Expedierea Marfurilor Periculoase

Coletele, butoaiele, recipienții și toate celelalte ambalaje care conțin mărfuri periculoase destinate transportului, trebuie să fie corect etichetate, conform codului IMDG și prevederilor naționale. Orice neregulă în etichetare trebuie sesizată și rectificată, iar motivele investigate.

Pentru fiecare clasa există o etichetă de o anumită culoare, cu simboluri și inscrisuri specifice (Anexa 9 la Codul IMDG).

Containerele ISO pentru mărfurile periculoase trebuie să aibă fixate 4 etichete, pe fiecare parte câte una. Scrisul trebuie să fie rezistent la apă.

Convenția SOLAS prevede (în cap.VII-regula 4) că pe ambalajele care conțin mărfuri periculoase trebuie inscrisă durabil denumirea tehnică corectă (nu numai denumirea comerciala). Etichetele să indice clar proprietațile periculoase ale conținutului. Expresia „inscrisă durabil” inseamna ca informațiile să poată fi identificabile pe ambalaj ,după ce acesta a stat cel putin trei luni în apa de mare”.

Potrivit Codului IMDG, simbolurile marcate pe ambalajele mărfurilor periculoase vor cuprinde o cifră araba care indica tipul de ambalaj :

1-butoi, 2-butoi din doage, 3-canistră,

4-cutie, 5-sac, 6-ambalaj compozit;

una sau mai multe litere latine pentru natura ambalajului :

A-oțel, B-aluminiu, C-lemn natural, D-placaj,

F-lemn reconstituit, G- fibră, H- material plastic, L- textile,

M-hârtie, P- sticlă, porțelan sau ceramică;

un numar arab, care indica categoria căreia îi apartine ambalajul.

Toate ambalajele proiectate și destinate utilizarii în conformitate cu codul IMDG poartă simbolul de ambalare al Natiunilor Unite (un cerc cu literele U și N suprapuse).

Ambalarea trebuie astfel efectuată încât să reziste testelor prevazute în anexa 1 la cod. Testarea se referă la presiune, rezistența la izbituri, încarcare statică, umiditate și temperatură, rezistență la stivuire, etanșeitate, frecare s.a.

Mărfurile periculoase cu o valoare mare a riscului au înscrise pe ambalaj litera „X”, cele cu risc de valoare medie au litera „Y”, iar cele cu o valoare mica a riscului, litera „Z”.

Pentru recipientele în care se transportă gaze, știut fiind că acestea se află întotdeauna sub presiune, codul recomandă materialul din care trebuie să fie confecționate acestea.În principal, cilindrii și recipienții vor fi din oțel carbon sau oțeluri speciale, aliaje de cupru sau aluminiu, sticlă groasă, tuburi metalice (de capacitate mică). Materialul respectiv nu trebuie să intre în reacții chimice cu conținutul și să reziste la presiune internă, fără riscul de a se deforma sau exploda.

Codul prevede o gamă largă de tipuri de ambalaje pentru lichidele inflamabile, ținând cont de grupele de ambalare și de diviziunile de clasificare a lichidelor. Recipienții de sticlă ambalați în lăzi de lemn, butoaie sau cutii de placaj trebuie să fie căptușiți cu material inert, pentru a împiedica spargerea sau scurgerea. În unele cazuri se va utiliza material absorbant. Nu se admit ambalajele cu capac detașabil decât în cazuri speciale, cu aprobarea autoritații naționale competente. Trebuie avut în vedere că în timpul transportului, în zone de navigație cu temperaturi ridicate, substanțele se dilată. Pentru a preveni deformarea recipientului în astfel de cazuri, se va asigura un spațiu de expandare suficient (ulaj). Substanțele care se pot aprinde ușor în contact cu aerul, se ambalează în recipiente ermetice și sigilate.

Substanțele oxidante și peroxizii organici au ambalajul constituit dintr-un recipient, material absorbant inert și captușeală protectoare. Recipientul trebuie să fie cel puțin de tipul „efectiv inchis”,iar dispozitivul de inchidere „ermetic sigilat”.

În ceea ce priveste substanțele otravitoare, cele care emană vapori foarte toxici sunt ambalate în recipiente de tipul „ermetic sigilate” iar celelalte în recipiente cel putin de tipul „efectiv închis”. Și în acest caz se va asigura un spațiu pentru expansiunea vaporilor. Alte ambalaje care pot fi utilizate, funcție de proprietațile și forma substanțelor, sunt: saci din plastic, iuta, împletitură de plastic, hîrtie s.a. Ambalajele care conțin substanțe otravitoare trebuie să aibă marcat și avertismentul de pericol, precum și riscul subsidiar, dacă este cazul.

La substanțele infecțioase, care conțin microorganisme generatoare de boli, ambalajul este complex, format dintr-o parte interioară (care constă din două recipiente etanșe, introduse unul în celălalt, având între ele un strat de material absorbant, lâna sau bumbac, capabil să absoarbă, la nevoie, conținutul recipientului principal) și o parte exterioară, cu testele de performanță efectuate.

Ambalajul substanțelor radioactive trebuie să aibă capacitatea de a reține substanța, să ecraneze radiațiile pâna la un nivel acceptabil, să prevină ajungerea la punctul critic și să permită disiparea căldurii. Pentru a răspunde cerințelor menționate, ambalajul este alcatuit din unul sau mai multe recipiente, material absorbant, structura de spațiere, ecran de radiații, dispozitiv de răcire, amortizor de șocuri mecanice și izolator termic.

Substanțele corozive sunt ambalate, funcție de proprietăți, în sticle cu înveliș exterior (cu sau fără material absorbant intercalat), în damingene, cutii metalice, butoaie din metal sau material plastic, saci, recipienți cilindrii. Recipienții care conțin substanțe susceptibile intrării în reacție cu apa sau care sunt toxici, trebuie să fie de tipul „ermetic sigilate”.

Substanțele periculoase diverse nu pot avea, dat fiind marea lor varietate, o formă de ambalare general aplicabilă. Fiecare se ambalează așa cum este prevazut în fișa individuală.

Pe ambalaje, încarcatorul trebuie să înscrie denumirea tehnică corecta, identitatea mărfii, numarul ONU, clasa etc.

Convenția SOLAS referindu-se, în cap. VII, la ambalarea mărfurilor periculoase, menționează că aceasta trebuie astfel facută încit orice suprafață interioară a ambalajului, cu care substanța poate veni în contact să nu fie periculos atacată de aceasta; să poată rezista riscurilor normale ce pot apărea la manevrarea și transportul pe mare. Recipientele care conțin mărfuri periculoase lichide trebuie să aibă un spațiu de rezervă suficient, ținându-se cont de temperatura maximă ce ar putea fi atinsă în timpul unui transport normal. Recipientele goale, necurațate, care au servit la transportul mărfurilor periculoase, vor fi tratate ca fiind încarcate, în afară de cazul când au fost luate măsuri corespunzatoare pentru eliminarea riscului.

Orice miros puternic, scurgeri proaspete, și alte semne ale unei ambalări improprii vor fi imediat investigate și vor fi luate măsuri de remediere. Repararea ambalajelor va fi întotdeauna efectuată de reprezentanții producătorului.

Vagoanele cisternă trebuie marcate cu panouri așezate vertical pe fiecare parte care au dimensiunea la bază 400 mm, înălțimea de 300 mm iar marginea are un chenar negru de 15 mm.

Prima cifră a numărului de identificare a pericolului indică riscul principal, și anume:

2. gaze; 3. materii lichide inflamabile; 4. solide inflamabile;

5. materie comburantă și peroxid organic; 6. materie toxică; 8. materie corozivă.

A doua și a treia cifră indică riscurile subsidiare, astfel:

0. fără importanță 5. proprietăți comburante

1. pericol de explozie 6. toxicitate

2. pericol de emanare de gaze 8. corozivitate

3. inflamabilitate 9. pericol de reacție violentă ca urmare a

descompunerii spontane sau a polimerizării

Repetarea prime cifre arată o intensificare a riscului principal:

33 – lichid foarte inflamabil; 22 – un gaz refrigerat;

42 – o substanță solidă care emană gaze în contact cu apa.

Dacă numărul de identificare este urmat de X, înseamnă că se interzice umezirea cu apă a materiei respective. Considerăm exemplul:

Amoniac 2,3˚ at 268 1005

Ceea ce înseamnă că avem de-a face cu amoniac:

clasa 2 (gaze);

3˚ cifra de enumerare a materiilor;

at – gaz neinflamabil toxic;

268 – numărul de identificare al pericolului:

2 – gaz

6 – materie toxică

8 – corozivitate

1005 – numărul de identificare al materiei.

Caracteristica acestui înscris cere ca el să rămână lizibil chiar după un incendiu de minimum 15 minute.

Când un vagon cisternă transportă mai multe materii diferite în compartimente distincte, predătorul trebuie să aplice pe fiecare parte a compartimentului, paralel cu axa longitudinală a

vagonului, panoul prevăzut cu numărul de identificare. După descărcarea materiei periculoase, se va face curățirea și degazarea recipientului, iar panourile de identificare vor fi scoase.

Rezervoarele și echipamentele aferente se supun controlului atât înainte de punerea în serviciu, cât și periodic. Probele care se efectuează de un expert autorizat și agreat de autoritatea națională competentă, trebui să corespundă prevederilor Codului .

Containerele cisternă se supun la probe înainte de a fi puse în serviciu și la intervale nedepășind 5 ani. Verificarea etanșeității se face înaintea punerii în serviciu, și la intervale care să nu depășească 2 ½ ani. Expertul, în urma verificării, eliberează un certificat cu rezultatele obținute.

Fiecare container cisternă trebuie să fie marcat prin ștanțare sau alt mijloc asemănător, marcare aplicată pe un material rezistent la coroziune și fixată în mod permanent. Marcarea se poate face prin gravare, direct pe unul din pereții întăriți ai rezervorului, și trebuie să corespundă prevederilor Codului .

Marcajul cuprinde: numele proprietarului și al celui care-l exploatează, capacitatea rezervorului, țara de origine, greutatea de încărcare maximă admisă și materia transportată, printr-o denumire sau printr-un cod de referință, și în plus eticheta de pericol. Cantitatea care se introduce în container se determină conform normelor din Codul IMDG .

Containerele cisternă goale, pentru a putea fi expediate, trebuie să fie astfel închise încât să prezinte aceeași garanție de etanșeitate ca și când ar fi pline.

Contanierele cu mărfuri periculoase vor fi etichetate pe cele patru laturi, conform naturii mărfurilor conținute. Dimensiunile etichetelor pentru containere sunt de 150 x 250 mm.

Fiecare colet care conține mărfuri periculoase trebuie marcat vizibil cu ajutorul etichetelor și cu denumirea tehnică înscrisă în documentele de transport.Aplicarea etichetelor și înscrierea denumirilor tehnice pe ambalajele mărfurilor periculoase trebuie făcute astfel încât aceste informații sa fie identificabile și pe coletele care au stat cel putin 3 luni în apa de mare.

Cea mai utilizată dintre etichete are forma pătrată, pozitionată cu o diagonală orizontal, asemanatoare unui romb, cu dimensiunile de 100mm x 100mm, cu un chenar la 5mm de margine.

Fig 3.1.1.

Plancardele vor avea dimensiunile minime 250mm x 250mm, iar înscrisurile ce le conțin vor avea cel puțin 25mm înaltime.

Etichetele pentru atenționare sunt de forma unui triunghi echilateral.

Fig 3.1.2.

Etichete menționând temperatura maximă, de forma unui triunghi isoscel, se aplică ambalajelor care conțin mărfuri periculoase cu regim termic controlat.

Fig 3.1.3.

Etichete de formă dreptunghiulară (minim 250mm x 300mm), ce atenționează că unitatea de transport este sub fumigare sau completează informația etichetelor pătrate de risc primordial de existența unor riscuri subsidiare.

Fig 3.1.4.

3.2.Ambalarea mărfurilor periculoase

Anexa 1 a Volumului I, partea care se referã la ambalarea mărfurilor periculoase, conține :

Note generale ; Definiții ;

Cerințe pentru ambalare ; Cerințe suplimentare aplicabile la clasa 1 ;

Cerințe specifice ale ambalajelor ;

Marcare ;

Ilustrarea ambalajelor apte pentru transportul mărfurilor periculoase.

La ambalarea mărfurilor periculoase se pot folosi :

butoaie din oțel si aluminiu ; butoaie din lemn si din plastic ;

canistre din oțel ;

cutii din lemn si placaj ; cutii din plastic ;

lãzi din aluminiu si oțel ;

saci textili din plastic si din hârtie ;

ambalaje compuse.

Fig 3.2.1.

Sunt prezentate aceste ambalaje în forma în care se preteazã la transportul mărfurilor periculoase. Acestea au fost realizate pe baza unei îndelungate experiențe,astfel încât sã aibã un înalt grad de securitate în manipulare, depozitare și transport.

În scopul ambalãrii, mărfurile periculoase au fost împãrțite în trei grupe de ambalare conform gradului de pericol pe care îl genereazã, astfel :

Grupa I de ambalare pentru substanțe cu pericol mare ;

Grupa II de ambalare pentru substanțe cu pericol mediu ;

Grupa III de ambalare pentru substanțe cu pericol mic.

Grupa de ambalare pentru fiecare substanțã periculoasã este conținutã în fișa individualã și în indexul alfabetic din volumul III al Codului I.M.D.G.

Ambalajele reprezentative practicii transportului maritim se supun unor teste de performanțã (test de cãdere, test la presiuna aerului, test de temperaturã și umiditate, test de rezistențã staticã sau de stivuire, etc.). Orice ambalaje noi create pot fi acceptate dacã sunt recunoscute ca eficiente de o autoritate naționalã competentã si dacã rezistã la testele de performanțã.

Rezistența unui ambalaj trebuie sã fie de așa naturã încât sã reținã conținutul si sã-l fereascã de contaminare în condiții normale de transport.

Materialele din care se fabricã recipientele trebuie, în cazul în care vin în contact cu conținutul, sã fie inerte sau protejate cu un înveliș inert la conținut.

Recipientele, pãrțile lor componente, capacele (dopurile), garniturile elastice si materialele absorbante care vin în contact direct cu conținutul, trebuie de asemenea sã fie inerte, potrivit naturii conținutului.

Materialele plastice utilizate trebuie sã fie impenetrabile la conținut. Ele nu trebuie sã se înmoaie, sã se fãrâmițeze sau sã suporte alte deteriorãri cauzate de temperaturã sau învechire.

Lãzile din plãci fibrolemnoase folosite ca ambalaje exterioare trebuie sã fie solide, etanșe la apã și nu vor fi refolosite.

Termenii consacrați pentru ambalaje sunt :

1. Recipiente :

recipient rigid (rigid receptacle) – își pãstreazã forma când este plin sau gol, chiar comprimat la presiunile normale întâlnite pe timpul transportului

recipient semirigid (semi-rigid receptacle) – își pãstreazã forma când este gol și necomprimat

cãptușealã (liner) – mijloc folosit la protejarea suprafețelor interioare împotriva reacției cu conținutul și pentru preîntâmpinarea pãtrunderii umezelii ;

recipient etanș (shift-proof receptacle) – impenetrabil la conținut uscat.

2. Materiale :

material etanș la umiditate (damp-proof material) – rezistent la pãtrunderea aerului umed ;

material etanș la umezealã (moisture-proof material) – rezistent la pãtrunderea apei ;

material rezistent la rupere (tear-proof material) – nu prezintã riscul de rupere la manipulãri normale.

3. Sisteme de închidere :

închis ermetic (hermetically scaled) – etanș la vapori ;

închis efectiv (effectively closed) – etanș la lichide ;

închis în siguranțã (secureley closed) – nu permite scurgeri de conținut uscat.

Chiar atunci când un ambalaj este gol, suprafețele lui pot fi contaminate de substanțele transportate anterior. De aceea, recipientele goale, necurãțate, vor fi transportate sub același regim ca și cele pline, pânã la luarea unor mãsuri de decontaminare totalã.

Umplerea recipientelor se efectueazã lãsându-se un spațiu interior suficient pentru a preveni scurgerile sau deformarea recipientului, ca urmare a dilatãrii conținutului la evetualele creșteri de temperaturã pe timpul transportului. Acest spațiu de expansiune se stabilește ca procent din capacitatea totalã a recipientului.

Fiecare ambalaj trebuie sã aibã un marcaj vizibil si clar, din care sã rezulte :

simbolul de ambalare O.N.U. ;

numarul de cod care desemneazã tipul de ambalaj ;

statul pe al cãrui teritoriu s-au efectuat testele de performanțã ;

grupa de ambalare determinatã pe baza testelor de performanțã ;

firma producãtoare ;

anul fabricației și anul recondiționãrii.

Pentru lichidele cu densitatea mai mare de 1,2 t/m3, marcajul ambalajelor va cuprinde și valoarea densitãții.

O unitate de sarcinã (unit load) reprezintã un numar de colete care sunt stivuite împreunã și amarate cu chingi sau alte mijloace pe o placã de lemn (asemãnãtor paletizãrii). Tot în aceastã categorie intrã și coletele stivuite împreunã cu ambalaj exterior comun (asemãnãtor boxpaleților), precum și cele amarate împreunã, permanent, constituind o coțadã.

Coletele care conțin mărfuri periculoase pot fi transportate în unitãți de sarcinã, dacã respectã urmãtoarele condiții :

în cazul dezmembrãrii unitãții de sarcinã, coletele componente sã poatã fi manipulate individual în siguranțã ;

unitãțile de sarcinã sã fie compacte și pe cât posibil sã aibã formã regulatã; ele trebuie sã poatã fi stivuite corespunzãtor, iar construcția și amarajul sã fie astfel executate încât sâ nu se deterioreze coletele componente ;

unitãțile de sarcinã trebuie sã fie suficient de rezistente pentru a suporta manipulãri repetate, precum și presiunea exercitatã de unitãțile de sarcinã similare, stivuite deasupra lor, pe o înãlțime care sã satisfacã cerințele transportului ;

materialele folosite pentru amarajul coletelor în unitãți de sarcinã trebuie sã fie compatibile cu substanțele conținute și sã-și pãstreze eficiența chiar când sunt supuse umezelii, creșterilor de temperaturã și acțiunii razelor solare ;

coletele componente, precum și unitatea de sarcinã trebuie marcate și etichetate

unitãțile de sarcinã trebuie sã poatã fi ridicate și manevrate cu autostivuitoarele

când punctele de ridicare în siguranțã nu sunt evidente (prin forma paletului), ele trebuie marcate pe unitatea de sarcinã.

Ambalarea corectã a mărfurilor periculoase contribuie în mare mãsurã la securitatea transportului.

Codificarea ambalajelor în Codul I.M.D.G. este urmãtoarea :

Tipuri de ambalaje :

1. Butori (metal, plastic) ; 4. Ladã ;

2. Butoi de lemn ; 5. Sac ;

3. Canistrã ; 6. Ambalaj compus.

Materiale de confectii pentru ambalaje :

a. Oțel ; g. P.F.L. ;

b. Aluminiu ; h. Material plastic ;

c. Lemn ; l. Textile ;

d. Placaj ; m. Hârtie multistratificatã ;

f. P.A.L. p. Sticlã, porțelan sau ceramicã.

Grupe de ambalaje :

X – pentru grupele de ambalare I, II, III ;

Y – pentru grupele de ambalare II si III ;

Z – pentru grupa de ambalare III

Varietãți de ambalare :

1.A. (Butoi de oțel) 1.A.1. – cu capac nedetașabil ;

1.A.2. – cu capac detașabil ;

1.B. (Butoi de aluminiu) 1.B.1. – cu capac nedetașabil ;

1.B.2. – cu capac detașabil ;

1.D. (Butoi de placaj)

1.G. (Butoi de P.F.L.)

1.H. (Butoi de plastic) 1.H.1. – cu capac nedetașabil ;

1.H.2. – cu capac detașabil ;

2.C. (Butoi de lemn) 2.C.1. – cu cep ;

2.C.2. – cu capac detașabil ;

3.A. (Cansitrã de oțel) 3.A.1. – cu capac nedetașabil ;

3.A.2. – cu capac detașabil ;

3.H. (Canistrã d eplastic) 3.H.1. – cu capac nedetașabil ;

3.H.2. – cu capac detașabil ;

4.A. (Ladã de oțel) 4.A.1. – fãrã cãptușealã ;

4.A.2. – cu cãptușealã ;

4.B. (Ladã de aluminiu) 4.B.1. – fãrã cãptușealã ;

4.B.2. – cu cãptușealã ;

4.C. (Ladã de lemn) 4.C.1. – obișnuitã ;

4.C.2. – cu pereți etanși ;

4.D. (Ladã de placaj)

4.F. (Ladã de P.A..L.)

4.G. (Ladã de P.F.L.)

4.H. (Ladã de plastic) 4.H.1. – expandat ;

4.H.2. – solid ;

5.H. (Sac de plastic țesut) 5.H.1. – fãrã cãptușealã sau îmbrãcãminte ;

5.H.2. – etanș la conținut uscat ;

5.H.3. – etanș la apã ;

5.L. (Sac textile) 5.L.1. – fãrã cãptușealã sau îmbrãcãminte ;

5.L.2. – etanș la conținut uscat ;

5.L.3. – etanș la apã

5.M. (Sac de hârtie) 5.M.1. – multistratificat ;

5.M.2. – multistratificat etanș la apã ;

6.H. (Ambalaj compus cu recipient de plastic)

6.H.A.1. – în butoi de oțel ;

6.H.A.2. – în ladã de oțel ;

6.H.B.1. – în butoi de aluminiu ;

6.H.B.2. – în ladã de aluminiu ;

6.H.C. – în ladã de lemn ;

6.H.D.1. – în butoi de placaj ;

6.H.D.2. – în ladã de placaj ;

6.H.C.1. – în butoi de P.F.L. ;

6.H.G.2. – în ladã de P.F.L. ;

6.H.H. – în butoi de plastic ;

6.P. (Ambalaj compus cu recipiente de sticlã, porțelan sau ceramicã)

6.P.A.1. – în butoi de oțel ;

6.P.A.2.-în ladã de oțel

6.P.B.1. – în butoi de aluminiu ;

6.P.B.2. – în ladã de aluminiu ;

6.P.C. – în ladã de lemn ;

6.P.D.1 – în butoi de placaj ;

6.P.D.2 – în coșuri împletite ;

6.P.G.1. – în butoi de P.F.L. ;

6.P.G.2. – în ladã de P.F.L. ;

6.P.H.1. – în ambalaj de plastic expandat ;

6.P.H.2. – în ambalaj de plastic solid.

Mărfurile periculoase trebuie ambalate în ambalaje de calitate bună, inclusiv IBC-uri și ambalaje mari, suficient de rezistente pentru a face față șocurilor întâmpinate în timpul transportului. Ambalajele, inclusiv IBC-urile și ambalajele mari trebuie astfel construite încât să se prevină scurgerea conținutului, fapt ce poate apărea în condiții normale de transport, datorită vibrațiilor, modificării temperaturii, umidității sau presiunii. Este interzis ca în timpul transportului reziduurile periculoase să treacă de ambalajele exterioare, IBC-uri și ambalajele mari. Aceste prevederi se aplică ambalajelor noi, refolosite, recondiționate sau refabricate și IBC-urilor și ambalajelor mari, noi sau refolosite.

Părțile ambalajelor, inclusiv IBC-urile și ambalajele mari care intră în contact direct cu mărfurile periculoase:

nu trebuie să fie afectate de acele mărfuri periculoase ;

nu trebuie să cauzeze efecte periculoase, cum ar fi reacții de catalizare
ori să reacționeze cu mărfurile periculoase.

In cazul în care Codul IMDG nu prevede altfel, fiecare ambalaj, inclusiv IBC-urile și ambalajele mari, cu excepția ambalajelor interne, trebuie să fie de tipul celor care au trecut testul cu succes.

La umplerea ambalajelor cu lichide, inclusiv a IBC-urilor și ambalajelor
mari, trebuie să rămână suficient spațiu neumplut, asigurându-se astfel ca nu apar scurgeri sau distorsiuni permanente ale ambalajelor ca urmare a expandării lichidului datorită creșterii temperaturii.

Ambalajele interioare trebuie ambalate în ambalaje exterioare astfel încât în condiții normale de transport, acestea să nu se spargă, fisureze ori să se scurgă conținutul în ambalajul exterior. Ambalajele interioare, care se pot sparge sau fisura ușor, cum ar fi cele confecționate din sticlă, porțelan sau ceramică ori din anumite materiale plastice, etc., nu trebuie să afecteze substanțial proprietățile de protecție ale materialului izolant sau ale ambalajului exterior.

Materialul izolant sau cel absorbant trebuie să fie inert și adecvat naturii conținutului.

Mărfurile periculoase nu trebuie ambalate în același ambalaj extern sau același ambalaj mare împreună cu alte mărfuri periculoase sau alte mărfuri dacă reacționează periculos între ele sau cauzează:

combustie și/sau producerea unei călduri considerabile ;

formarea gazelor inflamabile, toxice sau asfixiante;

formarea substanțelor corozive;

formarea substanțelor instabile.

Dacă Lista Mărfurilor Periculoase nu prevede altfel, ambalajele ce conțin substanțe care:

degajă gaze sau vapori inflamabili;

pot produce explozia;

degaja gaze sau vapori toxici;

degaja gaze sau vapori corozivi;

pot reacționa periculos în contact cu atmosfera, trebuie să fie închise ermetic.

Lichidele se pot ambala numai în ambalaje interioare suficient de rezistente presiunii interne care poate apărea pe parcursul desfășurării transportului. Dacă presiunea dintr-un ambalaj crește ca urmare a degajării de gaze (în urma creșterii temperaturii sau din alte cauze), ambalajul trebuie dotat cu un ventilator, astfel încât gazul emis să nu prezinte nici un pericol.

Ambalajele noi, refabricate sau refolosite, inclusiv IBC-urile și ambalajele mari sau ambalajele recondiționate și IBC-urile reparate trebuie să treacă cu succes de testele aferente, înainte de a fi umplute și manevrate pentru transport, fiecare ambalaj, inclusiv IBC-urile și ambalajele mari trebuie inspectate pentru a se asigura de faptul că nu sunt corodate, contaminate sau avariate, iar IBC-urile trebuie verificate cu privire la buna funcționare a oricărui echipament din dotare.

3.3. Manipularea, stivuirea si segregarea mărfurilor periculoase.

Trebuie menționat de la început, ca fapt de cea mai mare importanță, că înainte de a se trece la încărcarea și stivuirea mărfurilor periculoase, comandantul navei trebuie să studieze reglementările privitoare la acestea și să le puna în aplicare cu cea mai mare rigurozitate. Mai mult, dacă are motive să considere că mărfurile periculoase oferite spre încarcare constituie un pericol pentru viata echipajului sau pentru navă, sau pentru celelalte mărfuri, trebuie să le refuze, fie din proprie inițiativa, fie cu avizul unui expert P&I.

Constituie infracțiune încercarea de a transporta mărfuri periculoase fără ca acestea să aibă marcat și etichetat regulamentar natura lor și fără să se prezinte comandantului o listă cu mărfurile periculoase disponibile la încarcare. În această listă sunt cuprinse: numărul și felul unității de marfă, numele tehnic corect al produsului și clasa căreia aparține, punctul de aprindere (dacă există), numarul ONU, greutatea și dimensiunile. Este ilegal ca mărfurile periculoase să fie preluate la bord fără ca încarcătorul să prezinte comandantului un certificat sau o declarație scrisă prin care să ateste că mărfurile oferite spre transport sunt corespunzator marcate și etichetate în conformitate cu prevederile legale și că sunt ambalate în mod adecvat riscurilor pe mare, avându-se în vedere natura lor.

Comandantul trebuie să întocmească o listă, un manifest sau un cargoplan, care să fie păstrat la bord și care să cuprindă detalii ale marfurilor periculoase transportate în voiajul respectiv și locul unde acestea sunt stivuite.

Unitațile cu mărfuri periculoase nu vor fi niciodată aruncate sau lovite, iar folosirea carligelor, răngilor și altor ustensile dure va fi limitată la maxim. Încarcarea cu mijloace mecanice, ca de exemplu fork-lift-uri, trebuie să fie strict controlată și orice manipulare inadecvata înlaturata. Nu se admit ambalaje umede, acest aspect fiind vital în cazul mărfurilor periculoase din clasele 4.2., 4.3., 5.1., 6.8., si 9.

Unitățile prevazute cu mijloace de ventilare (clasa 5) vor fi manipulate și stivuite în poziție verticală. Sub nici o forma nu vor fi rostogolite. Înainte de începerea încarcarii, comandantul va verifica personal spațiul destinat mărfurilor periculoase. Acest spațiu trebuie să corespundă regulilor de segregare și de compatibilitate, să fie curat, uscat și bine ventilat.

Va fi îndepartat orice material combustibil care nu este necesar stivuirii.

Mărfurile periculoase vor fi stivuite conform recomandarilor conținute în fișele individuale ale diferitelor clase de substanțe. Exceptand substanțe sau articole apartinand Clasei I –Explozibili, care necesită o stivuire și o segregare aparte, celelalte mărfuri periculoase i-au determinat pe specialiști să aibă în vedere cinci categorii de stivuire, ținandu-se cont de gradul de risc al mărfurilor periculoase, tipul și destinația navei, locul unde sunt depozitate la bord – pe punte sau sub punte – felul de ambalare, condițiile climaterice ce le ofera zona de navigatie, etc.

Astfel, întreaga flotă mondială – atât de variată ca tip – a fost împartita numai în doua grupări în ce priveste scopul recomandarilor referitoare la stivuirea marfurilor periculoase:

1. navele pentru transportul de mărfuri și acele nave pentru transportul de pasageri cu nu mai mult de 25 de pasageri sau nu mai mult de 1 pasager la fiecare 3 metri din lungimea maxima a navei

2. celelalte nave pentru transportul de pasageri, care depasesc limitele precizate la 1).

Substanțele, materialele trebuie stivuite așa cum se indica în fișele individuale ale diferitelor clase de mărfuri, în concordanță cu recomandarile specificate în fiecare categorie de stivuire, (stowage category), botezate cu primele cinci litere ale alfabetului latin, așa cum sunt precizate mai jos:

Categoria de stivuire A

nave pentru transportul de mărfuri și acele nave pentru transportul de pasageri al

caror număr este limitat: Pe punte sau sub punte (On deck or under deck);

celelalte nave pentru transportul de pasageri, în număr nelimitat: Pe punte sau sub punte

(On deck or under deck);

Categoria de stivuire B

nave pentru transportul de mărfuri și acele nave pentru transportul de pasageri al căror număr este limitat: Pe punte sau sub punte (On deck or under deck);

celelalte nave pentru transportul de pasageri, în număr nelimitat : numai pe punte

(On deck only);

Categoria de stivuire C

nave pentru transportul de mărfuri și acele nave pentru transportul de pasageri al caror număr este limitat: Numai pe punte (On deck only);

celelalte nave pentru transportul de pasageri, în număr nelimitat : Numai pe punte

(On deck only);

Categoria de stivuire D

nave pentru transportul de mărfuri și acele nave pentru transportul de pasageri al căror număr este limitat: Numai pe punte (On deck only);

celelalte nave pentru transportul de pasageri, în număr nelimitat : Interzis (Prohibited);

Categoria de stivuire E

nave pentru transportul de mărfuri și acele nave pentru transportul de pasageri în numar limitat: Pe punte sau sub punte (On deck or under deck);

celelalte nave pentru transport pasageri în număr nelimitat: Interzis (Prohibited).

Din cauza rapidității cu care un accident implicând mărfurile periculoase poate afecta întreaga navă, s-a considerat ca transportul unor mărfuri periculoase cu un grad de risc la bordul unor nave pentru pasageri, unde un număr mare de persoane pot să fie evacuate este interzis.

Daca au loc scurgeri accidentale de substanță periculoasă în interiorul magaziilor sub punte, se iau măsuri imediate pentru a împiedica extinderea acestora spre sala mașinilor prin intermediul pompelor și conductelor de santina.

Butoaiele conținând mărfuri periculoase, întodeauna vor fi stivuite în poziție verticală, numai dacă nu s-a autorizat, de catre Autoritatea Competentă, încarcarea în altă poziție.

În ceea ce priveste coletele cu mărfuri periculoase, înaltimea maximă de stivuire va fi de 3 metri.

Stivuirea SUB PUNTE este recomandată oriunde și oricand este posibil, excepție făcând anumite articole aparținând clasei 1 ale caror riscuri principale sunt emanații de fum toxic și pentru care se recomandă stivuirea pe punte.

Stivuirea NUMAI PE PUNTE se recomandă în cazurile:

când este cerută supravegherea a acestor mărfuri ;

când este necesar accesul rapid la mărfuri ;

când exista un risc substanțial de formare a amestecurilor de gaze explozive, vapori extrem de toxici sau pot provoca corodarea insesizabilă a structurilor navei.

Mărfurile periculoase, de stivuire pe punte, vor fi amplasate la distanțe de hidranți, puțuri de sonda și căile de acces pe punte. Stivuirea mărfurilor periculoase, pe punte, trebuie astfel executată încat să asigure căi libere de acces pe punte și utilizarea în siguranță a tuturor accesoriilor de la bord, a mijloacelor de avarie, a instalațiilor și accesul liber în compartimente.

Stivuirea DEPARTE DE spațiile de locuit ale echipajului se recomanda pentru substante ce degajă vapori cu efect narcotic și gazelor inflamabile din clasa 2.

Pentru substanțele infectoase se recomandă stivuirea SEPARAT PRINTR-UN COMPARTIMENT COMPLET SAU MAGAZIE, de spațiile de locuit ale echipajului.

Poluanții marini vor fi astfel stivuiți încat să se reducă la minimum riscul contaminării navei sau a persoanelor de la bord. Cand se permite stivuirea pe punte sau sub punte, o varianta sub punte este de preferat, exceptând cazul în care puntea va oferi mărfii o protecție echivalentă. Cand stivuirea este permisă numai pe punte, depozitarea poluanților marini se va face în zone bine protejate sau pe punti adăpostite.

Substanțele, materialele care aparțin clasei 6.1 (substante toxice), grupele de ambalare I, II și din clasa 2.3 (gaze otravitoare), vor fi depozitate și stivuite SEPARAT PRINTR-UN COMPARTIMENT SAU MAGAZIE de mărfurile alimentare.

Substantele, materialele și articolele corozive, aparținând clasei 8, precum și Substanțe toxice apartinand clasei 6.1, grupul de ambalare III, vor fi stivuite DEPARTE DE marfurile alimentare.

Referitor la stivuirea containerelor se rețin urmatoarele principale reglementări:

containerele inchise sau deschise care contin marfuri periculoase, capabile sa emane gaze imflamabile sau vapori NU vor fi stivuite sub punte in acelasi compartiment cu unitatile de sarcina care necesita refrigerare sau incalzire.

in cazul stivuirii pe punte a containerelor inchise, acestea vor fi dispuse la o distanta minima de 4.8 metri de-a lungul si de-a latul navei, in ambele directii, pe orizontala si pe verticala, fata de sursa de aprindere.

containerele deschise stivuite pe punte vor fi separate printr-un compartiment complet sau magazie de orice potentiala sursa de aprindere.

La bordul navelor RO/RO stivuirea unităților de sarcina care contin marfuri periculoase va fi astfel efectuata încat accesul la aceste unități să fie posibil în orice moment, mai ales în cazul izbucnirii unui incendiu implicand evacuarea lor.

La stivuirea cisternelor și containerelor ce conțin mărfuri periculoase, se vor respecta indicațiile conținute în fișele individuale ale mărfurilor respective.

Coletele și unitațile de transport marfă care conțin deșeuri vor fi amarate – bine legate – constituindu-se astfel un sprijin exterior adecvat pentru prevenirea oricărei deplasări pe timpul transportului.

Deșeurile sunt substanțe, soluții, amestecuri sau articole care conțin sau sunt contaminate cu unul sau mai mulți constituienți care aparțin claselor 4.1,4.2, 5.1, 6.1, 8 sau 9 și care nu au o utilizare precisă, dar sunt transportate pentru a ajunge la locul de incinerare sau depozitare. Deșeurile pot fi clasificate în funcție de caracteristicile fizice, chimice, proprietațile și influențele de ordin psihologic sau dacă aceste caracteristici nu pot fi determinate, clasificarea se va face în funcție de constituientul predominant pe care il conțin.

Containerele intermediare pentru marfă în vrac, (IBC’s –Intermediate Bulk Containers ), vor fi stivuite conform categoriilor de stivuire A, B, C, D, E și indicațiilor din fișele individuale ale substanțelor transportate. Pe durata transportului aceste containere vor fi amarate astfel încat sa fie evitata deplasarea lor.

Mărfurile periculoase transportate în cantitați limitate se stivuiesc comform categoriei de stivuire A, în cazul în care nu sunt recomandari speciale în fișa individuală sau din partea Autoritatilor Competente.

Explozivii – mărfuri periculoase apartinand clasei I sunt împartite in 6 diviziuni caracterizate de riscurile specifice care determină incompatibilitatea lor reciprocă la stivuire. Se stabileste astfel incompatibilitatea și modul cum pot fi stivuite împreuna fără a genera riscuri suplimentare pe durata transportului. Toate substanțele explozive ale clasei I au fost împarțite în 12 grupe de compatibilitate,in functie de riscurile pe care le prezinta.

Grupele de compatibilitate sunt desemnate prin litere de la A la L ( fiind exclusa litera I dar inclusa litera S ), dupa cum urmeaza :

Grupa A – substanțe explozive primare (exploziva primara 1.1 B, 1.2B, 1.4B) ;

Grupa C – substanțe propulsive sau incendiare (1.1 C, 1.2 C, 1.3 C, 1.4 C);

Grupa D – substanțe explozive incendiare de detonație, pulbere neagră sau substanțe care conțin o substanța de detonație, în orice caz, fără să existe un mijloc de inițiere și fără sarcină propulsivă (1.1 D, 1.2 D, 1.4 D, 1.5 D);

Grupa E – articole care conin o substanță explozivă secundară de detonație, fără mijloace de inițiere, dar cu sarcină propulsivă diferită de cele care conțin lichid inflamabil sau hipergolic (1.1 E, 1.2 E, 1.4 E);

Grupa F – articole care conțin substanțe explozive secundare de detonație, fără mijloace proprii de inițiere, cu sau fără sarcină propulsivă diferită de cele care conțin lichid inflamabil sau hipergolic (1.1 F, 1.2 F, 1.3 F, 1.4 F);

Grupa G- substanțe pirotehnice sau articole care conțin o substanța pirotehnica sau articole care conțin o substanța exploziva ți una cu efect luminos sau incendiar, lacrimogen, fumigen, diferit de cele ale articolelor activate de apa sau care conțin fosfor alb, fosfid, lichid inflamabil sau gel (1.1 G, 1.2 G, 1.3 G, 1.4 G) ;

Grupa H – articole care conțin o substanță explozivă și fosfor alb (1.2 H, 1.3 H) ;

Grupa J – articole care conțin o substanță explozivă și un lichid inflamabil sau gel (1.1 J, 1.2 J, 1.3 J) ;

Grupa K – articole care conțin o substanță explozivă și un agent chimic toxic (1.2 K, 1.3K)

Grupa L – substanțe explozive sau articole care conțin o substanță explozivă și prezintă un risc special, fiind necesară izolarea individuală (1.1 L, 1.2 L, 1.3 L);

Grupa S – substanțe sau articole astfel concepute și ambalate încat orice efect al unui eventual accident, orice efect de suflu sau de expluzare să fie limitat, așa încât să nu stânjenească acțiunea de combatere a incendiului sau alte măsuri de siguranța în vecinătatea coletului (1.4 S) ;

Lichide inflamabile – mărfuri periculoase care fac obiectul clasei III, vor fi stivuite comform fișei individuale.

Materilele cu punctul de aprinderea mediu, (-18 0C si +23 0C,exclusiv), ambalate în canistre de plastic (3H1), butoaie din plastic, (1H1)sau recipienți din plastic, vor fi stivuite NUMAI PE PUNTE, exceptand cazul cand fac parte din unitați de transport închise.

Stivuirea substanțelor clasei III, se realizează în conformitate cu prevederile a cinci categorii de stivuire(A,B,C,D,E).

Materialele aparținând acestei clase vor fi menținute la temperaturi joase pe durata transportului, find stivuite cât mai departe de sursele de căldură și de aprindere .

Lichidele inflamabile dăunătoare mediului marin, vor fi stivuite de preferință SUB PUNTE.

Lichidele inflamabile se pot ambala în recipienți rigizi, (plini sau goi)sau în recipienți semirigizi(iși păstrează forma goi și nepresați).

TABELA DE SEPARARE A MARFURILOR PERICULOASE

Legenda : 1 -departe de

2 – separat de

3 – separat printr-un compartiment complet sau magazie de

4 – separat longitudinal compartiment complet de interventie sau magazie de

x – nu sunt reguli generale de separare ;a se consulta fisa individuala

* – a se studia tabelul cu grupele de compatibilitate ale diviziunilor clasei 1

Nu este necesară aplicarea segregarii între substanțele periculoase aparținând unor clase diferite, care indică același tip de substanță, diferind doar conținutul de apă, cum ar fi sulfurat de sodiu care aparține atât clasei 4.2 cât și clasei 8. Mărfurile periculoase, aparținând unor clase diferite, transportate în cantitați limitate, pot fi amplasate în aceiași unitate de sarcină dacă nu interacționează periculos. Acolo unde, în scopul segregării termenul„DEPARTE DE CLASĂ…” ( away from class… ), apare menționat în fișele individuale, în cuvantul „clasă” se întelege :

toate substanțele aparținând clasei respective ;

toate substanțele prezentând riscuri specifice acelei clase ;

Separarea coletelor se aplica în condițiile urmatoare :

coletele care conțin mărfuri periculoase sunt stivuite în mod convențional;

mărfurile periculoase sunt introduse in unități de transport marfă ( vehicul de marfă, vagon, containr, cisternă rutieră,cisterna portabilă ) ;

mărfurile periculoase sunt stivuite în mod convențional față de cele ambalate în unități de transport marfă ;

3.4. Fișa de securitate ale grupurilor de mărfuri

La cererea Comitetului de Securitate Maritimã (I.M.O.), subcomitetul pentru marfurile periculoase a eleborat fișe de securitate (emergency schedule) pentru toate clasele de marfuri periculoase cuprinse în Codul I.M.D.G. Aceste fișe de securitate au fost publicate în lucrarea "Mãsuri de urgențã pentru navele care transportã marfuri periculoase" (Emergency Procedures for Ships Carring Dangerous Goods). Lucrarea a fost adoptatã de Comitetul de securitate Maritimã (I.M.O.) în decembrie 1980.

Manipularea si transportul marfurilor periculoase trebuie efectuate cu cele mai sigure mijloace pentru a se preveni incidente cum ar fi contaminarea celorlalte marfuri, poluarea mediului, avarierea navei sau vãtãmarea sãnãtãții echipajului.

Personalul implicat în transportul de marfuri periculoase trebuie sã fie complet informat asupra proprietãților si riscurilor generate de acestea, precum si asupra mãsurilor de prevenire a unor incidente. De asemenea, personalul care participã la manipularea si transportul de marfuri periculoase trebuie sã fie familiarizat cu regulile de securitate, primul ajutor, mãsurile de urgențã si intervenție în caz de necesitate.

Marfurile periculoase care necesitã mãsuri similare în caz de urgențã au fost grupate pe așa-zisele grupe de materii si fac obiectul aceleiași fișe de securitate.

Mãsurile de urgențã si intervențiile în caz de pericol trebuie adoptate în strânsã legãturã cu informațiile date de Codul I.M.D.G. în fișele individuale ale marfurilor periculoase si cu mãsurile cuprinse în "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase" (First Aid Guide for Use in Accidents Involving Dangerous Goods – M.F.A.G.).

Pentru obținerea numarului fișei de securitate si a numarului tabelei M.F.A.G. se va utiliza de asemenea indexul general al marfurilor periculoase din volumul V al Codului I.M.D.G. Se mai poate folosi pentru obținerea numarului fișei de securitate si a numarului tablei M.F.A.G., indexul numeric al marfurilor periculoase inclus în Volumul V al Codului I.M.D.G.

Fiecare fișã de securitate cuprinde 5 secțiuni:

Secțiunea 1 cuprinde numarul fișei de securitate si grupele de materii prime la care se referã.

Secțiunea 2 cuprinde echipamentul special necesar în caz de pericol (costume de protecție si materiale de decontaminare).

Navele care transportã marfuri periculoase vor fi dotate cu un numar suficient de costume de protecție, aparate de respirat autonome, manici cu cioc de barzã si materiale absorbante corespunzãtoare.

In fișele de securitate se indicã echipamentul special necesar în caz de pericol, suplimentar fațã de cerințele S.O.L.A.S. si normele R.N.R.

Nu toate costumele de protecție rezistã la acțiunea tuturor marfurilor periculoase si de aceea se vor solicita producãtorului instrucțiuni pentru costumele destinate anumitor substanțe.

Toate costumele contaminate vor fi curãțate sau pãstrate izolat pânã la decontaminarea lor totalã.

Când este necesarã utilizarea unui aparat de respirat, în fișele de securitate se recomandã aparatele de respirat autonome (pentru mãștile de gaze nu s-au convenit încã standarde internaționale).

Manicile cu cioc de barzã sunt recomandate în fișele de securitate ori de cite ori se considerã necesar.Aceste manici trebuie asigurate suplimentar fațã de cerințele S.O.L.A.S.

Dintre materialele absorbante disponibile unele sunt inerte, iar altele sunt reactive la anumite marfuri periculoase.Un exemplu de material absorbant, foarte utilizat în transportul marfurilor periculoase îl constituie rumegușul.

Este dificil de apreciat cantitãțile de echipament de protecție si material de decontaminare, deoarece acestea depind de cantitatea totalã de marfuri periculoase transportate, de marimea si tipul navei si de numarul de persoane disponibile pentru intervenție în caz de pericol.De aceea, comandantul navei va fi singurul în mãsurã sã aprecieze aceste cantitãți.

Secțiunea 3 cuprinde mãsurile de urgențã.Aceastã secțiune se referã la mãsurile prealabile acțiunilor în caz de pericol, luate de cãtre echipele de intervenție.

In mod obișnuit, coletele care conțin marfuri periculoase pot fi manipulate fãrã a se utiliza echipament special de protecție, deoarece ambalajele sunt proiectate si confecționate astfel încât sã reținã conținutul si sã nu permitã scurgerile. In cazul avarierii coletelor se pot produce astfel de scurgeri, care pot genera vapori toxici sau inflamabili, coroziuni etc. Aceste consecințe pot deriva fie din scurgerile propriu – zise fie din reacția acestora cu alte materiale.

O atenție deosebitã se va acorda protecției ochilor.

Când o substanțã prezintã un risc de toxicitate în caz de scurgeri de conținut se recomandã ca personalul echipei de intervenție sã poarte costum de protecție si aparat de respirat autonom.Un costum complet de protecție cuprinde: cizme, combinezon, mãnuși, ochelari si glugã.

Dacã o substanțã prezintã numai un risc mic de inhalare a unor vapori toxici, în caz de scurgeri se recomandã numai costum de protecție.Aparatul de respirat autonom va fi folosit în lupta împotriva incendiilor în preajma acestor substanțe.

Unele substanțe emit gaze toxice sau corosive în caz de scurgeri. Pentru activitatea de intervenție în cazul unui accident cu astfel de substanțe se va manevrea cu nava astfel ca zona afectatã sã rãmânã sub vânt.

Secțiunea 4 cuprinde acțiunile de intervenție în caz de pericol.Recomandãrile privind intervenția în caz de pericol sunt diferite si depind de condițiile atmosferice, de amplasarea la bord (sub punte sau pe punte) si de starea de agregare a marfurilor periculoase.

In caz de scurgeri la marfurile stivuite pe punte, recomandarea generalã este de a spãla bine zona afectatã cu cantitãți mari de apã.Dacã marfurile periculoase reacționeazã periculos cu apa, ele vor fi îndepãrtate de pe punte cu alte mijloace.

Decizia de aruncare peste bord a marfurilor periculoase aparține comandantului si se bazeazã pe principiul cã securitatea vieții umane pe mare are prioritate fațã de protecția mediului maritim împotriva poluãrii.

In ape cu funduri mici sau în strâmtori, se vor limita scurgerile în afara bordajului, provenite de la poluanți puternici.

Inaintea unei intervenții într-un accident cu marfuri periculoase stivuite sub punte, se impune evacuarea eventualilor vapori toxici, corosivi sau inflamabili.In asemenea situații vor interveni numai persoane bine antrenate, îmbrãcate cu costume de protecție si având aparate de respirat autonome.Pãtrunderea într-un astfel de compartiment se face numai sub supravegherea unui ofițer al bordului.

Scurgerile colectate cu ajutorul materialelor absorbante, pãstrate în saci de plastic sau alte recipiente, vor fi depozitate izolat, în siguranțã, pentru a fi predate ulterior la uscat, în primul port de escalã.

Colectarea scurgerilor provenite de la marfurile stivuite sub punte, prin materiale absorbante, nu este prea eficace si de aceea se vor lua mãsuri prealabile intrãrii în astfel de compartimente.

In cazul unor scurgeri provenite de la corosivi puternici, se vor inspecta amãnunțit elementele de structurã ale navei.

Ori de câte ori este posibil, un colet care conține marfuri periculoase va fi mutat din preajma unui incendiu.Dacã acest lucru nu este posibil si cãldura degajatã de incendiu riscã sã provoace modifcãri chimice sau fizice unor substanțe, sau riscã sã deterioreze ambalajul acestora, se va proceda la rãcirea suprafețelor expuse, prin jet de apã.O atenție deosebitã se va acorda substanțelor care polimerizeazã, deoarece reacția poate continua mult timp dupã îndepãrtarea sursei de cãldurã.

Pentru incendiile care au loc sub punte, calea obișnuitã de intervenție este închiderea etanșã a magaziei (compartimentului), întreruperea ventilației si acționarea mijloacelor de stins incendiu.

Secțiunea 5 cuprinde mãsurile de prim ajutor în caz de accident, sub formã de trimiteri în "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase" – M.F.A.G.

In concluzie, la primirea unei liste de încãrcare care cuprinde si unele marfuri periculoase, comandantul navei trebuie sã se asigure cã în documentația bordului existã urmãtoarele publicații;

Codul I.M.D.G. (International maritime Dangerous Goods Code) în 5 volume, cu

amendamentele la zi ;

"Mãsuri de urgențã pentru navele care transportã marfuri periculoase" (Emergency

Procedures for Ship Carring Dangerous Goods), cu amendamentele la zi ;

"Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase" (Medical

First Aid Guide, for Use in Accident Involving Dangerous Goods).

In continuare, pentru fiecare marfã periculoasã din lista de încãrcare se cautã denumirea tehnicã în indexul general din volumul V al Codului I.M.D.G. si se scot elementele care intereseazã în procesul de încãrcare si transport: numarul de paginã corespunzãtor fișei individuale din Codul I.M.D.G., numarul de înregistrare O.N.U., clasa si diviziunea, grupa de ambalare, riscurile secundare, numarul fișei de securitate si numarul tabelei M.F.A.G.

In cazul în care una din marfurile periculoase cuprinse în lista de încãrcare nu figureazã în indexul Codului I.M.D.G., se va solicita încãrcãtorului o specificație completã, cu toatele elementele necesare, avizatã de o autoritate competentã.

Odatã extrase elementele din indexul general se va trece la studierea fișelor individuale al fiecãrei substențe în parte.Totodatã pentru o mai bunã documentare, se va studia introducerea generalã a Codului I.M.D.G., precum si introducerea la fiecare clasã de marfuri luatã în studiu.

Pe baza acestui studiu se poate întocmi planul de încãrcare în care se va sine cont de toate proprietãțile marfurilor nominalizate în lista de încãrcare.La întocmirea planului de încãrcare se va utiliza si tabela de separare a marfurilor periculoase.

Dacã planul de încãrcare satisface toate criteriile urmarite se va trece la studierea fișelor de securitate; pe baza acestui studiu întocmindu-se lista cu necesarul de echipament si materiale de decontaminare care se va înmâna încãrcãtorului.

In continuare se vor studia tabelele din "Ghidul medical de prim ajutor în accidentele care implicã marfuri periculoase".Pe baza studierii fișelor individuale, a cargoplanului, a fișelor de securitate si a tabelelor M.F.A.G. se vor stabili echipele de intervenție în caz de urgențã.La stabilirea acestor echipe se vor lua în considerare cantitatea totalã de marfuri periculoase, tipul si deplasamentul navei, numarul membrilor de echipaj, vârsta si aptitudinile acestora, mijloacele de intervenție, etc.

Se va face apoi o instruire a întregului echipaj, privind specificul marfurilor ce urmeazã a fi încãrcate, dupã care, separat, se va face instructajul echipelor de intervenție.

Dupã perfectarea tuturor acestor mãsuri prealabile comandantul se va asigura cã nava este pregãtitã pentru încãrcare si transport din toate punctele de vedere, dupã care poate dispune începerea încãrcãrii navei.

Pe mãsura încãrcãrii marfurilor periculoase, ofițerii bordului vor urmari ca încãrcãtorii sã livreze navei echipamentul de protecție si materialele de decontaminare aferente.

Periodic se vor efectua exerciții cu echipele de intervenție pentru menținerea antrenamentului.

3.5. Ghid de Prim Ajutor Medical la accidentele survenite în transportul și manipularea mărfurilor periculoase (M.F.A.G.)

Acest Ghid, parte componentã a suplimentului Codului I.M.D.G., conține:

Introducerea, în care sunt prezentate la modul general accidentele ce pot avea loc în

activitatea de transport si manipulare a marfurilor periculoase, precum si diferite trimiteri la publicații ce pot ajuta la limitarea consecințelor unor astfel de accidente;

Informații privitoare la utilizarea acestui Ghid, prezentându-se metode de identificare

a substanței care a produs leziunea si identificarea în cadul ghidului a indicațiilor pentru limitarea si eventual eliminarea consecințelor rezultate dintr-un accident în timpul manipulãrii si transportului marfurilor periculoase.

Echipajele si ofițerii navelor ce transportã marfuri periculoase trebuie instruiți pentru prevenirea acestor accidente.

Diagnostic de infestare, cuprinzând principii generale referitoare la condițiile în care

poate avea loc intoxicarea, metode de identificare a otrãvii, precum si a pãrților anatomice expuse.Sunt prezentate de asemenea simptomele generale precum si stadiile de dezvoltare a intoxicațiilor rezultate din otrãvire.

In cazul tipic de otrãvire se disting trei stadii:

Stadiul latent – care este intervalul de timp cuprins între momentul infestãrii si momentul în care apar primele simptome sau semne de intoxicare.In general, acest interval de timp este foarte scurt.

Stadiul activ – stadiu în care semnele si simptomele intoxicãrii sunt evidente.

In multe cazuri sunt similare între ele pentru intoxicații cu substanțe chimice diferite. Principalele cãi de contact sunt : prin piele, ochi, inhalație, indigestie.Simptomele generale includ : dureri de cap, vãrsãturi, schimbãri psihice, convulsii, durere, puls rapid si slab, culoare închisã a pielii (gri-albastru), probleme serioase ale respirației.

Stadiul final – stadiu în care simptomele se rezolvã uzual în majoritatea cazurilor cu expunere micã în câteva ore. In cazul unei expuneri mai mari sau dacã substanța respectivã este deosebit de toxicã, simptomele pot persista câteva ore si chiar zile.Starea pacientului se poate deteriora si poate duce la complicații, cum ar fi: asfixiere, edem pulmonar, bronșitã, pneumonie, infarct, colaps circulator, blocaj renal si blocaj biliar.

Diagnostice specifice.Funcție de simptomatica prezentatã de cãtre accidentat putem stabili cu ajutorul ghidului care este substanța toxicã care a cauzat accidentul, precum si diagnosticul prezumtiv.

Primul ajutor la bordul navei este necesar pentru accidentele minore sau pentru a îmbunãtãți starea accidentatului pânã în momentul în care este posibilã aplicarea unui tratament adecvat. este de preferat ca fiecare marinar sã fie instruit în acordarea primului ajutor la bordul navei.

In momentul identificãrii unui accidentat trebuie sã se ținã seama de urmãtoarele reguli:

atenție la motivele care au cauzat accidentul;

dacã este necesar, se scoate accidentatul din zona periculoasã;

se vor folosi aparate de respirat dacã se bãnuiește prezența gazelor toxice sau a fumului în zonã;

se cheamã ajutor.

Sunt prezentate grafic si textual fazele primului ajutor acordat, funcție de simptomele accidentatului.Aceste simptome pot fi:

pierderea cunoștinței ;

neregularitãț si insuficiențe ale aparatului circulator si respirator ;

oprirea respirației dublatã de infarct ;

metode de respirație artificialã si resuscitare cardiacã

Complicații ale intoxicațiilor.In urma contaminãrii cu o substanțã pot avea loc anumite complicații.Aceste complicații sunt prezentate în M.F.A.G. în felul urmãtor :

Asfixia (sufocarea)

Identificare: cauzatã de lipsa oxigenului în sânge.Poate fi cauzatã de intoxicarea cu substanțe chimice.

Diagnostic: dificultãți în respirație, puls rapid (peste 100/min.), culoare închisã a pielii, pacientul poate fi agitat la început dar devine apatic ulterior.

Tratament: Tratamentul de urgențã este descris în prezentul cod.

In continuare sunt prezentate dupã același model:

edemul pulmonar;

bronșita;

pneumonia;

afecțiuni ale aparatului respirator;

plurita;

colapsul circulator acut;

infarctul miocardic;

starea de comã;

convulsiile;

tulburãrile mentale;

afecțiuni ale aparatului digestiv;

temperatura;

afecțiuni renale.

Tratamente de urgențã.Se descriu procedurile de urgențã si de acordare a primului ajutor medical pentru limitarea consecințelor accidentelor cu substanțe toxice.

Aceste tratamente de urgențã sunt structurate funcție de zona anatomicã de contact a accidentatului:

contact direct cu pielea sau cu ochii ;

inhalare sau ingestie.

Se descrie de asemenea si procedura de acordare a terapiei cu oxygen.

Tabele cu substanțe chimice.Sunt prezentate fișe ale substanțelor chimice astfel:

Informații generale – se prezintã particularitãțile de toxicitate ale substanțelor respective;

Semne si simptome – sunt prezentate simptomele ce apar în cazul contactului cu substanța respectivã.

Tratament – se fac trimiteri la procedurile de tratament descrise în prezenta publicație.

In tabelele cu substanțe chimice, acestea sunt ordonate dupã numarul de tablã si grupul de chimicale din care face parte substanța respectivã.

Lista de medicamente.Sunt tabelate medicamentele recomandate care ar trebui sã se afle la bordul navelor care trasnportã marfuri periculoase.

3.6 Prevenirea si lupta contra incendiilor

Prevenirea incendiilor la bordul unei nave care transportã marfuri periculoase se realizeazã printr-o bunã practicã marinãreascã, respectându-se în special urmãtoarele mãsuri de precauție:

materialele combustibile se vor sine departe de sursele de cãldurã;

substanțele inflamabile vor fi protejate prin ambalare corespunzãtoare, respingându-se ambalajele care sunt deteriorate sau prezintã scurgeri;

stivuirea se va face astfel încât coletele sã fie protejate împotriva avarierii sau încãlzirii

marfurile periculoase se vor separa de substanțele care pot produse sau rãspândi focul

se va asigura accesibilitatea marfurilor periculoase astfel ca la nevoie, coletele din vecinãtatea incensiului sã poatã fi protejate;

cablurile si instalațiile electrice trebuie sã fie în stare corespunzãtoare si protejate împotriva riscurilor de scurt-circuitare ;

acolo unde este necesarã separarea printr-o punte sau un perete despãrțitor, penetrațiile cablurulor sau tubulaturilor dintr-un compartiment în altul vor fi bine izolate, în scopul împiedicãrii pãtrunderii vaporilor sau gazelor;

la stivuirea marfurilor periculoase pe punte se vor avea în vedere forma si poziția macanismelor auxiliare de punte, a cablurilor si echipamentului electric, pentru evitarea surselor de aprindere;

Pentru substanțele care necesitã recomandãri speciale, pentru lupta împotriva incendiilor, acestea sunt date în introducerea fiecãrei clase si în fișa individualã;

In general, agentul extinctor cel mai ușor disponibil este apa, care este eficientã pentru majoritatea, dar nu pentru toate marfurile periculoase.

Câteodatã, așa cum rezultã din fișele individuale ale substanțelor, apa nu este eficientã si poate, în unele cazuri, sã intensifice incendiul sau sã cauzeze o explozie.De aceea, o navã care transportã marfuri periculoase asupra cãrora nu se poate acționa cu apã în caz de incendiu trebuie sã aibã la bord suficiente extinctoare adecvate. In cazul acestor marfuri speciale se recomandã utilizarea extinctoarelor chimice uscate sau a celor cu un gaz inert, cum ar fi bioxidul de carbon.

Datoritã riscului mare de otrãvire sau intoxicare a persoanelor neprotejate, cu fumul emanat de unele substanțe incendiate, nava trebuie sã fie echipatã cu costume de protecție si aparate de respirat autonome.

In majoritatea cazurilor, când are loc un incendiu în magaziile navei, capacele gurilor de magazii si toate deschiderile vor fi bine închise astfel încât sã se elimine posibilitatea alimentãrii cu oxigen a incendiului.Totuși, când se transportã substanțe care, fie degajã oxigen când sunt încãlzite, fie mențin incendiu, aceastã mãsurã poate fi ineficace, uneori chiar periculoasã. Pentru aceste substanțe sunt date recomandãri speciale în fișele individuale.

Pentru asigurarea unei acțiuni eficiente împotriva incendiilor, la bordul navelor care transportã marfuri periculoase se impun urmãtoarele mãsuri :

realizarea instrucțiunilor speciale de comportare la bord pentru membrii echipajului, pasageri sau alte persoane aflate temporar la bord pe timpul operãrii navei;

completarea inventarului cu materialele si echipamentul de prevenire si combatere a incendiilor;

stabilirea de responsabilitãți concrete pentru fiecare membru din echipaj, prin rolul de incendiu;

realizarea unui grafic de supraveghere a marfurilor periculoase ;

efectuarea de exerciții de antrenament cu personalul de la bord, privind modul de intervenție în caz de necesitate;

instruirea echipajului privind utilizarea echipamentului special de combatere a incendiilor

reglementarea fumatului la bord.

Pe tot timpul operãrii marfurilor periculoase, comandantul navei nu va pãrãsi nava, pentru a putea conduce activitatea de combatere a unui eventual incendiu.Aceastã atribuție nu poate fi transmisã secundului navei sau altei persoane.