Expertiza Fizico Chimica a Drogului

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA DE CHIMIE APLICATĂ ȘI ȘTIINȚA MATERIALELOR

EXPERTIZAREA PRODUSELOR CHIMICE, ALIMENTELOR SI MATERIALELOR

Lucrare de disertație

Conducător științific: Masterand:

Ș.l.dr.ing. Carolina Constantin Cocioaba Viorel Ovidiu

București

2015

INTRODUCERE

Societatea românească se confruntă cu transformări majore în toate sferele vieții sociale, care au un impact negativ asupra membrilor societății. Aceste schimbări sociale au generat o insecuritate socială, suspiciune și frustrare, un sentiment de descurajare și chiar de inadaptare, în special în rândul tinerilor. Comportamental, aceste percepții și atitudini se materializează în comportamente deviante. În multitudinea formelor pe care le îmbracă devianța socială, un loc aparte îl ocupă consumul de droguri. Efectele negative ale stupefiantelor asupra stării individului și asupra relațiilor lui sociale sunt incontestabile.

Așadar, consumul de droguri reprezintă una din provocările cu care se confruntă umanitatea, efectele directe sau indirecte ale acestuia relevându-l ca pe un fenomen îngrijorător. Ansamblul unor condiții social-economice, psihologice și spirituale se constituie în factori de influență negativă asupra eredității sociale și biologice ca și asupra constructelor mintale ce se elaborează alienant și aberant cu reflectare negativă asupra procesualității adaptative biologice, psihologice, socio-familiare, profesionale și școlare și care generează în plan psihic stări de frustare, de nesiguranță, de instabilitate afectivă, de inadaptare trazitorie sau de durată la exigențele sociale, determinând respingerea și revolta împotriva obiceiurilor, tradițiilor și a sistemului de valori practicat de societate

In ultimii ani consumul de droguri a suferit o crestere semnificativa in Romania odata cu aparitia magazinelor de tip „Spice-Shop” mai ales consumul de Etnobotanice care era tot mai predominant in randul tinerilor din Romania . Avand un pret semnificativ redus si ofera o accesibilitate usoara .

Aceasta a fost un prim pas in alegerea lucrari cu titlul Expertiza Fizico-Chimica a Drogului , am ales o metoda calitativa in depistarea drogurilor aceasta fiind Imunocromatografica , respectiv teste rapide de determinarea prezentei dorgurilor in urina .Este o metoda calitatea folosita in analizele preliminarea de detectie a drogurilor ea identifica doar prezenta drogului in urina nu si cantitatea , pentru a valida aceasta metoda este necesar folosirii unei tehnici superioare de analiza cum ar fi GC-MS .

Capitolul I. Drogurile , Prezentare Generala , Criterii de clasificare

Peste tot în lume, profilul impurităților (caracterizarea) drogurilor este tot mai mult văzut ca o valoroasă completare științifică a muncii informative de rutină a forțelor legii. Studiul profilului impurităților poate răspunde la o mare varietate de întrebări, pornind de la relațiile dealer-utilizator, sursa drogului, rețele de distribuție și rute de traficare, până la metodele de obținere și precursorii folosiți.

„În sens larg, termenul de „drog” se poate atribui unei substanțe cu proprietăți curative, unui medicament. Conform definiției dată de Organizația Mondială a Sănătății (O.M.S.) “drogul” este acea substanță care, după ce se metabolizează într-un organism viu, îi modifică acestuia una sau mai multe funcții.

În sens farmacologic, “drogul” este o substanță utilizată sau nu în terapeutică, a cărei folosire în afara unor indicații medicale, în mod abuziv, poate induce starea de dependență fizică și/sau psihică, poate produce tulburări grave, ireversibile ale activității mentale, ale percepției senzoriale și ale comportamentului uman. În acest sens, denumirea de drog se aplică numai substanțelor care pot fi desemnate și prin termenul general de stupefiante.

Consumul greșit al acestor substanțe în scopul obținerii unor efecte în afara celor terapeutice, utilizarea sporadică sau persistentă, nepotrivită și fără legătură cu practica medicală obișnuită este o mare problemă a zilelor noastre.

Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, drogul este substanta care, fiind absorbita de un organism viu, modifica acestuia una sau mai multe functii. Tn sens farmacologic, drogul este o substanta utilizata ?n medicina, a carei folosire abuziva poate crea fnsa dependents fizica ori psihica, sau tulburari grave ale activitatii mentale, ale perceptiei §i ale comportamentului. Tn acest sens, denumirea de drog se aplica numai substantelor care pot fi desemnate §i prin termenul general de stupefiante.

Legea nr. 142/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, defineste drogurile ca fiind plantele §i substantele stupefiante ori psihotrope sau amestecurile care contin asemenea plante §i substante, clasificand drgoruile Tn doua mari categorii:

• Droguri de mare risc ( heroina , mescalina , morfina , amfetamina , cocaina , codeina , marijuana , phencyclidina s.a.);

• Droguri de risc (cannabis , rezina de cannabis , ulei de cannabis ,diazepam , meprobamate s.a.)

In sensul dat de conventiile international, prin drog se intelege o substantia din cele supuse controlului prin Conventia Unica asupra stupefiantelor din 1961, precum si una din substantele psihotrope al caror control este prevazut de Conventia din 1971.

Potrivit clasificarii facute de Conventia ONU (1971), substantele psihotrope se impart in trei grupe de droguri3:

• Stimulente ( amfetaminele si derivatii lor);

• Depresive ( barbiturice, alcool, tranchilizante );

• Holucinogene ( LSD, MDMA-Ecstasy, mescalina, psilocybina, phencyclidina, marijuana );

Alti autori adauga acestei clasificari o noua categorie, anume aceea a narcoticelor, din carefac parte : morfina, heroina, codeina, metadona4.

Substantele psihotrope sunt substante de origine sintetica ori naturala (aproape in exclusivitate vegetala), capabile sa influenteze activ psihicul si comportamentul uman. in sens restrans, substantele psihotrope sunt acele substante a caror actiune farmacodinamica implica efecte pronuntate asupra proceselor mentale si emotionale.

In functie de natura lor, drogurile, in general, pot fi clasificate astfel:

a. Analgezicele sunt destinate atenuarii durerilor, mai mari sau mai mici, fara ca utilizatorul sa-si piarda cunostinta. Sunt deprimante neselctive ale sistemului neuro-cerebral (SNC).

b. Sedativele sunt deprimante neselective care, la doze terapeutice normale, produc diminuarea hiperexcitabilitatii psihomotorii si tin sa reduca la normal tonusul functional al SNC. La doze mari, sedativele deprima intens SNC.

c. Hipnoticele (somnlferele) sunt substante deprimante ale SNC sj provoaca somnul.

d. Stimulentele activeaza SNC si maresc activitatea neuro-cerebrala. Anumite stimulente au o intrebuintare teraputica legala cum sunt anorexigenele, indicate la scaderea greutatii, tratarea depresiilor psihice, fiind psihostimulente. Amfetaminele si cocaina sunt principalele droguri de acest gen;

e. Halucinogenele actioneaza asupra SNC, provocand denaturarea perceptiilor si a senzorialitatii. Cunoscute sub numele de psihodelice, I n randul lor se inscriu, mai ales, dietilamida acidului lisergic ( LSD ), feniciclidina §i psilocybina.

Dupa modul in care actioneaza asupra organismului uman, stupefiantele se impart:

• Psiholeptice (depresive) – barbituricele si tranchilizantele;

• Psihoanalepticele (stimulente) – amfetamina, apiaceele, cocaina;

• Psihodisleptice (halucinogene), care la randul lor se impart in halucinogene propriu-zise si halucinogene depersonalizante.

1.2 Clasificarea generala a drogurilor

Raportat la tipul general de drog, acestea se pot clasifica in doua mari categorii:

A. Substante psihotrope, care se pot subclasifica nn functie de substantele din care deriva, de originea lor naturala, semisintetica sau sintetica. De asemenea, nn functie de riscurile pe care le pot prezenta efectele psihi – fizice s.a.

B. Substantele psihoactive, intalnite cel mai frecvent la toxicomani (naturale, semisintetice, sintetice) potfi clasificate la randul lor in 9 categorii esentiale:

• Alcoolul;

• Opiacee : latex, morfina, heroina s.a.;

• Cocaina §i derivatele sale;

• Canabisul §i marihuana;

• Halucinogene;

• Tranchilizante, sedative, hipnotice (barbiturice si benzadiazepine);

• Solventi organici;

• Stimulente psihice (amfetaminele);

• Droguri folosite ca medicamente.

Stupefiante naturale, semisintetice si sintetice

Termenul de stupefiant are un Tnteles juridic si unul farmacologic. in sens juridic, un stupefiant este considerat drog atunci cand potentele sale Tn materie de abuz si toxicomanie sunt relevante. El este utilizat in legislatia nationala si internationala privind controlul drogurilor.

a. Stupefiante naturale : opiul extras direct din Papaver somniferum, morfina, codeina si tebaina, extrase din marijuana;

b. Stupefiante semisintetice ; heroina (diamorfina), hidromorful (dihidromorfina ), Dilaudid, oxicodona (Eucodal);

c. Stupefiante sintetice cu efecte puternice : metadona (Sintalgon); meperidina, petidina, demerolul (Mialgin);

d. Stupefiante sintetice cu efecte slabe : dextropropoxifena (Darvon), pentazocina (Fortral).

Vom, prezenta Tn continuare, categoriile principale de stupefiante, Tntalnite frecventm traficul de droguri.

Opiul este latexul scurs si coagulat ca urmare a incizarii capsulei macului de opiu – Papaver Somniferum – stupefiant prin el insusi, fiind totodata sursa celor mai multe narcotice analgezice (morfina, heroina, codeina). In contact cu aerul, opiul capata culoarea maroniu spre brun. Fig 1

Dupa recoltare, opiul este adunat in bulgari sau sub forma de calupuri, iar dupa uscare devine sfaramicios, cu interiorul moale. Are un gust amar si un miros asemanator amoniacului.

Cel mai adesea, opiul brut este ambalat in celofan, folii de plastic sau alte materiale care mentin umiditatea. Resturile de opiu fumat seamana cu bucatile mici de carbune de lemn sau semintele de struguri calcinate. Opiul poate fi intalnit si sub alte forme, cum ar fi : opiul preparat, opiu medicinal sj drosul (drojdia de opiu). Restul de opiu fumat este cunoscut si sub denumirea de opiu calcinat.

Fig 1-Opiul (http://mytechiesworld.blogspot.ro/2014/09/10-most-addictive-drugs-in-world.html)

Morfina, principalul alcaloid al opiului, poate fi extrasa direct, deci fara trecere prin faza intermediara a productiei de opiu. Se prezinta sub forma unei pulberi pufoase, avand culoare variind intre alb murdar sau galben si maroniu. Este o substantia cu gust amar, solubila la umiditate. Poate fi intalnita si sub forma de tablete ori cuburi de diferite marimi. Pentru folosirea in scop terapeutic, morfina este transformata in saruri – sub forma unor pulberi albe, cristaline, inodore, solubile in apa si se administreaza fie sub forma de tablete, fie injectabil. Fig 1.1 –Morfina

(http://www.blubythesea.com/drug-abuse/opiates/morphine/)

Heroina este cel mai puternic alcaloid al opiului. Se obtine fie prin sinteza din morfina,fie direct din capsulele de Popaver Somniferum. Se prezinta sub forma unei pulberi extrem de fine, cristaline, de culoare alba (, cu un gust amar, solubila in apa si alcool. In momentul de fata heroina nu se mai produce licit in nici o tara din lume, datorita interdictiei impuse de OMS de a fi folosita in scop terapeutic, Insa continua sa fie fabricata in laboratoarele clandestine situate in Asia de sud-est (Triunghiul de Aur), Europa Occidentals (Franta, Italia) si Mexic dominand piata ilicita a drogurilor.

Pentru producerea heroinei se foloseste anhidrida acetica sau clorura de acetil. Este un lichid incolor, cu miros intepator, intrebuintat in industria colorantilor, a medicamentelor si a acetatului de celuloza. De aici gustul amar si mirosul slab de otet ale heroinei.

Pe piata ilicita a stupefiantelor sunt invanzare 4 sortimente de heroina denumite sau codificate cu numerele 1, 2 ,3 ,4. Primele doua nu mai au cautare.

Fig. 1.3-Heroina Drog ilicit

Heroina nr. 3 – sub denumirile in care circula – ca si heroina nr. 4, prezinta aceleasi proprietati fizice ca si heroina baza, cu precizarea ca ultimul sortiment seamana foarte mult cu talcul. in ultimul timp heroina a aparut in traficul ilicit in diferite culori : bruna, galbuie, roz si chiar rosie. (vezi fig1.3) Data fiind toxicitatea ei deosebita ca si interesul de inducere in eroare a organelor judiciare,toxicomanii si traficantii o amesteca cu lactoza, zahar pudra, lapte praf sau alte ingrediente la prima vedere total inofensive.

Fig.1.3-Heroina (http://www.therealbest.com/medias/dfp/1260)

Cannabisul este planta din care se obtine cel mai popular drog halucinogen, marihuana.Preparatul de marijuana este o mixtura rezultata ca urmare a macerarii in proportii variate a frunzelor, somitatilor florale si fructifere ale plantelor femele si mascule de cannabis, care au fost uscate in prealabil.

Secretia plantei femele de cannabis fecundate, o rasjna lipicioasa, este cunoscuta sub denumirea de hasis(fig1.4).Substanta chimica obtinuta din cannabis, care determina efectul halucinogen, poarta denumirea de Tetrahidro Cannabinol si variaza in diferitele parti ale plantei.

In traficul ilicit marihuan se intalneste sub forma de pulbere sau turte iar hasisul sub forma lichida sau uleioasa cu aspect vascos, de culoare verde inchis.

Fig 1.4 –Marijuana si Hasis (https://www.flickr.com/photos/farmerdodds/5391934731)

Cocaina este un puternic drog stimulent al sistemului nervos central extras din frunze de Erythroxylon Coca prezentandu-se sub forma unei substante de culoare alba,cristalina, solubila in alcool, eter si cloroform 11 (Fig.1.5)

Atunci cand se prezinta sub forma de pulbere poate fi consumata prin prizare nazala dar, de cele mai multe ori, se administreaza prin injectii intravenoase. Poate fi recunoscuta intrucat, aplicata pe limba sau pe tesuturile mucoasei nazale, produce senzatia de rece, iar datorita anesteziei locale,tesuturile respective se innegresc

O popularitate deosebita in randul consumatorilor o are cocaina sub forma de „crack" (preparat sub forma de granule), care este suficient de volatila pentru a fi fumata, de obicei Tn pipe de sticla. Inhalati, vaporii de cocaina sunt absorbiti spre creier in mai putin de 15 secunde.

Mescaline se obtine prin extractie din cactusul – cultivat mai ales in Mexic – denumit „Peyotl"(fig.1.7), mai exact din cele doua discuri care crest in varful plantei (mescal butons – nasturi de mescalina), care dupa recoltare sunt tocate si uscate. Acest halucinogen se poate prezenta ca o pulbere alba, cristalina sau sub forma lichida.

Fig 1.7 –Cactus “Peyotl”

LSD – dietilamida acidului lisergic – este un drog din categoria halucinogenelor extrem de puternice, mai putin de 25 micrograme fiind suficiente pentru a determina halucinatii vizuale ce pot dura aproximativ 12 ore.

LSD-ul, in stare pura, se prezinta sub forma unui lichid incolor, inodor si insipid, dar prin traficul ilicit apare ca o pulbere de culoare alb-murdar, tablete sau capsule aperculate, de diferite marimi si culori. LSD-ul se administreaza pe cale bucala sau poate fi injectat. Cel mai adesea se foloseste prin imbinarea bucatilor de zahar in aceasta solutie.

Amfetaminele sunt substante stimulante ale sistemului nervos central inrudite chimic si farmacologic cu epinefrina si norepinefrina – catecolaminele din organism.

Aceste substante sunt larg raspandite, mai ales ca inhibitori ai apetitului alimentar in cure de slabire, respectiv indicate pentru cresterea performantelor inainte de examen sau in viata profesionala (de ex. la soferii de camion)

Dupa ingestie, amfetaminele sunt absorbite cu usurinta din stomac si patrund rapid in circulatia sangvina. Sunt metabolizate de catre ficat prin procese de hidroxilare, demetilare (metamfetamina este demetilata in amfetamina), deaminare si conjugare. Eliminarea se face pe cale renala, atat sub forma de metaboliti cat si ca amfetamine nemodificate; procentul de amfetamine excretat depinde de pH-ul urinar.

Amfetaminele stimuleaza vigilenta si suprima apetitul prin efectele de excitare ale SNC; in acelasi timp induc o stare de energizare, incredere in sine si euforie.

Cresterea performantelor si a capacitatii de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac in cantitate suficienta, cu timpul se ajunge la epuizarea generala a organismului. Acest risc este cu atat mai mare, cu cat prin efectul lor central, amfetaminele si derivatii lor suprima senzatia de foame, determinand reducerea aportului alimentar.

Amfetaminele pot induce atat dependenta fizica cat si psihica.

Supradozarea determina anorexie, insomnie, agitatie psihomotorie, anxietate marcata; efectele cardiovasculare includ cresterea tensiunii arteriale si aritmii

Capitolul II. Notiuni de constatare tehnico-stiintifica

În cazul infracțiunii de trafic de stupefiante, pentru documentarea activității ilicite și pentru valorificarea științifică a urmelor și mijloacelor materiale de probă, constatările tehnico-știintifice, medico-legale și expertizele capătă o importanță majoră, de rezultatul acestora depinzând dovedirea existenței faptei, implicit a vinovăției.

În plan teoretic, pentru dovedirea activității de trafic de stupefiante poate fi dispusă orice constatare tehnico-știintifică sau expertiză criminalistică, în raport cu natura urmelor descoperite cu prilejul desfășurării diverselor activități de urmărire penală : cercetarea la fața locului, constatarea infracțiunii flagrante, percheziția, ridicarea de obiecte și înscrisuri, ș.a.

Specifice în cazul infracțiunii de trafic de stupefiante, indiferent de modalitățile normative sau faptice de comitere, sunt următoarele genuri de constatări tehnico-științifice sau expertize :

a) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza toxicologică, având drept finalitate stabilirea naturii produsului ori a substanței descoperite asupra făptuitorului (dacă substanța ori produsul în cauză face parte din categoria stupefiantelor – toxicelor – în înțelesul legii, sau are în compoziție stupefiante din rândul celor puse sub control internațional).

Identificarea urmelor de substanțe stupefiante se bazează pe punerea în evidență a caracteristicilor calitative proprii fiecărui stupefiant (stare de agregare, formă de cristalizare, punct de topire, structură moleculară, comportare față de reactivii specifici, proprietăți biochimice), care se păstrează neschimbate, indiferent de conjunctura existentă în momentul folosirii lor ca mijloc al comiterii infracțiunii.

Unele substanțe stupefiante, după pătrunderea în organism, suferă o serie de transformări (prin metabolizare) din care pot rezulta compuși netoxici. Evidențierea acestora în produsele biologice poate constitui o dovadă a existenței inițiale în organism a stupefiantului de la care provin.

Evidențierea proprietăților stupefiantelor se face prin folosirea de metode fizico-chimice obiective, rezultatele obținute fiind comparate cu caracteristicile substanțelor menționate în cataloage sau în lucrări de specialitate.

Deoarece raportul de constatare tehnico-științifică sau de expertiză constituie mijloc de probă în procesul penal, sarcina identificării cu certitudine a stupefiantelor și toxicelor revine, în exclusivitate, specialiștilor din laboratoarele de profil.

În cazuri urgente, organele judiciare care intră în posesia unor substanțe suspecte a fi stupefiante sau a conține asemenea substanțe, pot proceda la o primă identificare, utilizând în acest scop trusa cu reactivi sau trusa de detecție rapidă a stupefiantelor, concepută de specialiștii români.

În rezoluția motivată prin care se dispune efectuarea constatării tehnico-științifice sau a expertizei toxicologice, specialiștii vor fi solicitați să răspundă, după caz, la următoarele întrebări dacă substanța este stupefiant, în caz afirmativ, despre ce substanță este vorba, care este concentrația în substanță activă și puritatea, gradul de umiditate al plantelor din care s-au extras stupefiantele, dacă acestea au fost sau nu falsificate și care este greutatea acestora.

Analizele de laborator trebuie să ajute și la descoperirea originii stupefiantelor, precizând dacă sunt sustrase dintr-o fabrică, provin din surse ilicite, au aceeași compoziție chimică, descoperire ce se realizează prin examinarea comparativă a eșantionului de probă cu substanțele incriminate. Specialistul sau expertul toxicolog poate formula următoarele concluzii:

( cert pozitivă. De exemplu : „substanța supusă examinării este hașiș”;

( cert negativă. De exemplu : „substanța supusă examinării nu e stupefiant”;

( de probabilitate.De exemplu :„substanța supusă examinării e probabil opiu”;

de imposibilitate. De exemplu : „nu se poate stabili dacă substanța supusă examinării este stupefiant”.

Metodele cele mai moderne folosite în acest scop sunt cele cromatografice, respectiv cromatografia în faza gazoasă prin care produșii constituienți sunt separați și aduși în stare de puritate maximă, urmând analiza prin spectrometrie de masă pentru identificarea substanțelor.

Pentru identificarea stupefiantelor și a altor toxice sunt folosite gazcromatografe portabile, capabile să depisteze aceste substanțe chiar și în atmosfera unei camere în care există asemenea substanțe, fiind suficientă o cantitate de produs extrem de redusă.

b) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza fizico-chimică

Acest gen de constatare tehnică sau expertiză se dispune pentru stabilirea unor urme de substanțe ori produse stupefiante pe obiectele găsite asupra unor persoane, cum ar fi : pipe, seringi, pahare, lingurițe, etc.

c) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza dactiloscopică

Necesitatea dispunerii unei asemenea constatări sau expertize poate apărea în situația în care pe diferite ambalaje ale stupefiantelor ori pe înscrisurile descoperite sunt relevate, fixate și ridicate urme papilare, iar persoanele asupra cărora au fost găsite neagă fie că au cunoscut conținutul ambalajelor, fie că au manipulat drogurile. În astfel de situații, de regulă, specialiștii vor fi solicitați să se pronunțe dacă urma în litigiu și impresiunea model de comparație au fost sau nu create de aceeași persoană; alteori specialistului i se prezintă numai urma sau obiectul în litigiu.

d) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza grafică și tehnică a documentelor

În timpul examinării înscrisurilor, pe lângă identificarea scriptorului sau a mașinii de scris la care au fost dactilografiate textele în litigiu, specialiștilor li se va cere să stabilească autenticitatea și vechimea înscrisurilor, materialul din care este confecționat suportul, materialele cu care au fost scrise textele în litigiu.

e) Constatarea tehnico-științifică sau expertiza medico-legală

Printre problemele pe care le poate elucida constatarea medico-legală amintim: dacă persoana supusă examinării este sau nu sub influența consumului de stupefiante, natura stupefiantului consumat, dacă decesul s-a datorat consumului de droguri, etc.

Metode de identificare a drogurilor

De obicei drogurile au in compozitie ingrediente de drog active de origine si identitate necunoscuta, precum si aditivi cum ar fi zaharul sau chimina.

Testele de rutina folosite de specialist in identificare drogurilor sunt : testele de culoare, testele micro-cristaline, cromatografia, spectrofotometria, spectrometria de masa.

Testele de culoare. Multe droguri au un colorit caracteristic atunci cand intra in reactie cu un agent chimic specific. Aceste teste sunt indicatorii utili ai prezentei drogurilor, fiind de asemenea utilizate de investigatori in examinarea materialelor suspecte a contine droguri. In mod curent sunt utilizate 5 teste de culoare :

• Marquis este reactivul in prezenta caruia heroina si morfina, precum si majoritatea derivatilor opiului, se coloreaza in purpuriu, iar in prezenta amfetaminei si a meta-amfetaminei se coloreaza in orange-brun.

• Dillie-koppanyi este un reactiv valoros in testarea barbituricelor, in prezenta caruia acestea se coloreaza in albastru violet.

• Duquenois-levine se foloseste in testarea marihuanei, prezenta drogului fiind evidentiata de o culoare purpurie.

• Van Urk este acel reactiv ce capata culoarea albastru-purpuriu in prezenta LSD-ului.

• Scott este testul de culoare utilizat pentru a pune in evidenta cocaina.

Testele microcristaline reprezinta o tehnica mult mai specifica decat testele color, o picatura de reactiv adaugat unei cantitati mici de drog determinand o precipitare cristalina. Forma si masura cristalelor examinate la microscop, prezinta caracteristicile specifice fiecarui tip de drog.

Cromatografia pe strat subtire sj cromotografia de gaz sunt 2 tehnici de separare ce pot fi folosite cu success in analiza drogurilor.

Metoda  imunocromatografica. Este o metoda imunologica calitativa de evidentiere a substantelor toxice sau metabolitilor acestora in urina. Testul foloseste conjugate proteice cu substantele toxice mentionate mai sus, ce intra in competitie cu drogurile din urina pentru anumite situsuri de pe anticorpii specifici. Daca drogurile sunt prezente in urina in concentratii mai mici decat cut-off-ul, situsurile anticorpilor specifici nu sunt saturate si anticorpii vor reactiona cu conjugatele proteice. Complexele astfel formate sunt vizualizate in zona care contine banda testului sub forma unei linii colorate. Prezenta drogurilor peste limita cut-off-ului va satura situsurile specifice de pe anticorpi si nu va determina aparitia unei benzi colorate. In test este inclusa si o banda de control.

Spectrofotometria. Absorbtia selectiva a luminii de catre droguri in zonele UV si IR ale spectrului electromagnetic, defineste spectrofotometria ca fiind o tehnica valoroasa in caracterizarea drogurilor. Spectrul UV nu este concludent pentru o identificare pozitiva a unui drog deoarece si alte materiale pot produce un spectru asemanator. Spectrul IR este unic pentru fiecare componenta a unei substante, reprezentand o amprenta a acestora.

Spectrometria de masa este considerata o tehinca valoroasa in analiza drogurilor, avand in vedere usurinta cu care se poate separa drogul propriu-zis de result substantelor ce pot fi prezente in compozitia drogului amalgamat.

Capitolul III. Studiul de caz

3.1. Expertizarea fizico-chimica a

Amfetaminei

Denumiri: speed, crystal, bennies, frisco speed, cand este combinată cu heroina poartă numele crack, ice, rocks.

3.1.1.Ce este amfetamina?

Amfetamina este un stimulent sintetic. Substanța a fost sintetizată pentru prima oară de chimistul român Lazăr Edeleanu, care i-a dat numele de phenylisopropylamine.

Utilizarea sa medicală este limitată. Unele amfetamine sunt principiul activ al medicamentelor pentru slăbit. Amfetaminele disponibile pe stradă sunt produse ilegal, în laboratoare clandestine; în aceasta formă sunt extrem de periculoase pentru sănătate. Prin manipulare chimică pot fi produși derivați de amfetamină ce nu sunt incluși pe listele cu subtanțe interzice, ceea ce permite comercializarea lor în condiții legale, până ce legislația le interzice (exemplu: mefedronă).

Amfetaminele sunt substante simpatomimetice de sinteză, înrudite structural cu adrenalina (epinefrina), la care predomină efectele excitante centrale. De aceea sunt numite și "amine de trezire" sau "amine tonifiante". Ele acționează prin eliberarea unui exces de dopamină, principalele efecte fiind stimularea psihomotorie și acțiunea anorexigenă. Creșterea performanțelor și a capacității de efort se face pe seama rezervelor energetice; daca acestea nu se refac în cantitate suficientă, cu timpul se ajunge la epuizarea generală a organismului. Acest risc este cu atât mai mare, cu cât prin efectul lor central, amfetaminele și derivații lor suprimă senzatia de foame, determinând reducerea aportului alimentar.

Nevoia de somn dispare, iar senzatia de oboseala este suprimată. Capacitatea de gandire este accelerată până la fuga de idei. Sub influența amfetaminelor oamenii vorbesc mai usor și sunt mai convinși de valabilitatea și originalitatea celor spuse decat în mod normal. Acțiunile ce implică rutina sunt percepute ca fiind plăcute, contradicțiile sunt ignorate mai usor, iar relațiile sociale sunt mai bune.

3.1.2.CLASIFICARE

Kaplan și Sandoc au făcut următoarea clasificare a amfetaminelor:

amfetamine majore: amfetaminele, dextroamfetaminat (dexadrine); metamfetamina (desoxyn, speed); metilfenidat (ritalin), pemolin (Cylert)

substanțe înrudite: efedrină, fenilpropanolamină, (PPA), khat, metcatimonă („crank”)

amfetamine substitutive (desinger) clasificate ca și halucinogene

– gheață (ice) forma pura a metamfetaminei (inhalată, fumată, injectată), este deosebit de puternică, efectele pot să dureze ore în șir (este sintetică, produs casnic)

3.1.3. ISTORIC

Utilizarea stimulantelor are o lungă istorie, chinezii obișnuind să folosească drogul numit ma-huang cu aproximativ 5000 de ani în urmă. În anul 1887 Nagai a descoperit că agentul activ din ma-huang era efedrina.

Amfetaminele (propiu-zise ) au fost obținute pentru prima oară în anul 1887 de Edeleanu, mai târziu cercetătorii au studiat efectele periferice și au descoperit că acestea acționau ca bronhidilatatori (substanțe care au drept efect lărgirea calibrului căilor respiratorii, crescând fluxul de aer circulant).

Acțiunile asupra SNC au fost raportate destul de târziu, în anul 1933. Tot în această perioadă au fost emise și primele rapoarte ce făceau referire la abuzarea de amfetamine.

Amfetamina a fost folosită în exces încă de la apariția ei, fiind consumată în special de către soldații din timpul celui de-al doilea război mondial, dar și în timpul războiului din Vietnam pentru a face față condițiilor vitrege dar și pentru a lupta mai mult.

3.1.4. EPIDEMIILE DE AMFETAMINA

Aceste fenomene au fost raportate în Japonia, Suedia și SUA. Epidemiile de amfetamină au fost asociate cu creșterea nivelui de violență și cu dezvoltarea unei culturi rapide. Smith a realizat cercetări asupra acestui fenomen, a intervievat în mod frecvent dependenții de amfetamină care au facut parte din scena vitezei în 1950 și 1960. Majoritatea persoanelor au fost dependente prima dată de heroină, urmând să primească un tratament bazat pe amfetamină pentru a scapa de dependență. Dependenții de heroină au descoperit anumite avantaje ale utilizării amfetaminei precum: faptul că era legală, creșterea nivelului de energie care le permitea să se adapteze mai bine la agitația marilor orașe dar și prețul foarte mic.

Tratamentul nu a funcționat însă, indivizii devenind paranoici.

Analizând acestă epidemie de amfetamină, cercetătorii au ajuns la concluzia că au existat mai multi factori care au determinat expansiunea sa:

introducerea pentru un segment larg de populație a folosirii amfetaminei în scop recreațional, medical și ca „antidot” împotriva oboselii;

răspândirea largă a cunoștințelor privind experiența în domeniul amfetaminelor;

dezvoltarea unui cerc larg de consumatori cronici care au stabilit o piață ilegală de desfacere;

creșterea utilizării căilor rapide de administrare: intravenos și fumat;

surplusurile de amfetamine furnizate atât pe piața legală cât și pe cea ilegală au dus la dezvoltarea laboratoarelor clandestine destinate producerii și desfacerii amfetaminei.

În zilele noastre, la nivel mondial, producția de amfetamină rămâne concentrată în Europa Centrală și de Vest, în special în Belgia, Țările de Jos și Polonia. În această subregiune, Estonia, Lituania și Bulgaria joacă, de asemenea, un rol important în producerea ilegală de amfetamină și, într-o măsură mai mică, Germania, Spania și Norvegia, după cum rezultă din numărul de laboratoare de amfetamină dezafectate în 2004 în aceste țări. În afara Europei, amfetamina se produce în principal în America de Nord și Oceania. În 2004, traficul de amfetamină a rămas în principal unul intraregional. Cea mai mare cantitate de amfetamină descoperită pe piețele europene de droguri ilegale provine din Belgia, Țările de Jos și Polonia, precum și din Estonia și Lituania (în țările nordice) (Rapoartele naționale Reitox)

Din cele 6 tone de amfetamină capturate la nivel mondial în 2004, circa 97 % s-au capturat în Europa, în mare parte în Europa de Vest/Centrală și Europa de Sud-Est (reprezentând respectiv 67 % și 26 % din cantitatea capturată la nivel global).

În 2004, se estimează că s-au efectuat în Uniunea Europeană 33 000 de capturi de amfetamină, reprezentând 5,2 tone și 9,6 milioane de unități. În ceea ce privește numărul de capturi și cantitatea capturilor de amfetamină, Regatul Unit a fost în mod constant țara care a realizat cele mai multe capturi de amfetamină din Uniunea Europeană . Turcia a raportat confiscarea a 9,5 milioane de unități de amfetamină în 2004. În ciuda unor fluctuații, la nivelul Uniunii Europene, atât numărul global de capturi de amfetamină, cât și cantitățile capturate  au crescut din 1999 și, pe baza concluziilor din rapoartele prezentate de fiecare țară, se pare că această tendință ascendentă a continuat și în 2004.

În 2004, prețul mediu de vânzare cu amănuntul al amfetaminei varia de la 4 EUR/g în Slovenia la 64 EUR/g în Malta. În cursul perioadei 1999–2004, prețurile amfetaminei, corectate în funcție de inflație, au scăzut în general în Germania, Spania, Irlanda, Letonia, Lituania, Suedia, Regatul Unit, Bulgaria, Turcia și Norvegia.

Puritatea medie a amfetaminei în 2004 a variat de la 5–6 % în Bulgaria la 44 % în Norvegia . Datele disponibile privind puritatea medie a amfetaminei pentru perioada 1999–2004 indică tendințe generale descendente în Letonia, Lituania, Luxemburg, Finlanda și Norvegia și tendințe ascendente în Belgia, Germania, Franța, Italia, Ungaria și Austria.

3.1.5. Modalități d consum

Amfetaminele sunt consumate prin înghițire, fumare, inhalare și injectare. Efectele și intensitatea lor cresc în această ordine.

Efectele consumului de amfetamină: stare de vigiență (energie), motivație crescută, logoree, stare psihică pozitivă, sentiment de bine, scade pofta de mâncare – se poate ajunge la anorexie, pupile dilatate, roșeață, echilibru și coordonare reduse, agitație, agresivitate, paranoia, gură uscată, dureri de cap, creșterea ritmului cardiac, creșterea ritmului respirator, creșterea presiunii sanguine, creșterea temperaturii corpului, febră și transpirații, diaree sau constipație, vedere încețoșată, vorbire împiedicată, confuzie, amețeală, mișcări necontrolate, tremurături, tresăriri, mâncărimi, insomnia, amorțeală, palpitații, impotență sau dificultăți în obținerea erecției(la consum îndelungat), convulsii (la doze mari), piele uscată și cojită (la consum cronic), acnee, răni deschise (la consum cronic), paloare (la consum cronic), episoade psihotice (halucinații, delir – sunt rare, apar în caz de supradoză sau de consum cronic.

3.1.6 Intoxicatia acută

Dozele mai mari de 20 mg pot determina la persoane, care nu sunt obisnuite cu efectul substantelor, fenomene adverse deosebit de neplacute ce umbresc actiunea stimulatoare: palpitații, uscaciunea gurii, dureri de cap, varsaturi, insomnia îngrozitoare.
Supradozarea determina psihoze, este posibila colabarea sistemului circulator, la fel ca instalarea unei stari profunde de inconstienta (coma). Fara tratament, o intoxicatie de acest tip (cu 100 – 200 mg) duce de regula la deces.

3.1.7 Intoxicatia cronica

Consumul de droguri are urmatoarele particularitati stadiale:
– consumul experimental (in scop recreational);
– consumul regulat – consumatorul incepe sa lipseasca din ce ince mai mult de la scoala/serviciu, se ingrijoreaza sa nu piarda sursade procurare a drogului;
– preocuparea zilnica – consumatorul pierde motivatia (scoala/serviciul ii devin indiferente);
– dependenta – consumatorul nu poate face fata treburilor zilnice fara drog , neaga problema pe care o are, se produce inrautatirea conditiei fizice, dupa consum isi pierde controlul.

3.1.8 Metode de analiza

Drogurile pe cale orala au cea mai mica rata de absortie (creier si alte organe ) pe cand cele inhale si intravenoase duc la o absortie mai rapida , odata ce drogul ajunge in fluxul sanguin ascesta este distribuit spre diferite tesuturi din organism .Cantitatea stocata depinde de natura drogului , cantitatea si durata de ingerare.

Thc-ul este depozitata in tesuturile grase , acesta este foarte solubil in tesuturile grase , rezultand o reducere rapida a nivelului de THC in sange .Concentratiile scad in proportie de 90 % in prima si a doua ora de la administrare .

Dupa cum puteti vedea si in tabelul 1.1 perioada de determinare a probelor de urina

Tabel 1.1 timpul de determinare din probele de urina

Avansarile in tehnologia de testare a drogurilor au aparut in 1970 cand s-a trecut de la testarea probelor de sange la probele de urina , pentru ca urina este un procedeu non-invaziv , usor de colectat si nu necesita tehnici de pregatire a probei foarte elaborate.

Si astazi urina inca ramane cea mai comuna tehnica de testarea a drogurilor avand unele avantaje :

– familiaritatea

– este cea mai ieftina de analizat si ofera o gama larga de testare a drogurilor .

Metodele cele mai folosite in depistarea drogurilor din probele de urina sunt :

-Imunocromatografica

-HPLC

-GC-MS

-HPLC-MS

-Cromatografia in strat subtire

In utilizare acestor determinari sunt necesare persoane calificate si un laborator echipat la ultimile standarde .

Pentru determinarea drogurior din probele de urina am ales sa folosim metoda Imunocromatografica

Avansarile in tehnologia de testare a drogurilor au aparut in 1970 cand s-a trecut de la testarea probelor de sange la probele de urina , pentru ca urina este un procedeu non-invaziv , usor de colectat si nu necesita tehnici de pregatire a probei foarte elaborate.

Si astazi urina inca ramane cea mai comuna tehnica de testarea a drogurilor avand unele avantaje :

– familiaritatea

– este cea mai ieftina de analizat si ofera o gama larga de testare a drogurilor .

Metodele cele mai folosite in depistarea drogurilor din probele de urina sunt :

-Imunocromatografica

-HPLC

-GC-MS

-HPLC-MS

Pentru determinarea drogurior din probele de urina am ales sa folosim metoda Imunocromatografica

Imunocromatografia – este un procedeu cromatografic referitor la imunologie (ex. antigenul și anticorpul)

Antigenul (Ag) este o substanță care inițiază producerea unui răspuns imun. Răspnsul imun se poate materializa prin apariția anticorpilor specifici, prin apariția unei imunități mediate celular sau prin instalarea unei toleranțe imunologice specifice.

Antigenul are două proprietăți specifice: antigenitatea reprezintă capacitatea de a reacționa in vivo și in vitro cu anticorpi specifici, independent de calitatea de a stimula producerea lor; imunogenitatea se definește drept capacitatea de a iniția un răspuns imun ȋntr-un organism sau o cultură celulară corespnzătoare.

Un antigen este alcătuit din două părți componente: gruparea determinantă (epitop), reprezentată de segmentul molecular responsabil pentru imunogenitate și specificitate, față de care se formează anticorpii complementari și purtătorul grupării determinate, care este restul moleculei de antigen. Un antigen poate avea unul sau mai mulți epitopi, care pot fi sau nu identici. În general, antigenul este constitit dintr-un mozaic de determinanți antigenici, grupări structurale recunoscute ca „non – self” de organismul ce produce răspunsul imun. Pentru a iniția un răspuns imun, un antigen trebuie să posede minimum doi determinanți antigenici.

Anticorpii (Ac) sunt proteine serice aflate aflate ȋn fracțiunea gama-globulinelor, se mai numesc și imunoglobuline Ig (globuline cu rol de apărare imună) fiind specifice față de un antigen. Au forma literei Y (Fig. 2.1): ȋn centru-regiune balama, asigură mobilitatea brațelor, brațele superioare Fab (fragment antigen – binding), regiunea inferioară Fc (fragment cristalizabil). În structura brațelor superioare există lanțuri grele, denumite H (heavy) și lanțuri ușoare, denumite L (light). Lanțurile H au o greutate moleculară cuprinsă ȋntre 50 000 – 70 000 și conțin aproximativ 450 aminoacizi, iar lanțurile L au o greutate moleclară de 23 000 și conțin aproximativ 215 aminoacizi.

Reacția dintre un antigen (Ag) și un anticorp (Ac) presupune legarea grupării determinante a Ag (epitrop) de Ac (paratrop). Această legare are loc cu participarea unor forțe de legătură necovalente (forțe van der Waals), forțe electrostatice, legături de hidrogen și legături hidrofobe, care asigură eliminarea apei și stabilitatea complexului Ag-Ac. Aceste forțe acționează cu atat mai intens cu cat Ag se potrivește mai bine din punct de vedere steric cu Ac. O caracteristică generală a reacției Ag-Ac o reprezintă specificitatea ei (capacitatea anticorpului de a „discrimina” antigenul omolog de un alt antigen

Teste rapide pentru determinarea Amfetaminei

Principiul metodei

Testul See Now Amfetamina este imunocromatografic, de tip sandwich, pentru determinarea calitativă a amfetaminelor și metaboliților săi în urină, acesta putând fi determinat la o concentrație de 1000 ng/mL.Acesta este un test destinat uzului profesional.Acest test oferă un rezultat preliminar. O atenție sporită trebuie acordată fiecărui rezultat al unui test pentru detectarea consumului de droguri, iar în mod deosebit analizei unui rezultat preliminar pozitiv. Pentru obținerea confirmării unui rezultat, va trebui folosită o metodă superioară de analiză.

Amfetamina este un stimulent pentru sistemul nervos central și poate provoca stări de agitație, insomnii, creșterea energiei, inhibarea apetitului și iluzia unor stări de bine. Aceasta poate fi administrată oral, intravenos, prin fumat sau inhalare nazală. După ingestie, amfetaminele sunt metabolizate de ficat prin procese de hidroxilare, demetilare, deaminare și conjugare. Eliminarea se face pe cale renală, atât sub formă de metaboliți cât și ca amfetamine nemodificat; procentul de amfetamine excretat depinde de pH-ul urinar.

Testul pentru Amfetamina se bazează pe anticorpi monoclonali de la șoarece și conjugați coloidali de aur pre-uscati pe test. Antigenii conjugați din regiunea de test și din regiunea de anticorpi monoclonali de la șoarece (din regiunea de control IgG) sunt imobilizați pe membrana de reacție. Testul este o etapă importantă și competitivă de inhibare imunocromatografică, în care un drog chimic sau un conjugat al acestuia concurează cu drogul existent în urină, pentru a limita legarea anticorpilor. Când partea absorbantă a testului este imbibată cu urină, urina va migra prin principiul capilarității de-a lungul testului ajungând la fereastra testului unde vor avea loc reacțiile.

Un rezultat negativ va produce două liniii roz, una aflată în zona de test iar cealalta aflată în zona de control. Un rezultat pozitiv va produce o singură linie roz, aflată în zona de control. Lipsa existenței liniei de control în zona de control indică invaliditatea rezultatului.

Un rezultat negativ va produce două liniii roz, una aflată în zona de test iar cealalta aflată în zona de control. Un rezultat pozitiv va produce o singură linie roz, aflată în zona de control. Lipsa existenței liniei de control în zona de control indică invaliditatea rezultatului.

Materiale prevazute în trusă:

1.Caseta / stripul în ambalaj individual.

2.Pipetă de plastic de unică folosință (pentru format caseta) .

3.Instrucțiuni de folosire.

Conditii de pastrare

Condiții de păstrare: testul se poate păstra la temperatura camerei până la data înscrisă pe ambalaj. A se păstra ferit de lumină puternică, umezeală sau căldură

Proba de urină poate fi recoltată oricând, într-un recipient curat sau o eprubetă pentru urină. Proba poate fi păstrată la o temperatură de 2-8C pentru 72 de ore, sau poate fi păstrată la –20ºC pentru testarea după o perioadă mai lungă de timp. Înainte de efectuarea analizei, proba trebuie adusă la temperatura camerei. Pentru probele de urină cu precipitate se recomandă filtrarea și centrifugarea, astfel încât proba pentru testare să fie limpede.

Observație: utilizatorul acestui test trebuie să respecte toate normele de securitate prevăzute de Ministerul Sănătății și Familiei pentru cazurile în care se manipulează material potențial infectant, purtător de boli transmisibile. Caseta se folosește pentru o singură determinare. Nu se folosește caseta după data expirării.

Tehnica de lucru:

1.Scoateți caseta din ambalaj si așezați-o pe o suprafața netedă și uscată.

2.Pipetați 4 picături (0,2mL) din proba în godeu, însă fără ca acestea să conțină bule de aer. Nu pipetați următoarea picătură până când cea precedentă nu a fost absorbită!

3.Pentru formatul strip, introduceti testul in recipientul cu urina fara a depasi linia de maxim trasata pe strip. Tineti stripul in pozitie verticala timp de 10 secunde, dupa care il scoateti si il puneti pe o suprafata absorbanta, plana.

4.Citiți rezultatele dupa 10 min. Nu depașiți 30 min.

Interpretarea rezultarelor

Odată cu începerea desfășurării testului, o linie roz va apărea în zona de Control (C) a ferestrei de citire – linia de control. Atenție! Această linie trebuie să apară la toate probele pe care le veți analiza! Dacă această linie nu apare, testul este invalid și trebuie repetat.

Rezultatul pozitiv: este dat de prezența unei linii roz în fereastra de citire în zona Control (C).

Rezultatul negativ: este dat de prezența a două linii roz în zona de Control (C) și de Test (T) a ferestrei de citire.

Rezultatul invalid: în absența oricărei linii. Aceasta înseamnă că a avut loc o greșeală în modul de lucru sau că reactivii de testare au fost deteriorați. În acest caz trebuie refăcut testul cu o nouă casetă.

Limitele testului: deși acest test are o acuratețe foarte mare în detectarea Amfetaminei in urina, există o foarte mică rată a incidenței unor rezultate eronate. Dacă există o mică suspiciune asupra rezultatului, testul trebuie repetat (printr-o metodă superioara de analiză), folosindu-se o nouă probă de urină proaspăt recoltată. Ca și în cazul altor teste de laborator, diagnosticul trebuie interpretat după confruntarea rezultatului testului cu alte investigații și cu datele clinice.

Precizia

Precizia, o caracteristică particulară a unor date cantitative, este dată de mărimea dintre diferențele rezultatelor obținute prin examinarea repetată a unei singure probe. Cu cât sunt mai mici diferențele între rezultatele examinărilor repetative, cu atât este mai mare precizia tehnicii. Repetarea examinării unei probe date se face în aceeași zi de lucru și în zile diferite. În cadrul noțiunii de precizie, trebuie clarificați și termenii de repetabilitate și reproductibilitate.

Reproductibilitatea este precizia mai multor rezultate obținute prin testarea unei singure probe, în aceeași zi, de aceeași persoană.

Reproductibilitatea este precizia mai multor rezultate obținute prin testarea unei singure probe, în zile diferite, de persoane diferite.

Pentru o mai eficientă utilizare a celor expuse, sunt necesare câteva noțiuni elementare de statistică.

Deviația standard (DS) este expresia matematică a preciziei unei metode:

În care: =valoarea unei determinări,

=media aritmetică a tuturor valorilor,

suma

n=numărul total de determinări

Coeficientul de variație (CV) este exprimarea deviației standard ca procent al valorii medii:

Precizia unei metode se calculează ca DS din valorile obținute în 20 de zile de lucru. Ea poate varia cu concentrația substanței care se măsoară. În general, precizia este mai mică pentru concentrațiile foarte mici sau foarte mari.

Specificitate

În urma unui studiu, a fost determinată reactivitatea încrucișată între compușii înrudiți amfetaminei și caseta de testare. (Tab. I) Specificitatea relativa: 97,5%.

Concentrație de compuși înrudiți Morfinei, ce pot da un rezultat pozitiv aproximativ

egal cu cel al Morfinei.

Concentrație de compuși înrudiți Morfinei, ce pot da un rezultat pozitiv aproximativ egal cu cel al Morfinei.

Un alt studiu a fost făcut pentru a determina reactivități încrucișate între compușii neînrudiți cu amfetamina și caseta de testare, la concentrații mai mari decat cele găsite în mod normal în probele de urină ale consumatorilor. Nici o reactivitate nu a fost descoperită la substanțele dinTab. II.

Tabel II – Compuși testați și descoperiți a nu reacționa cu testul de Amfetamina la o concentrație de 1000 µg/ml în urină.

Testarea interferenței: Urmatoarele substanțe nu interferează cu testul:

Etanol 1%

Metanol 1%

EDTA 80 mg/dl

Albumina 2,000 mg/dl

Glucoza 2,000 mg/dl

Bilirubina 1,000 µg/dl

Hemoglobina 1,000 µg/dl

PH urinei: pH 3 –pH Gravitate Specifică: 1.003 – 1.040

Restricții:

Acest produs este destinat utilizării doar cu probe de urină umană.

Exista posibilitatea să apară rezultate eronate datorate prezenței unor substanțe ce interferează cu urina, sau a unor factori ce nu țin de producător, cum ar fi erorile tehnice sau de procedură asociate cu testarea.

Oxidanții sau alte soluții aflate în proba de urină pot provoca un rezultat fals, de aceea trebuie folosită o noua probă în astfel de cazuri. Anumite tratamente pot influența rezultatul testului.

Acesta este un test calitativ, nu determină cantitatea, nivelul de concentrație sau nivelul de intoxicație.

Cazurile studiate in detectarea consumului ilicit de Amfetamina

Cazurle studiate in aceasta lucrarea sunt in numar 3 si toate au fost depistate pozitiv in consumul ilicit de Amfetamina dar si Thc sau respectat toate tehnicele de lucru in analizele imunocromatografice pentru depistarea consumului de droguri .

Toate probele au fost depozite pentru efectuarea unor analize cantitative pentru validarea acestor rezultate , acestea fiind doar preliminarii ofera informatii doar calitative nu si cantitative

CAZUL Nr. 1

Conducator auto oprit in trafic pentru control de rutina

Ofiterii din cadrul politiei rutiere au oprit in trafic pentru un control de rutina un suspect care se afla in trafic , in varsta de 32 de ani la prima vedere acesta parea a fi in stare de ebrietate si sa stabilit testarea de alcoolemie cu aparatul etilotest , in urma testarii rezultatul fiind negativ .

Suspectul prezentand un comportament agitat Ofiterii din cadrul Politiei rutiere au

decis deplasarea la cea mai apropiata sectie de urgenta pentru recoltarea de probe biologice in vederea consumului de droguri pentru ca acesta avea un comportament ciudat , nu prezenta coerenta in vorbire si functiile motorii, stare de spirit agitata .

Ajuns la sectia de primiri urgente s-au prelevat probe de urina si de sange in vederea testarii rapide a consumului de droguri .

Prelevarea probelor :

Tipul de proba : o proba de urina spontana

Recipient de recoltare : -eprubeta pentru urina

Cantitarea recoltata – 30 ml

Nu a fost necesara prelucrarea probei dupa recoltare

Tehnica de lucru utilizata pentru determinarea probei de urina recolatate de la Pacientul X

Caseta a fost scoasa din ambalaj si asezata pe o suprafata neteda si uscata

2.S-au pipetat 4 picaturi (0,2 ml) din proba , fara ca aceasta sa contina bule de aer , si fiecare picatura a fost pipetata dupa ce cea precedenta a fost absorbita

3. rezultatele au fost citite dupa o perioada de 10 minute

Rezultatul analizei a fost unul pozitiv pentru consumul de amfetamina fiind dat de prezenta unei linii roz in fereastra de citire

Pacientul X a fost depistat pozitiv pentru consumul de amfetamine .

Aceasta testare este doar calitativa si nu cantitativa pentru validarea acestor rezultare este necesara o tehnica superiora .

Informatii despre suspectul X

Nume si prenume – Suspectul X

Vârsta – 32 ani.

Sex – bărbătesc.

Stare civilă – divortat.

Religie – ortodox

Naționalitate – română

Profesie – Agent Vanzari

Domiciliu – Bucuresti

Consumator de tutun – 2/3 pachete/zi

Consumator alcool ocazional

Consumator de alte substanțe – droguri

Dupa rezultatul anlizelor pacientul a recunoscut ca a consumat 1 pastila de amfetamina .

CAZUL Nr. 2

Persoana gasita pe trotuar in stare semiconstienta

Pacientul Y a fost gasit pe trotuar in in stare semiconstienta , nu reactiona la stimuli , si intelege cu dificultate ce se intampla in jurul lui , este dezorientat si confunz a fost adus pentru investigatii la sectia primiri urgente .

In urma verificarii a bazelor de date Pacientul Y este cunoscut cu antecedente pentru consumul de droguri .

Culegere de date

nume și prenume pacient – Pacientul Y

Vârsta – 23 ani.

Sex – bărbătesc.

Stare civilă – necăsătorit.

Religie – ortodox

Naționalitate – română

Studii – student la Universitatea X Bucuresti

Domiciliu – Arad , în prezent la București, cămin studențesc

Ajuns la sectia de primiri urgente s-au prelevat probe de urina si de sange in vederea testarii rapide a consumului de droguri .

Prelevarea probelor :

Tipul de proba : o proba de urina spontana

Recipient de recoltare : -eprubeta pentru urina

Cantitarea recoltata – 30 ml

Nu a fost necesara prelucrarea probei dupa recoltare

Tehnica de lucru utilizata pentru determinarea probei de urina recolatate de la Pacientul Y

Am folosita o caseta de tip „ See Now „ 10 doa panel pentru identificarea multipla de droguri AMP,BAR,BZO,COC,MDMA,MET,MOP,MTD,TCA,THC

Caseta a fost scoasa din ambalaj si asezata pe o suprafata neteda si uscata

2.A fost scos capacul din plastic care acoperea strip-urile

3.Aceasta este in format strip si a fost introdusa in recipientul cu urina fara a depasi linia de maxim trasata .Stripul a fost tinut in pozitie verticala timp de 10 secunde , dupa care a fost asezat pe o suprafata plana neabsorbanta

4. rezultatele au fost citite dupa o perioada de 15 minute

Pacientul Y a fost gasit pozitiv pentru consumul de AMP si THC

„Imagine rezultate test „

Cazul nr 3

Comportament supect

3 tineri au fost opriti in trafic datorita comportamentului suspect la vederea echipajului de politie , au marit viteza de deplasare .

In urma perchezitiei oamenii legii au depistat asupra lor doua plicuri cu substante interzise unul cu o substanta vegetala verde suspecta a fi Majijuana si unul cu 2 pastile de culoare roz .

Acestia au recunoscut la sectie ca au consumat substante interzise respective Marijuana si Amfetamina , si au fost condusi pentru recoltarea de probe biologice in vederea stabilirii consumului de droguri

Au fost recoltate probe de urina si sange in vederea testarii rapide de consum de droguri

Tipul de proba : o proba de urina spontana

Recipient de recoltare : -eprubeta pentru urina

Cantitarea recoltata – 50 ml / pentru fiecare suspect

Nu a fost necesara prelucrarea probei dupa recoltare

Tehnica de lucru utilizata pentru determinarea probei de urina recolatate de la Pacientul X

Caseta a fost scoasa din ambalaj si asezata pe o suprafata neteda si uscata

2.S-au pipetat 4 picaturi (0,2 ml) din proba , fara ca aceasta sa contina bule de aer , si fiecare picatura a fost pipetata dupa ce cea precedenta a fost absorbita

3. rezultatele au fost citite dupa o perioada de 10 minute

Rezultatul analizei a fost unul pozitiv pentru consumul de amfetamina cat si pentru cel de THC fiind dat de prezenta unei linii roz in fereastra de citire

„Imagine test „

Concluzii

Exminarea fizico chimica prin metoda Imunocromatografia este o metoda rapida si foarte la indemana pentru folosirea , aceasta este o metoda de testarea calitativa si nu cantitativa dupa cum oberservati in toate cele 3 cazuri analizate in consumul ilicit de droguri toti suspectii supusi testarii rapide au fost identificati pozitiva la unu sau doua substante interzise , pentru validarea acestei metode si pentru o determinare cantitativa trebuie folosita o metoda superioara de analiza cum ar fi Cromatografia de Gaze cuplat cu Spectrometru de masa fiind o metoda de confirmare preferata de catre Abuse Mental Healt Services Administration (SAMHSA)

Amfetaminele sunt o clasa foarte importanta din categoria simpatomimetice cele mai commune amphetamine sunt d-amfetamine , si d/l-amfetaminele .Amfetaminele sunt stimulantente ai sistemului central nervos care cauzeaza neurotransmitatorii epinerfrina , norepinefrina si dopamine pentru a fi eliberate in creier si alte organe oferind utilizatorilor sentimente de euforie , vigilenta si energie crescuta

Consumul acut de droguri produce anexietate , paranoia si comportamente psihotice . Amfetamina este metabolizata de o serie de cai .

In general , urina acida grabeste excretia intrucat urina alcalina intarzie procesul .In 24 de h aproximativ 80% doza de amfetamina este excretata in urina acida si in cea alcalina 45% , de obicei aproximativ 20% sunt excretate ca amphetamine neschimbate .Amfetamina neschimbata poate fi detectata pana la 1-2 zile de la utilizare .

In urma documentarii pentru realizarea acestei lucrari am ajuns la concluzia ca Amfetamina a prins un ritm alarmant in timpul celui de al 2 lea razboi mondial , fiind folosita de catre soldatii Germania apoi de catre Americani si Englezi , toti acesti factori au contribuit la un consum de amfetamina foarte ridicat in aceasta perioada si in anii urmatori .

In ziua de astazi consumul de amfetamina in Romania este foarte scazut , fiind preferate alte tipuri de droguri , dar cu toate acestea asta nu inseamna ca , consumul de droguri este un factor de ignorat in societatea Romaneasca .Drogurile creeaza dependenta un bun exemplu este tutunul “o tigara si atat ….de fapt mai multe tigari “aceasi situatie sta la baza multor dependente de droguri licite si ilicite

O nota de final “Spune nu Drogurilor “ nu conteaza natura lor licita sau ilicita !

Bibliografie

Abraham, Pavel Capcana Drogurilor, Editura Detectiv, București, 2005

Bercheșan, Vasile, Pletea, Constantin Drogurile și traficanții de droguri, Editura Paralela 45, Pitești, 1998

T. Ionescu-Dorohoi, M. Țițeica, Practica diagnosticului imunochimic. Baze teoretice. Metodologie. Aplicații clinice, Ed. Medicală, București, 1986.

A. Boroș, Cauzele și efectele consumului de droguri, Ed. Elisavaros, București, 2014.

EU DRUG MARKETS REPORT | A STRATEGIC ANALYSIS

G. C. Alexander, S. P. Kruszewski, D. W. Webster, Rethinking Opioid Prescribing to Protect Patient Safety and Public Health, JAMA, 308, 18, 2012, pp. 1865–1866.

Hassanov, Eldar H. Lupta împotriva infracționalității legate de droguri, Editura Paideea, București, 2002

S. B. Karch, Drugs of abse hand book, 2nd Edition, CRC Press, Taylor&Francine Group, Boca Raton, 2007

R. H. Liu, B. A. Goldberger, Handbook of workplace drg testing, AACC Press, Washington DC, 1995.

A.K. Sarata, J. A. Johnson, Regulation of Clinical Tests: in vivo diagnostic (IVD) Devices, Laboratory Development Tests (LDTs) and Genetic Tests, Congressional Research Service (CRS) Report, 2014

***Implementation of Point-of-Care Rapid Urine Testing

***Urine testing for drugs of abuse, NIDA Research Monograph 73, 1986.

***EMCDDA-Europol_Amphetamine-joint-publication

Site-uri folosite :