Expansiunea Creditului In Romania

Expansiunea creditului în România

Abordarea ciclului economic din România trebuie să înceapă de la distincția între două tipuri de credite: creditele reale (commodity credit) și creditele de circulație (circulation credit).

Creditele reale sunt transferuri de economii din mâinile celui care a economisit inițial în mâinile antreprenorilor care intenționează să utilizeze aceste fonduri în procesul de producție. Cel care a economisit inițial a pus deoparte bani, abținându-se de la consumul imediat pe care i l-ar fi permis cheltuirea sumei respective pe bunuri de consum. El îi transferă debitorului său putere de cumpărare, permițându-i, așadar, acestuia să achiziționeze, din economiile neconsumate, bunuri destinate producției viitoare. Cantitatea de credit real este, în consecință, strict limitată de cantitatea economiilor, de abținerea de la consum. Suplimentarea creditelor nu este posibilă decât în măsura în care se acumulează economii suplimentare. Întregul proces este independent de puterea de cumpărare a unității monetare.

Creditul de circulație este cel acordat din fondurile bancare special create în acest scop. La acordarea unui împrumut, banca tipărește bancnote sau îi deschide debitorului un credit într-un cont de depuneri rambursabile la cerere. Este un credit creat din nimic. Este echivalentul unor bani discreționari (fiat money) nou creați, așadar al inflației directe, nedeghizate. Este vorba de o creștere a cantității substitutelor bănești (money substitutes), despre care putem afirma că sunt acceptate și cheltuite de public exact ca și cum ar fi bani propriu-ziși (money proper). Creditul de circulație sporește puterea de cumpărare a debitorilor. Aceștia pătrund pe piața factorilor de producție cu o cerere sporită, o cerere care n-ar fi existat în absența bancnotelor sau depozitelor bancare nou-create. Cererea adițională induce o tendință generală de creștere a prețurilor mărfurilor și a salariilor.

În vreme ce cantitatea de credit real este rigid limitată de cantitatea de capital acumulată anterior din economii, cantitatea de credit de circulație nu depinde decât de conduita mediilor bancare. Spre deosebire de creditul real, creditul de circulație poate fi expandat. În absența creditului de circulație, o bancă nu și-ar putea extinde împrumuturile dincolo de limitele depozitelor pe care i le-ar fi încredințat [în acest scop] cei ce au economisit. Creditul de circulație este cel care le permite băncilor să acorde împrumuturi nelimitate, un proces apreciat uneori, în mod surprinzător, ca fiind "mai liberal".

Contractul de depozit bancar de bani la care se practică o rezervă fracționară conduce la crearea de noi bani (depozite). Propagarea acestora în sistemul economic sub forma unor noi credite neacoperite de o creștere naturală a economisirii voluntare poarta numele de expansiunea creditului.

Efectele expansiunii bancare a creditului:

În conformitate cu procesul de expansiune a creditului declanșat de activitatea bancară cu rezerve fracționare, creația bancară de credit se va materializa într-o înregistrare contabilă care, în forma sa cea mai simplă, ar semăna cu următoarea:

Efectele expansiunii creditului asupra structurii de producție

Crearea de monedă realizată de sistemul bancar sub forma creditelor se soldează cu anumite efecte reale asupra structurii de producție a economiei. Din acest punct de vedere va exercita, inițial, un efect foarte asemănător celui produs de fluxul de noi credite provenite din economisire: acesta va tinde să cauzeze o lărgire și o alungire a etapelor din structura de producție.

„Lărgirea” diferitelor etape este simplu de înțeles, deoarece, în principiu, creditele sunt acordate pentru procesele de producție care constituie fiecare dintre etape. Creditele expandate cu scopul finanțării bunurilor durabile de consum conduc de asemenea la o lărgire și alungire a structurii de producție, întrucât (după cum am remarcat) bunurile de consum durabile sunt economic comparabile cu bunurile de capital pe perioada în care sunt capabile să își ofere serviciile. Prin urmare, chiar în acest caz al creditelor de consum (acordate pentru finanțarea bunurilor durabile de consum), influxul mai ridicat de credite va tinde să sporească atât cantitatea, cât și calitatea acestor bunuri.

„Alungirea” structurii de producție derivă din faptul că singura modalitate prin care băncile pot să introducă în economie noii bani pe care ele îi creează din nimic și pe care îi acordă ca împrumuturi este de a reduce, temporar și artificial, rata dobânzii pe piața creditului și relaxând celelalte condiții economice și contractuale pe care le impun la acordarea de credite clienților. Această diminuare a ratei dobânzii pe piața creditului nu se manifestă în mod necesar ca o scădere în termeni absoluți. Dimpotrivă, este suficientă o scădere în termeni relativi, în raport cu rata dobânzii care ar fi fost prevalentă pe piață în absența expansiunii creditului. Rezultă că reducerea este compatibilă chiar și cu o creștere a ratei dobânzii în termeni nominali, dacă rata urcă mai puțin decât s-ar fi întâmplat într-un context fără expansiunea creditului – de pildă, dacă expansiunea creditului coincide cu o scădere generalizată a puterii de cumpărare a banilor. În mod asemănător, o astfel de reducere este compatibilă cu o diminuare a ratei dobânzii, dacă rata scade și mai mult decât ar fi făcut-o în absența expansiunii creditului – de pildă, într-un proces în care, dimpotrivă, puterea de cumpărare a banilor este în creștere. Așadar, această scădere a ratei dobânzii este un fapt stabilit teoretic, fiind necesară interpretarea sa istorică când sunt urmărite împrejurările particulare ale fiecărui caz.Pentru a ilustra efectul inițial pe care expansiunea creditului îl exercită asupra structurii reale de producție, vom adopta sistemul folosit în secțiunea precedentă de a prezenta mai multe grafice și tabele care vor reflecta impactul expansiunii creditului asupra structurii de producție.

Graficul V-5 oferă o ilustrare simplificată a efectului exercitat asupra structurii de producție de expansiunea creditului creată de sistemul bancar, în absența creșterii indispensabile a economisirii sociale.

Graficul V-6 ne oferă o reprezentare simplificată a efectului expansiunii creditului asupra structurii de producție. În exemplul nostru, acest efect se manifestă prin alungirea structurii de producție, prin apariția a două noi etape, a șasea și a șaptea. Anterior expansiunii creditului, aceste etape nu existau, iar ele sunt cele mai îndepărtate de consumul final. În plus, etapele productive preexistente (de la a doua până la a cincea etapă) sunt lărgite. Suma u.m. care reprezintă cererea monetară implicată în fiecare nouă lărgire sau alungire a etapelor de producție și care, pe diagramă, este pusă în evidență de ariile hașurate, ajunge la 113,75 u.m., ceea ce echivalează cu mărirea venitului monetar brut anual, creștere care își are sursa exclusiv în creația noilor bani prin expansiunea creditului, realizată de către bănci.

Reacția spontană a pieței la expansiunea creditului

Vom lua acum în considerație factorii microeconomici care vor pune capăt procesului de optimism exagerat și expansiune economică nesustenabilă care urmează acordării de credite bancare neacoperite de o creștere anterioară a economisirii voluntare.

1. Creșterea prețului la mijloacele originare de producție

Primul efect de moment al expansiunii creditului este reprezentat de o sporire a prețului relativ al mijloacelor originare de producție (munca și resursele naturale). Această amplificare a prețului provine din două cauze distincte care se potențează reciproc. Pe de o parte, capitaliștii din diferitele etape ale procesului de producție manifestă o cerere mai ridicată în termeni monetari pentru resursele originare, această creștere a cererii fiind posibilă datorită noilor credite acordate de sistemul bancar. Pe de altă parte, referitor la ofertă, trebuie să avem permanent în vedere faptul că, atunci când se produce expansiunea creditului în absența acoperirii oferite de creșterea anterioară a economisirii, nu este eliberat nici un mijloc originar de producție din etapele cele mai apropiate de consum, după cum se întâmplă în procesul analizat mai înainte, care fusese inițiat de o amplificare reală a economisirii voluntare. Prin urmare, creșterea cererii de mijloace originare de producție în etapele îndepărtate de consum și absența unei măriri concomitente a ofertei duce în mod inevitabil la o creștere treptată a prețului de piață al factorilor de producție.

2. Creșterea ulterioară a prețului bunurilor de consum

Mai devreme sau mai târziu, prețul bunurilor de consum începe să urce treptat, în vreme ce prețul serviciilor oferite de factorii originari de producție va avea un trend ascendent într-un ritm mai redus (cu alte cuvinte, va începe să scadă în termeni relativi).

3. Creșterea relativ substanțială a profiturilor contabile ale companiilor din etapele cele mai apropiate de consumul final

Prețul bunurilor de consum urcă într-un ritm mai rapid comparativ cu prețul factorilor originari de producție, fapt care conduce la o creștere relativă a profiturilor contabile înregistrate de companiile din etapele cele mai apropiate de consum, în raport cu profiturile contabile ale companiilor care operează în etapele cele mai îndepărtate de consum. Într-adevăr, prețul relativ al bunurilor și serviciilor vândute în etapele apropiate de consum sporesc foarte repede, în vreme ce costurile, cu toate că și ele cresc, nu au o viteză atât de mare. În consecință, profiturile contabile – sau diferența dintre venit și costuri – escaladează în etapele finale. Dimpotrivă, în etapele îndepărtate de consum, prețul bunurilor intermediare produse în fiecare etapă nu demonstrează o modificare majoră, în timp ce costul factorilor originari de producție întrebuințați în fiecare etapă sporește neîncetat, ca urmare a cererii mai ridicate în termeni monetari pentru acești factori, care își are originea, la rândul său, în expansiunea creditului.

4. „Efectul Ricardo”

Pe lângă aceasta, creșterea mai mult decât proporțională a prețului bunurilor de consum în comparație cu creșterea venitului factorilor originari începe să tragă în jos (în termeni relativi) venitul real al acestora, mai cu seamă salariile: creșterea mai mult decât proporțională a prețului bunurilor de consum în raport cu creșterea venitului factorilor determină diminuarea în termeni reali a venitului, îndeosebi a salariilor, ceea ce înseamnă pentru antreprenori un puternic stimulent financiar în direcția substituirii utilajelor sau echipamentelor de capital cu muncă, în conformitate cu „Efectul Ricardo”.

5. Creșterea ratei dobânzii la credite. Rate care depășesc nivelurile anterioare expansiunii creditului.

Ultimul efect temporar constă într-o escaladare a ratelor dobânzii de pe piața creditului. Această creștere se petrece mai devreme sau mai târziu, atunci când ritmul expansiunii creditului neacoperit de economisire reală încetează a mai fi accelerat. În acel moment, ratele dobânzii vor tinde să revină la nivelurile relativ mai ridicate, existente anterior inițierii expansiunii creditului.

6. Apariția pierderilor contabile în companiile care operează în etapele relativ mai îndepărtate de consum: izbucnirea inevitabilă a crizei.

Cei cinci factori de mai sus declanșează următorul efect combinat: mai devreme sau mai târziu, companiile care activează în etapele relativ mai îndepărtate de consum încep să suporte pierderi contabile considerabile. Aceste pierderi contabile, comparate cu profiturile relative generate în etapele cele mai apropiate de consum, vor face evidente, fără putință de tăgadă, erorile antreprenoriale de proporții comise și nevoia urgentă de a le corecta, prin stoparea și ulterior lichidarea proiectelor investiționale care au fost inițiate în mod eronat, retrăgându-se resursele productive din etapele cele mai îndepărtate de consum și transferându-le înapoi către cele mai apropiate de acesta.

Graficul V-7 reflectă situația structurii de producție în momentul în care criza și recesiunea economică provocate de expansiunea creditului au devenit evidente, iar reajustările necesare au fost făcute. După cum reiese cu claritate din diagramă, noua structură de producție este mai aplatizată și conține doar cinci etape, deoarece au dispărut cele două etape mai îndepărtate de consum. Așa cum dovedesc Graficele V-5 și V-6, inițial, expansiunea creditului a permis antreprenorilor, în mod eronat, să se implice în aceste etape. Mai mult, Tabelul V-6 arată că, deși venitul brut anual este identic cu cel reflectat în Tabelul V-5 (483,7 u.m.), distribuția fracțiunii alocate cererii directe de bunuri și servicii de consum și cererii de bunuri intermediare s-a modificat în favoarea celei dintâi. Pe scurt, avem o structură „mai aplatizată” care este mai puțin intensivă în termeni de capital, conducând, prin urmare, la producerea a mai puține bunuri și servicii de consum, acestea însă fac obiectul unei cereri monetare mai ridicate; toate aceste împrejurări dau naștere unei creșteri puternice a prețului bunurilor și serviciilor de consum și pauperizării generalizate a societății.

Contractarea creditului în România

Contractul de credit este actul prin care banca acordă, promite sau stipulează posibilitatea de a acorda unui client un împrumut și trebuie să cuprindă informații esențiale prevăzute de legislația în vigoare. De asemenea, există anumite clauze contractuale care sunt interzise și care nu trebuie să se regăsească în document sub nicio formă. În plus, pe parcursul derulării contractului de credit, banca nu are voie să efectueze anumite operațiuni.

Guvernul a acordat recent avize favorabile unor inițiative legislative aflate în dezbatere în Parlament. Este vorba despre proiectul de lege privind insolvența persoanelor fizice și cel referitor la convertirea în lei a creditelor în valută la cursul de schimb de la data conversiei.

Acestea însă nu sunt singurele proiecte de acte normative de actualitate, care ar putea modifica reglementările privind relația dintre bănci și clienții lor. De exemplu, la Camera Deputaților este înregistrat un proiect de lege care stabilește posibilitatea amânării executării silite a persoanelor fizice care au credite în franci elvețieni, pentru o perioadă de trei ani.

De asemenea, Camera Deputaților trebuie să se pronunțe și asupra unei inițiative legislative care modifică legea clauzelor abuzive, în defavoarea clienților instituțiilor de credit.

Aceste proiecte de acte normative au stârnit reacții puternice din partea bancherilor și a avocaților care îi reprezintă pe clienții acestora, după cum relatează presa centrală. Cele mai multe dintre declarații s-au concentrat pe faptul că persoana care semnează un contract de credit cu banca trebuie să fie foarte atentă la ce conține documentul, pentru că unele clauze contractuale o pot afecta în mod negativ.

Contractul de credit trebuie să conțină informații clare și ușor de înțeles

Potrivit OUG nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, contractul de credit trebuie să conțină anumite informații obligatorii.

În primul rând, contractele de credit trebuie redactate în scris, vizibil și ușor de citit, fontul utilizat fiind Times New Roman, mărimea de minimum 12, pe hârtie sau pe un alt suport durabil.

De asemenea, contractele de credit trebuie să conțină informații complete, clare și ușor de înțeles, în limba română, care vor fi detaliate sau explicate suplimentar de către bancă, la cererea expresă a clientului, înainte de semnarea contractului, sub forma unei note, anexă la contract, se menționează în actul normativ citat.

Mai precis, contractul de credit trebuie să specifice, în mod clar și concis, următoarele informații stipulate în OUG nr. 50/2010:

tipul de credit;

identitatea și adresa sediului social și a punctului de lucru/adresa de domiciliu a părților contractante, precum și, după caz, identitatea și adresa sediului social și/sau a punctului de lucru ori, după caz, adresa de domiciliu a intermediarilor de credit implicați;

durata contractului de credit;

valoarea totală a creditului și condițiile care reglementează tragerea creditului;

în cazul unui credit acordat sub forma unei amânări la plata pentru un anumit bun sau serviciu ori în cazul contractelor de credit legate, bunul sau serviciul respectiv și prețul de achiziție al acestuia;

rata dobânzii aferente creditului și tipul acesteia, fixă sau variabilă;

condițiile care guvernează aplicarea ratei dobânzii aferente creditului, formula de calcul a acesteia, precum și termenele, condițiile și procedura pentru modificarea ratei dobânzii aferente creditului și, în cazul în care se aplică rate diferite ale dobânzii aferente creditului în circumstanțe diferite, informațiile prevăzute anterior privind toate ratele dobânzii aplicabile;

dobânda anuală efectivă și valoarea totală plătibilă de către consumator, calculate la momentul încheierii contractului de credit (se menționează toate ipotezele folosite pentru calcularea acestei rate);

suma, numărul și frecvența plăților care urmează să fie efectuate de către consumator și, după caz, ordinea în care se vor efectua plățile, în scopul rambursării, pentru diferitele solduri restante cu rate diferite ale dobânzii aferente creditului;

în cazul rambursării în rate a valorii totale a creditului aferent unui contract de credit pe durată determinată, dreptul consumatorului de a primi, la cerere și gratuit, în orice moment pe întreaga durată a contractului de credit, pe hârtie sau pe alt suport durabil, conform deciziei consumatorului, un extras de cont sub forma unui tabel de amortizare/grafic de rambursare;

în cazul în care costurile și dobânzile trebuie plătite fără a se rambursa nicio parte din valoarea totală a creditului, un extras care arată perioadele și condițiile pentru plata dobânzii și a oricăror costuri aferente creditului;

costurile de administrare ale unuia sau mai multor conturi care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile din credit, cu excepția cazului în care deschiderea unui cont este opțională, costurile pentru utilizarea unui mijloc de plată atât pentru operațiuni de plată, cât și pentru trageri din credit, orice alte costuri rezultând din contractul de credit, precum și condițiile în care aceste costuri pot fi modificate;

rata dobânzii, în cazul plăților restante, aplicabilă la data încheierii contractului de credit și măsurile pentru ajustarea acesteia și, după caz, orice costuri datorate în caz de neplată;

avertizare privind consecințele neefectuării plăților; contractul de credit va conține obligatoriu o prevedere prin care consumatorul este atenționat despre raportarea la Biroul de credit, Centrala Riscurilor Bancare și/sau la alte structuri asemănătoare existente, în cazul în care acesta întârzie cu achitarea ratelor datorate, dacă există această obligație de raportare;

după caz, o mențiune potrivit căreia va fi necesară plata unor taxe, onorarii și costuri în legătură cu încheierea, publicitatea și/sau înregistrarea contractului de credit și a documentelor accesorii acestuia, inclusiv taxele notariale;

garanțiile și asigurările necesare, dacă există;

existența sau inexistența unui drept de retragere, termenul în care acel drept poate fi exercitat și alte condiții pentru exercitarea acestuia, inclusiv informații privind obligarea consumatorului de a plăti creditul sau partea de credit trasă și dobânda, precum și cuantumul dobânzii plătibile pe zi;

dreptul de rambursare anticipată, procedura de rambursare anticipată, precum și, după caz, informații privind dreptul creditorului la compensație și modul în care va fi determinată această compensație;

procedura care trebuie urmată în exercitarea dreptului de a solicita încetarea contractului de credit;

dacă există sau nu un mecanism extrajudiciar de reclamație și despăgubire pentru consumator și, în caz afirmativ, modalitățile de acces la acesta;

alte condiții și clauze contractuale;

adresa Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor.

Toate informațiile menționate anterior, inclusiv cele aferente unor servicii în privința cărora clientul nu dispune de libertate de alegere, trebuie prevăzute în contract, fără a se face trimitere la condițiile generale de afaceri ale creditorului, la lista de tarife și comisioane sau la orice alt înscris, se arată în legislația în vigoare.

Ce clauze contractuale sunt interzise?

Pe de o parte, contractul de credit trebuie să cuprindă informații referitoare la creditul contractat de client și condițiile în care se derulează acesta, însă pe de altă parte, există și date care nu trebuie să se regăsească în acest document, fiind interzise.

Concret, OUG nr. 50/2010 prevede că sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul creditorului să modifice unilateral clauzele contractuale fără încheierea unui act adițional, acceptat de client. Astfel, banca trebuie să poată face dovada că a depus toate diligențele pentru informarea client cu privire la semnarea actelor adiționale.

În același timp, în actul normativ se menționează că în cazul modificărilor impuse prin legislație, nesemnarea de către client a acestor acte adiționale este considerată acceptare tacită.

Potrivit OUG nr. 50/2010, este interzisă introducerea în contractele de credit a clauzelor prin care:

consumatorul este obligat să păstreze confidențialitatea prevederilor și a condițiilor contractuale;

creditorul poate declara scadent sau denunța unilateral contractul ori poate penaliza consumatorul în cazul afectării reputației creditorului;

creditorul poate declara scadent anticipat creditul în cazul în care consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile conform altor contracte de credit încheiate cu alți creditori;

creditorul impune consumatorului încheierea contractului de asigurare a bunurilor aduse în garanție cu o societate agreată de bancă.

Atenție! Orice notificare cu privire la modificarea conținutului clauzelor contractuale referitoare la costuri va fi transmisă clienților cu cel puțin 30 de zile înainte de aplicarea acestora, cu excepția situațiilor în care clientul solicită modificări ale contractului care implică schimbarea costurilor, de exemplu prelungirea perioadei de creditare sau modificarea ratelor. Clientul are la dispoziție un termen de 15 zile de la primirea notificării pentru a comunica opțiunea sa de acceptare sau de neacceptare a noilor condiții. Neprimirea unui răspuns din partea clientului în termenul menționat anterior nu este considerată acceptare tacită și contractul rămâne neschimbat.

De asemenea, orice notificare pe care creditorul o face consumatorului trebuie să fie semnată, datată și cu număr de înregistrare. Orice notificare ce nu conține aceste minime informații este considerată nulă de drept.

Banca nu poate majora comisioanele pe parcursul derulării contractului

Pe parcursul derulării contractului de credit sunt interzise anumite operațiuni pe care banca le-ar putea efectua. Mai exact, banca nu are voie să majoreze nivelul comisioanelor și tarifelor, cu excepția costurilor impuse prin legislație și nici nu poate introduce și percepe noi comisioane, tarife, cu excepția costurilor specifice unor produse și servicii suplimentare solicitate în mod expres de client, neprevăzute în contract ori care nu erau oferite clientului la data încheierii acestuia, se arată în OUG nr. 50/2010. Aceste costuri neprevăzute vor fi percepute numai pe baza unor acte adiționale acceptate de consumator.

De asemnea, este interzisă perceperea unui comision de depunere numerar pentru plata ratelor la credit, indiferent dacă depunerea se efectuează de către titular sau de către o altă persoană.

Mai mult decât atât, este interzisă perceperea unui comision de retragere pentru sumele trase din credit, a unui comision, unui tarif sau a oricărui alt cost, în cazul în care consumatorul dorește schimbarea datei de scadență a ratelor.

Tot pe parcursul derularii contractului de credit, banca nu are voie sa perceapa comisioane in situatiile in care clientii solicita schimbarea garantiilor, in conditiile in care acestia platesc toate costurile aferente constituirii si evaluarii noilor garantii.

"Pentru orice modificare a nivelului costurilor creditului, potrivit condițiilor contractuale, creditorul este obligat să notifice consumatorul în scris sau, la cererea expresă a consumatorului, prin altă modalitate stabilită de acesta și agreată de creditor și va pune la dispoziția acestuia un nou tabel de amortizare/grafic de rambursare", se arată în actul normativ citat.

Deși comisioanele menționate mai sus nu pot fi percepute de către bancă pe parcusul derulării contractului, totuși, această poate să încaseze comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

În ce condiții se pot retrage clienții din contractul de credit?

OUG nr. 50/2010 prevede dreptul clienților de a se retrage din contractul de credit. Astfel, aceștia au la dispoziție un termen de 14 zile calendaristice în care se pot retrage din contractul de credit fără a invoca motive. Termenul de retragere începe să curgă de la una dintre următoarele date:

data încheierii contractului de credit;

data la care clientului îi sunt aduse la cunoștință clauzele, condițiile contractuale, în cazul în care ziua respectivă este ulterioară zilei de încheiere a contractului.

În cazul în care clientul își exercită acest drept, el este obligat să notifice banca, pentru că exercitarea acestui drept să își producă efectele înainte de expirarea termenului de retragere. În plus, clientul are obligația de a-i plăti creditorului creditul sau partea de credit trasă și dobânda aferentă de la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost trasă până la data la care creditul sau partea respectivă din credit a fost rambursată (dobânda se calculează pe baza ratei dobânzii convenite).

Mai departe, notificarea se va face pe hârtie sau pe alt suport durabil aflat la îndemâna creditorului și accesibil acestuia, va fi transmisă prin mijloace admise legal, care asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia și va fi expediată înainte de expirarea termenului de retragere, se arată în legislația în vigoare.

Exercitarea dreptului de retragere își va produce efectul de la data expedierii notificării de către client.

Achitarea către creditor a creditului sau a părții de credit trasă și a dobânzii se va efectua fără nicio întârziere nejustificată și nu mai târziu de 30 de zile calendaristice de la expedierea notificării de retragere către creditor.

BIBLIOGRAFIE

http://mises.ro/617/

http://mises.ro/266/

http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_38710/Ce-informatii-trebuie-sa-contina-contractul-de-credit-Iata-la-ce-trebuie-sa-fiti-atenti-cand-semnati-documentul.html