acte personale sau de serviciu, anterior sau ulterior redactarii scrisului in litigiu (ex. Autobiografii, diverse insemnari, cereri, scrisori, declaratii, etc.)

Piesele preconstituite trebuie sa fie in numar sufficient, sa fie redactate intro perioada apropiata de scrisul examinat si sa fie executate cun un unstrument scriptural asemanator celui folosit la scrisul expertizat (stilou, pix, creion, etc.) Esential este ca in momentul scrierii, persoana nu stia ca scrisul respectiv va fi folosit pentru comparatie. Asadar, valoarea modelelor de comparatie libere, rezida in sinceritatea scriptorului sau in lipsa unei tentative de deghizare a scrisului, intalnita uneori in cazul modelelor luate la cerere.

b) Modelele de comparatie experimentale denumite si piese scrise la cerere, constau inn probele de scris luate la solicitarea organului judiciar si numai in fata acestuia, administrarea scriptelor de comparatie reprezentand o obligatie procesuala a celor ce dispun expertiza.

Scrisul experimental este destinat expres sa serveasca la efectuarea examenului comparativ al scrisului in litigiu.Probele se iau prin scriere libera si prin dictare.

Scrierea libera a unui text ar trebui astfel pregatita, incat persoana in cauza sa nu cunoasca destinatia reala a piesei, pentru a preveni o eventuala incercare de deghizare a scrisului.

Textul scris dupa dictare trebuie sa contina cat mai multe cuvinte si expresii din textul in litigiu, mergandu-se chiar pana la dictarea acestuia, alternativa in care, sub nici o forma nu se prezinta inscrisul in vederea unei eventuale copieri, intrucat grafismul nu mai are o desfasurare normala, eventualele elemente deghizarte raman ca atare, iar altele care au fost omise, se pot masca cu aceasta ocazie.32

In concluzie, la obtinerea modelelor pentru comparatie cu scris liber sau experimental este necesar sa fie respectate urmatoarele cerinte:

-scrisul experimental sa fie luat in cantitati cat mai mari, pe suporturi si cu instrumente de scris similarecelor folosite scrisului in litigiu;

-scrisul de comparat sa aiba aceeasi forma cu cel in litigiu, sa fie executat cu caractere caligrafice sau tipografice, cu litere majuscule ori minuscule, sa contina, dupa caz, expresii cifrice;

-cand se pune problema identificarii autorilor unor texte scurte sau semnaturi, se vor cauta texte sau semnaturi executate liber de catre persoana suspecta;

-sa nu se dea posibilitatea sub nici o forma,persoanei suspecte sa copieze textul sau semnatura in litigiu;

-scrisul de comparat sa contina cuvinte si expresii similare celor in litigiu;

-atunci cand intre momentul efectuarii expertizei si cel al redactarii scrisului in litigiu, exista un interval foarte mare de timp, este necesara obtinerea scrisului executat liber in perioada vizata de catre persoana suspecta.33

3.5. Examinarea comparativa

Aceasta este etapa cea mai importanta a expertizei grafice, care conduce la stabilirea asemanarilor sau deosebirilor dintre scisul in litigiu si cel de comparatie.

Esenta, telul si continutul principal al examinarii comparative, in criminalistica, constau in raportarea insusirilor obiectului de identificat(scop) la cele ale obiectului identificator(mijloc).34

Analiza comparativa, merge, ca si in faza examinarii separate, de la general la particular si apoi la individual , in conformitate cu ordinea logica a cunoasterii.Scopul si rezultatul examinarii comparative rezida in apreciere asemanarilor si deosebirilor existente intre scrisul in litigiu si cel de comparatie.

Examinarea comparativa se poate face prin confruntarea caracteristicilor memorizate si urmarirea lor vizuala concomitenta pe piesele in litigiu si pe scriptele de comparatie. La acest procedeu se adauga confruntarea datelor consemnate in tabelele sinoptice. Confruntarea scriptelor de comparatie cu grafismul in litigiu se face direct sau cu ajutorul lupei ori microscopului.

Cercetarile stiintifice privind cercetarea paternitatii scrisului, sunt orientate in present spre obiectivizarea metodelor de examinare grafica.

Printre alte incercari de obiectivizare a examinarii scrisului se remarca metoda inregistrarii si totalizarii asemanarilor si deosebirilor, metoda medianei trasaturilor, recomandata in analiza scrisului, si metoda dispersiei grafice, recomandata in analiza semnaturilor. Rezultatele obtinute cu ajutorul lor pot fi corroborate cu cele dobandite de expert pe alte cai, constituind astfel mijloace de verificare reciproca a diferitelor metode de examinare.

Rezultatul unei expertze grafice reprezinta rodul unei examinari calitative a caracteristicilor cu valoarea de identificare prin care s-a ajuns fie la o concluzie certa privind identitatea sau neidentitatea persoanei, fie la o concluzie cu caracter de probabilitate.35

Chiar daca in actualul system probator nu mai exista o ierarhizare a probelor, concluziile raportului de expertiza pot fi mai convingatoare, expertul(ca specialist), spre deosebire de parti, nefiind a priori suspectat de subiectivism, de partinire sau chiar de rea credinta.36

3.6. Categorii de concluzii ce pot fi formulate in expertiza grafoscopica. Utilizarea acestora in cercetarea penala.

Raportul de expertiza criminalistica prezinta rezultatele investigatiilor stiintifice, si cuprinde trei parti:

Partea introductiva, referitoare la mijloacele si metodele tehnico-stiintifice folosite in efectuarea expertizei, data la care s-a dispus efectuarea, numele si prenumele expertului, data si locul unde a fost efectuata lucrarea, data intocmirii raportului de expertiza, materialul pe baza caruia s-a efectuat expertiza si daca partile care au participat la aceasta au dat explicatii in cursul expertizei.

Partea descriptive, referitoare la mijloacele si metodele tehnico-stiintifice, folosite in efectuarea expertizei, eventualele obiectii sau explicatii ale partilor, analiza acestora in lumina celor constatate de expert.

Partea finala ,in care sunt prezentate concluziile expertului, ca raspuns la intrebarile adresate, precum si parerea acestuia in legatura cu obiectul expertizei.

Raportul de expertiza se redacteaza in termini clari si precisi, evitandu-se formulari incomplete, echivoce, astfel incat acestea sa reflecte temeinicia stiintifica a cercetarii.

Ultima etapa a procesului de identificare criminalistica, o constituie formularea unei concluzii. Acweasta reprezinta raspunsul expertului la intrebarile organului judiciar, opinia sa cu privire la problema identitatii, bazata pe evaluarea personala a constatarilor facute.

Concluzia este o judecata noua, nu numai datorita caracterului sintetic, ci si continutului informational distinct de cel al judecatilor analitice anterioare.

Pentru a fi admisa ca mijloc de proba, concluzia trebuie sa intruneasca anumite conditii:

-Expertul este abilitat sa puna concluzii numai in problemele care reclama o calificare de specialitate;

-Concluzia trebuie sa fie precisa chiar si atunci cand nu se poate raspunde categoric la intrebarea organului judiciar;

-Concluzia trebuie sa fie accesibila, adica interpretarea sa sa nu necesite cunostinte speciale.

In functie de rezultatele la care a ajuns examinarea, concluziile pot fi:

categorical sau certa : consta intrun raspuns pozitiv sau negativ fara echivoc;

de probabilitate : reprezinta o parere dirijata in sens afirmativ sau negativ dar intrun mod incert- esteconsecinta existentei unui anumit grad de idoiala, determinat de insuficiente calitativa sau cantitativa a elementelor materialului cercetat.

de improbabilitate : exista situatii cand stabilirea sau infirmarea identitatii, nu este posibila nici macar ca probabilitate, din cauza calitatii nesatisfacatoare a elementelor de identificare a obiectelor cercetate sau din lipsa mijloacelor tehnico-stiintifice adecvatede investigare.

Forta probanta a unui fapt determinat pe cale de expertiza,ca si prin orice alt mijloc de proba, este data numai de concordanta cu realitatea. Prin urmare, valoarea probanta a raportului de expertiza criminalistica, depinde deveridicitatea faptelor ce se stabilesc, care poate fi desprinsa numai prin corelarea cu celelalte fapte si inprejurari ale cauzei.

Verificarea demonstratiei, a concordantei dintre constatari si concluzii, dintre acestea si alte probe se realizeaza pe calea analizei si sintezei a caror finalitate, in procesul penal tinde la aflarea adevarului.

Desigur ca valoarea probanta a concluziei expertului depinde in mare masura de gradul de certitudine al acesteia.

In situatia efectuarii mai multor expertise, in practica judiciara sunt orientari diferite. Cel mai correct este ca organul judiciar ori instanta de judecata sa coroboreze ele insele concluziile si sa le valorifice in raport cu intreg probatoriul administrat. Sunt si cazuri, insa cand s-a cerut expertilor sa se “concilieze” pentru a ajunge la un punct de vedere comun (practica nerecomandata deoarece orice compromis este in detrimental aflarii adevarului.)

CAPITOLUL IV

PARTICULARITATILE IDENTIFICARII PERSOANELOR DUPA SEMNATURA

4.1. Notiuni generale despre semnatura

Buna functionare a diverselor sectoare ale vietii sociale,a relatiilor interumane,reclama ca necesara intocmirea de acte.A vorbi despre acte fara semnaturi presupune omiterea unei omisiuni greu de admis,avand in vedere importanta pe care o au actul si semnatura,fiind doua notiuni corelative.

Ca cerinta de baza a normalei desfasurari a relatiilor sociale,semnatura are importanta calitate de mijloc de atestare a identitatii persoanei si de probare a actelor de vointa chiar si dupa disparitia sa fizica.

Importanta semnaturii pentru viata unei societati umane,reiese pregnant si din pozitia pe care o ocupa aceasta in domeniul dreptului civil si al celui penal.

Importanta pe care o reprezinta semnatura in sistemul probatiunii judiciare determina extrem de frecvent necesitatea verificarii autenticitatii acesteia sau a faptului daca ea a fost executata de o alta persoana decat titularul.

Metodele si procedeele pe care le implica astfel de examinari sunt oferite de tehnica criminalistica,una din ramurile criminalisticii a carei principala preocupare este aceea de descoperire,fixare,ridicare si analiza a urmelor.Cum scrisul de mana,in ambele sale ipostaze(text si semnatura), constituie o urma ce poate conduce la identificarea autorului este usor de inteles ca va constitui obiect de cercetare a tehnicii criminalistice.

Cercetarea criminalistica a inscrisurilor,reprezentand unul din sectoarele importante ale tehnicii criminalistice,poate fi impartita in doua mari ramuri de investigatie.

Prima ramura are ca obiect principal descoperirea falsurilor si contra-facerilor de documente,bancnote,cecuri,timbre,opere de arta etc.

Al doilea mare domeniu de investigatie stiintifica,criminalistica inscri-surilor se refera la cercetarea scrisului de mana si urmareste in mod obisnuit stabilirea autenticitatii unui text ori a unei semnaturi sau identificarea persoanei care le-a executat.Dupa unii autori in materie( Emilian Stancu )o alta chestiune extrem de importanta ce revine investigatiilor din acest sector priveste identificarea unor falsuri in genul imitarii sau deghizarii.1

Fata de cele aratate se poate aprecia ca semnatura este plasata in sfera de interes a ambelor ramuri ale investigarii criminalistice a inscrisurilor.

Clarificarea problemelor tehnice privind autenticitatea sau falsificarea semnaturilor se dovedeste a fi extrem de dificila si,de obicei,depaseste posibilitatile de verificare pe care le detin organele judiciare.In astfel de cazuri, potrivit dispozitiilor legii civile si a celei penale organele judiciare au posibilitatea de a solicita efectuarea de constatari tehnico-stiintifice sau de expertize criminalistice ale semnaturilor,cunoscute sub denumirea de expertize grafice sau grafoscopice.

Termenul de expertiza grafologica,care se mai utilizeaza in practica judiciara, este complet gresit.1

Discipline deosebite,atat expertiza grafica cat si grafologia au o parte comuna:cercetarea caracterelor obiective ale scrisului. Dupa efectuarea cercetarii de anatomie grafica,expertiza grafica si grafologia isi separa drumurile.

Expertiza grafica se preocupa numai de identificarea autorului unui scris si cu descoperirea falsurilor in scrieri.

Grafologia (analiza grafologica)are rolul de a decela dupa scriere insusi-rile autorului ei,respectiv legatura dintre scris si personalitate.

Semnatura de tip grafic,ca mijloc de atestare a identitatii persoanei,se formeaza,de regula, intr-un indelungat si complex proces,executia semnaturii presupunand formarea unei deprinderi care nu se confunda cu aceea care sta la baza scrierii.

Odata formata deprinderea,semnatura va avea proprietati care fac posibila identificarea autorului.Aceste proprietai sunt:

a) Individualitatea semnaturii este una dintre proprietatile acesteia ce face posibila identificarea autorului si se bazeaza pe calitatea semnaturii de a fi proprie unei anumite persoane si in acelasi timp diferita de oricare alta.Dupa cum un om constituie o creatie unica printre semenii sai,la fel,semnatura acestuia se va deosebi de semnaturile tuturor celorlalte persoane.

Se constata ca,inca din primele faze ale procesului de formare,semnatura este bine particularizata datorita faptului ca reflecta caracterul individual al scrisului din care rezulta.2

Referitor la specificitatea scrisului amintim ca aceasta este data, in primul rand,de faptul ca reflecta caracterul proprietatilor fundamentale ale proceselor nervoase de excitatie si inhibitie.la aparitia si stabilizarea caracteristicilor definitorii ale scrisului si in acelasi timp ale semnaturii isi vor aduce contributia si alti factori dintre care notabili sunt: particularitatile anatomo-fiziologice ale sistemului osos,articular si muscular si ale membrului antrenat in procesul scrierii,metoda predarii,conditiile scrierii.

Acestor note grafice,puternic individualizate pe care semnatura le “mosteneste” inca de la inceput de scris,li se vor adauga si altele pe parcursul procesului de formare a acesteia.La crearea lor isi vor aduce contributia originalitatea constructiilor induse de autor,modificarile survenite in urma exersarii repetate,starea psiho-fiziologica a autorului in timpul formarii deprinderii,influenta mediului extern.

Asocierea si combinarea unor astfel de particularitati va conduce la cons-tituirea unei grupari de caracteristici avand o mare valoare individualizatoare. Este posibil ca privita separat fiecare componenta sa fie regasita si la alte semnaturi,dar ansamblul lor este irepetabil.

Doua semnaturi provenite de la autori diferiti pot prezenta asemanari sub multe aspecte dar niciodata acestea nu se vor extinde la intregul lor ansamblu de caracteristici individualizatoare.De aceea,in expertiza criminalistica a semnaturilor coincidenta perfecta a doua grafisme este considerata ca reprezentand dovada absoluta a falsului.1

b.Stabilitatea relativa a semnaturii. Semnatura nu are numai un caracter individual.Ea are o proprietate de a se mentine constanta in sensul ca grupul de particularitati care o definesc subzista timp indelungat in acelasi ansamblu.Aceasta insusire este denumita stabilitate.

Se poate afirma ca stabilitatea este proprie oricarei deprinderi deci si celei de a semna.2 Formarea stereotipului dinamic are drept consecinta automatizarea miscarilor scripturale,ceea ce face ca semnatura sa-si pastreze aceleasi caracteristici la fiecare executie.In acelasi timp se constata ca deprinderea formata manifesta mobilitate si elesticitate pentru a se putea mentine ca atare in conditiile unor schimbari ale mediului intern si extern care se repercuteaza asupra sa.Aceasta posibilitate de adaptare la noi situatii determina ca stabilitatea semnaturii sa fie relativa.Asa se explica de ce constanta unei semnaturi este mai putin pronuntata in toata perioada procesului de consolidare a deprinderilor scripturale( ce poate dura uneori pana in preajma varstei de 30 de ani) si odata cu instalarea batranetii.

Relativitatea de care vorbeam determina si fenomenul de variabilitate naturala a scrisului.

Mecanismul semnaturii va reflecta tendinta generala a fenomenelor vietii de a nu se repeta mecanic sub nici o forma.Aceasta face ca semnaturile aceleiasi persoane sa prezinte intre ele unele deosebiri,fiind imposibila executia a doua semnaturi identice.Acest aspect caracterizeaza chiar si semnaturile executate in serie(una dupa alta) sau la mici intervale de timp.Este vorba de asanumita variabilitate de moment a semnaturii.

Se constata insa ca semnatura unei persoane poate suferi prefaceri importante si de-a lungul timpului,aspect ce defineste variabilitatea in timp a semnaturii.1

Printre factorii ce determina astfel de modificari notam: cresterea gradului de evolutie a semnaturii prin exercitiu,diferite boli,senescenta s.a.

Acestora li se pot adauga diferiti factori intamplatori a caror actiune creaza necesitatea adoptarii stereotipului dinamic,influentand procesul miscarii in scriere ce se traduce prin modificari la nivelul grafismului. Exemplificam in acest sens:

leziunile organului efector(mana) sau afectiuni ale vederii;

starile psihice neobisnuite(graba,spaima,emotiile violente) inclusiv cele datorate unor boli psihice;

semnarea cu mana stanga in conditiile in care in mod obiesnuit autorul se slujeste de mana drepata;

tendinta de a semna intr-un anumit fel(grabit,foarte ingrijit,prin imitarea sau deghizarea scrisului);

existenta unui cadru de semnare deosebit de cel obisnuit determinat de folosirea unui instrument scriptural nefamiliar scriptorului,de semnarea pe o suprafata atipica(alta decat hartie), pe un suport incomod;

Se constata ca,in privinta variabilitatii semnaturile prezinta tablouri diferite in functie de care pot fi impartite in semnaturi cu un grad de variabilitate mic,mijlociu sau mare.

Prima categorie de grafisme releva constanta morfologica deosebita , schimbarile care se inregistreaza fiind extrem de reduse.Ele vizeaza elemente nesemnificative.Se poate afirma ca o astfel de manifestare ar putea fi considerata o adevarata caracteristica individualizatoare.Contrafacerile avand ca model astfel de semnaturi sunt de obicei nereusite orice deviere de la anumite elemente prezente in mod constant la semnaturile autentice fiind usor sesizabila cu ocazia unei examinari comparative.

Semnaturile ce reflecta un grad mediu de variabilitate ofera tabloul unor schimbari mai mari intr-o directie sau alta dar care nu depasesc anumite limite ce asigura grafismelor persoanei respective o anumita constanta de prezentare.

Spre deosebire de primele doua categorii de semnaturi,cele avand un grad mare de variabilitate prezinta la fiecare executie schimbari intr-o privinta sau alta. Uneori acestea pot fi destul de serioase. Se constata insa ca ele se produc in anumite limite aspect deosebit de important,deoarece asigura posibilitatea unor examinari comparative eficace in vederea identificarii.1

Astfel,s-a stabilit ca automatizarea miscarilor prin care se realizeaza o semnatura nu va permite aparitia unor elemente total diferite de cele manifestate in mod obisnuit.De exemplu,elementele constant unghiulare din alcatuirea unei semnaturi,nu se vor transforma ca efect al unei mari variabilitati in semne arcadate. Daca un astfel de lucru ar fi posibil ne-am afla in situatii in care semnaturile aceleiasi persoane ar putea suferi asemenea prefaceri de la o executie la alta,incat identificarea nu ar mai fi posibila.

O alta constatare in privinta manifestarii variabilitatii se refera la faptul ca aceasta variaza mai mult anumite elemente grafice decat altele.Astfel,s-a observat ca formele neliterale sunt mult mai expuse schimbarilor in raport cu literele: parafele sunt mai des modificate in raport cu constructia incipienta a semnaturii.

S-a observat,de asemenea,ca actiunea variabilitatii nu vizeaza la fiecare executie toate caracteristicile definitorii ale semnaturii ci doar o parte dintre acestea.Gratie acestei forme de manifestare,o semnatura va prezenta intotdeauna o grupare de caracteristici operante,chiar daca ansamblul respectiv nu va avea de fiecare data aceeasi alcatuire.

c. Naturaletea semnaturii .Caracterul automat al gestului de a semna, schematizarea si prescurtarea pe care le induce actiunii,eliminand tot ceea ce este de prisos pentru sedfasurarea acesteia,confera semnaturii si insusirea de a reflecta naturaletea executiei.

Notiunea de naturalete insemneaza toate atributele pe care le genereaza un act agrafic liber,adica bazat pe o deprindere consolidata in timp.2

Semnele grafice sunt construite usor,sau,dupa caz relativ usor,reflectand automatismul actiunii.Ele prezinta in mod curent detalii fine, semn al dezinvol-turii actului grafic.Posibilele corecturi sau repasari ale elementelor din alcatuirea unor semnaturi sunt facute la vedere fara vreo intentie de mascare,punand si ele in evidenta caracterul sincer al executiei.

Naturaletea executiei este perfect pusa in evidenta de semnaturile evoluate

Atat in cazul semnaturilor de nivel superior,cat si in cazul celor ce reflecta un grad de evolutie mediu sau inferior naturaletea executiei este pusa in evidenta si de prezenta unor elemente ce apar ca efect al dezorganizarii scrisului,fenomen datorat varstei inaintate a scriptorului sau/si actiunii unor boli cronice.

Naturaletea de excutie a unei semnaturi nu trebuie confundata cu autenticitatea acesteia,notiune ce exprima calitatea unei semnaturi de a apartine in mod cert unei anumite persoane, insusirea de a fi proprie acelui individ si nu altuia.

In plan grafic,atributul autenticitatii s-ar putea traduce prin capacitatea oricarei semnaturi de a reda,intr-o imagine aparent simpla,un grup de caracteristici, irepetabil in ansamblul sau,ce confera constructiei unicitatea sa inconfundabila.1

4.2. Aprecieri privind valoarea identificatoare a semnaturii

Individualitatea semnaturii se va reflecta in caracteristicile acesteia.Ele reprezinta note grafice care luate in parte pot fi regasite si la alte semnaturi dar a caror grupare are un caracter unic,irepetabil,fiind proprie unei anumite perso-ane.Acest specific al grupului de caracteristici asigura posibilitatea identificarii autorului,fapt pentru care elementele care particularizeaza semnatura poarta denumirea de caracteristici identificatoare.2

Caracteristicile identificatoare ale semnaturii sunt de ordin general si de ordin particular.

Caracteristicile de ordin general se refera la atribute ale caror combinatii confera unei semnaturi aspectul sau general, gratie caruia semnatura este recunoscuta nu numai de titular ci si de alte persoane.

Caracteristicile de ordin particular privesc modul de constructie a elementelor componente ale semnaturii.

Privitor la caracteristicile de ordin general si de ordin particular ale semnaturii trebuie subliniat faptul ca este necesar ca acestea sa se bucure de aceeasi atentie din partea expertului, ele aducandu-si aportul in egala masura la identificarea autorului.

Caracteristici de ordin general ale semnaturii

Caracteristicile topografice.

Particularitatile de ordin topografic ale semnaturii se refera la raporturile pozitionale dintre aceasta si repere ca:textul si data actului,marginile documentului si mai ales cuvantul ce reda calitatea persoanei care a aplicat semnatura(“vanzator”,”cumparator”,”martor”,”proprietar”,”chirias”etc)

La unele persoane,plasamentul semnaturii poate retine note specifice ce ii confera o valoare individualizatoare ridicata.Astfel,sunt scriptori ce executa semnatura in asa fel incat aceasta intersecteaza in mod constant, cuvantul ce ii marcheaza pozitia.Alte persoane obisnuiesc sa semneze foarte aproape de ultimul rand al textului sau,dimpotriva la distanta neobisnuit de mare etc.

Asemenea particularitati se dovedesc a fi deosebit de utile in cadrul examinarilor comparative.In cazul in care acestea nu sunt regasite la semnatura in litigiu ne aflam in prezenta unei deosebiri ce pledeaza,de obicei,pentru ipoteza falsului. Asemenea aprecieri vor trebui insa sa tina seama ca pot surveni cazuri cand executia unei semnaturi se poate face fara redarea fidela a particularitatilor topografice obisnuite.Avem in vedere,in special,cazurile in care semnarea se face in chenare excesiv de reduse sau in spatii total insuficiente pentru desfasurarea normala a gestului de a semna.Modificarea caracteristicilor topografice se poate produce si atunci cand semnarea se face in conditii neobisnuite sau este profund marcata de fenomenul de dezorganizare a mecanismului semnaturii datorat starii de batranete sau/si de boala scriptorului.

Alcatuirea semnaturii

In general,se considera ca alcatuirea unei semnaturi se refera la felul traseelor grafice care o compun,respectiv la faptul daca acestea sunt de tip literal sau neliteral.Din acest punct de vedere,semnaturile pot fi: literale, semiliterale(mixte) sau neliterale(aliterale).

Apreciem insa, ca in continutul notiunii de semnatura intra si un alt aspect ce vizeaza modul de redare a numelui titularului.Acesta poate fi prezentat sub forma “nume si prenume” sau doar”nume”,atat integral,cat si cu anumite prescurtari ale unei componete sau alta.pe langa acestea, semnaturile mai pot contine si alte elemente ca patronimul(numele tatalui titlularului) redat integral sau abreviat sau alte prescurtari semnificand professia titularului,gradul militar al acestuia s.a.(dr.,ing.cpt.)

Nu exista insa,nici o regula dupa care semnaturile- considerate mai mult ca fiind embleme grafice cu caracter personal- ar trebui sa redea, intr-un fel sau altul,numele titularului. Ca urmare,este posibil ca iscaliturile sa aiba un aspect ilizibil,fiind greu sau imposibil de apreciat ce anume reprezinta,desi este de banuit ca formele neliterale care le compun au fost probabil, initial,semne grafice literale.

De obicei,o persoana isi insuseste un singur tip de semnatura,dupa cum exista oameni ce se slujesc in acest sens de mai multe variante de semnatura.

A doua situatie poate creea,uneori,probleme expertului solicitat sa stabileasca daca o semnatura apartine sau nu titularului.Astfel,se poate intampla ca semnatura in litigiu – desi in realitate este autentica – sa prezinte deoasebiri in privinta alcatuirii cu acele variante ale semnaturi titularului puse la dispozitia expertului pentru comparare. O astfel de constatare poate genera cate o data erori de apreciere. de aceea,este recomandabil ca expertului sa i se puna la dispozitie toate variantele de semnatura ale p[ersoanei pe numele careia este data semnatura in litigiu.La randul sau,specialistul va trebui sa aiba in vedere faptul ca deosebirile in privinta alcatuirii trebuie interpretate cu prudenta,urmand a se avea in vedere si ipoteza existentei mai multor variante compozitionale.

Ca si alte caracteristici ale semnaturii si alcatuirea este susceptibila de anumite modificari in cazul unor executii in conditii neobisnuite sau a deteriorarii deprinderii de a semna ca efect al batranetii sau bolilor.

Alcatuirea semnaturii poate suferi modificari- uneori remarcabile- si din alte motive.Astfel,de exemplu,persoanele de sex feminin isi schimba,de obicei, compozitia semnaturii in urma schimbarii numelui ce se produce ca efect al casatoriei.

Caracteristicile liniei de baza a semnaturii.

Prin linia de baza se intelege aceas trasatura imaginara ce uneste partile inferioare ale tuturor elementelor ce alcatuiesc semnatura.

Liniile de baza ale semnaturilor pot fi disociate dupa criteriul directiei si cel al formei.

In functie de primul element de departajare,distingem linii de baza orizontale, ascendente si descendente.

Dupa forma,liniile de baza pot fi impartite in : drepte,ondulate, unghiulare si crenelate.

Gradul de evolutie al semnaturii.

Activitatea umana dispune,in linii mari de doua componente: invariante functionale(denumite operatii stereotipizate sau deprinderi) si neoformatiuni variabile ce constituie latura plastica ,flexibila a activitatii.

Executia automata a semnaturii se face pe baza deprinderilor create ca urmare a repetitiei prelungitea gestului de a inscrie pe hartie grafismul respectiv.Odata formata,deprinderea este susceptibila de perfectionare,lucru ce se realizeaza in timp,prin exercitiu indelungat.

Dupa unii autori evolutia semnaturii ar fi inpulsionata si de cresterea nivelului de cutura al autorului.Esentiala ramane insa repetitia gestului de a semna si frecventa lui,semnatura avand,dupa caz,un nivel superior,mediu sau inferior.

Semnaturile evoluate reflecta o excelenta coordonare,sunt trasate in ritm rapid,prin ducte dezinvolte de buna calitate.

e) Presiunea de executie a semnaturii.

Aceasta caracteristica traduce forta cu care autorul unei semnaturi actioneaza asupra instrumentului scriptural pentru a trasa pe hartie constructia grafica respectiva.1

S-a constatat ca presiunea de executie specifica scrierii unei persoane ramane,in general,constanta mari perioade de timp.

Viteza de executie

Defineste timpul necesar trasarii propriei semnaturi de catre o persoana

Cu ocazia examinarii,viteza de executie(mica,mijlocie sau mare) este pusa in evidenta prin interpretarea anumitor elemente.

– 36 –

Viteza de executie nu se confunda cu ritmul de executie care este definit ca o repetitie periodica de motive(unitati)analoge si care este o caracteristica a scrisului si nu a semnaturii.

j) Valoarea dimensionala a semnaturii.

Semnaturile se impart in cinci categorii:mici,mijlocii,mari,subinaltate si suprainaltate,dar aprecierea dimensiunilor intregului grafism este mai putin impotanta decat stabilirea valorii dimensionale a fiecaruia dintre elementele componente.

h)Gradul de continuitate a semnaturii.

Continuitatea semnaturii se refera la una din caracteristicile traseului si anume cursivitatea.Sub acest aspect firul grafic al semnaturii prezinta o multitudine de situatii,in functie de modul in care semnele grafice sunt legate intre ele sau sunt construite separat.In general, parafele au un grad mare de continuitate. De obicei gradul de continuitate nu este susceptibil de modificari.

Particularitati morfologice ale componentelor semnaturii

Caracteristicile morfologice ale unui semn component desemneaza modul de organizare a elementelor ce il alcatuiesc.Dintre aceste caracteristici unele au insusirea de a conferi semnului grafic respectiv particularitatea sa,adica acele note(trasaturi)prin care el se deosebeste de semne de acelasi gen.

4.3. Modalitati de falsificare a semnaturii

Cele mai cunoscute procedee sunt :copierea ,imitarea,executiile fante-ziste,folosirea unor semnaturi autentice si autofalsificarea.1

Falsificarea semnaturii prin copiere

Contrafacerea semnaturilor prin copiere este destul de des uzitata,fapt datorat,probabil,aparentei simplitatii a procedeului.

Copierea urmareste redarea cat mai fidela a unei semnaturi autentice, prin urmarirea,trasatura cu trasatura,a conturului acesteia.Operatia poate fi facuta direct sau indirect(prin folosirea unui cliseu intermediar).

Prima modalitate numita si “declac”se bazeaza pe executarea unor operatiuni devenite clasice:hartia ce va servi ca suport semnaturii falsificate se aseaza peste actul ce contine semnatura autentica aleasa ca model,apoi ambele coli sunt plasate in directia unei surse de lumina,pe o suprafata transparenta,de obicei geamul unei ferestre.

A doua modalitate de copiere presupune doua etape.Prima,are ca obiect transpunerea traseului semnaturii model pe suprafata de hartie a preco-nizatului act fictiv.Operatiunea se poate face prin mai multe mijloace,cele mai uzitate fiind: redare prin decalc,reproducerea cu ajutorul hartiei copiative si evidentierea traseului sub forma unei urme de presiune realizata prin urmarirea firului grafic al semnaturii autentice in tehnioca de calc cu un obiect avand o proeminenta ascutita.A doua etapa de executie rezida in repasarea grafismului de ghidare cu un instrument scriptural,stiloul sau pixul cu pasta.Dupa aceasta faza ,multi plastrografi considera actiunea ca fiind incheiata,altii procedeaza la inlaturarea urmei traseului de orientare prin stergere.

Traseul semnaturilor copiate retine imperfectiuni,cele mai evidente fiind tremuraturile datorate tensiunii musculare exagerate a mainii,lipsei de indemanare a scriptorului,emotiei etc.Exista posibilitati de decelare a tremura- turilor datorate falsului de cele de sorginte naturala.

In legatura cu acest aspect,dr.Lucian Ionescu preciza:”Pentru un specialist orice posibilitate de confundare a tremuratului falsificatorului si a tremuratului natural este exclusa,putand fi categoric distinse”.

Dovada “absoluta” falsului prin copiere,sintagma apartinand multor autori de specialitate va fi data insa de constatarea ca semnatura in litigiu concorda pana la suprapunere cu una din semnaturile autentice reprezentand o piesa de comparatie.

Falsificarea semnaturii prin imitare

Imitatia consta in reproducerea unei semnaturi prin observarea directa a acesteia(avand semnatura model in fata),in urma unui studiu,al unor exercitii prealabile sau din memorie.

Executia in prezenta modelului poate avea loc in doua maniere:servila si libera.

In cadrul imitatiei servile,scriptorul va incerca sa reproduca,cat se poate de fidel imaginea pe care o studiaza vizual,in permanenta.Aceasta va fi trasata,reconstituita atent,migalos,portiune cu portiune.O astfel de operatie necesita un ritm lent de executie.Presiunea de scriere va fi uniforma.

Imitatia libera poate fi realizata in trei modalitati:prin actiune directa avand semnatura originala in fata,prin exercitii prealabile sau prin reproducerea din memorie.

Falsificarea semnaturii prin executii din fantezie

In mod obisnuit executiile din fantezie contau fie in trasarea la intimplare a unor semne ce realizeaza o forma confuza,incalcita,neliterala,fie in realizarea unui grafism pe un anumit nume.

Falsul prin folosirea unei semnaturi autentice

Pentru obtinerea unui fals”reusit” s-au imaginat procedee de falsificare a unor acte pe baza unei semnaturi autentice,procurata prin diferite mijloace, fara stirea autorului.

Inscrisurile contrafacute in acest fel prezinta ajantajul ca iscalitura pe care se bazeaza provine in mod cert de la titular,aspect pe care il va confirma o eventuala expertiza.In acelasi timp,se intelege ca, semnatura respectiva nu va exprima vointa autorului,ea fiind data pentru un alt continut.Periculozitatea folosirii ca probe in procesul judiciar a unor astfel de documente este evidenta,stabilirea faptului ca o semnatura este preexistenta celorlalte grafisme din continutul acestora,nefiind,in general,o chestiune usoara.

Practica de expertiza a pus in evidenta mai multe procedee de contrafacere a unor acte cu ajutorul unei semnaturi autentice.

Dupa modul de procurare al semnaturii autentice putem vorbi despre urmatoarele tehnici de fals :

-falsul prin decupare

Semnaturile autentice sunt detasate in general prin taiere,din corpul unor acte reale ca:declaratii,cereri,chitante,contracte etc.Ele pot fi procurate si de pe prima pagina a unor carti sau caiete.De asemenea,trebuie amintit si “ticul”multor persoane de a semna in joaca pe o hartie pe care o au in fata.Astfel de semnaturi ajunse pe mana unor persoane interesate pot servi la realizarea unui fals.Semnatura vizata este decupata impreuna cu o portiune de hartie nescrisa pe care pot fi inserate textele dorite,data si alte grafisme.

Falsul prin decupare poate fi stabilit pe baza unor trasaturi specifice pe care le enumeram: formatul actului, caracteristicile topografice ale textului, pozitia semnaturii,plasamentul semnaturii,valoarea dimensionala a semnaturii, prezenta unor elemente din continutul actului real,incrucisarea de trasee.

-falsul prin folosirea unei semnaturi date in alb

Semnaturile”date in alb” sunt grafisme autentice executate pe suprafete de hartie cu format obiesnuit,ce urmeaza insa sa fie completate scriptic ulterior semnarii.Autorul semnaturii cunoaste si achieseaza la viitorul continut al inscrisului.Ajunsa in posesia unei persoane interesate,hartia semnata in acest fel va servi la intocmirea unui act cu alt continut decat cel cunoscut de autorul semnaturii.Stabilirea unor astfel de falsuri este extrem de dificila.

-falsul prin”furtul de semnatura”

Semnaturile autentice acestui gen de fals sunt obtinute prin intermediul hartiei copiative.Inainte ca titularul semnaturii sa semneze,in cunostinta de cauza,un document in mai multe exemplare cu ajutorul hartiei copiative,printre acestea sunt introduse,fara stirea sa,o hartie nescrisa si una copiativa.Astfel,in momentul semnarii,se obtine,fara stirea autorului,o semnatura autentica,in baza careia se va intocmi actul dorit.

-falsul prin folosirea unui timbru pe care se afla o semnatura

-falsul prin folosirea urmei de presiune a uneis semnaturi autentice

Santuri de presiune ce redau conturul unei semnaturi autentice pot sa apara in urma unei executii naturale pe o suprafata de hartie ce se afla sub actul real,neexcluzandu-se posibilitatea ca acestea sa fie obtinute si in mod intentionat.Prin repasarea respectivei urme de adancime se procura o semnatura ce poate sluji la intocmirea unui act cu un anumit continut despre care autorul semnaturii originale nu are cunostinta.

-falsul prin tehnici de colaj

Semnaturile necesare intocmirii prin acest procedeu a unui act cu continut fictiv,sunt obtinute prin decupaj direct de pe suprafata de hartie pe care au fost executate in mod natural sau indirect,prin reproducerea cu un aparat copiator a actului respectiv,urmata de o decupare operata pe copie. Ulterior,semnatura autentica,redata direct pe hartie sau copiata,este plasata sub un text conceput dupa dorinta falsificatorului,procedandu-se apoi la reproducerea ansamblului prin fotografiere sau reproducere cu ajutorul unui aparat copiator.

Autofalsificarea semnaturii

Aflata in opozitie cu falsificarea,autofalsificarea sau deghizarea se refera la acele situatii cand un individ procedeaza la modificarea propriei semnaturi in ideea de a o contesta ulterior.Procedeul comporta o mare diversitate de variante,fiind legat in primul rand de modul in care fiecare persoana isi reprezinta “deghizarea”si depinde intre altele de nivelul inteligentei si al culturii si fanteziei de care individul da dovada.

Desi intentia scriptorului este aceea de a-si face iscalitura de nerecunoscut pentru a o contesta ulterior,in fapt,acesta va pastra,in mod frecvent elemente ale semnaturii sale obisnuite sau/si caracteristici ale scrisului.Astfel,caracteristicile executiei se pastreaza in parametri obisnuiti. Deosebiri pot surveni atunci cand forma de deghizare pentru care s-a optat presupune modificari ale ritmului propriu autorului.

Deghizarea este un procedeu de fals cu un statut”sui generis”in sensul ca nu este pedepsit expres de legislatia penala romana,lucru facilitat de faptul ca autorul,odata identificat,isi recunoaste de obicei semnatura,aspectul incercarii de inselaciune fiind trecut sub tacere.

4.4. Obtinerea modelelor de comparatie

La identificarea grafica ,expertul trebuie sa aiba la dispozitia sa suficiente modele de scris,emanate de la persoana banuita.

Prin modele de scris intelegem scrisul persoanei banuite care se compara cu cel din piesa al carui autor trebuie descoperit.

Prin urmare nici o expertiza grafica nu poate fi conceputa fara existenta materialului de comparat,adica modelele de scris luate de la persoana banuita.

Pentru aceasta trebuie dinainte pregatite conditiile in care vor fi luate modele de scris,stabilindu-se si textul care il va contine.Pregatirea materialului pentru expertiza grafica are o importanta deosebita deoarece eficacitatea expertizei depinde intr-o mare masura de calitatea materialelor de scris pentru comparatie.Se intelege deci,ca metodele de scris trebuie culese in diferite feluri in functie de cazul supus cercetarii.

Obtinerea modelelor de comparatie este o sarcina ce revine in exclusivitate organului judiciar care dispune expertiza si nu expertului criminalist.prin aceasta,organul judiciar are posibilitatea sa constate direct si sa certifice autenticitatea probelor de scris,insesi partile fiind chemate sa-si exprime punctul de vedere ,sa recunoasca sau sa infirme apartenenta scrisului sau a semnaturii.

Atunci cand o parte contesta cu rea credinta un inscris de comparatie, acesta poate fi luat in considerare in efectuarea expertizei daca instanta stabi- leste pe baza de probe ca actul in discutie emana de la titular,sau daca expertul constata ca este scris de persoana care a completat alte inscrisuri.

In functie de provenienta lor modelele de comparatie se impart in doua mari categorii:

1. Modele de comparatie libere,

– denumite si piese preconstituite realizate in afara cadrului procesului judiciar si,in anumite cazuri,la o data anterioara examinarii.

Printre asemnea modele se numara autobiografiile,diverse insemnari, cereri,scrisori,declaratii etc.

Piesele preconstituite trebuie sa fie intr-un numar suficient,sa se apropie pe cat posibil,ca forma si continut,de inscrisul in litigiu,sa fie redactate intr-o perioada apropiata de data exeminarii si scrise cu un instrument scriptural asemanator celui folosit la scrisul expertizat.

Valoarea modelelor de comparatie libera rezida,dupa cum se subliniaza de catre autorii de specialitate,in sinceritatea scriptorului, in lipsa unei tentative de deghizare a scrisului intalnita uneori in cazul modelelor luate la cerere.1

2.Modelele de comparatie experimentale,

– denumite si piese scrise la cerere,constau din probele de scris luate la solicitarea organului judiciar si numai in fata acestuia.

Probele se iau prin scriere libera si prin dictare.

a) scrierea libera a unui text ar trebui astfel pregatita astfel incat persoana in cauza sa nu cunoasca destinatia reala a piesei pentru a se preveni o eventuala incercare de deghizare a scrisului.

b) textul scris dupa dictare trebuie sa contina cat mai multe cuvinte si expresii din textul in litigiu,mergandu-se chiar pana la dictarea acestuia, alternativa in care,sub nici o forma nu se prezinta inscrisul in vederea unei eventuale copieri.

La obtinerea modelelor de comparatie se au in vedere conditiile persoanei,trebuind sa i se asigure si un minimum de confort .Cantitativ pentru un text obisnuit,sunt suficiente circa trei probe luate la cerere.

Probleme mai dificile apar in cazul semnaturilor presupuse a fi falsificate,persoana in cauza urmand sa execute mai multe specimene de semnaturi,pe foi separate(circa 5),fiecare coala continand cel putin zece semnaturi.Invinuitului sau inculpatului nu i se va arata semnatura in litigiu.Daca semnatura este atribuita unei alte persoane decat celei cercetate,aceasta va fi pusa sa scrie de mai multe ori numele persoanei semnate.

La stabilirea autorului unei semnaturi contrafacute este necesar sa sa procure,pe langa probele libere si experimentale de scris, si semnaturi proprii ale presupusului autor deoarece,nu rareori,unele particularitati ale acestora se manifesta aidoma la semnatura in litigiu.1

Executarea scrisului sau semnaturii contrafacute cu un grafism deghizat impune administrarea de probe libere si experimentale cu scrisul cursiv al persoanei banuite si,in plus probe experimentale redate asemanator cu genul de deghizare folosit(cu mana stanga,prin imitarea modelului tipografic etc.).2

Ca regula generala,se poate mentiona ca scriptele de comparatie trebuie sa fie cu atat mai numeroase cu cat volumul grafismului in litigiu este mai redus,respectandu-se binenteles si conditia ca ele sa fie adecvate cazului concret analizat.

In expertiza scrisului prin punerea actelor de comparatie in discutia partilor acestea sunt chemate sa recunoasca grafismul lor sau al altor persoane. Materialele de comparatie se compun din mostre de referinta (probe de scris) care sunt cercetate direct urmandu-se aceeasi cale a analizei si sintezei caracteristicilor constatate.

In acest scop se cauta inscrisuri de comparatie corespunzatoare nu numai in ce priveste data dar si ca modalitate de executie.

In ce priveste substantele de scriere se vor utiliza pentru comparatie materiale similare, de preferinta din locurile din care se presupune ca provin cele incriminate. Atunci cand se cere sa se determine natura substantei, termenii de referinta vor fi standardele, normele STAS si de fabricatie, datele tehnice, formularele chimice, spectrele elementelor componente, etc.

CAPITOLUL V

CONCLUZII

Identificarea judiciara constituie o activitate indisolubil legata de implinirea actului de justitie si de prevenire a fenomenelor antisociale.

Descoperirea infractorilor, identificarea recidivistilor, probarea comiterii unor fapte penale si a vinovatiei, reclama in mod necesar stabilirea identitatii persoanelor si obiectelor.

Identificarea criminalistica, definite ca un process de constatare a identitatii unor personae, obiecte sau fenomene aflate in legatura cu fapta ilicite, prin metode stiintifice criminalistice, in scopul aflarii adevarului in procesul judiciar, este considerate problema centrala a investigatiilor criminalistice.

Identificarea criminalistica a scrisului de mana, avand drept scop stabilirea autenticitatii scrisului unei persone ori identificarea persoanei scriitorului, inclusive a unor falsuri de genul deghizarii sau imitarii, este unul din obiectivele principale ale cercetarii criminalistice.

Prin coroborarea concluziei de identitate cu datele furnizate de alte mijloace de proba, identificarea criminalistica devine judiciara.

Identificarea dupa scrisul de mana, ca parte componenta a identificarii criminalistice a scrisului, are ca fundament stiintific existenta unor elemente particulare prezente in scrisul fiecarei personae, elemente dependente de specificul activitatii nervoase de la nivelul scoartei cerebrale.

Individualitatea scrisului, ca proprietate fundamentala se manifesta atat in forma cat si in continut, fiind consecinta formarii si dezvoltarii persoanei atat pe plan intellectual cat si in ceea ce priveste intreaga sa personalitate.

Cealalta proprietate fundamentala costa in stabilirea caracteristicilor grafice (o stabilitate relativa, date fiind anumite modificari intalnite in evolutia unui scris).

Aceste proprietati fundamentale, permit identificarea persoanei dupa scris, identificare ce se realizeaza in cadrul expertizei criminalistice a scrisului, denumita expertiza grafica sau grafoscopica.

Grafoscopia judiciara, cum mai este denumit domeniul examinarii criminalistice a scrisului, prezinta o importanta deosebita atat in procesul civil cat mai ales in procesul penal prin contributia pe care o are in realizarea scopului final- aflarea adevarului- cu ajutorul expertizelor grafoscopice care servesc drept probe stiintifice valoroase.

Complexitatea si varietatea problemelor ce se ivesc in practica, prin care se realizeaza identificarea persoanelor dupa scrisul de mana, necesita un studiu si o cunoastere aprofundata a teoriei si jurisprudentei in materie.

Lucrarea de fata a constituit o provocare pentru cercetarea unui capitol nicidecum inchis pentru ca interesul pentru acest studiu deopotriva cu progresele remarcabile privind mijloacele si metodele tehnice de investigatie criminalistica a trzit dorinta de a aprofunda studiul.

Putem conchide ca cercetarea inscrisurilor – metode si procedee de examinare oferite de tehnica criminalistica si nivelul de pregatire al specialistilor – reprezinta o ramura importanta a activitatii de expertizare a documentelor si cine ar putea sa o faca mai bine decat grafoscopia.