Experienta Electorala a Republicii Moldova

Comunicare

Experienta Electorala a Republicii Moldova

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

CAPITOLUL 1 R0LUL JUSTIȚIEI REPUBLICII MOLDOVA ÎN ASIGURAREA DREPTURILOR ELECTORALE ALE CETĂȚENILOR

1.1.Protecția juridică a drepturilor exclusiv politice și răspunderea pentru încălcarea legislației electorale.

1.2 Rolul instanțelorjudecătorești în procesul electoral din Republica Moldova

1.3 Experiența altor state în doneniul apărării judiciare a drepturilor electorale

CAPITOLUL 2 SISTEMUL ORGANELOR ELECTORALE

2.1 Noțiuni generale privind dreptul electoral și sistemul electoral.

2.2 Subiecții în litigiile electorale

2.3 Drepturile și obligațiile părților în litigiile electorale.

2.4 Competențe ale organelor electorale, ca subiecte specifice ale Dreptului electoral.

CAPITOLUL 3 .APĂRAREA JUDICIARĂ A DREPTURILOR ELECTORALE

3.1 Examinarea litigiilor electorale de către instanțele judecătorești .

3.2 Procedura examinării litigiilor electorale

3.3 Competența jurisdicțională în materie electorală .

CONCLUZII

RECOMANDĂRI

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Actualitatea temei Experiența electoralăa Republicii Moldova poate fi considerată deja drept una suficient de bogată și diversă.

Deși inițial tranziția în Moldova a înregistrat anumite succese, în special în domeniul privatizării pămîntului și adoptării unei legislații democratice, la sfîrșitul anilor ‘90 reformele au încetinit.

Pînă la această perioadă Moldova era caracterizată ca un model al implementării valorilor democratice, în special prin organizarea și desfășurarea scrutinelor electorale.

După declararea independenței sale, Republica Moldova a efectuat o serie de modificări ale legislației naționale, adaptînd-o în mod continuu la necesitățile moderne.

Totodată, țara noastră a semnat și a ratificat cele mai importante documente internaționale, obligîndu-se prin aceasta să respecte valorile și principiile dreptului internațional modern, bazat pe statul de drept și respectarea drepturilor omului.

Prin art.1 al.3 din ConstituȚia Republicii Moldova, statul nostru a fost definit â și â declarat stat de drept.

Însă, de la obținerea independenței și pînă în prezent întreaga societate civilă, partidele politice și mai cu seamă autoritățile Republicii Moldova, se pare, doar au discutat despre Statul de drept, și mai puțin, au întreprins ceva întru edificarea acestuia.

Astfel, la moment Republica Moldova se mai află în atenția structurilor europene și internaționale, cum ar fi Consiliul Europei, Banca Mondială, OSCE etc

Proclamarea Independenței Republicii Moldova, în contextul electoral, a servit drept oportunitate și temei legal spre promovarea pluripartitismului și pluralismului politic, pornind de la preambulul codului electoral care menționează: “Voința poporului constituie baza puterii de stat. Această voință se exprimă prin alegeri libere, care au loc periodic prin sufragiu universal, egal, direct, secret și liber exprimat.

Statul garantează exprimarea voinței libere a cetățenilor prin apărarea principiilor democratice și a normelor dreptului electoral…”

Astfel, adoptarea Codului Electoral în 1997 a servit un nou pas în procesul de racordare la normele democratice și în propășirea spre un sistem electiv modern, bazat pe necesitățile și cerințele statului de drept.

Totodată, aceasta a servit la conturarea principiilor, mecanismelor și caracterului sistemului electoral național și la depărtarea de sistemul electoral sovietic din perioada “socialismului dezvoltat”. De o importanță deosebită pentru reformarea și stabilirea sistemului electoral a avut adoptarea Constituției din 29 iulie 19942 . Act care vine să pună bazele conceptuale cu referire la partidele politice și organizațiile social-politice, despre rolul acestora în exprimarea voinței cetățenilor și în alegerea reprezentanților poporului.

Astfel, analiza evenimentelor politice, ne permite să facem o concluzie logică referitoare la particularitățile sistemului electoral instaurat și să afirmăm cu certitudine că este unul proporțional.

Obligația afirmativă a statelor de a proteja dreptul de vot al cetățenilor este recunoscut în tratatele internaționale și declarațiile adoptate de Organizația Națiunilor Unite, organizațiile regionale, cum sunt Consiliul Europei și Organizația Statelor Americane.

Pentru a-l determina pe alegător să-și exprime dreptul de vot în favoarea unui sau altui concurent electoral, statul, prin instrumentele și mecanismele sale legislative, organizează o campanie electorală, care începe pentru fiecare concurent la data înregistrării acestuia de Comisia Electorală Centrală sau de consiliul electoral de circumscripție și se încheie în ziua votării.

Este de remarcat că dreptul de vot este inseparabil de libertatea de opinie și exprimare, iar ca ideal și principiu de bază al societății democratice, aceasta din urmă este elementul esențial al fenomenului mass-media. Libertatea de opinie, libertatea de a primi și de a comunica informații și idei, drept componente ale libertății de exprimare, trebuie să fie exercitate în mod liber fără amestecul autorităților publice, cu excepția exigențelor expres stipulate de legislația în vigoare, or statul este obligat să justifice orice ingerință în orice fel de exprimare.

Scopul cercetării, conform temei investigate, constă în determinarea procedurii examinării litigiilor electoraleâ și elucidarea competenței jurisdicționale în materie electorală

Pentru realizarea scopului propus au fost soluționate, în mod consecvent, următoarele obiective:

investigarea aspectelor teoretice și metodologice ale protecției juridice a drepturilor exclusiv politice și răspunderea pentru încălcarea legislației electorale.

determinarea rolului instanțelorjudecătorești în procesul electoral din Republica Moldovaâ

analiza experienței altor state în domeniul apărăreii judiciare a drepturilor electoraleâ

determinarea procedurii examinării litigiilor electoraleâ

elucidarea competenței jurisdicționale în materie electorală

La realizarea lucrării s-au folosit cercetările savanților din diferite țări, cum ar fi B. Needles (SUA), F.Berceaf, M.Negruțiu (România), N. Kuzminov (Rusia), însă baza cercetărilor au constituit lucrăriloe autorilor autohtoni, ca I. Văcărel, F.Bercea, C.Alexa, V.Ciurel, L. Cistelecan.

Metodologie. În scopul fundamentării teoretice, lucrarea de față se bazează pe o amplă documentare, avand ca suport lucrări de specialitate, din literatura românească și internațională, precum și informații statistice, specific domeniului asigurărilor.

În afară de aceasta s-au avut in vedere, studii și analize ale unor instituții specializate sau de profil

Volumul lucrării .

Lucrarea este constituită din introducere, trei capitol,concluzii,recomandări,bibliografie și anexe .

În INTRODUCERE se argumentează actualitatea și importanța temei de cercetare, sunt formulate scopul, obiectivele și ipotezele investigațiilor, sunt explicate și fundamentate suportul conceptual și metodologic al cercetării, se dă o caracterizare succintă a lucrării subliniindu-se noutatea științifică a rezultatelor obținute, importanța teoretică și valoarea aplicativă a lucrării.

CAPITOLUL 1 R0LUL JUSTIȚIEI REPUBLICII MOLDOVA ÎN ASIGURAREA DREPTURILOR ELECTORALE ALE CETĂȚENILOR am analizat modalitățile protecției juridice a drepturilor exclusiv politice și răspunderea pentru încălcarea legislației electorale.Am identificat,care este rolul instanțelorjudecătorești în procesul electoral din Republica Moldovași am analizat experiența altor state în doneniul apărării judiciare a drepturilor electorale

CAPITOLUL 2 SISTEMUL ORGANELOR ELECTORALE am analizat noțiunile generale privind dreptul electoral și sistemul electoral.Am realizat o analiză a drepturilor și obligațiilor părților în litigiile electorale.În acest capitol sînt elucidate competențele ale organelor electorale, ca subiecte specifice ale dreptului electoral.

CAPITOLUL 3.APĂRAREA JUDICIARĂ A DREPTURILOR ELECTORALE am elucidat procedura examinării litigiilor electorale și competența jurisdicțională în materie electorală

Cuvintele cheie- organe electorale ;organizații social-politice ,partide ,perioadă electorală persoane autorizate să asiste la operațiile electorale – reședință

CAPITOLUL 1 R0LUL JUSTIȚIEI REPUBLICII MOLDOVA ÎN ASIGURAREA DREPTURILOR ELECTORALE ALE CETĂȚENILOR

1.1.Protecția juridică a drepturilor exclusiv politice și răspunderea pentru încălcarea legislației electorale.

Alineatul 2 al articolului 13 din Codului Electoral statuează o restricție suplimentară la cea indicată în Legea Supremă, care prevede că „ nu au dreptul de a alege persoanele care sunt recunoscute incapabile prin hotărâre definitivă a instanței de judecată. Despre existența unor astfel de cazuri Ministerul Justiției informează primarul, iar după implementarea Registrului de stat al alegătorilor – Comisia Electorală Centrală”.

Atunci cînd mecanismul de controlul și monitorizare a procesului de declarare a incapacității persoanelor este incomplet sau lipsește, această restricție este utilizată ilegal. Or, o statistică clară pe țară sau un registru privind identitatea și numărul de persoane declarate incapabile la momentul actual nu există.

O limitare voalată a dreptului de vot se produce și atunci cînd vorbim despre persoanele cu dizabilități fizice.

Deși autoritățile publice locale și centrale și Comisia Electorală Centrală la fiecare scrutin au încercat să faciliteze accesul persoanelor cu dizabilități în sediile secțiilor de votare, amenajîndu-le în corespundere cu normele minime standard, nu toate persoanele cu deficiențe locomotorii ajung la urna de vot.

Totodată, alegătorul care nu este în stare să completeze de sine stătător buletinul de vot are dreptul să invite în cabină o altă persoană, cu excepția membrilor biroului secției de votare, reprezentanților concurenților electorali și a persoanelor autorizate să asiste la operațiile electorale. Situațiile menționate reflectă o lipsă de încredere în privința corectitudinii unor astfel de voturi, or, indiferent de statutul persoanei care acordă ”suport” alegătorului cu dizabilitate, aceasta ar putea influența decizia ultimului.

E de notat că unul dintre principiile esențiale ale patrimoniului electoral prevede că votul este secret. O atare situație se referă și la persoanele nevăzătoare care la fel se află în imposibilitatea de a participa la administrare prin participare la procesul de votare.

Or, pînă la momentul actual implementarea votării prin buletinele de vot cu caractere Braille, conform informației CEC, nu poate fi realizată deoarece este una dificilă și costisitoare. Mai mult, în acest sens lipsesc reglementări legislative care ar stabili expres întocmirea buletinelor de vot cu caractere Braille. Un rol prioritar în procesul de exercitare a dreptului de vot pentru persoanele cu autism îl are interpretarea informației electorale în limbajul mimico-gestual care este asigurată de legislația în vigoare .

Conform articolului 69 din Codul Electoral persoanele care, prin violență, înșelăciune, amenințare, substituire sau prin oricare alte mijloace, împiedică exprimarea liberă a drepturilor electorale ale cetățenilor, persoanele care răspîndesc intenționat date false despre concurenții electorali, săvîrșesc oarecare alte acțiuni ce lezează onoare și demnitatea candidaților, fac agitație electorală în ziua alegerilor și cea precedentă ei, împiedică activitatea consiliilor, și birourilor electorale sau votarea în secție de votare poartă răspundere în conformitate cu legislația în vigoare.

Potrivit art. 70 din Codul Electoral se consideră infracțiune, pentru care se aplică pedeapsă penală, în conformitate cu prevederile Codului penal, următoarele acțiuni:

Împiedicarea prin orice mijloace exprimarea liberă a dreptului de vot, aceeași faptă însoțită de cauzarea leziunilor corporale grave sau de periclitarea vieții oamenilor;

Falsificarea prin orice mijloce a rezultatelor votării;

Deschiderea urnelor de vot înainte de termenul stabilit prin lege pentru încheieințare, substituire sau prin oricare alte mijloace, împiedică exprimarea liberă a drepturilor electorale ale cetățenilor, persoanele care răspîndesc intenționat date false despre concurenții electorali, săvîrșesc oarecare alte acțiuni ce lezează onoare și demnitatea candidaților, fac agitație electorală în ziua alegerilor și cea precedentă ei, împiedică activitatea consiliilor, și birourilor electorale sau votarea în secție de votare poartă răspundere în conformitate cu legislația în vigoare.

Potrivit art. 70 din Codul Electoral se consideră infracțiune, pentru care se aplică pedeapsă penală, în conformitate cu prevederile Codului penal, următoarele acțiuni:

Împiedicarea prin orice mijloace exprimarea liberă a dreptului de vot, aceeași faptă însoțită de cauzarea leziunilor corporale grave sau de periclitarea vieții oamenilor;

Falsificarea prin orice mijloce a rezultatelor votării;

Deschiderea urnelor de vot înainte de termenul stabilit prin lege pentru încheierea votării;

Atacarea localurilor secțiilor de votare, sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale.

Vorbind despre răspunderea administrativă e cazul să menționăm că conformart. 71 din Codul Electoral se consideră contravenții și se pedepsesc în conformitatecu prevederile Codului cu privire la contravanțiile administrative dacă, potrivitlegslației și art.70 din prezentul cod, nu sunt declarate infracțiuni următoarele fapte:

Nefurnizarea de către persoanele cu funcții de răspundere a datelor șimaterialelor solicitate de organele electorale, precum și nendeplinireahotărîrilor acestora;

Distrugerea, deterioararea prin orice mod a listelor electorale sau afișelorelectorale;

Organizarea de către persoanele cu funcții de răspundere a adunărilor electorale cu vînzarea și consumarea băuturilor alcoolice și neluarea unormăsuri pentru buna desfășurare a adunărilor respective;

Înscrierea cu bună știință în lista electorală a persoanelor care nu au drept devot în conformitate cu prezentul cod, a unor persaone fictive sau nejustificat dea primi și soluționa contestațiile cu priverea la operațiile elctorale;

Articolul 51. Înscrierea în mai multe liste de candidați.Acceptarea deliberată a persoanei de a fi înscrisă în mai multe liste de candidați se sancționează cu amendă de la 15 la 25 de unități convenționale.

Neaducerea la cunoștință publică de către mambrii organelor electorale apropunerelor de desemnare a candaților;

Folosirea fondurilor primite din străinătate sau nedeclarate public;

Împiedicarea accesului în localul de votare sau împiedicarea exercităriidreptului de vot în cazul persoanelor învestite cu acest drept;

Refuzul de a îndeplini dispozițiile președintele biroului electoral al secției devotare privind asigurarea ordinii în localul de votare și pe teritoriul din preajmalui;

Neînmînarea nejustificată a buletinului de vot alegătorului înscris în listaelectorală sau în îmînarea unei singurt ptrsoane a mai multor buletine decît esteprevăzut de lege;

Părăsirea nemotivată de votare înainte de totalizarea rezultatelor alegerilor șisemnarea proceselui – verbal de cître membrii biroului electoral al secției devotare;

Continuarea agitației electorale în ziua votării și cea precedentă ei;

Articolul 52. Agitația electorală în ziua imediat anterioară zilei votării ori înziua votării.Continuarea agitației electorale sau a agitației pentru susținerea referendumului în ziua imediat anterioară zilei votării ori în ziua votării se sancționează cu amendă de la 10 la 20 de unități convenționale aplicată persoanei fizice, cu amendă de la 40 la 50 de unități convenționale aplicată persoanei cu funcție de răspundere sau candidatului electoral.

Scoaterea din localul secției de votare a buletinului de vot îmînat pentru votare;n) Falsificarea semnăturilor în listele de subscripție.

Articolul 53. Încălcarea legislației electorale de către membrii organului electoral

(1) Neaducerea la cunoștință publică de către membrii comisiilor electorale apropunerilor de desemnare a candidaților sau a problemelor supuse referendumului se sancționează cu amendă de la 10 la 20 de unități convenționale.

(2) Părăsirea nemotivată a localului de votare înainte de începerea totalizăriirezultatelor alegerilor sau rezultatelor referendumului și pînă la semnarea procesuluiverbalse sancționează cu amendă de la 10 la 20 de unități convenționale.

(3) Neînmînarea nejustificată a buletinului de vot persoanei înscrise în listaelectorală sau înmînarea către un singur alegător a mai multor buletine decît esteprevăzut de lege se sancționează cu amendă de la 10 la 20 de unități convenționale.

Dreptul la vot este un drept ce conține un sistem întreg de alte valori, fărăde care acesta își pierde din importanță și semnificație. Nu ne putem imagina existenȚa și activitatea unui guvern sau sistem juridic democratic fără o rezonabilă periodicitate electorală sau fără respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru respectarea deplină și întocmai a drepturilor electorale, în condiȚiile actuale ale Republicii Moldova, trebuie să Ținem cont de principiile democratice și practica internaȚională, deoarece însăși Secretarul General al NaȚiunilor Unite declara următoarele în 1991 „Alegerile, prin ele însele, nu constituie democraȚie.

Ele nu constituie o linie de sosire, ci doar un pas, deși unul important și adesea esențial, pe calea spre democratizarea societății și realizarea dreptului de a lua parte la guvernarea țării sale, așa cum este enunțat în instrumentele internaționale majore privind drepturile omului.

Ar fi nefast să se confunde finalul cu mijloacele și să se uite faptul că democrația presupune mai mult decît un simplu act de votare periodică și că acoperă întregul proces de participare a cetățenilor la viața politică a țării lor”.

Unul din cele mai importante criterii internaționale pentru desfășurarea corectă a scrutinelor electorale este condiția asigurării organizării și petrecerii unor alegeri libere.

Pentru garantarea acestui deziderat este nevoie de respectarea unor astfel dedrepturi ca libertatea de opinie, libertatea de exprimare și informare, libertatea întrunirilor, libertatea de asociere, independența judiciară, interzicerea discriminării etc.

Așadar, alegerile nu sunt nimic altceva decît un pas (poate chiar unul dintre primii) făcuȚi de o comunitate spre obținerea și garantarea unui sistem democratic real.

Tocmai din această cauză, desfășurarea corectă a unor alegeri libere va permite viitorilor aleși să guverneze legitim și pe durata întregului mandat, obținut în urma alegerilor. atorităsituaȚiei politice din Republica Moldova, sunt limitate drepturile electorale ale cetățenilor moldoveni domiciliați în regiunea separatistă transnistreană.

Autoritățile locale de la Tiraspol nu permit desfășurarea alegerilor în localitățile din stînga Nistrului, astfel că o mare parte a cetățenilor nu pot participa la alegerile organizate de autoritățile moldovenești constituționale.

Totodată, de fiecare dată s-a încercat favorizarea accesului la urnele de vot a cetățenilor din regiunea trasnistreană în localitățile din zonă subordonate autorităților constituționale ale Moldovei, însă pentru aceasta nu întotdeauna se reușește informarea adecvatăa cetățenilor.

O altă problemă este distanța pe care trebuie să o parcurgă alegătorii pînă la secțiile de votare deschise pentru ei.

Totodată, prin aceste acțiuni drepturile electorale ale cetăȚenilor sunt respectate (într-o măsură mai mică) iar autoritățile transnistrene nu se pot opune acestui fenomen.

Totuși, aceste fapte își au rezultatul lor negativ și trebuie să menȚionăm faptul că potrivit ultimelor studii putem afirma deja că rezistența opusă acestui proces de către regimul separatist a fost una permanentă și drept urmare numărul transnistrenilor care participăla votare se micșorează în mod constant, chiar dacă pînă în prezent votarea la aceste secții s-a desfășurat în mod corespunzător, doar un procent foarte redus al cetățenilor moldoveni care locuiesc în Transnistria au reușit de fiecare dată să-și exercite dreptul de vot.

La rîndul său, în pofida faptului cămai există unele probleme, Republica Moldova poate fi considerată o țară unde drepturile minorităților uneori sunt respectate mai bine decît ale populației majoritare.

Cît privește drepturile electorale ale minorităților naționale, autoritățile Republicii Moldova au dat dovadă întotdeauna de interes sporit față de participarea și implicarea minorităților naționale în viața publică, lucruri menționate și desigur apreciate de către reprezentanții structurilor internaționale din domeniu.

Spre exemplu, legislația electorală prevede ca materialele electorale (buletine de vot, proceseverbale etc.) săfie tipărite și în limbile minorităților naționale (mai ales în limba rusă) în conformitate cu datele statistice referitoare la locuirea compactăa grupurilor minoritare deținute de Departamentul Tehnologii Informaționale.

Reacțiile ce parvin din partea interlocutorilor vorbitori de limbă română/moldovenească și rusă indică faptul că accesul la materialele electorale este suficient și nu cauzează tensiuni, nu au îngrădit dreptul la vot. În general, campaniile electorale anterioare s-au desfășurat în limbile română(moldovenească) și rusă, acordînd tuturor alegătorilor posibilitatea de a fi la curent cu evenimentele electorale.

Pe parcursul campaniilor electorale anterioare, în Republica Moldova nu sau înregistrat plîngeri cu privire la discriminareaminorităȚilor naȚionale.

La fel ca și în alte Țări din regiune legislaȚia Republicii Moldova crează posibilităȚi egale pentru toate categoriile de cetăȚeni și păturile sociale, oferind spre exemplu, vaste posibilităȚi pentru implicarea femeilor în procesele politice.

Deocamdată, cu părere de rău statisticile demonstreazăcăreprezentarea femeilor în organul legislativ, precum și în organele administraȚiei publice locale este de doar aproximativ 16%.

În ultimii ani se observă totuși o politică clară a majorității partidelor politice din Moldova de a asigura participarea femeilor la procesele electorale, acest fapt fiind dictat probabil și de observațiile Misiunii de Observare a Alegerilor OSCE/BIDDO care examinînd participarea minorităților naționale și a femeilor în cadrul scrutinelor anterioare, au constatat căîn pofida progresului din ultimii ani, femeile rămîn a fi reprezentate insuficient la nivel național și local.

De asemenea, Legea cu privire la partidele politice stabilește căpartidele și organizațiile socio-politice sunt obligate să promoveze principiul egalității dintre femei și bărbați în organele decizionale de toate nivelurile. Inițiativa din 1997 de a introduce în Codul Electoral oprevedere care ar stabili o cotă minimă necesară de 30 procente de femei pe listele candidaților nu a avut succes.

Pentru asigurarea unei evoluții pozitive și continuării reformelor economice, politice și sociale în Moldova, societatea civilă, autoritățile statului și cetățenii săi au obligația de a contribui la organizarea și desfășurarea corectă a alegerilor prin respectarea drepturilor tuturor participanților la acest proces. Juriștilor în general și avocaților în special, le revine obligația profesională și moralăde a se implica mai activ în procesul de apărare și protejare a drepturilor alegătorilor sau ale candidaților, în cazurile în care se constată.

În general, cadrul legislativ al Republicii Moldovaeste unul ce respectă standardele internaționale și constituie o bază adecvată pentru organizarea și desfășurarea unor alegeri democratice.

Constituția Republicii Moldova (adoptată în 1994), asigură drepturile și libertățile fundamentale într-o societate democratică. Codul electoral (1997, modificat în 1999, 2000, 2002 și 2003) constituie o bază solidă pentru desfășurarea alegerilor democratice.

Alte legi în vigoare sunt Legea cu privire la partide și alte organizații social-politice (1991, modificată în 1993, 1998, 2002, 2003), Legea cu privire la contenciosul administrativ (2000) și Codul cu privire la contravenții administrative (1985, modificat în 1988, 1990, 1993, 1995, 2001, 2002).

Alte cîteva legi au fost adoptate recent, revăzute sau modificate fundamental, printre ele Legea cu privire la organizarea administrativteritorialăa Republicii Moldova (2001, modificatăîn 2003), Legea cu privire la administrația publică locală (2003) și Legea cu privire la organizarea judecătoreasca (1995, modificată în 1997, 1999, 2001, 2002, 2003).

Constituția Republicii Moldova stabilește o democrație parlamentarăpluripartită, inclusiv principiul separării puterii legislative, executive și judiciare. Potrivit art.60 al Legii fundamentale,parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem și unica autoritate legislativă, cuprinzînd 101 membri aleși pentru un termen de patru ani.

Scrutinele electorale din Moldova sunt reglementate în principal de Codul Electoral precum și de alte acte legislative importante privind asigurarea desfășurării scrutinelor electorale conform standardelor internaționale este Legea cu privire la Partidele Politice, adoptată și modificată în anul 2000; Legea Audiovizualului, adoptatăîn 1995; Codul Contravențiilor Administrative în vigoare din 1995 (care posibil va fi înlocuit curînd) precum și diverse regulamente și instrucțiuni emise de Comisia ElectoralăCentrală.

Atît Codul Electoral al Republicii Moldova, cît și documentele enumărate anterior, reglementează desfășurat etapele de organizare, monitorizare și petrecere a scrutinelor electorale în Republica Moldova, totodată încercînd să asigure respectarea drepturilor electorale tuturoractorilor electorali și cetățenilor cu drept de vot precum și o administrare electorală consecventă, cu aranjamente administrative și tehnice similare pentru toate categoriile de alegeri. Cu toate acestea, în urma analizelor efectuate de către experții internaționali, la moment au fost depistate și unele carențe legislative, datorită cărora în timpul campaniilor electorale și a alegerilor au loc diverse abateri de la normele și prevederile legale.

Astfel, potrivit unor rapoarte ale OSCE se consideră că sunt necesare reglementări mai precise, pentru o interpretare adecvatăa legislaȚiei, în special în ceea ce privește secretul votului, modul de funcționare a urnelor mobile de votare, drepturile observatorilor electorali, afișarea listelor electorale etc.

Prevederile Codului Electoral stipulează că pentru validarea alegerilor, este necesarăprezentarea la urnele de vot a cel puțin 1/3 din alegătorii înregistrați.

Nu există cerințe de prezentare la vot în cazul celui de-al doilea tur de scrutin. Alegerile pot fi declarate nevalabile dacă se constatăîncălcarea Codului Electoral iar rezultatele votului aufost influențate.

În baza deciziei instanței de judecată, Comisia Electorală Centrală organizează alegeri repetate peste două săptămîni de la data primelor alegeri, cu aceleași liste electorale și candidați.

Tranziția la un sistem democratic veritabil presupune reforme profunde în toate domeniile vieȚii sociale, iar unul din pilonii democraiei este garantarea, respectarea și protejarea eficientă a drepturilor omului.

Pentru asigurarea respectării și protejării adecvate a drepturilor electorale a fost necesară modificarea sistemului electoral pentru crearea unor condiții egale de concurență electorală și acces pentru fiecare cetățean la procesul electoral.

Sistemul electoral ales trebuie să asigure standardele minime pentru alegeri democratice în funcție de instituțiile ce urmeazăa fi alese (structura organelor centrale și locale eligibile ale statului), frecvenȚa alegerilor și organizarea unităților electorale. De obicei funcționalitatea și eficiența sistemului electoral poate fi apreciată prin corespunderea următoarelor cerințe:

• Asigurarea standardelor minime pentru organizarea și desfășurarea alegerilor democratice;

• Locurile din cel puțin una din camerele legislativului trebuie săfie subiectul alegerilor democratice;

• Alegerile democratice trebuie să fie desfășurate în termeni rezonabili;

• Cadrul juridic trebuie să abordeze în mod clar modul în care sunt organizate unitățile electorale.

Codul Electoral al Republicii Moldova prevede un sistem purproporțional aplicînd metoda d`Hondt pentru împărțirea locurilor în cadrul unei circumscripții unice multi-mandate. Același sistem este aplicat pentru alegerile parlamentare și locale. Partidele politice, blocurile electorale și candidații independenți pot concura în cadrul scrutinelor. Modificările Codului Electoral efectuate în anul 2000 au sporit pe de o parte pragul de reprezentare pentru partide și blocuri electorale de la patru la șase procente din voturile valabil exprimate, iar pe de altăparte l-au diminuat pentru candidații independenți de la patru la trei procente. Chiar dacă acest aspect nu este reglementat de standardele internaȚionale, pragul de reprezentare de șase procente pentru partide și blocuri electorale, în condiȚiile Republicii Moldova acest prag pare a fi unul exagerat.

Argumentele majorării acestui prag au fost următoarele: acest lucru va contribui la formarea unui cadru politic mai stabil și va determina consolidarea forțelor politice asigurînd o stabilitate socio-politică și economică societății moldovenești.

1.2 Rolul instanțelorjudecătorești în procesul electoral din Republica Moldova

Legiuitorul nu a prevăzut o listăexhaustivăa tuturor încălcărilor ce urmeazăa fi considerate drept fraude electorale, însădin experiența electorală anterioară s-a demonstrat că încălcările pot avea loc sub diferite aspecte și la diferite etape electorale. Acestea sunt sesizate de către persoane ce considerăcăprin diferite acțiuni/inacțiuni le-au fost lezate anumite drepturi electorale.

Cauzele ce au provocat comiterea fraudelor sunt foarte diverse.

Astfel cauzele pot varia de la simpla necunoaștere a legislației pînăla acționarea premeditată a făptașului, în așa mod încît să aibă loc încălcarea grosolană și evidentăa drepturilor altor persoane.

O clasificare generală a fraudelor poate fi efectuată în dependență de pericolul social pe care îl reprezintă și în dependență de răspunderea care survine în urma comiterii acestor fraude și astfel, legislația electorală distinge răspunderea juridică pentru care este prevăzută răspunderea administrativă și cea penală.

Totodată, doctrina mai distinge și un alt fel de răspundere, denumitărăspundere electorală.

Această răspundere, în viziunea unor specialiști, reprezintă acea răspundere pe care o poartăcandidații și organele electorale în procesul electoral.

Astfel, spre exemplu nerespectarea de către un candidat a condițiilor prevăzute de legislația electorală poate avea în consecință drept sancțiune nimic altceva decît respingerea sau excluderea candidaturii sale din lupta electorală.

Autorii sesizărilor pot fi atît concurenții electorali, mai bine spus adversarii, cît și alegătorii simpli. Autorităților statului le revine obligația de a examina sesizările și contestațiile depusefiind obligate săîntreprindă și măsurile necesare întru stoparea fenomenului depistat.

Deasemenea, autoritățile statului le revine și obligația supravegherii corectitudinii pregătirilor, organizării și desfășurării scrutinelor electorale.

Conform art.69 Cod Electoral pentru încălcările ce au drept țintă limitarea dreptului cetățenilor de a alege și de a fi ales este prevăzută răspunderea juridică, materializată în răspunderea administrativă și cea penală, după cum urmează din prevederile art.70 și art.71 Cod Electoral.

Astfel, răspunderea juridică este privită ca o instituție fundamentală în respectarea drepturilor cetățenești, avînd drept scop reflectarea stadiului de evoluție a societății în ansamblu și ridicarea nivelului conștiinței, responsabilității sociale.

În altă ordine de idei, răspunderea juridică pentru încălcarea legislației electorale reprezintăaplicarea măsurilor de constrîngere față de persoana care a încălcat drepturile electorale ale altora.

În concluzie, răspunderea juridică poate fi definităca un raport juridic de constrîngere, conținutul căruia constăîn dreptul organelor de stat de a atrage la răspundere pe cel care a încălcat norma de drept aplicînd sancțiunea prevăzută de norma încălcată, obligînd totodată persoana vinovatăsăsuporte sancțiunea respectivă.

Răspunderea juridică, conform dreptului electoral, poate fi aplicată numai în cazul în care este urmată de o anumită conduităilicită. Prin conduită ilicită subînȚelegem acțiunile/inacțiunile săvîrșite contrar intereselor și drepturilor altor cetăȚeni, precum și împiedicarea desfășurării corectăa alegerilor.

Răspunderea penală este o instituție juridică fundamentală a dreptului penal, care alături de alte instituții și împreună cu instituția infracțiunii și sancțiunii reprezintăcomponentele de bazăale întregului sistem de drept penal. Răspunderea penalăeste o formăa răspunderii juridice și reprezintă consecințele nerespectării dispoziției normei juridice penale.

Atît legislația electorală cît și cea penală prevede un șir de fapte, care prin caracterul social periculos, reprezintă infracțiuni sau așa numitele fraude electoral penale.

Spre deosebire de celelalte încălcări electorale, fraudele electorale penale sunt săvîrșite nemijlocit în perioada organizării și desfășurării alegerilor. În același timp, fraudele penale reprezintă și diverse forme de falsificare a documentelor electorale cu scopul de a denatura rezultatele alegerilor.

Fraudele electorale penale sunt enumărate de art.70 Cod Electoral fiind sistematizate și de prevederile art.181 și art.182 al Codului Penal al Republicii Moldova, precizîndu-se totodată și sancțiunile pentru săvîrșirea acestor fapte. Spre exemplu, art.181 CP RM definește drept infracțiune:

Împiedicarea prin orice mijloace a exercitării dreptului electoral sau împiedicarea activităȚii organelor electorale:

a.) săvîrșită prin blocarea sau atacarea localurilor secțiilor de votare prin orice mijloc și în orice formă;

b.) săvîrșităprin sustragerea urnelor de vot sau a documentelorelectorale;

c.) săvîrșită cu periclitarea vieții persoanei;

d.) însoțită de vătămarea gravăa integrității corporale sau a sănătății;

e.) soldată cu alte urmări grave.

În ziua alegerilor, orice cetățean cu drept de vot este în drept săse prezinte la secțiile de votare pentru a-și exercita liber și direct dreptul său la vot.

Cetățenii se pot prezenta la secția de vot la orice oră pe parcursul zilei de votare. Împiedicarea exercitării dreptului electoral reprezintă o încălcare a prevederilor art.38 (1) din Constituție, care garanteazădreptul tuturor de a alege și de a fi ales.

Acțiunile de acest gen se manifestă prin oprirea, împiedicarea intenționată a activității birourilor electorale ale secțiilor de votare, iar blocarea secțiilor de votare poate fi realizată prin diverse mijloace tehnice și materiale.

Stoparea activității secției de votare reprezintă o lezare a drepturilor alegătorului să-și manifeste voința, deoarece secția va fi izolatăde el.

Astfel, nimeni nu este în drept a stopa sau bloca activitatea birourilor secțiilor de votare în ziua alegerilor, aceasta fiind posibil de efectuat numai în cazuri excepționale, dar nu mai mult de douăore. Suspendarea se poate admite numai la inițiativa președintelui biroului electoral, care poartă întreaga responsabilitate pentru activitatea secției respective.

Aplicarea mijloacelor ce au pus în pericol viața persoanei, aplicarea forței fizice ce a cauzat vătămări ale integrității corporale sau a sănătății, sau care s-a soldat cu urmări grave în scopul împiedicării persoanei de a se prezenta la secția de votare, de asemenea va fi o încălcare a dreptului la libera exprimare a voinței.

Aplicarea acestor măsuri față de membrii biroului electoral va fi calificatăca o infracțiune electorală, deoarece membrii biroului vor fi puși în situaȚia de imposibilitate de a-și exercita atribuțiile și nemijlocit de a asigura îndeplinirea drepturilor alegătorilor.

Sustragerea urnelor de vot, a listelor electorale sau a altor documente necesare scrutinului va fi o lipsire a dreptului la vot, deoarece alegătorului nu-și va putea „materializa” opțiunea sa.

A falsifica, în sens larg, înseamnă a înșela, a induce în eroare, a denatura, a contraface unele fapte sau informații la care are acces făptuitorul. Falsificarea alegerilor se realizeazăprin diverse metode și mijloace, și anume – prin suplinirea listelor, semnarea listelor în locul alegătorilor care nu s-au prezentat la sufragiu, înlocuirea buletinelor de vot cu altele, schimbarea urnelor de vot.

Deasemenea, pot fi falsificate procesele verbale ale organelor electorale, care țin de numărul de alegători incluși în listele electorale, numărul de alegători incluși în listele suplimentare, numărul de alegători care au primit buletinele de vot; care au participat la votare, buletinele de vot declarate nevalabile, cît și procesele verbale privind numărul de voturi valabil exprimate pentru fiecare concurent electoral, numărul total de voturi valabil exprimate, numărul buletinelor de vot primite de consiliul electoral de circumscripție și a buletinelor de vot neutilizate.

Spre deosebire de faptele ce țin de împiedicarea realizării dreptului la vot, infracțiunea de falsificare prin orice mijloace a alegerilor, poate fi comisă doar de subiecți speciali, care pot fi membri ai biroului electoral al secției de votare, membri ai Consiliului Electoral de Circumscripție sau membri ai Comisiei Electorale Centrale, fiindcă se prezumăcămembrii acestor instituții electorale au accesul exclusiv la documentele ce pot fi falsificate, fiind totodatăresponsabili de păstrarea acestora.

Codul cu privire la ContravenȚiile Administrative prevede răspunderea administrativăpentru comiterea contravențiilor electorale.

Contravenția administrativă este fapta săvîrșită cu vinovăție, care reprezintă un pericol social mai redus decît infracțiunea și este prevăzută și sancționatăde legi directe sau alte acte. Pentru a suplini condițiile de contravenție, ea trebuie săcorespundămai multor criterii și anume să fie săvîrșită cu vinovăție, să fie de un pericol mai redus decît infracȚiunea și să fie prevăzută de Codul cu privire la Contravențiile Administrative.

Prin comiterea contravenției administrative, făptuitorul atacă anumite valori sociale, care sunt la rîndul lor, înmod firesc, ocrotite de lege. În cazul nostru, făptuitorul atenteazăla dreptul fundamental de a alege și de a fi ales.

În conformitate cu prevederile art.71 Cod Electoralal Republicii Moldova există un șir de fraude care sunt supuse răspunderii administrative. Codul cu privire la ContravenȚiile Administrative (CCA RM) a definit un șir de încălcări precum și răspunderea juridicăpentru săvîrșirea lor. Astfel art.142/1 CCA RM și art.200/1 CCA RM enumără fraudele care sunt supuse răspunderii administrative:

– nerespectarea condițiilor și normelor de difuzare a programelor audiovizuale stabilite de Consiliului Coordonator al Audiovizualului și Comisiei Electorale Centrale pentru perioada campaniei electorale. În conformitate cu art.37 a Legii audiovizualului nr.603-XIII și art.47 (2-4) Cod Electoral înainte de începerea campaniei electorale Consiliul Coordonator al Audiovizualului de comun acord cu Comisia Electorală Centrală stabilesc instituțiilor publice ale audiovizualului timpul de antenă și condițiile de prezentare a emisiilor destinate campaniei electorale.

În scurta istorie a alegerilor din Republica Moldova au existat întotdeauna nemulțumiri ale unor formațiuni politice sau ale candidaților independenți privind activitatea instituțiilor

publice ale audiovizualului.

După alegerile din 2003 o formațiune politică a acționat instituția publicăa audiovizualului în instanțele de judecată, motivînd tocmai nerespectarea prevederilor respective.

Într-o astfel de situație are loc avantajarea, atît sub formă ascunsă cît și deschisă, unor concurenți în detrimentul altora și respectiv se încalcă principiile și standardele alegerilor libere și corecte prin acțiunile factorului de emisie (instituțiile publice ale audiovizualului).

Pentru exercitarea acestora CEC este investităcu puterea de decizie asupra chestiunilor ce țin de pregătirea și desfășurarea corectăa alegerilor. Persoanele oficiale sunt obligate într-un termen cît mai redus posibil să prezinte toate informațiile, materialele și datele deținute, în virtutea exercitării funcțiilor lor, solicitate de comisiile electorale. Hotărîrile comisiilor electorale sunt obligatorii pentru structurile și autoritățile locale și centrale ale statului. Această necesitate este dictată de obligația organelor electorale să asigure organizarea și desfășurarea scrutinelor la nivelul ce ar respecta drepturile tuturor alegătorilor și concurenților electorali.

Desfășurarea diverselor reuniuni pașnice este un drept fundamental al cetățenilor la libera lor întrunire, iar în cadrul scrutinelor acest drept devine o necesitate pentru concurenții electorali, care-și promovează programul de activitate avînd nevoie de multăpublicitate și agitaȚie electorală.

În sensul acestor prevederi, factorii de decizie sunt persoanele care au dreptul și prerogativa de decizie într-o oarecare organizație.

Ca urmare a consumului de alcool în timpul desfășurării întrunirilor electorale, cetățenii pot fi mai ușor influențați și manipulați pentru a acorda votul său unei oarecare candidaturi.

Însă nu trebuie neglijat și faptul că în urma consumului de alcool, cetăȚenii sunt predispuși la agresiune și violență și astfel este amenințată viața și sănătatea altor persoane, acesta fiind de fapt principalul motiv pentru impunerea restricȚiilor la comercializarea și consumul alcoolului în timpul întrunirilor electorale. În același timp factorii de decizie sunt responsabili de desfășurarea normală a adunărilor electorale și poartă întreaga responsabilitate pentru conținutul discursurilor și al acțiunilor lor.

Conform prevederilor art.28 (g) Cod Electoral, una din atribuțiile consiliului electoral de circumscripție este înregistrarea listelor de candidați independenți, listelor de candidaȚi din partea partidelor și altor organizații social-politice, blocurilor electorale.

Odată înregistrate, acestea necesită a fi făcute publice. Obligația Consiliului electoral de a publica listele de candidați satisface și dreptul cetățeanului de a se informa asupra concurenților electorali, asigurînd totodată cel puțin un start egal tuturor concurenților electorali în campania electorală.

Sumele sunt stabilite pînă la începerea campaniei electorale. Totodată, candidaȚii au dreptul de a folosi și alte mijloace financiare, care urmează a fi declarate în conformitate cu legislația în vigoare.

Statul, pentru a proteja imixtiunea din afara țării a unor curente sau organizații social politice, interzice subvenționarea campaniilor electorale cu resurse financiare și materiale provenite de la organizații, agenți economici și cetățeni străini.

Sursele nedeclarate oficial și folosite de către concurenȚii electorali în campania lor electorală vor fi confiscate, această sancțiune fiind prevăzutăde art.36 (1) Cod Electoral al RM.

În scopul desfășurării alegerilor libere și corecte în localurile de votare au acces mai multe persoane care sunt investite cu dreptul de a asigura desfășurarea normalăa procesului de votare (membrii biroului electoral al secției de votare și ai organelor electorale ierarhic superioare), a celor cu dreptul de a monitoriza și observa alegerile (observatorii acreditaȚi în modul stabilit de lege și ziariștii în baza legitimației de ziarist, precum și membrii reprezentanȚi ai concurenȚilor electorali în organele electorale).

Persoanele respective sunt investite cu dreptul de a observa desfășurarea alegerii și de comunica președintelui biroului electoral orice abatere, abuz, încălcare sau fraudă observată.

În același timp prezența membrilor biroului electoral în secțiile de votare este obligatorie pentru întreaga perioadăde desfășurare a alegerilor (cu excepția deplasării cu urna mobilă de vot). Împiedicarea accesului la secția de votare a acestor persoane ar pune la îndoială desfășurarea corectă a alegerilor și atrage sancțiunea administrativă, prevăzutăde lege.

1.3 Experiența altor state în domeniulapărăreii judiciare a drepturilor electorale

Multitudinea prerogativelor de conducere, organizare și gestionare a autorităților publice, precum si dreptul de a interveni în procesul electoral, constituie forma prevăzută de constituție si sunt atribuții exclusive ale statului.

Respectiv, atribuțiile legale ale statului privind adoptarea normelor general obligatorii, rezultă din suveranitatea si independența sa. În sistemul politico-juridic internațional s-a stabilit principiul neadmiterii ingerințelor unui stat în afacerile interne ale altuistat.

Totodată, viața internațională presupune cooperarea si colaborareape diverse planuri ale subiecȚilor de drept internațional adică al statelor suverane.

Conform art.21 par.3 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, această voinȚă este fundamentul autoritățiiguvernamentale legitime.

Alegerile vor putea fi recunoscute si declarate valabile doar încazul în care autoritățile statului vor asigura organizarea si desfăsurarea acestora respectînd valorile democratice si drepturile tuturor alegătorilor conform legislației naționale si principiilor (standardelor naȚionale).

Abuzurile si fraudele frecvente sau majore vor compromite valabilitatea alegerilor si desigur legitimitatea autorităților instaurate în baza rezultatelor scrutinului respectiv.

Un mecanism recunoscut de mult timp pentru a face ca procesul de votare să fie la adăpost de intimidare este acela al votului secret.

Cerința ca alegerile să se desfăsoare cu respectarea principiului votului secret de asemenea îsi are originea în art.21 par.3 DUDO. Pactul Internațional privind drepturile civile si politice merge mai departe cerînd, în concluzie, ca alegerile să fie organizate prin „vot secret” art.25 al.b.

Acest standard îsi are originea în convingerea comunității internaționale că pentru a fi într-adevăr libere procedurile trebuie să garanteze secretul conținutului votului fiecărui alegător.

Secretul votului trebuie să constituie si punctul central al eforturilor pentru educarea alegătorilor astfel încît publicul să fie încrezător în garanțiile acestuia.

Convenția Internațională cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială interzice orice discriminare rasială care afectează dreptul de a alege si de a fi ales si cere în mod special vot universal si egal pentru absolut toți participanții la procesul electoral (art.5 p.c).

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale este una dintre cele mai importante documente europene de acest gen. În acest context, prin ratificarea acesteia la data de 24 iulie 1997 de către Parlamentul Republicii Moldova (Hotărîrea cu nr.1298-XIII privind ratificarea Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului si a LibertăȚilor Fundamentale) Statul Republica Moldova a garantat odată în plus drepturile prevăzute de Convenție si totodată a permis cetăȚenilor săi accesul la prezentarea si examinarea cazurilor de încălcare a principiilor si legislaȚiei electorale de către o instanță judecătorească europeană (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului).

Acest fapt, reprezintă un mecanism suplimentar de apărare a drepturilor omului si o garanție cetățeanului pentru apărarea intereselor sale atunci cînd i-au fost lezate drepturile sau libertățile fundamentale.

Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere prin vot secret, în condițiile care asigură libera expresie a opiniei poporului asupra alegerii corpului legislativ”.

„Consacrînd unul dintre principiile caracteristice regimurilor politice cu adevărat democratice, dreptul de a alege si de a fi ales capătă o importanță capitală în sistemul instituțiilor europene de la Strasbourg.

Ca si celelalte clauze normative ale convenȚiei si protocoalelor, el nu dă nastere la simple obligații interstatale ci implică drepturile individuale de a vota si de a fi ales. Acestea din urmă, totusi nu au un caracter absolut, deoarece statele semnatare ale Convenției se bucură de o marjă largă de apreciere, iar Curtea trebuie să se asigure că acele condiții cu care sunt însoțite aceste drepturi nu i le reduc pînă la punctul de a le atinge în însăsi substanța lor si să le lipsească de efectivitatea lor, că ele urmăresc un țel legitim, iar mijloacele folosite să nu se dovedească disproporționate”.

În ceea ce priveste modul de desemnare a corpului legislativ, practica europeană nu prescrie nici un sistem determinat. Aici de asemenea statele contractante dispun de o largă marjă de apreciere, avînd în vedere diversitatea în speță si variabilitatea în timp a legilor în acest domeniu.

Sistemele electorale caută să corespundă unor obiective, cîte odată puțin compatibile între ele (să reflecte opiniile poporului si să favorizeze formarea unei voințe politice).

Ele trebuie în acelasi timp să asigure în afara de libertatea de exprimare, principiul egalităȚii de tratament a tuturor cetățenilor, fără ca toate buletinele să trebuiască să aibă pentru aceasta o greutate egală în ce priveste rezultatul si nici oricare candidat sanse egale de a cîstiga. Astfel nici un sistem nu ar sti să evite fenomenul voturilor pierdute. Expresia corp legislativ trebuie înterpretată în funcție de situația constituțională a statului, ea nu vizează neapărat numai parlamentul național.

Dispoziția respectivă reprezintă singura dispoziție care nu exprimă un drept sau o libertate si care nu presupune neamestecul statutului. Această dispoziție însă enunță clar o obligație pozitivă pentru stat.

Spre exemplu, în cauza Grecească (1969), Comisia a subliniat importanța drepturilor garantate de Articolul 3 prin Protocolul nr.1 si a precizat că existența unui corp legislativ ales la intervale rezonabile constituie baza unei societăți democratice.

Comisia si Curtea au examinat doar cîteva cauze ce ridică probleme în temeiul Articolului 3 din Protocolul nr.1. Comisia a declarat inadmisibile cererile în care indivizii contestau practicile statului de subvenționare a partidelor politice, bazîndu-se pe rezultatle unor alegeri sau prezentînd un anumit număr de semnături pe o petiție înainte de a fi transcris numele unei persoane pe un buletin (petiția Nr.6850/74).

Comisia a evidențiat deopotrivă că acest articol garantează fiecăruia dreptul la vot si dreptul de a se prezenta la alegerile pentru corpul legislativ, conform principiului primordial cuprins în art.1 din Conven Conform art.21 par.3 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, această voință este fundamentul autoritățiiguvernamentale legitime.

Alegerile vor putea fi recunoscute si declarate valabile doar încazul în care autoritățile statului vor asigura organizarea si desfăsurarea acestora respectînd valorile democratice si drepturile tuturor alegătorilor conform legislației naționale si principiilor (standardelor naționale).

Abuzurile si fraudele frecvente sau majore vor compromite valabilitatea alegerilor si desigur legitimitatea autorităților instaurate în baza rezultatelor scrutinului respectiv.

Un mecanism recunoscut de mult timp pentru a face ca procesul de votare să fie la adăpost de intimidare este acela al votului secret.

CerinȚa ca alegerile să se desfăsoare cu respectarea principiului votului secret de asemenea îsi are originea în art.21 par.3 DUDO. Pactul InternaȚional privind drepturile civile si politice merge mai departe cerînd, în concluzie, ca alegerile să fie organizate prin „vot secret” art.25 al.b.

Acest standard îsi are originea în convingerea comunității internaȚionale că pentru a fi într-adevăr libere procedurile trebuie să garanteze secretul conȚinutului votului fiecărui alegător. Secretul votului trebuie să constituie si punctul central al eforturilor pentru educarea alegătorilor astfel încît publicul să fie încrezător în garanțiile acestuia.

Convenția Internațională cu privire la eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială interzice orice discriminare rasială care afectează dreptul de a alege si de a fi ales si cere în mod special vot universal si egal pentru absolut toți participanții la procesul electoral (art.5 p.c).

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale este una dintre cele mai importante documente europene de acest gen. În acest context, prin ratificarea acesteia la data de 24 iulie 1997 de către Parlamentul Republicii Moldova (Hotărîrea cu nr.1298-XIII privind ratificarea Convenției Europene pentru apărarea Drepturilor Omului si a LibertăȚilor Fundamentale)

Statul Republica Moldova a garantat odată în plus drepturile prevăzute de Convenție si totodată a permis cetățenilor săi accesul la prezentarea si examinarea cazurilor de încălcare a principiilor si legislației electorale de către o instanță judecătorească europeană (Curtea Europeană pentru Drepturile Omului).

Acest fapt, reprezintă un mecanism suplimentar de apărare a drepturilor omului si o garanție cetățeanului pentru apărarea intereselor sale atunci cînd i-au fost lezate drepturile sau libertățile fundamentale.

Contractante se angajează să organizeze, la intervale rezonabile, alegeri libere prin vot secret, în condițiile care asigură libera expresie a opiniei poporului asupra alegerii corpului legislativ”.

„Consacrînd unul dintre principiile caracteristice regimurilor politice cu adevărat democratice, dreptul de a alege si de a fi ales capătă o importanță capitală în sistemul instituțiilor europene de la Strasbourg.

Ca si celelalte clauze normative ale convenției si protocoalelor, el nu dă nastere la simple obligații interstatale ci implică drepturile individuale de a vota si de a fi ales. Acestea din urmă, totusi nu au un caracter absolut, deoarece statele semnatare ale Convenției se bucură de o marjă largă de apreciere, iar Curtea trebuie să se asigure că acele condiții cu care sunt însoțite aceste drepturi nu i le reduc pînă la punctul de a le atinge în însăsi substanța lor si să le lipsească de efectivitatea lor, că ele urmăresc un țel legitim, iar mijloacele folosite să nu se dovedească disproporționate”.

În ceea ce priveste modul de desemnare a corpului legislativ, practica europeană nu prescrie nici un sistem determinat. Aici de asemenea statele contractante dispun de o largă marjă de apreciere, avînd în vedere diversitatea în speță si variabilitatea în timp a legilor în acest domeniu.

Sistemele electorale caută să corespundă unor obiective, cîte odată puțin compatibile între ele (să reflecte opiniile poporului si să favorizeze formarea unei voințe politice).

Ele trebuie în acelasi timp să asigure în afara de libertatea de exprimare, principiul egalităȚii de tratament a tuturor cetățenilor, fără ca toate buletinele să trebuiască să aibă pentru aceasta o greutate egală în ce priveste rezultatul si nici oricare candidat sanse egale de a cîstiga. Astfel nici un sistem nu ar sti să evite fenomenul voturilor pierdute. Expresia corp legislativ trebuie înterpretată în funcție de situația constituțională a statului, ea nu vizează neapărat numai parlamentul național.

Dispoziția respectivă reprezintă singura dispoziție care nu exprimă un drept sau o libertate si care nu presupune neamestecul statutului. Această dispoziȚie însă enunță clar o obligație pozitivă pentru stat.

Spre exemplu, în cauza Grecească (1969), Comisia a subliniat importanța drepturilor garantate de Articolul 3 prin Protocolul nr.1 si a precizat că existența unui corp legislativ ales la intervale rezonabile constituie baza unei societăți democratice. Comisia si Curtea au examinat doar cîteva cauze ce ridică probleme în temeiul Articolului 3 din Protocolul nr.1. Comisia a declarat inadmisibile cererile în care indivizii contestau practicile statului de subvenționare a partidelor politice, bazîndu-se pe rezultatle unor alegeri sau prezentînd un anumit număr de semnături pe o petiție înainte de a fi transcris numele unei persoane pe un buletin (petiȚia Nr.6850/74).

Comisia a evidențiat deopotrivă că acest articol garantează fiecăruia dreptul la vot si dreptul de a se prezenta la alegerile pentru corpul legislativ, conform principiului primordial cuprins în art.1 din Convenție (petiția Nr.6745 si 6746/74). Termenul de corp legislativ trebuie să fie definit de către dreptul intern al fiecărei părți contractante si puterile sale legislative să decurgă din Constituția națională.

Pînă la momentul de față Curtea a examinat numai două cauze ce au ridicat probleme pe temeiul Articolul 3 din Protocolul nr.1. În cauza Mathieu-Mohin si Clefayt c/ Belgiei 1987, reclaman Conform art.21 par.3 al Declarației Universale a Drepturilor Omului, această voinȚă este fundamentul autoritățiiguvernamentale legitime.