Experimentul In Design. Studiu de Caz
Jeni Pralea
Experimentul în Design
Studii de caz
Iași-2015
ÎNTREBĂRI – SFATURI – PUNCTE DE VEDERE
Bagajul unui designer care aplică la un experiment trebuie să conțină: întrebări, creativitate, curaj, spirit practic, cunoașterea legislației, capacitatea de a o lua de la capăt atunci când lucrurile nu se întâmplă conform planificărilor inițiale (perseverență), dorința de a reuși și de a găsi răspunsuri.
Ce trebuie făcut:
Identificarea problemelor zonei subiectului de abordat.
Cunoașterea legislației legate de subiectul ce urmează a fi tratat.
Identificarea în urma unei analize (swot) a punctlor tari și a celor slabe ale subiectului, pentru a identifica zona în care se poate contribui cu îmbunătățiri, modernizări și inovații.
Corecta justificare a dezvoltarii subiectului, corespunzător segmentului de piață vizat.
Traseul de realizare al unui experiment trebuie să conțină următoarele faze:
Definirea obiectivului;
Motivația și Justificarea alegerii subiectului ce urmează a fi analizat;
Documentarea privind: Istoria și evoluției subiectului, Evoluția subiectului în timp: stil, formă, funcții, culoare, finisaje, materiale, tehnologii, resursa umană și energetică zonală; Reguli ergonomice specifice subiectului, produsului, domeniului; Reguli de protecția consumatorului; Reguli de asamblare a produsului; Reguli de ambalare a produsului; Reguli de transport; Condiții tehnice.
Analiza mediului concurențial;
Studiu de piață (analiza de marketing, teste de piață, sinteza acestora);
Stabilirea obiectivului prioritar, baza dezvoltării subiectului;
Stabilirea unei noi direcții în abordarea subiectului (argumentare pe baza documentării, analizei pieței concurențiale și de consum, evoluția în timp a acestora, evoluția în timp a stilului, funcțiilor posibile ale produsului, tehnicii și tehnologiilor, necesarul zonal, capacitățile zonei);
Studiu, exercițiu de creativitate, pentru stabilirea detaliilor soluției expusă în propunerea ce face subiectul aplicației;
Schița planului de activitate (sunt identificate, evidențiate, argumentate soluțiile economice, estetice și funcționale);
Se studiază și generează pașii necesari experimentului propus;
Planul experimental. Se fac previziuni și scenarii (ce probleme pot apărea, cum pot fi rezolvate);
Experimentul.
Este indicat ca la demararea unui proiect de cercetare/experimentare să se identifice:
Potențialul și necesarul pieței de consum vizate;
Punctele tari și cele slabe ale produselor similare existente pe piață;
Răspunsul la întrebările:
cine va utiliza acel produs/serviciu,
cui este destinat acel produs/serviciu,
în ce condiții se poate utiliza produsul/serviciu,
în ce condiții funcționează produsul/serviciu,
în ce zonă geografică este predestinat produsul să fie utilizat/serviciu,
ce climă caracterizează zona în care este predestinat produsul/serviciu să fie utilizat,
particularități și restricții în fabricarea, utilizarea și transportul produsului,
în ce cantitate se va produce,
durata de viață a produsului/serviciului,
ciclul de viață al produsului/serviciului,
ce se va întâmpla cu produsul după scoaterea sa din uz etc.
Stabilirea profilului utilizatorului/beneficiarului respectivului concept de produs/serviciu;
Scopul, funcția principală a conceptului/serviciului pentru asigurarea confortului fizic și psihic al utilizatorului/beneficiarului;
Funcția principală și cele secundare ale noului concept/serviciu;
Valoarea produsului (valoarea de întrebuințare/prețul de producție);
Vizarea unor aspecte legate de: Îmbunătățirea condițiilor de muncă în realizarea, transportul, expunerea și exploatarea conceptului, reducerea timpilor neproductivi, intervențiile asupra scăderii solicitării și stării de oboseală a executanților, crescând rezultatele calitative și cantitative ale muncii;
Eficacitatea muncii factor care influențează în mod direct (în sens negativ sau pozitiv), organizarea (în concordanță cu cerințele ergonomiei) a procesului de gândire, creație, proiectare, realizare și utilizare a conceptului de produs;
Stabilirea parametrilor produsului de proiectat privind factorii economici – sociali – politici – religioși ai zonei căreia îi este destinat produsul;
Alegerea soluțiilor estetice, funcționale sau constructive ale produsului/serviciului astfel încât acestea să coincidă cu cerințele pieții;
Alegerea variantelor constructive, funcționale și estetice ale produsului în funcție de cerințele pieței de consum vizate, evoluția acestora (se produce acum, pentru generațiile de azi, cu posibilitățile de acum, fără a comprimite generațiile viitoare sub aspectul impactului de mediu);
Specificațiile zonei climatice se vor regăsi în prescripțiile tehnice;
Alegerea materialelor și tehnologiilor necesare dezvoltării conceptului/serviciului în funcție de cerințele: proiectantului, utilizatorului, producătorului, costul estimat (se va ține cont de toți factorii care pot decide asupra bunului succes al respectivului concept, se vor lua în calcul toate cheltuielile posibile, inclusiv asigurarea unui beneficiu);
Se va avea în vedere durata de timp previzionată a fi necesară de la realizarea conceptului până la lansarea acestuia pe piața de consum. Durata de timp necesară realizării experimentului și a aplicării rezultatelor sale asupra unui produs/serviciu (se vor lua în calcul inclusiv timpul necesar de la proiect la fabricație, omologare și lansarea conceptului pe piață, diferă de la caz la caz, în funcție de complexitatea conceptului și domeniului său de apartenență).
Se vor defini:
tema experimentului,
baza materială necesară experimentului,
obiectivele experimentului,
diseminarea rezultatelor experimentului.
Este necesară o bună informare în abordarea unui experiment, folosind ca surse: literatura scrisă de specialitate, surse de tip internet (documentarea virtuală), interviu cu specialiști care lucrează în domeniile de tangență cu subiectul ce urmează a fi tratat, utilizatori, producători, expozanți, comerciați, cercetători de marketing, transportatori etc.
Cercetarea teoretică a subiectului ales (în toată complexitatea și interacțiunea sa cu alte domenii), dublată de o cercetare experimentală (bazată pe studii experimentale), generează concluzii care contribuie la înțelegerea și argumentarea deciziilor designerului.
Neluarea în calcul a unor elemente componente din planul experimentului propus, poate dăuna calității rezultatelor experimentului.
PRODUSUL – TERMINOLOGIE ȘI CONCEPȚII
Societatea umană se bazează pe crearea, dezvoltarea și realizarea unor produse și servicii cu scopul satisfacerii cerințelor oamenilor, confortului lor fizic și psihic, din cele mai variate medii și domenii.
Termenul de produs a evoluat de la semnificația unui bun material, rezultat al activității umane destinat să satisfacă o trebuință, la semnificații mai complexe generate de originea, natura, alcătuirea sa, relațiile cu mediul natural și cel creat de om prin civilizația modernă. În acest caz termenul de „bun” reprezintă un element material care este util, necesar existenței sau bunăstării umane. Sensul propriu al conceptului de produs este prezentat în schema din figura de mai jos.
Schema definițiilor Conceptului de produs
Produsul reprezintă rezultatul material al unei anumite activități umane, destinat satisfacerii unei cerințe, trebuințe și reprezintă un cumul de elemente materiale și imateriale, care definesc anumite caracteristici interdependente ce alcătuiesc un tot unitar.
Produsul prezentat pe piață se impune a fi abordat într-o concepție care însumează alături de substanța materială a bunului și o componentă estetică caracterizată de elemente imateriale. Definirea produsului, ca obiect al schimbului, trebuie abordată din puncte de vedere care se bazează pe concepțiile prezentate în figura de mai jos.
Concepțiile produsului
Concepția integratoare asupra produsului consideră produsul un sistem complex de componente materiale și imateriale, de natură informațională și subiectivă, fiind prezentată sintetic în figura următoare.
Concepția valorică a conceptului Produs este prezentată în schema din figura de mai jos.
Schemă: Concepția valorică
Concepția funcțională reprezintă un cumul de funcții necesare pentru satisfacerea utilizatorului. Această concepție se regăsește prezentată în schema din figura următoare.
Schemă: Concepția funcțională
Concepția privind statutul schimbător al produsului pe piață este prezentată în figura următoare.
Concepția privind statutul schimbător al produsului pe piață
Principalele trăsături ale produsului marfa
Din punct de vedere economic, produsul reprezintă un bun destinat schimbului. Produsul, când devine element al ofertei pe piață, capătă statutul de marfă. Produs al muncii omenești, marfa, satisface o anumită trebuință umană și este destinată schimbului, pentru a fi supus actului de vânzare-cumpărare în vederea realizării acestuia. Produsul devenit marfă, prezintă trăsăturile distincte.
În concepția modernă, marfa se prezintă sub formă materială – tangibilă (produs) sau imaterială – intangibilă (activități/servicii) și se realizează numai prin vânzare pe piață, către clienți. În acest mod își îndeplinește misiunea pentru care a fost creată.
Clasificarea este o operație conceptuală reprezentând o modalitate de a distinge elementele unei mulțimi în funcție de anumite criterii. Domeniul mărfurilor aflat în permanență transformare, impune elaborarea unor sisteme de clasificare, conform cerințelor fiecărui domeniu de activitate. Clasificarea produselor respectiv a mărfurilor, utilizată în practica comercială, aplică termenii: sortiment, gamă de produse, linii de produse, familii de produse, grupe de produse, articole, sorturi etc.
Produsele respectiv mărfurile realizate și comercializate de o anumită organizație în scopul satisfacerii unui segment de consumatori, definesc sortimentul.
Sortimentul de produse poate fi:
Sortiment comercial (vizează strict mărfurile ce alcătuiesc oferta unui magazin, indiferent de producător),
Sortiment industrial (vizează întreaga ofertă de produse a unui producător sau a unei ramuri industriale aflate pe piață, în mai multe magazine, la un moment dat).
Criterii de clasificarea mărfurilor
Gama de produse reprezintă gruparea de produse înrudite prin asemănările date de caracteristicile de calitate esențiale și prin destinația de consum. Gama de produse poate fi formată din mai multe linii de produse. Liniile de produse reprezintă colectivități de produse omogene din punct de vedere al materiei prime și procesului tehnologic.
Dimensiunile unei game de produse pot fi evaluate pe baza următoarelor criterii, prezentate în figura de mai jos.
Dimensiunile unei game de produse
Individualitatea de bază a sortimentului o reprezintă articolul. Articolul se diferențiază în cadrul sortimentului prin mai multe proprietăți, iar în cadrul aceluiași sortiment prin mai multe proprietăți.
Sortul este unitatea elementară dintr-un sortiment. Sortul particularizează articolele permițând deosebirea dintre acestea printr-o singură proprietate.
Clasificare produselor/mărfurilor permite realizarea codificării acestora, evidenței lor computerizate și întocmirii nomenclatoarelor de produse în diferite domenii. Această zonă poate fi experimentaă și studiată de designer pentru a genera sisteme de identificare mult mai simple de urmărit. Clasificarea permite designerului crearea variantelor și posibilitatea identificării acestora, atât în procesul de fabricație cât și în rețeaua de comercializare.
Produsul este un amplu subiect de experimentare pentru designer. Culoarea, finisajul, ergonomia, forma, dimensiunile, materialul, tehnologia, funcțiile, aplicațiile, ce poate deveni produsul după scoaterea sa din uz, cum este ambalat, etichetat, trasportat, expus, sunt zone de interes care pot fi cercetate și îmbunătățite de designer.
EXPERIMENTUL ÎN DESIGN
Cercetarea experimentală în domeniul Design-ului are ca principal obiectiv creșterea gradului de satisfacție a clientului pe baza unor alegeri pertinente ale designerului în calitatea sa de proiectant. Cercetarea experimentală reprezintă o abordare științifică a realității cu scopul stabilirii unei relații de tip cauză-efect între două fenomene observabile și măsurabile. Designerul, în calitate de cercetător, își propune să stabilească o relație, în condițiile stabile ale unor variabile, variind una sau mai multe variabile, în funcție de ipotezele formulate. Experimentul poate fi considerat prototipul metodelor de cercetare al relațiilor dintre diverse fenomene într-un cadru controlat, bazat pe modificarea unor factori și menținerea constantă a altora. Cea mai importantă caracteristică a experimentării este aceea de a fi o metodă predictivă. Cercetătorul poate indica, în urma unui experiment, că în anumite condiții, un anumit fenomen/atribut analizat se va întâmpla într-un anumit mod, cu anumite efecte. Fenomenele observate pe parcursul experimentului contribuie la stabilirea și argumentarea ipotezei formulate.
Alegerile respectiv deciziile designerului trebuie să se încadreze în profilul rezultatului experimentului efectuat. Cercetarea experimentală în design se bazează pe studii și analize comparative între proba martor și mostrele supuse experimentului. Probele sunt supuse unor cerințe de bază, respectiv unor ipoteze, variind una din caracteristicile condițiilor aplicate. Experimentele efectuate de cercetator, care în acest caz este și designer și proiectant, contribuie la proiectarea argumentată a macrogeometriei și microgeometriei produsului dezvoltat de designer (dimensiuni, forme, finisaje, materiale, metode și tehnici de prelucrare, culoare, relații dintre mediu/ergonomie/impact social/estetic/funcțional/economic).
Important, în realizarea unui experiment, este respectarea datelor inițiale ale experimentului privind crearea unui mediu experimental identic pentru toate mostrele supuse experimentului (mai puțin expunerea probei martor).
Argumentarea întrebării ”DE CE CERCETARE?”
Preluând experimentul din domeniul științelor, acesta poate fi aplicat cu succes în domeniul designului. Provocarea unui fenomen, cu scopul obținerii unor informații care să sprijine deciziile proiectantului/designerului, este variată. Domeniile de aplicare, materialele, tehnicile, teoriile, variabilele, formele macrogeometrice și microgeometrice, culorile, zona regulilor ergonomice, modalitățile de asamblare, ambalajele, zona constructivului, funcționalului, esteticului, costurilor, a ecodesignului, pot reprezenta provocări privind luarea deciziilor, din partea designerului.
În concordanță cu elementele tehnice, semiotice, estetice, tehnologice și economice, deciziile argumentate corect, pe baza unor studii experimentale reprezintă un demers corect al unui proiect de design.
Experimentele permit designerului înțelegerea, explicarea și valorificarea fenomenului, folosirea efectelor respectivului experiment pentru deciziile din cadrul proiectului dar și crearea unor mostrare care să stea la baza unor alegeri/decizii, pe care clientul/beneficiarul unui proiect să le poată lua în cunoștințe de cauză.
Studierea prin experiment permite designerului asocierea zonei sale de interes cu alte zone sau domenii, experimentul putând oferi soluții originale, validate de rezultatele experimentului. Aceste experimente pot fi atât la scara macro cât și la scara micro, observabilă la microscop. Jocul cu scara de mărime poate influența deciziile designerului, oferindu-i noi surse de inspirație. Astfel structurile macro pot fi împrumutate și adaptate pentru scara micro, fiind valabilă și reciproca. Aceste preluări pot fi extinse până la biomimesis, caz în care designerul, ca un bun observator și experimentator, poate decide încercând să învețe de la natură, să imite natura. În aer, pe pământ, în pământ sau în apă, natura în complexitatea ei, exprimată prin fauna și flora bogată existentă, poate oferi nenumărate surse de inspirație pentru structuri, forme, culori, tehnici, funcții.
GENERALITĂȚI
Experimentul presupune provocarea unui fenomen, în condiții bine determinate, cu scopul verificării unei ipoteze, a unei relații cauzale sau obținerii unor răspunsuri pe baza cărora designerul poate lua decizii estetice, constructive și funcționale.
Definiția Experimentului
Experimentul este o metodă de cercetare care oferă posibilitatea obținerii datelor obiective despre un anumit comportament al subiectului analizat și permite stabilirea cauzelor și efectelor ce stau la baza deciziilor luate de către proiectant în designul conceptului ce urmează a fi realizat. Spre deosebire de observație când se constată relațiile dintre fenomene ce apar în mod natural, în studiile experimentale se creează sau provoacă o situație în care se pot controla unele aspecte ale fenomenelor studiate. Acest fapt determină experimentul să fie considerat o observație provocată, controlată. Însușirile fenomenelor, cantitative sau calitative, care pot avea diverse valori, se numesc variabile. Factorul modificat de experimentator se numește variabilă dependentă. Menținerea constantă a tuturor condițiilor situației experimentale analizate, excepție făcând factorul a cărui influență este studiată, reprezintă una din cerințele majore ale experimentului. Experimentul este singura metodă prin care se poate explica relația cauzală existentă între două sau mai multe variabile.
Principalele metode de cercetare
Experimentul acțiune de provocare a unui fenomen
Clasificarea Variabilelor
Avantajul și Dezavantajul experimentului
Experimentul exprimat prin definiții
Observarea obiectivă presupune imparțialitate și evitarea erorilor.
Fenomenele care urmează să se producă sunt reprezentate de orice comportament observabil, cum ar fi:
acțiuni;
comportamente;
manifestări;
răspunsuri la întrebările puse;
procese subiective și obiective.
în situația unui control strict care vizează:
eliminarea influenței altor variabile față de cele supuse manipulării de către experimentator (fără control, cauzalitatea nu poate fi realizată);
unul sau mai mulți factori sunt variați și alții sunt menținuți constanți;
regula unei singure variabile, toate condițiile experimentale trebuie menținute constante cu excepția uneia, care este variată, iar rezultatele acestei variații sunt măsurate ca variabile de răspuns.
Fenomenele care urmează să se producă sunt reprezentate de orice comportament observabil
Condițiile unei bune observații sunt asigurate prin obiectivitate și eficiență. Trebuie avut în vedere:
Stabilirea precisă a scopului urmărit,
Stabilirea precisă a condițiilor, metodelor și a mijloacelor folosite,
Înregistrarea observațiilor,
Păstrarea obiectivului urmărit, fără intervenții ulterioare care să schimbe variabilele supuse observației, chiar dacă apar date noi,
Să fie veridică, obiectivă,
Să permită o analiză de cuantificare a datelor,
Să fie efectuate un număr suficient de observații pentru a putea susține o concluzie.
Controlul comportamentelor observabile
Avantaje
Relații cauzale – Permite stabilirea unei relații cauză – efect.
Replicabilitatea – ușor de realizat.
Utilitatea – sugerează soluții la probleme practice.
Ușurința aplicării.
Economie de mijloace materiale, tehnice și resurse umane folosite.
Naturalețea și autenticitatea fenomenelor observate.
Dezavantaje
Condiții experimentale: Studierea fenomenului în situația în care se află, adică experiment natural.
Percepțiile și așteptările experimentatorului: Experimentul se realizează în funcție de condițiile de desfășurare, modul de evaluare și scopul propus. Se poate apela la metoda „simplu orb” (single blind) care constă în faptul că nu se comunică scopul cercetării decât după ce datele au fost colectate.
Tipuri de experimente:
Experiment crucial – prezentat inițial atunci când sunt 2 sau mai multe ipoteze incompatibile.
Experimentul de confirmare – punct de plecare pentru o ipoteză pentru stabilirea unei relații de cauzalitate.
Experimentul pilot – experiment preliminar la care se utilizează un număr restrâns de subiecți și care urmărește verificarea prealabilă a unor proceduri.
VARIABILA, definită de Doron și Parot (1999) ca „mărime susceptibilă de variații de prezentare a unor modalități diferite”, poate dobândi o multitudine de stări posibile pe care le poate lua, numite modalități. Variabila independentă este variabila explicativă a unei alte variabile și reprezintă cauza persupusă a acesteia.
În cercetare se face distincție între planul conceptual și cel concret. Cercetătorul se bazează pe teorie atunci cînd construiește o ipoteză de cercetare (formată din planul conceptual, transcriea ipotezei în planul practic al cercetării astfel încât aceasta să devină manipulabilă și măsurabilă) rezultând operaționalizarea. Operaționalizarea variabilelor reprezintă un demers experimental care necesită o manipulare a variabilei independente de către experimentator, motiv pentru care este foarte importantă distincția între planul conceptual și planul concret.
Variabilele pot fi manipulate doar în plan concret pe când teoria și ipoteza sunt construite și formulate în plan conceptual. Cercetătorul plecând de la teorie trebuie să construiască o ipoteză în plan conceptual și să o transpună în plan practic, respectivul concept din teoria sa se numește operaționalizare, după care acesta devine manipulabil și măsurabil.
Experimentul. Planul de cercetare experimentală (Angelica Halmajan)
Pentru a asigura calitatea operaționalizării, cercetătorul își va construi singur mijloacele utilizate pentru manipularea variabilelor independente, înainte de a începe studiul. Cercetătorul trebuie să pregătească un studiu pilot sau un pre-experiment care să verifice manipulările pe care intenționează să le efectueze. În pretest experimentatorul poate să verifice eficacitatea manipulării, obținerea efectului scontat și dacă apar alte efecte. Atât pentru variabila independentă cât și pentru variabila dependentă cercetătorul caută o modalitate de măsurare și / sau evaluare specifică care să reprezinte în cea mai bună manieră legătura dintre variabila dependentă operaționalizată și variabila dependent conceptuală. Analiza statistică a datelor pentru planul experimental permite determinarea efectelor principale ale factorilor și interacțiunea lor.
Operaționalizarea variabilelor
Rolul experimentului
Inițierea unui experiment, planul experimental după care se desfășoară experimentul, culegerea și interpretarea datelor presupun multă creativitate și disciplină.
METODE DE STIMULARE A CREATIVITĂȚII
Metode de stimulare a creativității
TEHNICA BRAINSTORMING
Reguli ale ședinței de brainstorming
Etapele ședinței de brainstorming
Etapa de pregătire a ședinței de brainstorming
Faza introductivă
Procedee de soluționare a problemei
Etapa Emiterea ideilor
Etapa selecționării și evaluării soluțiilor
Tehnica brainstormingului
TEHNICA DELPHI (a anchetelor iterative)
Tehnica Delphi (a anchetelor iterative)
Etape specifice în Tehnica Delphi
Etape în Pregătirea și lansarea reuniunii
Desfășurarea reuniunii
Completare și propuneri chestionar
Etapa de prelucrare a datelor
Factori care influențează decizia
Fundamentarea deciziilor privind problemele supuse anchetei
Avantaje Tehnica Delphi
TEHNICA PHILIPS 66
Tehnica Philips 66
Etape tehnica Philips 66
Tehnica Philips 66 se bazează pe buna comunicare din cadrul grupului, format din minim 36 de persoane. În cadrul reuniunii generale fiecare responsabil prezintă opiniile grupului a cărui reprezentant este. Sunt generate astfel discuții între inițiatori și reprezentanți, fiind reținute și sistematizate opiniile participzanților. Varianta optimă, cea care prezintă cele mai multe avantaje se concretizează printr-o decizie.
SINECTICA
MATRICEA DESCOPERIRILOR
Factorii care se confruntă în matricea descoperirilor se plasează pe verticală și pe orizontală pentru a se realiza toate combinațiile posibile de câte două elemente.
METODA DELBECQ
Metoda Delbecq
Reguli Metoda Delbecq
O NOUĂ METODĂ DE CREATIVITATE
Creativitatea reprezintă principalul ”motor” al activității de proiectare. Analiza, înțelegerea, modul de abordare, relaționarea cu noi domenii, surse științifice sau descoperiri de ultimă generație, sunt elemente care pot contribui la crearea unor noi concepte. Noile concepte trebuie să aibă calitatea de a fi superioare produselor vechi, tradiționale, depășite moral și incomode sub diverse aspecte. Noutatea unui concept trebuie să prezinte plusuri la capitolele: design, funcții, materiale, tehnologii, dar și la capitolele protecția consumatorului și a mediului. Din punct de vedere al subiectului ”protecția consumatorului”, pe lângă pachetul de legi, acte și normative specifice domeniului, proiectantul trebuie să aibă în vedere și latura subiectivă, comportamentală a utilizatorului. Astfel proiectantul vizează nu numai asigurarea confortului fizic și psihic al utilizatorului cât și aducerea în prim plan a persoanelor cu dizabilități, proiectând concepte valabile pentru toate categoriile de utilizatori. Globalizarea determină abordări de tipul conceptului ”Designul pentru toți”. Produsul nu este creat doar pentru persoane cu sau fără dizabilități, nu se mai dorește trasarea unor astfel de bariere, ci crearea de concepte care să răspundă nevoilor tuturor utilizatorilor, aceștia socializând fără a fi etichetați, orientați spre anumite zone marcate sau prestabilite pentru a fi folosite într-un anumit fel. Zona realizării conceptelor universal valabile inclusiv pentru persoanele cu handicap/dizabilități, înseamnă înțelegerea problematicilor specifice acestor potențiali utilizatori și a modului în care proiectantul reușește prin finisaje și/sau forme să genereze concepte care să fie folosite și de aparținătorii unei categorii defavorizate. Proiectantul va avea în vedere concepte care pot fi acționate chiar și în cazul unui utilizator care prezintă anumite deficiențe precum lipsa activității unui simț, prin aplicații bazate pe dezvoltarea altui simț, astfel încât să acționeze corect comenzile și funcțiile conceptului propus de proiectant.
Plecând de la dorința de a realiza o legătură între simțul tactil, forma macrogeometrică, forma microgeometrică, temperatură, greutate, rugozitate, se propune o metodă de creativitate, care dorește complectarea bazei metodelor de creativitate. Metoda presupune organizarea participanților (proiectanți/designeri) în echipe de câte 2-3-5 membri.
Unul dintre coechipieri va fi legat la ochi și va ”citi” tactil piesa, reperul, produsul, eșantionul, rebutul, resturile tehnologice de material rezultate din procesul tehnologic. Membrii echipei pot pune întrebări legate de elementul analizat, membrului echipei care legat la ochi ”povestește” de modul în care percepe obiectul analizat. Răspunsul la întrebările referitoare la reperul analizat: cum este piesa?, din ce este piesa, la ce folosește, cum se simte ca temperatură rece/cald, care este suprafața analizată aspră/moale, forma geometrică și dimensiunea acesteia dacă este mare/mică, greutatea ușoară/grea, contur regulat/neregulat, cu muchii vii sau raze de racordare etc., puse persoanei care analizează tactil elementul, sunt notate și centralizate de un alt membru din echipă. Vor fi notate și răspunsurile date de către cei doi coechipieri care văd produsul, dar nu-l pot atinge. În cazul în care există mai multe echipe sunt centralizate datele (întrebările și răspunsurile). Este important ca persoana care este legată la ochi și face analiza tactilă, la final să expună puncte de vedere critice. Fiecare membru al echipei va face propuneri legate de elementul analizat: unde poate fi folosit, ce poate defini, cum poate deveni, cum poate fi transformat, etc. Se vor centraliza răspunsurile, se vor efectua schițe de idei, se va alege soluția optimă și se va realiza o propunere de proiect. Dacă există mai multe echipe, se va alege proiectul care, evaluat pe baza principiilor analizei valorii, este cel mai bine cotat.
Întrebări puse în vederea analizei unui reper:
Ce tip de reper este?
La ce folosește reperul?
Cui folosește reperul?
În ce condiții se folosește reperul?
Cât timp se folosește reperul?
Cum se poate folosi reperul?
Forma reperului?
Finisajul reperului?
Temperatura reperului?
Greutatea reperului?
Caracteristici ale reperului.
De cînd există pe piață astfel de repere, istoricul?
Cum se fabrică reperul?
Ce descoperiri și preocupări există adaptabile reperului?
Ce evoluție se prevede în viața reperului?
Cât costă reperul?
Durata de viață a reperului?
Variante de materiale, forme, culori, pentru respectivul reper adaptate cerinței pieței.
Pe baza analizei și sintezei caracteristicilor reperelor analizate, se creează o bancă de date care poate reprezenta punctual de plecare în crearea unui produs care să ”poarte” antecedentele ”descoperite prin analiza tactilă” și să se creeze un produs care să poată deservi și categoriile de utilizatori defavorizate.
Analiza reperului (întrebări)
Experimentarea metodei
Pentru aplicarea acestei metode de creativitate propuse, s-au creat mai multe echipe formate din studenții de la design.
Au fost alese mai multe obiecte de forme, finisaje, culori, greutăți, materiale, marimi diferite.
Fiecare echipă și-a desemnat un coechipier care a fost legat la ochi.
Membrul echipei legat la ochi va trebui să ”identifice” tactil anumite caracteristici, atribute ale obiectului/obiectelor analizat/analizate, va expune puncte de vedere despre ce poate fi sau ce poate deveni obiectul.
Afirmațiile făcute sunt notate de unul din membrii echipei.
Ceilalți membri ai echipei pot pune întrebări, pot face discuții legate de respectivul obiect analizat, dar nu-l pot atinge.
Se face o centralizare a tuturor opiniilor legate de respectivul/respectivele obiecte analizate.
Datele se vor centraliza într-un tabel.
Se fac propuneri legate de particularitățile tactile înregistrate ale obiectelor analizate.
Se emit idei despre modul în care pot fi folosite respectiv aplicate acele caracteristici, pentru a putea îmbunătăți un produs în favoarea persoanelor cu anumite dizabilități.
Se schițează ideile creative.
Se fac propuneri de obiecte.
Se face un studiu de AV.
Se decide care concept este aplicabil.
Sunt prezentate rezultatele a 9 echipe care au lucrat în paralel pe același grup de obiecte. Fiecare echipă are sintetizat raportul cu observațiile asupra obiectelor analizate, într-un tabel. Fiecare echipă prezintă schițele de idei si propunerea de concept.
Echipa formată din studenții: Bogdana Metelescu, Scutari Victor, Mihai Gadei, propun o cadă de baie dedicată și persoanelor cu dizabilități locomotorii. Cada este versatilă, cu mobilitate pe 2 axe, cu suprafețe de aderență necesare unei bune și corecte utilizări, cu posibilitatea evacuării apei în condiții optime de către orice utilizator. Echipa a folosit resursele proprietăilor obiectelor analizate: lucios, aspru, mat, forme curbe, metal, plastic astfel încât să poată gera un obiect util deopotrivă persoanelor de vârsta a treia, cât și celor cu dizabilități, sau alte probleme legate de ”igienă și confort”.
Echipa condusă de Zugravu Andrei, propune pe baza aceluiași demers, o umbrelă care are încorporată și o saltea de plajă. Echipa a ținut cont de gabarit, finisaj, natura materialelor, greutate și dimensiuni, multifuncționalitatea obiectului, acordând importanță laturii tactile.
Echipa formată din Cucu Ioana, Smîntînică Beatrice, Micu Ana Maria, propun o cabină de duș care poate fi utilizată și de persoanele cu dizabilități locomotorii. Dușul prezintă idei novative, putând fi ușor reglabil, având încorporate și dozatorul cu șampon.
Deplasarea în cabina de duș este atent gestionată de către echipă, care reușește să aplice detaliile sintetizate prin analiza obiectelor, forma, finisajul, culoarea, materialul, astfel încât produsul să fie fiavil și viabil.
Particularitățile acestei propuneri constau în:
Cap de duș, plasat pe peretele lateral,
Sistem retractabil în perete,
Sistem alimentare tip dozator cu săpun încorporat, activat prin elemente (pernițe) laterale.
Scaunul pentru duș poate fi un produs realizat din materiale rezistente la apă. Cabina de duș propusă poate fi folosită pentru igiena personală a utilizatorilor cu probleme de mobilitate, echilibru, care nu pot sta în picioare în cabina de duș sau în cadă, pentru siguranța din timpul dușului. Este un produs care poate fi regăsit în dotările hotelurilor sau a locuințelor personale, a căminelor sau spitalelor, contribuind la un plus de confort fizic și psihic pentru toate persoanele. Scaunul putând fi un accesoriu al acestei cabine de duș, împreună cu duza de duș, cabina duș și dozatorul reperezintă un cumul de soluții pentru PRODUSE ”DESIGN PENTRU TOȚI”.
Stoica Ștefana propune o tastatură care poate fi folosită deopotrivă și de nevăzători. Studenta a efectuat singură testul motiv pentru care atributele identificate sunt mai puține, fiind evidențiat simțul tactil.
Badiu Mihăiță, Grigore Iulian, Popa Geanina, Radu Nicoleta, propun o închizătoare de ușă, accesibilă și accesabilă persoanelor cu probleme de articulații sau control asupra mâinii. Bine analizată și argumentată, ideea propusă poate fi aplicată. Este analizată inclusiv modul de introdusecere a cheii în închizătoare, acționarea acesteia din interior și exterior. Manevrarea ușoară dă reale șanse acestui concept.
Alexandra Bran, împreună cu coechipierii ei au reușit să facă o analiză minuțioasă pe nevăzute a pieselor.
Bazată pe o bună sinteză, echipa a propus un element de mobilier versatil, care poate intra în dotarea camerelor de hotel, a băilor și bucătăriilor, fiind destinată persoanelor de statură mică. Scară portabilă pentru persoanele de statură mică, poate fi un punct de plecare, împreună cu alte idei de produse și pentru industriile creative.
Plecând de la boala Parkinson, o boală degenerativă, sau alte afecțiuni la care deficiențele motorii influențează controlul asupra unei umbrele, una din echipele de studenți au făcut propunerea pentru un mâner de umbrelă care, bazat pe menținerea în poziție a centrului de greutate, reprezintă o bună soluție la manevrarea acesteia. Indiferent de modul și poziția mânerului, umbrela își păstrează verticalitatea. Materialele diferite folosite, texturile propuse, forma ergonomică, asigură succesul acestui proiect propus. Orientarea biaxială, datorate cuplei cinematice intruduse în mâner, face posibilă folosirea mânerului și în poziție verticală și sub un anumit unghi.
TEST DE STIMULAREA CREATIVITĂȚII
Analiză de reper, produs, deșeu, material, etc.
Se creează un grup de analiză format din designeri sau viitori designeri.
Etape:
I.
Identificarea, pe nevăzute, a obiectului, reperului, deșeului, rebutului, restului rezultat din prelucrarea tehnologică:
forma macrogeometrică (formă dură sau moale, cu muchii vii sau raze de rotunjire),
forma și detaliile microgeometrice (asperități și rugozități, rizuri, adâncituri, efecte speciale, etc.),
dimensiuni (gabarit),
natura materialului (sticlă, masă plastică, material plastic, lemn, piele naturală sau ecologică, tesatură textilă, etc.)
evaluarea tactilă și aprecierea temperaturii materialului (transferul termic între material și mâna-corpul uman),
rolul obiectului: ce este, la ce folosește, ce ar putea deveni, la ce ar putea folosi, cui ar putea folosi, ce intervenții ar putea suporta, la ce ar folosi aceste intervenții;
Schița reperului identificat ”tactil”;
Se desenează un reper-produs-obiect imaginar cu o anumită funcție principală și/sau funcții secundare;
Se va imagina cui folosește, la ce folosește ce poate deveni în viitor reperul/obiectul/produsul,
II.
Se identifică obiectul prin contact vizual;
Se reface schița executata la punctul I.2.;
Se revine asupra ideii inițiale de reper/obiect/produs imaginat la pct.I.3.
III.
Se creează o bază de date comună, cu ideile și opiniile grupului de lucru;
Se analizează separat fiecare propunere a membrilor grupului de lucru (se notează fiecare propunere a membrilor grupului constituit);
Se analizează în grup toate propunerile de idei;
Se rețin de comun acord ideile cu șanse reale din punct de vedere funcțional, estetic, tehnologic, economic;
Sinteza soluțiilor;
Se emite soluția optimă.
IV.
Concluzii.
Avantaje: se folosește latura emoțională și imaginară a designerului încă din faza de demarare a proiectului. Designerul poate să-și imagineze un reper/obiect/produs fără a fi îngrădit de reguli- realitate impusă. Se creează o bază mare și variată de idei, membrii grupului necomunicând între ei în faza I, fiecare membru al grupului fiind liber să-și imagineze, conform propriilor sale trăiri și imaginații. Membrii grupului nu se simt expuși, emoțional, unor eventuale critici, prin faptul că nu trebuie să discute în faza inițială de identificare, motiv pentru care imaginația este la cote maxime, neîngrădită.
Acest test-experiment a fost realizat cu ajutorul unor grupuri de studenți de la Design. A fost expus spre studiu un obiect format din intersecția a 2 cilindri. Obiectul realizat prin injecție de masă plastică, de culoare gri este prezentat în figura de mai jos.
Avantajul acestei metode constă în faptul că generează idei fără prejudecăți, fără observații, fără intervenții. Pe baza reperului ”citit” au fost propuse un set de rășniță/suport sare și piper, element decorativ-suport, suport de creioane.
Criteriile de evaluare folosite pentru ierarhizarea ideilor:
Satisfacerea nevoilor pieței
Costul de producție estimat
Complexitatea fabricării
Speranța de viață a produsului
Respectarea princiilor ecodesignului.
Cel mai simplu obiect propus a fi realizat este suportul de creioane, la care intervențiile tehnolocice/economice sunt minime, având avantajul că nu implică decât reinventareaobiectului analizat prin redirecționarea sa spre o altă zonă de utilizare. Astfel este recuperat și redat în circuitul bunurilor de larg consum un reper care nu prezenta interes, putând fi ”aruncat”.
ETAPELE EXPERIMENTULUI
Stabilirea problemei ce urmează a fi analizată/experimentată
Documentarea teoretică pe baza literaturii de specialitate
Stabilirea obiectivului cercetării
Definirea problematicilor ipotetice
Planul experimental (proiect sau design experimental)
Stabilirea și operaționalizarea variabilelor
Formularea ipotezelor
Alegerea metodei. Se alege cea mai potrivită metodă, adaptată problemei, subiectului și variabilelor cercetării experimentale.
Stabilirea instrumentelor, a aparaturii și a mijloacelor tehnice prin intermediul cărora se realizează experimentul.
Selecția subiecților/epruvetelor/martorilor
Procedura de evaluare
Concluziile experimentului
Soluția dezvoltării subiectului pe baza concluziilor experimentului efectuat.
Metoda de selecție: se aleg epruvetele supuse studiului experimental în funcție de anumite criterii: formă, dimensiuni, finisaje, tehnici și tehnologii de lucru, modul de asamblare, reguli de ergonomie, materiale, relația cu mediul de expunere analizat, etc. Grupul experimental și de control constituit din mostrele ce vor fi expuse analizei experimentale, va prezenta comportamente similare, din perspectiva tuturor celorlalte variabile străine ce pot influența variabila dependentă.
Procedura va descrie etapele/pașii experimentului, în cele mai mici detalii. Traseul etapizat va prezenta o structură logică, rațională, precisă a secvențelor acestuia. În protocolul de examinare trebuie descrise toate situațiile, așa cum au fost programate de experimentator. În cadrul procedurii se elaborează planurile de cercetare
Planul experimental (termeni echivalenți: proiect, model, design experimental): reprezintă o procedură specifică folosită pentru a identifica răspunsul la ipoteza cercetării. Validitatea experimentului este pusă în discuție numai dacă a fost determinată prin respectarea procedurilor stabilite anterior. Validitatea experimentului permite extinderea, extrapolarea concluziilor cercetării.
Design-urile experimentale defectuoase sunt determinate de erorile ce pot apărea ca o consecință a unor erori de strategie experimentală, erori în alegerea subiecților, eroare de selecție, erori datorate numărului de date experimentale redus, degradarea epruvetelor, aparaturii necorespunzătoare, alterării subiectelor și/sau epruvetelor supuse studiului experimental, influența unor evenimente externe care nu au fost luate în calcul etc.
Cercetarea experimentală în design are ca principal obiectiv creșterea gradului de satisfacție a clientului pe baza unor alegeri pertinente ale designerului în calitate de proiectant, alegeri motivate și argumentate pe baza rezultatului experimentului efectuat. Cercetarea experimentală în design se bazează pe studii și analize comparative între proba martor și mostrele care răspund din punct de vedere al experimentatorului unor cerințe de bază, variind una din caracteristicile acestor mostre supuse experimentului. Astfel toate mostrele vor avea de exemplu:
aceleași dimensiuni, forme, finisaje, materiale, dar vor fi prelucrate prin metode tehnice/tehnologice diferite;
cu aceeași tehnologie de fabricație se va prelucra aceeași formă, cu aceleași finisaje, dar din materiale diferite;
aceeași forma, aceleași finisaje, același material, dar se vor realiza în culori diferite;
aceeași formă, aceleași finisaje, același material, aceeași culoare dar aplicată prin tehnici diferite;
experimente privind implicațiile ergonomice, folosind amprentări de diferite tipodimensiuni umane, relația dintre utilizator-formă (macro și microgeometrică)-obiect;
experimente privind analizele comportamentale în diferite medii de utilizare a unei forme, a unui material, a unor finisaje, a unui produs (mediu salin, acvatic, temperaturi extreme, expunere la șocuri, grad de uzură);
experimente care să evidențieze relația dintre funcțional-estetic-tehnologic-economic;
experimente care să evidențieze aplicațiile regulilor de proiectare specifice domeniului ecodesign.
Important este, în realizarea unui experiment, respectarea datelor inițiale ale experimentului privind crearea unui mediu experimental identic pentru toate mostrele supuse experimentului, mai puțin expunerea acestora la o variabilă.
Variabilele experimentale desemnează anumite proprietăți (caracteristici fizice, estetice, ergonomice, constructive) măsurabile/observabile ale unui obiect sau fenomen care pot lua diferite valori.
Variabila independentă este un factor experimental considerat responsabil de variațiile unui comportament care este manipulat de experimentator. Manipularea variabilei independente permite studierea impactului acesteia asupra unor caracteristici ale subiecților. În practica cercetării nivelul variabilei reprezintă valoarea pe care experimentatorul o dă acestei variabile. Cercetătorul selectează anumite valori ale variabilei care vor fi utilizate în cercetare.
Variabilele dependente se referă la măsurări obținute prin înregistrări ale modificărilor epruvetelor. Aceste date pot fi referitoare la: culoare, greutate, formă, finisaj, rezistență galvanică, temperatură, ușurința manevrării, asamblării, demontării, înlocuirii, etc. Variabilele dependente sunt observabile empiric și/sau măsurabile. Ele se referă la viteza de reacție la anumiți stimuli, recunoașterea unor semne vizuale, tactile sau acustice, aprecierea unor funcții etc.
Designerul în experimentările sale se va folosi de expresia "cele mai bune practici" (date, informații, cunoștințe, înțelepciune) în timpul dezvoltării experimentului și/sau produsului. Unele dintre date/informații provin din experiențele acumulate, altele (cele mai bune practici) sunt derivate din fenomene analitice, funcționale, logice sau fizice. Echipa de cercetare are experiența cazurilor anterioare. Cazurile de succes se datorează atelierelor funcționale care sunt corect dotate și prezintă facilități multiple. Se poate folosi metoda de cartografiere cauză – efect cu captarea celor mai importanți parametri de analiză (a produsului) și modul în care parametrii vizați interacționează cu nevoile clienților. Cunoștințele dobândite pe parcursul unui experiment se schimbă de la tacit la explicit permițând experimentatorului validarea raționamentului de design pentru produsele de realizat. Trebuie să existe însă capacitatea de a gestiona proiectarea și proprietățile artefactului adică a produsului. Designul de produs este o procedura bine stabilită, cu cele mai bune practici care sunt identificate pentru diferite studii de design de produs. Modul în care designerul, cu instrumente adecvate, combină informațiile colectate de la cerințele clientului și le traduce într-un design, determină calitatea designului. Unele dintre cele mai bune practici sunt:
Dezvoltarea caietului de sarcini folosind:
Utilizarea unui model,
Descompunerea funcțională.
Cartografierea Conceptului,
Calitatea produselor.
=>
design pentru toți,
nevoile nerostite ale clientului.
Chestionarul, folosit în cecetarea designerului, este o anchetă care se desfășoară pe baza unei liste de întrebari în legatură cu problema urmarită, prin care se urmărește obținerea de informații despre o aceeași problemă de la un număr mai mare de subiecți. Formularea întrebărilor presupune să:
fie în concordanță cu tema cercetării;
fie clar formulate;
nu vizeze direct problema care se urmărește;
respecte o logică a problematicii vizate, anchetate;
asigure acuratețea datelor exprimate.
Metodele de investigare prin rezultatele lor, asigură identificarea unor răspunsuri la întrebările pe care cercetătorul și le pune. Experimentele efectuate permit designerului-proiectantului argumentarea deciziilor din cadrul proiectului. Pe baza experimentelor și a studiilor de caz pot fi elaborate corect variantele unui proiect. Aplicațiile proiectelor stabilite pe baza unor experimente determină o argumentare corectă a proiectului. Indiferent de problemele generate pe parcursul unui proiect, deciziile luate pe baza unor experimente asigură corectitudinea acestora.
Experimentul efectuat de designer permite evaluarea și argumentarea formei macrogeometrice și microgeometrice a produsului ce urmează a fi proiectat sau reproiectat, permite alegerea compoziției materialului (lemn, plastic, metal, sticlă) în concordanță cu tehnologiile de prelucrare, funcțiile, finisajele și formele produselor, tipul de semifabricat (granule, coli, tablă, profil), acoperirile de protecție și estetice indicate, ciclul de viață al produsului (inclusiv ce devine produsul sau părți ale acestuia după scoaterea sa din uz).
EXPERIMENTE – ÎNCERCĂRI
Sunt prezentate diferite experimente pe baza cărora se pot argumenta deciziile în cadrul unor proiecte de design.
Ambalaje de sticlă – Pietre decorative
Ciclul ambalajelor de sticlă incită la realizarea unui experiment pentru recuperarea spărturilor de sticlă. Ambalajele de sticlă sunt refolosibile, dar din motive de manipulare se pot produce spargerea acestora. Resturile de sticlă sunt recuperabile, reciclabile, experimentul propus de masterandul Marcoci Ștefan, aduce în prim plan o nouă oportunitate privind folosirea ”cioburilor” ca pietre decorative.
Diversitatea mare a gamei de culori și forme ale sticlelor sunt o provocare compozițională cu aplicații decorative. Redirecționarea acestor ”cioburi de sticlă” implică anumiță pași:
Se selectează și prelucrează suplimentar cioburile de sticlă (la dimensiunile dorite), după care se introduc într-un dispozitiv special, aseamănător cu o centrifugă, unde se vor centrifuga ciuburile de sticlă, împreună cu substanțe abrazive, pentru finisarea și rotunjirea colturilor cioburilor.
[RockTumbler.com]
Procesul de centrifugare durează o periodă de timp (aproximativ 4 zile), pentru a se putea obține piese din sticlă cu muchiile rotunjite și cu suprafață opacă.
Această etapă constă în polișarea suprafețelor bucăților de sticlă. Procesul de șlefuire presupune reintroducerea în centrifugă, dar cu substanțe de adaus diferite.
Procesul de șlefuire contribuie la obținerea unor elemente de sticlă cu suprafețe netede, cu efect lucios/strălucire decorative.
Pietrele decorative sunt recomnadate de designeri în diferite aplicații decorative: introducere în vase transparente amplasate în diferite locuri din interiorul unei încăperi pentru a îmbunătăți ambientul. Aceste ”pietre” pot fi folosite în amenajarea grădinilor.
Experiment privind identificarea unei probleme și soluționarea acesteia pe baza cercetărilor teoretice din domenii complementare
Problema identificată: Decontaminarea aerului prin plante:
Clădirile prezintă în general “Sindromul clădirii bolnave” (SCB) care se manifestă printr-o serie de simptome de disconfort acut: dureri de cap, iritații ale ochilor, nasului, sau gâtului; tuse uscată, piele uscată sau râioasă, amețeală și stare de greață; dificultăți privind capacitatea de concentrare, oboseală și alergie, sensibilitate la mirosuri.
Soluția la problema identifcată, a fost elaborată pe baza unui studiu a unei echipe de cercetători chinezi, din domeniul geologiei: “O echipă de cercetători din cadrul Facultății de geologie din Hefei, China, au demonstrat capacitatea plantei Chlorophytum comosum de a purifica aerul din spațiile închise. S-a analizat, timp de 24 de ore, capacitatea plantei de a diminua concentrația de formol dintr-o încăpere de 15m2. În urma experimentului a fost observată o scădere a concentraței de formol din încapere cu 21.95%. În decurs de 24 de ore nivelul de formol a scazut de la 0.41mg/m3 la 0.32mg/m3”. [Study on the Purificațon Effect of Chlorophytum Comosum on Indoor Formaldehyde].
O soluție eficientă, economică, estetică și ecologică pentru purificarea aerului din încăperi este utlizarea plantelor în interioriul clădirilor, propusă de designer Bucă Alexandru. Designerul propune un experiment, pe baza căruia dezvoltă o propunere de proiect, exploatând proprietățile plantei Chlorophytum comosum, o plantă versatilă, ușor de întreținut și cu rezultate optime în capacitatea de a purifica aerul. Chlorophytum comosum este o planta ”curgătoare”, ce se înmulțește prin micile rozete ce apar de-a lungul stolonilor. Pigmentarea frunzelor depinde de subspecie, o alternanță între alb și verde. Analiza microscopică a frunzelor permite observarea unui “ritm” al celulelor, o alternață între celule fusiforme dechise la culoare și celule conturate de verde închis.
Chlorophytum comosum Chlorophytum comosum vittatum
Structura planei vazute la microscop
Designerul propune o ”Identitate a produsului” care se va baza pe un design minimalist, pentru a sublinia caracterul ecologic al rodusului. Propunerea de design se bazează pe aspectul plantelor și modul acestora de răspândire dar și pe structura Chlorophytum comosum. Propunerea grafică a unei sigle bazată pe structura celulară a plantei Chlorophytum comosum, poate fi apreciată mai jos.
Propunere identitate produs, autor designer Alexandru Buca
Domeniul vizat: Datorită proprietăților acestor plante de a absorbi substanțele nocive din aer (fumul de țigară), este indicată folosirea acestora în medii închise precum baruri, restaurante, clădiri de birouri sau în locuințe izolate termic, ermetizate.
Materialul folosit: Chlorophytum comosum, cunoscută și sub numele de “Voalul Miresei” sau “Planta Paianjen”, originară din Africa de Sud este una dintre cele mai folosite plante de ambient. Frunzele au aspect liniar, cu lungimea între 20 și 40 de centimetri, iar grosimea de 2.5 centimetri. Când înflorește produce flori albe mici, se înmulțește prin micile rozete ce apar de-a lungul stolonilor. Această plantă este ușor de întreținut. Fie că este vorba de un mediu luminos, întunecat, umed sau uscat, planta va trăi și va purifica mediul în care se află.
Rezolvare-propunere: Se propune un sistem modular de suporturi irigate prin interior și acoperit cu plexiglas prevăzut cu fante. Aceste suporturi pot fi folosite ca obiecte decorative în încăperi.
Proiect Ecodesign, autor Alexandru Bucă
Experiment privind comportamentul metalului la prelucrarea prin deformare plastică la rece
Analizarea procedeului de prelucrare prin deformare plastică la rece
Studentul Țântilă Mihai a realizat un experiment (figura de mai sus) care să exprime comportamentul metalului la deformarea platică la rece. Acesta a ales să deformeze un semifabricat de tip tablă subțire. Matrița pentru deformare a fost realizată din lemn, inclusiv coloanele de ghidare. În urma experimentului studentul a putut să înțeleagă comportamentul materialului metalic la deformarea plastică la rece, care sunt problemele legate de razele de îndoire la deformare, proprietatea materialului metalic de a fi elastic, imprimarea pe materialul metalic a imperfecțiunilor matriței de prelucrat, defectele prin încrețirea materialului metalic care pot apărea datorită formei impuse necorespunzătoare. Elasticitatea materialului influențează unghiul de îndoire prescris al semifabricatului, în sensul că pentru a obține un anumit unghi de îndoire, matrița trebuie să prezinte un unghi de îndoire mai mare decât cel prescris, astfel încât după îndepărtarea forței care a determinat deformarea semifabricatului (acesta prin proprietatea elastică a materialului și capacitatea sa de a tinde să revină la forma inițială), revenirea elastică, să se poată obține unghiul prescris de proiectant.
Figurile de mai jos exemplică niște experimentări ale studenților privind înțelegerea comportamentului metalului la deformarea platică la rece.
Studenta Chiriac Georgiana Viviana propune un alt experiment privind analiza comportării materialului metalic la deformarea plastică la rece. Matrița a fost realizat din polistiren, iar materialul metalic ales, folie de aluminiu (alimentară), pentru a avea mai multă rexzistență la deformarea a fost ”mototolită” (a rezultat o folie multistratificată neuniformă).
Matrița realizată din polistiren a fost placată cu tifon și aracet. Materialele folosite pentru a fi deformate au fost:
Experiment privind deformarea plastică la rece a foliei de aluminiu și hărtie
1. Folie de aluminiu. Folia de aluminiu va fi mototolită, iar efectul rezultat în urma procesului de prelucrare este prezentat în figura de mai jos.
2. Prosop de buncătărie din hârtie. Prosopul de bucatarie a fost umezit (udat) înainte de a fi supus presării la rece și a putea copia profilul matriței. După deformarea prin presare în matriță a hârtiei, aceasta se lasă să se usuce în formă, pentru a dobândi rigiditate și a memora deformarea la acer a fost supusă.
Concluzii:
– folia de aluminiu, poate fi deformată ușor, nu rezistă la
oboseli repetate, este fragila, nu revine la forma inițială;
– prosopul de bucatarie din hârtie supus prelucrării, se poate deforma dar revine la forma inițială, prin umezire și uscarea în matriță/calapot este mai rezistentă față de folia de aluminiu.
Pot fi prelucrate prin ”matrițare” la rece diferite materiale, dacă se respectă și înțeleg proprietățile acestora și a procesului de deformare. Designerii își pot crea, prin deformarea plastică la rece, diferite structuri din diferite materiale, experimentând diferite forme.
Eco-experiment în domeniul graphic designului
Este propus (de autoare) un studiu experimental care constă în analiza unui text (textul rămâne neschimbat pe perioada studiului), scris cu aceeași mărime de font, respectiv un font de 12 (fig.1). Variabilele vor fi:
tipul fontului: Times New Roman, Cambria, Calibri, Arial, Arial Narrow, Verdana, Tahoma;
orientarea paginei: Portrait, Landscape;
marginile (margins): normal, narrow;
numărul de coloane: 1, 2, 3, 2 (left), 2 (right).
Fig.1 Propunerea textului ce va fi analizat (neschimbat pe perioada studiului), scris cu un font de 12
Testul constă în numărarea cuvintelor textului propus, în funcție de variabilele expuse mai sus, punctele 1-4.
Numărul de cuvinte ale textului analizat au variat în funcție de variabilele alese, prezentate în subpunctele 1,2,3,4. Statistica privind numărul de cuvinte cuprinse în textul analizat, care prezintă același conținut dar în variante diferite privind ”page layout”, este centralizată în tabelul de mai jos. Graficele care prezintă situația numărului de cuvinte ale textului ales în funcție de variabile, demonstrează relația dintre respectivele variabile.
Un astfel de experiment, studiu, permite evaluarea corectă din punct de vedere al alegerii ”matriței” unui text. Testul are implicații ecologice, în sensul că permite alegerea page layout-ului optim, pentru a putea obține o ”economie” a spațiului (respectiv numărului paginilor) de printare.
Tabel 1 Statistică ecotext, Mărime pagină A4, Format text/pagină (page layout)
Fig.2 Variația numărului de cuvinte în funcție de font și orientarea paginii
Tabelul 1 sintetizează rezultatul cuvintelor cuprinse într-o pagină A4, variind elementele descrise în punctele1÷4. Din analiza graficelor construite pe baza datelor din tabelul 1, rezultă:
Fig.3 Variația numărului de cuvinte în funcție de stilul fontului
Fig.4 Variația numărului de cuvinte în funcție de numărul de coloane și orientarea paginii
Dependența numărului de cuvinte în funcție de font și orientarea paginii, astfel numărul maxim de cuvinte se obține în cazul folosirii fontului Arial Narrow, respectiv 664 cuvinte ale aceluiași text, orientarea paginii (portrait sau landscape) neinfluențând numărul de cuvinte ale textului în format A4. Cele mai puține cuvinte se obțin în cazul folosirii fontului Verdana, din cele analizate (au fost supuse analizei cele mai folosite fonturi) orientarea paginii avantajând de această dată numărul de cuvinte, în număr de 467 în cazul orientării paginii portrait și 451 cuvinte când pagina este landscape (fig.2).
Numărul de cuvinte depinde de stilul fontului, astfel în cazul fontului regular numărul de cuvinte este maxim, respectiv 780 cuvinte, urmând în ordine descrescătoare fontul italic cu 766 de cuvinte, bold și italic cu 750 cuvinte, și bold cu 746 de cuvinte (fig3).
Graficul prezentat în fig.4 demonstrează dependența numărului de cuvinte cu fontul de mărime 12, formatul paginii fiind A4, în funcție de numărul de coloane ale textului și modul de orientare al paginii. Astfel în cazul orientării paginii format landscape numărul de cuvinte este mai mare, excepție făcând situația când textul este scris într-o singură coloană (608 cuvinte atât în format portrait cât și în format orientare pagină landscape). Cu cât numărul de coloane este mai mare (număr coloane 3) cu atât numărul de cuvinte cuprinse în aceeași pagină este mai mic (535 cuvinte în cazul textului scris format landscape și 488 cuvinte când orientarea paginii este format portrait). Din analiza acestui grafic rezultă că în situația în care cele 2 coloane sunt de tip stânga, indiferent orientarea paginii (portrait sau landscape) numărul de cuvinte este mai mare (560 cuvinte orientare portrait și 582 cuvinte orientare lanscape) în raport cu situația în care coloanele sunt tip dreapta (555 cuvinte orientare portrait și 563 cuvinte orientare lanscape).
Analiza datelor din tabelului 1 permite stabilirea variaței numărului de cuvinte în cazul formatului normal sau narraw. Rezultă, așa cum este și firesc cu cât oglinda paginii este mai mare (cazul narrow) cu atât și numărul de cuvinte este mai mare.
Pe baza celor afirmate mai sus rezultă că pentru o mai bună gestionare a materialelor printate este bine ca alegerea: formatului, fontului, orientarea paginii, marginilor, deci a page layout să fie făcută de către designer printr-o corectă argumentare nu numai din punct de vedere estetic și lizibil, cât și din punct de vedere al ecodesignului. Alegerile trebuie să fie făcute de către designer astfel ăncât tot ce proiectează să conducă la soluții economice și prietenoase cu mediul.
Experiment debitare, frezare, finisare lemn
Stabilirea interacțiunii dintre esența lemnoasă și culoarea reperului/mostrei de lemn, unghiul dintre direcția sculei așchietoare și direcția fibrei lemnoase, suprafața curbă sau rectilinie a reperului.
Experimentul ce urmează a fi prezentat a avut ca scop identificarea proprietăților estetice ale materialului lemnos. Prelucrarea eșantioanelor, din diferite esențe de lemn, a fost efectuată prin prelucrarea prin așchiere, respectiv prin frezare, a suprafețelor drepte (liniare) sau curbe ale epruvetelor din lemn. Acestea au fost prelucrate prin așchiere de finisare, acționând sub diferite unghiuri față de direcțiile fibrei lemnoase. S-a evidențiat astfel jocul estetic vizual pe care-l realizează fibra lemnoasă prelucrată (sub diferite unghiuri, pe diferite suprafețe, din diferite esențe lemnoase). Epruvetele prelucrate constituie puncte de interes pentru obținerea unor efecte estetice diferite în funcție de modul în care se prelucrează lemnul, esența de lemn folosită, orientarea fibrei lemnoase și modul în care pot fi exploatate defectele masei lemnoase, cum ar fi nodurile existente în structura reperului.
Epruvete de lemn prelucrate prin așchiere, evidențiind structura frumoasă și variată a lemnului în funcție de unghiul de atac al sculei și direcția fibrei lemnoase
Experimentul realizat de studenta Pintilei Daniela, a abordat colorarea lemnului folosind diferite substanțe, naturale, aplicate prin diferite metode.
1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12
Epruvetele din lemn, prezentate în figura de mai sus (12 epruvete), au suportat următorul tratament:
Colorarea epruvetei prin aplicarea coajei de portocale folosind metodă mecanică (frecare), timp de 40 min;
Colorarea epruvetei cu ceapă roșie, prin metodă mecanică (frecare), timp de 40 min;
Colorarea epruvetei cu boia de ardei, prin metodă mecanică (frecare), timp de 15 min;
Colorarea epruvetei cu vin roș (natural), prin imersie, timp de 2 ore, temperatura mediului ambiant;
Colorarea epruvetei cu ulei de măsline, prin imersie, timp de 2 ore, temperatura mediului ambiant;
Colorarea epruvetei cu sfeclă roșie, prin metodă mecanică (frecare), timp de 15 min;
Colorarea epruvetei cu urzică, prin imersie, timp de 2 ore, temperatura 1000C;
Colorarea epruvetei cu scorțișoară, prin metodă mecanică (frecare), timp de 15 min;
Colorarea epruvetei cu morcov, prin metodă mecanică (frecare), timp de 15 min;
Colorarea epruvetei cu suc de roșii, prin imersie, timp de 2 ore, temperatura mediului ambiant;
Colorarea epruvetei cu iod, prin imersie, timp de 2 ore, temperatura mediului ambiant.
Experimentul realizat de studenta Atomulesei Ioana-Ramona, a constat în colorarea lemnului folosind diferite substanțe, naturale, aplicate prin diferite metode, pe diferite esențe de lemn.
Mostrarul din epruvete de lemn Esență de fag (I), tratate pentru colorare, sunt prezentate în figura de mai jos:
Natural;
Coajă de portocală (10min.);
Kiwi (5min.);
Coajă de banana (5min.);
Măr verde (5min.);
Cafea rece (15min.);
Soluție 70% apă+30% tinctură de propolis (10min.);
Tinctură de iod (5min.);
Zeamă de compot de prune (25min.);
Ceai multifruct fierbinte (5-10min.);
Vin roșu (10min.);
Coajă de ceapă roșie (5-10min).
Mostrarul din figura de mai sus prezintă sintetic următorul experiment:
Esență de fag (II):
Natural;
Ceai de gălbenele fierbinte (2ore);
Soluție condiment paprika (12ore);
Cafea 3 în 1 (15min.);
Soluție 70% apă+30% tinctură de propolis (10min.);
Tinctură de iod (5min.);
Zeamă de compot de prune (25min.);
Ceai multifruct rece (15min.);
Vin roșu (10min.);
Coajă de ceapă roșie (5-10min.).
Esență de brad:
Natural;
Cartof (10min.);
Cafea rece (15min.);
Soluție condiment paprika (12ore);
Zeamă de compot de prune (12ore);
Tinctură de iod (5min.);
Vin roșu (10min.);
Coajă de ceapă roșie (5-10min.).
Experimentul realizat de studentul Prodan Dragoș, prezentat în figura de mai jos, a constat în colorarea lemnului folosind diferite substanțe naturale, aplicate prin diferite metode, pe diferite esențe de lemn.
Experimentul următor prezintă un studiu, pe bază de chestionar, efectuat de către designer pentru alegerea variantei estetice. Designerul pe baza analizei elementelor estetice tradiționale românești, alege elementele de referință folosite în decorațiunile realizate prin sculptură manuală pe lemn. Pentru a decide asupra elementelor estetice, în proiectul ce trebuie finalizat, designerul supune atenției unor potențiali beneficiari variantele pe care le propune.
Experiment decorare cu modele tradiționale prin sculptură
Modelele florale tradiționale realizate prin sculptură în lemn și selecționate de către designer, propuse de acesta pentru a efectua un studiu experimental asupra cererii de pe piața vizată. Aceste modele au fost atent selecționate dintr-o bancă de date de modele tradiționale, creată de designer printr-o analiză documentară efectuată în zona geografică a Moldovei. Modelele selecționate de pe: elementele de mobilier tradițional specific unei zone vizate, îmbrăcămintea tradițională (portul popular), țoalele și șervetele din zona Moldovei, vase și elemente decorative tradiționale care înnobilau estetic porțile, casele și uneltele, au fost supuse evaluării printr-un chestioar aplicat unor potențiali clienți. Cei intervievați au optat pentru o anumită variantă.
Compozițiile estetice de modele ornamentale, propuse pe baza studiului de piață efectuat, pentru elemente de mobilier, lasă ulterior libertatea clientului de a-și decora elementul de mobilier. Pe baza unui test – chestionar de piață s-au ales anumite elemente estetice tradiționale, designerul a creat compozițiile, iar clientul are posibilitatea de a decide asupra variantei dorite.
În concluzie designerul analizează, sintetizează, creează, propune variante, iar un studiu efectuat pe baza chestionarului, aplicat pe un grup țintă, permite decizia finală de aplicare a modelului ales de grupul intervievat. Astfel designerul iși va argumenta decizia finală pe baza deciziei grupului țintă, care a optat pentru o anumită variantă, câștigând varianta cu cele mai multe voturi.
Cercetări experimentale privind aplicații ale pielii în designul de produs
Având ca scop identificarea unor zone de aplicare a deșeurilor din piele, rezultate în urma procesului de producție, se prezintă experimente efectuate cu acest material, prin folosirea unor diferite tehnici de lucru, cu diferite efecte estetice, în asociere cu lemnul. Identificarea domeniilor de utilizare și creare a unor produse realizate din deșeuri, din piele și/sau lemn, se bazează pe proprietățile acestor materiale. Pielea, subiectul acestor experimente, prezintă avantajul că poate fi folosită pe ambele fețe. Diferențele tactile ale celor două fețe ale acestui material, prezintă avantaje atât din punct de vedere estetic cât și funcțional, ceea ce-l recomandă în aplicații pentru produse care să răspundă cerințelor ”design pentru toți”. Având caracteristici tactile diferențiate, în asociere cu materiale, în cazul acestor experimente lemnul, se pot genera produse care pot fi ușor ”citite tactil” de persoane cu anumite dizabilități. Astfel experimentele prezentate permit stabilirea unor scheme estetice aplicabile unor produse care să fie prietenoase atât cu mediul (se bazează pe refolosirea unor deșeuri de lemn și piele) cât și cu utilizatorii (pot fi folosite ca plicații, accesorii sau concepte destinate persoanelor cu anumite dizabilități). Alegerile designerului se pot baza pe rezultatul experimentului efectuat. Experimentele permit dezvoltarea unor produse creative, innovative și ecologice de către designer.
Designul universal sau designul pentru toți cu aplicații tot mai largi în proiectare, se referă la idei de produse, clădiri și medii, care trebuie să fie accesibile cât mai multor categorii de persoane: persoanelor în vârstă, persoanele cu și fără handicap. Termenul "de design universal" a fost inventat de arhitectul Ronald L. Mace pentru a descrie conceptul de proiectare aplicabil tuturor produselor și mediului construit, pentru a fi estetic și ușor de utilizat, în cea mai mare măsură posibilă, de către toată lumea, indiferent de vârstă, capacitatea sau statutul în viață. Designul universal sau designul pentru toți trebuie să propună concepte cu o largă accesibilitate, tehnologii adaptive și asistență în care estetica să fie un element de bază. Pentru aplicarea Designului universal este necesar înțelegerea fenomenului de proiectare de produse care să corespundă unor medii cât mai variate de utilizatori.
Stabilirea planului de lucru al experimentului
Respectând etapele specifice efectuării unui experiment, a fost creat un plan experimental. Pentru realizarea experimentului au fost alese de către designerul Șoltuz Elena, două materiale ecologice: piele și lemn. Aceste materiale ecologice, provin din zona deșeurilor rezultate din prelucrarea tehnologică. Aceste resturi tehnologice, provin de la producători de mobilă, canapele, îmbrăcăminte și încălțăminte. Conform principiilor ecodesignului și respectând etica profesională, punând accent deopotrivă pe necesitatea proiectării unor concepte estetice, funcționale, economice, dar și prietenoase cu mediul și utilizatorii, au fost aplicate anumite prelucrări care permit obținerea unor efecte estetice. Experimentul oferă șansa înțelegerii și creării unor reguli privind abordarea unui proiect de design, crearea unor oportunități pentru categoriile defavorizate precum și pentru domeniul industriilor creative.
Efectele estetice propuse și obținute, sunt rezultatul combinației macrogeometriei și microgeometriei formei materialelor folosite, a finisajelor (pielea a fost folosită pe ambele sale fețe, conferind pe fiecare față expusă proprietăți estetice și tactile), tipului de prelucrare, culorii materialelor analizate, scării de mărime a obiectului.
Date experimentale
Pentru realizarea experimentului au fost prelevate probe din materiale: lemn și piele. Aceste probe au fost prelucrate prin tăiere la laser sau mecanic prin folosirea unor unelte: preducele de diferite diametre, foarfec și cutter. Tăierea a fost efectuată prin alegerea unor variante de linii: drepte, curbe și combinații ale acestora. Prelevarea epruvetelor din material lemnos a urmărit obținerea unor repere cu diferite raze de curbură și finisaje ale suprafețelor (diferite rugozități și orientării ale fibrei lemnoase). Epruvetele din piele folosite au fost prelevate prin tăierea din eșantioane cu diferite grosimi de material, culori, finisaje. Au fost realizate combinații de materiale (lemn, piele), cu diferite finisaje (grosimi, lucios-mat, imprimare, gravare, culoare) și forme (curbe, rectilinii). Combinațiile obținute permit designerului asocierea experimentului cu diferite obiecte, în diferite mărimi (obiectele pot fi piese de mobilier, accesorii, produse de larg consum, obiecte decorative). Jocul de forme și finisaje permite designerului crearea de obiecte ce pot fi ușor identificate de persoanele cu dizabilități de vedere. În tabelul următor sunt prezentate rezultatele experimentului. De remarcat este faptul că avantajul experimentului permite designerului înțelegerea fenomenelor ce au loc pe parcursul prelucrării, astfel încât acesta poate prevedea defectele ce pot apărea și să prevină sau să le rezolve aplicând factorul estetic. Astfel se poate preciza că la prelucrarea prin laser apare ca defect arderea conturului formei. Acest fenomen atrage și deformația (la cald) prin contractarea conturului aparent al formei generate. Acest defect generează o asamblare inestetică, lipsită de precizie, cu o posibilă rebutare. Gravarea suprafeței pielei generează același defect, respectiv de deformare superficială și inestetică a reperului. Tăierea și prelucrarea prin tehnologii mecanice (cutter, foarfecă, preducele) este mai precisă, conturul este estetic fără bavuri. Deși materialul la decupare se deformează prin încovoiere, acesta poate reveni la forma dorită de designer, planeitatea suprafeței putând fi refăcută. Combinațiile de forme, finisaje, culori sunt diferite, ca și domeniul de aplicații ale acestor aplicații estetice. Au fost efectuate teste prin combinațiile de materiale prin folosirea atât a naturii materialelor cât și a posibilităților de îmbinare: tip mozaic, împletituri, forme conjugate. Comportamentul tactil diferit a suprafețelor (două posibilități în cazul pielei) reperelor generat atât de proprietățile materialelor cât și a modului variat în care pot fi tratate pot conduce la obținerea unor produse ușor accesibile persoanelor defavorizate: materialele sunt calde la atingere, pot prezenta la suprafață microstructuri diferite ”citibile tactil” obținute prin imprimare, gravare, decupare în interior sau exterior, cu suprafețe circulare sau rectilinii sau în combinații, cele două materiale putând suporta tratamente de colorare prin folosirea unor variante ecologice. Flexibilitatea materialului de tip piele prezintă avantajul că poate fi asamblată cu piesa din lemn, putând să urmăreasca coerent forma geometrică a acestuia (se mulează ușor), fixarea putând fi efectuată cu adezivi sau bandă adezivă. Nu sunt excluse nici asamblările cu elemente mecanice clasice.
Planul experimental este prezentat în schema de mai jos.
Modul de aplicare al planului experimental este prezentat în continuare.
Etapele experimentului
ETAPELE EXPERIMENTULUI
ETAPA I: Alegerea materialului
ETAPA II: Alegerea tehnologiei de lucru
II.a
II.b
II. c
Etapa III a: Alegerea combinațiilor de materiale
Etapa III b: Alegerea combinațiilor de finisaje
Etapa III c: Alegerea combinațiilor de forme
Etapa III c: Alegerea combinațiilor de culori
ConcluZII:
Experimentul demonstrează capacitatea versatilității materialelor ce pot fi recuperate în urma prelucrărilor din industria bunurilor de larg consum. Indiferent de natura și formele geometrice ale materialelor analizate (lemn, piele), grosimea acestora, fețele și finisajele folosite, deșeurile pot oferi o gamă variată de posibilități constructive, estetice și funcționale designerului.
În urma experimentului efectuat, rezultă următoarele concluzii:
Deșeurile din industria bunurilor de larg consum, rezultate în urma procesului de fabricație, în acest studiu, lemn și piele, pot constitui un punct de plecare, ca materie primă, în crearea unor produse noi și bază de dezvoltare a industriilor creative.
Capacitarea estetică și posibilitatea recunoașterii tactile specifică materialelor analizate, permite utilizarea acestora în conceptele produselor destinate persoanelor cu dizabilități de vedere. Materialele sunt calde iar texturile variate, permit combinații multiple, aplicabile în designul de produs.
Materialele folosite permit dezvoltarea unor produse cu o gamă variată de forme, texturi și culori ce pot fi obținute atât prin tehnologii industriale cât și manuale, manufacturiere.
Din analiza experimentului efectuat se poate concluziona că pot fi dezvoltate, pe baza principiilor eco designului, concepte prietenoase cu mediul.
Cercetari privind aplicații ale argintului
Cercetările experimentale prezentate au la bază proprietățile septice ale argintului. Experimentele efecutate creează premisele dezvoltarii unor concepte de proiecte, de produse și inscripționări (aplicații de semne grafice), tratamente de ionizare cu ioni de argint, care să asigure calitatea de produs septic într-un mod ecologic (fără conservanți și fără produse chimice toxice), caracterizate de un design modern. Astfel dezvoltarea unor concepte de produse textile, realizarea unor accesorii necesare la fabricarea produselor textile care să asigure și proprietatea de a fi septice, realizarea unor produse ecologice fără tratamente termochimice speciale, sunt aplicații pe care designerul le poate realiza pe baza proprietăților argintului. Experimentele prezentate se bazează pe proprietățile și capacitățile tehnologice ale argintului cu aplicații în domeniul textilelor. Creativitatea designerului privind noi aplicații ale argintului în domeniul produselor industriale din zona textilelor, confecțiilor prin crearea de produse septice, ecologice, care să respecte mediul este un obiectiv. Proprietățile de deformabilitate ale argintului, modificările suprafețelor acestui material pot genera aplicații ale acestui metal prețios, transformând în produs estetic, rebuturile, mostrele, epruvetele supuse la diferite încercări.
Utilizarea argintului sau a aliajelor de argint în industria textilelor și a accesoriilor, presupune cunoașterea comportării acestui metal la prelucrarea prin deformare plastică la rece. Industria textilelor, produce o largă diversitate de materiale textile, într-o gamă mare de grosimi, grade de finețe, compoziție, structură. Indiferent de tipul de material, pe care urmează să se aplice accesoriile, acestea trebuie să prezinte siguranță și durată în exploatare. Accesoriul trebuie să nu prezinte urme de prelucrări, care să afecteze aspectul estetic al reperului, să fie ușor de montat și utilizat, să prezinte siguranță în exploatare, să fie ușor dar rezistent, să fie ergonomic. Industria textilă provoacă designerul la identificarea unor soluții pentru condiții de igienă, siguranță și confort, fără contaminarea mediului. Pentru oprirea procesului de contaminare a mediului, se întreprind noi proceduri și moduri de abordare performante, care sunt sigure și cu toxicitate redusă pentru pielea utilizatorului. Ionii metalici de argint, cu acțiune bactericidă, sunt legați de “suporți anorganici”, astfel încât eliberarea agenților în mediu se face gradual, constant și durabil. Eficacitatea calităților antiseptice ale acestor ioni de argint, au o acțiune rapidă și puternică, nu sunt toxice și nu agresează mediul. Experimentele prezentate din de mai jos, au demonstrat că aceste elemente prezintă capacitatea de a anihila bacteriile. Există două sisteme de acțiune ale bactericidelor:
Din cauza eliminării ionilor de argint în apă sau aer umed, acțiunea catalitică a ionilor se desfășoară distrugând membrana plasmatică a celulelor bacteriilor, prin diferența potențială dintre partea externă și internă a celulelor.
Penetrarea de către ionii de argint a membranei plasmatice a celulei bacteriene, distrugându-i citoplasma. Folosirea ionilor de argint la aceste produse este recomandată pentru a împiedica transmiterea bolilor și infecțiilor prin materiale textile.
Argintul poate fi folosit în industria textilelor respectiv a modei, atât în tehnologiile de tratare ale țesăturilor, datorită proprietăților sale antiseptice, cât și în domeniul accesoriilor, datorită proprietăților sale estetice și tehnologice.
Proprietățile argintului
Argintul fin (Ag999,6 0/00), metal prețios, se utilizează datorită rezistenței sale față de agenții corozivi. Aliajele de argint sunt aliaje neferoase care se obțin pe baza argintul fin. Aliajelor de argint li se adaugă diferite metale, în cantitatea impusă pentru producerea aliajului cu titlul dorit, pentru a obține anumite proprietăți. Aliajele de argint păstreaza calitățile esențiale ale metalului, iar elementele de aliere contribuie la ameliorarea unor caracteristici (de exemplu creșterea durității) și modificarea proprietatilor estetice (culoarea). Aliajele pe bază de argint se pot obține numai prin aliere cu aurul, cuprul, zincul, etc., dar nu formează aliaje cu fierul (pentru că unele metale nu se dizolvă în stare topită unele într-altele respectiv Ag-Fe).
Argintul fin (conform STAS 3321-88) are marca Ag 999,6 cu un conținut de 99,96 %.
b.
a. b.
c. d.
e.
Fazele experimentului privind influența argintului pentru păstrarea alimentelor în ambalaje care conțin elemente din argint: a. Probe alimentare, b. Ambalaje cu elemente din argint și mostre de produse alimentare, c. Aspect macromorfologic al coloniilor dezvoltate, d. Lamele microscopic colorate, e. Aspect micromorfologic al coloniilor din probe – filamente miceniene cu spori (1000x)
Prelucrabilitatea argintului
Cercetările efectuate în domeniul accesoriilor, demonstrează că există anumite tehnologii preferențiale utilizate în prelucrarea acestora. Cercetările experimentale prezentate în figurile de mai jos evidențiază faptul că prelucrarea argintului și a aliajului de argint nu necesită forțe de deformare mari. Forțele necesare prelucrării argintului sunt mai mici decât cele necesare aliajului de argint. Deși ductile și maleabile, aliajul de argint și argintul se ecruisează, necesitând aplicarea unor tratamente termice de recoacere de recristalizare. Sculele folosite la prelucrarea accesoriilor din argint trebuie să fie bine finisate deoarece defectele macro și microgeometrice din suprafețele sculelor, se imprimă pe reperul finit, transformându-l în rebut sau necesitând manoperă suplimentară pentru îndepărtarea respectivelor defecte. În funcție de reper, acesta poate avea un anumit finisaj și o anumită duritate, impuse prin tehnologie, utilaj, sculă, grad de ecruisare, tratament termic. Astfel, piciorul unui nasture trebuie prelucrat prin trefilare, capsele, nasturele, se vor prelucra prin fasonare, iar refularea și laminarea se vor folosi pentru aducerea semifabricatului inițial la cotele necesare, pentru obținerea reperului finit. Designul, acordă o importanță prioritară finisajelor reperului. Jocul de suprafețe lucioase cu cele mate, rizurile, efectele de raze, cașerările, reliefările, formele (de la cele simple la cele complexe), contribuie la creșterea valorii estetice a accesoriului. Cercetările experimentale efectuate asupra argintului, au demonstrat ca designerul poate utiliza, datorita proprietăților estetice ale acestui material, atât semifabricatele care sunt un rezultat bun al prelucrării cât și rebuturile rezultate din procesul de prelucrare al acestui material nobil. Astfel epruvetele și resturile tehnologice rezultate de la încercările mecanice și tehnologice, reprezintă pentru designer provocari în crearea unor repere ecologice (refolosire, recuperare, reproiectare, reiventare). Astfel, la încercările la tracțiune, refulare, trefilare, laminare ale argintului, modificările de structură și microgeometrie a epruvetelor pot fi exploatate estetic și funcțional de designer. Sunt prezentate exemple de resturi tehnologice ce pot fi folosite de designer în crearea de accesorii, sau alte aplicații cu scop decorativ și septic.
Legea de variație a forței de tragere, la trefilarea argintului și a aliajului de argint (AgCu800)
Forța de deformare la reliefarea argintului și a aliajului de argint
Semifabricate si resturi tehnologice din argint și aliaje de argint care pot fi aplicate creativ de designer în produse cu valoare estetică și proprietăți septice
Argintul prin calitățile și proprietățile sale se poate folosi atât în crearea unor accesorii cu scop estetic cât și cu scopul de a răspunde unor cerințe de protejare a clientului oferindu-i ambalaje septice, îmbrăcăminte tratată cu ioni de argint în scop decorativ dublat de unul septic.
Cercetări experimentale privind aplicațiile argintului în designul textil
Date experimentale și propuneri pentru accesorii
Experimentul efectuat prin introducerea în ambalaje de tip mostre, a unor diferite eșantioane de produse agroalimentare cu și fără repere de argint, a evidențiat faptul că testele efectuate în paralel pe probe cu și fără argint, ca argintul are efect pozitiv asupra probelor folosite, în sensul stopării deshidratării și dezvoltării de culturi de microorganisme. Având efect inhibitor asupra deshidratării, creșterii și multiplicării micro-organismelor, aceste rezultate permit dezvoltarea unor concepte de design destinate: păstrării alimentelor, accesoriilor și articolelor de îmbrăcăminte cu proprietăți septice, exemplificate în figura de mai jos.
Capse și nasturi din argint, având rol funcțional, estetic și septic
Date experimentale privind aplicația ionilor de argint la inscripționarea textilelor
Experimentul efectuat folosind nitratul de argint in concentratie de 1%, a folosit eșantioane din diferite materiale textile, de diferite texturi, finisaje și culori, pe care s-au aplicat semne grafice înserate cu ajutorul unor pensoane. Fotosensibilă, Soluția de nitrat de argint a acționat asupra respectivelor eșantioane textile. Colorarea materialului textil are un scop septic, fiind dedicat persoanelor cu sensibilitate la alergii, dar și estetic, permițând personalizarea obiectului textil.
Inscripționări realizate prin aplicarea soluției de nitrat de argint pe diferite tipuri de țesături textile, cu rol funcțional, estetic și septic
Date experimentale și propuneri pentru eco-concepte
Rebuturile tehnologice provenite din încercările de la matrițarea, refularea, trefilarea, turnarea și laminarea argintului, prezentate anterior, reprezintă o provocare pentru designer, în sensul creării unor eco-concepte.
Aplicații decorative din elemente de argint rezultate din resturile și probele tehnologice
Rebuturile tehnologice din semifabricatele si epruvetele din argint reprezinta o sursă generatoare de idei de accesorii care pot fi folosite în Designul vestimentar cu scopul de a proteja de microorganisme și alergii persoanele sensibile. Utilizarea acestor rebuturi demonstrează că argintul nu prezintă etapa “scoatere din uz” în ciclul sau de viață. Aceste produse pot fi declarate ca fiind eco întrucât refolosesc materiale provenite prin recuperare, reciclare sau rezultate de la încercări tehnologice, în mod creativ. Produsele prezentate sunt estetice, septice și functionale.
ConcluZII:
Proprietățile estetice, tehnologice și septice ale argintului determină dezvoltarea unor concepte de design care prezintă impact pozitiv asupra sănătății umane. Aplicațiile argintului se bazează pe capacitatea sa de a fi recuperabil, refolosibil și nontoxic pentru mediu. Cercetările teoretice și experimentale au condus la concluziile:
accesoriile executate din argint pot fi folosite atât cu scop funcțional, estetic cât și septic;
folosirea accesoriilor din argint pot avea un scop preventiv sau curativ pentru persoanele care au nevoie de un mediu septic;
folosirea ionilor de argint în inscripționarea și tratarea produselor textile, reprezintă o metodă ecologică, septică, bine venită în cazurile produselor destinate copiilor, sau adulților cu probleme alergice sau care impun eliminarea substanțelor chimice;
folosirea ionilor de argint în inscripționarea și tratarea produselor textile poate fi realizată ușor, aplicarea grafică a unui strat de nitrat de argint permițând particularizarea unor produse textile sau confecții;
prelucrabilitatea argintului nu impune forțe de deformare mari, ceea ce permite folosirea sa în crearea de obiecte/accesorii într-o mare varietate de forme, mărimi finisaje și aliaje (cu conținut de argint), printr-o gamă largă de tehnici și tehnologii (de la tehnologii de tip manufacturier până la cele de serie mare).
Experiment grafic cu aplicații de program
În zona graphic designului se pot efectua numeroase experimente, studii, teste, pe baza cărora să poată fi identificată forma, textura, cromatica, tipul de program folosit, suportul pe care se aplică conceptul grafic creat, astfel încât decizia să fie corectă și evident bine argumentată. Designerul creează de cele mai multe ori pentru un segment mare de piață, motiv pentru care conceptul său trebuie să fie agreat de un număr cît mai mare de potențiali utilizatori. Astfel un studiu propus a fost efectuat de către un masterand care pornind de la o formă de bază, construită grafic, a modificat textura, culoarea, relația dintre formă și linie.
Forma grafică de bază
Forma de bază, construită grafic, a fost modificată textura, culoarea, relația dintre formă și linie
Studiu experimental privind posibilitatea optimizării procesului de realizare a unui simbol
Studiu experimental privind posibilitatea optimizării procesului de realizare a unui simbol a fost realizat de masterand designer [anonimizat] Petrea. Simbolul ales, a fost aplicat în cadrul studiului experimental pe materiale diferite (hârtie, carton, autocolant, folie retroproiector, folie plastic, materiale textile, lemn de balsa, hârtie ecologică, foaie de bumbac, carton texturat, goblen, hârtie de calc) și prin procedee tehnice/tehnologice diferite: manufacturier/manual (handmade), cu ajutorul utilajelor de prelucrare mecanică și printat. A fost monitorizat timpul de realizare al simbolului și costul de producție, în funcție de materialul din care sau pe care a fost aplicat simbolul și tehnica de prelucrare folosită. Finalul experimentului a fost sintetizat în tabelul de mai jos și prezentat grafic.
Analiza rezultatelor experimentale demonstrează că în fiecare categorie privind maniera tehnologică de obținere a simbolului există o preferință estetică. Costul cel mai ridicat este al simbolului obținut manual, acesta fiind și în topul preferințelor estetice.
Experiment privind optimizarea procesului de creație, prin realizarea aceluași simbol în maniere diferite
Experimentul propus de designer Roibu Tiberiu, constă în realizarea unui simbol în maniere tehnice diferite. Astfel linia, conturul, elementele care definesc geometria simbolului, sunt realizate prin linii continui, discontinui, puncte, etc, astfel încât rezultatul estetic obținut este diferit, ca și în cazul prezentat anterior. Simbolul este realizat prin tăiere/decupare/gravare cu laser, gravare, printare, aplicare, decupare, în adâncime sau în relief, folosind inserție de 2 materiale. Modul creativ de realizare al respectivului simbol printr-o anumită tehnică, folosind anumite materiale cu jocuri estetice obținute din umbră și lumină, alternanțe de rugozități, texturi și culori, conduce la rezultate diferite atât estetic cât și din punct de vedere al costurilor și timpului de realizare necesar. Tehnica de prelucrare, materialele folosite (stiplex, hârtie, carton, carton ecologic, hârtie ecologică, hârtie calc, hârtie mată, hârtie lucioasă, carton mat, carton lucios, piele ecologică, materiale textile, folie retroproiector, kommacel, autocolant, folie plastic, mdf, balsa, stiplex, piele naturală, în finisaje, transparențe și culori diferite), reprezintă variabilele acestui studiu, iar timpul de lucru, prețul simbolului, valoarea estetică a simbolului obținut (ca produs finit, aplicat), reprezintă rezultatele experimentului.
Studiu experimental privind realizarea unui simbol, în mai multe variante estetice, folosind mai multe materiale, în mai multe tehnici, are ca scop identificarea variantei optime din punct de vedere al raportului valoare estetică/preț de cost. Evaluarea estetică a fost făcută pe baza unui chestionar aplicat pe un grup țintă. Analiza comparativă s-a bazat pe parametrii de lucru și prețul de cost. Denumirea conține formă+suport, timpul reprezintă suma duratei tuturor operațiilor necesare pentru realizarea simbolului respectiv.
Rezultatul acestui test demonstrează că deciziile vor fi luate pe baza argumetului estetic (70%) și realizate manual. De remarcat este faptul că produsul realizat manual este favoritul (50% din votanți) și nu cel realizat prin tehnologii (laser) de ultimă generație, mecanizate (20% din votanți), cele printate fiind apreciate de 30% din votanți. Raportul preț/calitate este favorabil produselor realizate prin printare.
Experiment cu împletituri
După o corectă și profundă documentare a subiectului privind tehnica împletiturilor designerul Cosovan Eliza, exersează și aplică după multe studii experimentale, această tehnică a împletiturilor în zona Hairstyle. Tehnica folosită, schema de lucru și introducerea jocului de nuanțe și accesorii permite stabilirea unui portofoliu de coafuri.
Experimente /propuneri de mostrare
Experimentul (propus de Ady-Lucian Niculiță) constă în prelucrarea unor epruvete de aceeși dimensiune dar de esențe diferite, peste care se aplică straturi de: lac, ulei ars, iod, tuș, vopsea. Proprietățile individuale ale fibrei, culoarea, finisajul, duritatea, elasticitatea, fac diferența vizuală a fiecărei epruvete prelevate din diferitele esențe.
Etape din realizarea/prezentarea mostrarului cu esențe lemnoase
Concluzia studiului: esențele tari nu au absorbție ridicată datorită fibrei dese care este acoperită uniform. Esențele moi au absorbția ridicată de aceea textura este mai evidențiată după aplicarea straturilor de lacuri și vopseluri.
Experiment Macro/microgeometrie
Masterandul Marcoci Ștefan propune un experiment care să analizeze la microscop anumite structuri pe care le generază astfel:
Prosop ud introdus introdus în congelator congelator, după înghețare se analizează la microscop. Se prezintă în figura de mai sus microstructura înainte și după îngheț. La microscop se pot vedea cristalele de gheață.
Sticlă spartă mărunt peste care s-a turnat acuarelă roșie. Spărtura își pierde transparența.
Pet plastic topit la flacără deschisă, răcit brusc. La microscop apare ca o zonă spumantă.
Felie de pâine supusă la operația de prăjire superficială. Analiza la microscop demonstrează o gama de culori de la alb strălucitor, bej, galben până la brun.
Bogdan Sibiescu propune un experiment care să poată genera idei în vederea creerii unui produs. Obiectivul constă deci în studierea structurilor naturale și esențializarea lor într-o formă aplicată în urma experimentelor realizate.
Experimentul a presupus studiarea la microscop dar și cu ochiul liber a unor elemente naturale.
Procesul experimental a decurs astfel:
I. Au fost studiate la microscop următoarele elemente: structuri minerale, structuri vegetale (lampion, muguri de plante), frunze și lemn.
Structuri minerale
Structuri vegetale
Frunze
Lemn
II. După captarea imaginilor, acestea au fost preluate și vectorizate.
III. Elementele naturale vectorizate, trasformate astfel într-un model grafic, au fost gravate pe material lemnos.
IV. Astfel prelucrat, prin gravare, în structură de lemn, a fost folosit pentru aplicarea lui ca un timbru sec pe hartie.
V. Tehnica timbrului sec s-a folosit pentru aplicarea unor structuri provenite de la semințe de arțar, aripă de libelulă, baloane de săpun și amprentă umană.
VI. Apelând la tehnica gravurii experimentale au fost folosite semințe de arțar pentru a crea un pattern cromatic.
În urma experimentelor efectuate s-a constatat că elementele naturale își construiesc structuri care pot fi încadrate în forme geometrice. La structurile studiate se remarcă partea lor funcțională, în natură, dublată de cea cu valoare estetică.
Din acest experiment se poate deduce importanța biomimesis-ului și faptul că se pot valorifica proporțiile armonioase, estetica deosebită dar și partea structurală și functională a structurilor naturale.
Rezultatul experimentului privind gravarea structurilor naturale pe lemn poate fi folosit pentru texturarea diferitelor suprafețe (a mobilierului), gravarea în timbru sec se poate folosi pentru tapet sau corpuri de iluminat, iar gravura experimentală se poate folosi pentru tapet.
Pentru realizarea experimentelor s-au folosit:
Softuri: CorelDraw pentru vectorizarea structurilor natural.
Unelte: Microscop cu captare digital, Mașină pentru gravare, Computer, Presă pentru gravură, Pistol de lipit.
Materiale: Hârtie, Lemn, Cerneală tipografică.
Experiment privind relația dintre elementele naturale și design – analiză microscopică
Designer Cătălina Dumitraș a analizt la microscop elemente naturale, diferite plante, pentru a ”împrumuta” idei de texturi, forme, finisaje, culori și combinații de culori. Natura demonstrează că poate fi permanent o sursă viabilă de inspirații, contribuind fără ”drept de autor” la deciziile designerului. Natura este perfectă, ne oferă soluții surprinzătoare și originale, nu ne atacă și nu ne dă în judecată pentru că o copiem. Designerul Cătălina Dumitraș oferă prin analizele microscopice efecutate o plajă largă de informații și resurse estetice care corect evaluate și folosite contribuie la succesul conceptului.
Experimentul sintetizat în figurile ce urmează este o explozie de culori, texturi și forme aplicabile în domeniul designului de produs, grafic designului sau designului ambiental.
Experiment difracția luminii
Se propune de masterandul Balan Dan, realizarea unui experiment bazat pe difracția luminii. Experimentul constă în aplicarea unei surse de lumină de tip led, pe diferite epruvete de Plexiglas (masă plastică transparentă colorată, sticlă organică) de diferite culori (figura de mai jos), cu scopul obținerii anumitor efecte.
Concluzii în urma experimentului efectuate pe diferitele repere de plexiglass, cu o anumită grosime:
Refracția și difracția luminii diferă în funcție de grosimea materialului.
Zonele lucioase în raport cu zonele mate asigură o dispersie diferită a fasciculului de lumină.
Varietatea de culori ale plexiglas-ului
Refracția și difracția luminii diferă în funcție de grosimea materialului
Zonele lucioase în raport cu zonele mate asigură o dispersie diferită a fasciculului de lumină
Dispersia luminii diferă în cazul în care:
a. placa este simplă b. placa este gravată
c. placa este tăiată d. placa este sculptată
Diferitele efecte estetice care se pot obține prin aplicarea sursei luminoase variind anumiți parametri sunt prezentate mai sus.
Cromatica are un rol important, putând fi aplicată sursa de lumină pentru a modifica ambientul și stările oamenilor.
Prin aplicarea de diferite elemente decorative pe aceste plăci (cum ar fi vopsele) se creeazî un efect estetic diferit de la o gamă cromatică de lumină la alta.
Aplicabilitatea eperimentului se poate regăsi în designul de iluminat, în crearea diferitelor corpuri de ambient sau în constituirea blocurilor optice care conțin tehnologiile noi de tip LED / OLED. Se pot aplica aceste efecte în crearea unor efecte de iluminat ale conceptului de prezentat, prin compunerea de blocuri optice frontale sau anterioare.
Experiment privind explorarea corpurilor organice sub formă de Pattern luminos
Designer Ambrozie Sarah realizează acest experiment:
ETAPE
Se aleg diverse elemente naturale, care reprezintă epruvetele experimentului.
Elementele se curăță de impurități prin periaj (prin curățare cu apă).
Sunt pregătite, în vederea experimentului, corpurile organice selectate, prin uscare sau uscare și presare (frunzele). Pentru această etapă este nevoie de o durată de timp de aproximativ 2 zile.
Epruvetele prelevate din elementele natural selectate, se pictează cu vopsea fluorescentă, nuanța oranj. Aceasta este aplicată cu ajutorul unui burete de tip rolă.
Corpurile se lasă la uscat 8 h.
Fiecare element în parte este fotografiat într-un ambient întunecos. Corpurile organice sunt iluminate cu ajutorul unei surse de lumini UV (lumină neagră). Vopseaua fluorescentă excitată de razele UV oferă lumină în spectrul vizibil. Se obțin, astfel, patternuri luminoase cu forme organice.
Sâmbure
Sâmbure
Coajă de nucă
Scoarță de copac
Scoarță de copac cu licheni
Scoarță de copac cu licheni
Scoarță de copac
Fruct
Mușchi
Con
Coajă de castană
Capac de ghindă
Frunză
Crenguță
Frunză de ficus
Frunză
Pană
Piatră
7. Se aleg cinci elemente și se realizează o analiză de piață pentru fiecare dintre ele, privind realizările diverșilor designeri a căror obiecte se aseamănă cu structura organică a corpurilor.
A fost identificată această lampă din ceramică (figura sus dreapta) care prezintă fațete geometrice ce se aseamănă cu structura pietrelor. Aceasta prezintă variații coloristice în interior, precum piatra din figura din stânga sus.
Lampa din figura de mai sus este realizată prin tehnologia de tăiere cu laser a polipropilenei și printare 3D cu masă plastică ABS. Sursa de lumină este de tip LED.
Seria de produse Cutting corners folosește principii geometrice. Lămpile sunt realizate din metal sau plastic iar lumina își face loc prin decupaje (figura de mai jos).
Abajurul din figura de mai jos este realizat din ceramică, creând un joc de lumini și umbre ce acționează nu doar asupra sursei luminoase dar și asupra luminei de zi.
Abajurul Peach Coat' de la Takeo este realizat din foi de polietilenă imprimabilă. Pattern-ul de crengi (figura de mai jos) se compune din straturi de hârtie tăiate, laminate, ce împrăștie lumină și umbra proprie, care va fi proiectată pe tavan și pereți. Acest candelabru este realizat prin folosirea directă a unui element natural precum planta tumbleweed chandelier, plasată peste o sursă de lumină.
Această sferă (figura de mai sus) provine din zona de crafting, fiind realizată din module origami din hârtie. Sfera Raimond de la Mooi este realizată din forme triunghiulare care transmit curentul electric la capete fiind leduri cu lentile ce răspândesc lumină cu nuanță caldă.
ETCH WEB este realizată din aluminiu prin gravare cu acid-foto digital. Pentru a susține jocul de umbre se folosește un bec LED. Această formă este realizată prin calcule geometrice respectiv 60 de pentagoane neregulate pe toată suprafața sferei (figura de mai sus).
Designerul Pieke Bergmans folosește o tehnică originală pentru a crea lămpi (figura de mai sus). Aceasta încălzește PVC –uri și le atribuie noi forme artistice, tehnică manuală, introducând aer pentru deformarea ”controlată” a masei plastice. Aceasta folosește în special efectul de adâncime al cutelor.
Aceste lămpi prezintă un efect special prin imprimeurile cu nuanțe verzui de pe materialul abajurului. New Lamp a lui Gianfranco Fini, este realizată din elemente de plexiglass prin care ”trece” lumina, prin perforațiile din bază (figura de mai sus).
Această lampă este realizată din șiruri de pene aplicate pe un abajur sferic din hârtie (figura de mai sus).
Lampa Tord Boontje proiectată de Icarus Light crează un effect spectaculos de aripi folosind fâșii de poliester extrudat. 7Gods prezintă o serie de lămpi din hârtie, plastic și furnir. Lămpile precum Arnold explorează o formă simplă care prin repetiție crează un efect rafinat, organic.
8. În urma studiului de piață, se extrag concluzii generale, de prelucrare a materialelor ce interacționează cu lumina.
Forma realizată pe baza figurilor geometrice păstrează aspectul organic.
Forma poate fi definită prin accente de culori ce interacționează în diverse moduri cu lumina sursei.
Se poate folosi tehnica pozitiv – negativ, în care unul din elemente pozitiv să fie lumina iar celălalt materialul, negativ.
Decupajului în material poate asigura joc de umbră și lumină.
Elemntul natural poate fi adus la nivel industrial.
Combințiile de materiale opace cu materiale transparente sau translucide.
Lumina poate fi dispusă în pattern – ul dorit ce imită structuri naturale.
Pot fi folosite materiale cu proprietăți de dispersie a luminii speciale, spectaculoase.
Efectul organic se poate obține prin modularitate și repetiție a formei.
Utilizarea materialelor ce pot ”conduce” razele luminoase și pot crea un pattern special prin extremități.
Pot fi folosite materiale textile cu diverse imprimeuri ce interacționează favorabil cu lumina sursei.
Efecte organice se pot obține prin materiale transparente ce pot deveni translucide prin suprapunere.
9. Pe baza concluziilor se realizează o listă de criterii și sugestii privind modul în care poate fi abordată exploatarea elementelor prin lumină, asupra cărora s-a făcut experimentul de definire a unui pattern luminos organic:
Stilizarea geometrică.
Identificarea alternanțelor coloristice de pe suprafața corpurilor.
Determinarea unor zone pozitive și negative ale elementului, din punct de vedere constructiv și estetic.
Identificarea elementelor naturale ce pot fi asimilate la produsul industrial.
Crearea unei structuri inspirată de corpul organic ce poate fi imitată cu ajutorul materialelor ce pot genera efectul dorit.
Explorarea corpului ca imagine imprimabilă 2D sau 3D.
Bibliografie
Bas Raijmakers, Mike Thompson, Evelien van de Garde-Perik “New goals for design, new roles for designers?” Helsinki–Espoo, Cumulus Working Papers Publication Series G Aalto University, School of Arts, Design and Architecture, pp 93-94, 28/12/2013
Bordeaux A. „ L’or et l’argint”, Librairie Plon-Nourriet, Paris,1962
Borel F. „Splendour of ethnic jewellery”, Thames & Hudson, 1994
Brepohl Erhard „Theorie und praxis des golschmiedes”, VEB Fachbuchverlag, Leipzig, 1980
Byrne, Bryan and Sands, ”Creating Breakthrough Ideas”, Westport, CT: Bergin and Garvey, ed (2002), ‘Designing Collaborative Corporate Cultures’, in Bryan Byrne and Susan E. Squires (eds), pp. 47–69
DAJ, I. „Educație deontologică și formare profesională în designul industrial”, Buletinul AGIR, nr. 1 /2010 (ian.martie.), ISSN 1224-7928, Ed AGIR, București
E. Soltuz, J. Pralea, S. Buraga, “Experimental research on the advantages of using silver in the field of food packaging”,ModTech International Conference – New face of TMCR, 2010, Available: http://www.arteiasi.ro/ecodesign/index.html
EIDD-Design for All Europe, The EIDD Stockholm Declaration, Stoccolma 2004, [Online]. Available: http://www.design-for-all.org
Friedman, K. (2008), ”Research into, by and for design”, Journal of Visual Arts Practice, 7: 2, pp. 153–160, doi: 10.1386/jvap.7.2.153/1
Isabella Tiziana Steffan, ”Barriere architettoniche e Design for All Quale contributo dell’ergonomia?”, Professione ergonomia, 2006.
Jeni Pralea, „TRASEUL SCHEMATIC AL UNUI PROIECT”, Iași, Editura Performantica 2015, ISBN 978-606-685-272-2
Jeni Pralea, Magda Sficlea, Monica Pop, Elena Șoltuz, Silviu Buraga, „ECODESIGN”, Iași, Editura Artes 2010, ISBN 978-606-547-011-8
Nimitan, E., Dunca, S., Comanescu, O., Comanescu, S., “Microbiological methods and techniques”, University’s Al. I. Cuza, Printing House, Iassy, 1998
Pralea Jeni, ”DESIGNUL ÎN CONTEXTUL PROIECTĂRII PRODUSULUI INDUSTRIAL”, Iași : Artes, 2009, ISBN 978-973-8263-58-1
Pralea Jeni, ”MODALITĂȚI ȘI PRINCIPII DE UTILIZARE A METALULUI ÎN PROCESUL DESIGN”, Iași : Artes, 2009, ISBN 978-973-8263-57-4
Pralea Jeni, ”PROIECTAREA DESIGNULUI PRODUSELOR DIN MASE PLASTICE ȘI LEMN”, Iași, Artes, 2009, ISBN 978-973-8263-59-8
Pralea Jeni, Soltuz Elena, „Eco design in design process”, în Annals of the University of Oradea fascile of textiles, leatherwork, volumul XV, pag.129/167, vol.I, Editura Universității din Oradea
Pralea Jeni, Soltuz Elena, „Experimental research regarding leather applications in product design”, în Annals of the University of Oradea fascile of textiles, leatherwork, , volumul XVI, Editura Universității din Oradea, pag.99/115, vol.II
Pralea Jeni, Soltuz Elena, „Research regarding different applications of silver in textile”, în Annals of the University of Oradea fascile of textiles, leatherwork, volumul XV, pag.69/89, vol.II, Editura Universității din Oradea
Pralea, J., “Argintul, Proprietăți – prelucrabilitate”, Editura Artes ISBN 973-85170-2-8 IAȘI – 2004
Pralea, J., „Tehnologii vechi și noi în prelucrarea metalelor”, revista “Artele vizuale la sfârșit de mileniu”, publicată de Centrul de cercetare “Estetică și creație artistică” ISBN 973-85170-6-0, Editura Artes 2002 Iași
www.etsy.com
to-do.com.pl/papero
design-milk.com
kishaniperera.com
www.tnadesignstudio.co.uk
www.remodelista.com
diytag.com
www.artfulhome.com
www.themodernshop.ca
2.bp.blogspot.com
www.nova68.com
www.contemporist.com
www.fabdiy.com
www.designboom.com
s-media-cache-ak0.pinimg.com
www.moderndesign.org
www.pinterest.com
www.muyingenioso.com
fab.com
www.yatzer.com
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Experimentul In Design. Studiu de Caz (ID: 162469)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.