Existenta Finantelor

Existența finanțelor este legată de existența statului. De la apariția primelor elemente de finanțe și până acum, finanțele au făcut parte din istorie. Caracterul istoric al finanțelor este dat de existența finanțelor pe o anumită latură a societății și de faptul că acestea vor exista până nu va mai fi nevoie de ele.

Finanțele au îmbrăcat forma valorică, bănească, atât în perioada de sclavagism, feudalism și de capitalism, cât și în perioada de socialism. Acestea au avut un rol corespunzător fiecărei laturi, economică, politică și socială.

Resursele mobilizate ale statului sunt produsul muncii din sfera producției materiale și din sfera nematerială, care aduc un aport, la formarea fondurilor, din veniturile lor.

În perioadele sclavagistă și feudalistă, câștigul din munca sclavilor, negustorilor, meșteșugarilor și câștigul din munca iobagilor și a țăranilor liberi, reprezintă aportul adus la fondurile statului.

Finanțele publice, în capitalism, erau constituite din veniturile întreprinderilor publice, private sau mixte, ale liberprofesioniștilor, precum și cu ajutorul muncitorilor, funcționarilor, fermierilor și a meșteșugarilor. Aceste venituri reprezintă salariile și câștigurile din muncă, profitul, dobânzile, comisioanele etc.

În perioada socialistă, resursele financiare proveneau în proporții însemnate de la întreprinderile de stat și de la organizațiile cooperatiste și în proporții însemnate de la întreprinderile de stat și de la organizațiile cooperatiste și în proporții mai mici de la muncitori, funcționari și de la micii producători.

Aportul individual la fondurile publice variază în funcție de categoria socială, de țară și de perioadă, ca formă și mărime.

Prelevările de resurse la dispoziția statului au un caracter obligatoriu. În cazul în care nu se respectă termenele și condițiile de plată a impozitelor pe venit și pe avere, se aplică sancțiuni precum: amenzi, penalizări, executare silită etc, iar în cazul întreprinderilor de stat, nerespectarea plăților datorate statului, duce la sancțiuni materiale.

Finanțarea unor obiective economice din fonduri publice cauzează atât creșterea economică, cât și dezvoltarea și implicit modernizarea anumitor ramuri și subramuri. Prin finanțarea cheltuielilor, statul ajută la progresul societății, la protecția socială și la protecția medicală a populației. Aceste cheltuieli au un caracter social.

Cuvântul finanțe provine din limba latină. De-a lungul timpului acest termen a obținut un sens foarte larg care include bugetul de stat, operațiile bancare, creditul, resursele bănești, venituri, creanțe și obligații de plată în bani, relații bănești etc.

Unii economiști atribuie diferite înțelesuri finanțelor precum: fonduri bănești la dispoziția statului, relații sociale de natură economică ce ajută la realizarea fondurilor publice și la repartizarea acestora în scopul satisfacerii nevoilor societății, mijloace de intervenție a statului în economie, metode de gestionare a banului public etc.

Finanțele publice fac parte din sistemul financiar și sunt strâns legate de existența statului și a instituțiilor sale, de existența și funcționarea instituțiilor publice.

Finanțele publice au un caracter obiectiv, ajută la realizarea unor sarcini și obiective stabilite. Acest lucru este posibil prin cele două funcții ale sale: funcția de repartiție și funcția de control. Cele două funcții depind una de cealaltă.

Funcția de repartiție este constituiă din două faze: constituirea fondurilor și distribuirea acestora.

Constituirea fondurilor financiare atrag participarea la aceasta a tuturor contribuabililor, a regiilor autonome și a societăților comerciale cu capital de stat, a populației, a instituțiilor publice, a organizațiilor cooperatiste și asociațiilor cu caracter lucrativ, a societăților comerciale cu capital privat sau mixt etc. Din veniturile acestora se reține o parte la dispoziția statului. Aceste rețineri pot avea diferite forme precum impozite, taxe, contribuții de asigurări sociale și de sănătate, amenzi, penalizări, donații, ajutoare, vărsăminte din profitul regiilor autonome și societăților cu capital de stat, bunuri confiscate sau fără proprietear, rate din împrumuturi acordate de stat.

Distribuirea fondurilor mobilizate reprezintă a doua fază a funcției de repartiție, și formează relații financiare între stat și beneficiarii acestor fonduri. Destinațiile cheltuielilor publice sunt: învățământ, sănătate, cultură, protecție și asigurări sociale, apărare, economie. Procesul de distribuire este un act de decizie politică care are o determinare obiectivă deoarece cererea de resurse financiare depășește cu mult oferta de resurse financiare ce pot fi mobilizate.