Expertiza Contabila

1.Conceptul de expertiza contabila.

Expertiza contabilă este misiunea dată unui expert contabil de a cerceta situația economică prin controlarea registrelor de contabilitate, a conturilor, a documentelor justificative, pentru a stabili justa reflectare a activității unității în operațiile contabile, eventualele abuzuri, existența și cuantumul pagubelor cauzate avutului public sau privat. Scopul acestei cercetări este de a furniza părților interesate datele necesare în soluționarea problemei, sau de a procura justiției informațiile pentru a se pronunța, în cunoștință de cauză, asupra unui proces sau a unei contestații de care a fost sesizată.

Din definiția prezentată rezultă următoarele trăsături ale expertizei contabile:

• are ca obiect cercetarea unor fapte sau situații de natură economico-financiară, gestionară și patrimonială;

• cuprinde în sfera sa de acțiune activitatea economică a unui agent economic pentru problemele și obiectivele stabilite de ordinul judiciar sau de persoană ce o solicită;

• cercetează situațiile și împrejurările de fapt pe baza informațiilor furnizate de evidența economică și a suporturilor ei materiale;

• interpretează datele de evidență și formulează opinii cu privire la problemele investigate pe baza legilor și a actelor normative care reglementează domeniul de activitate respectiv; • elaborează concluzii pe baza constatării făcute, care servesc drept mijloc de probă pentru organul judiciar care a dispus efectuarea expertizei sau ca mijloc de fundamentare a unei decizii de către persoana juridică ce a solicitat efectuarea expertizei contabile;

• analizează cauzele care au determinat abaterile de la normele legale cu caracter economicfinanciar, descifrează relațiile economice și financiare dintre părțile aflate în litigiu, caracterizează starea de fapt a agentului economic respectiv în raport cu legea și actele normative care reglementează domeniul investigat, stabilește legăturile de cauzalitate și responsabilitate.

Expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiție, o formă de cercetare și lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură economico-financiară indicate de organele judiciare în scopul soluționării litigiilor dintre persoane juridice, dintre acestea și persoane fizice, precum și a proceselor penale privind infracțiuni prin care au fost aduse pagube patrimoniului. Sarcina principală a expertizei judiciare este de a contribui la stabilirea adevărului și la justa soluționare de către organul judiciar a cauzei aflate în faza de cercetare sau judecată

Expertiza contabilă extrajudiciară, denumită și expertiză amiabilă, are loc direct între părțile aflate în litigiu, în afară de orice intervenție judecătorească, sau este solicitată de persoane fizice sau juridice în vederea stabilirii adevărului și respectării legalității într-o anumită cauză. Contribuie la prevenirea pagubelor în patrimoniu, păstrarea integrității acestuia și respectarea legalității

2. Obiectul de cercetare al expertizei contabile

Expertiza contabilă poate avea ca obiect de cercetare:

fapte, împrejurări sau situații ce apar în activitatea economico-financiară și gestionară a unei unități patrimoniale pentru a căror soluționare trebuie să se apeleze la un expert contabil;

aspecte ale situației economico-financiare a patrimoniului și a capacității acestuia de a genera profit, așa cum rezultă din documentele primare și evidența tehnic-operativă și contabilă, cu scopul final de a stabili, în mod științific, corectitudinea sau incorectitudinea administrării patrimoniului;

analiza economico-financiară a unei unități patrimoniale, cu scopul de a se determina comportamentul conducătorilor și persoanelor din compartimentele funcționale și de producție, în raport cu atribuțiile lor de serviciu;

cercetarea unui ansamblu de documente contabile, acte normative și probleme economico-financiare caracterizate prin pluritate și diversitate;

neglijarea sau abuzul în serviciu în legătură cu stabilirea și îndeplinirea obligațiilor contractuale, stabilirea întârzierilor pentru plata prețului și corectitudinea calculului 7 penalităților, stabilirea cantității de produse livrate între părțile în litigiu, ce s-a achitat și ce a rămas de plată;

în materie comercială, expertiza se efectuează atunci când este necesar a se corecta calcule, înscrisuri și registre de comerț;

3. Obiectivele expertizei contabile

Obiectivele expertizei contabile care se dau spre rezolvare expertului sunt întrebări concrete stabilite de organul judiciar (de urmărire penală sau de instanța de judecată) care a dispus efectuarea expertizei contabile din oficiu sau la cererea părților implicate. Aceste obiective se limitează din punct de vedere al conținutului și perioadei la fapte și împrejurări care au generat litigii. Obiectivele expertizei contabile care se dau spre rezolvare expertului sunt consemnate în scris prin ordonanță atunci când sunt stabilite de către organele de urmărire penală sau încheiere atunci când sunt stabilite de către instanța de judecată.

Actul de dispunere a expertizei contabile (ordonanță sau încheiere) cuprinde în mod obligatoriu:

-organul care a dispus efectuarea expertizei;

-numărul dosarului și părțile implicate în litigiu;

– scopul efectuării expertizei contabile;

– încadrarea juridică a faptelor deduse pentru soluționare;

– numele expertului desemnat;

– obiectul expertizei, respectiv întrebările la care se solicită răspunsurile;

– actele ce urmează a fi avute în vedere spre expertizare;

– onorariul provizoriu cuvenit expertului;

– termenul de depunere a raportului de expertiză;

Expertiza contabilă rezolvă numai obiectivele sau problemele specifice în actul prin care s-a dispus efectuarea ei și numai pentru perioadă stabilită.

Întrebările care se dau spre rezolvare expertului contabil trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

• să fie formulate în mod clar și concret, în strictă ordine de succesiune logică și în limita competenței, drepturilor și obligațiilor expertului contabil;

• să se refere la probleme care necesită cunoștințe teoretice și practice de contabilitate;

• să fie în strânsă legătură cu conținutul cauzei ce se judecă și să decurgă din împrejurările concrete ale cauzei;

• să epuizeze toate aspectele în dosarul respectiv și să cuprindă toate împrejurările cauzei astfel încât să se prevină formularea ulterioară de noi obiective;

• să nu solicite expertului contabil încadrări juridice ale faptelor cercetate.

Expertul contabil, în cazul în care obiectivele expertizei contabile nu sunt suficient de clar precizate, trebuie să solicite organului care a dispus efectuarea expertizei să concretizeze în scris problemele care trebuie să formeze obiectul expertizei. De asemenea expertul contabil poate sesiza organul care a dispus efectuarea expertizei contabile atunci când în timpul efectuării expertizei se ivesc situații care necesită extinderea obiectivelor fixate sau efectuarea prealabilă a unor expertize (clinice, grafologice, etc.).

Expertului nu îi este admis să extindă singur obiectivele expertizei și să răspundă astfel la întrebări care nu 8 i-au fost puse sau care depășesc competența sa. Obiectivele concrete care se dau spre rezolvare expertului contabil în cadrul expertizei contabile extrajudiciare sau amiabile se stabilesc cu consultarea expertului contabil de către persoana fizică sau juridică ce solicită expertiza.

4. Normele profesionale aplicabile experților contabili numiți într-o expertiză

Independența Expertul contabil desemnat să efectueze o expertiză contabilă, este obligat să fie independent față de părțile interesate în expertiză, evitând orice situație care ar presupune o lipsă de independență sau o constrângere care ar putea să îi impieteze integritatea și obiectivitatea. Independența expertului contabil trebuie să fie absolută în cazul experților contabili numiți din oficiu de către organele în drept și relativă, în cazul experților contabili recomandați de părți sau solicitați în efectuare de expertize contabile extrajudiciare.

Competența-expertul contabil trebuie să se supună regulilor CECCAR privind formarea continuă, actualizarea și testarea permanentă a cunoștințelor pe care le posedă. Este știut faptul că expertiza contabilă are drept suport documentele primare și înregistrarea evenimentelor și tranzacțiilor în contabilitate. Ca urmare, expertul contabil solicitat în efectuarea expertizelor contabile trebuie să posede cunoștințe solide și actualizate în domeniul economic, în general, și mai ales în domeniul financiar-contabil.

Calitatea expertizelor contabile se referă la utilitatea lor pentru cei care le-au solicitat. Pentru aceasta, expertul contabil trebuie să efectueze expertizele contabile pentru care a fost solicitat și pe care le-a acceptat, cu conștiinciozitate, devotament, corectitudine și imparțialitate.

Confidențialitatea Expertul contabil trebuie să respecte secretul și caracterul confidențial al informațiilor la care a avut acces și de care a luat cunoștință cu ocazia efectuării expertizelor contabile, trebuind să se abțină de la divulgarea lor către terți, cu excepția cazurilor în care a fost autorizat expres în acest scop sau dacă are obligația legală sau profesională să facă o astfel de divulgare

Acceptarea expertizelor contabile Solicitările adresate experților contabili privind efectuarea de expertize contabile nu pot fi refuzate decât dacă există motive temeinice. Totuși, expertul contabil, înainte de a accepta efectuarea unei expertize contabile trebuie să-și analizeze posibilitatea de a-și îndeplini misiunea, ținând seama în special, de regulile de independență, competență și incompatibilitate.

Responsabilitatea efectuării expertizelor contabile Expertizele contabile trebuie efectuate în mod responsabil. Dacă expertul contabil, numit pentru efectuarea expertizelor contabile judiciare nu se înfățișează la citarea organelor în drept care l-au numit, acestea sunt abilitate să dispună înlocuirea lui.

5. Principiile generale aplicabile în expertiza contabilă

A. Determinarea naturii, și a obiectului lucrării;

B. Fixarea unui plan de lucru;

C. Alegerea metodelor de cercetare;

D. Examinarea regularității documentelor financiar-contabil

A. Ca principiu, natura și obiectul expertizelor contabile pot să rezulte din:

-mandatul primit;

-prevederile unor texte de lege;

-împrejurările care au determinat lucrarea.

Determinarea naturii și a obiectului lucrării este nemijlocit legată de modul de încredințare a mandatului. În cazul lucrărilor executate de experții contabili, problema se pune în două moduri distincte, astfel:

• la expertizele particulare alegerea expertului se face de către beneficiar, cu acordul expertului, mandatul se încredințează fără alt protocol și se concretizează în scris, de regulă, printr-un contract;

• la expertizele contabile judiciare desemnarea experților se face de către beneficiari, dar cu respectarea unor proceduri speciale; beneficiarii acestor expertize pot fi organele de jurisdicție (tribunale,judecătorii), organele de urmărire și de cercetare penală (procuratură și respectiv poliție);

B. Fixarea unui plan de lucru

Planul de lucru se elaborează sub forma unui buget de timp, cu numărul de ore sau perioade calendaristice alocate efectuării fiecărei etape și operațiuni. În general programarea efectuării unei expertize contabile cuprinde trei etape:

-primă etapă dedicată studierii dosarului cauzei sau a temei propuse de beneficiari;

– etapă care privește efectuarea propriu-zisă a lucrării. Aceasta cuprinde documentarea generală și cea specifică fiecărui obiectiv, inclusiv deplasările pentru documentare la fața locului;

– etapa finală constând din redactarea raportului de expertiză contabilă.

C. Alegerea metodelor de cercetare

În expertizele contabile se utilizează în general două tipuri de metode: – metode progresive,care pornesc de la faptul contabil izolat, începând cu actul ce a dat naștere operațiunii, pe care experții îl urmăresc apoi în Registrul jurnal, în Cartea mare și chiar în bilanț; – metode regresive care pornesc de la situațiile financiare anuale, putând urmări unele operațiuni pe cale inversă, până la originea lor (documentele justificative).

D. Examinarea regularității documentelor financiar-contabile

Verificarea formală este, de regulă, o lucrare preliminară, care are îi vedere:

– îndeplinirea condițiilor de formă exterioară;

– dacă se țin registrele ce trebuie ținute;

– dacă înregistrările sunt la zi;

– dacă operațiunile sunt înregistrate în ordinea în care s-au produs:

– dacă registrele sunt numerotate și paginate;

– dacă registrele sunt parafate și sigilate (semnate).

6.

Capitolul I -INTRODUCERE-trebuie să cuprindă următoarele paragrafe:

1.Elemente de identificare a expertului contabil numit să efectueze expertiza

2.Date de identificare a organului care a dispus efectuarea expertizei

3.Un paragraf privind identificarea împrejurărilor și circumstanțelor în care a luat naștere litigiul în care s-a dispus efectuarea expertizei contabile judiciare.

4.Prezentarea obiectivelor expertizei contabile; acestea se vor prelua așa cum sunt ele formulate în actul de numire a expertului.

5.Perioada și locul în care s-a efectuat expertiza contabilă.

6.O descriere a materialului documentar care are o legătură cauzală cu obiectivele expertizei și care a stat la baza întocmirii raportului de expertiză.

7.Data sau perioada în care s-a redactat raportul de expertiză contabilă, cu menționarea expresă dacă sau mai efectuat sau nu alte expertize având aceleași obiective.

8.O mențiune despre data inițială până la care trebuie depus raportul șl indicarea eventualelor perioade de prelungire față de termenul inițial.

Capitolul II-DESFĂȘURAREA EXPERTIZEI CONTABILE- trebuie să conțină câte un paragraf distinct pentru flecare obiectiv al expertizei contabile, în care se va realiza o descriere amănunțită a lucrărilor expertului contabil, se vor prezenta actele și faptele analizate, locul producerii evenimentelor și tranzacțiilor, sursele de informare utilizate, eventualele obiecțiuni și explicații ale părților.

Capitolul III -CONCLUZII-trebuie să conțină câte un paragraf distinct cu răspunsul pe scurt (concluzia) la fiecare obiectiv al expertizei contabile

6. Expertizele contabile extrajudiciare

Expertize contabile de conciliere sau amiabile. Acestea sunt asemănătoare cu cele judiciare și ele pot fi generate de diferite împrejurări, cum ar fi, de exemplu: • Atunci când doi agenți economici, persoane juridice sau persoane fizice ,între care intervine un conflict de interese, hotărăsc de comun acord să-și rezolve conflictul pe cale amiabilă, fără a apela la justiție. Pentru evitarea procedurilor judiciare se recurge la conciliere directă sau la arbitrajul unui personaj imparțial, neutru și independent, care este expertul contabil.

Expertize contabile particulare. Acestea pot fi dispuse fie de către unități patrimoniale persoane juridice, fie de persoane fizice. Asemenea expertize pot îmbrăca două forme distincte: expertize contabile particulare obligatorii și expertize contabile particulare facultative.

Expertizele contabile fiscale. Asemenea expertize sunt în prezent mai puțin utilizate la noi. Ca principiu, ele pot fi cerute atât de contribuabili, cât și de organele fiscale. Fiscul poate urmări prin aceste expertize o mai bună fundamentare a impozitelor și taxelor pretinse de la agenții economici, iar contribuabilii pot avea în vedere fie corecta dimensionare a sarcinii fiscale, fie stabilirea unei politici sau strategii fiscale din care să obțină anumite facilități care nu încalcă prevederile legale.

Expertizele contabile administrative. Acestea sunt cele care pot fi dispuse de către organe centrale sau locale ale administrației publice de stat sau chiar de către alte organisme publice (altele decât cele cu atribuții preponderent fiscale). În teoria și practica internațională asemenea expertize îmbracă, în general, trei forme: -expertize în materie de gestiuni; – expertize în materie de prețuri.; – expertize în materie de evaluări.

7.

Derularea propriu-zisă a unui audit de calitate presupune parcurgerea a trei etape: pregătirea, desfășurarea și raportarea.

Pregătirea auditului Timpul necesar pentru audit depinde în mare măsură de importanța cabinetului și se stabilește numai după completarea și analiza chestionarului de anchetă. Cabinetul ales pentru auditul de calitate este informat prin scrisoare cu cel puțin 60 de zile înainte de data fixată pentru începerea auditului Scrisoarea este însoțită de un chestionar care cuprinde un ansamblu de informații referitoare, pe de o parte, la organizarea generală a cabinetului, la misiunile pe care acesta le derulează, iar pe de altă parte la respectarea obligațiilor de membru.

Desfășurarea auditului Fiecare misiune de audit de calitate cuprinde trei faze complementare: audit structural, audit tehnic și audit de conformitate. Auditul structural constă într-un diagnostic de organizare a cabinetului în scopul aprecierii dacă modul de organizare asigură îndeplinirea de misiuni conform normelor, regulilor și uzanțelor profesionale, emise sau recunoscute de Corp, scoțând în relief atât aspectele pozitive, cât 53 și lipsurile în ceea ce privește metodele și procedurile existente în cabinet.

Auditul tehnic constă în revederea unui număr de dosare de lucru și permite aprecierea calității metodelor efectiv puse în lucru de cabinet. Alegerea dosarelor se face pe baza concluziilor și informațiilor rezultate din auditul structural. Auditul tehnic se face prin referire la normele și regulile în vigoare, precum și la uzanțele profesionale.

Auditul de conformitate constă în verificarea modului în care cabinetul își îndeplinește obligațiile de membru cu privire la formarea și dezvoltare profesională, depunerea declarațiilor anuale, plata obligațiilor financiare.

Raportarea La sfârșitul unei misiuni de audit de calitate, auditorii întocmesc o notă de sinteză care se trimite cabinetului auditat. Cabinetul dispune de un termen de 30 de zile pentru a prezenta, în scris, auditorilor observațiile sale. Raportul de audit este întocmit de auditori și are ca anexe nota de sinteză și eventualele observații ale cabinetului. Raportul scoate în evidență lipsurile descoperite în cursul auditului efectuat și abaterile grave și repetate de la reglementările profesionale. Raportul trebuie să cuprindă și recomandări sau alte măsuri, de remediere a deficiențelor.