Exerciții de kinetoprofilaxie împotriva căderilor la vârstnici Vârsta a 3a este considerată de unii o perioadă de odihna, de pace sufletească în urma… [615288]

Șcheianu Florentina
BFKT, anul I, gr. 4

Exerciții de kinetoprofilaxie împotriva căderilor la vârstnici

Vârsta a 3a este considerată de unii o perioadă de odihna, de pace sufletească în urma activităților
desfasurate pe parcursul vieți. Cu toate acestea, vârsta batrâneții vine la pachet nenumărate probleme
medicale, semne ale uzurii anumitor parți al e organismului.
Această vârstă se caracterizează prin scăderea funcțiilor vitale. Aceste modificări apar la început în
sistemul nervos, cardio -vascular și aparatul respirator, din această cauză capacitatea de adaptare a
organismului scade. Modificăril e sistemului nervos, ale aparatului musculo -ligamentar, articular, ale
metabolismului, au repercursiuni asupra capacității de muncă, înfățișării externe, mișcărilor încetinite
și ținutei defectuoase a omului în vârstă.
Masa musculară scade vizibil, det erminând diminuarea dimensiunilor mușchilor, scăderea forței
musculare, scăderea abilităților, pierderi de masă osoasă. Se instalează mai repede oboseala, atât
fizică cât și psihică iar restabilirea forțelor este mult încetinită.
Obiectivele kinetoprofilax iei sunt:
• menținerea sau ameliorarea principalelor funcții ale organismului;
• evitarea factorilor perturbatori sau declanșatori apariției impotenței funcționale
caracteristice acestei vârste;
• menținerea atitudinii corecte a corpului;
• menținerea mobilităii articulare, forei, rezistenei musculare generale sau segmentare, a
coordonării și abilităilor de mișcare;
• prevenirea disfuncțiilor articulare;
• autocontrolul și educarea componentei psihice;
Mijloace kinetoprofilactice specifice acestei vârste:
• exerciții d e gimnastică analitică (libere, la aparate, cu obiecte), care vor urmări menținerea
funcționalității optime a grupelor și lanțurilor musculare cu acțiune statică și dinamică care
asigură menținerea atitudini corecte a corpului;
• mers, plimbări în aer liber;
• jogging, care în fazele de alergare ușoară alternează cu mersul;
• exerciții de gimnastică respiratorie.
Exemple:
1. Ridicările laterale ale piciorului:
a. Din poziție verticală, cu un obiect de sprijin alături (spătarul unui scaun, o masă,
baston), cu picioarele ușor depărtate;
b. Pacientul trebuie să se sprijine de spătarul unui scaun pentru a se echilibra;
c. Se ridică un membru spre lateral, la 15 -30 de cm distanță, ținând spatele și
genunchii drepte. Pentru un rezultat mai bun, degetele de la piciorul de sprijin
trebuie tinute drepte,și menținută astfel poziția o secundă;
d. Se revine incet iar exercitiul se repetă și pe celălat picior;
e. Se alternează membrele până exercițiul este realizat de 10 -15 ori.

2. Flexia coapsei:
a. Poziție de drepți, menținând echilibrul cu ajutorul spătarului scaunului sau de masă;
b. Se flectează încet genunchiul la piept, fără îndoirea coloanei lombare sau a coapsei și
se menține poziția o secundă;
c. Se lasă încet piciorul jos, apoi se repetă cu celălalt și tot așa până la 8 -15 re petări.

3. Extensia coapsei:
a. Pacientul se poziționează la aproximativ 30 -50 centimetri departare de obiectul de
sprijin ș se apleacă în față făcând un unghi de aproximativ 45° cu coapsele;
b. Se ridică pe rând, unul dintre membrele inferioare spre posterior si se menține
poziția o secundă;
c. Se fac 10 -15 repetări.

4. Mersul cu picioarele “călcâi la degete”:
a. Se poziționează călcâiul în continuarea degetelor celuilalt picior la fiecare pas;
b. Călcâiul și degetele trebuie să se atingă.

5. Statul intr -un picior – alternativ.
6. Urcarea și coborârea ușoară a unei trepte înalte de 15 cm atât cu fața cât și cu spatele la
aceasta.
Ținând seama de modificările datorate vârstei, activitățile corporale trebuie practicate de cel mult 2
– 3 ori pe săptămână.