Expertiza Bioetico Medicala A Erorilor In Chirurgie

EXPERTIZA BIOETICO-MEDICALĂ A ERORILOR ÎN CHIRURGIE

CUPRINS

LISTA ABREVIERILOR UTILIZATE

RM – Republica Moldova

OCDE-

INTRODUCERE

,, A greși e omenesc,

a persevera în greșeală este diabolic”

Seneca

Actualitatea temei și gradul de studiere a temei investigate. Viața și sănătatea omului sunt valori supreme ale întregii omeniri. Orice stat trebuie să manifeste grijă față de populație, deoarece sănătatea este cea mai de preț. Un om sănătos asigură existența unei societăți sănătoase. Deci, în orice stat democratic persoana reprezintă scopul suprem.

O contribuție directă la asigurarea acestei valori o are asistența medicală oportună și calitativă. Studierea calității asistenței medicale, a cauzelor apariției erorilor/greșelilor medicale din punct de vedere bioetic și medico-legal este una dintre problemele actuale abordate de mai mulți autori: Ețco C., Popușoi E., Mereuță I., Florea V., Ciobanu Gh., Pădure A., Mecineanu A.

Analiza deficiențelor medicale profesionale trebuie să fie în continuă dezvoltare, paralel evoluției științei și practicii medicale. Deoarece, este imposibil de a preîntâmpina toate neajunsurile care pot surveni în activitatea medicală, prin prisma apariției continui a noilor tehnologii, metode de tratament.

În epoca contemporana când tehnologiile informaționale accelerează evenimentele de diferit ordin, chiar și dezvoltarea tehnico-științifică, manevrează conștiința socială, realizând o realitate artificială. Drept rezultat societatea contemporană este una a riscurilor. Continuul progres tehnico-științific, care impune înnoirea cunoștințelor și implementarea inovațiilor în societate depășește conștientizarea urmărilor posibile. O soluție pentru această problemă ar fi expertiza umanitară și bioetică, care vor contribui la stabilirea căilor spre supraviețuirea civilizației contemporane. (Țîrdea T.N. Sănătatea omului din perspectiva abordării umanistice și tehnologiilor biomedicale: analiza bioetico-teoretică//Bioetica, Filozofia și Medicina în strategia de asigurare a securității umane cu desfășurarea în cadrul acesteia a Mesei Rotunde: Fundamentele bioetice ale cercetării biomedicale și genetice /Materialele Conferinței a XVI-a Științifice Internaționale 12-13 noiembrie 2010. Red. Resp. Teodor N.Țîrdea – Chișinău: CEP ,, Medicina”, 2010- 224 p.)

În ultimele decenii, avansarea cunoștințelor științifice și tehnologiilor au permis depistarea și tratarea cu succes a afecțiunilor a milioane de pacienți. Din păcate, odată cu efectele pozitive, complexitatea organizării și funcționării sistemelor de sănătate, aduce și riscuri crescute pentru siguranța pacienților.

În spitale, ca urmare a complexității serviciilor, a tehnologiei utilizate, a gradului înalt de solicitare a serviciilor, a multiplelor resurse umane implicate, se creează condiții pentru o probabilitate înaltă de apariție a riscurilor și, în consecință a erorilor. Acestea pot aduce vătămare fizică și/sau psihică sau chiar decesul pacienților. Personalul medical de asemenea poate fi afectat, suferind consecințe morale, administrative și juridice.

Conform autorilor erorile sunt evitabile și pentru aceasta este necesar de dezvoltat și aplicat instrumente de prevenire a erorilor și de reducere a afectării pacienților.

În literatura de specialitate, în structura specialităților învinuite de malpraxis predomină semnificativ chirurgia și obstetrica-ginecologia. (….)

Conceptul că medicul nu are dreptul la greșeală este unul incorect.

Raportarea erorilor medicale este evitată, datorită fricii de posibilele consecințe: afectarea imaginii în fața colegilor și a pacienților, penalități administrative, acuzații de malpraxis, tendința administrației spitalelor de a nega că erorile medicale ar fi generate de carențe în sistem. Schimbarea mentalității și a atitudinii față de iatrogenie este esențială pentru acțiuni de prevenire pentru a evita repetiția accidentelor evitabile. (Ungureanu și coaut.) Astfel, este necesar de identificat erorile medicale și mecanismele acestora.

În Republica Moldova atât cadrul legislativ cât și opinia publică sunt imperfecte în ceea ce ține de malpraxis medical. Malpraxisul medical se află în vizorul societății și frecvent este, în prezent, titlul articolelor din presa scrisă și electronică, reportajelor, emisiunilor radio și televizate.

În Republica Moldova erorile/greșelile medicale, care pot surveni în activitatea medicală sunt privite de societate ca o incompetență a întregului sistem medical, ceea ce generează prejudicii morale tuturor specialiștilor nu numai din domeniul medical, ci din întreg sistemul de sănătate.

Erorile medicale reprezintă o constantă aproape inevitabilă a practicii medicale, care au un efect negativ asupra morbidității, mortalității, dizabilității și perioadelor îndelungate de spitalizare. (Brennan T.A. The Institute of Medicine Report on medical errors. Could it do harm? În: New England Journal of Medicine, 2000, vol. 342, p.1123–1125)

Preocuparea pentru siguranța pacienților a devenit o problemă mai frecvent abordată după anii 1990 când unele studii care au avut loc în SUA au demonstrat că erorile medicale apar mult mai frecvent decât se estima. In anul 1999, prin studiul “To err is human-building a safer health system”, elaborat de către Institutul de Medicina din SUA (IOM), a fost făcută publică concluzia: erorile medicale au o frecvență uriașă și produc mai multe victime decât accidentele rutiere, cancerul de sân sau SIDA. Raportul IOM menționat s-a bazat pe două studii, unul realizat în spitale din statele Colorado și Utah și celălalt în New-York. Studiul are ca obiect pacienții externați din spitale. Concluziile au arătat că 3,7% din cazuri au suferit un eveniment advers. Dintre aceștia 3,6% au dezvoltat o dizabilitate permanentă, iar 13,6% din cazuri au decedat, ca urmare a erorilor medicale. În studiul din Utah si Colorado, proporția evenimentelor adverse a fost de 3,7 respectiv 2,9%, iar 6,6 % din

acești pacienți au decedat. În ambele studii, mai mult de 2/3 din erorile medicale erau evitabile. (To Err is Human: Building a Safer System, http://.nap.edu/catalog/9728. html)

Consecutiv creșterii cazurilor de erori/greșeli medicale apare și o creștere a cazurilor de adresare a pacienților prejudiciați în judecată. Sistemul malpraxisului medical în Republica Moldova este unul ,,în baza greșelii”, care presupune probarea greșelii în cadrul sistemului judiciar.

Considerăm că este necesar de creat condiții de funcționalitate mai bună a Comitetelor de Bioetică în cadrul instituțiilor medicale, care ar stopa cazurile erori/greșeli de malpraxis la nivel instituțional și ar optimiza metoda de obținere a informațiilor referitoare la malpraxis medical și ar satisface necesitățile atât a prestatorului de servicii de sănătate cât și a pacienților.

Studierea literaturii de specialitate ce relevă date despre malpraxisului medical, modernizarea managementului malpraxisului medical a devenit o necesitate imperativă în era noilor tehnologii.

Scopul. Studierea sistemului malpraxisului medical în Republica Moldova și necesitatea expertizei bioetico-medicale a erorilor în chirurgie.

Obiectivele:

Studierea materialului științific și statistic publicat privitor la malpraxis și a aspectelor sale bioetice;

Analiza părerilor medicilor referitor la problema malpraxisului medical la noi în țară;

Analiza cazurilor de malpraxis medical mediatizate la noi în țară;

Analiza literaturii de specialitate și a părerilor medicilor referitor la îmbunătățirea sistemului malpraxisului medical în Republica Moldova;

Identificarea necesității existenței Comitetelor de Bioetică în spitale și rolul acestora în soluționarea cazurilor de malpraxis medical.

NOUTATEA ȘTIINȚIFICĂ A DATELOR OBȚINUTE

IMPORTANȚA TEORETICĂ ȘI VALOAREA APLICATIVĂ A LUCRĂRII

CAPITOLUL III

1. Condițiile sociale și științifice a necesității studierii erorilor în chirurgie

În literatură nu există o definiție unică a noțiunilor de deficiență în acordarea asistenței medicale, eroare, greșeală, accident medical și iatrogenie. Există diferite interpretări ale noțiunii de greșeală/eroare medicală, chiar și diametral opuse. În prezent, în literatura medicală, se întâlnesc peste șaizeci și cinci de noțiuni intermediare, semnificații și derivații ale erorilor medicale.(Mecineanu teza)

În legislația Republicii Moldova eroarea medicală este definită ca fiind activitatea sau inactivitatea conștientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătății pacientului din imprudență, neglijență sau lipsă de profesionalism [Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Nr. 263-XVI din 27.10.2005. În: Monitorul Oficial, 30.12.2005, nr. 176-181.]. Această noțiune are și particularități, care corelează cu caracterul și conținutul faptei ilicite, în conformitate cu prevederile legislației contravenționale, civile și penale.

Definiția erorii medicale în sistemul juridic al Republicii Moldova, analizată prin prisma doctrinei malpraxisului medical, întrunește circumstanțele asimilabile greșelii medicale (erorii de normă), și anume: imprudența, neglijența sau lipsa de profesionalism.

Noțiune de malpraxis și importanța abordării acestuia

Malpraxisul este sinonim cu eroarea medicală, cu culpa medicală. Malpraxisul și culpa medicală cuprind nu doar poziția subiectivă a făptuitorului, dar și fapta ilicită a acestuia. De fapt, malpraxisul este fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, generatoare de prejudicii.

Malpraxisul este definit în România, conform legii 95/2006 astfel: ,,eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medical sau medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale”.

În orice caz de malpraxis medical se regăsesc trei elemente:

Neglijența: orice deviere de la aplicarea standard a unor proceduri în circumstanțe similare sau prin depășirea competenței;

Generarea unui prejudiciu;

Demonstrarea conexiunii între neglijență și prejudiciu. ( Iacob G. Sindromul de stres indus de malpraxis medical. Revista Medicală Română.2014; 16(4): 256-8)

Cazurile de malpraxis medical sunt posibile în orice moment al activității medicale, nimeni nu este imun! Frecvența acestor cazuri în activitatea oricărui medic depind de numărul, selecția bolnavilor, stabilirea indicațiilor de tratament, tipul investigațiilor – mai mult sau mai puțin invazive, anvergura gesturilor terapeutice de orice fel, inclusiv chirurgicale, dorința de a implementa tehnici noi cu aparatură și experiență incompletă, creșterea despăgubirilor oferite de companiile de asigurări etc. (Iacob G., Majer C. Reflections on medical malpractice stress disorders in Neurosurgery. Romanian Neurosurgery. 2012; 19(4): 247-50)

Despre responsabilitatea medicală se amintește încă din anul 2030 î.Hr. în Codul lui Hammurabi – citat de (Bal B.S. Introduction to Medical Malpractice in the United States, Clin Orthop Relat Res. Feb 2009; 467(2): 339-347): în cazul în care doctorul folosește „lancet“ – mic cuțit chirurgical ascuțit cu două margini din bronz – și provoacă moartea bolnavului sau deschide un abces al ochiului urmat de pierderea acestuia, doctorului i se vor tăia mâinile.

Dezvoltarea conceptelor de răspundere medicală abordate pe teritoriul Republicii Moldova au originea istorică, în special, în baza dreptului civil. În anul 1817 a fost întocmit Codul Callimachi, Cod civil al Moldovei, care stipulează date despre responsabilitatea medicală ,, oricare din doctori, fără mustrare de cuget (…) va călca acest legământ, făcându-se aceasta cunoscut la stăpânire, se va scoate din numărul doftorilor și tocmeala lui se va strica și întru nimic nu se va socoti” .

În lume sunt cunoscute două sisteme de management a cazurilor de malpraxis medical: ,, în baza greșelilor”, care este utilizat în majoritatea statelor lumii, inclusiv SUA, abordat și în Republica Moldova. Sistemul ,, temul ,, în lipsa greșelii” este utilizat în țările membre OCDE în special în Suedia, Finlanda, Danemarca, Noua Zelandă, Australia. (World bank)

Sistemul ,,în baza greșelilor” presupune existența greșelii și faptul că trebuie efectuată probarea și măsurarea greșelii. Sistemul ,,în lipsa greșelii” presupune plata pentru malpraxis medical dacă o metodă diferită ar fi putut fi aplicată și nu ar fi produs prejudiciul constatat asupra pacientului.

Sistemul existent în Republica Moldova este cel ,,în baza greșelii” este reglementat de o legislație specifică. Aceste legi sunt: legea cu privire la malpraxis medical, prevederile specifice ale legii ocrotirii sănătății și ale Codului Civil cu privire la responsabilitatea medicală. (Mecineanu teza)

Dreptul la viață și integritate fizică și psihică reprezintă valorile umane supreme, care sunt garantate de Constituția Republicii Moldova. (Constituția Republicii Moldova. Nr. 29.07.1994. În: Monitorul Oficial al R. Moldova, 18.08.1994, nr.1.) Dispozițiile constituționale privind drepturile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În Republica Moldova nu există o legislație specifică în domeniul malpraxisului medical care să stabilească și să reglementeze răspunderea civilă a prestatorului de servicii de sănătate, managementul malpraxisului medical în RM este reglementat de un cadru normativ. (Ețco C., Midrigan V. Specificul activității medicale. Clasificarea erorilor comise de către lucrătorii medicali. În: Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină. Chișinău: Epigraf, 2008, nr. 2, p. 55-59.

Actele normative sunt reprezentate de: Legea ocrotirii sănătății nr. 411 din 28.03.1995, Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr. 263-XVI din 27.10.2005, Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr. 264-XVI din 27.10.2005, Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale nr. 1086 din 23.06.2000, Codul contravențional al Republicii Moldova nr. 218 din 24.10.2008, Codul civil al Republicii Moldova nr. 1107 din 06.06.2002, Codul de procedură civilă al Republicii Moldova nr. 225 din 30.05.2003, Codul penal al Republicii Moldova nr. 985 din 18.04.2002, Codul de procedură penală al Republicii Moldova nr. 122 din 14.03.2003, Codul-cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic și alte acte normative care se referă la acest domeniu.

În expresia legii de bază a sănătății, pacienții au dreptul la repararea prejudiciilor aduse de unitățile medico-sanitare prin încălcarea normelor de tratament medical, prin prescrierea de medicamente contraindicate sau prin aplicarea de tratamente necorespunzătoare, care agravează starea de sănătate, provoacă infirmitate permanentă, periclitează viața pacientului sau se soldează cu moartea lui [Legea ocrotirii sănătății. Nr. 411 din 28.03.1995. În: Monitorul Oficial, 22.06.2005, nr.34.].

Baza legislativ-normativă a sistemului malpraxisului medical din Republica Moldova prevede următoarele îndatoriri profesionale ale medicului față de pacient: să respecte cu strictețe drepturile și interesele legitime ale pacientului; să asigure tratamentul până la însănătoșirea pacientului sau până la trecerea lui în îngrijirea unui alt medic; să evite îmbolnăvirile iatrogene; să păstreze secretul informațiilor personale de care a luat cunoștință în exercitarea profesiunii, cu excepția cazurilor prevăzute de legislație; să acorde primul ajutor medical de urgență, indiferent de timpul, locul și de alte circumstanțe ale situației; să obțină consimțământul scris al pacientului pentru orice intervenție medicală. Îndatoririle profesionale iau naștere odată cu instituirea raportului medic – pacient pe dreptul la opțiune al pacientului. Obligativitatea furnizării serviciilor de sănătate de către medic este una legală, acesta fiind în drept să refuze realizarea actului medical, cu excepția situațiilor de urgență medicală, în următoarele cazuri excepționale: lipsa unei competențe profesionale în domeniu sau a posibilităților tehnico-medicale necesare realizării actului medical, în cazul unor contradicții între realizarea actului medical și principiile etico-morale ale medicului, în cazul imposibilității creării unui contact terapeutic cu pacientul. În toate situațiile menționate, medicul păstrează obligativitatea de a readresa pacientul către un alt medic.

Sistemul „în baza greșelii” prevede existența unor condiții obligatorii pentru angajarea răspunderii civile medicale, și anume: conduita ilicită – faptul ilicit, prejudiciul – rezultatul produs, legătura cauzală dintre conduita ilicită și rezultatul produs, vinovăția subiectului actului ilicit, inexistența cauzelor sau împrejurărilor care înlătură răspunderea juridică [Novac-Hreplenco T., Dodon I. Bazele legislației în sistemul sănătății publice. Chișinău: Bons Offices, 2006, 246 p.].

În conformitate cu sistemul ,,în baza greșelilor”, producerea unei erori/greșeli medicale nu este automat caz de malpraxis medical, dar este necesar ca instanța de judecată să cerceteze direct și nemijlocit probele, să asculte explicațiile părților, concluziile experților etc.( Ețco C., Mecineanu A., Rotaru D. ș. a. Malpraxisul medical: opțiuni pentru schimbări de politici în Republica Moldova. Chișinău: Edit-Prest, 2011, 64 p.)

Expertiza actului medical se efectuează prin raportarea la standardele terapeutice, ghidurile de bună practică, protocoalele clinice, etc., iar în lipsa acestora la standardele recunoscute și acceptate de comunitatea medicală. (Mecineanu Andrei teza)

Expertiza medico-legală se efectuează de către Centrul de Medicină Legală, instituție în subordinea Ministerului Sănătății, în baza regulamentului aprobat de guvern, iar expertiza psihiatrico-legală se efectuează în unitățile medico-sanitare din sistemul Ministerului Sănătății. Totodată, din punct de vedere normativ și procedural, expertiza medico-legală este efectuată de experții judiciari medici-legiști titulari și medici experți delegați, care episodic îndeplinesc statutul de expert sau consultant, având aceleași drepturi, obligații și grad de responsabilitate [Baciu Gh. Bazele legislative și procedurale ale activității serviciului medico-legal din Republica Moldova. În: Info-Med, 2004, nr. 2, p. 9-17.].

Nominalizarea expertului sau a grupului de experți pentru realizarea expertizei judiciare sau medico-legale în caz de malpraxis medical se face de către instanța de judecată sau de către conducătorul instituției de expertiză judiciară [Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale. Nr. 1086 din 23.06.2000. În:Monitorul Oficial, 16.11.2000, nr. 144-145.]

În cadrul sistemului malpraxisului medical din Republica Moldova, procesul de expertizare, în funcție de complexitatea cazului, poate lua forma unei expertize individuale, expertize în comisie, expertize complexe, expertize suplimentare, repetate și a unei contraexpertize.

Instanța de judecată, adoptând hotărârea cu privire la reparația prejudiciului generat pacientului printr-un act de malpraxis, obligă prestatorul de servicii de sănătate să compenseze integral prin echivalent bănesc prejudiciul cauzat (patrimonial și nepatrimonial).

Instanța de judecată poate stabili achitarea despăgubirilor în formă de plată unică pentru o perioadă de cel mult 3 ani.

Achitarea despăgubirilor este efectuată de către prestatorul de servicii de sănătate indirect, în cazul existenței asigurării de malpraxis și direct în absența acesteia. Poate exista și varianta mixtă (indirect, direct), atunci când suma despăgubirilor depășește valoarea asigurată, prestatorul de servicii de sănătate fiind nevoit să achite diferențele.

În Republica Moldova, în lipsa existenței unor reglementări legislative privind responsabilitatea disciplinară medicală, aceasta din urmă este realizată în baza prevederilor Codului de etică al lucrătorului medical și farmaceutic [Codul-cadru de etică (deontologic) al lucrătorului medical și farmaceutic. 2008.]. Procedura de judecare a abaterilor disciplinare ale lucrătorului medical și farmaceutic este atribuită Comitetelor de etică, instituite în cadrul instituțiilor medico-sanitare, care reprezintă organe colegiale formate din persoane competente din domenii medicale și non-medicale.

Comitetul de etică se întrunește la cererea pacientului sau rudelor acestuia, a unui medic sau grup colectiv de medici, a administrației spitalului sau a unor organizații neguvernamentale, sindicate etc. Comitetele de etică au funcție consultativă și vor emite recomandări administrației instituției, care va lua decizii concrete (politici instituționale, sancțiuni etc.). Sancțiunile disciplinare pot fi aplicate și de organele ierarhic superioare. În acest sens, legislația stabilește ca organ responsabil de examinare disciplinară Comisia independentă de expertiză profesională medicală, care se creează și activează în conformitate cu regulamentul aprobat de Ministerul Sănătății.

Sistemul ,,în lipsa greșelilor”

În acest sistem obținerea compensațiilor de la prestatorul de servicii de sănătate are la bază un cadru dublu: cadrul guvernamental, ce este reprezentat de fondul de asigurare a pacienților și autoritatea în domeniul responsabilității medicale, și cadrul oferit de legislația despăgubirilor pacientului coexistentă cu dreptul civil [Curcă C. Reglementarea malpraxisului medical într-un cadru coerent este o necesitate în domeniul sanitar. În: Revista Română de Bioetică, 2005, vol. 3, nr. 4, p. 9].

În cadrul acestui sistem nu se efectuează probarea greșelii, ci doar o singură probă, care constă în faptul că o metodă sau procedură diferită ar fi putut fi aplicată și aceasta nu ar fi condus la prejudiciul constatat.

Sistemul „în lipsa greșelii” funcționează într-un cadru extrajudiciar. O autoritate în domeniul responsabilității medicale, ce acționează separat de asociațiile medicilor, evaluează reclamațiile pacienților și ia o decizie. Procesul prevede realizarea unei anchete medicale de către un medic desemnat din specialitatea respectivă. În caz că pacientul nu este de acord cu despăgubirea stabilită, el este în drept să atace decizia în instanță. [Curcă C. Reglementarea malpraxisului medical într-un cadru coerent este o necesitate în domeniul sanitar. În: Revista Română de Bioetică, 2005, vol. 3, nr. 4, p. 9]

Se ia decizia de compensare când sunt cei trei factori: 1) existența legăturii directe dintre prejudicierea sănătății și actul medical realizat în sistemul de sănătate de către prestatorul de servicii de sănătate, inclusiv medicii privați.; 2) îngrijirile nu au fost justificate din punct de vedere medical; 3) prejudicierea putea fi evitată dacă pacientul era tratat prin alte metode mai efective. [world banc]

În cadrul sistemului dat, sunt acordate compensații pentru cinci grupuri de prejudicii, și anume: prejudicii din tratamente, prejudicii cauzate de intervenții diagnostice, prejudicii cauzate de diagnosticare incorectă, prejudicii din accidente, prejudicii urmare a infecției. Nu este prevăzută despăgubirea în caz de leziuni minore care necesită 30 zile de absență de la serviciu sau maxim 10 zile de spitalizare, leziuni ce nu puteau fi evitate sau accidentale, evenimente psihologice, infecții ale tractului digestiv sau respirator, prejudicii după tratamente ce reprezintă standardul medical acceptat sau recomandat în acel caz.

Costurile în interiorul sistemului „în lipsa greșelii” sunt acoperite de către consiliile regionale și sunt administrate de către fondurile asigurărilor pentru compensarea pacienților [World Bank. Medical malpractice systems around the globe: examples from the US-tort liability system and the Sweden-no fault system. Washington DC, 2004]. O altă parte din fonduri este alocată din costurile serviciilor medicale și primele achitate de medicii privați și dentiști.

Pe plan mondial există mai multe viziuni care vizează responsabilitatea medicală. Astfel, sistemul suedez este un sistem ,,în lipsa greșelii”, astfel pentru a pretinde pentru o plată pentru un prejudiciu nu este necesar ca victima să dovedească această neglijență. Sistemul suedez indemnizează bolnavul, dacă în mod statistic cazul său se integrează într-o categorie prevăzută. (Mereuță I. Țurcanu C., Gațcan Șt. Groian N., Amihalachioaie G. Responsabilitatea morală și juridică în activitatea medicală. Cod medical. Chișinău, 2002, 275 p./// Țîrdea T.N. Elemente de bioetică. Chișinău 2005)

Sistemul german prevede existența unor comisii de conciliere, care cuprind patru-cinci membri, care reprezintă pacientul, medicul în cauză. Cheltuielile de funcționare a comisiilor de conciliere sunt în sarcina medicului și a Ordinului medicilor, iar Comisia nu intervine decât cu acordul celor interesați. Dacă medicul sau pacientul nu sunt satisfăcuți de soluția dată de către comisie ei pot recurge la instanța de judecată.

Doctrina și jurisprudența franceză reține că riscurile terapeutice nu pot fi acoperite de către medic, „deoarece nu intră în câmpul contractual” (Cass 1re Civ, 8 noiembrie 2000, JCP 2001. II. 10493 rapport Sargos et note Chabas) – existând situații derogatorii (excepționale) în care s-a reținut răspunderea medicului pentru riscurile excepționale cunoscute. (CE 3 aprilie 1997, Les Petites Affiches, 19 mai 1993, nr 60, p.15, note Thiriez F.) Există însă în dreptul francez, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr 2002-303 din 4 martie 2002 o răspunderea obiectivă, consecința riscului terapeutic, lipsită de orice culpă, care a fost expres reținută în cazul răspunderii pentru infecțiile nozocomiale și a răspunderii pentru defectul produselor sanitare (inclusiv în cazul transfuziilor sanguine) când indemnizarea se realizează cu titlu de solidaritate națională dintr-un fond public special constituit. Restul riscurilor terapeutice vor fi preluate de asigurătorii de răspundere civilă profesională, care încheie polițe de asigurare cu medicii sau stabilimentele de sănătate.

În sistemul britanic responsabilitatea civilă contractuală se realizează în baza unui contract de deligență – Legal Duty to Take Care. În Anglia există Societatea de protecție a medicilor încă din a doua jumătate a secolului trecut, care își asigură membrii cu diferite beneficii. În cadrul societăților de protecție a medicilor se descrie maniera ideală de lucru a medicului cu o conștiință profesională ideală. Se sugerează cea mai bună manieră de comunicare cu pacientul.

Atât sistemul ,,în baza greșelilor”, cât și cel ,,în lipsa greșelilor” au ca scop compensarea pacienților prejudiciați și profilaxia asistenței medicale substandard.

1.2 Tipologizarea erorilor în medicina contemporană

Eroarea medicală este o greșeală specifică, care medicale și care poate fi comisă doar de medic și personalul medical.

Medicul trebuie să acorde îngrijiri conștiincioase și atente, conform datelor dobândite de știință la momentul îngrijirii pacientului.

Conform datelor literaturii de specialitate nu există o definiție unică a noțiunilor de eroare, greșeală, deficiență în acordarea asistenței medicale, accident medical și iatrogenie. Spectrul interpretărilor noțiunii de eroare/greșeală medicală” este foarte vast încât cuprinde chiar tratări diametral opuse.

Ungureanu S. definește eroarea medicală drept o abatere neintenționată a medicului de la normele științifice și deontologice, comisă în procesul realizării conștiincioase a obligațiilor profesionale, în rezultatul căreia a provocat un prejudiciu pacientului. (Ungurean S. Deficiențe medicale: cauze și consecințe. Chișinău, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2001, 123 p.)

Berinde și coaut. (Berinde A. M. ș.a. Opinii privind noile aspecte ale criteriologiei malpraxisului. În: „Romanian Journal of Legal Medicine”, 2006, nr. 2, vol. XIV, p. 145–151.) consideră că eroarea nu-i poate fi reproșată medicului, deoarece nu ține de competența sa și oricare alt cadru medical ar efectua această eroare fiind în aceleași condiții. Despre greșeală autorii consideră că este situația cînd medicului i se poate reproșa prejudiciul.

În legislația penală a RM (Cod penal (nr. 985). În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” nr. 128–129 din 13.09.2002.) nu se recunoaște termenul de ,,eroare/greșeală medicală”, de aceea în multe lucrări științifice se utilizează termenul de deficiență medicală.

Conform unor autori erorile medicale profesionale se divizează în: erori de fapt și erori de normă. (Țîrdea T.N./// Ungureanu/// Arăstoaie)

Erorile de fapt, se atribuie domeniului cunoașterii, țin de natura actului medical

și sunt imprevizibile și inevitabile, apar în condiții de comportament medical competent și prudent. Aceste erori apar în condițiile exercitării profesiunii de medic, țin de natura lucrurilor și apar ca urmare a imperfecțiunii științei medicale la acel moment sau al unei reactivități particulare a pacientului, ce determină o cunoaștere falsă a situației. Acest tip de eroare va fi comisă de orice lucrător medical plasat în aceleași condiții. Progresul tehnic poate crește riscul erorilor, făcându-le mai vizibile. Aceste erori sunt neimputabile.

Erorile de normă, sau greșelile medicale sunt imputabile și se atribuie domeniului corectitudinii medicale. Sunt în concordanță cu comportamentul și conștiința profesională fiind comise de personalul medical, care în aceleași condiții nu au respectat normele de comportament profesional. Eroarea de normă nu depinde de progresul tehnic, dar se datorează informării insuficiente, încălcării consimțământului, nesupravegherea pacientului, de greșeli de diagnostic sau de greșeli tehnice.

Erorile de normă pot fi comisive – faci ceea ce nu este necesar și omisive – nu faci ceea ce este necesar. (Ungureanu G. , Astărăstoae V., Ungureanu M.C. și al. Iatrogenia: Dileme etice și modalități de abordare a erorilor medicale. Revista Română de Bioetică. 2008; 6 (2): 100-6)

În viziunea Țîrdea N.T. noțiunea ,,greșelile medicale” sunt erorile care spre deosebire de infracțiune și încălcare a normelor de serviciu, nu pot fi prevăzute și preîntâmpinate de către medic, ele nu-s rezultatul acțiunilor premeditate, atitudinii neglijente, grosolane ale medicului față de obligațiunile sale.

Conform Țîrdea T.N. greșelile medicale pot fi clasificate drept tactice (alegerea incorectă a metodelor de investigații, aprecierea incorectă a rezultatelor examinării, greșelile referitor la indicații și contraindicații în privința unor sau altor metode de tratament) și tehnice (efectuarea incorectă a intervențiilor de diagnosticare și curative, perfectarea incorectă a documentelor medicale). De asemenea deosebim greșeli în diagnosticare, tratament și profilaxie. (Țîrdea T.N., Gramma R.C. Bioetica medicală în Sănătate Publică. Suport de curs. Editura Bons Offices, Chișinău 2007. – 248 p.)

Cauzele greșelilor pot fi obiective (30-40%) și subiective (70-80%).( Țîrdea Teodor N. Bioetică: origini, dileme, tendințe. Suport de curs. Chișinău, 2005, 127 p.) La cauzele obiective ale greșelilor în diagnosticare se referă datele incomplete ale științei medicale despre unele procese patologice, elaborarea insuficientă sau lipsa metodelor urgente și nemijlocite de investigare ale unor sisteme și organe, dificultățile și complexitatea obiectului cunoașterii, condițiile și mijloacele cunoașterii, nivelul dezvoltării științei și tehnicii. La cele mai principale cauze obiective trebuie să se aibă în vedere și inconstanța unor postulate și principii ale medicinii teoretice și practice ce duc la schimbarea concepțiilor despre etiologie, patogeneză și tratament. Cauzele și condițiile obiective nu generează în mod fatal greșeli în diagnosticare. Ele creează doar posibilități.

Printre cauzele subiective ale greșelilor medicale cele mai numeroase sunt greșelile condiționate de lipsa experienței suficiente a medicului. Deci, ele nu pot fi calificate ca grosolănie sau incultură. La acestea se referă și neatenția, examinarea superficială, pripită, incompletă a bolnavului. Tot la cauzele subiective se referă de asemenea și gândirea lipsită de pedantism justificat, dezordonată și fără un scop bine determinat, nerespectarea legilor ei logice. Însă cea mai considerabilă parte a greșelilor au loc din cauza lipsei de cunoștințe ale medicilor (pregătirea teoretică insuficientă, necunoașterea realizărilor medicinii clinice contemporane).

Nu trebuie exclusă și specializarea îngustă a medicilor care limitează cercul de cunoștințe și nu contribuie la conceperea integrală a bolii. La greșeli duce subestimarea anamnezei, fetișizarea investigațiilor instrumentale și de laborator, supraaprecierea posibilităților de diagnosticare de către unii medici, lipsa succesivității cuvenite în activitatea diferitelor instituții medicale.

Preîntâmpinarea greșelilor medicale pornește de la cauzele și izvoarele lor. Însă mai întâi de toate e necesară o perfecționare sistematică și permanentă a calificării medicilor, important este de asemenea analiza greșelilor la conferințele anatomo-patologice ale medicilor. Și în fine, o semnificație majoră o are pregătirea și instruirea specialistului multilateral dezvoltat, cu o mentalitate clinică creatoare, capabil a folosi rațional toate posibilitățile în dezvoltare ale medicinii.

O problemă mult discutată în prezent sunt iatrogenozele, sau îmbolnăvirile produse de personalul medical, consecutive atât actului medical corect și justificat cât și celui incorect, nejustificat (Ungureanu, arastoaie iatrogenia) Această problemă este importantă deoarece are aspecte nu doar medicale, dar și economice și etice.

Ungureanu S. afirmă că bolile iatrogene sunt procese și stări patologice ce apar datorită activității profesionale medicale și le clasifică în somatice și psihice. În acest sens autorul menționează că erorile medicale reprezintă doar o mică parte a bolilor iatrogene.

În literatura de specialitate lipsește o clasificare unanim acceptată a erorilor / deficiențelor medicale.

Conform clasificării propuse de Pădure A. (Pădure A. Evaluarea medico-legală a deficiențelor din asistența medicală de profil chirurgical. Chișinău: CEP Medicina, 2011, 141 p.) deficiențele medicale care pot fi produse în procesul prestării serviciilor medicale sunt:

După cauze: subiective și obiective;

După nivelul comiterii: la nivel ambulatoriu, la nivel staționar;

După conținut: tehnice și tactice;

După origine: organizatorice, diagnostice, curative (conservatoare și operatorii), documentare, deontologice, profilactice.

În structura deficiențelor predomină cele organizatorice (21-83,3%) și diagnostice (25-75%) (Pădure A.)

Golovin și coaut. (Гoлoвин B.C. и дp. Mатepиалы к вoпpocy cyдeбнo-мeдицинcкoй экcпepтизы дeфeктoв oказания мeдицинcкoй пoмoщи. B: Aктyальныe вoпpocы cyдeбнoй мeдицины и экcпepтнoй пpактики на coвpeмeннoм этапe. Mocква, 2006, c. 294-296) consideră că medicul din instituția prespitalicească este mai predispus la eroare din cauza că nu are dotarea tehnică a staționarului.

Bîhovscaia (Быxoвcкая O.A., Mагpадзe Д.H. Oбocнoваннocть пpeтeнзий к мeдицинcким pабoтникам, пo матepиалам экcпepтиз, пpoвeдённыx пo yгoлoвным и гpажданcким дeлам в Cпб БCMЭ в 2003-2004 гг. B: Teopия и пpактика cyдeбнoй мeдицины. Cанкт-Пeтepбypг, 2006, c. 60-61) a stabilit în urma unui studiu efectuat că la nivel ambulatoriu prevalează deficiențele diagnostice (53,9%), în timp ce la nivel staționar cele curative (54,9%).

Indiferent care este abordarea doctrinară a erorii medicale, la baza acesteia sunt două condiții: lipsa prejudicierii pacientului, care se va solda cu apariția responsabilității disciplinare, sau prezența acestuia, ce va duce la angajarea răspunderii civile sau penale. A doua condiție este culpa medicală, prezența acesteia va antrena o responsabilitate medicală subiectivă, iar absența culpei o răspundere medicală obiectivă.

Ioan Fruma definește culpa ca fiind o eroare de conduită, pe care un medic prudent și diligent, aflat pe același plan profesional și în aceleași circumstanțe extreme, nu ar fi comis-o. (Fruma I.: Responsabilitatea medicului, Editura H. Welter, Sibiu, 1944; 508 p.) Conform Mereuță și al. (Mereuță I., Țurcanu C., Gațcan Șt. și al. Responsabilitatea morală și juridică în activitatea medicală (unele argumente pentru viitor) : Cod medical. Chișinău 2002; 274 p.) culpa medicală poate fi în condițiile: existenței unei datorii profesionale, neîndeplinirea acestei datorii făcute cu vinovăție, apariția unui prejudiciu datorat acțiunii sau inacțiunii, demonstrarea legăturii de cauzalitate între fapta medicală și prejudiciu.

Conform autorilor (Mereuță I./// Astărăstoae V. et al. Răspunderea profesională medicală. În: Medica, Nr. 17, 2008, p. 12-15) se deosebesc mai multe forme de culpe:

Culpa comisivă ( in adendo) – consta într-o stângăcie, imprudență, nepricepere,

nepăsare față de cerințele bolnavului, temeritate nejustificată de o necesitate, folosirea inadecvată a condițiilor de lucru sau o ușurință în activitatea medicală care reclamă atenție și prudență deosebită.

Culpa omisivă (in omitendo) – apare prin inacțiune, când bolnavul își pierde șansa de vindecare sau supraviețuire datorită neexecutării unor fapte necesare. Omisiunea poate apărea prin indiferență, nebăgare de seamă, neglijență și este culpabilă dacă între ea și prejudiciu există o legătură de cauzalitate.

Culpa tehnică (in eligendo) – apare dintr-o alegere greșită a procedurilor tehnice, într-o delegare către o persoană nepotrivită a unor obligații sau în delegarea obligațiilor proprii unor altor persoane.

Culpa corelativă (in vigilando) – apare prin nerespectarea unei datorii de confraternitate privind solicitarea și obligația de a răspunde la un consult interclinic, prin nesolicitarea unui ajutor, prin neinformarea despre soarta bolnavului și prin nesupravegherea corectă și adecvată a subalternilor. (anexa 2)

Responsabilitatea medicală civilă subiectivă se bazează pe greșeala medicului, săvârșită cu ocazia prestării actului medical, greșeală care a cauzat pacientului un prejudiciu. Proba greșelii, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate sunt în sarcina victimei. Premisele răspunderii medicale subiective corespund cu cele ale răspunderii civile în general: prejudiciu, faptă ilicită, vinovăție și raport de cauzalitate.

Răspunderea medicului se bazează pe greșeală și nu pe garanția vindecării bolii. (Curcă G.C. – Reglementarea malpraxisului medical într-un cadru coerent este o necesitate în domeniul sanitar. Revista Română de Bioetică, 2005; 3 (4): 99-)

Responsabilitatea medicală obiectivă este consecința existenței riscului terapeutic, ce poate fi definit ca parte de nesiguranță inerentă a oricărei intervenții chirurgicale sau oricărui act medical, chiar cel mai bine realizat, reacții imprevizibile ale pacientului sau circumstanțe imparabile care nu pun în cauză tehnica sau competența celui care îngrijesc pacientul.

Teoria riscului susține că toate prejudiciile trebuie atribuite autorului lor și trebuie reparate de cel care le-a cauzat, pentru că toată responsabilitatea se reduce la problema cauzalității dintre faptul ilicit și prejudiciul produs.

Răspunderea medicală obiectivă este angajată în cazul în cazul produselor medicale cu defecte (răspunderea pentru viciile sau comportamentul dispozitivelor medicale), în cazul infecțiilor nosocomiale, în cazul infectării cu sânge sau produse din sânge, în cazul vaccinărilor obligatorii precum și în cazul răspunderii pentru fapta altei persoane (angajat al unității sanitare sau subcontract).

Eroarea indiferent de natura sa, reprezintă criteriul fundamental în aprecierea malpraxisului medical și responsabilității medicale.

2 Caracteristica teoretico-medicală și bioetică a erorilor în chirurgie

Structura erorilor chirurgicale este reprezentată de erori: organizatorice, diagnostice, tactice, curative, tehnice, documentare.

Neajunsurile de ordin organizatoric sunt produse atât de administrația instituției sanitare cât și de personalul medical. Acestea în cadrul intervențiilor chirurgicale sunt periculoase și chiar fatale pentru pacient.

Perju-Dumbravă D. consideră că succesul intervenției chirurgicale depind de: boală, starea generală a bolnavului, calificarea, experiența, competența, organizarea și conștiinciozitatea echipei. (Perju-Dumbravă D. Bioetică și responsabilitate medicală. Cluj-Napoca, Ed. „Hipparion”, 1999, 186 p.)

Organizarea corectă a echipei de reanimare în cazul patologiei chirurgicale acute, pregătirea corectă a echipei de intervenție într-un caz sau altul, pregătirea echipei operatorii pentru orice complicație, care ar putea apărea în desfășurarea intervenției chirurgicale, au drept scop minimalizarea apariției posibilelor erori în activitatea medicală.

Una din deficiențe organizatorice ar fi neexpedierea produsului înlăturat (apendice vermiform gangrenos, țesutul placentar ș.a.) la examen morfopatologic, neajuns care are impact negativ asupra diagnosticului clinic, care în asemenea caz nu intervine în justificarea acțiunilor chirurgului și aprecierea corectitudinii acestora.

Identificarea corectă a procesului patologic este cea mai importantă acțiune a medicului curant, de care depinde tactica tratamentului și rezultatele acestuia.

Ceminava R.V. este de părerea că deficiențele diagnostice în 32,8% cazuri determină decesul pacientului (Чeминава P. B. Bлияниe дeфeктoв мeдицинcкoй пoмoщи на нeблагo- пpиятный иcxoд y бoльныx c ocтpым xиpypгичecким забoлeваниeм. B: «Teopия и пpактика cyдeбнoй мeдицины». Cанкт-Пeтepбypг, 2006, c. 120–121.)

Cauzele subiective ale deficiențelor diagnostice ar fi: subiective (de apreciere a datelor subiective (anamneză, acuze), de examinare clinică, de apreciere a datelor paraclinice, subestimarea gravității patologiei) și obiective (evoluția atipică a bolii/stare gravă a pacientului, manifestarea atenuată a maladiei/timp insuficient, stări ce maschează tabloul clinic). Cauzele obiective nu pot fi prevenite, nu depind de ,,factorul uman” și deci nu pot fi atribuite medicului în calitate de obiecție, în timp ce cauzele subiective pot și trebuie interpretate ca neajunsuri/erori în acordarea asistenței medicale.

Subestimarea sau supraestimarea anamnezei are un impact negativ în diagnosticarea maladiei, mai ales în cazul copiilor. Expunerea corectă a acuzelor depind de o serie de factori cum ar fi: vârsta, nivelul de inteligență, încrederea în medic, capacitatea de a analiza adecvat senzațiile proprii, capacitatea de a reda pe înțelesul medicului informația etc. În viziunea pacienților multe simptome și informații sunt calificate a fi inutile și de aceea nu le comunică medicului.

Neglijarea anamnezei bolii este o breșă informațională, mai ales în cazul patologiilor acute: durere violentă sub formă de ,,lovitură de pumnal” în abdomenul acut, simptomul Kocher în apendicită etc. Astfel, medicul în absența datelor anamnestice relevante nu va cunoaște originea, debutul și evoluția bolii.( Cтeмпypcкий Ю. H., Mopoзoв M. H., Гyбepгpиц A. Я. Meтoдoлoгия вpачeбнoгo диагнoза и пpoгнoза. Киeв, изд. «Здopoвья», 1986, 88 c.)

Supraestimarea anamnezei poate orienta medicul spre un diagnostic greșit, necesitatea de a efectua în cazul patologiilor acute un diagnostic diferențiat rapid și apare posibilitatea pierderii timpului optim pentru intervenția chirurgicală.

Medicul trebuie să stabilească un contact adecvat cu pacientul, pentru a-i cîștiga încrederea, pentru a obține informațiile necesare pentru elucidarea posibilei patologii. Medicul trebuie să dispună și de cunoștințe adecvate pentru a efectua un diagnostic diferențiat și a analiza critic și selectiv informațiile comunicate de pacient. (Cтeмпypcкий Ю. H., Mopoзoв M. H., Гyбepгpиц A. Я. Meтoдoлoгия вpачeбнoгo диагнoза и пpoгнoза. Киeв, изд. «Здopoвья», 1986, 88 c.)

Referitor la examinarea clinică defectuoasă a pacientului, aceasta poate fi divizată în trei categorii: examen clinic insuficient, absența datelor clinice obiective primare va avea urmări negative, micșorând esențial șansele unui diagnostic corect, interpretarea inadecvată a datelor clinice, care ține de capacitatea medicului de a interpreta adecvat aceste date. Literatura de specialitate (Bepмeль И. Г. Cyдeбнo-мeдицинcкая экcпepтиза лeчeбнoй дeятeль-нocти (Boпpocы тeopии и пpактики). Cвepдлoвcк: изд-вo Уpал, 1988, 112 c.) avertizează despre necesitatea unei analize și sinteze permanente a informațiilor la diferite etape ale evoluției bolii și efectuării tratamentului. A treia categorie ar fi omiterea consultațiilor specialiștilor cu profil îngust. Neglijarea consultațiilor va prejudicia corectitudinea diagnosticului clinic și va lipsi pacientul de îngrijiri corecte și oportune, generând astfel complicații nedorite și va încălca dreptul pacientului la o opiniei alternativă.

Rezultatele investigațiilor paraclinice (de laborator și instrumentare) completează datele anamnestice și obiective și asigură cunoașterea esenței procesului patologic de către medic. Structura acestor deficiențe este vastă: omiterea cercetărilor, realizarea incompletă și întârziată a acestora, imposibilitatea efectuării investigațiilor, subestimarea și supraestimarea rezultatelor.

Diagnosticul incorect poate avea la bază nu numai neglijarea rezultatelor cercetărilor paraclinice, dar și incapacitatea medicilor de a analiza aceste informații în comun cu cele clinice.

Subestimarea gravității maladiei poate avea la bază insuficiența informațiilor clinice și paraclinice și/sau imperfecțiunea gândirii clinice a medicului. Totodată la originea subestimării gravității procesului patologic pot fi și cauze obiective: evoluția atipică a maladiei, manifestarea clinică ștearsă a bolii, starea gravă a pacientului și stări patologice concomitente care maschează tabloul clinic. O adresare tardivă a pacientului în stare gravă, mai ales în cazul unui proces chirurgical acut, poate tergiversa realizarea actului diagnostico-curativ.

Un aspect al deficiențelor diagnostice ar fi deficiențele tactice (Чepкалина E. H. Oцeнка мeдицинcкиx дoкyмeнтoв пpи пpoвeдeнии кoмиccиoнныx экcпepтиз пo yгoлoвным и гpажданcким дeлам, cвя-занныx c дeфeктами oказания мeдицинcкoй пoмoщи нoвopoждeнным. B: «Aктyальныe вoпpocы cyдeбнoй мeдицины и экcпepтнoй пpактики на coвpeмeннoм этапe». Mocква, 2006, c. 311–313), care se divizează în tactico-diagnostice și tactico-curative.

Deficiențe tactice pot fi comise la diferite etape ale asistenței medicale: la internare și diagnosticare, în procesul acordării ajutorului medical și la externare.

Spitalizarea întârziată sau nerealizată se poate solda pentru pacientul cu patologie chirurgicală acută sau cu traumă cu urmări grave, deoarece pierderea timpului în vederea asigurării unor investigații și tratament îl lipsește pe pacient de îngrijirile medicale necesare.

Decizia cu privire la efectuarea intervenției chirurgicale se ia numai după efectuarea cercetărilor diagnostice, deseori intervenția chirurgicală se efectuează cu scop diagnostic, pentru a exclude sau confirma prezența unui proces patologic.

În activitatea chirurgicală pot fi identificate deficiențe legate de neefectuarea unor măsuri necesare în scopul prevenirii complicațiilor – neefectuarea probelor de sensibilitate individuală, pentru unele medicamente (novocaină, reopoliglucină ș.a.) sau neefectuarea probei individuale de sensibilitate în caz de anamneză alergică agravată, ceea ce poate genera reacții anafilactice ce pot pune în pericol viața pacientului, omiterea convocării consiliilor clinice, omiterea solicitării ajutorului pe linia Aviasan ș.a. (Бачy Г. C. Aнафилактичecкий шoк oт ввeдeния нoвoкаина. B: «Cyдeб-нo-мeдицинcкиe запиcки». Кишинёв, 1971, вып. 5, c. 99–102)

În literatura de specialitate sunt descrise pa larg complicațiile alergice generale (șoc anafilactic) și locale (necroză), ce sunt cauzate de utilizarea novocainei ca anestezic. (Бачy Г. C. Aнафилактичecкий шoк oт ввeдeния нoвoкаина. B: «Cyдeб-нo-мeдицинcкиe запиcки». Кишинёв, 1971, вып. 5, c. 99–102.) În structura medicamentelor care provoacă șoc anafilactic cea mai mare pondere o au remediile destinate anesteziei locale (Лeпаxин B. К. и дp. Bpачeбныe oшибки как пpичина ocлoжнeний лeкаpcтвeннoй тepапии. B: «Качecтвeнная клиничecкая пpактика», 2002, №1. http://medi.ru/doc/9920111.htm) Deoarece novocaina provoacă frecvent reacții alergice ea se administrează drept substanță anestezică doar pentru executarea probei individuale de sensibilitate, rezultatele căreia se fixează obligatoriu în fișa medicală.

În procesul efectuării intervenției chirurgicale, medicul corijează permanent tactica în dependență de informațiile obiective despre procesul patologic, de experiența și aptitudinea sa, de unele împrejurări.

Conform literaturii (Chirurgie (sub redacția lui A. Spânu). Chișinău, Tipografia Centrală, 2000, 736 p.) la înlăturarea organului se recurge doar atunci când acesta este atât de traumatizat încât integritatea sa nu poate fi restabilită și menținută fără a pune în pericol viața pacientului. Înlăturarea organului trebuie să fie însoțită de o descriere detaliată a leziunilor acestuia în protocolul operației și confirmarea aspectului lezional prin examen morfohistologic.

Externarea precoce a pacienților prezintă de asemenea un pericol. Externarea pacientului trebuie admisă doar după stabilirea diagnosticului, stabilizarea și ameliorarea stării generale, excluderea riscului apariției complicațiilor. Dacă, pacientul insistă asupra externării premature, medicul trebuie să-l informeze în scris, cu contrasemnătura în fișa medicală, despre pericolul acestei decizii.

După stabilirea diagnosticului și elaborarea tacticii diagnostico-curative, urmează tratamentul ce poate fi conservator și chirurgical.

Deficiențele de ordin curativ ar avea o rată de la 25% până la 75% în structura erorilor. (Pădure A.teza)

Între măsurile de diagnosticare și curative există o corelație. Calitatea diagnosticului va influența calitatea tratamentului efectuat. Totuși, calitatea tratamentului depinde de tactica, cunoștințele, aptitudinile și atitudinea medicului.

Deficiențele curative sunt determinate de supravegherea insuficientă a pacientului, dificultățile operatorii tehnice și neajunsurile legate de intervenția chirurgicală.

În procesul aplicării măsurilor curative este necesar de monitorizat în dinamică starea pacientului, astfel, se va putea observa reacția bolnavului la tratament, diagnosticarea precoce a complicațiilor și corijarea tratamentului.

Deficiențele tehnice care pot interveni în cazul unei intervenții chirurgicale sunt: lezarea viscerelor, aplicarea insuficientă a unor măsuri operatorii, lăsarea corpilor eterogeni în țesuturile și cavitățile corpului și încălcarea cerințelor tehnice.

Deficiențele documentare apărute la completarea fișei medicale a bolnavului antrenează consecințe nefaste pentru medic. Fișa bolnavului reprezintă un act important în procedura juridică, este și o sursă de informații veridice și precise. Legislația în vigoare a RM (art.332 și 361 ale Codului penal) prevede pedeapsă penală pentru încălcarea completării veridice a acesteia. (Cod penal (nr. 985). În: „Monitorul Oficial al Republicii Moldova” nr. 128–129 din 13.09.2002)

O fișă medicală perfectată corect, ce cuprinde toate etapele actului medical, poate proteja medicul în activitatea sa. Printre deficiențele nesemnificative, care nu sunt urmate de consecințe, în completarea fișei medicale se numără: completarea necorespunzătoare a compartimentului ,,Diagnostice” și omiterea complicațiilor și a maladiilor concomitente în diagnosticul definitiv.

Deficiențe semnificative, care pot avea consecințe nefaste asupra actului medical, ce denotă o calitate necorespunzătoare a asistenței medicale pot apărea în toate compartimentele fișei medicale. Neajunsurile generale ar fi: înscrieri indescifrabile, corectări, descrieri/simptome înlocuite prin concluzii/sindroame, înlocuirea descrierilor prin expresia ,,în normă”, informații contradictorii. Deficiențe semnificative în examinarea pacientului la internare ar fi: neglijarea datelor subiective (acuze, anamneză), stare generală neargumentată, descrierea somatică insuficientă, ,,status localis” descris insuficient sau deloc, omiterea unor leziuni, lipsa planului de investigare sau tratament, acordul pacientului lipsește/nesemnat, consultații deficiente. În cazul descrierii procedeului chirurgical pot fi: lipsa epicrizei preoperatorii, neajunsuri ale managementului anestezic, proba de sensibilitate la novocaină lipsește, anestezicul folosit pentru anestezia locală lipsește, protocolul intervenției chirurgicale incomplet/lipsește, în cadrul monitorizării în dinamică a pacientului: zilnice prescurtate, deficiențe în reflectarea evoluției procesului (lipsa evoluției neurologice, supraveghere rară, absența datei (orei) vizitei sau consultației, completarea defectuoasă a foii de temperatură).

În cazul omiterii epicrizei preoperatorii intervenția chirurgicală nu poate fi justificată. (Poзман M. C. Дeфeкты мeдицинcкoй дoкyмeнтации: значeниe для на-cтyплeния гpажданcкo-пpавoвoй oтвeтcтвeннocти лeчeбнo-пpoфи-лактичecкиx yчpeждeний (из пpактики Xанты-Mанcийcкoгo гopoд-cкoгo cyда). B: «Meдицинcкoe Пpавo», 2003, № 4(4), c. 47–50.)

Intervenția medicală trebuie să fie bine calculată, astfel încât să nu încalce postulatul ,,primum non nocere”. Consecințele asistenței medicale ar fi: agravarea stării generale a bolnavului, pierderea organului și funcției acestuia, leziuni ireparabile, decesul pacientului.

Apariția consecințelor nefavorabile pot fi cauzate de o serie de factori ce nu au legătură cu asistența medicală, spre exemplu: adresarea întârziată după asistență medicală, maladii concomitente și particularități individuale ale organismului, refuzul internării, nerespectarea regimului de tratament și a indicațiilor medicului, gravitatea procesului patologic, apariția unor complicații imprevizibile (ex. insuficiența suturilor), asocierea factorilor ocazionali (ex. infecția).

Aspecte bioetice ale erorilor chirurgicale

În prezent are loc o creștere a problemelor eticii medicale, orientărilor și calităților morale ale medicinii în legătură cu informatizarea societății, cu utilizarea celor mai moderne mijloace și metode ale tratamentului. Progresul aduce nu numai rezultate pozitive, el preconizează și grave consecințe negative în toate domeniile de activitate umană, inclusiv în medicină. (Țîrdea ..FB)

Aspectele eticii medicale au fost abordate de Hippocrat încă din cele mai vechi timpuri. Astfel modelul lui Hippocrat, bazat pe ,, principiul nu dăuna”, ce presupunea că sunt acceptabile din punct de vedere moral doar acele acțiuni și metode care nu vor dăuna pacientului. Toată responsabilitatea pentru diagnosticul și tratamentul pacientului era pusă pe umerii medicului. Istoric primele responsabilități ale medicului versus pacienți și colegii săi sunt expuse în Jurămîntul lui Hippocrate. (Бажyтина, T. O. Биoэтика: yчeб. Пocoбиe. Hoвocибиpcк Cибмeдиздат HГMУ, 2007. — 364 c.)

Paternalismul (din lat. pater – părinte) monologal, care a dominat în activitatea medicală o perioadă îndelungată de timp, în prezent a cedat principiului de colaborare, dialog. Astfel, valoarea morală a autonomiei pacientului s-a dovedit a fi atât de importantă și atât de mare, că binefacerea medicului contrar voinței și dorinței bolnavului a încetat a fi considerată binevenită, chiar admisibilă.

Schimbările ce sunt în continuă desfășurare în sectorul medical au provocat, conform bioeticii, două modele de interacțiune și două tipuri de abordare a medicului și pacientului – paternalist (cel al monologului) și nepaternalist (cel al dialogului, hermeneutic).

În modelul paternalist, medicul este tutela bolnavului, el fiind cel care ia decizia, dar respectând anumite criterii: condițiile tratamentului, viața și sănătatea omului sunt incontestabil valori prioritare; binele bolnavului e o lege supremă; răspunderea în ceea ce privește adoptarea hotărârilor clinice și-o asumă medicul.

Tipul de abordare hermeneutic se realizează prin intermediul acordului informat sau prin mijlocul noțiunii de interpretare, prin dialog.

Caracterul deliberat (neforțat) al acordului informat presupune lipsa constrângerii și prohibiției, amenințării și înșelăciunii medicale, adică renunțarea medicilor la statutul de tutelă în relațiile lor cu pacienții.

Medicul în baza datelor științifice existente la momentul examinării primare a pacientului propune cea mai accesibilă și justificată variantă de tratament, însă decizia finală, definitivă o ia pacientul, reieșind din valorile sale morale.

În era tehnologiilor când sistemul binar ,,medic-pacient” a fost înlocuit de sistemul triplu ,, Medic-Tehnică-Pacient” s-a impus necesitatea adoptării în comun a deciziei referitoare la tratament, medicii, bazându-se pe propria experiență, fac expertiza referitoare la prognoza tratamentului, doar numai pacientul își cunoaște propriul potențial și valori care au o importanță decisivă privind evoluarea rezultatelor vindecării.

Considerațiile etice ale celor două puncte de vedere, pacient și medic, conturează un cadru principial care plasează central beneficiile (principiul beneficiului) rezultate prin administrarea unui tratament adecvat unei boli corect diagnosticate, ceea ce justifică utilitatea tehnologiilor medicale atât din perspectiva scopului benefic dar și al modalităților de realizare; dar nu exclude deopotrivă suferința (principiul vătămării) în caz de eșec diagnostic al unei boli potențial grave.

Responsabilitatea personalului medical se modelează pe parcursul studiilor și în primii ani ai activității profesionale, cu scop major ca activitatea acestei personalități să nu fie în detrimentul supraviețuirii umane. Medicul și alt personal medical trebuie să fie inteligente, conștiincioase, responsabile, oneste, cu respect față de valoarea vieții umane, care au ca scop atenuarea suferințelor pacientului și ca urmare a activității lor să nu prejudicieze starea de sănătate a individului gândindu-se la profit. Deoarece, viața trebuie stimată chiar din momentul conceperii ei, trebuie respectată inviolabilitatea și sfințenia acestui miracol. (Țîrdea T.N. Filosofie și Bioetică: istorie, personalități, paradigme. Edit.UASM. Chișinău 2000; 59 p.)

Medicul pentru a fi moral responsabil trebuie să-și asume exigențele etice ale profesiunii: cumsecădenia, onestitatea, sinceritatea, bunăvoința, libertatea. Libertatea este o expresie a valorii maxime, a sensului vieții. Fără viață nu există libertate. De aceea medicul trebuie să se educe și să activeze în mod liber dar și virtuos.

2.1 Particularitățile domeniului chirurgical și potențialitatea de malpraxis

Erorile și complicațiile ce pot apărea intra- sau/ și postoperator, sunt o problemă importantă, deoarece pot cauza un prejudiciu considerabil pacientului și pe lângă suferințele îndelungate, pot cauza pierderea capacității de muncă, ceea ce reprezintă o problemă socială.

Conform Beдeнcкий A. H. și coaut. (Beдeнcкий A. H., Лыткин M. И., Cтoйкo Ю. M., Cабeльникoв B. B. Oшибки, oпаcнocти и ocлoжнeния в xиpypгии вeн: pyкoвoдcтвo для вpачeй / Пoд peдакциeй Ю. Л. Шeвчeнкo. — CПб.: Питep Кoм, 1999. — 320 c.) în intervențiile chirurgicale care au loc pe vene un mare pericol îl reprezintă posibilitatea de tromboză și embolia pulmonară. Conform acestor autori nu există nici o metodă de tratament al bolii varicoase care să garanteze un succes de 100% și absența recidivei.

Pe parcursul istoriei dezvoltării medicinii și perfecționării tehnicilor chirurgicale s-a urmărit atingerea unei performanțe înalte pentru a evita apariția erorilor în practica chirurgicală.

Succesul unui tratament chirurgical sau determinarea necesității aplicării acestuia, depinde de o serie de factori: calificarea medicului, atitudinea sa, corectitudinea stabilirii diagnosticului, aprecierea la timp a necesității efectuării unei intervenții chirurgicale în cazuri acute, condițiile în care se efectuează intervenția chirurgicală și tratamentul, starea pacientului ș.a.

Conform autorilor Блинoва H. И. și Xpoмoва Б. M. (Oшибки, oпаcнocти и ocлoжнeния в xиpypгии. Издатeльcтвo «Meдицина». Лeнингpад 1972, 213 c. ) cauzele principale ale erorilor în domeniul chirurgical sunt:

Calificarea insuficientă și experiența practică redusă a chirurgului, care cauzează formarea celei mai mari grupe de erori;

Cauzele subiective: ignorarea de către chirurg a regulilor principale de diagnostic, de tactică, tehnică chirurgicală, organizare a ajutorului chirurgical, examinarea incompletă a pacientului, aprecierea subiectivă a datelor obținute, oboseala și starea de sănătate precară a medicului ș.a.

Particularitățile de evoluție a bolii la fiecare individ în parte. Posibila decurgere atipică a bolii, starea generală gravă ș.a.

Deficiențele în organizarea ajutorului chirurgical, de ex. dotarea tehnică insuficientă a instituțiilor medicale, care prestează servicii chirurgicale.

Interesul redus față de erorile activității chirurgicale, studierea insuficientă a acestora

Controlul redus al administrației instituției sanitare și din partea statului al stării și calității serviciilor medicale chirurgicale prestate;

Atitudinea neglijentă, neconștiincioasă a medicului față de pacient.

Medicul chirurg în activitatea practică cotidiană se confruntă cu un șir de probleme cu aspect juridic important, de aceea este necesară documentarea corectă a acțiunilor. Fișa medicală a bolnavului este un document juridic, care în caz de conflict între pacient sau rudele sale și prestatorul de servicii de sănătate poate servi ca dovadă. (Кpакoвcкий К. И., Гpицман Ю. A. Oшибки в xиpypгичecкoй пpактикe. Mocква, 1959, cтp. 124.)

Din aspect al erorilor/greșelilor medicale chirurgia se poate solda cu cele mai grave prejudicii.

Să efectueze o intervenției chirurgicală are dreptul doar un medic cu studii superioare medicale. Orice intervenție chirurgicală are un anumit risc, de apariție a unor complicații neașteptate și consecințe severe în cazul comiterii unei erori. Chiar și în cazul efectuării corecte a tuturor manipulărilor chirurgicale, cu respectarea tehnicilor pot surveni erori uneori cu risc pierdere a unui organ sau chiar soldare cu deces a pacientului.

Domeniul chirurgical are o activitate vastă astfel numeroasele proceduri preoperatorii de diagnostic corect pentru a argumenta necesitatea efectuării intervenției chirurgicale necesită cunoștințe și abilități ale medicului chirurg, pregătirea preoperatorie precum și necesitatea aplicării unor transfuzii de produse sanguine de asemenea prezintă un risc major de erori medicale.

În chirurgie sunt cunoscute cazuri și de ,,uitare” accidentală a meșelor sau a unor instrumente medicale, care necesită ulterior o reintervenție medicală, care prejudiciază atât starea de sănătate a pacientului cât și sistemul de sănătate.

O serie de opinii (Andronic D., Lupașcu C., Târcoveanu E. , Georgescu Șt. Corpi străini textili restanți postoperator. Chirurgia 2010; 6: 767-77.///Gallagher TH, Waterman AD, Ebers AG, Fraser VJ, Levinson W. Patients' and physicians' attitudes regarding the disclosure of medical errors. JAMA. 2003;289(8):1001-7.// Sakhel K, Hines J. To forget is human: the case of the retained bulb. J Robotic Surg 2009;3:45–7.) exprimă încrederea că informarea completă și corectă a pacientului în cazurile de corpi restanți postoperator ar reduce riscul de expunere la acuzații de malpraxis și la cereri de compensații materiale: unii pacienți care ar fi intentat acțiuni legale ar renunța la acestea sau ar accepta compensații mai reduse dacă înțeleg că incidentul nu este datorat neglijenței sau dacă sunt tratați cu onestitate de la început.

2.2 Expertiza bioetică a erorilor în chirurgie

Medicul în exercitarea activității sale are frecvent dileme și conflicte de conștiință, deoarece relația sa cu pacientul trebuie să posede ca bază respectului absolut al ființei umane, printr-un permanent echilibru între antiteze, știință și axiologie.(Țîrdea T.N. Bioetică, origini, dileme, tendințe)

Nici un specialist, care activează într-un anumit domeniu nu este scutit de posibilitatea unei eventuale erori, îndeosebi specialiștii din domeniul chirurgical. Chiar și specialiștii cu o experiență profesională bogată pot comite un prejudiciu accidental pacientului.

În era tehnologiilor medicale sofisticate și a multiplelor patologii cu tablou divers în dependență de particularitățile individuale ale fiecărui pacient, atunci când în timpul studiilor se însușește tabloul clasic al maladiei, riscul erorilor medicale este deosebit de înalt. De aceea, problema protecției atât a drepturilor medicilor, cât și a pacienților este actuală pentru toate țările indiferent de nivelul de dezvoltare economic.

Bioetica înglobează etica medicală, ea se transformă și într-un institut social cu o mulțime de comitete etice de diferite niveluri (nivel de clinică, de ramură, de stat și internațional).

Pentru luarea deciziilor în caz de conflict moral în multe țări din Occident funcționează comitete bioetice. În aceste organe obștești ale spitalelor, de exemplu, sunt incluși medicul curativ, reprezentanții personalului medical și administrației, preotul, bioeticianul, lucrătorii serviciului de asigurare socială. La discuție iau parte părinții, copiii și alte rude ale bolnavului. Aici bioetica se manifestă ca un institut social.

Actualitatea problemei este determinată și de faptul că până în prezent nu au fost eliminate unele vicii ale persoanelor, care s-au infiltrat și în domeniul medical – lipsa de responsabilitate, atitudine neglijentă, sau tentative de fraudă sau excrocherie. Aceste vicii prezente selectiv la unii lucrători medicali provoacă reacții negative din partea pacienților care își crează stereotipuri despre personalul medical. Acest fapt duce la sporirea neîncrederii în medici, lipsa de respect față de sistemul medical în întregime.

În unele cazuri, pacienții nejustificat apelează la organele judecătorești cu anumite plângeri. Profesionalismul organelor de justiție poate fi insuficient pentru a răspunde la întrebări și probleme de ordin medical, deoarece persoanele care activează în sfera juridică nu au o instruire specifică activității medicale. În același timp problemele ce țin de erorile de ordin medical nu pot fi lăsate pentru a fi investigate doar de un grup de medici, care la fel nu sunt competenți în domeniul juridic sau/și psihologic, iată de ce apare necesitatea de a crea anumite Comitete de Bioetică, formate din specialiști din diferite domenii, pentru a soluționa problemele ce se referă la relația știință-viață sub mai multe aspecte.

Aceste comitete cu caracter multidisciplinar au și o responsabilitate majoră de autoinstruire prin consultarea permanentă a literaturii de specialitate pentru a fi permanent informați de noi schimbări pe plan internațional în domeniul eticii clinice, pentru a putea examina situațiile clinice și pentru a susține conferințe educative pe tema eticii clinice la cererea Administrației Spitalului, sau din inițiativă proprie.

Pe plan internațional nu s-a găsit formula unică a componenței unui Comitet de Bioetică. Conform datelor din literatura de specialitate este binevenită participarea în cadrul Comitetului de Bioetică atât a profesioniștilor cât și a reprezentanților din diverse domenii, care ar putea face față problemelor cu caracter multidisciplinar.

În unele țări Comitetele de Bioetică sunt constituite preponderent din medici, în altele – din juriști și lucrători sociali.

Conform Țîrdea T.N. componența Comitetelor de Bioetică în mare parte constă din: medici și asistente medicale (60-70% din numărul total de membri), persoane din afara personalului medical (1-2 persoane) aprobate de Comitetul de Conducere a Spitalului, un jurist din afara Direcției Sanitare, un medic cu competență specială în etică (bioetician), un preot (sau reprezentantul religiei pacientului din cazul concret ce este pus în discuție), un psiholog, 2-3 persoane (membrii supleanți) aprobați de Comitet. Conducătorul ședințelor este medic, de obicei cel cu pregătire specială (bioetică). (Țîrdea T.N. Bioetică, origine, dileme…)

Comitetul de Bioetică nu hotărăște aplicarea deciziilor. La cererea Comitetului de Conducere a Spitalului sau a Administrației Spitalului Comitetul de Bioetică al spitalului poate ajuta la schițarea unor politici instituționale pentru luarea deciziilor legate de îngrijirea sau tratamentul pacientului, de protejarea medicului.

Consultarea Comitetului de Bioetică nu întotdeauna este obligatorie. Această consultație servește profesionistul la ghidarea și nu la luarea deciziilor, ajută pacienții și familiile lor să descurce problemele pe bază de informare. Scopul permanent al Comitetelor de Bioetică este bunăstarea bolnavului, protejând în același timp interesele ambelor părți în relația medic-pacient.

Sistemul medical în toate țările necesită o supraveghere atentă a cazurilor de malpraxis, analiză, studiere a circumstanțelor producerii erorilor medicale, aspectul moral al problemei, educația personalului medical, cu scop de prevenirea apariției pe viitor a acestor erori și pentru a promova o imagine pozitivă a profesiei de medic.

Societatea trebuie pregătită pentru a înțelege că Comitetele de Bioetică sunt create doar în scopul ameliorării activității medicului și a relației sale cu pacientul.

Bioetica ca orientare științifică interdisciplinară apare în primul rând ca o necesitate, pentru a găsi soluții, deoarece nu există o scară universală a valorilor după care am determina ce este permis și până când. (Țîrdea. Bioetica, origini,dileme,tendințe)

Comitetul de Bioetică efectuează expertiza umanitară, ce implică o analiză valorică a activității umane. Expertiza trebuie să țină cont de valorile și scopurile de bază, care deseori nu corespund cu interesele solicitantului. Expertiza umanitară valorifică nu doar raportul dintre scop și mijloace, dar și raportul între scop și valorile general-umane, culturale și etice.( Tyльчинcкий Г. Л. Гyманитаpная экcпepтиза как coциальная тexнoлoгия // Учёныe запиcки Cанкт-Пeтepбypгcкoй акадeмии yпpавлeния и экoнoмики. — 2010. — № 3 (29). — C. 28-38.)

În contextul expertizei umanitare este abordat principiul ,,non-dăunării”.

În prezent, în cadrul instituțiilor medicale Comitetele de Bioetică apar ca structuri formate cu scopul de a preveni și rezolva probleme de ordin moral, care apar în practica clinică. Comitetul de Bioetica are drept premisă rolul educativ și va servi ca sursă pentru discuția și soluționarea problemelor la cererea Comitetului de Conducere a Spitalului, sau la cererea altui comitet nonguvernamental pentru interesul bolnavului. (Țîrdea T.N., Gramma R. Comitete de bioetică – un institut social nou // Curier Medical. 2003; 1: 34-38)

În practica medicală Comitetele de Bioetică sunt îndemnate să propage sentimentul încrederii în relația medic-pacient, să inducă relațiile de parteneriat, să ajungă la un acord comun prin discutarea situațiilor complicate din punct de vedere moral-legislativ.

Deciziile Comitetelor de Bioetică trebuie să fie în acord cu drepturile și inviolabilitatea vieții fiecărui individ, cu accesul la informația deplină privind starea de sănătate proprie, cu dreptul de a alege tratamente alternative și alte probleme cu caracter etico-juridic.

Constituirea ,,Asociației de Bioetică din Republica Moldova” [Țîrdea] a avut loc la 16 martie 2001. Conform ordinului Nr. 10 din 14.01.2002 al Ministerului Sănătății al Republicii Moldova este constituită Comisia Națională de Etică pentru Studiul Clinic al medicamentelor. Din anul 2003 se inițiază crearea Comitetelor de Bioetică pe lângă spitalele republicane, orășenești, raionale, pe lângă instituțiile științifice medico-sanitare și medico-biologice. Actualmente funcționează circa 50 de astfel de structuri obștești pe lângă instituțiile medicale. (Țîrdea T. N. Bioetică origini, dileme, tendințe. Suport de curs. Edit. Medicină. Chișinău. 2005; 127 p.)

Comitetele etice ale instituțiilor medicale au rol consultativ și sunt antrenate în cazul apariției unor probleme morale, cu prerogativa discuției problemelor dificile de etică, care apar în practica lucrătorului medical. Aceste comitete formulează recomandări cum ar trebui soluționate aceste probleme. Sensul existenței Comitetelor de Bioetică ar fi soluționarea problemei la nivelul instituției cu prevenirea intentării unui proces de judecată.

II. MATERIALE ȘI METODE

Caracteristica generală a studiului

Studiul a fost constituit din două părți. Prima parte cuprinde două loturi de studii: un lot de 44 pacienți și al doilea lot de 63 medici, care au fost anchetați referitor la opinia despre erorile chirurgicale / domeniul malpraxisului medical, iar cea dea doua parte a studiului cuprinde evidențierea din sursele mass-media și internet a cazurilor mediatizate de malpraxis din Republica Moldova și consecințele erorilor/greșelilor medicale din perspectiva pacienților și a societății. Studiul a mai cuprins și datele publicate de Ministerul Sănătății despre dinamica numărului de petiții adresate Ministerului și dinamica numărului de apeluri telefonice și cetățenii primiți în audiență în cadrul Ministerului Sănătății, din anii 2005-2011, în absența datelor pentru următorii ani.

1. Pacienții anchetați referitor la erorile chirurgicale

Pacienții anchetați au fost în număr de 44. A fost elaborată o anchetă simplă care a cuprins 8 întrebări, pentru a fi accesibilă oricărui pacient indiferent de studiile pe care le deține. (anexa 1)

Astfel, ancheta a cuprins întrebări de ordin general: referitor la vârstă, gen, studiile pe care le dețin la momentul anchetării, precum și întrebări ce se referă la erorile chirurgicale, domeniul în care au fost comise. Opinia pacienților o considerăm una subiectivă, deoarece nici un pacient din cei anchetați nu a avut studii medicale.

Anchetarea pacienților a avut loc pe parcursul anului 2014 în incinta spitalului raional Anenii-Noi, precum și în spitalele municipale: Spitalul municipal ,,Sfânta Treime”, spitalul municipal ,,Arhanghelul Mihail”, Spitalul Clinic Republican, spitalul municipal nr.1, Institutul Mamei și Copilului.

Anchetarea a fost efectuată de autorul studiului. Timpul acordat pentru a răspunde la întrebări anchetare a fost de 15-20 min. Ulterior, anchetele au fost analizate, datele au fost calculate și expuse în tabele și diagrame.

2. Medicii reprezentanți ai profilului chirurgical

În calitate de instrument pentru colectarea informațiilor a servit o anchetă confidențială ,, Ancheta de evaluare a cazurilor de malpraxis pe parcursul activității profesionale” (Anexa 1) Ancheta a cuprins 26 întrebări. Aceasta a fost elaborată în scopul anchetării medicilor ce activează în domeniul chirurgie și obținerea datelor referitor la cazurile de malpraxis, care au survenit pe parcursul activității profesionale și dacă au fost clarificate sau nu, sursele de instruire în domeniul malpraxisului medical și a legislației RM ce conține prevederi privind activitatea medicală, care sunt sursele de perfecționare a cunoștințelor profesionale și teoretice. De asemenea au fost stipulate întrebări generale, dar care protejează anonimatul medicului pentru a obține date cât mai veridic posibil, ce țin de specialitate, categoria de specialitate, vechimea de muncă, Opiniile medicilor referitoare la calitățile necesare unui specialist chirurg pentru a exercita atribuțiile de serviciu, factorii care favorizează apariția greșelilor în procesul activității medicale, necesitatea studierii posibilităților de apariție a erorilor și în caz de depistare a acestora necesitatea comunicării acestora altor specialiști din domeniu pentru a fi prevenită repetarea ulterioară a acestora.

În calitate de respondenți au fost medicii reprezentanți ai profilului chirurgical ai specialităților: obstetrică/ginecologie, chirurgie, anesteziologie, oftalmologie, ORL, oncologie. Anchetarea a fost efectuată pe parcursul anului 2014 în cadrul următoarelor instituții medicale: Spitalul raional Anenii Noi, Spitalul municipal ,,Sfînta Treime”, spitalul municipal ,,Arhanghelul Mihail”, Spitalul Clinic Republican, spitalul municipal nr.1, Institutul Mamei și Copilului, Spitalul Oncologic.

Anchetarea medicilor a fost realizată în cadrul orelor de muncă în prezența autorului studiului. Completarea anchetei a durat în limitele a 20-30 min.

În etapa post-chestionare au fost verificate anchetele în scopul de a evalua plenitudinea și corectitudinea completării. Anchetele incomplete și cele incorect completate au fost atribuite ca non-răspuns și excluse din studiu. După verificarea și analiza anchetelor s-a obținut un grup de studiu din 63 medici de profil chirurgical.

3. Metodele de cercetare aplicate în studiu

Pentru efectuarea studiului au fost aplicate metode de cercetare:

Matematică – prelucrarea matematică a datelor obținute cu calcularea mediilor, ratelor, indicilor statistici;

Sociologică – anchetarea ce a fost efectuată cu obținerea unui sondaj de opinii;

Analitică – analiza datelor anchetării;

Bioetică ;

Statistică și biostatistică – analiza cantitativă și calitativă a datelor obținute în cadrul studiului;

Seria cronologică – compararea evoluției unui fenomen într-o perioadă de timp.

CAPITOLUL III

REZULTATE ȘI DISCUȚII

1. Partea I a studiului

Lotul I de studiu a fost format din 44 pacienți, care au fost anchetați în diferite instituții medicale la momentul internării.

Vârsta medie a pacienților anchetați a fost de 40,56 ani, cu extremele de 21 ani și 60 ani.

În rezultatul analizei anchetelor s-a constatat că majoritatea cazurilor de respondenți au avut o eroare chirurgicală în viziunea lor în următoarele domenii cu profil chirurgical: Obstetrică – Ginecologie 19 (43,2%) respondenți, Chirurgie generală 13 (29,5%) respondenți, Traumatologie 8 (18,2%) respondenți, Otorinolaringologie 4 (9,1%) respondenți. (fig.3.1)

Se observă o majoritate a erorilor comise în viziunea pacienților în domeniile Obstetrică-Ginecologie și Chirurgie generală.

Conform genului 20 (45,5%) pacienți au fost de gen masculin, iar 24 (54,5%) pacienți de gen feminin. (fig.3.2)

Referitor la studiile pe care le dețineau pacienții la momentul anchetării au obținut următoarele date: studii medii 11 (25%) respondenți, studii medii speciale 23 (52,3%) respondenți, studii superioare 10 (22,7%) respondenți. (fig.3.3)

În viziunea pacienților eroarea în cazul lor a fost comisă cel mai frecvent din cauza medicului, nivelului său profesionist 19 (43,2%) cazuri. Alte cauze incriminate au fost: stabilirea incorectă a diagnosticului prechirurgical 8 (18,2%) cazuri, din cauza dotării tehnice insuficiente a instituției 7 (15,9%) cazuri, din cauza lipsei de interes a personalului medical 7 (15,9%) cazuri, din cauza neglijenței totale față de pacienți 3 (6,8%) cazuri. (tabel 3.1.)

Tabel 3.1

Repartizarea viziunilor pacienților referitor la cauzele erorilor chirurgicale

Părerea despre gradul de recuperabilitate a erorii comise în viziunea pacienților a avut următoarea distribuție: greu recuperabilă în 31 (70,5%) cazuri, ușor recuperabilă 11 (25%) cazuri, irecuperabilă 2 (4,5%) cazuri. Deci, opinia pacienților a fost orientată în majoritatea cazurilor la faptul că erorile chirurgicale sunt greu recuperabile, cu efect negativ de durată asupra organismului și activităților cotidiene. (fig.3.4)

Despre posibilitățile de a evita eroarea, care a fost comisă, părerile pacienților au fost împărțite. Astfel, 17 (38,6%) respondenți consideră că ar fi trebuit să apeleze la alți specialiști din alte instituții medicale, 15 (34,1%) respondenți consideră că ar fi trebuit să apeleze la persoane cu autoritate mai înaltă, 7 (15,9%) respondenți consideră că ar fi trebuit o convorbire mai bine aranjată cu medicul, alții 5 (11,4%) respondenți consideră că ar fi trebuit o mai mare insistență și interes din partea sa. (tabelul 3.2)

Tabel 3.2

Distribuția opiniilor pacienților referitor la posibilitatea evitării erorii

Astfel, majoritatea pacienților consideră că ar fi trebuit să apeleze la specialiști din alte instituții 38,6% cazuri. (tabel 3.2)

Ca urmare a erorii chirurgicale, care a cauzat prejudiciu sănătății pacienților, în rezultatul anchetării s-au obținut date referitor la părerea și atitudinea pacienților referitor la specialiștii medici. Astfel, 31 (70,5%) respondenți și-au schimbat părerea despre unii medici, 8 (18,2%) respondenți și-au schimbat părerea despre medici în general, iar 5 (11,3%) respondenți au rămas cu aceleași convingeri despre specialiști. (tabel 3.3)

Tabel 3.3

Opiniile pacienților referitor la medici

Deci, opinia pacienților la activitatea chirurgicală și medicală în sistemul nostru de sănătate este una nesatisfăcătoare. Probabil, comunicarea insuficientă dintre medic și pacient generează și unele opinii eronate, ce generează dubii în societatea în ceea ce ține de activitatea medicală în Republica Moldova, fapt care denaturează imaginea medicilor în general.

Existența unei relații adecvate medic-pacient, cu comunicarea eficientă, existența și activarea unui Comitet de Bioetică cu soluționarea cazurilor de erori chirurgicale ar aduce opiniei publice date relevante despre activitatea medicilor și cazurile de erori care de fapt au fost inevitabile.

Lotul II de studiu care a fost format din 63 medici, care au fost anchetați din diferite instituții medicale, care activează în următoarele specialități cu profil chirurgical: obstetrică/ginecologie 18 (28,6%) medici, chirurgie 17 (26,9%) cazuri, oftalmologie 6 (9,5%) medici, ORL 6 (9,5%) medici, oncologie 9 (14,3%) medici, anesteziologie 7 (11,2%) medici. (fig. 3.5)

Conform rezultatelor analizei anchetelor post-chestionare și excluderea anchetelor care nu au fost completate deplin, prelucrarea matematică a datelor am obținut o distribuție cu o prevalență mai semnificativă a medicilor din obstetrică/ginecologie, care au constituit 28,6% și chirurgie 26,9%.

Luînd în considerare datele literaturii de specialitate, conform cărora aceste specialități sunt mai expuse riscurilor de erori chirurgicale (A. Pădure cartea) am considerat că anchetarea specialiștilor din acest domeniu va oferi date mai relevante pentru studiul nostru.

Medicii chestionați au deținut categoria superioară de calificare în 30 (47,6%) cazuri, categoria I de calificare 19 (30,2%) cazuri, categoria II de calificare 10 (15,9%) cazuri, iar fără categorie de calificare au fost 4 (6,3%) medici.

Distribuția conform vechimii în muncă a demonstrate o prevalență a specialiștilor care activează în domeniul chirurgical de 15-25 ani, 36,6%, și a celor din categoria 15-35 ani, 26,9%. (fig. 3.6)

Tabel 3.

Repartizarea medicilor conform vechimii în muncă

Deci, în acest domeniu activează specialiști capabili cu vechime în muncă care ne face să concluzionăm că dețin atît cunoștințe teoretice cît și practice satisfăcătoare pentru o activitate bună. (tabel 3.) Se observă o reducere progresivă în lotul de studiu a medicilor în categoria de vîrstă >35 ani, ceea ce denotă o activitate a specialiștilor tineri cu potențial în domeniul chirurgical.

Toți medicii incluși în anchetare își desfășoară activitatea în sectorul public. Acest criteriu însă nu a fost inclus în anchetare deoarece considerăm că nu ar trebui să prezinte un mare interes. Specialiștii din orice domeniu trebuie să dețină același comportament indiferent de sectorul unde își desfășoară activitatea.

Conform părerilor medicilor medicul ar trebui să dețină diverse calități, care într-o măsură mai mare sau mai mică după părerea acestora contribuie la exercitarea adecvată a specialității. Astfel,100% din respondenți consideră că chirurgul ar trebui să dețină perfect tehnica chirurgicală dînd dovadă de profesionalism în activitatea sa, la fel ca și reacția promptă și adecvată în stările de urgență, care pot surveni în intra-sau/ și postoperator, capacitatea de a lucra în echipă a fost considerată necesară în 95,2% cazuri, iar alte calități ca loialitate, onestitate sau altele au fost mai puțin apreciate de către specialiști. (fig. 3.7)

Analiza autoevaluării caracteristicilor profesionale ale medicilor au fost următoarele 38 (60,3%) respondenți se autoevaluează ca avînd calități profesionale înalte, 23 (36,5%) își apreciază calitățile ca potrivite, 2 (3,2%) medici nu s-au autoevaluat, nici un medic nu și-a apreciat calitățile profesionale ca fiind foarte înalte sau joase și foarte joase.(fig.3.8)

Sursele de perfecționare a calității profesionale în rîndurile medicilor au fost conform anchetării în 52 (82,5%) cazuri studierea continuă a literaturii de specialitate, a diverselor reviste de profil chirurgical naționale și internaționale, 23 (36,5%) medici au răspuns că se perfecționează și prin participarea la conferințele naționale și internaționale, 4 (6,4%) respondenți prin efectuarea stagiilor practice periodic peste hotarele țării. Îmbucurător este faptul că medicii tind spre o continuă perfecționare, astfel, nici un respondent nu a răspuns că nu are nevoie de perfecționare continuă. (tabel 3.)

Tabel 3.

Sursele de perfecționare ale medicilor anchetați

Opinia referitor la necesitatea activării în domeniul chirurgical strict după anumite protocoale clinice și tehnici chirurgicale au fost în 52 (82,5%) cazuri afirmative, în 10 (15,9%) cazuri negative, iar 1 (1,6%) caz s-a expus cu nu știu. (fig.3.9)

Atitudinea față de riscul de malpraxis medical nu poate fi apreciată decît pe baza noțiunii de greșeală medicală. Astfel, în viziunea medicilor definiția de eroare/greșeală medicală ar include în diferite proporții: greșeală de diagnostic 50(79,4%) cazuri, greșeală de tehnică 36 (57,2%) cazuri, greșeală de tactică de tratament 54 (85,7%) cazuri, greșeală de supraveghere 2 (3,2%) cazuri, neglijență 32 (50,8%) cazuri, imprudență 21 (33,4%) cazuri, ignoranță 35 (55,6%) cazuri, încălcarea normelor deontologice 10 (15,9%) cazuri, acțiune generatoare de daune 60 (95,2%) cazuri, neacordarea asistenței medicale 21 (33,4%) cazuri. (tabel 3.)

Tabel 3.

Repartizarea opiniei medicilor privind definiția erorii/greșelii medicale

În viziunea noastră părerile medicilor referitor la eroare/greșeală medicală sunt aproape de adevăr, 95,2% specialiști atribuie eroarea/greșeala la o acțiune generatoare de daune/prejudiciu pacientului.

În viziunea medicilor situațiile de malpraxis în sistemul medical al Republicii Moldova au loc potrivit, astfel, circa 28 (44,5%) respondenți au optat pentru acest răspuns, 23,8% respondenți sunt de părerea că cazurile de malpraxis sunt des întîlnite, și doar 6 (6,3%) respondenți au răspuns că cazurile de malpraxis ar fi foarte des, 5 (7,9%) foarte rar și 1 (1,6%) nu au auzit de cazuri de malpraxis în Republica Moldova. (fig. 3.10)

În cazul în care ar comite o greșeală medicală un coleg de serviciu 47,6% medici ar vorbi doar cu colegul despre această greșeală, 15 (23,8%) respondenți ar comunica informația cu discuția ulterioară a erorii/greșelii medicale cu specialiștii din domeniu, iar 18 (28,6%) respondenți ar face concluzii doar pentru sine, fără a comunica despre această problemă.

Nici unul din respondenți nu ar comunica despre greșeală personal administrației spitalului sau/și pacientului, ceea ce ne vorbește despre solidaritatea existentă între medici. (fig.3.11)

Părerea medicilor despre periculozitatea reclamațiilor privind erorile/greșelile medicale formulate de pacienți. S-au expus afirmativ 79,4%, negativ 15,8%, cu răspunsul nuștiu au fost înregistrate doar 3 (4,8%) cazuri, ceea ce relevă faptul că medicii cunosc despre posibilitatea unor penalități în cazul comiterii unei erori/greșeli medicale și demararea în acest sens a unor dosare în prezența reclamațiilor unor pacienți sau a unor mustrări administrative. (fig.3.12)

În opinia medicilor cauzele greșelilor medicale sunt multiple astfel majoritatea au avut două sau mai multe opțiuni, cu următoarea distribuție: cea mai mare parte a respondenților 79,4% sunt de părerea că dotarea tehnică a instituțiilor medicale este insuficientă, ceea ce ar contribui la o rată mai mare a erorilor/greșelilor medicale, care pot apărea în diagnosticarea, tratarea anumitor patologii, instruirea practică insuficientă a medicilor ar fi cauza erorilor medicale după părerea medicilor în 52,4% cazuri. 68,3% medici sunt de părerea că remunerarea inadecvată a personalului medical ar fi o cauză ce ar duce la anumite greșeli/erori în activitatea profesională, iar volumul mare de muncă ar periclita activitatea a 39,7% respondenți. Mai rar a fost apreciată ca cauză a erorilor/greșelilor medicale nerespectarea protocoalelor clinice 5 (7,9%) cazuri, probabil datorită a absenței sau a prezenței parțiale a acestor protocoale în medicina Republicii Moldova 5 (7,9%) respondenți.

Tabel 3.

Repartizarea cauzelor ce ar duce la erori/greșeli medicale în viziunea medicilor

Despre activitatea în echipă neefectivă ca factor ce ar contribui la erorile/greșelile medicale sau expus afirmativ 10 (15,9%) respondenți, iar deficiențe în activitatea medic-pacient 13 (20,6%). (tabel 3.) Deci, medicii din Republica Moldova se confruntă cu o serie de probleme grave, care le periclitează activitatea profesională. Înlăturarea acestor probleme ar duce la îmbunătățirea acordării asistenței medicale și ar reduce cazurile de malpraxis.

Ca urmare a anchetării despre cazurile personale de malpraxis medical medicii au fost mai rezervați în răspunsuri. Astfel, doar 12 (19,1%) respondenți au răspuns că au avut pe parcursul activității profesionale cazuri de erori/greșeli medicale din diferite cauze, restul 51 (80,9%) medici au dat răspuns nu 20 (39,2%) sau nu răspund 31 (60,8%). (fig.3.13)

Din cei 12 medici, care au răspuns afirmativ în privința comiterii unei erori medicale, 10 (83,4%) medici au avut careva urmări și anume 9 (90%) medici au primit mustrări din partea administrației spitalului, 4 (40%) au fost învinuiți și de către colegii de serviciu, 6 (60%) de către pacienți, nici un medic din cei anchetați nu au avut probleme cu legea în urma comiterii acestor erori.

Despre starea emoțională generată de eroare/greșeală medicală majoritatea 8 (66,6%) medici au fost în stare de stres o anumită perioadă de timp, 2 (16,7%) medici, au avut teamă de a nu genera pe viitor alte cazuri de malpraxis, 2 (16,7%) medici ce au vut cazuri de eroare/greșeală medicală au avut o atitudine neutră. (fig.3.14)

Conform literaturii de specialitate efectele apariției unui caz de malpraxis generează în viața oricărui medic, indiferent de specialitate, „sindromul de stres indus de malpraxis medical“, exacerbat uneori de reacția colegilor, a familiei, a mijloacelor media etc. (Iacob G., Majer C. Reflections on medical malpractice stress disorders in Neurosurgery, Romanian Neurosurgery 2012, XIX, 4, 247-250) Acest sindrom se exprimă prin: anxietate, iritabilitate, oboseală, insomnie, dificultăți de concentrare, teama excesivă, hipertonie musculară, ce generează în timp depresie, insatisfacție profesională, dorința de a practica o medicină defensivă cu implicații economice importante (investigații, teste, spitalizări care nu sunt necesare), posibilitatea de a genera noi cazuri de malpraxis, retragerea din activitate, chiar, în extremis, suicid. (Hicks T.C., William H. Harridge lecture: the medical malpractice crisis in surgery. Am J Surg. 2008; 195:288-291.)

În prezent, în Republica Moldova nu este o bază normativ-legislativă a sistemului malpraxisului medical. Legile care funcționează în domeniul sănătății sunt reprezentate de Legea ocrotirii sănătății Nr. 411 din 28.03.1995, Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului Nr. 263-XVI din 27.10.2005, Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic Nr. 264-XVI din 27.10.2005, Legea cu privire la expertiza judiciară, constatările tehnico-științifice și medico-legale Nr. 1086 din 23.06.2000, Codul contravențional al Republicii Moldova Nr. 218 din 24.10.2008, Codul civil al Republicii Moldova Nr. 1107 din 06.06.2002, Codul de procedură civilă al Republicii Moldova Nr. 225 din 30.05.2003, Codul penal al Republicii Moldova Nr. 985 din 18.04.2002, Codul de procedură penală al Republicii Moldova Nr. 122 din 14.03.2003, Codul cadru de etică al lucrătorului medical și farmaceutic și alte acte normative care se referă la acest domeniu.

Fiecare din aceste acte normative furnizează elementele juridice necesare organizării și funcționării sistemului malpraxisului medical în baza principiului probării greșelii.

Cadrul legislativ în vigoare stabilește condiția juridică în care prestatorul de servicii de sănătate realizează o conduită ilicită în raport cu pacientul, și anume – eroarea medicală, care este definită ca fiind activitatea sau inactivitatea conștientă a prestatorului de servicii de sănătate, soldată cu moartea sau dauna cauzată sănătății pacientului din imprudență, neglijență sau lipsă de profesionalism [Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Nr. 263-XVI din 27.10.2005. În: Monitorul Oficial, 30.12.2005, nr. 176-181)

Cei mai mulți respondenți s-au dovedit a cunoaște Codul Muncii cu prevederile acestuia 71,4% respondenți, precum și despre existența codului de etică al lucrătorului medical și farmaceutic 35 (55,6%) medici, despre legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului au auzit 32 (50,8%) medici, legea ocrotirii sănătății a fost numită în 12 (19,1%) cazuri, de asemenea medicii obstetricieni –ginecologi au nominalizat legea privind sănătatea reproducerii în 18 (28,6%) cazuri. Despre prevederile Codului Civil privind activitatea medicală s-au pronunțat 14 (22,3%) respondenți pe cînd despre cel de procedură Penală 20 (31,7%) respondenți. (tabel 3.)

Tabel 3.

Cunoașterea de către medici a prevederilor legislației RM ce țin de activitatea medicală și malpraxis medical

Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului nr.263 din 27.10.2005, în baza art.11 stabilește asigurarea dreptului la informarea pacientului, care trebuie să fie asigurată de către medicul curant și de alți specialiști în domeniu în măsura competenței funcției deținute. Pacientul are dreptul să-i fie aduse la cunoștință informațiile cu privire la starea sa de sănătate și intervenția chirurgicală propusă, inclusiv riscurile și beneficiile potențiale ale fiecărei proceduri, efectele posibile ale refuzului tratamentului, alternativele existente, pronosticul și alte informații cu caracter medical. Totodată, pacientul are dreptul de a cere să nu fie informat.( Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului. Nr. 263-XVI din 27.10.2005. În: Monitorul Oficial, 30.12.2005, nr. 176-181)

Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile medicale nr.263 din 27.10.2005 și Legea cu privire la exercitarea profesiunii de medic nr.264 din 27.10.2005 a determinat oficializarea renunțării la modelul paternalist al relației medic-pacient în favoarea modelului bazat pe luarea în comun a deciziei. Astfel, pacientul este autonom, are dreptul la opțiune. Rolul comunicării dintre medic și pacient este unul primordial în acordarea asistenței medicale ce asigură schimbul de informații, luarea deciziilor reciproc acceptate, dezvoltarea încrederii.

În urma anchetării la întrebarea ce ține de nominalizarea, care sunt după părerea medicilor componentele necesare ale unui acord informat doar 15 (23,8%) au enumerat majoritatea componentelor unui acord informat și au spus despre necesitatea autentificării acestuia, circa 76,2% nu efectuează autentificarea acordului informat, ceea ce este o situație gravă, cel mai frecvent medicii s-au expus în privința informării pacientului despre riscurile potențiale 58 (92%) medici, expunerea accesibilă a informației 54 (85,7%) cazuri, informarea privind metoda intervenției chirurgicale ar comunica 42 (66,7%) medici, informarea privind alternativele au considerat necesară a fi comunicată de către 29 (46,1%) medici, informarea privind scopul și efectul scontat al intervenției l-ar comunica 26 (41,3%) din respondenți. (tabel 3.)

Aceste componente ale acordului informat sunt importante, deoarece, în caz de prejudicierea pacientului și analiza efectuată eroarea de fapt ( care ține de natura actului medical) se transformă în eroare de normă (greșeală medicală) ce atrage medicul într-un litigiu de malpraxis.

Despre necesitatea obținerii consimțământului informat cunosc și o aplică toți cei 63 (100%) respondenți. Consimțământul informat al pacientului privind actul medical poate fi oral și în scris și se perfectează în documentația (fișa medicală) a pacientului, cu semnarea acestuia de către pacient, reprezentantul său legal (rudă apropiată) și medicul curant.

Tabel 3.

Repartizarea părerilor medicilor privind componentele acordului important

Pentru intervențiile chirurgicale consimțământul pacientului se perfectează obligatoriu, în forma scrisă, prin completarea unui formular special din documentația medicală, elaborat de către Ministerul Sănătății, denumit acord informat. Medicii au menționat că informează pacientul despre starea sa de sănătate și toate procedurile medicale necesare, însă veridicitatea acestor date subiective nu a putut fi controlată.

Tabel 3.

Intervențiile medicale ce necesită perfectarea acordului informat scris după părerea medicilor

Despre lista intervențiilor medicale care necesită perfectarea acordului informat în formă scrisă conform ordinelor Ministerul Sănătății cunosc doar 6 (9,5%) respondenți, iar marea majoritatea medicilor 38 (60,3%) consideră că toate intervențiile medicale necesită acord informat în scris, 15 (23,8%) respondenți consideră că intervențiile medicale care comportă riscuri necesită consimțământ informat în scris, iar 4 (6,4%) nu cunosc condițiile de selectare a intervențiilor medicale care necesită consimțământ informat în scris. (tabel 3.)

Analiza datelor respective demonstrează că în pofida faptului că 100% medici au confirmat necesitatea realizării acordului informat în cazul intervențiilor medicale cu risc sporit, doar 6 (9,5%) dintre aceștia cunosc care sunt respectivele intervenții. Deci, cu toate că conștientizează că acordul informat este necesar, un număr redus dintre medici îl vor completa în forma necesară.

Conform datelor obținute putem concluziona că medicii cunosc puțin despre prevederile legislației Republicii Moldova ce ține de activitatea medicală, precum și legile care ar avea anumite prevederi pentru soluționarea cazurilor de malpraxis medical. Considerăm că cunoașterea legislației RM ar trebui cunoscută bine de medicii ce activează în sistemul medical cu scop de a preveni cazurile de greșeli comise pe parcursul activității acestora, dar și pentru o cunoaștere mai detaliată a răspunderilor la care pot fi atrași în caz de malpraxis medical. Acest fapt ar motiva medicii să se perfecționeze continuu și să fie mai atenți în scopul evitării cazurilor de erori/greșeli medicale.

Astfel, despre antrenarea unui anumit tip de răspundere în cazul comiterii unei erori/greșeli medicale sunt la curent 59 medici din 63 anchetați. În cazul anchetării despre tipul de răspundere părerile au fost împărțite.

Astfel, cea mai mare parte a medicilor consideră că o eroare/greșeală medicală apărută în cadrul activității profesionale ar antrena răspundere disciplinară 24 (38,1%) medici, răspundere civilă 14 (22,3%) medici, răspundere morală 10 (15,9%) medici, ce consideră că vor prezenta doar o obligațiune față de sine ce nu va include executarea unei sancțiuni și repararea prejudiciului generat pacientului, răspundere penală 6 (9,5%) medici, lipsirea de drepturile de a exercita profesiunea de medic 5 (7,9%) medici, iar lipsa angajării răspunderii 4 (6,3%) medici. (tabel 3.)

Tabel 3.

Repartizarea părerilor medicilor privind modul de răspundere a specialistului în cazul unui act de malpraxis medical

Conform analizei ratei răspunsurilor despre posibilitățile consecințelor malpraxisului medical, concluzionăm că medicii prezintă un grad redus de cunoaștere a consecințelor actului de malpraxis medical.

Circa 50 (79,4%) medici consideră reclamațiile privind greșelile medicale formulate de pacient un pericol real, 10 (15,8%) medici nu consideră că ar comporta pericol real reclamațiile pacienților, au răspuns cu nuștiu 3 (4,8%) medici.

Părerile despre măsurile care trebuie efectuate pentru a reduce cazurile de erori/greșeli medicale în viziunea medicilor au fost multiple: 48 (76,2%) medici s-au expus pozitiv în vederea creierii unui Comitet medical în instituție care ar pune în discuție greșelile comise pe parcursul activității medicale, pentru a fi evitate de către alți specialiști, 12 (19,1%) medici au considerat necesar de a instrui practic mai adecvat medicii rezidenți și tinerii specialiști, 28 (44,5%) medici consideră favorabilă existența unor centre de simulare pentru perfecționarea periodică a tehnicii chirurgicale, iar 10 (15,9%) medici au considerat necesar de a efectua periodic stagii practice peste hotarele țării.

Tabel 3.

Măsurile care ar trebui întreprinse pentru a reduce cazurile de erori/greșeli medicale

La fel am evaluat și părerea medicilor referitor la realizarea unor asigurări de malpraxis medical. Astfel, au considerat necesară asigurarea în vederea malpraxisului medical 50 (79,5%) medici, 10 (15,9%) medici au considerat că nu este necesar de efectuat asigurări în domeniul malpraxisului medical, iar 3 (4,8%) medici au răspuns că nu știu.

La întrebarea despre beneficiul existenței Comitetelor de Bioetică în cadrul instituțiilor sau exprimat afirmativ 48 (76,2%) medici, consideră că nu ar fi necesare aceste comitete în cadrul instituțiilor 10 (15,9%) medici. (fig.3.15)

În concluzie considerăm că în contextul exercitării profesiunii de medic de posibilitatea comiterii unei erori/greșeli medicale nu este protejat nimeni. Conform

datelor literaturii de specialitate, există o serie de specialități medicale cu risc de malpraxis medical, cea mai mare pondere revenind specialităților de profil chirurgical și specialității obstetrică-ginecologie. Conform rezultatelor anchetării, medicii nu respectă în totalitate cadrul legal aplicabil domeniului de malpraxis medical, de aceea riscul de încălcare a reglementărilor legale ce definesc relația cu pacientul expun medicul riscului acuzațiilor de malpraxis.

Considerăm legislația Republicii Moldova imperfectă în ceea ce privește domeniul malpraxisului medical, este necesar de implementat o lege specifică acestui domeniu. Existența unei legislații imperfecte este un pericol atât pentru medicul care profesează în domeniul sănătății cât și pentru pacient. La fel după părerea noastră ar fi benefică funcționarea adecvată a Comitetelor de Bioetică în cadrul instituțiilor medicale pentru a putea fi soluționate problemele ce pot apărea la nivel local, cu împăcarea părților și evitarea acțiunilor în judecată, care pot fi de lungă durată cu periclitarea activității medicului.

2. Partea a II-a a studiului

A doua parte a studiului nostru a fost format din prezentarea unor cazuri clinice preluate din sursele media și internet au fost preluate 8 cazuri clinice în care pacienții manifestă indignarea asupra activității medicale prestate de medicii de la noi din țară.

Caz clinic 1.

Fetița care a ajuns în comă după o banală operație de adenoizi

Fetița a ajuns în comă din cauza unei reacții adverse la anestezia care i-a fost administrată și și-a revenit ca prin minune abia peste câteva zile. Alina era un copil „târziu”, dorit în familie. Părinții săi credeau ca nu vor mai putea avea copii niciodată.

Medicul care a făcut intervenția chirurgicală s-a limitat doar la niște scuze banale. Medicul a pretins la plata de 100 de euro înainte de operație.

Familia nu s-a adresat în instanța de judecată.

Însă, datorită acestui fapt această familie face tot posibilul ca să apeleze cît mai rar posibil la ajutorul unui medic.

Deci, părerea familiei s-a schimbat față de întreg sistemul medical din cauza unei erori medicale.

Mama fetei menționează că ,,familiile care trec prin astfel de experiențe ar trebui să beneficieze nu doar de despăgubiri morale și materiale, dar și de asistență psihologică, pentru a depăși starea de șoc prin care au trecut”.

În Republica Moldova nu este o lege ce se referă strict la malpraxisul medical, sau un Colegiu al Medicilor, care să monitorizeze situațiile de malpraxis, însă în fiecare instituție medicală exisă un comitet de bioetică. Aceasta este una dintre condițiile obligatorii pentru ca instituția să treacă acreditarea.

Conform Gramma R. „Nu se știe însă cu ce se ocupă aceste comitete, nu este clar ce cunosc pacienții despre ele, cât de instruit este acest comitet de bioetică pentru a putea sa activeze adecvat. Nu exista nimic în afară de o cerință obligatorie, mai mult formală, care nu are acoperire legală. Dacă aceste comitete ar activa adecvat, multe dintre conflictele dintre pacienți și medici ar fi stopate la nivel de instituții și nu s-ar ajunge la nivel de instanțe judiciare”. (http://www.investigatii.md/index.php?art=440)

Caz clinic 2.

Cazul unui doctor habilitat în chimie, căruia i s-a prejudiciat starea de sănătate în urma unei intervenții endoscopice de polipectomie duodenală

Conform spuselor d-lui la 18 februarie 2004, avea programată o intervenție chirurgicală endoscopică pentru înlăturarea unui polip duodenal, însă medicul endoscopist în loc să înlăture un polip duodenal, a lezat alt perete (cel sănătos) al duodenului, polipul rămânând intact. Consecințele greșelii intervenției endoscopice precum și inacțiunile altor medici au fost: pancreonecroză cefalică acută, hemoragie masivă, soldată cu pierderea unei cantități de 2-3 litri de sânge, insuficiența renală acută, pierderea vezicii biliare și suportarea ulterioară a unui număr de șase operații chirurgicale. A fost nevoie de 45 de zile de tratament în Secția de terapie intensivă, trei luni de spitalizare și șase luni de concediu medical, toate acestea în loc de 2-3 zile de spitalizare sau chiar de tratament ambulatoriu. (http://www.zdg.md/165/social/1.php)

Ion Bulhac a acționat în judecată Spitalul Asociația Curativ-Sanatorială și de Recuperare a Guvernului. Instanța a cerut efectuarea expertizei medico-legale, efectuată de Centrului de Medicină Legală de pe lângă Ministerul Sănătății. Totuși, expertiza nu a fost efectuată corect după părerea lui Ion Bulhac, care a solicitat instanței de judecată efectuarea expertizei în altă țară. Deoarece, toate documentele erau scrise în limba română, a cerut ca aceasta să se realizeze în România. Demersul său, însă, a fost respins. Atunci, Ion Bulhac a plecat în România din propria inițiativă. Acolo a și fost efectuată expertiza medico-legală, concluziile căreia sunt opuse celor din rapoartele de expertiză ale Centrului de medicină legală.

Ion Cuvsinov, vicedirectorul Centrului de medicină legală, a menționat că obiecțiile lui Ion Bulhac față de expertiza eliberată de Centru reprezintă părerea personală a lui Bulhac și nicidecum părerea unui alt grup de experți. ,, În plus, instanța de judecată este instituția abilitată cu dreptul de a aproba sau respinge în calitate de probă o concluzie experimentală. (…) Am văzut și expertiza pe care susține că a făcut-o în România, însă nu e vorba de o expertiză, ci, pur și simplu, de o simplă consultație a medicului legist. De asemenea, trebuie să se țină cont de faptul că noi facem expertize medico-legale după anumite regulamente, care, desigur, sunt puțin diferite de cele pe care le efectuează colegii noștri din Romania”.

Deficiențele curative sunt o problemă gravă, care în domeniul chirurgical se pot solda cu complicații grave, care prejudiciază starea de sănătate a pacientului.

Caz clinic 3.

Pacienta căreia i s-au înlăturat trompele uterine și ovarele

Paciența X, din Anenii Noi 32 ani, în anul 2000 a născut prin cezariană un copil. În timpul operației i-au fost înlăturate ovarele și trompele uterine, fără acordul pacientei sau soțului, în consecință victima a suferit de menopauză prematură. Din anul 2001, femeia urmează un tratament medical pentru a contracara efectele menopauzei precoce. Potrivit medicilor, ea urmează să continuie acest tratament până la vârsta de 52-55 ani, după care va fi nevoie de alt tratament.

Potrivit rezultatelor examinării comisiei medicale din 18 martie 2003, pacientei i-a fost cauzată sterilizare chirurgicală. La 26 iulie 2006 un medic psihiatru și un psiholog au constatat că reclamanta a suferit o traumă psihologică de lungă durată și că există un sindrom post-traumatic.

La 15 martie 2005, judecătoria Căușeni a condamnat medicul la 6 luni de închisoare, cu suspendarea executării pe un termen de un an de zile. În august 2005, Curtea Supremă de Justiție a casat soluțiile instanțelor inferioare și a adoptat o nouă hotărâre prin care medicul a fost găsit vinovat, însă a fost scutit de răspundere penală, deoarece a expirat termenul de atragere la răspundere penală.

În martie 2007, reclamanții au înaintat o acțiune civilă împotriva spitalului raional Anenii Noi și medicului solicitând compensații pentru prejudiciul cauzat în mărime de 9,909 MDL cu titlu de prejudiciu material, 1 milion MDL și respectiv 100,000 MDL pentru prejudiciu moral și 2,700 MDL pentru cheltuieli de judecată. De asemenea, ei au cerut instanței să oblige spitalul să-i acorde reclamantei tratament gratuit pentru toată perioada prescrisă de medici.

Judecătoria Căușeni a admis parțial cererea reclamanților, obligând spitalul să-i acorde reclamantei tratament medical gratuit până în anul 2020. Instanța de asemenea i-a acordat 1,119 MDL cu titlul de prejudiciu material, precum și 5,000 MDL și respectiv 1,000 MDL cu titlul de prejudiciu moral. În final, reclamanții au contestat hotărârea instanțelor naționale la CEDO pentru că nu le-au acordat o compensație suficientă pentru prejudiciul cauzat.

Curtea a acordat reclamanților suma globală de 12,000 euro cu titlul de prejudiciu și 2,000 euro cu titlul de costuri și cheltuieli. (http://unimedia.info/stiri/Moldova-condamnata-din-nou-la-CEDO-Un-medic-a-inlaturat-din-greeala-ovarele-unei-femei-55433.html)

Caz clinic 4.

Cazul bormașinilor industriale utilizate în cadrul intervențiilor chirurgicale în spitalul municipal de copii Ignatenco

Nicolae Curca, Grigori Rusanovschi, Iurie Namașco au argumentat cum și de ce a ajuns pe internet filmulețul în care apar doi chirurgi care operează un copil, folosind o bormașină industrială.

„Noi am cerut din 2009 condiții normale de muncă. Secția în care activăm s-a închis pentru reparații și nu a mai fost redeschisă. Exista riscul să ne pierdem locurile de muncă. Mai târziu am fost transferați într-o altă secție. Utilajul a rămas cel vechi. Noi am făcut filmulețul ca să vadă lumea întreagă cum lucrăm”, a precizat Nicolae Curcă, fără să dezvăluie numele medicilor care apar în imagini. El afirmă că cel puțin 15 chirurgi din instituție folosesc în operații bormașina industrială. Acest lucru se întâmplă deja de 20 de ani.

„Puteți verifica în caietele de evidență. Noi notăm acolo de fiecare dată când instrumentul este transmis în altă secție. Există la contabilitate și bonurile de plată unde scrie clar cât costă el – 400 de lei. Cumpărăm des altele pentru că nu sunt trainice, se strică repede”, a mai precizat medicul. El spune că utilajele noi, cumpărate de către directorul instituției nu pot fi folosite, deoarece nu pot fi sterilizate. Ei mai afirmă că acestea se dezinfectează cu formalină, o substanță toxică.

„Mi-e rușine să spun că nu avem fixatoare pentru tratarea fracturilor la copii. Le folosim de mai multe ori, deși suntem conștienți că este o încălcare gravă a tuturor regulilor de bioetică”, a mai spus el.

Cel mai grav este că bormașina e mânuită în timpul operațiilor nu de către medic, ci de infirmiere care nu au cunoștințe medicale și ar putea comite o greșeală letală. Chirurgii afirmă că au existat și cazuri când acestea erau la un pas de a produce o eroare medicală, dar că ei nu pot ține bormașina în mâini, deoarece este foarte grea, în plus ei au ambele mâini ocupate. (http://www.e-sanatate.md/News/662/grupul-de-chirurgi-de-la-valentin-ignatenco-explica-de-ce-au-postat-filmuletul-pe-internet-suntem-nevoiti-sa-incalcam-regulile-de-bioetica-o-sa-l-invitam-si-pe-andrei-usatii-sa-asiste-la-operatii#sthash.nNg9kSky.dpuf)

Nicolae Starciuc, directorul spitalului Valentin Ignatenco s-a ales cu o mustrare aspră pentru management defectuos. Despre acest lucru a comunicat șeful Direcției sănătate, din cadrul Primăriei, Mihai Moldovanu. Decizia a fost luată după ce o comisie, formată la nivel de direcție a constatat că directorul se face vinovat de faptul că ustensilele medicale erau folosite necorespunzător. (http://www.e-sanatate.md/News/679/directorul-spitalului-pentru-copii-valentin-ignatenco-s-a-ales-doar-cu-o-mustrare-aspra-pentru-ca-admis-sa-se-faca-operatii-cu-bormasini-industriale#sthash.oDBVVZE9.dpuf)

Caz clinic 5.

Minorul care a primit arsuri de gradul III prin electrocutare în timpul unei intervenții de hernioplastie

Băiatul Y, minor de 9 ani din Edineț, care în timpul efectuării unei intervenții chirurgicale pentru înlăturarea herniei, a primit arsuri prin electrocutare gradul III la coapse, din cauza defectării aparatului de coagulare. O eroare medicală i-a ars picioarele.

Părinții minorului acuză personalul medical de neglijență.

Administrația spitalului raional Edineț recunoaște cele întâmplate și susține că a deschis o anchetă internă pentru a afla cauzele producerii incidentului. (http://www.jurnal.md/ro/import/2013/11/19/o-eroare-medicala-i-a-ars-picioarele-unui-baiat-de-9-ani-din-edine-1159479/)

Caz clinic 6.

Minorul țintuit la pat după anestezia cu Halotan, efectuată pentru o procedură stomatologică

Băiatul Y, 8 ani, a făcut șoc anafilactic în momentul în care i s-a făcut anestezia cu halotan și a intrat în comă.

În noiembrie 2011, după ce băiatul i se plângea că-l doare o măsea, mama l-a dus mai întâi la stomatologul de la policlinica de sector. Acesta a încercat să vindece dintele, dar apoi a decis, totuși, că acesta ar trebui extras. Astfel, mama și copilul au ajuns la Clinica stomatologică de pe str. Vlaicu Pârcălab din Chișinău, unde băiatul urma să fie supus unei operații sub anestezie totală.

Anestezicul administrat băiatului în sala de operații de către medicul anesteziolog a fost Halotan. După un șoc anafilactic, copilul a suportat imediat un stop cardiac și a intrat în comă de gradul 4.

Conform mamei băiatul era perfect sănătos. Șefa Clinicii Stomatologice susține că șocul anafilactic a survenit, deoarece băiatul ar fi avut o boală neurologică.

Mama băiatului spune că nimeni nu a informat-o despre starea copilului sau și că l-a văzut doar întâmplător, prin ușa întredeschisă.

În noiembrie 2012, MAI a pornit o cauză penală pe cazul Căldărari. Potrivit ofițerului de urmărire penală Viorel Focșa, încă nimeni nu are in calitate de bănuit pe acest dosar, deoarece nu este finalizată expertiza medico-legală, care a fost solicitată de poliție acum cinci luni. Virginia consideră că legiștii tergiversează intenționat anunțarea rezultatelor și că vinovată de toate este anestezista Ludmila Ojog. (http://www.timpul.md/articol/copilul-de-pe-masa-lui-usatai-41997.html?action=print)

Caz clinic 7.

Minor decedat ca urmare a anesteziei generale cu Halotan

Copilul de 13 ani, care a decedat în urma unui stop cardio-respirator ca urmare a anesteziei cu halotan, în cadrul instituției ,,Emilian Coțaga” din Chișinău. Intervenția chirurgicală de extirpare a amigdalelor s-a dovedit a fi fatală.

Rudele au încercat să obțină informații, însă încercările s-au soldat cu eșec. Abia după 8 ore de la începutul operației, administrația spitalului a venit cu explicații. (http://www.publika.md/tragedie-intr-o-familie-din-capitala–au-adus-copilul-la-spital-pentru-o-interventie–dar-l-au-luat-acasa-mort_699941.html)

(http://www.basarabia.md/te-trateaza-sau-te-omoara-cele-mai-devastatoare-cazuri-de-neglijenta-medicala-dezvaluite-in-anchete-video/)

Literatura de specialitate abordează pe larg problema reacțiilor alergice, ce se dezvoltă în urma administrării preparatelor medicamentoase. (73,122 cartea pădure) Se cunosc un număr mare de preparate medicamentoase ce pot cauza reacții alergice de la unele minore până la șoc anafilactic, care poate cauza decesul pacientului sau unele complicații grave ca starea de comă, sechele neurologice ce rămân pe parcursul întregii vieți. Din punct de vedere a dreptului penal, administrarea incorectă a preparatelor medicale atrage răspundere juridică, mai ales dacă preparatul se administrează fără probă prealabilă. (8 cartea)

Caz clinic 8.

Copil rămas invalid după naștere pe cale naturală, care a avut loc într-o clinică privată din Chișinău

Un copil a rămas invalid după o naștere pe cale naturală, care a avut loc la o clinică privată din Republica Moldova. Părinții acuză medicii de malpraxis.

Delia Berari are acum un an și trei luni. Fetița se alimentează doar prin intermediul unui tub, introdus în stomac. Micuța a suferit un traumatism cerebral la naștere, iar părinții spun că medicii sunt de vină. Ministerul Sănătății a dispus crearea unei comisiei car să verifice totul, dar lucrurile nu s-au mișcat din loc.

"După ce mi s-a spus că comisia n-a făcut nimic, nici o analiză a cazului doar din cauza că n-au avut acces la documente, iar reprezentanții Procuraturii mi-au spus că nimeni n-a solicitat absolut nici un document am rămas frustrată. Nu cred că o să se mai facă ceva", a declarat mama fetiței, Diana Berari.

Procurorii confirmă declarațiile mamei copilului. "Solicitări de documente sau informații de la Ministerul Sănătății în adresa Procuraturii municipiului Chișinău nu a parvenit. S-a dispus expertiza, așteptăm rezultatele expertizei. În dependență de rezultatele expertizei vom acționa pe viitor", a menționat procurorul Iulian Suhan. (http://www.publika.md/ancheta-in-cazul-unui-copil-ramas-invalid-la-nastere-din-cauza-neglijentei-medicilor-tergiversata-de-ministerul-sanatatii_1727281.html)

Pe parcursul anilor 2005-2011 datele Ministerului Sănătății publicate de ziarul Timpul ne relevă faptul că în cele peste 2.000 de plângeri, dintre care 39 pe cazuri de deces – nu a fost demis nici un funcționar din sistemul medical.

În anul 2011, conform datelor Ministerului Sănătății, 39 de persoane, care au depus plângeri la minister, consideră că rudele lor au decedat la spital din neglijența medicilor. Conform datelor furnizate de serviciul de presă al Ministerului Sănătății, din numărul total de petiții privind cazurile de deces, tratament și comportament neadecvat, pe parcursul anului 2011, s-au adeverit 30 de petiții. Astfel, opt petiții sunt cu privire la decese, șase plângeri vizează tratamentul neadecvat, iar zece petiții – comportamentul neadecvat al lucrătorilor; patru petiții constată nereguli în activitatea instituțiilor medico-sanitare publice, iar două nereguli de ordin sanitaro- antiepidemic. Chiar și așa, la cele 39 de adresări în caz de deces, ministerul le-a remis petiționarilor răspunsul: „Nu a fost depistat niciun caz în care medicii să fie implicați direct în decesul pacienților”. Pentru unele încălcări, ministerul anunță că funcționarii au fost sancționați disciplinar, fără însă a menționa un număr concret.(fig.3.17)

Cei care au depus plângerile pentru a fi analizate au avut diverse nemulțumiri față de calitatea utilajelor medicale, tratamentul neadecvat, neacordarea asistenței medicale, asigurarea cu medicamente și prețul exagerat al acestora. Oamenii au mai acuzat și încălcări legate de confidențialitate, comportament neadecvat al personalului medical sau îngrădirea accesului la propriul dosar medical.(fig.3.18)

(http://www.timpul.md/articol/mita-nu-ne-deranjeaza-iar-pacientii-nu-mor-din-neglijenta-medicilor-30798.html////http://old.ms.md/_files/8919-Guvern%252C%2520Nota%2520informativa%2520analiza%2520petitii.pdf)

Posibil multe acuzații aduse medicilor și sistemului de sănătate de la noi din țară sunt subiective și nu au bază obiectivă. Însă, cert este faptul că sistemul medical necesită perfecționare, precum și baza legislativă a Republicii Moldova care să reglementeze managementul malpraxisului medical în țara noastră, pentru a asigura protecția atât a pacientului cât și a medicului. Astfel încât, cazurile de adevărate greșeli comise în practica medicală mai ales în domeniul chirurgical, care pot aduce prejudicii esențiale stării de sănătate pacientului să fie stabilite, analizate, raportate specialiștilor, care activează în domeniu medical pentru a fi evitate pe viitor. Este necesară și o despăgubire materială și morală pentru pacientul ce a suportat prejudiciul, care de cele mai multe ori în urma săvârșirii unor asemenea erori/greșeli medicale să necesite un tratament și o recuperare îndelungată ce necesită resurse financiare impunătoare.

* * *

Concluzii:

Sistemul malpraxisului medical reprezintă o serie de deficiențe atât legislative, cât și de conștientizare a acestuia în rândurile medicilor.

Cele mai expuse pericolului de erori/greșeli medicale, care pot genera un prejudiciu major pacientului sunt domeniile chirurgicale, cu rata cea mai mare a chirurgiei și obstetricii-ginecologie.

În activitatea sa profesională, medicii nu respectă în totalitate cadrul legal aplicabil acestui domeniu, iar încălcarea reglementărilor legale ce definesc relația cu pacientul expun medicul riscului acuzațiilor de malpraxis.

Atitudinile profesionale (comunicarea cu pacientul, prudența profesională), informarea pacientului, acordul informat, diagnosticul și stabilirea tacticii de tratament reprezintă un domeniu de vulnerabilitate al practicii medicale, datorită faptului că neglijența din partea medicilor a fost invocată în majoritatea cazurilor de învinuiri din partea pacienților.

Erorile nu trebuie ignorate, ci recunoscute, analizate ca mecanism de producere, consemnate într-un sistem informativ de raportare și urmate de elaborarea de strategii care să le prevină apariția și să le minimalizeze efectele și consecințele atât asupra stării de sănătate a pacienților, cât și asupra capacităților și performanțelor medicului;

O măsură de reducere a cazurilor de adresabilitate a pacienților în instanța de judecată și de soluționare a cazurilor de deficiențe la nivel local, ar fi funcționarea adecvată a Comitetelor de Bioetică din instituțiile medicale, care ar contribui la evaluarea și soluționarea problemelor apărute atît din aspect medical cît și etic.

O măsură de reducere a riscului de malpraxis medical sunt reprezentate de: implementarea cursului de drept medical la toate etapele de instruire medicală: universitară, rezidențiat, secundariat clinic, instruirea continuă a medicilor;

O altă măsură de reducere a riscului de malpraxis medical ar fi dezvoltarea și aplicarea la scară largă a unui sistem național de protocoale clinice. Existența celor din urmă va favoriza în cazul pacientului, ca actul medical să fie integrat în anumite limite și standarde de calitate, iar în cazul medicului toate acțiunile vor putea fi justificate și îi vor asigura protecția necesară.

Dezvoltarea și implementarea unui sistem computerizat național de raportare a erorilor, care va asigura anonimatul și confidențialitatea, dar va asigura analiza retrospectivă și curentă a erorilor, ceea ce va contribui la diminuarea numărului acestora în practica medicală.

BIBLIOGRAFIE

Ancheta în cazul unui copil, rămas invalid la naștere din cauza neglijenței medicilor, tergiversată de Ministerul Sănătății.

http://www.publika.md/ancheta-in-cazul-unui-copil-ramas-invalid-la nastere-din-cauza-neglijentei-medicilor-tergiversata-de-ministerul sanatatii_1727281.html (vizitat pe 27.02.2015)

Andronic D., Lupașcu C., Târcoveanu E. , Georgescu Șt. Corpi străini textili restanți postoperator. Chirurgia 2010; 6: 767-77

Astărăstoae V. et al. Răspunderea profesională medicală. În: Medica, Nr. 17, 2008, p. 12-5.

Baciu Gh. Bazele legislative și procedurale ale activității serviciului medico-legal din Republica Moldova. În: Info-Med, 2004, nr. 2, p. 9-17.

Bal B.S. Introduction to Medical Malpractice in the United States, Clin Orthop Relat Res. Feb 2009; 467(2): 339-47.

Berinde A. M. ș.a. Opinii privind noile aspecte ale criteriologiei malpraxisului. În: „Romanian Journal of Legal Medicine”, 2006, nr. 2, vol. XIV, p. 145–51.

Brennan T.A. The Institute of Medicine Report on medical errors. Could it do harm? În: New England Journal of Medicine, 2000, vol. 342, p.1123–5.

Cass 1re Civ, 8 noiembrie 2000, JCP 2001. II. 10493 rapport Sargos et note Chabas.

CE 3 aprilie 1997, Les Petites Affiches, 19 mai 1993, nr 60, p.15, note ThiriezF.

Chirurgie (sub redacția lui A. Spânu). Chișinău, Tipografia Centrală, 2000, 736p.

Constituția Republicii Moldova. Nr. 29.07.1994. În: Monitorul Oficial, 18.08.1994, nr. 1.

Codul contravențional al Republicii Moldova. Nr. 218 din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial, 16.01.2009, nr. 3-6.

Codul civil al Republicii Moldova. Nr. 1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial, 22.06.2002, Nr. 82-6.

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. Nr. 225 din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial, 12.06.2003, nr. 111-5.

Codul cadru de etică (deontologic) al lucrătorului medical și farmaceutic. 2008.

Codul penal al Republicii Moldova. Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial, 14.04.2009, nr. 72-4.

Copilul de pe masa lui Usatâi. http://www.timpul.md/articol/copilul-de pe-masa-lui-usatai 41997.html?action=print (vizitat pe 27.01.2015)

Curcă C. Reglementarea malpraxisului medical într-un cadru coerent este o necesitate în domeniul sanitar. În: Revista Română de Bioetică, 2005, vol. 3, nr. 4, p. 9.

Ețco C., Mecineanu A. Soluționarea alternativă a litigiilor de malpraxis medical în Republica Moldova. În: Sănătate publică, economie, management în medicină, 2012, nr. 4, p.7-10.

Ețco C., Mecineanu A., Rotaru D. și al. Malpraxisul medical: opțiuni pentru schimbări de politici în Republica Moldova. Chișinău, 2011. 64 p.

Ețco C., Midrigan V. Specificul activității medicale. Clasificarea erorilor comise de către lucrătorii medicali. În: Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină. Chișinău: Epigraf, 2008, nr. 2, p. 55-9.

Fruma I.: Responsabilitatea medicului, Editura H. Welter, Sibiu, 1944; 508 p.

Gallagher T.H., Waterman A.D., Ebers A.G., Fraser V.J., Levinson W. Patients' and physicians' attitudes regarding the disclosure of medical errors. JAMA. 2003;289(8):1001-7.

Hicks T.C., William H. Harridge lecture: the medical malpractice crisis in surgery. Am J Surg. 2008; 195:288-91.

Iacob G. Sindromul de stres indus de malpraxis medical. Revista Medicală Română.2014; 16(4): 256-8.

Iacob G., Majer C. Reflections on medical malpractice stress disorders in Neurosurgery, Romanian Neurosurgery 2012, XIX, 4, 247-50.

Medici acuzați de moartea unui copil.

http://jurnaltv.md/ro/news/2015/1/13/medici-acuzati-de-moartea-unui-copil-10089131/ (vizitat pe 12.01.2015)

Mereuță I. Țurcanu C., Gațcan Șt. Groian N., Amihalachioaie G. Responsabilitatea morală și juridică în activitatea medicală. Cod medical. Chișinău, 2002, 275 p.

Moldova, condamnată din nou la CEDO: Un medic a înlăturat din greșeală ovarele unei femei. http://unimedia.info/stiri/Moldova-condamnata-din-nou-la-CEDO-Un-medic-a-inlaturat-din-greeala-ovarele-unei-femei-55433.html (vizitat pe 12.01.2015)

Notă informativă despre examinarea petițiilor adresate Ministerului Sănătății și audiența cetățenilor, care s-au adresat pe perioada 01 ianuarie-31 decembrie, anul 2010.

http://old.ms.md/_files/8919Guvern%252C%2520Nota%2520informativa%2520analiza%2520petitii.pdf (vizitat pe 27.02.2015)

Novac-Hreplenco T., Dodon I. Bazele legislației în sistemul sănătății publice. Chișinău: Bons Offices, 2006, 246 p.

O eroare medicală i-a ars picioarele unui băiat de 9 ani, din Edineț. http://www.jurnal.md/ro/import/2013/11/19/o-eroare-medicala-i-a-ars-picioarele-unui-baiat-de-9-ani-din-edine-1159479/ (vizitat pe 12.01.2015)

Papuc I. Directorul spitalului pentru copii Valentin Ignatenco s-a ales doar cu o mustrare aspră, pentru că admis să se facă operații cu bormașini industriale.

http://www.e-sanatate.md/News/679/directorul-spitalului-pentru-copii-valentin-ignatenco-s-a-ales-doar-cu-o-mustrare-aspra-pentru-ca-admis-sa-se-faca-operatii-cu-bormasini industriale#sthash.oDBVVZE9.dpuf (vizitat pe 12.01.2015)

Papuc I. Grupul de chirurgi de la Valentin Ignatenco explică de ce au postat filmulețul pe internet: „Suntem nevoiți să încălcăm regulile de bioetică. O să-l invităm și pe Andrei Usatîi să asiste la operații” http://www.e-sanatate.md/News/662/grupul-de-chirurgi-de-la-valentin-ignatenco-explica-de-ce-au-postat-filmuletul-pe-internet-suntem-nevoiti-sa-incalcam-regulile-de-bioetica-o-sa-l-invitam-si-pe-andrei-usatii-sa-asiste-la-operatii#sthash.nNg9kSky.dpuf (vizitat pe 12.01.2015)

Papuc I. Mita nu ne deranjează, iar pacienții nu mor din neglijența medicilor.

http://www.timpul.md/articol/mita-nu-ne-deranjeaza-iar-pacientii-nu-mor-din-neglijenta-medicilor-30798.html (vizitat pe 27.02.2015)

Pădure A. Aspecte etice și juridice ale consimțământului informat al pacientului. În: Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină. Chișinău, 2011, nr.1(36), p.57-61.

Pădure A. Evaluarea medico-legală a deficiențelor din asistența medicală de profil chirurgical. Chișinău: CEP Medicina, 2011, 141 p.

Perju-Dumbravă D. Bioetică și responsabilitate medicală. Cluj-Napoca, Ed. „Hipparion”, 1999, 186 p.

Porubin N. Pacienții plătesc cu viața greșelile medicilor. http://www.investigatii.md/index.php?art=440 (vizitat pe 12.01.2015)

Răilean D. Pacienții ,,plătesc” greșelile medicilor. http://www.zdg.md/165/social/1.php (vizitat pe 12.01.2015)

Sakhel K, Hines J. To forget is human: the case of the retained bulb. J Robotic Surg 2009;3:45–7.

Te tratează, sau te omoară? Cele mai devastatoare cazuri de neglijență ale medicilor, dezvăluite în ANCHETE (VIDEO)

http://www.basarabia.md/te-trateaza-sau-te-omoara-cele-mai-devastatoare-cazuri-de-neglijenta-medicala-dezvaluite-in-anchete-video/

(vizitat pe 27.02.2015)

To Err is Human: Building a Safer System, http://.nap.edu/catalog/9728. html (vizitat pe 12.02.2015)

Țîrdea T. N. Bioetică origini, dileme, tendințe. Suport de curs. Edit. Medicină. Chișinău. 2005; 127 p

Țîrdea T.N. Filosofie și Bioetică: istorie, personalități, paradigme. Edit.UASM. Chișinău 2000; 59 p.

Țîrdea T.N. Sănătatea omului din perspectiva abordării umanistice și tehnologiilor biomedicale: analiza bioetico-teoretică//Bioetica, Filozofia și Medicina în strategia de asigurare a securității umane cu desfășurarea în cadrul acesteia a Mesei Rotunde: Fundamentele bioetice ale cercetării biomedicale și genetice /Materialele Conferinței a XVI-a Științifice Internaționale 12-13 noiembrie 2010. Red. Resp. Teodor N.Țîrdea – Chișinău: CEP ,, Medicina”, 2010- 224 p.

Țîrdea T.N., Gramma R.C. Bioetica medicală în Sănătate Publică. Suport de curs. Editura Bons Offices, Chișinău 2007. – 248 p.

Țîrdea T.N., Gramma R. Comitete de bioetică – un institut social nou // Curier Medical. 2003; 1: 34-8.

Ungurean S. Deficiențe medicale: cauze și consecințe. Chișinău, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2001, 123 p.

Ungureanu G., Astărăstoae V., Ungureanu M.C, Stoica O. Iatrogenia: dileme etice și modalități de abordare a erorii medicale. Revista Română de Bioetică, 2008; 6 (2) : 100-6.

Ungureanu G., Stoica O., Alexa I., Ardeleanu S., Iatrogenia medicamentoasă: dificultățile prevenției și dilemele bioetice, Revista Română de Bioetică, 4:4, 2006, 50-6;

Ungureanu G., Stoica O., Bioetica de la eforturile de autodefinire la implementarea în practică, Revista Română de Bioetică, 1:2, 2002;

Vulpoi C., Ungureanu G., Stoica O., Relația medic-pacient – educație terapeutică și implicații bioetice, Revista Română de Bioetică, 5:2, 2007, 18 -22;

World Bank. Medical malpractice systems around the globe: examples from the US-tort liability system and the Sweden-no fault system. Washington DC, 2004

Бажyтина, T. O. Биoэтика: yчeб. Пocoбиe. Hoвocибиpcк Cибмeдиздат HГMУ, 2007. — 364 c

Бачy Г. C. Aнафилактичecкий шoк oт ввeдeния нoвoкаина. B: «Cyдeб-нo-мeдицинcкиe запиcки». Кишинёв, 1971, вып. 5, c. 99–102.

Блинoва H. И. și Xpoмoва Б. M. Oшибки, oпаcнocти и ocлoжнeния в xиpypгии. Издатeльcтвo «Meдицина». Лeнингpад 1972, 213 c.

Быxoвcкая O.A., Mагpадзe Д.H. Oбocнoваннocть пpeтeнзий к мeдицинcким pабoтникам, пo матepиалам экcпepтиз, пpoвeдённыx пo yгoлoвным и гpажданcким дeлам в Cпб БCMЭ в 2003-2004 гг. B: Teopия и пpактика cyдeбнoй мeдицины. Cанкт-Пeтepбypг, 2006, c. 60-1.

Beдeнcкий A. H., Лыткин M. И., Cтoйкo Ю. M., Cабeльникoв B. B. Oшибки, oпаcнocти и ocлoжнeния в xиpypгии вeн: pyкoвoдcтвo для вpачeй / Пoд peдакциeй Ю. Л. Шeвчeнкo. — CПб.: Питep Кoм, 1999. — 320 c.

Bepмeль И. Г. Cyдeбнo-мeдицинcкая экcпepтиза лeчeбнoй дeятeль-нocти (Boпpocы тeopии и пpактики). Cвepдлoвcк: изд-вo Уpал, 1988, 112 c.

Гoлoвин B.C. и дp. Mатepиалы к вoпpocy cyдeбнo-мeдицинcкoй экcпepтизы дeфeктoв oказания мeдицинcкoй пoмoщи. B: Aктyальныe вoпpocы cyдeбнoй мeдицины и экcпepтнoй пpактики на coвpeмeннoм этапe. Mocква, 2006, c. 294-6.

Кpакoвcкий К. И., Гpицман Ю. A. Oшибки в xиpypгичecкoй пpактикe. Mocква, 1959, cтp. 124

Лeпаxин B. К. и дp. Bpачeбныe oшибки как пpичина ocлoжнeний лeкаpcтвeннoй тepапии. B: «Качecтвeнная клиничecкая пpактика», 2002, №1. http://medi.ru/doc/9920111.htm (vizitat pe 12.03.2015)

Poзман M. C. Дeфeкты мeдицинcкoй дoкyмeнтации: значeниe для на-cтyплeния гpажданcкo-пpавoвoй oтвeтcтвeннocти лeчeбнo-пpoфи-лактичecкиx yчpeждeний (из пpактики Xанты-Mанcийcкoгo гopoд-cкoгo cyда). B: «Meдицинcкoe Пpавo», 2003, № 4(4), c. 47–50.

Cтeмпypcкий Ю. H., Mopoзoв M. H., Гyбepгpиц A. Я. Meтoдoлoгия вpачeбнoгo диагнoза и пpoгнoза. Киeв, изд. «Здopoвья», 1986, 88 c.

Tyльчинcкий Г. Л. Гyманитаpная экcпepтиза как coциальная тexнoлoгия // Учёныe запиcки Cанкт-Пeтepбypгcкoй акадeмии yпpавлeния и экoнoмики. — 2010. — № 3 (29). — C. 28-38.

Чeминава P. B. Bлияниe дeфeктoв мeдицинcкoй пoмoщи на нeблагo- пpиятный иcxoд y бoльныx c ocтpым xиpypгичecким забoлeваниeм. B: «Teopия и пpактика cyдeбнoй мeдицины». Cанкт-Пeтepбypг, 2006, c. 120–21.

Чepкалина E. H. Oцeнка мeдицинcкиx дoкyмeнтoв пpи пpoвeдeнии кoмиccиoнныx экcпepтиз пo yгoлoвным и гpажданcким дeлам, cвя-занныx c дeфeктами oказания мeдицинcкoй пoмoщи нoвopoждeнным. B: «Aктyальныe вoпpocы cyдeбнoй мeдицины и экcпepтнoй пpактики на coвpeмeннoм этапe». Mocква, 2006, c. 311–13.

Anexa 1

EVALUAREA CAZURILOR DE MALPRAXIS ÎN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ MEDICALĂ

Care este specialitatea în care vă desfășurați activitatea?

Obstetrică/ginecologie

Chirurgie

Oftalmologie

ORL

Oncologie

Anesteziologie

Care este categoria de calificare pe care o dețineți?

Fără calificare

Categoria II

Categoria I

Categorie superioară

Vechimea Dvs. în muncă?

<5 ani

5-15 ani

15-25 ani

25-35 ani

>35 ani

Care sunt calitățile necesare unui specialist chirurg?

Profesionalism

Capacitatea de a lucra în echipă

Bun organizator

Reacție adecvată la stări de urgență

Loialitate

Onestitate

Altele _______________________________________

Autoevaluați calitățile Dvs. profesionale:

Foarte înalte

Înalte

Potrivite

Reduse

Foarte reduse

Nu știu

Care sunt sursele Dvs. de perfecționare a cunoștințelor practice și teoretice?

Efectuarea stagiilor practice periodic peste hotarele țării

Participarea la conferințele naționale și internaționale

Studierea continuă a literaturii de specialitate, a revistelor de profil chirurgical naționale și internaționale

Consider că nu am nevoie de perfecționare

Considerați că este nevoie ca activitatea chirurgicală să fie reglementată de protocoale clinice standardizate de diagnostic și tratament?

Da

Nu

Nu știu

Considerați că este necesar de a obține acordul informat de la pacient?

Da

Nu

Nu știu

Care sunt componentele acordului informat?

Autentificarea

Informarea privind scopul și efectul scontat al intervenției

Informarea privind consecințele

Informarea privind alternativele

Informarea privind metodele intervenției medicale

Expunerea accesibilă a informației

Informarea privind riscurile potențiale

Care intervenții medicale necesită semnarea acordului informat în forma scrisă?

Nu cunosc condițiile de selectare a intervențiilor medicale care necesită acord informat în scris.

În viziunea Dvs. care este definiția erorii/greșelii medicale?

___________________________________________________________

Pe parcursul activității Dvs. profesionale ați avut cazuri de eroare/greșeală medicală?

Da

Nu

Nu răspund

În cazul în care ați produs o eroare medicală ați fost ȋnvinuit?

De administrația instituției

De către colegii de serviciu

De către pacient

Am fost cercetat de către organele de drept

Nu, nu am fost învinuit

A fost clarificată eroarea/greșeala medicală? (În caz că da de către cine, specificați?)

De către administrația spitalului

De către Comitetul de Bioetică

De către organele de drept

Nu a fost clarificat cazul

Care a fost starea Dvs. emoțională în următoarele zile după ce ați fost învinuit de eroarea medicală?

Neutră

Am rămas indiferent

Stresat

Teama de a genera alte cazuri de malpraxis

Care au fost penalitățile aplicate în caz de demonstrare a vinovăției?

Disciplinare

A fost demarată o anchetă de către organele de drept

Nu mi s-a aplicat penalitate

Altele __________________________

Care în viziunea Dvs. sunt consecințele comiterii unei erori/greșeli medicale (malpraxis medical)?

Răspundere morală

Răspundere disciplinară

Răspundere civilă

Lipsirea de drepturile de a exercita profesiunea de medic

Lipsa angajării răspunderii

Care sunt factorii ce favorizează apariția erorilor/greșelilor în procesul activității medicale?

Instruirea practică insuficientă a medicilor

Dotarea tehnică insuficientă a instituțiilor

Activitatea în echipă neefectivă

Nerespectarea protocoalelor clinice

Volumul mare de muncă al medicilor

Remunerarea inadecvată a personalului medical

Care sunt sursele Dvs. de perfecționare a cunoștințelor teoretice și practice?

Efectuarea stagiilor peste hotarele țării

Participarea la conferințele naționale și internaționale

Studierea continuă a literaturii de specialitate, a diverselor studii din revistele de profil chirurgical naționale și internaționale

Nu consider că am nevoie de perfecționare

Cum credeți Dvs. care este frecvența situațiile de malpraxis în activitatea medicilor din Republica Moldova?

Foarte des

Des

Potrivit

Rar

Foarte rar

Nu am auzit despre cazuri de malpraxis medical

În cazul în care ați comite o greșeală medicală sau ați depista greșeli medicale în activitatea colegilor Dvs., ați raporta despre acest lucru?

Da, administrației spitalului

Da, pacientului

Da, aș vorbi cu colegul

Aș face concluzii doar pentru mine

Aș comunica informația altor specialiști în domeniu

Nu aș informa pe nimeni

Considerați reclamațiile privind greșelile medicale formulate de pacienți un pericol real și actual?

Da

Nu

Nu știu

Ce prevede legislația RM referitor la malpraxisul medical, specificați legile pe care le cunoașteți?

_________________________________________________________________

________________________________________________________________

În viziunea Dvs. ce ar trebui de efectuat pentru a preveni și reduce greșelilor medicale?

Crearea unui Comitet medical, care ar analiza și ar pune în discuție greșelile comise, pentru a putea fi prevenite pe viitor de către alți specialiști

Instruirea practică mai adecvată a medicilor rezidenți/ tineri specialiști

Crearea unor centre de simulare pentru a perfecționa periodic tehnica chirurgicală

Efectuarea periodică a stagiilor practice peste hotarele țării

Altele _______________________________________________

Cum credeți, este beneficǎ existența unui “Comitet de Bioetică” în instituțiile medicale?

Da

Nu

Nu știu

În opinia Dvs. este necesar de efectuat asigurări în domeniul malpraxisului medical?

Da

Nu

Nu știu

ANCHETA PENTRU EVALUAREA OPINIEI PACIENȚILOR REFERITOR LA CAZURILE DE ERORI CHIRURGICALE

Vârsta :

Genul:

Studii:

medii

medii speciale

superioare

4. Intervenția ȋn domeniul chirurgical:

Obstetrică-Ginecologie

Chirurgie generală

Traumatologie

Oftalmologie

ORL

Oncologie

Anesteziologie

5. Eroarea a fost comisă:

din cauza medicului, nivelului sǎu profesionist

din cauza dotǎrii tehnice proaste a instituției

din cauza stabilirii incorecte a diagnosticului (prechirurgical)

din cauza lipsei de interes a personalului medical

din cauza neglijenței totale fațǎ de pacienți

6. Eroarea ȋn cazul Dvs. este:

ușor recuperabilǎ

greu recuperabilǎ

irecuperabilǎ

7. Putea fi evitatǎ greșeala în cazul Dvs. prin:

convorbire mai bine aranjatǎ cu medicul

apelare la persoane cu autoritate mai ȋnaltǎ

mai mare insistențǎ si interes din partea bolnavului

apelare la alți specialiști din alte instituții

în orice condiție nu putea fi evitatǎ

8. Ȋn urma acestei ȋntâmplǎri:

mi-am schimbat părerea despre medici ȋn general

mi-am schimbat părerea despre unii medici

am aceleași convingeri despre specialiști

Anexa 2

Fig.1.1

Responsabilitatea și clasificarea erorilor, greșelilor și culpelor medicale (Mereuță I. și coaut. 2001,2002)

Anexa 3

Fig.3.1 Distribuirea lotului I de studiu conform domeniilor chirurgicale în care au suportat o intervenție chirurgicală

Fig. 3.2 Distribuția lotului I de studiu conform genului

Fig.3.3 Repartizarea respondenților conform studiilor

Fig.3.4 Gradul de recuperabilitate în opinia pacienților după o eroare chirurgicală suportată

Fig.3.5 Distribuția lotului II de studiu (medicilor) conform specialității

Fig.3.6 Repartizarea lotului II de studiu (medicilor) conform categoriei de specialitate

Fig.3.7 Calitățile necesare unui chirurg conform părerii specialiștilor din domeniu

Fig.3.8 Distribuirea opiniei medicilor privind calitățile profesionale proprii

Fig.3.9 Opiniile medicilor referitor la necesitatea existenței a protocoalelor clinice standardizate

Fig.3.10 Distribuția lotului de studiu conform părerii despre cazurile de malpraxis în sistemul medical al RM

Fig.3.11 Reacția medicilor la o greșeală comisă de un coleg

Fig.3.12 Structura opiniilor medicilor privind periculozitatea reclamațiilor pacienților

Fig.3.13 Repartizarea cazurilor de eroare/greșeală medicală în rândul medicilor respondenți

Fig.3.14 Starea emoțională generată de comiterea unei erori/greșeli medicale

Fig.3.15 Necesitatea asigurărilor în domeniul malpraxisului medical în opinia medicilor

Fig.3.16 Necesitatea unui Comitet de Bioetică în cadrul instituției

Fig.3.17 Dinamica numărului de apeluri telefonice și pacienții primiți în audiență pe parcursul anilor 2005-2011

Fig.3.18 Dinamica numărului de petiții adresate Ministerului Sănătății pe parcursul anilor 2005-2011

BIBLIOGRAFIE

Ancheta în cazul unui copil, rămas invalid la naștere din cauza neglijenței medicilor, tergiversată de Ministerul Sănătății.

http://www.publika.md/ancheta-in-cazul-unui-copil-ramas-invalid-la nastere-din-cauza-neglijentei-medicilor-tergiversata-de-ministerul sanatatii_1727281.html (vizitat pe 27.02.2015)

Andronic D., Lupașcu C., Târcoveanu E. , Georgescu Șt. Corpi străini textili restanți postoperator. Chirurgia 2010; 6: 767-77

Astărăstoae V. et al. Răspunderea profesională medicală. În: Medica, Nr. 17, 2008, p. 12-5.

Baciu Gh. Bazele legislative și procedurale ale activității serviciului medico-legal din Republica Moldova. În: Info-Med, 2004, nr. 2, p. 9-17.

Bal B.S. Introduction to Medical Malpractice in the United States, Clin Orthop Relat Res. Feb 2009; 467(2): 339-47.

Berinde A. M. ș.a. Opinii privind noile aspecte ale criteriologiei malpraxisului. În: „Romanian Journal of Legal Medicine”, 2006, nr. 2, vol. XIV, p. 145–51.

Brennan T.A. The Institute of Medicine Report on medical errors. Could it do harm? În: New England Journal of Medicine, 2000, vol. 342, p.1123–5.

Cass 1re Civ, 8 noiembrie 2000, JCP 2001. II. 10493 rapport Sargos et note Chabas.

CE 3 aprilie 1997, Les Petites Affiches, 19 mai 1993, nr 60, p.15, note ThiriezF.

Chirurgie (sub redacția lui A. Spânu). Chișinău, Tipografia Centrală, 2000, 736p.

Constituția Republicii Moldova. Nr. 29.07.1994. În: Monitorul Oficial, 18.08.1994, nr. 1.

Codul contravențional al Republicii Moldova. Nr. 218 din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial, 16.01.2009, nr. 3-6.

Codul civil al Republicii Moldova. Nr. 1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial, 22.06.2002, Nr. 82-6.

Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. Nr. 225 din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial, 12.06.2003, nr. 111-5.

Codul cadru de etică (deontologic) al lucrătorului medical și farmaceutic. 2008.

Codul penal al Republicii Moldova. Nr. 985 din 18.04.2002. În: Monitorul Oficial, 14.04.2009, nr. 72-4.

Copilul de pe masa lui Usatâi. http://www.timpul.md/articol/copilul-de pe-masa-lui-usatai 41997.html?action=print (vizitat pe 27.01.2015)

Curcă C. Reglementarea malpraxisului medical într-un cadru coerent este o necesitate în domeniul sanitar. În: Revista Română de Bioetică, 2005, vol. 3, nr. 4, p. 9.

Ețco C., Mecineanu A. Soluționarea alternativă a litigiilor de malpraxis medical în Republica Moldova. În: Sănătate publică, economie, management în medicină, 2012, nr. 4, p.7-10.

Ețco C., Mecineanu A., Rotaru D. și al. Malpraxisul medical: opțiuni pentru schimbări de politici în Republica Moldova. Chișinău, 2011. 64 p.

Ețco C., Midrigan V. Specificul activității medicale. Clasificarea erorilor comise de către lucrătorii medicali. În: Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină. Chișinău: Epigraf, 2008, nr. 2, p. 55-9.

Fruma I.: Responsabilitatea medicului, Editura H. Welter, Sibiu, 1944; 508 p.

Gallagher T.H., Waterman A.D., Ebers A.G., Fraser V.J., Levinson W. Patients' and physicians' attitudes regarding the disclosure of medical errors. JAMA. 2003;289(8):1001-7.

Hicks T.C., William H. Harridge lecture: the medical malpractice crisis in surgery. Am J Surg. 2008; 195:288-91.

Iacob G. Sindromul de stres indus de malpraxis medical. Revista Medicală Română.2014; 16(4): 256-8.

Iacob G., Majer C. Reflections on medical malpractice stress disorders in Neurosurgery, Romanian Neurosurgery 2012, XIX, 4, 247-50.

Medici acuzați de moartea unui copil.

http://jurnaltv.md/ro/news/2015/1/13/medici-acuzati-de-moartea-unui-copil-10089131/ (vizitat pe 12.01.2015)

Mereuță I. Țurcanu C., Gațcan Șt. Groian N., Amihalachioaie G. Responsabilitatea morală și juridică în activitatea medicală. Cod medical. Chișinău, 2002, 275 p.

Moldova, condamnată din nou la CEDO: Un medic a înlăturat din greșeală ovarele unei femei. http://unimedia.info/stiri/Moldova-condamnata-din-nou-la-CEDO-Un-medic-a-inlaturat-din-greeala-ovarele-unei-femei-55433.html (vizitat pe 12.01.2015)

Notă informativă despre examinarea petițiilor adresate Ministerului Sănătății și audiența cetățenilor, care s-au adresat pe perioada 01 ianuarie-31 decembrie, anul 2010.

http://old.ms.md/_files/8919Guvern%252C%2520Nota%2520informativa%2520analiza%2520petitii.pdf (vizitat pe 27.02.2015)

Novac-Hreplenco T., Dodon I. Bazele legislației în sistemul sănătății publice. Chișinău: Bons Offices, 2006, 246 p.

O eroare medicală i-a ars picioarele unui băiat de 9 ani, din Edineț. http://www.jurnal.md/ro/import/2013/11/19/o-eroare-medicala-i-a-ars-picioarele-unui-baiat-de-9-ani-din-edine-1159479/ (vizitat pe 12.01.2015)

Papuc I. Directorul spitalului pentru copii Valentin Ignatenco s-a ales doar cu o mustrare aspră, pentru că admis să se facă operații cu bormașini industriale.

http://www.e-sanatate.md/News/679/directorul-spitalului-pentru-copii-valentin-ignatenco-s-a-ales-doar-cu-o-mustrare-aspra-pentru-ca-admis-sa-se-faca-operatii-cu-bormasini industriale#sthash.oDBVVZE9.dpuf (vizitat pe 12.01.2015)

Papuc I. Grupul de chirurgi de la Valentin Ignatenco explică de ce au postat filmulețul pe internet: „Suntem nevoiți să încălcăm regulile de bioetică. O să-l invităm și pe Andrei Usatîi să asiste la operații” http://www.e-sanatate.md/News/662/grupul-de-chirurgi-de-la-valentin-ignatenco-explica-de-ce-au-postat-filmuletul-pe-internet-suntem-nevoiti-sa-incalcam-regulile-de-bioetica-o-sa-l-invitam-si-pe-andrei-usatii-sa-asiste-la-operatii#sthash.nNg9kSky.dpuf (vizitat pe 12.01.2015)

Papuc I. Mita nu ne deranjează, iar pacienții nu mor din neglijența medicilor.

http://www.timpul.md/articol/mita-nu-ne-deranjeaza-iar-pacientii-nu-mor-din-neglijenta-medicilor-30798.html (vizitat pe 27.02.2015)

Pădure A. Aspecte etice și juridice ale consimțământului informat al pacientului. În: Sănătate Publică, Economie și Management în Medicină. Chișinău, 2011, nr.1(36), p.57-61.

Pădure A. Evaluarea medico-legală a deficiențelor din asistența medicală de profil chirurgical. Chișinău: CEP Medicina, 2011, 141 p.

Perju-Dumbravă D. Bioetică și responsabilitate medicală. Cluj-Napoca, Ed. „Hipparion”, 1999, 186 p.

Porubin N. Pacienții plătesc cu viața greșelile medicilor. http://www.investigatii.md/index.php?art=440 (vizitat pe 12.01.2015)

Răilean D. Pacienții ,,plătesc” greșelile medicilor. http://www.zdg.md/165/social/1.php (vizitat pe 12.01.2015)

Sakhel K, Hines J. To forget is human: the case of the retained bulb. J Robotic Surg 2009;3:45–7.

Te tratează, sau te omoară? Cele mai devastatoare cazuri de neglijență ale medicilor, dezvăluite în ANCHETE (VIDEO)

http://www.basarabia.md/te-trateaza-sau-te-omoara-cele-mai-devastatoare-cazuri-de-neglijenta-medicala-dezvaluite-in-anchete-video/

(vizitat pe 27.02.2015)

To Err is Human: Building a Safer System, http://.nap.edu/catalog/9728. html (vizitat pe 12.02.2015)

Țîrdea T. N. Bioetică origini, dileme, tendințe. Suport de curs. Edit. Medicină. Chișinău. 2005; 127 p

Țîrdea T.N. Filosofie și Bioetică: istorie, personalități, paradigme. Edit.UASM. Chișinău 2000; 59 p.

Țîrdea T.N. Sănătatea omului din perspectiva abordării umanistice și tehnologiilor biomedicale: analiza bioetico-teoretică//Bioetica, Filozofia și Medicina în strategia de asigurare a securității umane cu desfășurarea în cadrul acesteia a Mesei Rotunde: Fundamentele bioetice ale cercetării biomedicale și genetice /Materialele Conferinței a XVI-a Științifice Internaționale 12-13 noiembrie 2010. Red. Resp. Teodor N.Țîrdea – Chișinău: CEP ,, Medicina”, 2010- 224 p.

Țîrdea T.N., Gramma R.C. Bioetica medicală în Sănătate Publică. Suport de curs. Editura Bons Offices, Chișinău 2007. – 248 p.

Țîrdea T.N., Gramma R. Comitete de bioetică – un institut social nou // Curier Medical. 2003; 1: 34-8.

Ungurean S. Deficiențe medicale: cauze și consecințe. Chișinău, Centrul Editorial-Poligrafic Medicina, 2001, 123 p.

Ungureanu G., Astărăstoae V., Ungureanu M.C, Stoica O. Iatrogenia: dileme etice și modalități de abordare a erorii medicale. Revista Română de Bioetică, 2008; 6 (2) : 100-6.

Ungureanu G., Stoica O., Alexa I., Ardeleanu S., Iatrogenia medicamentoasă: dificultățile prevenției și dilemele bioetice, Revista Română de Bioetică, 4:4, 2006, 50-6;

Ungureanu G., Stoica O., Bioetica de la eforturile de autodefinire la implementarea în practică, Revista Română de Bioetică, 1:2, 2002;

Vulpoi C., Ungureanu G., Stoica O., Relația medic-pacient – educație terapeutică și implicații bioetice, Revista Română de Bioetică, 5:2, 2007, 18 -22;

World Bank. Medical malpractice systems around the globe: examples from the US-tort liability system and the Sweden-no fault system. Washington DC, 2004

Бажyтина, T. O. Биoэтика: yчeб. Пocoбиe. Hoвocибиpcк Cибмeдиздат HГMУ, 2007. — 364 c

Бачy Г. C. Aнафилактичecкий шoк oт ввeдeния нoвoкаина. B: «Cyдeб-нo-мeдицинcкиe запиcки». Кишинёв, 1971, вып. 5, c. 99–102.

Блинoва H. И. și Xpoмoва Б. M. Oшибки, oпаcнocти и ocлoжнeния в xиpypгии. Издатeльcтвo «Meдицина». Лeнингpад 1972, 213 c.

Быxoвcкая O.A., Mагpадзe Д.H. Oбocнoваннocть пpeтeнзий к мeдицинcким pабoтникам, пo матepиалам экcпepтиз, пpoвeдённыx пo yгoлoвным и гpажданcким дeлам в Cпб БCMЭ в 2003-2004 гг. B: Teopия и пpактика cyдeбнoй мeдицины. Cанкт-Пeтepбypг, 2006, c. 60-1.

Beдeнcкий A. H., Лыткин M. И., Cтoйкo Ю. M., Cабeльникoв B. B. Oшибки, oпаcнocти и ocлoжнeния в xиpypгии вeн: pyкoвoдcтвo для вpачeй / Пoд peдакциeй Ю. Л. Шeвчeнкo. — CПб.: Питep Кoм, 1999. — 320 c.

Bepмeль И. Г. Cyдeбнo-мeдицинcкая экcпepтиза лeчeбнoй дeятeль-нocти (Boпpocы тeopии и пpактики). Cвepдлoвcк: изд-вo Уpал, 1988, 112 c.

Гoлoвин B.C. и дp. Mатepиалы к вoпpocy cyдeбнo-мeдицинcкoй экcпepтизы дeфeктoв oказания мeдицинcкoй пoмoщи. B: Aктyальныe вoпpocы cyдeбнoй мeдицины и экcпepтнoй пpактики на coвpeмeннoм этапe. Mocква, 2006, c. 294-6.

Кpакoвcкий К. И., Гpицман Ю. A. Oшибки в xиpypгичecкoй пpактикe. Mocква, 1959, cтp. 124

Лeпаxин B. К. и дp. Bpачeбныe oшибки как пpичина ocлoжнeний лeкаpcтвeннoй тepапии. B: «Качecтвeнная клиничecкая пpактика», 2002, №1. http://medi.ru/doc/9920111.htm (vizitat pe 12.03.2015)

Poзман M. C. Дeфeкты мeдицинcкoй дoкyмeнтации: значeниe для на-cтyплeния гpажданcкo-пpавoвoй oтвeтcтвeннocти лeчeбнo-пpoфи-лактичecкиx yчpeждeний (из пpактики Xанты-Mанcийcкoгo гopoд-cкoгo cyда). B: «Meдицинcкoe Пpавo», 2003, № 4(4), c. 47–50.

Cтeмпypcкий Ю. H., Mopoзoв M. H., Гyбepгpиц A. Я. Meтoдoлoгия вpачeбнoгo диагнoза и пpoгнoза. Киeв, изд. «Здopoвья», 1986, 88 c.

Tyльчинcкий Г. Л. Гyманитаpная экcпepтиза как coциальная тexнoлoгия // Учёныe запиcки Cанкт-Пeтepбypгcкoй акадeмии yпpавлeния и экoнoмики. — 2010. — № 3 (29). — C. 28-38.

Чeминава P. B. Bлияниe дeфeктoв мeдицинcкoй пoмoщи на нeблагo- пpиятный иcxoд y бoльныx c ocтpым xиpypгичecким забoлeваниeм. B: «Teopия и пpактика cyдeбнoй мeдицины». Cанкт-Пeтepбypг, 2006, c. 120–21.

Чepкалина E. H. Oцeнка мeдицинcкиx дoкyмeнтoв пpи пpoвeдeнии кoмиccиoнныx экcпepтиз пo yгoлoвным и гpажданcким дeлам, cвя-занныx c дeфeктами oказания мeдицинcкoй пoмoщи нoвopoждeнным. B: «Aктyальныe вoпpocы cyдeбнoй мeдицины и экcпepтнoй пpактики на coвpeмeннoм этапe». Mocква, 2006, c. 311–13.

Anexa 1

EVALUAREA CAZURILOR DE MALPRAXIS ÎN ACTIVITATEA PROFESIONALĂ MEDICALĂ

Care este specialitatea în care vă desfășurați activitatea?

Obstetrică/ginecologie

Chirurgie

Oftalmologie

ORL

Oncologie

Anesteziologie

Care este categoria de calificare pe care o dețineți?

Fără calificare

Categoria II

Categoria I

Categorie superioară

Vechimea Dvs. în muncă?

<5 ani

5-15 ani

15-25 ani

25-35 ani

>35 ani

Care sunt calitățile necesare unui specialist chirurg?

Profesionalism

Capacitatea de a lucra în echipă

Bun organizator

Reacție adecvată la stări de urgență

Loialitate

Onestitate

Altele _______________________________________

Autoevaluați calitățile Dvs. profesionale:

Foarte înalte

Înalte

Potrivite

Reduse

Foarte reduse

Nu știu

Care sunt sursele Dvs. de perfecționare a cunoștințelor practice și teoretice?

Efectuarea stagiilor practice periodic peste hotarele țării

Participarea la conferințele naționale și internaționale

Studierea continuă a literaturii de specialitate, a revistelor de profil chirurgical naționale și internaționale

Consider că nu am nevoie de perfecționare

Considerați că este nevoie ca activitatea chirurgicală să fie reglementată de protocoale clinice standardizate de diagnostic și tratament?

Da

Nu

Nu știu

Considerați că este necesar de a obține acordul informat de la pacient?

Da

Nu

Nu știu

Care sunt componentele acordului informat?

Autentificarea

Informarea privind scopul și efectul scontat al intervenției

Informarea privind consecințele

Informarea privind alternativele

Informarea privind metodele intervenției medicale

Expunerea accesibilă a informației

Informarea privind riscurile potențiale

Care intervenții medicale necesită semnarea acordului informat în forma scrisă?

Nu cunosc condițiile de selectare a intervențiilor medicale care necesită acord informat în scris.

În viziunea Dvs. care este definiția erorii/greșelii medicale?

___________________________________________________________

Pe parcursul activității Dvs. profesionale ați avut cazuri de eroare/greșeală medicală?

Da

Nu

Nu răspund

În cazul în care ați produs o eroare medicală ați fost ȋnvinuit?

De administrația instituției

De către colegii de serviciu

De către pacient

Am fost cercetat de către organele de drept

Nu, nu am fost învinuit

A fost clarificată eroarea/greșeala medicală? (În caz că da de către cine, specificați?)

De către administrația spitalului

De către Comitetul de Bioetică

De către organele de drept

Nu a fost clarificat cazul

Care a fost starea Dvs. emoțională în următoarele zile după ce ați fost învinuit de eroarea medicală?

Neutră

Am rămas indiferent

Stresat

Teama de a genera alte cazuri de malpraxis

Care au fost penalitățile aplicate în caz de demonstrare a vinovăției?

Disciplinare

A fost demarată o anchetă de către organele de drept

Nu mi s-a aplicat penalitate

Altele __________________________

Care în viziunea Dvs. sunt consecințele comiterii unei erori/greșeli medicale (malpraxis medical)?

Răspundere morală

Răspundere disciplinară

Răspundere civilă

Lipsirea de drepturile de a exercita profesiunea de medic

Lipsa angajării răspunderii

Care sunt factorii ce favorizează apariția erorilor/greșelilor în procesul activității medicale?

Instruirea practică insuficientă a medicilor

Dotarea tehnică insuficientă a instituțiilor

Activitatea în echipă neefectivă

Nerespectarea protocoalelor clinice

Volumul mare de muncă al medicilor

Remunerarea inadecvată a personalului medical

Care sunt sursele Dvs. de perfecționare a cunoștințelor teoretice și practice?

Efectuarea stagiilor peste hotarele țării

Participarea la conferințele naționale și internaționale

Studierea continuă a literaturii de specialitate, a diverselor studii din revistele de profil chirurgical naționale și internaționale

Nu consider că am nevoie de perfecționare

Cum credeți Dvs. care este frecvența situațiile de malpraxis în activitatea medicilor din Republica Moldova?

Foarte des

Des

Potrivit

Rar

Foarte rar

Nu am auzit despre cazuri de malpraxis medical

În cazul în care ați comite o greșeală medicală sau ați depista greșeli medicale în activitatea colegilor Dvs., ați raporta despre acest lucru?

Da, administrației spitalului

Da, pacientului

Da, aș vorbi cu colegul

Aș face concluzii doar pentru mine

Aș comunica informația altor specialiști în domeniu

Nu aș informa pe nimeni

Considerați reclamațiile privind greșelile medicale formulate de pacienți un pericol real și actual?

Da

Nu

Nu știu

Ce prevede legislația RM referitor la malpraxisul medical, specificați legile pe care le cunoașteți?

_________________________________________________________________

________________________________________________________________

În viziunea Dvs. ce ar trebui de efectuat pentru a preveni și reduce greșelilor medicale?

Crearea unui Comitet medical, care ar analiza și ar pune în discuție greșelile comise, pentru a putea fi prevenite pe viitor de către alți specialiști

Instruirea practică mai adecvată a medicilor rezidenți/ tineri specialiști

Crearea unor centre de simulare pentru a perfecționa periodic tehnica chirurgicală

Efectuarea periodică a stagiilor practice peste hotarele țării

Altele _______________________________________________

Cum credeți, este beneficǎ existența unui “Comitet de Bioetică” în instituțiile medicale?

Da

Nu

Nu știu

În opinia Dvs. este necesar de efectuat asigurări în domeniul malpraxisului medical?

Da

Nu

Nu știu

ANCHETA PENTRU EVALUAREA OPINIEI PACIENȚILOR REFERITOR LA CAZURILE DE ERORI CHIRURGICALE

Vârsta :

Genul:

Studii:

medii

medii speciale

superioare

4. Intervenția ȋn domeniul chirurgical:

Obstetrică-Ginecologie

Chirurgie generală

Traumatologie

Oftalmologie

ORL

Oncologie

Anesteziologie

5. Eroarea a fost comisă:

din cauza medicului, nivelului sǎu profesionist

din cauza dotǎrii tehnice proaste a instituției

din cauza stabilirii incorecte a diagnosticului (prechirurgical)

din cauza lipsei de interes a personalului medical

din cauza neglijenței totale fațǎ de pacienți

6. Eroarea ȋn cazul Dvs. este:

ușor recuperabilǎ

greu recuperabilǎ

irecuperabilǎ

7. Putea fi evitatǎ greșeala în cazul Dvs. prin:

convorbire mai bine aranjatǎ cu medicul

apelare la persoane cu autoritate mai ȋnaltǎ

mai mare insistențǎ si interes din partea bolnavului

apelare la alți specialiști din alte instituții

în orice condiție nu putea fi evitatǎ

8. Ȋn urma acestei ȋntâmplǎri:

mi-am schimbat părerea despre medici ȋn general

mi-am schimbat părerea despre unii medici

am aceleași convingeri despre specialiști

Anexa 2

Fig.1.1

Responsabilitatea și clasificarea erorilor, greșelilor și culpelor medicale (Mereuță I. și coaut. 2001,2002)

Anexa 3

Fig.3.1 Distribuirea lotului I de studiu conform domeniilor chirurgicale în care au suportat o intervenție chirurgicală

Fig. 3.2 Distribuția lotului I de studiu conform genului

Fig.3.3 Repartizarea respondenților conform studiilor

Fig.3.4 Gradul de recuperabilitate în opinia pacienților după o eroare chirurgicală suportată

Fig.3.5 Distribuția lotului II de studiu (medicilor) conform specialității

Fig.3.6 Repartizarea lotului II de studiu (medicilor) conform categoriei de specialitate

Fig.3.7 Calitățile necesare unui chirurg conform părerii specialiștilor din domeniu

Fig.3.8 Distribuirea opiniei medicilor privind calitățile profesionale proprii

Fig.3.9 Opiniile medicilor referitor la necesitatea existenței a protocoalelor clinice standardizate

Fig.3.10 Distribuția lotului de studiu conform părerii despre cazurile de malpraxis în sistemul medical al RM

Fig.3.11 Reacția medicilor la o greșeală comisă de un coleg

Fig.3.12 Structura opiniilor medicilor privind periculozitatea reclamațiilor pacienților

Fig.3.13 Repartizarea cazurilor de eroare/greșeală medicală în rândul medicilor respondenți

Fig.3.14 Starea emoțională generată de comiterea unei erori/greșeli medicale

Fig.3.15 Necesitatea asigurărilor în domeniul malpraxisului medical în opinia medicilor

Fig.3.16 Necesitatea unui Comitet de Bioetică în cadrul instituției

Fig.3.17 Dinamica numărului de apeluri telefonice și pacienții primiți în audiență pe parcursul anilor 2005-2011

Fig.3.18 Dinamica numărului de petiții adresate Ministerului Sănătății pe parcursul anilor 2005-2011

s