Experimentari Privind Fertilizarea Porumbului

BIBLIOGRAFIE

Avarvarei I. și colab., 1997 – Agrochimie, Ed. Sitech, [NUME_REDACTAT] M., 1994 – Fitotehnie, curs sintetic, partea a II – a, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] M., 1977 – Zonarea producției de porumb, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] M., 1985 – Ghidul fermierului, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] M., 1997 – Zonarea producției de cartof, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Gh., 2001 – Fitotehnie, vol.2, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Gh., 1993 – Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică, [NUME_REDACTAT] I.V., și colab – 2005 – Management, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] V., Ulea E., Puiu I., 1998 – Fitopatologie, Ed.[NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] G. 1994 – Tehnică experimentală – Curs, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] G. 1992 – Tehnică experimentală – Lucrări publice, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] P., 1996 – Economie agrară, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] L.S. și colab., 2003 – Fitotehnie, Ed. a II – a, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] S., Borceanu I., Axinte M., Roman GH., 1995 – Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică, [NUME_REDACTAT] T., Jităreanu G. – 1999 – Agrotehnică, ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] L., Copony W. – 1986 – Efectul fertilizării cu azot și fosfor în cadrul rotației de lungă durată asupra producției de porumb și evoluției fertilității solului. [NUME_REDACTAT] în Moldova, vol.III, pg 81-87

Săulescu N., 1969 – Câmpul de experiență, ed. Agro – silvică, București

, – 1997 – Protejarea culturilor cu ajutorul pesticidelor. Ed. [NUME_REDACTAT] D. L., Robu T., 2000 – Fiziologie vegetală, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași

CUPRINS

INTRODUCERE

Porumbul este una din cerealele cele mai importante din lume. Acesta poate fi cultivat pe soluri diferite ca fertilitate , textura și reacție , dar trebuie evitate solurile extreme.

Patria porumbului este Mexic. Aceasta este atestată de numeroasele descoperiri arheologice din „[NUME_REDACTAT]”. Fiind principala planta alimentară, proumbul a pătruns și în manifestări spirituale, în credință și în mitologia băștinașilor. În unele peșteri din [NUME_REDACTAT] s-au găsit resturi de stuleti ce datează de circa 4000 de ani.

Europenii au cunoscut porumbul numai după descoperirea Americii. [NUME_REDACTAT] porumbul a fost introdus întâi în Spania, de unde să răspândit în Italia, și, de aici, în [NUME_REDACTAT].

La noi în țară, porumbul a fost introdus în secolul al XVII –lea, în 1673 – 1678 în Moldova, 1623- 1628 în Muntenia, iar în Transilvania între 1631 – 1648. Încă din secolul trecut România a devenit o mare exportatoare de porumb. În 1878 se exporta ¼ din producția totală de porumb în valoare de peste 40000 ron aur, reprezentant 30% din exportul cerealier și 15% din exportul total al țării.

După cel de-al doilea război mondial, s-a schimbat și orientarea privind utilizarea porumbului, s-a redus exportul și consumul în alimentație și a crescut utilizarea lui ca furaj.

Porumbul este una dintre cele mai importante plante de cultură de pe planeta noastră.

Boabele acestei plante se utilizează în alimentația oamenilor, în industrie și furajarea animalelor. După date F.A.O., din producția mondială de porumb circa 21% se folosește în alimentația oamenilor, 72% în hrana animalelor și 7% în industrie.

Din endospermul boabelor, prin măcinare, se obține făina (mălaiul), care poate fi utilizată în hrana oamenilor ca atare sau este folosită pentru obținerea fulgilor de porumb, biscuiților, alimentelor pentru copii, produselor de cofetărie, etc.

Din embrionii de porumb se extrage un ulei de foarte bună calitate, mult întrebuințat în alimentația dietetică. Turtele de embrioni au o valoare nutritivă ridicată fiind bogate în proteine, vitamine, enzime.

Boabele de porumb au o largă întrebuințare în industria spirtului, amidonului, dextrinei, glucozei și pentru obținerea de sirop, acid lactic, acid acetic, etc.

Din 100 kg boabe de porumb se poate obține unul din următoarele produse: 77 kg făină de porumb, 63 kg amidon, 71 kg glucoză, 50-60 kg de izomeroză (zahăr invertit) sau 44 l alcool.

Din embrioni rezultă 1,8–2,7 l ulei și 3,6 kg turte (V. Velican, citat de L. S. Muntean, 1995).

Din amidonul de porumb s-au realizat numeroase produse noi: un material superabsorbant (înmagazinează 1300 părți apă la o parte amidon) care se poate utiliza în combaterea eroziunii solului și fixarea nisipurilor; materiale biodegradabile; dialdehida de amidon (foarte rezistentă la umezeală) folosită în industria hârtiei (L. S. Muntean, 1995).

Principala utilizare a porumbului este în hrana animalelor. Un kg de porumb asigură 1,2 – 1,3 unități nutritive și 70 – 80 g proteină digestibilă.

Planta întreagă este folosită sub formă de siloz sau masă verde în hrana bovinelor.

1. COMPOZIȚIA CHIMICĂ

Compoziția chimică a boabelor de porumb este redată în tabelul 1, iar repartiția componentelor chimice în bob în tabelul 2.

Se constată că endospermul este foarte bogat în extractive neazotate, sărac în grăsimi și foarte sărac în substanțe minerale. Embrionul este foarte bogat în proteine, grăsimi și substanțe minerale, iar tegumentul este bogat în celuloză și extractive neazotate.

Substanțele proteice sunt formate din prolamină (zeină) 45%, gluteline 35% și globuline 20%.

Tabelul 1

Compoziția chimică a boabelor de porumb (după F. Ciobanu, 1974)

Tabelul 2

Compoziția chimică a principalelor părți ale bobului de porumb

(% din s. u.) (după F. Ciobanu, 1974)

Zeina din bobul de porumb, are un conținut ridicat în acid glutamic, leucină, alanină, prolină și un conținut redus în: triptofan, lizină, glicocol, cistină, izoleucină, fapt ce diminuează mult valoarea nutritivă a proteinelor din boabele de porumb.

Prin introducerea în genomul unor hibrizi de porumb a genei „Opaque 2”, conținutul boabelor în lizină și tiptofan crește, iar gena „Fluory 2” determină sporirea conținutului de metionină.

Hibrizii din convarietatea indurata au un conținut mai mare de proteine decât cei din convarietatea dentiformis.

Proteinele din embrionul de porumb sunt însă de o excepțională calitate. Ele, conțin aminoacizi esențiali în proporții similare cu proteinele animale, putând fi considerate o sursă importantă de proteine în alimentația umană și pentru echilibrarea proteinelor sărace în lizină (Gh. Bîlteanu și V. Bîrnaure, 1989).

Factorul climatic influențează mai puternic conținutul în proteine decât factorul genetic (hibridul). Astfel, în condițiile unui climat mai secetos și cald, conținutul în proteine este cu 3 – 4% mai mare decât la porumbul cultivat în zone cu precipitații abundente.

Perioada de vegetație influențează, de asemenea, conținutul în proteine, hibrizii timpurii fiind mai bogați în proteină decât cei tardivi.

Extractivele neazotate sunt formate în cea mai mare parte din amidon (peste 80%), celelalte componente fiind: zaharuri și dextrine (circa 3%), pentozani (circa 6%) și celuloză (circa 3%).

Cea mai mare parte a amidonului se află în endosperm (circa 98%). Zaharurile se află 70% în embrion, 28% în endosperm și 2% în tegument.

Conținutul în extractive neazotate este influențat de aceeași factori ca și conținutul în proteină dar în sens opus.

Grăsimile. Porumbul are un conținut mai mare în grăsimi decât celelalte cereale. Cea mai mare parte a grăsimilor se găsesc în embrion (circa 80% din total).

Conținutul în grăsimi al boabelor la 22 de hibrizi cultivați în [NUME_REDACTAT] s-a încadrat între 4,43 – 5,50% (I. Torje, citat de Gh. Bîlteanu și V. Bîrnaure, 1989).

Prin degerminarea boabelor folosite în industria spirtului sau pentru obținerea de mălai fin se separă embrionii din care se extrage uleiul de porumb care este galben, semisicativ, și dietetic (nu provoacă creșterea colesterolului).

În compoziția uleiului intră acid oleic 46%, acid linoleic 41,5%, acid palmitic 7,8%, acid stearic 3,5%, etc. (I. Borcean și colab., 1997).

Componentele minerale (circa 1,7% din s.u.) sunt reprezentate de P2O5 circa 46%, K2O circa 30% și MgO circa 16%.

Boabele mai conțin pigmenți, vitamine și enzime.

Carotinele sub influența carotinazei se transformă în vitamina A. Conținutul în carotine este mai mare la varietățile cu bobul portocaliu.

Boabele mai conțin vitaminele B1, B2, E și PP. Vitamina C lipsește.

2 Răspândirea porumbului

Din centrul de origine (Mexic, [NUME_REDACTAT], America de Sud), porumbul s-a răspândit și este cultivat pe glob în foarte variate condiții de climă și sol. Astfel, în emisfera nordică se întâlnește în Canada, în Rusia, până la 580 latitudine, iar în emisfera sudică până la 42–430 latitudine, în [NUME_REDACTAT]. Cultură pentru boabe este cuprinsă aproximativ între 420 latitudine sudică și 530 latitudine nordică. Aceste limite sunt depășite în cazul când porumbul se cultivă că plantă de nutreț verde sau pentru siloz.

Cât privește altitudinea, porumbul poate fi întâlnit la 3900 m în Peru, 1200 m în Carolina de Nord, 2000 m pe văile munților Kașmir și la 500–800 m în Carpați.

Datorită utilizărilor diverse și producțiilor ridicate, porumbul este cultivat pe suprafețe tot mai mari. Datorită utilizărilor diverse și producțiilor ridicate, porumbul este cultivat pe suprafețe tot mai mari. El ocupă locul trei între plantele cultivate pe glob, după grâu și orez, suprafețele din ultimii ani depășind 130 milioane hectare.

În tabelele 3,4,5 se observă principalele țări cultivatoare de porumb, din puncte de vedere al suprafeței cultivate, al producției totale și randamentului pe hectar.

Tabelul 3 Suprafața cultivată în 2012

Sursă: INSSE

Grafic 1 Suprafața cultivată

Tabel 4 Producția totală

Sursă: INSSE

Tabelul 5 Randametul pe hectar

Sursă: INSSE

Grafic 2 Randamentul pe hectar

CAPITOLUL 1

date despre zona În care se aflĂ teritoriul unitĂȚii

1.1 Prezentarea unității

SC Tigimarg SRL este o societate agricolă cu răspundere limitată și are ca principal obiect de activitate producția vegetală.

Societatea este înregistrată la [NUME_REDACTAT], din data 06.03.200, având un capital social subscris de 200 Ron.

1.2 Situația geografică și social – economică a zonei

SC Tigimarg SRL este situată din punct de vedere administrativ în comună Glăvănești, la 167 km de județul Bacău. Teriotoriul unității se află situat în sudul colinelor Tutovei, în [NUME_REDACTAT], parte a [NUME_REDACTAT].

În toamna anului 2006, la S.C Tigimar SRL suprafața agricolă a crescut la 1836 ha.

Principalele produse ale societății sunt:

porumbul, în anul 2011 s-au produs aproape 3000 tone de porumb pe 110 ha cultivate;

sfecla de zahăr, este a doua cultură în firma ca eficiență; în 2006 s-au cultivat 100 ha.

grâul, este cultura care ocupă cea mai mare suprafață în structură;

rapița pentru ulei ocupă 300 ha din suprafață;

cartof, orzoaica, ovăzul sunt culturi care întregesc paleta pentru asigurarea unei rotații și a unui asolament tehnologic necesar;

1.3 Geomorfologia și hidrologia zonei

[NUME_REDACTAT] ocupă jumătatea sudică a [NUME_REDACTAT] și este drenat aproape în totalitate de sitemul hidrografic al Bârladului, de unde își trage numele.

Dacă limita spre sud, spre câmpie, este estompată, fiind vorba de o tranziție, limitele de vest ([NUME_REDACTAT]), de est ([NUME_REDACTAT]) și de nord (spre [NUME_REDACTAT]) sunt clare și corespund unor linii morfologice principale.

Spre nord–vest limita față de [NUME_REDACTAT] trece prin [NUME_REDACTAT] – Strunga și pe aliniamentul localităților Hândrești – Stănița – Sagna.

Spre nord, limita față de [NUME_REDACTAT] merge în lungul abruptului de peste 200 m al [NUME_REDACTAT]. Spre sud, relieful coboară până la altitudinile proprii câmpiei și se consideră că [NUME_REDACTAT] se oprește la o linie sinuoasă pe aliniamentul Nicorești – Țepu – Ghidigeni – [NUME_REDACTAT] – Cudalbi – Măstăcani.

[NUME_REDACTAT] este constituit din formațiuni sedimentare monoclinale pe un fundament diferit în nord ([NUME_REDACTAT]) față de sud ([NUME_REDACTAT]).

Procesele geomorfologice actuale sunt foarte active, dar există deosebiri între nord și sud:

în nord sunt frecvente alunecările de teren masive, profunde, cu alternanțe de sectoare active și sectoare stabilizate, pe depozitele sarmațiene predominant argiloase de aici;

în sud, pe depozitele mai nisipoase ale pliocenului, este larg răspândită eroziunea torențială, iar alunecările de teren sunt mai puțin răspândite.

1.4. Principalele caracteristici ale climei

SC Tigimarg SRL este situată din punct de vedere administrativ în comună Glăvănești, la 167 km de județul Bacău. Teriotoriul unității se află situat în sudul colinelor Tutovei, în [NUME_REDACTAT], parte a [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] are un climat temperat de dealuri, puternic influențat de masele de aer continentale din estul Europei. În aceste condiții, radiația solară este de 116 – 120 kcal/cm2.

1.4.1. Regimul termic

Temperatura medie multi anuală este de 8,80C, luna cu temperatura medie cea mai scăzută este ianuarie, cu -2,80C, iar luna cea mai călduroasă este iulie cu 19,60C (tabel 4) în perioada de vegetație a porumbului, temperatura medie multianuală a lunilor iunie, iulie și august (tabelul 6). Condiții favorabile plantării și creșterii porumbului se realizează din prima deacadă a lunii aprilie, când temperatura este de peste 6-80C (media decadei este de 8,10C). Momentul plantării este determinat însă și de temperatura solului care are valori egale sau apropiate cu cea a temperaturii aerului. Data medie a primului îngheț este de 19 octombrie (cel mai timpuriu a fost înregistrat pe 24 septembrie, iar cel mai târziu pe 1 noiembrie). Data medie a ultimului îngheț este de 21 aprilie (cel mai timpuriu 4 aprilie și cel mai târziu 21 mai).

Din tabelele 7 și 8 rezultă că media maximelor zilnice în perioada de vegetație nu depășește 25,30C în iulie și nu scade sub 4,80C în aprilie, media minimelor zilnice. Media zilnică a temperaturii aerului în lunile de vară este de maxim 23,20C (luna august).

Valorile medii ale temperaturii solului, analizate pe diferite adâncimi, primăvara la plantare și în timpul perioadei de vegetație, demonstrează că începând din luna aprilie se creează condiții favorabile pentru plantat (temperaturi de 6-80C la adâncimea de 5-15 cm), iar în luna cea mai caldă temperatura nu urcă la peste 20,70C la 5 cm adâncime. Studiind însă tabelul 8 se constată că există pericolul temperaturilor extreme în toată perioada de vegetație. Astfel, minimă absolută de -70C înregistrată în luna aprilie sau de -10C în luna mai, pot afecta cultura porumbului.

Tabelul 6 VALORILE LUNARE ALE TEMPERATURII AERULUI LA S.C. Tigimarg SRL

Tabelul 7 VALORILE EXTREME ALE TEMPERATURII MEDII A AERULUI (0C)

Tabelul 8 INTERVALUL CU DIFERITE PRAGURI ALE TEMPERATURII MEDII ZILNICE

Tabelul 9 TEMPERATURA SOLULUI – minimă și maximă absolută – 2011 – 2012 la S.C. Tigimarg S.RL

1.4.2. Regimul pluviometric

Cantitatea anuală de precipitații ca valoare medie multianuală se ridică la valori de 627,8 mm în prima perioadă și la 607,5 mm în ultima perioadă, din care, în perioada de vegetație (interval IV-IX), cad circa 450 mm. Această cantitate este în general satisfăcătoare pentru a realiza producții relativ bune, dar insuficientă pentru producții frecvent mai mari 30 t/ha.

În general, dar în mod special, în ultimii 10-15 ani, frecvența anilor secetoși – mai ales în partea a doua a perioadei de vegetație – este destul de mare.

Un alt aspect ce rezultă din tabelul 10 se referă la numărul de zile ploioase într-o lună. Începând din primăvară și până în toamnă sunt în medie 10 -15 zile cu ploi mai mari de 0,1 mm, din care 7 -12 zile sunt cu ploi mai mari de 1,0 mm. Anual sunt 121 de zile ploioase din care 89 zile cu ploi mai mari de 1,0 mm. Cel mai mare număr de zile ploioase sunt în luna mai, iunie și iunie – aproximativ o zi din două sau o zi din trei – ceea ce înseamnă că, pe de o parte regimul temperaturilor de peste 250 C este ameliorat de prezența precipitațiilor, iar pe de altă parte acest regim perturbă programul lucrărilor de erbicidare și combatere.

Pe lângă aspectul aprovizionării cu apă al plantelor, rezerva de apă din sol, mai ales în stratul superficial, are o deosebită importanță din punct de vedere al condițiilor de executare a lucrările mecanice, toamna și primăvara în special, la pregătirea patului germinativ, întreținere și recoltare.

Tabelul 10 VALORILE MEDII MULTIANUALE ALE PRECIPITAȚIILOR LA S.C. Tigimarg SA

* – Valorile decadale sunt pentru perioada 2011 – 2013

Tabelul 11 NUMĂRUL MEDIU DE ZILE PLOIOASE, CANTITĂȚILE MAXIME ȘI MINIME PE LUNILE PERIOADEI DE VEGETAȚIE

1.4.3. Alte elemente climatice

a) Umiditatea relativă a aerului

În lunile iunie și iulie în numai 9 – 10% din zile, umiditatea relativă a aerului depășește 80%. Acest lucru arată că în zilele cu temperaturi ridicate, insolație puternică și deficit de apă în sol, poate să apară fenomenul de ofilire temporară a plantelor cu efecte de stres.

b) [NUME_REDACTAT] cea mai mare parte a anului cerul în general noros sau acoperit, fracția de insolație fiind de numai 0,41, iar durata de strălucire a soarelui poate fi analișată din tabelul 11 numărul mediu de zile cu soare și fără soare este de 295, respectiv 70. Excluzând zilele cu cer variabil, rezultă că numărul zilelor cu cer acoperit este 132,8, iar a celor cu cer senin este de numai 37,9. Se observă că în perioada de vegetație fracția de insolație depășește 0,50 numai în luna august (0,55). Dacă privim acest aspect coroborat cu valorile regimului hidric și cel termic – primul deficitar, cel de – al doilea excedentar în perioada de vegetație – constantăm că nubolozitatea care depășește 50% din durata zilei astronomice, împiedică accentuarea stresului celor doi factori colaterali, cultivarea porumbului în condițiile de S.C. Tigimarg SRL., reușind – în majoritatea anilor – să nu își oprească procesul de acumulare și deci de creștere a producției.

c)[NUME_REDACTAT] regimului eolian evidențiază că frecvența vânturilor este de 71,9%, iar vremea calmă este de numai 28,1%. Important asupra zborului afidelor este studiul frecvenței vânturilor pe direcții și viteze.

Tabelul 12 FRACȚIA DE INSOLAȚIE – MEDII LUNARE MULTIANUALE (2011 – 2013)

Tabelul 13 DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI – MEDIA LUNARĂ ȘI ANUALĂ (2011 – 2013)

Tabelul 14 DURATA DE STRĂLUCIRE A SOARELUI – MAXIMA ÎN 24 DE ORE (2011 – 2013)

Tabel 15 ZILE CU SOARE ȘI ZILE FĂRĂ SOARE

1.5. Caracterizarea solului

Solurile specifice [NUME_REDACTAT] sunt:

1. [NUME_REDACTAT] desfășoară precumpănitor în sudul podișului și în [NUME_REDACTAT]. Legătura dintre cele două areale se realizează prin [NUME_REDACTAT]. Se suprapune cu silvostepa și stepa, dezvoltându-se îndeosebi între 100 și 250 m altitudine.

Tipice sunt cernoziomurile cambice (slab, moderat, puternic levigate, numite după S.R.T.S., 2003 cernoziomuri și faeziomuri), bine păstrate pe terenurile slab înclinate. Pe pante mai mari, ele se află în diferite grade de degradare. Au o mare cantitate de humus și proprietăți care le asigură o fertilitate deosebită.

Un tip specific numai zonei de est a țării sunt Solurile cenușii (după S.R.C.S., 1980), care au poziția altimetrică la 200…300 m, dezvoltându-se îndeosebi în fâșiile de racord dintre domeniul forestier și cel de silvostepă; au o fertilitate medie spre bună.

Tot molisoluri sunt rendzinele (pe calcare în [NUME_REDACTAT] Moldovenesc) și pseudorendzinele (faeziomuri – pe marne).

Solurile cernoziomoide (faeziomuri) sunt întâlnite doar în câteva areale din [NUME_REDACTAT] și în șeile largi (Lozna, Bucecea, Ruginoasa, Strunga) de pe dealurile din stânga Siretului. Unii autori le caracterizează ca cernoziomuri cambice sau pseudorenzide cambice. Caracteristicile lor sunt legate de formarea în două faze: la început în condiții fitoclimatice de silvostepă, iar ulterior de pădure. Prin proprietățile lor fac trecerea de la cernoziomurile cambice la solurile brune (de pădure) având și un grad ridicat de fertilitate.

2. Solurile argiloiluviale (luvisoluri). Se desfășoară la înălțimi de 300-600 m și are în alcătuire soluri brune argiloiluviale (preluvosoluri) și soluri brune luvice (luvosoluri), la care, izolat, se mai adaugă luvisoluri albice (luvosoluri).

            Solurile brune luvice (luvosoluri) sunt pe areale mai mari pe dealurile de la contactul podișului cu muntele și Subcarpații, apoi pe podișurile din interior, în general sub păduri de fag sau fag cu conifere. Sunt soluri acide, cu fertilitate redusă pentru culturi agricole.

            Solurile brune argiloiluviale (preluvosoluri), cu largă desfășurare în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Moldovenesc la altitudini de 300…450 m, sunt formate sub pădurea de stejar pedunculat și gorun. Pe substratul marno-argilos au caracter podzolit. Sunt fertile și sunt folosite larg în culturile agricole.

3. Solurile intrazonale. Ocupă areale reduse, fiind determinate de condițiile locale de relief, rocă, grad de umiditate, intensitate a eroziunii etc. Tipice sunt: solurile aluviale (aluviosoluri, în lunci, au fertilitate bună), lăcoviștile (gleiosoluri în sud-estul podișului), solurile gleice (gleiosoluri, [NUME_REDACTAT] – în luncile Siretului, Moldovei, [NUME_REDACTAT]) folosite pentru pășuni și fânețe, soluri halomorfe (salsodisoluri – îndeosebi în [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], pe marne și argile în condițiile climatului excesiv continental) și erodisoluri (erodosoluri) pe versanții afectați intens de șiroire, spălare în suprafață și alunecări de teren.

1.6. Flora spontană și cultivată din zonă

Vegetația ierboasă spontană ce se întâlnește pe terenul este constituită din: Poa pratensis L., Bromus inermis L., Lolium perene L., Festuca valesiaca L., Briza media L., Agropyrum repens L., iar dintre leguminoasele mai răspândite amintim: Trifolium pratense L., Lotus corniculatus L. , Onobrichis viciifolia Scp., Trifolium hibridum L. Aceste plante se găsesc de regulă răspândite pe terenurile cu un bun drenaj intern și extern și pe pante cu diferite expoziții.

Pe vai și în depresiuni se întâlnesc alte specii erboase, specii ce sunt caracteristice locurilor umede, dintre care amintim: Alopecurus pratensis L., Dactylis glomerata L., Briza media L., iar dintre leguminoase amintim: Lotus corniculatus, Trifolium pratense L., Trifolium repens L., Onobrichis viciifolia Scp., Lathyrus tuberosus L.

Combaterea buruienilor reprezintă principala lucrare de îngrijire, porumbul având un ritm lent de creștere în primele faze și o densitate redusă la unitatea de suprafață. Din sporul total de producție care se realizează la porumb prin diferite metode fitotehnice, 26% revine combaterii buruienilor, 20% îngrășămintelor și 10% densității (Gh. Bîlteanu și V. Bîrnaure, 1989).

Combaterea buruienilor trebuie să se facă într-o concepție integrată utilizând în primul rând metodele agrotehnice (rotația culturilor, lucrările solului, lucrările mecanice de întreținere).

Dar o combatere eficientă nu se poate face fără utilizarea erbicidelor. Alegerea erbicidelor trebuie să se bazeze pe speciile de buruieni dominante, asolamentul în care se încadrează cultura, conținutul solului în humus.

Combaterea buruienilor se poate face numai prin lucrări mecanice și manuale, numai cu ajutorul erbicidelor sau combinat.

Combaterea buruienilor fără utilizarea erbicidelor presupune un volum mare de lucrări mecanice și manuale.

Dacă după semănat solul formează crustă și apar buruieni se execută o lucrare cu grapa cu colți reglabili la 4 – 6 zile de la semănat, perpendicular pe direcția rândurilor, colții grapei vor fi ridicați sau orientați ușor spre înapoi pentru a nu vătăma germenii de porumb.

Dacă nu s-a făcut această lucrare după răsăritul porumbului când plantele au una sau două frunze se execută o lucrare cu grapa cu colți reglabili perpendicular pe direcția rândurilor. Lucrarea se face după amiaza când plantele sunt mai puțin turgescente.

Când plantele au 4 – 5 frunze, se lucrează cu sapa rotativă cu viteza maximă a tractorului.

După această lucrare se execută prima prașilă mecanică la adâncimea de 8 -12 cm, cu viteza de 4 – 5 km/h.

Prașila a doua se face după 10 – 14 zile, la adâncimea de 7 – 8 cm, cu viteza de 8 – 10 km/h.

După alte două săptămâni se execută a treia prașilă mecanică la 5 – 6 cm adâncime cu viteza de 10 – 12 km/h.

După primele două prașile mecanice se execută două prașile manuale pe rând.

În cazul combaterii combinate, mecanice și chimice a buruienilor, numărul lucrărilor se reduce la două prașile mecanice și eventual o prașilă manuală de corecție pe rând. Erbicidele utilizate la cultura porumbului sunt prezentate în tabelul 16

Tabelul 16 Erbicidele recomandate pentru combaterea buruienilor din cultura porumbului

Efectul erbicidelor ce se folosesc în cultura porumbului depinde în primul rând de respectarea întru totul a unor reguli de aplicare între care de cea mai mare importanță sunt: arătura să fie nivelată (lucrată în prealabil cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți reglabili); administrarea erbicidelor să se facă uniform pe întreaga suprafață;

pe adâncimea de încorporare terenul să fie lipsit de resturi vegetale;

să se respecte adâncimea de încorporare și momentul încorporării în sol;

să nu se producă defecțiuni de distribuție în timpul lucrului (la mașinile agricole folosite);

să se respecte dozele prescrise.

Reușita combaterii buruienilor din cultura porumbului nu se asigură însă numai prin erbicide. Lupta cu buruienele trebuie dusă integrat, adică prin folosirea tuturor cunoștințelor în această importantă problemă (rotații, lucrări ale solului, prașile etc.).

Combaterea bolilor și dăunătorilor

Cele mai importante boli din cultura porumbului sunt fusarioza (Fusarium spp.), pătarea și uscarea frunzelor (Helminthosporium), putrezirea bacteriană a tulpinii (Erwinia corotovora), tăciunele (Ustilago maydis). Se combat prin măsuri agrotehnice: rotația, epoca de semănat, densitatea, fertilizarea echilibrată.

Dintre dăunători, pagube însemnate produc porumbului; gărgărița frunzelor (Tanymecus dilaticollis) și viermii sârmă (Agriotes spp.).

1.7. Concluzii asupra cadrului natural

În organizarea producției de porumb, cunoașterea și utilizarea corectă și creatoare a resursei ecologice reprezintă una dintre cele mai importante rezerve în realizarea unor producții mari și eficiente. Amplasarea culturii porumbului pe cele mai potrivite terenuri constituie o condiție esențială în utilizarea eficientă a bazei materiale, a investițiilor tehnice, contribuind în final la obținerea unei înalte eficiente energo-economice.

Porumbul face parte dintre cele mai pretențioase plante față de condițiile de climă și sol. Exista un optimum pentru porumb atât în ceea ce privește altitudinea cât și latitudinea; astfel, altitudinea optimă este de 500-600 m în climatul temperat și 300-600 m în climatul nordic. Latitudinea până la care se cultivă cât și intervalele optime sunt determinate de condițiile pedoclimatice.

Dintre condițiile climatice umiditatea și temperatura sunt hotărătoare pentru creșterea porumbului. Calitatea acestuia este puternic influențată de temperatura aerului și solului, de cantitatea și repartizarea precipitațiilor, de lungimea zilei, de intensitatea luminii, de tipul de sol.

CAPITOLUL 2

EXPERIMENTARI PRIVIND FERTILIZAREA PORUMBULUI

2.1. Stadiul actual al cercetărilor

Cercetarea științifică urmărește cunoașterea și dirijarea factorilor interni și externi ai producției în scopul obținerii unor recolte mereu mai mari și calitativ superioare. În condițiile actuale, pe langă cercetările care urmăresc obținerea de date, de răspunsuri, în privința unor probleme științifice fundamentale și prin aceasta, descoperirea unor legități noi ale naturii, o deosebită importanță au cercetările care au menirea de a soluționa probleme practice ale producției.

Folosirea cercetărilor științifice pentru rezolvarea problemelor teoretice și practice ale agriculturii nu are un trecut prea îndepărtat. Prima stațiune experimentală agricolă a fost înființată de J.B. BOUSSINGAULT în anul 1834 la BECHELBRONN, în Franta, iar cea mai veche stațiune care functionează și astăzi este cea de la ROTHAMSTED lângă Londra, înființată de către Lawes în anul 1843.

Folosirea îngrășămintelor chimice ca pârghie eficientă în sporirea producției plantelor pe unitatea de suprafață este tot mai mult contestată în ultimii ani, deoarece utilizarea lor nerațională poate aduce prejudicii mai mult sau mai puțin grave echilibrului fitoecosistemului.

Cu toate acestea, fertilizarea judicioasă cu îngrășăminte organo-minerale, cu menținerea fertilității solului, este și va ramane în actualitate, ca una din cele mai eficiente căi pentru obținerea sporurilor economice de producție, fără să afecteze negativ calitatea recoltei/

La noi în țară, prima stațiune experimentală a fost înființată la BRAD de către intemeietorul științei agricole românești, [NUME_REDACTAT].

Colective puternice s-au format în jurul instituțiilor de învățământ agricol superior și la Institutul de [NUME_REDACTAT] al României ( I.C.A.R.). În anul 1969 a luat ființă A.S.A.S., care în momentul de față este forul superior de organizare și coordonare a cercetării științifice în agricultură, industrie alimentară și silvicultură.

Cea mai importantă și cea mai folosită în științele agricole este metoda cercetării experimentale. Despre această metodă, în anul 1926, Poicare spunea că este singura sursă a adevărului iar în anul 1924, Goulden susținea că în cercetările științifice se poate progresa în mod exclusiv numai prin experiențe riguroase.

Deși relativ scurtă, istoria cercetării științifice în cultura porumbului a cunoscut, poate, cea mai spectaculoasă evolutie prin însăși rezultatele generalizate în producție.

2.2. Scopul, obiectivele cercetării

2.2.1. Scopul și obiectivele

Scopul cercetărilor este acela de a îmbunătăți tehnologia de cultivare a porumbului în zonă.

Obiectivele cercetării sunt

estimarea efectului fertilizării organo – minerale asupra unor caractere și însușiri importante pentru cultura porumbului (producție, elemente de productivitatea, calitate etc.);

determinarea capacității de valorificare a îngrășămintelor la soiuri de porum din diferite categorii de precocitare 

precizarea unor variante optime de fertilizarea minerală și organică la cultura porumbului, în condițiile de la S.C. Tigimarg S.A.

2.2.2 Metodica experimentarilor

a) Calitatea semințelor pentru semănat

să fie hibridă;

să aparțină hibrizilor recomandați pentru fiecare zonă de cultură;

să aibă o puritate fizică minimă de 98%;

să aibă o capacitate de germinație minimă de 90%.

Când este cazul (de regulă la sămânța certificată mai veche de un an), înainte de semănat, se cere determinat „coldtestul” (analiza la rece a germinației) prin care se evidențiază în fapt capacitatea semințelor de a suporta condițiile nefavorabile care pot interveni după semănat, cum sunt temperaturile scăzute, asociate cu umiditate ridicată a solului. Se apreciază o răsărire satisfăcătoare în câmp, de la semințele de porumb, la care coldtestul are valori de 70–85% .

Tratarea semințelor este o lucrare obligatorie la cultura porumbului, pentru prevenirea atacului agenților patogeni ( Fusarium sp., Pythium sp., Ustilago sp., Penicillium sp., Aspergillus sp.) folosind unul din produsele: Tiradin 70 – 3,5 kg/t , Vitavax 200 FF – 2,5 l/t, Metoben 70 – 2 kg/t, Beret MLX 360 FS – 1,25 l/t. Acest tratament previne și fenomenul de „clocire a semințelor” în sol.

Împotriva viermilor sârmă și a gărgărițelor frunzelor de porumb (Agriotes sp., Tanymecus dilaticollis) sămânța se tratează cu unul din insecticidele: Furadan 35 ST, Diafuran 35 ST, Carbodan 35 ST în doză de 25 – 28 l/t sămânță.

Epoca de semănat. Semănatul porumbului începe atunci când, dimineața la ora 8, în sol la 10 cm adâncime, temperatura este de 8oC și vremea este în curs de încălzire.

Semănatul prea timpuriu determină „clocirea” unui anumit procent de semințe, răsărirea celorlalte întârzie, tinerele plante au un ritm redus de creștere.

La întârzierea semănatului există riscul unui deficit de apă necesar germinației iar fenofazele cu sensibilitate ridicată pentru apă (înflorire-fecundare) sunt „împinse” în vară, în perioadele cu temperaturi ridicate și umiditate scăzută.

Calendaristic semănatul porumbului se face între

1 – 15 aprilie, în stepa din sudul și sud-estul țării;

10 – 20 aprilie, în silvostepa din sud;

10 – 25 aprilie, în silvostepa din vest și din sudul Moldovei;

20 – 30 aprilie în Transilvania, nordul Moldovei și dealurile subcarpatice.

Semănatul începe cu hibrizii timpurii, mai rezistenți la temperaturile scăzute, pe soluri cu textura ușoară, care se zvântă mai repede.

Desimea de semănat este dependentă de hibridul cultivat, fertilitatea solului, îngrășămintele aplicate, umiditatea solului la desprimăvărare și regimul hidric din cursul perioadei de vegetație.

Hibrizii de porumb reacționează diferit la creșterea densității în funcție de habitusul plantei, poziția frunzelor, etc. Hibrizii timpurii au un habitus mai redus astfel că pot fi cultivați la densități mai mari comparativ cu hibrizii tardivi.

Rezerva de apă din sol și regimul pluviometric al zonei influențează într-o măsură importantă desimea. Când rezerva de apă are un deficit ce depășește 60 mm, densitatea la semănat se reduce cu 3 – 5.000 plante/ha, iar în condiții de irigare desimea va crește cu 10 – 15.000 plante/ha.

Densitățile pe terenurile fertile și în condițiile unei fertilizări corespunzătoare vor fi mai mari decât pe solurile sărace și în lipsa fertilizării.

În funcție de factorii menționați L. S. Muntean (1995), recomandă densitățile din tabelul 1. 11.

Distanța între rânduri este de 70 cm iar în cazul irigării prin brazde de 80 cm.

Adâncimea de semănat este determinată de umiditatea și textura solului fiind cuprinsă între 5 – 8 cm. Pe solurile umede și grele se seamănă la 5 cm iar în cazul unor soluri ușoare și uscate la 7 – 8 cm.

Semănatul se face cu semănătorile SPC 4, SPC 6 sau SPC 8. Viteza de lucru va fi de 5 – 7 km/h (viteza I-a rapidă sau a II – a înceată).

Cantitatea de sămânță la hectar în funcție de desime și MMB este de 15 – 25 kg/ha. Față de desimea de recoltare (mii plante/ha) se seamănă cu 10 – 205 boabe/ha mai mult, acest procent reprezentând pierderile în cursul răsăririi și pe parcursul perioadei de vegetație.

Tabelul 17 Densitatea optimă la porumb (mii plante recoltabile/ha)

Pentru a valorifica potențialul pedoclimatic al zonei, cât și pentru a asigura stabilitate în realizarea recoltelor, prin tema de cercetare mi-am propus a lua în cultura de concurs hibrizi cu grupe de precocitate diferite, după cum urmează:

TIMPURII – grupa F. A. O. 200 – 300

[NUME_REDACTAT]

SEMITIMPURII – grupa F. A. O. 300 -400

[NUME_REDACTAT]

SEMITÂRZII – grupa F. A. O. 400 – 500

5. Evelina

6. Șoim

TÂRZII – grupa F. A. O. 500 – 600

7. Florencia

8. Lovrin – 400

În continuare prezint principalele caracteristici ale hibrizilor experimentali.

b) HIBRIZI CREAȚI

1. CRISTAL (Zea mays L. convar. indurata)

Este un hibrid triliniar, timpuriu, omologat în 1991 pentru zona I în cazul semănatului târziu sau în cultură succesivă la irigat. Perioada de vegetație, de la semănat la maturitate, în sudul țării este de 124 zile, 1770 grade termice active, încadrându-se în clasificarea F. A. O. la 240.

PLANTA este de vigoare mijlocie, având în medie 208 cm înălțime totală și inserția știuletelui la 76 cm de la suprafața solului. Poartă frunze recurbate în treimea mijlocie a plantei.

ȘTIULETELE cilindro-conic, cu peduncul gros, este relativ mic. Cu greutatea medie de 144 g din care 82% boabe.

BOBUL este mare, relativ rotund, de culoare galbenă-portocalie, cu o pată de culoare mai deschisă în loc de mișună.

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții favorabile poate ajunge până la 8.030 kg/ha la irigat, iar în cultură succesivă irigată la 8.560 kg/ha.

REZISTENȚA. Este rezistent la secetă și arșiță, căderea și frângerea tulpinilor la maturitate, fuzarioza plantei și știuletelui, șiștăvirea boabelor și helmintosporioză.

ÎNSUȘIRI SPECIFICE. Având bobul sticlos , de culoare galbenă-portocalie este indicat pentru fabricarea mălaiului grișat, fulgilor de porumb și furajarea păsărilor, ca și a altor specii de animale.

CERINȚE AGROTEHNICE SPECIFICE. Densitatea optimă la neirigat este de 60.000 – 70.000 plante/ha și la irigat de 80.000 plante/ha. Valorifică bine fertilizarea cu azot și fosfor, precum și apa de irigat în culturile succesive sau semănate târziu. Semănatul în cultură succesivă pentru boabe trebuie să fie încheiat până la 20 iunie, iar pentru siloz până la 10 iulie.

2. ȘOIM (Zea mays L. convar. aorista)

Este un hibrid simplu, semitârziu, omologat în 1992 pentru arealele de cultură din sudul și vestul țării, la neirigat și irigat. Perioada de vegetație, de la semănat la maturitate, este de circa 138 zile, 1370 grade termice active, încadrându-se în clasificarea F. A. O. la 430.

PLANTA este viguroasă, cu înălțimea totală în medie de 260 cm, nu lăstărește, cu 19 frunze semierecte, produce de regulă un singur știulete bine dezvoltat, inserat la 110 cm, având la maturitate o poziție semierectă.

ȘTIULETELE cilindro-conic, are în medie lungimea de 21,9 cm cu 18 rânduri de boabe. Greutatea medie a unui știulete este de 220 g. Randamentul mediu de boabe este de 80,5%. Rahisul este de culoare albă.

BOBUL este sticlos, de culoare portocalie, prismatic, cu mișună superficială, cu MMB 300 g. Boabele conțin în medie 11,98% proteină; 71,32% amidon și 4,25% grăsimi.

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții normale de cultură la neirigat este de până la 12.265 kg/ha, iar în cultură irigată de până la 15.340 kg/ha.

REZISTENȚA. Are o bună rezistență la secetă și arșiță, fuzarioza știuleților și tulpinilor, helmintosporioză, precum și la căderea și frângerea tulpinilor la maturitate.

ÎNSUȘIRI SPECIFICE. Datorită faptului că este un hibrid cu bobul sticlos este indicat pentru utilizare în industria morăritului, pentru fabricarea mălaiului grișat, fulgilor de porumb și pentru furajarea găinilor ouătoare și a celor pentru carne, precum și a altor specii de animale.

CERINȚE AGROTEHNICE SPECIFICE. Densitatea optimă la neirigat este de 50.000 plante/ha și la irigat de 65.000 – 70.000 plante/ha. Valorifică bine dozele moderate și echilibrate de îngrășăminte cu azot și fosfor.

3. ANDREEA (Zea mays L. convar. dentiformis)

Este un hibrid simplu, semitimpuriu, omologat în anul 1992 pentru arealele de cultură din sudul, sud-estul și vestul țării.

PERIOADA DE VEGETAȚIE de la semănat la maturitate este cuprinsă între 125 și 128 zile, suma temperaturilor biologic active fiind de 1250 grade, încadrându-se în clasificarea F. A. O. 300 – 400.

PLANTA este viguroasă, cu o înălțime totală de 230 cm, fără lăstari, având în medie 18 frunze semierecte. Formează un singur știulete, bine dezvoltat, inserat la 85 cm și având la maturitate o poziție semierectă.

ȘTIULETELE este cilindro-conic, cu o lungime medie de 18 cm, cu un număr mediu de 16 rânduri de boabe. Greutatea medie a unui știulete este de 160 g. Randamentul de boabe este cuprins între 78 – 81%. Rahisul este de culoare roșie deschis.

BOBUL este dentat, de culoare galbenă-portocalie, prismatic cu mișuna bine conturată, având MMB de 280 g. Boabele conțin în medie 12,8% proteină; 70,4% amidon și 4,75% grăsimi.

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții normale de cultură, la neirigat este de până la 11.000 kg/ha, iar la irigat de până la 13.000 kg/ha.

REZISTENȚA. Are o bună rezistență la secetă, arșiță, helmintosporioză, precum și la cădere și frângerea tulpinilor la maturitate. Se remarcă printr-o foarte mare plasticitate ecologică, dând rezultate foarte bune în majoritatea arealelor de cultură.

CERINȚE AGROTEHNICE SPECIALE. Densitatea optimă la neirigat este de 45.00 – 55.000 plante/ha și de 55.000 – 65.000 plante/ha la irigat.

FERTILIZAREA. Fosforul se aplică în doze de 80 – 120 kg s.a./ha după aceeași tehnologie ca și la HS – 400 Lovrin. Azotul se administrează în cantități de 80 – 100 kg s.a./ha în epoci diferite ca și în cazul hibridului HS – 400 Lovrin; potasiul se aplică pe solurile sărace în acest element.

c) HIBRIZI CREAȚI

1. HS – 400 LOVRIN (Zea mays L. convar. dentiformis)

HS – Lovrin 400 este un hibrid simplu, târziu, omologat în anul 1969 pentru arealele de cultură din sudul, sud-estul și vestul țării și reînscris în CIOS în anul 1994.

PERIOADA DE VEGETAȚIE de la semănat la maturitate este cuprinsă între 138 -140 zile, suma temperaturilor biologic active fiind de 1365 grade, încadrându-se în clasificarea F. A. O. la 550.

PLANTA este viguroasă, cu o înălțime totală de 250 cm, fără lăstari, având în medie 18 frunze semierecte. Formează un singur știulete bine dezvoltat, inserat la 95-105 cm și păstrând la maturitate o poziție semierectă.

ȘTIULETELE este cilindro–conic, cu o lungime medie de 20,8 cm, cu un număr mediu de 16,5 rânduri de boabe. Greutatea medie a unui știulete este de 300 g. Randamentul de boabe este cuprins între 78-80%. Rahisul este de culoare roșie.

BOBUL este dentat, de culoare galbenă-portocalie, prismatic, cu mișuna normal conturată, având MMB de 300 g. Boabele conțin în medie 12,7% proteină; 70,4% amidon și 4,8% grăsimi.

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții normale de cultură la neirigat este de până la 12.000 kg/ha, iar la irigat de până la 15.000 kg/ha.

REZISTENȚA. Are o bună rezistență la secetă, arșiță, fuzarioza știuleților și tulpinilor, helmintosporioză, cădere și o foarte mare plasticitate ecologică.

CERINȚE AGROTEHNICE. Densitatea optimă la neirigat este de 40.000 – 50.000 plante/ha și de 50.000 – 55.000 plante/ha la irigat. Valorifică eficient dozele moderate de îngrășăminte cu azot și fosfor astfel: P80-120 kg s.a./ha aplicate integral la arătură sau fracționat (20 – 30 kg din doză aplicate la semănat, localizat pe rând, lateral și mai adânc cu 4 cm decât sămânța); N80-120 kg s.a./ha aplicat în 2-3 epoci: 50 – 60 kg înainte de semănat, iar celelalte la semănat și în vegetație împreună cu lucrările de prășit folosind fertilizatoarele de pe cultivatoare; potasiul se aplică în funcție de nevoia solului: 40 – 100 kg s.a. K2O/ha.

d) HIBRIZI PIONEER

1. MONALISA (Zea mays L. convar. dentiformis)

Monalisa este un hibrid simplu, timpuriu, suma temperaturilor biologic active fiind de 1200 – 1400 grade încadrându-se în clasificarea F. A. O. 300-400, fiind omologat în anul 1998. Este recomandat pentru cultivare în zonele colinare și de câmpie răspunzând foarte bine tehnologiilor de cultură intensivă.

Având planta verde la maturitate, se poate folosi cu rezultate foarte bune și pentru producerea de siloz.

TULPINA. Este un hibrid de talie mijlocie-înaltă, frunzele de culoare verde-intens, cu portul semierect.

ȘTIULETELE este de formă cilindrică, lung și uniform, cu pedunculul scurt, inserție mijlocie, are 14-16 rânduri de boabe.

BOBUL este dentat, prismatic profund, de culoare galbenă-portocalie, mijlociu-mare, cu MMB peste 320 g.

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții normale de cultură este de peste 9.000-10.000 kg/ha. Se remarcă printr-un potențial productiv foarte ridicat și constant precum și printr-un randament ridicat de boabe.

REZISTENȚA. Este foarte tolerant la secetă și arșiță.

CERINȚE AGROTEHNICE SPECIALE. Densitatea optimă la neirigat este de 55.000 – 60.000 plante/ha, iar la irigat este de 65.000 – 70.000 plante/ha. Pentru siloz densitățile pot ajunge la 75.000 – 80.000 plante/ha.

2. ȘTIRA (Zea mays L. convar. dentiformis)

Este un hibrid simplu, semitimpuriu, suma temperaturilor biologic active fiind de 1400 – 1500 grade, fiind încadrat în clasificarea F. A. O. 300-400, omologat în anul 2002. Se poate cultiva în zonele colinare și de câmpie, pe terenuri fertile cu aplicarea unei tehnologii superioare.

Are un potențial de producție foarte ridicat și constant, chiar în condițiile unor factori de stres. Are o vigoare foarte bună la pornirea în vegetație și un ritm rapid de pierdere a apei la maturitate.

Se pretează bine la recoltarea mecanizată.

TULPINA. Este de talie mijlocie-înaltă, tulpina este foarte elastică, cu frunze semierecte.

ȘTIULETELE cu inserție mijlocie-înaltă, cilindric ușor conic la vârf, lung și uniform, cu rahisul subțire, cu 14-16 rânduri de boabe.

BOBUL este mijlociu-mare, dentat, prismatic și cu mișuna mică, MMB mare (peste 320 g).

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții normale de cultură este de peste 11.000 kg/ha. Se remarcă printr-un potențial productiv foarte ridicat și constant precum și printr-un randament ridicat de boabe.

REZISTENȚĂ. Prezintă o bună rezistență la frângere și cădere a tulpinei, o bună toleranță la bolile foliare și atacul de Ostrinia nubilalis, toleranță bună la condițiile de stres.

CERINȚE AGROTEHNICE SPECIALE. Densitatea recomandată la neirigat este de 50.000 – 55.000 plante/ha, iar la irigat este de 60.000 – 65.000 plante/ha.

3. EVELINA (Zea mays L. convar. dentiformis)

Hibrid simplu, semitârziu, suma temperaturilor biologic active fiind de 1400 – 1500 grade, este încadrat în clasificarea F. A. O. 400 – 500. Este un hibrid cu mare capacitate de producție ce răspunde foarte bine la condiții de cultură intensive.

Se poate cultiva cu rezultate foarte bune în special în zonele de câmpie, pe solurile bine aprovizionate cu apă.

TULPINA. Este de talie mijlocie, cu frunzele semierecte.

ȘTIULETELE este mare, uniform, de formă cilindrică, cu inserție mijlocie-înaltă, cu 14 -16 rânduri de boabe.

BOBUL este mare, dentat, prismatic, de culoare portocalie, cu MMB mare.

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții normale de cultură este de peste 11.000 kg/ha, iar randamentul de boabe este ridicat.

REZISTENȚA. Este foarte tolerant la secetă, prezintă stare fitosanitară a tulpinii foarte bună, are un ritm foarte rapid de pierdere a apei la maturitate.

CERINȚE AGROTEHNICE SPECIALE. Densitățile recomandate sunt de 50.000 – 55.000 plante/ha la neirigat și 55.000 – 60.000 plante/ha la irigat.

4. FLORENCIA (Zea mays L. convar. dentiformis)

Este un hibrid tardiv, suma temperaturilor biologic active fiind de 1500 – 1600 grade, încadrat în clasificarea F. A. O. 500 – 600. Se recomandă cultivarea în areale din sudul și vestul țării. Prezintă potențial de producție excelent și constant. Este foarte bun și pentru siloz.

Valorifică cu eficiență fertilizarea intensivă, irigarea și tehnologia superioară de cultivare. Trebuie să fie evitate terenurile grele sau sărace, precum și microzonele bântuite de arșiță.

Se pretează bine la recoltarea mecanizată.

TULPINA. Are talie mijlocie – înaltă, tulpina este elastică, cu aparat foliar bine dezvoltat (18 – 19 frunze), frunza cu portul semierect, de culoare verde intens.

ȘTIULETELE lung, cu inserție mijlocie-înaltă, și foarte uniformă, cilindro-conic, cu 16 – 18 rânduri de boabe, cu un număr mare de boabe, foarte aspectuos.

BOBUL este dentat, ușor sticlos, cu mișuna mică, prismatic, de culoare galbenă-portocalie, cu MMB de peste 320 g.

PRODUCȚIA DE BOABE în condiții normale de cultură este de peste 11.000 kg/ha, iar randamentul de boabe este foarte ridicat (peste 84%).

REZISTENȚA. Este tolerant la secetă, prezintă tulpină sănătoasă, foarte rezistentă la frângere și cădere, verde la maturitate, are un ritm foarte rapid de pierdere a apei din boabe la maturitate.

CERINȚE AGROTEHNICE SPECIALE. Densitățile recomandate sunt de 50.000 – 60.000 plante/ha în condiții de neirigare și 60.000 – 70.000 plante/ha în condiții de irigare.

2.2.3 Metoda de lucru

Experiențele au fost organizate după metoda în fâșii cu patru repetiții.

Calcularea datelor s-a efectuat conform cu metoda de așezare a experiențelor în câmp.

Rezultatele au fost interpretate corelat cu datele climatice din fiecare an al ciclului experimental.

Planta premergătoare a fost cultura grâului de toamnă, cea mai frecventă rotație practicată în arealul în care s-au făcut cercetările.

După eliberarea terenului s-a efectuat arătura de vară la 23-25 cm cu plugul în agregat cu grapa stelată. Până în toamnă s-a efectuat o lucrare cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colți reglabili și lama nivelatoare.

Sub arătura de bază au fost încorporate îngrășămintele cu fosfor și cele cu potasiu în doză de 80 kg/ha P2O5 s.a. și 80 kg/ha K2O s.a. În primăvară s-a efectuat fertilizarea cu azot în doză de 150 kg/ha N s.a. ; administrarea azotului s-a efectuat în două reprize: jumătate din doză la pregătirea terenului și jumătate din doză odată cu prașila a II-a.

Semănatul s-a efectuat în decada a doua a lunii aprilie. Densitatea la semănat a fost de 60.000 b.g./ha pentru hibrizii din grupele F.A.O. 200-300 și 300-400 și de 50.000 b.g./ha pentru hibrizii din grupele F.A.O. 400-500 și 500-600.

Combaterea buruienilor s-a asigurat prin erbicidare preemergentă cu Dual 500 EC în doză de 5 l/ha și erbicidare postemergentă cu Icedin super în doză de 1 l/ha când plantele de porumb au fost în faza de 3-5 frunze. De-a lungul perioadei de vegetație s-au efectuat și două prașile mecanice.

Recoltarea s-a efectuat la maturitatea deplină.

La data recoltării s-a determinat umiditatea boabelor, recalcularea producției fiind făcută la 15% umiditate.

Determinările privind randamentul de boabe și masa relativă a 1000 boabe s-au efectuat în trei repetiții.

2.3 Rezultatele experimentale

2.3.1 Rezultatele experimentale obținute în anul 2011

În tabelul 18 sunt prezentate rezultatele de recoltă obținute în anul experimental 2011, la cei 8 hibrizi de porumb luați în studiu.

Considerând ca martor hibridul Monalisa, rezultă că sub nivelul de recoltă de la acest hibrid s-au situat hibrizii: Cristal și Lovrin – 400.

Recolta înregistrată la hibridul Șoim a fost practic egală cu cea a martorului.

Cea mai mare recoltă s-a înregistrat la hibridul Florencia, urmat de Evelina, Știra și Andreea, hibrizi la care diferențele de recoltă sunt asigurate statistic ca foarte semnificative.

De remarcat că seceta din 2011 a afectat toți hibrizii luați în studiu, nivelul recoltelor fiind cu mult sub potențialul de producție real al acestora.

Hibrizii marca PIONEER au un sistem radicular mai bine dezvoltat și sunt rezistenți la secetă.

2.3.2 Rezultatele experimentale obținute în anul 2012

Din tabelul 19 în care sunt prezentate recoltele din cel de-al doilea an experimental se constată că la toți hibrizii studiați recoltele au fost mai mari, decât cele înregistrate în anul anterior, situându-se între 6.000 – 7.300 kg/ha boabe cu umiditatea de 15%.

Hibridul martor Monalisa a avut o foarte bună comportare, recolta depășind 6.600 kg/ha. În acest context, trei hibrizi s-au situat sub valoarea recoltei hibridului martor, după cum urmează: Cristal (5.948 kg/ha), Lovrin 400 (6.150 kg/ha) și Șoim (6389 kg/ha).

Cea mai mare recoltă de 7.215 kg/ha s-a determinat la hibridul Florencia la care diferența de recoltă de 529 kg/ha este asigurată statistic ca distinct semnificativă.

Diferențele de recoltă față de martor înregistrate la hibrizii Știra, Andreea și Evelina sunt lipsite de semnificație.

Tabel nr. 18 Rezultatele de recoltă (boabe cu 15% umiditate)

obținute în anul 2011

DL 5% = 235 kg/ha; DL 1% = 315 kg/ha; DL 0,1% = 503 kg/ha.

Tabel nr. 19 Rezultatele de recoltă (boabe cu 15% umiditate)

obținute în anul 2012

DL 5% = 305 kg/ha; DL 1% = 371 kg/ha; DL 0,1% = 541 kg/ha.

2.3.3 Rezultatele experimentale obținute în anul 2013

În cel de-al treilea an experimental s-au obținut rezultatele menționate în tabelul 20

Amplitudinea producțiilor din acest an a situat hibrizii între limitele 5.573 kg/ha (hibridul Cristal) și 6.840 kg/ha (hibridul Florencia).

Cu producții sensibil egale (cu diferențe lipsite de semnificație) cu recolta martorului s-au situat recoltele obținute la hibridul Știra și Lovrin – 400.

La hibridul Andreea s-a înregistrat un spor de recoltă de 6%, diferența de 385 kg/ha fiind semnificativă.

Sporul de recoltă de 8% determinat la hibridul Evelina, respectiv diferența de recoltă de 480 kg/ha este asigurată statistic ca distinct semnificativă.

La hibrizii Șoim și Florencia sporul de recoltă a fost de 11 – 12%, diferența de recoltă de 751 kg/ha și respectiv 695 kg/ha fiind foarte semnificative.

Tabel nr.20 Rezultatele de recoltă (boabe cu 15% umiditate)

obținute în anul 2013

DL 5% = 302 kg/ha; DL 1% = 429 kg/ha; DL 0,1% = 567 kg/ha.

2.4 Sinteza rezultatelor de producție din ciclul experimental 2011 – 2013

Rezultatele de sinteză sunt centralizate în tabelul 21

În medie pe cei 8 hibrizi, recolta din anul 2012 a fost mai mare cu 20% față de cea din anul 2011, ca urmare a unui regim pluviometric mai favorabil porumbului, de-a lungul perioadei de vegetație.

În anul 2013, s-a obținut o recoltă cu 16% mai mare față de cea din anul 2011.

Dintre hibrizi, cea mai mare recoltă s-a obținut la hibridul Florencia, cu 12% mai mare față de hibridul martor Monalisa, respectiv cu o diferență foarte semnificativă de 740 kg/ha.

Cu diferențe de recoltă au depășit recolta hibridului martor și următorii hibrizi:

Evelina: 452 kg/ha

Știra: 389 kg/ha

Andreea: 386 kg/ha

Cu recolte sensibil egale s-au situat hibrizii Monalisa, Șoim și Lovrin – 400.

Cea mai mică recoltă s-a obținut la hibridul Cristal care s-a situat sub recolta martorului cu 689 kg/ha, diferență de recoltă distinct semnificativ negativă.

Rezultatele de sinteză evidențiază că în zonă, structura de hibrizi, trebuie să aibă în vedere hibrizii: Florencia, Evelina, Andreea și Știra, iar pe parcelele unde după porumb urmează grâu se impune hibridul Monalisa (Grafic 3 – 5.) .

Tabel nr. 21 Sinteza rezultatelor din ciclul experimental 2011- 2013

DL 5% = 502 kg/ha;

DL 1% = 606 kg/ha;

DL 0,1% = 1022 kg/ha

Tabel nr. 22 Mediile factorului B (hibrizilor)

DL 5% = 327 kg/ha;

DL 1% = 523 kg/ha;

DL 0,1% = 709 kg/ha

Tabel nr. 23 Hibrizi

2.5 Evoluția randamentului de boabe în funcție de hibridul cultivat și condițiile climatice anuale

Rezultatele determinărilor pun în evidență fluctuații anuale, la același hibrid în funcție de condițiile climatice din fiecare an (grafic 6).

La toți hibrizii, în anul 2011 s-a determinat cel mai scăzut randament de boabe, fapt datorat deficitului de precipitații din acest an.

În medie pe ciclul experimental 2011 – 2013, cu randament de boabe de peste 80% s-au înscris hibrizii: Monalisa, Știra, Evelina și Florencia, cu valori între 79 și 80% a fost hibridul Șoim, iar cu valori între 78 și 79% au fost hibrizii Cristal, Andreea și Lovrin 400.

Este de remarcat faptul că în medie pe ciclul experimental, la nici un hibrid, valoarea randamentului nu s-a situat sub 78%.

2.6 Evoluția masei a 1000 boabe în funcție de hibridul cultivat și condițiile climatice anuale

Masa a 1000 boabe a diferențiat hibrizii luați în studiu în limite cuprinse între 266 g (Andreea) și 297 g (Florencia) în anul 2011, între 286 g (Andreea) și 306 g (Monalisa) în anul 2003 și între 295 g (Andreea) și 318 g (Monalisa) în anul 2004 (grafic 7 ).

În medie pe ciclul experimental, cu MMB mai mare de 300 g s-au înscris hibrizii: Florencia, Monalisa și Lovrin 400.

Valori ale MMB-ului cuprinse între 290 g și 300 g s-au înregistrat la hibrizii Evelina, Știra și Cristal, iar cu valori între 280 și 290 g s-au situat hibrizii Șoim și Andreea.

În general, la toți hibrizii experimentați, valorile masei a 1000 boabe s-au situat între limitele menționate de ameliorator.

2.7 Analiza eficienței economice

Cercetările tehnologice prezintă importanță practică dacă sunt însoțite de date privind eficiența economică.

În acest sens am efectuat calcule privind:

valoarea recoltei – mii lei/ha;

cheltuielile totale de producție – mii lei/ha;

profitul – mii lei/ha;

rata profitului – %.

Pentru calcularea valorii producției s-a folosit prețul de valorificare al recoltei de 3.000 lei/kg.

Pentru calcularea cheltuielilor generale de producție s-au folosit tarifele de lucrări și prețurile pentru materii și materiale practicate în anul 2013

În figura 7 se prezintă profitul în funcție de hibridul cultivat.

Cel mai mare profit de 5.256.000 lei s-a înregistrat la hibridul Florencia. Cu profit mai mare de 4 milioane lei s-au înscris hibrizii: Șoim, Evelina, Știra și Andreea.

Cel mai mic profit s-a înregistrat la hibrizii Cristal și Lovrin – 400.

În figura 8 este prezentată rata profitului care la hibrizii studiați s-a situat între 6,4 % și 35 %. Cea mai mare rată a profitului s-a înregistrat la hibridul Florencia (35%) urmat de hibridul Șoim (30,2%). Cea mai mică rată a profitului s-a înregistrat la hibrizii Cristal (6,4%) și Lovrin – 400 (13,9%).

Rezultă că prețul de valorificare a porumbului de 3.000 lei/kg nu aduce cultivatorilor un profit satisfăcător, prețul la carburanți, pesticide și îngrăsăminte fiind mereu în creștere.

CONCLUZII

Cercetările efectuate în condițiile pedoclimatice, în ciclul experimental 2011 – 2013 privind comportarea a 8 hibrizi de porumb cu perioadă de vegetație diferită, au condus spre concluzii cu caracter practic pentru cultivatorii de porumb din zonă:

Ciclul experimental 2011 – 2013 a cuprins ani diferiți sub aspect climatic, astfel că producțiile au fost fluctuante de la un an la altul, pentru toți hibrizii luați în studiu. Cele mai puțin favorabile condiții s-au înregistrat în anul 2011, an cu regimul pluviometric deficitar, iar cele mai bune condiții s-au înregistrat în anul 2012, an în care s-au obținut și cele mai mari recolte.

În medie pe ciclul experimental, cu recolte de peste 6.000 kg/ha boabe s-au înscris hibrizii: Florencia (6.752 kg/ha), Evelina (6.464 kg/ha), Știra (6.401 kg/ha), Andreea (6.398 kg/ha), Șoim (6.180 kg/ha) și Monalisa (6.012 kg/ha). Cu producții cuprinse între 5.500 kg/ha și 6.000 kg/ha s-a situat hibridul Lovrin – 400 (5.697 kg/ha), iar cu recolte între 5.000 kg/ha și 5.500 kg/ha s-a situat hibridul Cristal (5.323 kg/ha).

Randamentul de boabe, în medie pe ciclul experimental, a fost de peste 80% la hibrizii Evelina, Florencia, Știra și Monalisa, ceilalți hibrizi situându-se cu valori între 78% și 80% .

Masa relativă a 1000 boabe a variat de-a lungul ciclului experimental, în funcție de hibridul cultivat, între limitele extreme de 262 g (hibridul Andreea) și 318 g (hibridul Monalisa).

În condițiile valorificării producției cu 3.000 lei/kg boabe, cel mai mare profit de 5.256.000 lei/ha s-a înregistrat la hibridul Florencia. Cu profit mai mare de 4.000.000 lei/ha s-au înscris hibrizii: Șoim (4.540.000 lei/ha), Evelina (4.392.000 lei/ha), Știra (4.2003.000 lei/ha) și Andreea (4.194.000 lei/ha). Cel mai mic profit s-a înregistrat la hibrizii Cristal (969.000 lei/ha) și Lovrin-400 (2.091.000 lei/ha).

Cea mai mare rată a profitului de 35% s-a înregistrat la hibridul Florencia, urmat de hibridul Șoim de 30,2%. Cea mai mică rată a profitului s-a înregistrat la hibrizii Cristal (6,4%) și Lovrin-400 (13,9%).

7. Pentru zona de referință, rezultatele de recoltă și indicatorii de eficiență economică conduc spre concluzia că în rotația porumb – culturi de primăvară, să se extindă în cultură hibrizii Florencia, Evelina, Știra și Andreea, iar în rotația porumb-grâu de toamnă, să se extindă în cultură hibridul Monalisa.

BIBLIOGRAFIE

Avarvarei I. și colab., 1997 – Agrochimie, Ed. Sitech, [NUME_REDACTAT] M., 1994 – Fitotehnie, curs sintetic, partea a II – a, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] M., 1977 – Zonarea producției de porumb, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] M., 1985 – Ghidul fermierului, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] M., 1997 – Zonarea producției de cartof, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Gh., 2001 – Fitotehnie, vol.2, Ed. Ceres, [NUME_REDACTAT] Gh., 1993 – Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică, [NUME_REDACTAT] I.V., și colab – 2005 – Management, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] V., Ulea E., Puiu I., 1998 – Fitopatologie, Ed.[NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] G. 1994 – Tehnică experimentală – Curs, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] G. 1992 – Tehnică experimentală – Lucrări publice, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] P., 1996 – Economie agrară, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] L.S. și colab., 2003 – Fitotehnie, Ed. a II – a, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] S., Borceanu I., Axinte M., Roman GH., 1995 – Fitotehnie, Ed. Didactică și Pedagogică, [NUME_REDACTAT] T., Jităreanu G. – 1999 – Agrotehnică, ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, [NUME_REDACTAT] L., Copony W. – 1986 – Efectul fertilizării cu azot și fosfor în cadrul rotației de lungă durată asupra producției de porumb și evoluției fertilității solului. [NUME_REDACTAT] în Moldova, vol.III, pg 81-87

Săulescu N., 1969 – Câmpul de experiență, ed. Agro – silvică, București

, – 1997 – Protejarea culturilor cu ajutorul pesticidelor. Ed. [NUME_REDACTAT] D. L., Robu T., 2000 – Fiziologie vegetală, Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași