Exercitarea Profesiei de Avocat In Romania

Drept

Exercitarea Profesiei de Avocat In Romania

Byadmin ianuarie 1, 2024

EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT ÎN ROMÂNIA

C U P R I N S

A b r e v i e r i

C proc. civ. – Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

art. – articol

alin. – alineat

Lege – Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare

Statut – Statutul profesiei de avocat

ICCJ – Înalta Curte de Casație și Justiție

CEDO – Curtea Europeană a Drepturior Omului

CJUE – Curtea de Justiție a Uniunii Europene

U.N.B.R. – Uniunea Națională a Barourilor din România

C.A.A. – Casa de Asigurări a Avocaților

I.N.P.P.A. – Institutului Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților

CAPITOLUL I – PARTICIPANȚII LA PROCESUL CIVIL

1.1. Noțiunea și importanța participanților la procesul civil

Procesul civil este o notiune care implică, în desfașurarea sa, mai multe persoane. Toate aceste persoane care – într-o manieră sau alta – își aduc contribuția la desfașurarea procesului civil, pot fi denumite participanți la procesul civil. În sensul larg al cuvântului s-ar putea include și cei ce asistă la desfașurarea procesului, participarea lor fiind afectivă. Dar aceștia nu au nicio contribuție la deslușirea raporturilor dintre parțile implicate, la luarea vreunei hotărâri sau la punerea sa în executare.

Participanții la procesul civil au, însă, drepturi și obligații procesuale bine definite, iar activitatea lor este menită a contribui efectiv la buna desfașurare a procesului. Așa, de pildă, un martor are obligația de a spune adevărul dar și dreptul de a i se restitui cheltuielile ocazionate de prezența la instanță, iar declarația sa tinde la lămurirea situației de fapt deduse judecății. Pe de alta parte, ori de câte ori legiuitorul a considerat necesar ca o persoana să participe la procesul civil i-a atribuit și o denumire. Astfel, poate fi numit participant la procesul civil acea persoana care contribuie la desfășurarea procesului civil, poziția sa fiind bine precizată de legile de procedură prin drepturile și obligațiile care îi incumbă, precum și prin denumirea specifică ce îi este atribuită.

Altfel spus, prin participanți în procesul civil, se desemnează persoanele, autoritățile sau instituțiile care participă la activitatea de înfăptuire a justiției. În procesul civil se disting următoarele categorii de participanți procesuali:

a) participanți principali (instanța de judecată, părțile, terțele persoane și organele de executare silită), care, prin activitatea lor, contribuie în mod necesar la soluționarea procesului civil;

b) participanți indispensabili (instanța de judecată, reclamantul și pârâtul), în lipsa cărora activitatea judiciară nu poate fi concepută;

c) participanți auxiliari (martori, experți, interpreți, avocați etc.), care nu au un rol hotărâtor în desfășurarea procedurii judiciare; ei participă în procesul civil doar pentru a acorda un sprijin instanței de judecată în vederea lămuririi unor împrejurări ale cauzei [sin. subiecții procesualii.

Codul de Procedură civil consacră participanților la procesul civil TITLUL II intitulat chiar „Participanții la procesul civil” (art. 41 – art. 93).

1.2. Scurtă prezentare a participanților la procesul civil

1.2.1. Instanța de judecată

1.2.1.1. Considerații generale. Terminologie

Instanța de judecată este o componentă a autorității judecătorești care reprezintă anasmblul instituțional specializat în activitatea de distribuire a justiției.

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, instanțele judecătorești din cadrul autorității judecătorești sunt:

– Înalta Curte de Casatie și Justiție;

– curtile de apel;

– tribunalele;

– tribunale specializate;

– instanțele militare;

– judecătoriile.

Structura internă a organului judecătoresc, căreia i se atribuie prin măsuri de administrație judiciară, soluționarea unui litigiu determinat se numește complet de judecată.

În cadrul unui proces, instanța (completul de judecată) îndeplinește următoarele functii procesuale:

– cercetează cauza: adică stabilește, pe baza probelor administrate, situația de fapt și speță;

– soluționează cauza: adică ia și pronunță hotărârea, prin interpretarea și aplicarea legii corespunzătoare situației de fapt stabilite;

Compunerea instanței, vizează formarea completului din numărul de judecători prevăzuți de lege pentru judecarea unei pricini și, după caz, în materia conflictelor de muncă și de asigurări sociale, și cu asistenții judiciari (art. 426 Cod de Procedura civilă, art. 52-55 din Legea nr. 304/2004) prevăzuți de lege.

De subliniat că:

1. în primă instanță, completul este legal format dintr-un singur judecător (excepție făcând cauzele privind conflictele de muncă și de asigurări sociale se compune dintr-un judecător și doi asistenți judiciari); în apel, completul este legal format din doi judecători; iar în recurs, completul este legal format din trei judecători.

2. în unele domenii funcționează complete specializate pentru minori și familie, de muncă și asigurări sociale, administrativ-fiscale;

3. dispozițiile cu privire la compunerea instanței sunt imperative; nerespectarea lor atrage nulitatea hotărârii pronunțate, putând fi invocată de părți, procuror sau instanță, din oficiu, în orice stadiu al pricinii.

Constituirea instanței vizează alcătuirea ei complexă, cu toate organele și persoanele prevăzute de lege care participă statornic sau ocazional la activitatea de înfăptuire a justiției:

– grefier, auxiliar al instanței cu numeroase atribuții legate de desfășurare a procesului (art. 119 din Legea nr. 304/2004);

– magistrat asistent, la ÎCCJ, care participă cu vot consultativ la deliberări și redactează hotărâri (art. 66-72 din Legea nr. 303/2004);

– procuror (reprezentantul Ministerului Public) care poate porni orice acțiune civilă, ori de câte ori este necesar pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție și ale dispăruților, precum și în alte cazuri expres prevăzute de lege (art. 92-93 Cod de Procedura civilă).

Legiuitorul a prevăzut posibilitatea ca la inițiativa părților sau a judecătorilor de a se elimina acele situații în care completul este greșit compus sau greșit constituit, precum și acele situații în care un anumit judecător este oprit de lege să participe la soluționarea unei cauze concrete.

1.2.1.2. Incompatibilitatea, abținerea și recuzarea

A. Incompatibilitatea (art. 41 alin. (1) și (2) și art. 42. alin. (1) pct. 1-13 Cod de Procedura civilă)

Incompatibilitatea reprezintă acea situație în care un judecător este oprit, în cazurile strict prevăzute de lege, să participe la soluționarea unei cauze civile concrete.

Toate situațiile de incompatibilitate prevăzute de art. 41 alin. (1) și (2) și art. 42. alin. (1) punctele 1-13 Cod de Procedura civilă se bazează pe o prezumție de parțialitate a judecătorului;

Analizând cazurile de incompatibilitate, se observă că:

– o parte din acestea se referă la orgoliul profesional al judecătorului altele se referă la interesul de orice natură, explicit sau implicit, pe care îl poate avea judecătorul în legătură cu cauza respectivă;

– unele cazuri sunt motivate de afecțiunea judecătorului față de părți sau avocații acestora;

– o altă grupă de motive se referă la existența unor relații de dușmănie între judecător și părți sau reprezentanții acestora;

– cu titlu de noutate în legislația noastră, dispozițiile privitoare la soț se aplică și în cazul concubinilor;

– noua reglementare lărgește considerabil sfera cazurilor de incompatibilitate (a se vedea art. 24 din vechiul Cod de procedură civilă); mai mult, enumerarea făcută de legiuitor nu este limitativă, în practică putând apărea și alte elemente care să nască îndoieli asupra imparțialității judecătorului;

– dispozițiile referitoare la incompatibilitate se aplică în mod corespunzător și procurorilor, magistraților-asistenți, asistenților judiciari și grefierilor (art. 54 Cod de Procedura civilă);

B. Abținerea (art. 43 Cod de Procedura civilă)

Abținerea este obligația judecătorului care cunoaște că există un motiv de incompatibilitate în privința sa, de a se retrage de la judecarea cauzei respective (autorecuzare);

Declarația de abținere se face în scris, de îndată ce judecătorul a cunoscut existența cazului de incompatibilitate, sau verbal, în ședință, fiind consemnată în încheiere;

C. Recuzarea (art. 44 Cod de Procedura civilă)

Recuzarea este posibilitatea conferită părților de a solicita îndepărtarea de la soluționarea unei cauze civile concrete, a judecătorului aflat într-o situație de incompatibilitate;

De subliniat că nu se pot recuza toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții a acesteia, ci numai judecătorii care fac parte din completul de judecată căruia pricina i-a fost repartizată pentru soluționare (art. 46 Cod de Procedura civilă);

Normele privind incompatibilitatea și recuzarea au, în principiu, caracter dispozitiv (părțile interesate pot renunța la recuzare, chiar dacă există motive legale în acest sens, dacă au încredere în obiectivitatea judecătorilor). Prin excepție, pentru cazurile prevăzute de art. 41 Cod de Procedura civilă, normele au caracter imperativ, incompatibilitatea fiind absolută. În acest caz, judecătorul nu poate participa la judecată, chiar dacă nu s-a abținut ori nu a fost recuzat, această neregularitate putând fi invocată în orice stare a pricinii (art. 45 Cod de Procedura civilă).

Hotărârea pronunțată cu nerespectarea dispozițiilor menționate anterior este lovită de nulitate;

D. Procedura abținerii și recuzării (art. 46-53 Cod de Procedura civilă)

Cererea de recuzare se poate face fie verbal, în ședință fie în scris, pentru fiecare judecător în parte.

Sunt inadmisibile:

– cererea în care se invocă alte motive decât cele prevăzute la art. 41 și art. 42;

– cererea privitoare la alți judecători decât cei prevăzuți la art. 46;

– cererea îndreptată împotriva aceluiași judecător, pentru același motiv de incompa-tibilitate;

Cererea de recuzare pentru cazurile prevăzute de art. 41 Cod de Procedura civilă poate fi formulată în orice stare a pricinii iar pentru cazurile prevăzute de art. 42 Cod de Procedura civilă, trebuie formulată înainte de începerea oricărei dezbateri sau, când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, cererea trebuie formulată de îndată ce îi sunt cunoscute motivele de incompatibilitate.

Neinvocarea incompatibilității în termenele arătate atrage decăderea părții din dreptul de a o mai invoca.

Judecătorul împotriva căruia este formulată o cerere de recuzare poate declara că se abține, iar declarația de abținere se va soluționa cu prioritate. Până la soluționarea dedarației de abținere nu se va face niciun act de procedură în cauză (art. 48-49 Cod de Procedura civilă);

Competența de a rezolva abținerea sau recuzarea revine altui complet al instanței respective, în compunerea căruia nu poate intra judecătorul recuzat sau care a declarat că se abține. Când, din pricina abținerii sau recuzării, nu se poate alcătui completul de judecată, cererea se judecă de instanța ierarhic superioară (art.50);

Instanța hotărăște de îndată, în camera de consiliu, fără prezența părților (judecătorul și părțile vor fi ascultate numai dacă se apreciază că este necesar);

Nu se admite interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare;

Soluționarea abținerii sau recuzării se face printr-o încheiere care se pronunță în ședintă publică:

a. daca abtinerea sau recuzarea a fost admisă atunci:

– judecătorul se va retrage de la judecarea pricinii

– încheierea va arăta în ce măsură actele îndeplinite de judecător urmează să fie păstrate;

– instanța superioară învestită cu judecarea abținerii (dacă a fost cazul) sau recuzării va dispune, în caz de admitere a cererii, trimiterea pricinii la o altă instanță de același grad din circumscripția sa;

b. dacă cererea este respinsă, judecata continuă în același complet sau pricina se înapoiază instanței iiază instanței inferioare, după caz;

Încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluțonat cauza. Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri:

Dacă instanța de apel constată că recuzarea a fost în mod greșit respinsă, reface toate actele de procedură și dacă apreciază că este necesar, dovezile administrate la prima instanță;

Când instanța de recurs constată că recuzarea a fost greșit respinsă, aceasta va casa hotărârea, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel sau, atunci când calea de atac a apelului este suprimată, la prima instanță;

Încheierea prin care s-a încuviințat sau s-a respins cererea de abținere, cea prin care s-a încuviințat recuzarea, precum și încheierea prin care s-a respins recuzarea în cazul prevăzut la art. 48 alin. (3) nu sunt supuse niciunei căi de atac.

1.2.2. Părțile

1.2.2.1. Noțiune. Poziția părților

Ca și reglementarea anterioară, nici noua reglementare nu definește noțiunea de părți rezumându-se (art. 55 Cod de Procedura civilă) numai la a a arăta că sunt părți:

– reclamantul: persoana care solicită protecția instanței pentru apărarea unui drept sau interes legitim;

– pârâtul: persoana chemată să răspundă pentru pretinsa încălcare a dreptului;

– terțele persoane care intervin voluntar sau forțat în proces, în condițiile legii;

Precizez că în procesul civil, poziția părților este atât de contradictorialitate cât și de egalitate juridică;

Raporturile procesuale se pot stabili independent de raporturile de drept substanțial.

1.2.2.2. Condițiile pentru a fi parte

Legislația noastră procesual civilă se referă în mod expres doar la condiția capacității procesuale de folosință (art. 56-58 Cod de Procedura civilă) pentru a fi parte în proces.

1.2.2.3. Coparticiparea procesuală subiectivă (litisconsorțiul)

A. Noțiune

Litisconsorțiul reprezintă situația în care procesul civil se desfășoara între mai mulți reclamanți și pârâți. Avem litisconsorții când:

– obiectul procesului este un drept ori o obligație comună;

– drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză;

– între ele există o strânsă legătură;

Coparticiparea presupune judecarea într-un singur proces a mai multor acțiuni ce puteau forma obiectul unor cereri separate, contribuindu-se astfel la calitatea actului de justiție;

Coparticiparea obiectivă nu vizează doar părțile din proces, ci unirea într-un singur proces a mai multor acțiuni distincte. O astfel de coparticipare intervine în cazul admiterii excepției de conexitate.

B. Formele coparticipării subiective

După poziția părților, coparticiparea subiectivă poate fi: activă, pasivă sau mixtă; după momentul în care se formează, coparticiparea subiectivă poate fi coparticipare inițială și coparticipare ulterioară iar în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea subiectivă poate fi coparticipare facultativă și coparticipare necesară.

Regula o constituie coparticiparea inițială, dar sunt și situații când, după declanșarea procesului, intervin și terțe persoane, care inițial nu avuseseră calitatea de părți.

De subliniat că în litigiile privitoare la proprietatea devălmașă a soților sau la o stare de indiviziune, coparticiparea este obligatorie, în sensul că la judecată trebuie să participe toți coproprietarii, altfel partajul este lovit de nulitate absolută [art. 684 alin. (2) Cod Civil], pentru ca instanța să dea o hotărâre uniformă față de toți coparticipanții.

C. Efectele coparticipării (art. 60 Cod de Procedura civilă)

Litisconsorțiul facultativ este guvernat de principiul independenței procesuale a coparticipanților, în sensul că:

– actele de procedură, apărările și concluziile unuia dintre reclamanți sau pârâți nu le pot profita celorlalți și nici nu îi pot prejudicia;

– un reclamant sau un pârât nu poate să îl reprezinte pe un alt copărtaș fără mandat expres în acest sens.

Litisconsorțiul necesar este guvernat de principiul dependenței procesuale, în sensul că:

– dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților ori, pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora dintre ei pentru îndeplinirea actelor de procedură profită și celorlalți; avem în vedere aici: excepțiile ridicate doar de unii participanți (admiterea lor profită tuturor: incompatibilitatea, autoritatea de lucru judecat, prescripția extinctivă etc.), cererile pentru exercitarea căilor de atac etc.;

– când actele de procedură ale unora sunt potrivnice acelora făcute de ceilalți, se va ține seama de actele cele mai favorabile.

1.2.2.4. Drepturile și obligațiile părților

1.2.2.4.1. Drepturile părților

A. Drepturi procesuale comune, atât reclamanului cât și pârâtului:

– dreptul la apărare;

– dreptul de a participa la dezbaterile judiciare;

– dreptul de a solicita recuzarea judecătorilor;

– dreptul părților de a pune capăt litigiului printr-o tranzacție;

– dreptul de a exercita căile de atac etc.;

B. Drepturi specifice reclamantului:

– dreptul de a sesiza instanța;

– dreptul de a stabili cadrul procesual (obiect, părți, cauză);

– dreptul de a-și modifica sau completa cererea de chemare în judecată, în termenul prevăzut de lege;

– dreptul de a renunța la judecată sau la dreptul subiectiv dedus judecății etc.;

C. Drepturi specifice pârâtului:

– dreptul de a formula pretenții printr-o cerere reconvențională;

– dreptul de a recunoaște pretențiile reclamantului;

– dreptul de a-l arăta pe adevaratul titular al dreptului în acțiunile reale imobiliare etc.;

1.2.2.4.2. Obligațiile părților

A. Obligații comune, atât reclamanului cât și pârâtului:

– obligația de a-și exercita drepturile procesuale cu bună-credință;

– obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele prevăzute de lege;

– obligația părților de a-și aproba pretențiile și apărările etc;

– obligația de a depune copii certificate după înscrisurile invocate;

– obligația părții care a căzut în pretenții de a suporta cheltuielile de judecată etc.

1.2.2.5. Reprezentarea părților în procesul civil

Reprezentarea procesuală este acea situație în care o persoană numită reprezentant îndeplinește acte procedurale în numele și în interesul altei persoane care este parte în procesul civil. Actele îndeplinite de reprezentant se răsfrâng întotdeauna asupra părții reprezentate.

Legislația procesuală cunoaște următoarele forme ale reprezentării:

a) reprezentarea legală (necesară);

b) reprezentarea convențională (voluntară);

c) reprezentarea judiciară;

În toate formele sale, mandatul procesual, spre deosebire de cel civil, este întotdeauna cu reprezentare căci nu se permite, în principiu, ca partea să fie ocultată prin interpunerea mandatarului [a se vedea art. 194. lit. b) Cod de Procedura civilă]. În fața instanței, reprezentanții persoanei fizice sau juridice au obligația de a-și dovedi calitatea de reprezentant, care se justifică prin înscrisuri (acte de stare civilă, acte de numire etc.).

Excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, ce are inițial un efect dilatoriu, poate atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile art. 82 Cod de Procedura civilă;

A. Reprezentarea legală

Are loc:

a. cazul persoanelor fizice lipsite de capacitate de exercițiu și

b. cazul persoanelor juridice

În primul caz, persoanele fizice lipsite de capacitate de exercițiu vor sta în judecată prin reprezentant legal (părinte, tutore etc.). În aceste cazuri instanța va putea numi un curator special, care să reprezinte partea până la numirea reprezentantului legal, potrivit legii (art. 58 Cod de Procedura civilă):

În acest caz, actele procedurale de dispoziție prevăzute la art. 81 alin. (1) C. proc civ., făcute în orice proces de reprezentanții minorilor, ai persoanelor puse sub interdicție și ai dispăruților, nu vor împiedica judecarea cauzei dacă instanța apreciază ca ele nu sunt în interesul acestor persoane.

În cel de-al doilea caz, persoanele juridice sunt reprezentate în justiție de organele lor de conducere și administrare. Actele juridice îndeplinite de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite sunt actele persoanei juridice însăși (a se vedea art. 205 și urm. Cod Civil).

Instanța va putea numi un curator special când o persoană juridică, chemată să stea în judecată, nu are reprezentant legal (art. 58 Cod de Procedura civilă).

B. Reprezentarea convențională

B.1. Chestiuni generale

În principiu, în procesul civil, reprezentarea convențională nu este obligatorie [art. 80 alin. (3), art. 83 alin. (1) Cod de Procedura civilă]. Însă, atunci când operează, ea trebuie să îndeplinească anumite condiții de formă și/sau de fond.

Astfel, forma mandatului diferă după cum reprezentarea este asigurată de un specialist al dreptului sau nu (art. 85 Cod de Procedura civilă):

– împuternicirea dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei mandatarului, în timp ce

– împuternicirea dată mandatarului care nu are calitatea de avocat se dovedește prin înscris autentic.

În ce privește conținutul mandatului, acesta se presupune a fi dat pentru toate actele procesuale îndeplinite în fața aceleiași instanțe. El poate fi însă limitat de către părți, în mod expres, la anumite acten sau de către legiuitor, în materia actelor procesuale de dispoziție ale părților (art. 81 Cod de Procedura civilă), care nu se pot face de reprezentant decât în baza unui mandat special ori cu încuviințarea prealabilă a instanței sau a autorității administrative competente (renunțarea la judecată sau la dreptul dedus judecății, achiesarea la hotărârea pronunțată, încheierea unei tranzacții etc.);

Dacă partea a fost asistată sau reprezentată de un avocat la judecarea procesului, acesta poate face, chiar fară mandat, orice acte pentru păstrarea drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la timp și poate, de asemenea, să introducă orice cale de atac împotriva hotărârii pronunțate. În aceste cazuri, toate actele de procedură se vor îndeplini numai față de parte, iar susținerea căii de atac se poate face numai în temeiul unei noi împutemiciri (art. 87 Cod de Procedura civilă).

Din punct de vedere al efectelor sale, în principiu, toate inițiativele procesuale ale mandatarului se răsfrâng asupra mandantului, chiar dacă sunt prejudiciabile pentru acesta și profită adversarului.

Renunțarea la mandat sau revocarea acestuia nu poate fi opusă celeilalte părți decât de la comunicare, afară numai dacă a fost făcută în ședința de judecată și în prezența ei. Astfel, mandatarul care renunță la împuternicire este ținut să înștiințeze atât pe cel care i-a dat mandatul, cât și instanța, cu cel puțin 15 zile înainte de termenul imediat următor renunțării. Mandatarul nu poate renunța la mandat în cursul termenului de exercitare a căilor de atac (art. 89 Cod de Procedura civilă).

Specific mandatului procesual este ca, în cazul morții mandantului, mandatul dăinuie până la retragerea lui de către moștenitori (art. 88 Cod de Procedura civilă).

B.2. Reprezentarea convențională a persoanelor fizice (art. 83 Cod de Procedura civilă)

Această formă de reprezentare ia naștere în urma unei convenții de mandat, între partea litigantă și un terț, care de obicei este specializat (avocat sau consilier juridic).

De regulă, în fața primei instanțe, precum și fața instanței de apel, persoanele fizice pot fi reprezentate de către avocat sau un alt mandatar [art. 83 alin. (1) Cod de Procedura civilă].

Prin excepție de la regula enunțată, în unele cazuri legea impune prezența personală a părților în fața instanței [de ex.: chemarea părților la interogatoriu (art. 351-358 Cod de Procedura civilă), prezența părților în procesul de divorț (art. 920-921 Cod de Procedura civilă)].

De asemenea, tot prin excepție de la regula enunțată, legea impune, sub sancțiunea nulității [art. 83 alin. (3) Cod de Procedura civilă], asistarea sau reprezentarea de către un avocat a părții, persoană fizică, la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului.

Dacă mandatul este dat unei alte persoane decât unui avocat, mandatarul nu poate pune concluzii asupra excepțiilor procesuale și asupra fondului decât prin avocat, atât în etapa cercetării procesului, cât și în etapa dezbaterilor.

B.3. Reprezentarea convențională a persoanelor juridice (art. 84 Cod de Procedura civilă)

Persoanele juridice sunt reprezentate legal în justiție de organele lor de conducere, care la rândul lor pot apela la asistență specializată, încheind convenții numai cu avocați sau consilieri juridici

Ca și în cazul persoanelor fizice și în cazul persoanelor juridice, la redactarea cererii și a motivelor de recurs, precum și în exercitarea și susținerea recursului, acestea vor trebui asistate și, după caz, reprezentate, sub sancțiunea nulității, numai de către un avocat sau consilier juridic, în condițiile legii.

C. Reprezentarea judiciară

Reprezentarea judiciară are un caracter excepțional și temporar, fiind o măsură complementară celor cuprinse în "asistența judiciară".

Astfel, judecătorul poate numi un reprezentant pentru oricare parte din proces [art. 80 alin. (4), art. 58 alin. (3) Cod de Procedura civilă] ori de câte ori legea prevede acest lucru sau când circumstanțele cauzei o impun pentru a se asigura dreptul la un process echitabil.

1.2.3. Participarea Ministerului Public

1.2.3.1. Poziția procesuală a procurorului în procesul civil

În activitatea judiciară, Ministerul Public (reprezentat de procuror în instanță) reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept, precum și drepturile și libertățile cetățenilor [art. 131 alin. (1) din Constituția României, art. 92 Cod de Procedura civilă].

Precizez că în materie civilă, unde se confruntă, în principal, interese private, participarea Ministerului Public este una de excepție. De aceea, în doctrina juridică s-au exprimat opinii diferite cu privire la calitatea procesuală a procurorului în procesul civil, însă prin Decizia nr. 102/2005 a Curții Constituționale s-a statuat că procurorul "este un subiect oficial al procesului civil", adaugând că "procurorul nu este parte, el este un organ al legii".

1.2.3.2. Formele participării procurorului la procesul civil (art. 92 Cod de Procedura civilă)

A. Promovarea acțiunii civile de către procuror [art. 92 alin. (1) Cod de Procedura civilă, art. 93 Cod de Procedura civilă]

Codul de Procedura civilă limitează exercițiul acțiunii civile de către procuror la situații expres prevăzute de acesta, respectiv când promovarea este necesară pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale minorilor, ale persoanelor puse sub interdicție, ale dispăruților sau în alte cazuri expres prevăzute de lege.

În toate cazurile în care procurorul promovează acțiunea civilă, este obligatorie introducerea în cauza a titularului dreptului dedus judecății, acesta având posibilitatea să uzeze de dreptul său de dispoziție, sub forma renunțării la judecată sau la dreptul subiectiv ori sub forma tranzacției, iar dacă procurorul ar retrage cererea, titularul dreptului ar putea să solicite continuarea judecății.

B. Participarea procurorului la judecata procesului civil [art. 92 alin. (3) Cod de Procedura civilă]

Procurorul poate să pună concluzii în orice proces civil, în oricare fază a acestuia, dacă apreciază că este necesar pentru apărarea ordinii de drept ori a drepturilor și intereselor cetățenilor.

Participarea procurorului și punerea concluziilor de către acesta sunt obligatorii în anumite materii prevăzute de lege.

C. Exercitarea căilor de atac de către procuror [art. 92 alin. (4) Cod de Procedura civilă]

Dacă nu a pornit acțiunea civilă, procurorul poate să exercite calea de atac doar împotriva hotărârilor pronunțate în cazurile prevăzute la alin. (1) al art. 92 Cod de Procedura civilă, nu împotriva oricăror hotărâri (spre deosebire de art. 45 din vechiul C. pr. civ.). În aceste cazuri, procurorul poate formula calea de atac, chiar dacă nu a promovat el acțiunea civilă respectivă, dar este în interesul persoanelor menționate de legiuitor.

Procurorul poate exercita o cale de atac ori de câte ori a participat Ia judecată, în condițiile legii.

D. Punerea în executare a hotărârilor [art. 92 alin. (5) Cod de Procedura civilă]

Procurorul poate să ceară punerea în executare a oricăror titluri executor emis în favoarea persoanelor prevăzute la art. 92 alin. (1) Cod de Procedura civilă.

1.2.3.3. Alte chestiuni legate de participarea procurorului în procesul civil

În toate cazurile în care legea prevede că participarea procurorului la judecată este obligatorie, lipsa concluziilor acestuia atrage nulitatea hotărârii.

Ministerul Public nu datorează taxe de timbru și nici cauțiune [art. 92 alin. (6) Cod de Procedura civilă].

Recursul în interesul legii poate fi introdus numai de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție (art. 514 Cod de Procedura civilă).

1.2.4. Avocatul

Avocatul este un profesionist asigurat care isi consiliaza clientii si/sau îi reprezinta si pledeaza pentru ei, in principal, in fata instantelor. El este supus unei deontologii aplicate de un ordin profesional sau de o asociatie profesionala, sub control jurisdictional, intr-un sistem juridic coerent si efectiv.

Într-o accepție mai largă, avocatul este "profesionistul care reprezinta sau asista partile in fata jurisdictiilor si le sustine procesul".

Avocatul isi supune activitatea regulii de drept iar controlul legalitatii acestei activitati revine judecatorului căci fara un sistem judiciar complex si coerent care sa impuna supunerea avocatului fata de lege, avocatul nu ar fi decât un negustor ca oricare altul fara specific si fara garantii pentru serviciile sale.

Orice persoana licențiată în științe juridice care, promovează examenul de admitere poate fi admisă în profesis de avocat.

În principal, activitatea avocatului se realizează prin consultații cu caracter juridic și prin asistență sau reprezentare în fața instanțelor judecătorești sau a altor organe de jurisdicție.

În exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune numai legii, statutului profesiei și codului deontologic. El promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale omului.

Deși avocații au o formare juridică generală, complexitatea tot mai mare a aspectelor de drept, generată de evoluția societății, a impus specializarea acestora în diferite ramuri de drept ( drept civil, drept penal, drept fiscal etc.) sau în anumite categorii de activități:

– avocați de consultanță care acordă consultații cu caracter juridic și

– avocați pledanți care asistă sau reprezintă persoanele fizice sau juridice în fața instanțelor judecătorești.

Calitatea de avocat încetează prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei, prin deces, dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară sau dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

Este nedemn de a fi avocat cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei, cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară și falitul fraudulos, chiar reabilitat.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat, cu ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele moravuri și cu exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.

Exercitarea profesiei de avocat este compatibilă cu: calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene, cu activități și funcții didactice în învățământul juridic superior, cu activitatea literară și publicistică, cu calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară, în condițiile legii.

1.2.5. Consilierul juridic

Consilierul juridic este o persoană fizică, cu studii juridice superioare, având cetățenia română sau cetățenia unui alt stat membru al Uniunii Europene (ori al Spațiului Economic European), care asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat.

Această profesie se exercită de către consilierul juridic înscris în Tabloul profesional al consilierilor juridici.

În exercitarea profesiei, consilierul juridic este independent și se supune numai legii, statutului și codului de deontologie profesională.

Legea prevede că poate fi consilier juridic acela care întrunește următoarele condiții: a) este cetățean român și domiciliat în România;

b) are exercițiul drepturilor civile și politice;

c) este licențiat al unei facultăți de drept;

d) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;

e) nu se află în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de lege.

Consilierul juridic poate fi numit în funcție, caz în care dobândește statutul funcționarului, sau poate fi angajat în muncă, având statutul de salariat.

El oferă consultanță și asigură reprezentarea persoanei juridice în serviciul căreia se află, apără drepturile și interesele acestora în raporturile lor cu autorități publice ori instituții de orice natură, precum și cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină, avizând și contrasemnând actele cu caracter juridic, în condițiile legii.

Activitatea consilierului juridic se realizează, potrivit legii, prin: consultații și întocmirea de cereri cu caracter juridic și în toate domeniile dreptului; redactarea de opinii juridice referitoare la aspecte legale ce privesc activitatea acestuia, asistență, consultanță și reprezentare juridică a persoanelor juridice și a altor entități interesate; avizarea și contrasemnarea actelor de ordin juridic, verificarea legalității actelor cu caracter juridic și administrativ; redactarea proiectelor de contracte, precum și negocierea clauzelor legale contractuale etc.

Consilierul juridic trebuie să efectueze, la debutul exercitării profesiei, un stagiu de pregătire profesională (pe perioada căruia se numește consilier juridic stagiar și are competențe limitate), după care poate pune concluzii la instanțele judecătorești de toate gradele, la organele de urmărire penală, precum și la orice alte autorități și organe administrative cu atribuții jurisdicționale.

Consilierii juridici pot constitui, în condițiile legii, asociații profesionale în scopul apărării și promovării intereselor profesionale.

Consilierii juridici sunt organizați în colegii teritoriale (la nivel județean și al municipiului București) și Uniunea Colegiilor Consilierilor Juridici din România.

Calitatea de consilier juridic încetează: prin renunțare scrisă la exercițiul profesiei; prin deces; dacă împotriva consilierului juridic s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară.

Calitatea de consilier juridic este suspendată: în caz de incompatibilitate; pe perioada interdicției de a-și desfășura activitatea profesională; în caz de neplată a taxelor și contribuțiilor profesionale timp de 3 luni de la scadența acestora până la lichidarea lor integrală, în condițiile în care consilierul juridic îndeplinește alte funcții ori profesii salarizate.

1.2.6. Alți participanți

1.2.6.1. Martorii

Asa cum s-a aratat „martorul este persoana care cunoaste fapte sau imprejurari de natura sa serveasca la aflarea adevarului intr-un proces. Relatarea facuta de martor se numeste marturie sau depozitie, iar dovada ce rezulta din depozitie poarta denumirea de dovada cu martori sau probă testimonială”.

Potrivit legii, dovada cu martori, presupune conditia ca „persoana sa aiba capacitatea si discernamantul de a percepe exact faptele la care a asistat si sa fie impartiala in relatarea lor”.

In ceea ce priveste actele juridice, legea prevede unele limitari in admisibilitatea probei cu martori, astfel:

Cand instanta a incuviintat dovada cu martori, ea va dispune ascultarea acelor care sau fost propusi prin cerere si intampinare.

In cazurile prevazute de lege, lista martorilor se va depune, sub pedeapsa decaderii, in termen de 5 zile de la incuviintare.

Inlocuirea martorilor nu se va incuviinta decat in caz de moarte, disparitie sau motive bine intemeiate, in care caz, lista se va depune in termenul si sub pedeapsa decaderii. Lipsa se acopera daca acestia se infatiseaza la termenul stabilit pentru ascultarea lor.

Instanta va putea limita numarul martorilor propusi.

Impotriva martorului care lipseste la prima citare, instanta va da mandat de aducere si amenda judiciara.

Nu pot fi ascultati ca martori:

1. rudele si afinii pana la gradul al treilea inclusiv;

2. sotul, chiar despartit;

3. interzisii si cei declarati de lege incapabili de a marturisi;

4. cei condamnati pentru juramant sau marturie mincinoasa.

In pricinile privitoare la starea civila sau divort se vor putea asculta si rudele si afinii mai sus aratati, in afara de descendenti.

Sunt scutiti de a fi martori:

1. slujitorii cultelor, medicii, moasele, farmacistii, avocatii, notarii publici si orice alti muncitori pe care legea ii obliga sa pastreze secretul cu privire la faptele incredintat lor in exercitiul indeletniciri;

2. functionarii publici si fostii functionari publici, asupra imprejurarilor secrete de care au avut cunostinta in aceasta calitate;

3. cei care prin raspunsurile lor s-ar expun ei insisi sau ar expune una din persoanele apropiate lor (rude sau afini pana la gradul al treilea inclusiv, sotul, chiar despartit), la o pedeapsa penala sau la dispretul public; in aceste cazuri, motivul de scutire va fi dovedit prin juramant.

Persoanele pe care legea le obliga sa pastreze secretul, vor fi obligate sa depuna marturie daca au fost dezlegate de indatorirea pastrarii secretului de cel interesat sau autoritatea interesata in pastrarea secretului.

Presedintele, inainte de a lua marturia, va cere martorilor sa arate:

1. numele, indeletnicirea, locuinta si varsta;

2. daca este ruda sau afin cu una din parti si in ce grad;

3. daca se afla in serviciul uneia din parti;

4. daca este in judecata, in dusmanie sau in legaturi de interes cu vreuna din parti.

Inainte de a fi ascultat, martorul depune un juramant.

Martorul care fara motiv intemeiat refuza sa depuna marturie va fi sanctionat prin incheiere executorie, cu amenda judiciara, putand fi obligat si la despagubiri fata de partea vatamata.

Fiecare martor va fi ascultat deosebit, martorii neascultati neputand fi de fata, marturia va fi scrisa de grefier, dupa dictarea presedintelui si va fi semnata pe fiecare pagina de judecator, grefier si martor, dupa ce acesta a luat cunostinta de cuprins.

Daca din cercetare reies banuieli de marturie mincinoasa sau de mituire de martor, instanta va incheia proces-verbal si va trimite pe martor in fata autoritatilor penale.

1.2.6.2. Experții

Când pentru lămurirea unor împrejurări de fapt instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi la cererea părților ori din oficiu unul sau trei experți; când este necesar, instanța va solicita efectuarea expertizei unui laborator sau unui institut de specialitate;

În domeniile strict specializate, în care nu există experți autorizați, din oficiu sau la cererea oricăreia dintre părți judecătorul poate solicita punctul de vedere al uneia sau mai multor personalități ori specialiști din domeniul respectiv;

La efectuarea expertizei pot participa experți aleși de părți și încuviințați de instanță, având calitatea de consilieri ai părților, care pot sa dea relații, să formuleze întrebări și observații și, dacă este cazul, să întocmească un raport separat cu privire la obiectivele expertizei.

Expertul este o persoană care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu științific, cultural, tehnic, legislativ etc., un bun specialist în acel domeniu.

CAPITOLUL II – INTRODUCERE

2.1. Noțiunea și originea termenului de “avocat”

2.1.2. Etimologia termenului de “avocat”

Termenul de avocat provine din latinescul „advocatus” care, în epoca republicană desemna o persoană care asistă pe cineva în justiție (martor, sfătuitor, om de vază) fără să pledeze pentru acesta; abia în epoca imperială desemna ceea ce se înțelege astăzi prin termenul de avocat adică o persoană care pledează pentru o altă persoană în fața judecătorului.

Inițial, și în limba română termenul era asemănător celui latin („advocat”) însă contactul cu frantuzescul avocat și cu italienescul avocato, a condus la varianta fără „d”, rezultând „avocat”, desemnând o persoană care are profesiunea de a acorda asistență juridică, adică atât de a da sfaturi juridice cât și de a pleda în fața judecătorilor.

2.1.3. Avocatul în Grecia Antică

Asa cum se arata si in enciclopedia libera wikipedia, „primii oameni care ar putea fi numiți "avocați" au fost probabil oratorii din vechea Atenă. De altfel, primii oratorii atenieni s-au confruntat cu serioase obstacole structurale. În primul rând, exista regula că oamenii trebuiau să-și pledeze singuri cauza, regulă care a început să fie eludată datorită tendinței de creștere a cazurilor în care oamenii cereau asistența unui "prieten". Pe la jumatatea secolului V î.Hr., atenienii puteau să solicite formal unui prieten să-l asiste. În al doilea rând, un obstacol mult mai serios, pe care oratorii atenieni nu au reușit niciodată să-l depășească complet, a fost regula că nimeni nu putea percepe un onorariu pentru a pleda în cauza altuia. Această lege a fost ignorată serios în practică, dar nu a fost niciodată abrogată, drept urmare oratorii nu au putut niciodată să se prezinte ca juriști sau experți. Ei au trebuit să mențină ficțiunea juridică că ei sunt doar niște cetățeni care ajută cu generozitate un prieten pe gratis și de aceea nu au putut niciodată să se organizeze într-o adevărată profesie — cu asociații profesionale, titluri și cu toate celelalte atribute — ca la asociațiile moderne. De aceea, în sensul strict al definiției de avocat, primii avocați aveau să fie oratorii din Roma antică”.

2.1.4. Avocatul la începuturile Romei Antice

„O lege din anul 204 î.Hr. interzicea avocaților romani să perceapă onorarii, dar aceasta a fost serios ignorată în practică. Legea referitoare la restricția asupra onorariilor a fost abolită de Împăratul Claudius, care a legalizat avocatura ca profesie și a permis avocaților romani să devină primii avocați care puteau practica public — dar a impus un onorariu maximal de 10.000 sesterți.

În mod asemănător cu contemporanii lor greci, primii avocați romani aveau pregătire in retorică, nu în științe juridice, la fel ca și judecătorii in fața cărora pledau. Cu toate acestea, spre deosebire de atenieni, romanii au dezvoltat o clasa de specialiști în drept, cunoscuți sub denumirea de jurisconsulți (iuris consulti). Aceștia erau oameni bogați pentru care implicarea în drept reprezenta un hobby intelectual, nu o activitate de bază din care să trăiască. Ei dădeau opinii juridice (responsa) pe probleme de drept tuturor celor care solicitau astfel de servicii (practică cunoscută ca publice respondere). Devenise o rutină ca judecatorii romani și guvernatorii să ceară sfatul unui consiliu de jurisconsulți înainte de a lua o decizie, iar avocații și oamenii obișnuiți, de asemenea, obișnuiau să meargă la jurisconsulți pentru opinii juridice. De aceea, romanii au fost primii care au avut o clasă socială care să se gândească la probleme juridice, și de aceea Dreptul roman a devenit așa de "precis, detaliat și tehnic."

2.1.5. În timpul Republicii și al Imperiului

„În timpul Republicii și, mai tărziu, în timpul Imperiului roman, jurisconsulții și avocații nu aveau o reglementare legală, primii fiind amatori, iar ultimii fiind, tehnic, în ilegalitate. Orice persoană se putea autointitula avocat sau expert în drept, astfel că numai pe baza reputației personale a acestuia, oamenii puteau să-l creadă sau nu. Acest lucru s-a schimbat odată cu legalizarea profesiei de avocat facută de Claudius.

Odata cu inceputul Iperiului roman de Răsărit, profesia juridică a fost reglementată în detaliu și precis stratificată. Centralizarea și birocratizarea profesiei a fost aparent graduală la început, dar accelerată în timpul Împăratului Hadrian. În perioada imperiului, jurisconsulții au intrat în declin.

Conform lui Fritz Schulz, "în secolul patru lucrurile sau schimbat, iar avocații romani au devenit avocați în adevăratul sens al cuvântului" în sensul că trebuiau să facă parte dintr-un barou de pe langă o instantă de judecată pentru a pleda în fața unui judecător din cadrul acesteia. Ei puteau pleda numai la acea instanță, existând și alte restricții (modificate în funcție de împărat) referitoare la numarul de avocați de pe lângă o anumită instanță de judecată. În anii 380, avocații studiau dreptul ca materie suplimentară la retorică (de aceea s-a și redus nevoia de jurisconsulți); în anul 460, Împăratul Leon a impus regula ca cei care vor să fie admiși în profesie să aducă o recomadare de la profesorii săi; în secolul VI, pentru admitere în profesie era cerută urmarea unui curs normal de drept de aproximativ patru ani. Onorariul maximal impus de Claudius a rămas în vigoare pe perioada Imperiului Bizantin, fiind evaluat la 100 solidi. Desigur, acesta a fost serios eludat, fie prin cereri de acoperire a cheltuielilor, fie prin tranzacții sub rosa barter, ultima fiind chiar cauză de suspendare din barou.

De precizat că notarii (tabelliones) au apărut in ultima perioada a Imperiului Roman și, ca și urmașii lor din perioada modernă, erau responsabili de redactarea testamentelor, a actelor referitoare la transferul de proprietate și posesie, precum și a contractelor. Ei erau omniprezenți și aproape orice sat avea câte unul. In perioada romană, notarii erau considerați a fi inferiori avocaților și jurisconsulților. Notarii romani nu aveau pregătire în drept, aceștia fiind intelectuali mediocrii care au deprins tranzacțiile mai simple”.

2.1.6. Avocatul în Evul Mediu

Conform aceleiasi surse, „după destrămarea Imperiului roman de Apus, la începutul instaurării Evului mediu, profesia de avocat a decăzut. Astfel cum a explicat James Brundage: "Până în anii 1140, nimeni nu putea fi descris corespunzător ca un avocat care exercită această îndeletnicire ca profesie în sesul modern al termenului de 'profesie.'". Cu toate acestea, începând cu anul 1150, un numar mic dar crescând de oameni au devenit experți în Dreptul canonic dar numai ca avantaj al practicării unor îndeletniciri cum ar fi cea de preot al Bisericii catolice. Oricum, din 1190 pana în 1230, a avut loc o schimbare crucială în care câțiva oameni au inceput sa practice dreptul canonic a profesie in sine.

Revenirea profesiei s-a datorat însă eforturilor bisericii și statului de a o reglementa. În 1231 două concilii locale franceze au dictat ca avocații să depună un jurământ de admitere înainte de a practica în fața instanțele bisericești din regiunea lor și un jurământ similar a fost promulgat printr-un legat papal în Londra în 1237. Pe parcursul aceleiași decade, Frederick al II-lea, împăratul Regatului Siciliei, a impus un jurământ similar în instanțele civile. Din 1250 a fost clar stabilit un nucleu al profesiei. Noul trend spre profesionalizare a culminat cu propunerea celui de-al doilea Conciliu de la Lion din 1275 ca toate instanțele bisericești să ceară un jurămând de admitere in profesie. Deși nu a fost adoptată de către conciliu, a avut mare influență în multe instanțe bisericești din toată Europa. Instanțele civile din Anglia au aderat, de asemenea, la acest trend de profesionalizare; în 1275 a intrat în vigoare un statut care prevedea pedepse pentru avocații vinovați de fraudă, iar în 1280 președintele tribunalului din Londra a promulgat regulamente referitoare la procedurile de admitere în profesie, incluzând depunerea unui jurământ”.

2.1.7. Avocatul în Țările române și în România modernă și actuală

În țara noastră, originile avocaturii sunt strâns legate de evenimentele istorice prin care au trecut provinciile țării.

Trebuie subliniat mai întâi că formele și fondul juridic ale dreptului obișnuielnic românesc au fost aceleași în toate provinciile locuite de români. Până la adoptarea codurilor autohtone au fost folosite manualele de drept bizantin ca și culegerile de nomocanoane, care au influențat vechiul drept românesc până în secolul al XIX-lea.

Astfel, până sfârșitul sec. XVIII-lea, Muntenia și Moldova erau guvernate prin vechile pravile, obiceiuri ale pamântului și „poveți ale Domnitorului”.

Începând cu sfârșitul sec. XVIII-lea în aceste părți ale țării au apărut și primele legiuiri neaoșe și anume: Pravilniceasca Condică a Voievodului Alexandru Ipsilanti – Codul Ipsilanti (1780-1817) sau Adunarea de legi a lui Andronache Donici cunoscută sub numele de Codul lui Andronache Donici (1814-1817).

Pentru Transilvania, situația este mai complexă întrucât pe teritoriul voievodatului s-au aplicat în paralel mai multe sisteme de drept.

Atât Codul Ipsilanti cât și Codul lui Andronache Donici foloseau, pentru desemnarea “celui care sta în locul stăpânului la vreo judecată”, termenul de “vekil sau vechil”, avocatura neexistând la acea dată ca profesie în sine, ci doar prin activitatea desfășurată de aceste persoane.

Reglementările ulterioare celor deja arătate, respectiv Codul Caragea (în Muntenia) și Codul Callimach (în Moldova) au folosit în paralel termenii de „vechil” cu cel de „advocat”.

La 30 septembrie 1831, în aplicarea dispozițiilor referitoare la avocatură din “Regulamentul organic”, Iordache Golescu, Mare Vornic și Logofăt al Dreptății în Țara Românească, anunța spre „știința obștei” pe cei 22 de avocați orânduiți pe lângă Divanurile din București. Astfel el ridica vechiul vekilat la rangul modern de avocatură și, totodată, semna actul de naștere al primului barou al țării – Baroul de Ilfov.

Treizeci și trei de ani mai târziu, odată cu constituirea primului Consiliu de disciplină al Baroului de Ilfov în baza Legii privind organizarea Corpului de Avocați din 06 decembrie 1864, s-a instituționalizat pe deplin, în sens european, avocatura ca profesie și avocații ca profesioniști ai săi.

Prin Legea nr. 3 din 17 ianuarie 1948 s-au desființat barourile și s-au înființat colegiile de avocați.

Ulterior, prin Decretul nr. 281/1954 republicat, Colegiile de avocați au fost înlocuite de Birouri colective de asistență juridică, catalogate ca organizații cu personalitate juridică constituite pe județe, al căror sediu se afla în localitățile de reședință a Tribunalelor regionale.

Prin Decretul-lege nr. 90 din 28 februarie 1990 s-au adus modificări esențiale în organizarea și exercitarea avocaturii în România, profesia de avocat fiind reașezată pe piedestalul său firesc, revenind la statutul unei profesii libere, în exercitarea căreia avocatul se supunea numai legii și conștiinței sale.

În fine, prin Legea nr. 51 din 1995, în prezent republicată, cu modificări și completări, se reașează în limitele sale firești și europene modul de organizare și exercitare al profesiei de avocat în România, valabil și astăzi.

2.1.8. Avocatul în dreptul comparat

A. În Franța

În Franța, avocatul este, la fel ca în sistemul român, o persoană licențiată în drept și care, ulterior, este înscrisă într-un barou. Accesul în profesie presupune promovarea unui examen de admitere într-un "Centru regional de formare profesională a avocaților".

De asemenea, poate accede în profesie persoana care a exercitat o altă profesie juridică o anumită perioadă de timp (în cazul juriștilor este vorba de o perioadă de 8 ani).

În prezent, în Franța își desfășoară activitatea aproximativ 50.000 de avocați, repartizați în 181 de barouri, cel mai numeros fiind Baroul din Paris.

B. În Irlanda și în Regatul Unit

Profesioniștii sunt alternativ denumiți "solicitor" sau de "barrister". Contrar precizărilor făcute de către CEPEJ, în raportul său intitulat "Sistemele judiciare europene – ediția 2010 (cu date colectate în 2008): Eficiența și calitatea justiției", termenii de "solicitor" și "barrister", nu mai par să desemneze realități altele decât cea privind titlul de avocat.

Astfel, asa cum se arata in studiul citat „în Irlanda, deținătorul titlului de "solicitor", în calitate de avocat, este un profesionist care furnizează consiliere juridică, pregătește documentele juridice și are capacitatea de a reprezenta clienții în fața instanțelor și a curților judecătorești. În ceea ce privește pe "barrister", acesta reprezintă clienții săi în fața instanțelor și a curților judecătorești, acest lucru fiind făcut la recomandarea unui "solicitor"”.

De asemenea, potrivit aceluiasi studiu „cu toate acestea, în calitate de specialiști în ceea ce privește reprezentarea juridică, deținătorii titlului de "barister" pot, în anumite circumstanțe, să ofere consultanță juridică în mod direct clienților, iar acest lucru poate fi făcut fără a fi în prealabil recomandați de un "solicitor"”.

In fine, dupa cum se mai arata, „in Regatul Unit (adică în Anglia, Țara Galilor, Irlanda de Nord și Scoția), deținătorii titlului de "solicitor" nu furnizează decât consultanță juridică, însă au, de asemenea, dreptul de a asista clienții lor în litigiile (tranzacționale sau jurisdicționale), precum și dreptul de a-i reprezenta pe aceștia în fața tribunalelor de primă instanță. În ceea ce privește pe deținătorii titlului de "barrister" (de asemenea denumiți avocați), aceștia au beneficiat, de-a lungul timpului, de un monopol de reprezentare în fața instanțelor superioare ale țării. Cu toate acestea, acest drept a fost deschis și deținătorilor titlului de "solicitor" care au absolvit o formă de pregătire suplimentară cu privire la reprezentarea juridică,19 în Anglia și Țara Galilor, prin Legea privind instanțele de judecată și serviciile juridice din 1990, și în Scoția, prin Legea scoțiană privind reforma juridică din anul 1990”.

2.1.9. Concluzii parțiale

Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, în Recomandarea nr. R (2000) 21 privind libertatea de exercitare a profesiei de avocat, definește avocatul ca fiind "o persoană calificată și autorizată în conformitate cu legislația națională să pledeze, să acționeze în numele clienților săi, să practice dreptul, să stea în justiție sau să consilieze și să reprezinte clienții în probleme juridice."

2.2. Importanța participării avocatului în procesul civil

2.2.1. Considerații generale

Într-o societate întemeiată pe valorile democrației și ale statului de drept, avocatul are un rol esențial. Astfel, asa cum se arata si in Statutul profesiei de avocat, „avocatul este indispensabil justiției și justițiabililor și are sarcina de a apăra drepturile și interesele acestora. El este deopotrivă sfătuitorul și apărătorul clientului său.

Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare, funcționare și conducere autonome, stabilite în condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Lege, și ale Statutului profesiei de avocat.

Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea și apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, de drept public și de drept privat.

În exercitarea dreptului la apărare recunoscut și garantat de Constituție, de lege, de pactele și de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul și obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și soluționat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părților.

Exercitarea profesiei de avocat este supusă principiilor: legalității, libertății, independenței, autonomiei și descentralizării, păstrării secretului profesional”.

Libertatea și independența profesiei de avocat sunt principii în baza cărora avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale clienților săi potrivit Legii și Statutului.

Aceste principii definesc statutul profesional al avocatului și garantează activitatea sa profesională.

Relațiile dintre avocat și clienții săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate și confidențialitate. Drepturile și obligațiile avocatului sunt prevăzute de: Lege, Statut, Codul deontologic și de contractul de asistență juridică legal încheiat.

Cu toate acestea însă, independența avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii și să acționeze numai în limitele legii, ale prezentului statut și ale codului deontologic, potrivit crezului său profesional.

Referitor la importanța avocatului în cadrul societății, profesorul V.G. Cădere arăta, acum aproape un secol că: ”În genere avocatul are ca misiune să apere toate cauzele. El este acela care intervine pentru „văduvă și orfan” pentru bogat ca și pentru sărac.

Este necesar, ca într-o țară liberă, să se dea unor persoane anumite – care sunt avocații – posibilitatea de a vorbi liber, de a apăra, de a discuta în fața autorităților constituite; ei au fost acei care au luptat tot timpul în contra autoritarismului și a abuzului de putere. În fața justiției ei apar ca mandatarul – interpusul util și interesat – ales de părți pentru a le reprezenta în contestațiile ce au de ridicat, iar față de părți, avocații sunt agenții intermediari, necesari – inevitabil – pentru a ajunge la realizarea drepturilor urmărite .

Ori, adesea se întâmplă ca avocații să cadă victimă acestei prejudecăți publice de interpuși inevitabili, la care trebuie să mai adăugăm și o altă agravare de natură psihologică: avocatul este confidentul multor slăbiciuni omenești; pentru a se servi de avocat, împricinatul adesea este obligat a dezvălui motive meschine de rapacitate, acțiuni dolosive și câteodată criminale … ori, toate aceste mărturisiri lasă în sufletul acelora care le fac un sentiment uman de egalitate în rău – adică – de a arăta că la rândul lor – nici avocații nu sunt în afară de critică.

Se mai întâmplă – și trebuie să constatăm cu regret – că unii avocați nu-și exercită profesiunea cu toată demnitatea cerută de acest ordin, ilustrat de cei mai aleși reprezentanți ai omenirii.

Se impută adesea avocaților că apără criminali, că apără pe cei care societatea îi alungă din sânul ei. Ori, acesta ar fi a judeca fără nici un pic de compasiune umană pe acela, care se află în greseală. Lăsând la o parte cazurile în care eroarea materială este adesea cauza unor zadarnice acuzări, dar moralmente chiar , aproape orice criminal prezintă un motiv pentru a nu-l desconsidera deci de a-l asista, dacă nu pentru el, apoi pentru familia lui, etc. Ori pentru toți acești loviți de soartă, un om se interpune între rigiditatea legii, a judecătorului și mizeria omenească, acest om este avocatul.

Deși această meserie are în ea un element de nobleță și a fost ilustrată în toate timpurile de mari personalități, totuși criticile aduse tagmei avocaților nu au lipsit și au fost – să zic așa – popularizate de unii mai cugetători, care aveau un sincer dispreț pentru acești „iscusiți mânuitori de vorbe”; astfel avocații nu au scăpat nici criticii lui Montesquieu, nici satirei lui La Fontaine, Molière, Alexandrescu și nici chiar literatului distins al exaltărilor eroice, lui Racine, care le-a consacrat piesa sa „les Plaideurs”, etc.”

2.2.2. Activitatea avocatului

Potrivit art. 3 din Legea de organizare a profesiei de avocat activitatea avocatului consta in:

A. Consultații și cereri cu caracter juridic

Acestea pot fi acordate în scris sau verbal în domenii de interes pentru client, si pot consta in:

a) redactarea și/sau furnizarea către client, prin orice mijloace, după caz, a opiniilor juridice și informațiilor cu privire la problematica solicitată a fi analizată;

b) elaborarea de opinii legale;

c) elaborarea proiectelor de acte juridice (contracte, convenții, statute etc.) și asistarea clientului la negocierile referitoare la acestea;

d) elaborarea proiectelor de acte normative;

e) participarea în calitate de consultant la activitatea organelor deliberative ale unei persoane juridice, în condițiile legii;

f) orice alte consultații în domeniul juridic.

De asemenea, dupa cum se mai arata, avocatul poate întocmi și formula în numele și/sau în interesul clientului cereri, notificări, memorii sau petiții către autorități, instituții și alte persoane, în scopul ocrotirii și apărării drepturilor și intereselor legitime ale acestuia, caci numai asa isi indeplineste cu desavarsire menirea si scopul activitatii sale.

B. Asistarea și reprezentarea clienților

De asemenea, in condițiile legii, avocatul poate asigura „asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice, a instituțiilor și a altor persoane juridice, pentru apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor”.

De mentionat ca, asa dupa cum se arata si in legislatia specifica, „asistarea și reprezentarea clientului cuprinde toate actele, mijloacele și operațiunile permise de lege și necesare ocrotirii și apărării intereselor clientului” caci altminteri activitsatea sa n-ar fi deplina ci limitata.

C. Activitatea de curator special

Potrivit art. 91¹ din Statutul profesiei de avocat, introdus ca urmare a intrarii in vigoare a Noului Cod de procedura civila, „avocatul poate îndeplini activitatea de curator special, în condițiile legii. În cadrul activității judiciare, în îndeplinirea acestei sarcini, avocatul are toate drepturile și obligațiile reprezentatului legal.

Ca urmare introducerii acestei noi institutii, fiecare barou organizează un Registru al avocaților care pot fi desemnați de instanțele judecătorești, în condițiile legii, în calitate de curatori speciali, în care sunt înregistrați toți avocații care au consimțit să îndeplinească activitatea decurator special.

U.N.B.R. centralizează registrele barourilor și ține evidența Registrului național al avocaților care pot fi desemnați de instanțele judecătorești, în condițiile legii, în calitate de curatori speciali.

Avocatului desemnat i se vor comunica de către decan înștiințarea de numire,

precum și copia încheierii prin care a fost numit curator special.

Dupa cum se arata atat in legea speciala cat si in Codul de procedura civila, „plata remunerației pentru activitatea de curatelă care se suportă din bugetul statului se efectuează numai prin barou. Sumele destinate plății remunerațiilor pentru activitatea de curatelă, stabilite prin încheierea instanței, se virează într-un cont distinct deschis de fiecare barou. Baroul va comunica instanței detaliile contului bancar aflat la dispoziția sa în vederea plății sumelor stabilite prin încheiere cu titlul de remunerație a curatorului special”.

D. Atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare

Potrivit legii, avocatul mai poate atesta identitatea partilor, continutul si data unui act juridic semnat în fața sa, care poartă o încheiere, o rezoluție, o ștampilă sau un alt mijloc verificabil de atestare a identității părților, a consimțământului și a datei sale pentru a putea fi prezentat notarului spre autentificare.

In acest caz, avocatul este obligat să țină evidența actelor întocmite conform art. 3 alin. (1) lit. c) din Lege și să le păstreze în arhiva profesională, în ordinea întocmirii lor.

De asemenea, potrivit noilor modificari aduse Statutului profesiei de avocat, „in termen de cel mult trei zile de la data întocmirii actelor prevăzute mai sus, sub sancțiunea inopozabilității față de terți, avocatul este obligat să înregistreze operațiunea în Registrul electronic al actelor întocmite de avocat potrivit art. 3 alin. (1) lit. c) din Lege în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul de organizare și funcționare a Registrului, aprobat de Consiliul U.N.B.R”.

E. Activități fiduciare

Avocatul are dreptul să desfășoare activități fiduciare, în numele și pe seama clientului, cu respectarea prevederilor legii și ale Satutului.

Astfel, potrivit acestor doua acte notmative, ce se completeaza reciproc, „activitățile fiduciare exercitate de avocat pot consta în:

a) primirea în depozit, în numele și pe seama clientului, de fonduri financiare și bunuri, rezultate din valorificarea de titluri executorii după finalizarea unui litigiu, a unei medieri, a procedurii succesorale sau a lichidării unui patrimoniu;

b) plasarea și valorificarea, în numele și pe seama clientului, a fondurilor financiare și a bunurilor încredințate;

c) administrarea, în numele și pe seama clientului, a fondurilor sau a valorilor în care acestea au fost plasate.

În exercitarea activităților fiduciare, avocatul trebuie:

a) să respecte întocmai limitele și durata mandatului încredințat, expres prevăzut în contractul de asistență juridică special încheiat. Când mandatul comportă împuternicirea de a dispune de fonduri, bunuri sau valori ori de a înstrăina bunurile clientului, avocatul poate proceda la efectuarea acestor operațiuni numai dacă acest lucru este în mod expres stipulat în mandat sau, în lipsa unei astfel de clauze, numai după ce va fi autorizat în mod special și în scris de către client;

b) să acționeze cu bună-credință, profesionalism și cu diligența unui bun proprietar, fără să se abată de la regulile specifice activității profesionale;

c) să administreze afacerile încredințate în interesul exclusiv al clientului;

d) să nu influențeze clientul, direct sau indirect, în scopul de a obține beneficii proprii, în afara onorariului de avocat;

e) să informeze corect și cu promptitudine clientul cu privire la executarea mandatului fiduciar și a rezultatelor obținute.

În executarea mandatului, avocatul poate să desfășoare:

a) activități de consultanță;

b) operațiuni de conservare a substanței și valorii fondurilor financiare și bunurilor încredințate;

c) operațiuni de plasare a fondurilor în active mobiliare sau imobiliare, valori mobiliare și alte instrumente financiare, în condițiile legii;

d) administrarea și valorificarea plasamentelor efectuate prin contractarea de operațiuni materiale și efectuarea de operațiuni juridice menite să sporească valoarea și lichiditatea plasamentelor;

e) activități conexe, cum ar fi completarea declarațiilor de impozit și plata acestora și a celorlalte datorii ale clientului legate de administrarea unor asemenea proprietăți, culegerea fructelor și încasarea veniturilor sau a altor rezultate ale investițiilor, mijlocirea/medierea operațiunilor financiare etc.;

f) orice operațiuni în numerar privind plăți, încasări, efectuări de depozite bancare, compensări, rambursări impuse denatura activității încredințate”.

In aceste scop, „avocatul va deschide, pentru fiecare client pentru care desfășoară activități fiduciare, un cont la o bancă reputată (cont fiduciar) destinat depozitării de fonduri fiduciare”.

Potrivit legislatiei specifice, prin fonduri fiduciare se înțelege „orice sumă primită de către avocat cu titlu de fond inițial sau rezultată din valorificarea acestuia ori a bunurilor încredințate”.

De subliniat ca in contul fiduciar nu pot fi depozitate alte sume decât fonduri fiduciare.

Potrivit Statutului profesiei de avocat, „toate plățile legate de activitățile fiduciare efectuate pentru același client vor fi efectuate din contul fiduciar, iar toate încasările rezultate din activitățile fiduciare vor fi colectate în contul fiduciar al clientului respectiv.

Avocatul va transmite clientului un extras al contului fiduciar cel puțin o dată la 3 luni, dacă în contractul de asistență juridică nu se prevede o perioadă mai scurtă.

Avocatul poate retrage sau autoriza retragerea fondurilor fiduciare din contul fiduciar, precum și instructa efectuarea deplăți din acesta doar în următoarele situații:

a) pentru efectuarea de plasamente sau cheltuieli în condițiile și limitele mandatului fiduciar;

b) la instrucțiunea expresă a clientului, dar cu posibilitatea reținerii contravalorii onorariilor agreate pentru activitățile fiduciare;

c) în baza unei hotărâri judecătorești;

d) în baza contractului de asistență juridică, pentru încasarea onorariilor legate de activitățile fiduciare desfășurate;

e) în cazul în care este în curs o procedură execuțională privind bunurile sau fondurile administrate.

Avocatul nu are dreptul să retragă fonduri sau să efectueze plăți din contul fiduciar atunci când clientul i-a adus la cunoștință în scris opoziția sa.

Este permisă încheierea unui contract de asistență juridică care să prevadă plata, în parte, a onorariului pentru activități fiduciare, condiționate de un eveniment care să aibă loc sau de un rezultat care să fie atins.

Avocatul are obligația să păstreze evidențe scrise ale tuturor operațiunilor efectuate în baza sau în legătură cu un mandat fiduciar (contracte, corespondență, rapoarte de evaluare, extrase de cont etc.). În cazul în care clientul solicită originalul acestor evidențe, avocatul este îndreptățit să păstreze fotocopii pe format hârtie sau electronic.

Avocatul are obligația să păstreze cel puțin un registru sau un sistem echivalent de înregistrare care să arate separat, pentru fiecare client pentru care a desfășurat activități fiduciare:

a) identitatea clientului pe seama căruia fondurile și/sau bunurile sunt primite și/sau administrate;

b) un inventar al bunurilor primite, respectiv rambursate și valoarea fondurilor primite și rambursate, precum și data primirii și sursa fondurilor și bunurilor și data rambursării acestora sau rezultatul administrării și valorificării acestora;

c) operațiunile fiduciare efectuate, cu indicarea datei, părților, valorii și tipului operațiunii.

Avocatul este obligat să înregistreze prompt fiecare tranzacție fiduciară și, în orice caz, nu mai târziu de 3 zile lucrătoare de la efectuarea lor.

Avocatul are obligația să păstreze evidențele legate de activitățile fiduciare pe o perioadă de cel puțin 10 ani”.

F. Activități de stabilire temporară a sediului unor societăți comerciale și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate

Avocatul mai poate stabili temporar sediul unor societăți comerciale la sediul sau profesional pentru scopul limitat al constituirii legale și autorizării funcționării societății comerciale sau, după caz, pentru mutarea sediului ori pentru stabilirea unui sediu secundar al societății în cauză.

Asa cum s-a statuat, „in vederea stabilirii temporare a sediului societății comerciale în cauză, avocatul va întocmi și semna cu reprezentantul societății un contract separat de asistență juridică având acest obiect”.

Perioada pentru care sediul societății în cauza este stabilit la sediul profesional al avocatului este limitata de Statut la maxim un an, iar dovada sediului acesteia se face cu contractul de asistență juridică.

In acest scop, asa cum s-a stabilit, „avocatul poate îndeplini orice formalități legale necesare în vederea înregistrării, în numele și pe seama clientului, a societăților comerciale, a părților de interes, a părților sociale și a acțiunilor, în condițiile legii.

Avocatul va întocmi și păstra registre de părți de interes, părți sociale sau de acțiuni, emise de societățile înregistrate deacesta în numele și pe seama clientului. Avocatul poate efectua, la cererea clientului, operațiuni în aceste registre, inclusiv cesiuni și constituiri de garanții, și poate emite, la cererea persoanei îndreptățite, extrase din aceste registre, în condițiile legii”.

CAPITOLUL III – DOBÂNDIREA, SUSPENDAREA ȘI ÎNCETAREA CALITĂȚII DE AVOCAT

3.1. Dobândirea calității de avocat

3.1.1. Înscrierea în avocatură

3.1.1.1. Condițiile “generale” (sau de fond) de înscriere în avocatură

A. Enumerarea condițiilor

Potrivit Legii, poate fi membru al unui barou din România persoana care îndeplinește (cumulativ) următoarele condiții:

„a) are exercițiul drepturilor civile și politice;

b) este licențiat al unei facultăți de drept cu durata stabilită de lege;

c) nu se găsește în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de lege;

d) este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei”.

B. Situațiile de nedemnitate

Legea stabileste ca „este nedemn de a fi avocat:

a) cel condamnat definitiv prin hotărâre judecătorească la pedeapsa cu închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni intenționate, de natură să aducă atingere prestigiului profesiei;

b) cel care a săvârșit abuzuri prin care au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale ale omului, stabilite prin hotărâre judecătorească, sau a săvârșit abateri disciplinare grave, sancționate cu măsura excluderii din profesie, ca sancțiune disciplinară;

c) cel căruia i s-a aplicat pedeapsa interdicției de a exercita profesia, pe durata stabilită prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;

d) falitul fraudulos, chiar reabilitat”.

De demtionat ca asa vcum se mai arata in Statut, „cazurile de nedemnitate se verifică atât cu ocazia primirii în profesie, cu ocazia reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, cât și pe întreaga durată a exercitării acesteia”.

Astfel, persoana care „solicită primirea în profesia de avocat sau reînscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei va înfățișa consiliului baroului la care depune cererea înscrisuri din care să rezulte condițiile de încetare a exercițiului profesiei din care provine, respectiv a celei pe care a exercitat-o în perioada de incompatibilitate. Consiliul baroului va întreprinde cercetări – folosind procedura prevăzută de art. 17 alin. (5) din Lege, inclusiv în situația solicitării reînscrierii în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei – pentru a verifica dacă solicitantul se găsește în cazul de nedemnitate prevăzut de art. 14 lit. b) teza a II-a din Lege, respectiv dacă a fost exclus din profesia din care provine ca urmare a săvârșirii unor abateri disciplinare grave”.

In termen de 15 zile, consiliul baroului va examina, hotărârile judecătorești, respectiv înscrisurile ce privesc condițiile încetării profesiei practicate de către avocatul înscris în tabloul avocaților incompatibili și va aprecia asupra demnității avocatului, hotărand, după caz, menținerea în profesie sau încetarea calității de avocat, potrivit Legii.

Decizia motivată se comunică în termen de 15 zile avocatului în cauză, precum și președintelui U.N.B.R., împreună cu hotărârea judecătorească și înscrisurile în baza cărora a fost verificată starea de nedemnitate.

Aceasta decizie poate fi atacată de avocatul în cauză și/sau de președintele U.N.B.R., în termen de 15 zile de la comunicare.

Consiliul U.N.B.R. va analiza contestația și va hotărî în condițiile Legii.

Decizia consiliului baroului de încetare a calității de avocat este executorie, urmand ca baroul sa se preocupe realizarea mențiunilor corespunzătoare în tabloul avocaților.

C. Situațiile de compatibilitate și de imcompatibilitate cu profesia de avocat

Pentru primirea în profesie și pentru exercitarea acesteia avocatul trebuie să nu se găsească în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege.

Avocatul poate fi asociat sau acționar in societățile cu răspundere limitată respectiv in cele pe acțiuni.

Avocatul poate îndeplini funcția de membru în consiliul de administrație sau în consiliul de supraveghere al unei societăți pe acțiuni ori de membru al consiliului de administrație al unei societăți cu răspundere limitată, cu obligația de a aduce acest fapt la cunoștința decanului baroului în care își exercită profesia. Avocatul va furniza toate explicațiile asupra condițiilor în care exercită funcția de membru al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere și va prezenta toate documentele doveditoare în acest sens, cu respectarea regulilor confidențialității.

Exercitarea profesiei de avocat mai este compatibilă și cu:

a) calitatea de deputat sau senator, consilier în consiliile locale sau județene;

b) activități și funcții didactice în învățământul juridic superior;

c) activitatea literară și publicistică;

d) calitatea de arbitru, mediator, conciliator sau negociator, consilier fiscal, consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător autorizat, administrator sau lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare și lichidare judiciară, în condițiile legii.

Exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:

a) activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat ceea ce înseamnă că avocatul salarizat în interiorul profesiei de avocat, nu este incompatibil;

b) ocupațiile care lezează demnitatea și independența profesiei de avocat sau bunele moravuri;

c) exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerț.

Incompatibilitățile prevăzute de Lege se verifică și se constată de către consiliul baroului, chiar și din oficiu.

Avocatul devenit incompatibil are obligația să încunoștințeze în scris consiliul baroului, solicitând trecerea sa din tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei în tabloul avocaților incompatibili.

Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu consecințele prevăzute de lege, și constituie abatere disciplinară gravă, sancționată cu excluderea din profesie.

D. Interdicții

Avocații care au fost judecători nu pot exercita profesia de avocat în fața instanțelor unde au indeplinit acea functie timp de 5 ani de la încetarea acesteia.

În cazul în care avocatul a funcționat ca judecător la mai multe instanțe, interdicția operează pentru fiecare instanță și se calculează distinct de la data încetării activității la instanța respectivă.

Aceeași interdicție se aplică și magistraților-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, executorilor judecătorești, grefierilor și personalului auxiliar al instanțelor judecătorești și al Curții Constituționale.

Avocații foști procurori și cadre de poliție nu pot acorda asistență juridică la organul de urmărire penală la care și-au desfășurat activitatea timp de 5 ani de la încetarea activitatii la acel organ.

În cazul în care avocatul fost procuror sau cadru de poliție a funcționat și în calitate de judecător, interdicția privește atât instanțele, cât și organele de urmărire și de cercetare penală, durata fiind calculată în mod corespunzător.

Interdicțiile arătate mai sus se aplică și personalului auxiliar al organelor de urmărire penală.

De asemenea, legislatia speciala mai prevede, in scopul eliminarii oricaror banuieli privind afectarea actului de justitie sau avantajarea vreunui avocat ca „profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanțele, și la parchetele de pe lângă acestea, inclusiv la Direcția Națională Anticorupție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Înalta Curte de Casație și Justiție sau la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, unde soțul avocatului sau ruda ori afinul său până la gradul al treilea inclusiv îndeplinește funcția de judecător sau procuror, indiferent de secția, direcția, serviciul sau biroul în care își desfășoară activitatea. Aceeași interdicție se aplică în mod corespunzător și avocatului al cărui soț, rudă ori afin până la gradul al treilea inclusiv îndeplinește funcția de judecător la Curtea Constituțională ori funcția de judecător financiar, consilier de conturi sau procuror financiar la instanțele Curții de Conturi”.

Potrivit Statutului, interdicțiile de mai sus se aplică și „avocatului titular, avocatului asociat, avocatului colaborator sau salarizat în cadrul profesiei, care se folosește de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în condițiile legii în scopul eludării acestor interdicții însă nu se aplică formelor colective de exercitare a profesiei, respectiv cabinetului asociat, societății civile sau societății cu răspundere limitată, în care avocatul căruia i se aplică aceste interdicții este asociat sau angajat, cu condiția informării de către forma de exercitare a profesiei, în termen de cel mult 5 zile de la intervenirea situației respective, a baroului pe raza căruia aceasta își are sediul profesional”.

E. Condițiile cerute unui membru al unui barou dintr-o altă țară pentru a putea exercita profesia de avocat în România

Membrul unui barou dintr-o altă țară poate exercita profesia de avocat în România, în cazul îndeplinirii condițiilor prevăzute de Lege.

Pentru a acorda consultanță juridică privind dreptul românesc, avocatul străin are obligația de a susține un examen de verificare a cunoștințelor de drept românesc și de limbă română, organizat de U.N.B.R.

Ca si avocatul roman, avocatul străin poate exercita profesia de avocat în România, în cadrul uneia dintre formele de organizare prevăzute de Lege.

Avocatul străin nu poate pune insa concluzii orale sau scrise în fața instanțelor judecătorești și a celorlalte organe jurisdicționale și judiciare, cu excepția celor de arbitraj internațional.

Onorariile cuvenite avocatului străin se vor înregistra și se vor plăti integral în România, pentru evitarea „dublei impuneri”.

Avocatul străin care exercită profesia în România este obligat să se înscrie în tabloul special ținut de fiecare barou și se supune prevederilor Legii, Statutului și codului deontologic.

3.1.1.2. Modalitățile de primire în profesia de avocat

A. Cererea de primire în profesie

Potrivit art. 14 alin. (1) Statut, „primirea în profesia de avocat se realizează la cerere, în baza promovării examenului organizat de către U.N.B.R. la nivel național”, cel puțin o dată pe an.

In condițiile legii, pot accede în profesie, cu titlu de excepție, fără susținerea examenului, „judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție cărora le-a expirat mandatul pentru care au fost numiți ori, după caz, care au fost eliberați din motive neimputabile, precum și, în aceleași condiții, judecătorii de la instanțele internaționale”.

Cererea formulată de cel care dorește să fie primit în profesie se adresează decanului baroului in care solicitantul intenționează să-si exercite profesia.

Cererea se depune în două exemplare și va cuprinde:

a) numele, prenumele și domiciliul solicitantului;

b) locul și data nașterii;

c) elementele actului de identitate și organul emitent;

d) indicarea diplomei de licență eliberate de o instituție de învățământ superior acreditată în condițiile legii, care atestă calitatea de licențiat al unei facultăți de drept cu durata stabilită de lege, precum și indicarea, dacă este cazul, a îndeplinirii funcției de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani și a promovării examenului de definitivat în profesia din care provine ori dacă i-a exprat mandatul ca judecător la ICCJ sau la instanțele internaționale;

e) declarație că nu se află în niciunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de Lege;

f) declarație că nu se află în niciunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege ori că înțelege să renunțe la orice stare de incompatibilitate în cel mult două luni de la data emiterii deciziei de primire în profesia de avocat și cunoaște intervenirea sancțiunii caducității acesteia în caz de neconformare în termen;

g) precizarea că se solicită dobândirea calității de avocat stagiar și angajamentul de a realiza, pe perioada stagiului, formarea profesională inițială în profesia de avocat, respectiv de a frecventa, ca avocat definitiv, formele de pregătire profesională continuă, în condițiile prevăzute de Lege și de Statut;

h) declarația că nu este sau nu a fost înscris într-un alt barou din România.

Cererea va fi însoțită de următoarele acte depuse în dublu exemplar:

a) copia actului de identitate și a actelor de stare civilă;

b) copia diplomei de licență și, după caz, copii ale înscrisurilor care dovedesc îndeplinirea, timp de cel puțin 5 ani, a funcției de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult, precum și promovarea examenului de definitivat în profesia respectivă ori că i-a expirat mandatul ca judecător la ICCJ sau la instanțele internaționale.

c) copia cazierului judiciar, eliberată cu cel mult 15 zile înainte de data depunerii cererii;

d) certificat privind starea de sănătate a candidatului, eliberat de instituția sanitară stabilită de barou conform hotărârii U.N.B.R. Durata de valabilitate a certificatului este de 60 de zile de la data emiterii;

e) certificat eliberat de baroul competent în care solicitantul a mai fost înscris în profesie, care să ateste cauzele încetării calității de avocat ori, dacă este cazul, motivele respingerii unei cereri anterioare de primire în profesie;

f) două fotografii de tip legitimație.

Cel care a activat ca judecător la instanțe internaționale va prezenta o adeverință în original și în traducere legalizată, eliberată de către respectiva instanță, atestând că acesta a îndeplinit calitatea de judecător și că încetarea acestei calități a avut loc din motive neimputabile.

Membrul unui barou din altă țară care doreste sa-si exercite profesia de avocat în România va depune o cerere, în dublu exemplar, la baroul în care dorește să profeseze. Cererea va cuprinde:

a) numele, prenumele și domiciliul solicitantului;

b) locul și data nașterii;

c) numărul, data și emitentul pașaportului;

d) indicarea sediului profesional unde dorește să își exercite profesia;

e) indicarea perioadei și a formei în care a exercitat profesia de avocat în România, anterior depunerii cererii (daca este cazul);

f) indicarea formei în care urmează să exercite profesia, conform art. 5 din Lege.

Cererea depusa de avocatul strain va fi însoțită de următoarele acte, depuse în dublu exemplar, traduse în limba română:

a) pașaport;

b) atestare din partea baroului sau a asociației profesionale de avocați din țara de origine privind calitatea de avocat cu drept de exercitare a profesiei și starea sa disciplinara.

De asemenea, la cerere se vor atașa:

a) avizul conform eliberat de Comisia permanentă a U.N.B.R.;

b) declarația expresă a solicitantului că nu se află în niciunul dintre cazurile de nedemnitate și incompatibilitate prevăzute de Lege;

c) declarația expresă a solicitantului că se obligă să respecte prevederile Legii, ale Statutului și ale Codului deontologic;

d) dovada încetării formei anterioare în care a exercitat profesia de avocat în România, conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 231/2000 privind modificarea și completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, după caz;

e) certificat medical de sănătate;

f) două fotografii de tip legitimație.

B. Verificarea cererii

Potrivit legislatiei in vigoare, „cererea de primire în profesie, în forma și însoțită de documentația prevăzute în prezentul statut, se depune în termen de cel mult 15 zile de la data publicării pe pagina web a U.N.B.R. a organizării examenului național de primire în profesie. În termen de cel mult 3 zile de la înregistrare, cererea de primire în profesie se va comunica de către barou U.N.B.R. și se va afișa la sediul baroului și pe pagina web a baroului și a U.N.B.R.”

Pentru asigurarea protectiei profesiei, ca in randurile ei sa nu intre oricine, Legea prevede ca „in termen de 10 de zile de la afișarea cererii pe pagina web a baroului și a U.N.B.R., orice persoană poate face opoziție la cererea de primire în profesie, indicând motivele și arătând împrejurările și probele pe care își întemeiază opoziția. Soluționarea opoziției este de competența baroului la care a fost înregistrată cererea de primire înprofesie”.

În termen de 3 zile de la înregistrarea cererii de primire în profesie, decanul baroului va desemna un avocat-raportor, dintre membrii consiliului baroului, care va efectua investigațiile necesare cu privire la moralitatea și demnitatea solicitantului, chiar dacă nu se face opoziție la înscriere.

Cercetările se vor referi la îndeplinirea de către solicitant a condițiilor prevăzute de lege și de Statut pentru primirea în profesia de avocat.

În termen de 5 zile de la expirarea termenului de formulare a opoziției, avocatul-raportor va depune la barou Raportul sau scris care va cuprinde punctul de vedere motivat cu privire la admiterea sau la respingerea cererii de primire in profesie.

In termen de cel mult 5 zile de la depunerea raportului, consiliul baroului va analiza îndeplinirea condițiilor pentru primirea în profesie și va soluționa eventualele opoziții, pronuntand o hotărâre motivată asupra cererii de primire în profesie, pe care o va comunica U.N.B.R.-ului în termen de cel mult 10 zile de la expirarea termenului de opoziție.

Hotărârea consiliului poate fi atacată în termen de 15 zile de la comunicare la Comisia permanentă a U.N.B.R., care va soluționa contestația cu cel puțin 15 zile înaintea datei anunțate a examenului național de primire în profesie.

Hotărârea Comisiei permanente a U.N.B.R., pronuntata ca urmare formularii contestatiei se va afișa pe pagina web a U.N.B.R.

La examenul național de primire în profesie se poate prezenta „numai candidatul cu privire la care consiliul baroului sau, după caz, Comisia permanentă a U.N.B.R. a pronunțat o hotărâre favorabilă asupra cererii de primire în profesie”.

Cel primit în profesia de avocat va fi înscris în tabloul avocaților în baza deciziei emise de consiliul baroului.

C. Examenul național de primire în profesia de avocat

Examenul pentru primirea în profesia de avocat se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (I.N.P.P.A.) desfășurandu-se în mod unitar, în toate centrele teritoriale ale acestuia, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.

Examenul va fi anunțat pe pagina web a U.N.B.R. cu cel puțin 60 de zile înainte de data susținerii acestuia. Tematica examenului este unică la nivelul uniunii iar selectia subiectelor se face de comisia națională de examen.

Pentru asigurarea caracterului unitar al examenului de primire în profesia de avocat, Consiliul Uniunii, cu luarea în considerare a propunerilor formulate de I.N.P.P.A., va stabili:

– data examenului,

– tematica,

– bibliografia și

– metodologia de examinare.

Asa cum ama mai aratat, acestea vor fi unice la nivel nationa.

Comisia permanentă a U.N.B.R. desemnează „comisia națională de examinare, ai cărei membri vor fi, în majoritate, avocați cadre didactice universitare cu o vechime în profesia de avocat de cel puțin 10 ani. Din rândul membrilor comisiei naționale de examinare, Comisia permanentă a U.N.B.R. stabilește, cu luarea în considerare a propunerilor barourilor, componența comisiei teritoriale/comisiilor teritoriale care este/sunt delegată/delegate la centrul/centrele teritorial/teritoriale de examen. De asemenea, Comisia permanentă a U.N.B.R. stabilește materiile la care se organizează probe scrise și orale și organizează activitatea de examen”.

Subiectele de examen la probele scrise se vor trage la sorți de comisia națională de examinare, exclusiv dintre subiectele unice.

Metodologia de examinare stabilită de U.N.B.R. va fi adusă la cunoștința celor interesați cu cel puțin 30 de zile înainte de data examenului, prin afișare pe pagina web a Uniunii.

Pentru a se înscrie la examen, candidatul va depune dosarul de înscriere la baroul în circumscripția căruia dorește să își exercite activitatea. Dosarul de înscriere include cererea și actele prevăzute la art. 15 din Lege și va fi depus în termenul prevăzut la art. 17 alin. (1) din Lege.

Odată cu depunerea dosarului de înscriere, candidatul este obligat să achite o taxă de participare la examen, stabilită de Consiliul Uniunii ce va fi afișată pe pagina web a acesteia. Din aceasta taxa, o cotă, stabilita prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R., va reveni baroului la care a fost depusă cererea de primire în profesie pentru operațiunile de înregistrare și verificare a cererilor depuse de candidați iar cealalta cota va reveni Uniunii.

După validarea examenului, Consiliul Uniunii va dispune primirea în profesie a candidaților declarati admiși și va emite decizia de primire în profesie.

Rezultatele examenului vor fi comunicate barourilor de către Consiliul U.N.B.R.

Oricare din cazurile de primire în profesie cu scutire de examen sunt soluționate individual de către consiliul baroului la care s-a depus cererea iar decizia de primire în profesie emisa consiliul acelui barou va fi comunicată și U.N.B.R.

Decizia respectiva poate fi atacată de către solicitant sau de președintele U.N.B.R., în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

Metodologia examenului de verificare a cunoștințelor de drept românesc și de limba română pentru membrii unui barou din altă țară care doresc sa exercite profesia de avocat în România, se stabilește prin hotărâre a Consiliului U.N.B.R.

In acesasta situatie, comisia de examinare va fi desemnată de Consiliul Uniunii putand fi alcătuită din avocați și cadre didactice din instituțiile de învățământ juridic superior, acreditate în condițiile legii.

Examenul va cuprinde probe scrise și orale privind instituțiile de bază ale dreptului românesc și cunoștințele de limba română.

D. Primirea în profesia de avocat a persoanelor provenind dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European care sunt autorizate să își desfășoare activitățile profesionale sub titlul profesional corespunzător obținut într-un stat membru

Cererea de primire în profesia de avocat în România a avocaților care au obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spațiului Economic European este de competența Consiliului U.N.B.R..

Intr-o astfel de situatie, cererea se depune, în dublu exemplar, secretariatului U.N.B.R. și va cuprinde:

a) numele, prenumele și domiciliul solicitantului;

b) locul și data nașterii;

c) numărul, data și emitentul pașaportului;

d) mențiunea că intenționează exercitarea cu caracter permanent a profesiei în România;

e) indicarea perioadei și a formei în care a exercitat profesia de avocat în România, anterior depunerii cererii (acolo unde este cazul);

f) indicarea titlului profesional obținut în statul membru de origine și a grupării profesionale din care face parte în statul membru de origine sau a autorității judiciare în cadrul căreia este admis să își exercite profesia potrivit legii din statul membru de origine.

Cererea va fi însoțită de următoarele acte, traduse în limba română și certificate:

a) pașaport;

b) o atestare din partea autorității competente din statul membru privind calitatea de avocat cu drept de exercitare a profesiei și starea sa disciplinară.

La cerere se vor atașa:

a) declarația expresă a solicitantului că nu se află în niciunul dintre cazurile de nedemnitate și incompatibilitate prevăzute de Lege;

b) declarația expresă că se obligă să respecte prevederile Legii, ale Statutului și ale codului deontologic;

c) certificat medical de sănătate;

d) două fotografii de tip legitimație;

e) alte documente prevăzute de anexa nr. XXXI.

Consiliul Uniunii se va pronunța asupra cererii de primire în profesia de avocat după susținerea examenului de verificare a cunoștințelor privind dreptul românesc și de limba română sau după ce comisia de evaluare a decis asupra scutirii solicitantului de susținerea examenului, conform art. 100 și 109 din Lege. De asemenea, tot acesta poate decide și asupra suspendării analizării cererii până la efectuarea de către solicitant a stagiului de pregătire în domeniul dreptului românesc, conform art. 100 alin. (2) din Lege.

Decizia este definitivă și se comunică solicitantului în termen de 30 de zile de la data emiterii.

Avocatul admis în profesie va fi înscris în tabloul avocaților la baroul în care își va exercita profesia, cu respectarea prevederilor Statutului.

Consiliul baroului va dispune înscrierea în tabloul avocaților, la cerere, pe baza deciziei de primire în profesie emise de U.N.B.R.

E. Primirea în barou

Avocatul proaspat înscris în barou depune, în cadru solemn, în fața consiliului baroului, următorul jurământ: „Jur să respect și să apăr Constituția și legile țării, drepturile și libertățile omului și să exercit profesia de avocat cu cinste și demnitate. Așa să-mi ajute Dumnezeu!“ Jurământul poate fi depus și fără formula religioasă, în acest caz, jurământul va începe cu formula: „Jur pe onoare și conștiință!“.

La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, perioada în care are calitatea de avocat stagiar.

3.1.2. Stagiatura

Condițiile efectuării stagiului, drepturile și obligațiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum și ale baroului față de aceștia sunt reglementate prin Statut.

Cu acordul avocatului îndrumător, in perioada efectuarii stagiului, avocații stagiari pot urma cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale inițiale, în condițiile prevăzute de Statut.

In caz de lipsă motivată din profesie ori de încetare a îndrumării profesionale in afara culpei avocatului stagiar, stagiul se suspendă. In caz de reluare, perioada de stagiu anterior efectuată se socotește la îndeplinirea stagiului.

După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susține examenul de definitivare.

Daca avocatul stagiar este respins de trei ori la examenul de definitivare, va fi exclus din profesie.

Activitatea unui avocat stagiar poate fi îndrumată numai de avocați definitivi cu o vechime de cel puțin 6 ani în această calitate și care se bucură de o reputație profesională neștirbită.

După înscrierea în barou, avocații stagiari, au obligația să urmeze cursurile Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, pe parcursul perioadei de stagiu.

3.1.3. Definitivatul

Calitatea de avocat definitiv se dobândește în baza unui examen organizat de U.N.B.R., anual la nivel național, potrivit Legii și Statutului profesiei de avocat sau prin promovarea examenului de absolvire a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (INPPA), în condițiile prevăzute de Statut.

Examenul de definitivare se susține în cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților (INPPA) se desfășurandu-se în mod unitar, pe centre teritoriale, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.

Tematica examenului de definitivare este unică la nivelul U.N.B.R., iar selectarea subiectelor se face de comisia națională de examen.

Comisia națională de examen este formată din avocați – cadre didactice universitare, care au minimum 10 ani vechime în profesie. Desemnarea acesteia se face de Comisia permanentă a U.N.B.R., la propunerea barourilor.

Cel care a promovat examenul de primire în profesia de avocat și care până la data susținerii examenului de primire în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de 5 ani, dobândește calitatea de avocat definitiv, fără susținerea examenului de definitivare, cu condiția promovării examenului de definitivat în profesia din care provine.

Aceleași dispoziții se aplică și persoanelor care au promovat examenul de intrare în profesia de avocat și care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi și Consiliului Legislativ timp de 5 ani neîntrerupți.

Avocatul stagiar care a exercitat cel puțin un mandat de parlamentar, primar, viceprimar, președinte de consiliu județean sau vicepreședinte de consiliu județean, dobândește la cerere calitatea de avocat definitiv.

De mentionat ca timp de 5 ani de la încetarea funcției, avocații – foști judecători sau procurori ori cadre de poliție – nu pot pune concluzii la instanțele unde au funcționat respectiv nu pot acorda asistență juridică la unitatea de urmărire penală la care și-au desfășurat activitatea.

Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanțele, cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale, in fata carora va putea pune concluzii dupa o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 5 ani de la definitivare.

Avocatul definitiv este obligat să frecventeze formele de pregătire profesională continuă organizate de barou, Institutul Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților sau de formele de exercitare a profesiei, în condițiile prevăzute de Statut.

3.1.4. Tabloul avocaților

An de an, baroul are obligația să întocmească tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, tabloul special al avocaților străini și tabloul avocaților incompatibili.

Înscrierea în tablou a avocaților definitivi și stagiari se face numai după depunerea jurământului prevăzut de Lege.

Potrivit Statutului, Tabloul avocaților va cuprinde:

„a) numele și prenumele avocaților definitivi și stagiari cu drept de exercitare a profesiei, titlul științific, data înscrierii în barou, instanțele la care au dreptul să pună concluzii și sediul profesional al acestora;

b) cabinetele asociate, societățile civile profesionale și societățile profesionale cu răspundere limitată, cu indicarea sediului acestora și a avocaților care le compun;

c) restrângeri ale dreptului de a profesa, potrivit prevederilor art. 20 alin. (8) și art. 21 din Lege, precum și ale art. 41 alin. (2) din Statut;

d) mențiuni privind încetarea calității de avocat, potrivit prevederilor art. 26 alin. (7);

e) situațiile de întrerupere a activității profesionale a formelor de exercitare a profesiei;

f) alte mențiuni relevante”.

Avocații străini vor fi menționați într-un tablou special.

Avocații străini care provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau al Spațiului Economic European, autorizați să își desfășoare activitățile profesionale sub titlul profesional corespunzător obținut în statul de provenienta, sunt evidențiați distinct de restul avocatilor straini, indicându-se și dacă aceștia desfășoară activități avocațiale cu caracter permanent pe teritoriul României precum și titlul profesional sub care își desfășoară activitatea.

În cazul avocaților străini se va menționa dacă aceștia sunt autorizați să acorde consultanță juridică privind dreptul românesc.

Tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, tabloul special al avocaților străini și tabloul avocaților incompatibili se reactualizează lunar și se aduc la cunoștința tuturor membrilor baroului.

Tabloul avocaților definitivi și stagiari, precum și tabloul special al avocaților străini se comunică instanțelor judecătorești, organelor de urmărire penală și autorităților administrative ale județului sau municipiului București, precum și U.N.B.R. până cel mai târziu la data de 31 ianuarie a fiecărui an.

Trecerea in tabloul avocaților incompatibili, se face, la cerere sau din oficiu, prin decizie emisa de Consiliul baroului. Reînscrierea in tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei se face numai la cerere, după încetarea stării de incompatibilitate.

În cazurile de incompatibilitate, decizia de primire în profesie va produce efecte numai de la data încetării stării de incompatibilitate (care, dupa cum am mai aratat, trebuie rezolvată în termen de două luni de la emiterea deciziei).

Decanul baroului va desemna avocații responsabili cu verificarea cazurilor de exercitare a activității de asistență juridică de către persoanele neînscrise în tabloul avocaților.

Ori de câte ori va avea informații cu privire la persoane care exercită nelegal activități specifice activitatii de avocat, consiliul baroului va sesiza autoritățile competente și va intreprinde măsurile legale ce se impun.

3.1.5. Exercitarea de activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat

Exercitarea oricărei activități de asistență juridică specifică profesiei de avocat și prevăzută la art. 3 de către o persoană fizică sau juridică ce nu are calitatea de avocat înscris într-un barou și pe tabloul avocaților acelui barou constituie infracțiune și se pedepsește potrivit legii penale.

Pentru prevenirea si combaterea savarsirii unei astfel de infractiuni, „instanțele sunt obligate să verifice și să se pronunțe asupra calității de reprezentant al unei persoane care se prezintă ca avocat, exercitând acte specifice acestei profesii și folosind însemnele profesiei de avocat”.

Legislatia in vigoare stabileste insa ca actele specifice profesiei de avocat, efectuate în mod public de o persoană care nu a dobândit calitatea de avocat în condițiile sunt nule dacă s-a produs o vătămare ce nu poate fi remediată în alt mod, în afară de cazul în care modul de îndeplinire a acestora a fost de natură să producă o eroare comună cu privire la calitatea celui care le-a săvârșit, amintind de o situatie relatata de Ulpian in Digeste referitoare la validarea unor edicte emise de un sclav care era cunoscut de multime ca pretor.

Legea precizeaza insa ca „in astfel de cazuri, baroul are dreptul la acțiune în despăgubiri împotriva persoanei fizice sau juridice care exercită fără drept profesia de avocat, iar sumele obținute cu titlu de despăgubiri vor fi cuprinse în bugetele barourilor și vor fi folosite în mod exclusiv pentru organizarea activității de pregătire profesională a avocaților, în condițiile legii”.

3.2. Suspendarea și încetarea calității de avocat

A. Calitatea de avocat este suspendată:

a) în caz de incompatibilitate, pe durata existenței acestei stări;

b) pe perioada interdicției de a profesa, dispusă prin hotărâre judecătorească sau disciplinară;

c) în caz de neplată totală sau parțială a taxelor și a contribuțiilor profesionale către barou, către Uniune sau către sistemul propriu de asigurări sociale, timp de 3 luni de la scadența acestora și până la lichidarea integrală a datoriilor;

d) la cererea scrisă a avocatului, pentru alte motive decât cele prevăzute la lit. a) de mai sus.

Avocatul este dator să încunoștințeze de îndată consiliul baroului despre orice situație care ar putea duce la suspendarea exercițiului dreptului de a profesa. Nerespectarea acestei obligații constituie abatere disciplinară.

Decanul și consiliul baroului se pot sesiza pe orice cale cu privire la aplicarea dispozițiilor Legii și ale Statutului privind suspendarea exercițiului dreptului de a profesa.

Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat în perioada măsurii suspendării constituie abatere disciplinară gravă.

Totusi, pentru asigurarea bunului mers al justritiei si respectarii contractului incheiat u clientul sau, avocatul împotriva căruia s-a dispus măsura suspendării este obligat ca în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii să își asigure substituirea.

B. Calitatea de avocat încetează:

a) prin renunțarea scrisă la exercițiul profesiei;

b) prin deces;

c) dacă împotriva avocatului s-a luat măsura excluderii din profesie ca sancțiune disciplinară;

d) dacă avocatul a fost condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală și care îl face nedemn de a fi avocat, conform legii.

Încetarea calității de avocat se constată prin decizie a consiliului baroului.

Încetarea dreptului de a exercita profesia de avocat prin pensionare nu atrage pierderea calității de avocat.

In cazul in care avocatul intelege sa renunțe la exercițiul profesiei va trebui sa formuleze in acest sens o cerere în scris. Acesta este obligat să finalizeze toate cauzele angajate sau să asigure substituirea cu cel puțin 60 de zile înainte de data prevăzută pentru încetarea activității. Avocatul va prezenta baroului lista cuprinzând cauzele nefinalizate și va indica numele avocaților care le vor prelua.

În caz de deces al avocatului, cauzele acestuia vor fi preluate de către colaboratorii ori asociații defunctului, iar în lipsa lor, de către avocații desemnați de consiliul baroului.

În cazul pensionarii, avocatul are dreptul să solicite continuarea exercitării profesiei. Cererea de continuare a exercitării profesiei se soluționează de consiliul baroului. Avocatul poate continua exercitarea profesiei pe baza unui aviz medical privind menținerea capacității fizice și psihice necesare exercitării profesiei de avocat. Avizul medical se prezintă anual pentru înscrierea în tablou.

Asa cum se arata insa in Statut, „avocatul pensionar care continuă exercitarea profesiei sau este menținut în profesie este obligat să contribuie la constituirea fondului sistemului propriu de asigurări sociale în condițiile prevăzute de legislația pensiilor și asigurărilor sociale pentru avocați”.

Decizia de respingere a menținerii în activitate poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii.

3.3. Transferul într-un alt barou

Avocatul care, din motive justificate, solicită transferul într-un alt barou se va adresa cu o cerere scrisa decanului baroului de la care dorește să se transfere.

Cererea va fi însoțită de actele pe care se întemeiază și de un certificat eliberat de baroul de la care se solicită transferul. Certificatul va indica datele personale, profesionale și disciplinare ale solicitantului și va atesta că solicitantul a achitat la zi taxele și contribuțiile profesionale către barou, U.N.B.R. și sistemul propriu de asigurări sociale.

Pe de alta parte, consiliul baroului de la care se solicită transferul va elibera la randu-i certificatul prin avizarea cererii de transfer, pe care o va înainta, împreună cu dosarul de înscriere în profesie, baroului la care se solicită transferul.

Cererea de transfer va fi soluționată pe baza raportului întocmit de consilierul delegat, care verifică dosarul de înscriere în profesie al celui care solicită transferul, precum și a certificatul aratat mai sus.

Decizia cu privire la transfer se comunică solicitantului și baroului din care acesta face parte. Consiliul baroului va face mențiuni corespunzătoare în tabloul avocaților.

Decizia prin care s-a respins cererea de transfer va fi motivată și poate fi contestată, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul Uniunii.

CAPITOLUL IV – ORGANIZAREA PROFESIEI DE AVOCAT

4.1. Formele de exercitare a profesiei

4.1.1. Chestiuni generale

Avocatul poate exercita profesia în una dintre următoarele forme prevazute de Lege:

a) cabinet individual;

b) cabinet asociat;

c) societate civilă profesională;

d) societate profesională cu răspundere limitată.

În cadrul oricareia din formele de exercitare a profesiei mentionate își pot exercita profesia și avocați colaboratori, în baza unui contract de colaborare, sau avocați salarizați, în baza unui contract de salarizare în interiorul profesiei, potrivit prevederilor Legii și ale Statutului.

La constituirea formelor de exercitare a profesiei, precum și ulterior acestui moment, avocații au dreptul să stabilească patrimoniul afectat exercitării profesiei, în condițiile legii, cu respectarea procedurii reglementate de Consiliul U.N.B.R. cu privire la constituirea Registrului electronic al evidenței patrimoniului de afectațiune al avocaților.

Înscrierea efectuată în registru are efecte de opozabilitate față de terți în condițiile prevăzute de lege.

Cabinetele individuale se pot grupa în scopul folosirii în comun a unui patrimoniu profesional și/sau a unor salariați. Fiecare cabinet își păstrează insa individualitatea în raport cu clienții proprii. Totusi, avocații din cabinetele grupate nu pot acorda asistență juridică unor clienți cu interese contrare.

Cabinetele grupate se individualizează printr-o denumire specifică ce cuprinde numele fiecărui titular de cabinet, urmat de sintagma „cabinete de avocat grupate“ (exemplu: „VASILE POPESCU, ION IONESCU – Cabinete de avocat grupate“ sau „V. POPESCU, I. IONESCU – Cabinete de avocat grupate“).

Potrivit Legii, avocatul este liber să opteze și să își schimbe în orice moment opțiunea pentru una dintre formele de exercitare a profesiei.

Formele de exercitare a profesiei de avocat se pot transforma în oricare dintre formele de exercitare a profesiei, fără a intra în lichidare, cu respectarea prevederilor Legii și ale Statutului. Transformarea se poate realiza separat sau deodată cu reorganizarea formelor de exercitare a profesiei de avocat, prin fuziune, absorbție, divizare totală sau divizare parțială (desprinderea unei părți din patrimoniul de afectațiune profesională, astfel cum acesta este reflectat în evidențele financiar-contabil ale formei de exercitare a profesiei supuse divizării parțiale).

În cazul constituirii unei societăți profesionale cu răspundere limitată (SPRL) de către avocați care fac parte din alte forme de exercitare a profesiei, dar fără transformarea acestora din urmă în societatea nou-constituită, respectivele forme preexistente de exercitare a profesiei pot să nu fie supuse lichidării, dacă fiecare din foștii lor titulari, nou-asociați, decid astfel.

Avocatul este obligat să înștiințeze în scris baroul din care face parte despre orice modificare intervenită în forma de exercitare a profesiei, în cazurile de înstrăinare prin acte între vii a formelor de exercitare a profesiei sau de lichidare a acestora, precum și în cazul transformării ori reorganizării formelor de exercitare a profesiei.

Oricare din formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse unor principii precum:

„a) patrimoniul comun este afectat exclusiv activității profesionale și are regimul patrimoniului de afectațiune profesională;

b) titularul cabinetului individual și avocatul asociat nu pot presta activități profesionale în afara formei de exercitare a profesiei pentru care au optat;

c) avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;

d) avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator sau de avocat salarizat în cadrul profesiei;

e) avocatul salarizat în interiorul profesiei și avocatul colaborator nu pot activa, în aceeași calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei;

f) avocatul colaborator are dreptul de a avea clientelă proprie numai prin intermediul formei de exercitare a profesiei la care colaborează și cu condiția informării corespunzătoare a baroului;

g) avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are drept la clientelă proprie;

h) obligația de a comunica de îndată baroului, în scris, modificările privind asocierea, colaborarea sau angajarea revine atât avocatului, cât și titularului cabinetului individual ori coordonatorului cabinetelor asociate, societăților civile profesionale sau al societăților profesionale cu răspundere limitată;

i) formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire, conform prevederilor Legii și ale Statutului. În cazul tuturor formelor de exercitare a profesiei de către avocații străini se pot utiliza, la alegere, denumirea și numele formei de exercitare a profesiei din țară sau din străinătate”.

În cazul societăților civile profesionale (SCP) și al societăților profesionale cu răspundere limitată (SPRL), convenția de înstrăinare a formelor de exercitare a profesiei de avocat, încheiată în condițiile prevăzute de Lege, are ca obiect exclusiv părți deținute de asociați.

În oricare din cazurile de înstrăinare a formelor de exercitare a profesiei de avocat, contractele încheiate de transmițător cu avocații stagiari rămân în ființă pe durata convenită și se preiau de către dobânditor, dacă în persoana acestuia se verifică condițiile prevăzute de Lege și de Statut.

Între formele de exercitare a profesiei se pot stabili raporturi de conlucrare profesională. Convenția de conlucrare profesională se înregistrează la barou. Regulile privind publicitatea profesională prevăzute în Statut se aplică în mod corespunzător.

Orice neînțelegere dintre avocați privind formele de exercitare a profesiei se rezolvă pe cale amiabilă; în cazul în care neînțelegerile nu se soluționează totusi pe cale amiabilă, avocatul este obligat să ceară concilierea decanului baroului, în condițiile prevăzute de Statut. Dacă litigiul dintre părți nu se stinge nici prin conciliere, avocatul este obligat să recurgă la arbitrajul reglementat în Statut. Pot fi arbitrii numai avocații definitivi din baroul respectiv, cu o vechime în profesie de cel puțin 10 ani.

Avocatul desemnat ca arbitru poate cere declinarea acestui oficiu, iar, dacă cererea este justificată, decanul va desemna un alt arbitru.

Oricare din formele de exercitare a profesiei poate angaja personal auxiliar. Se interzice insa angajarea ca personal auxiliar a persoanelor cu studii juridice superioare.

Cererea de înregistrare, modificare, transformare, reorganizare, transmitere, încetare sau lichidare a formei de exercitare a profesiei se depune la barou. Cererea va fi însoțită în mod obligatoriu de copie a tuturor înscrisurilor doveditoare. Aceasta se soluționează de către consiliul baroului potrivit Legii.

In acest sens, c onsiliul baroului poate delega un consilier să verifice condițiile prevăzute de Lege și de Statut cu privire la soluționarea cererilor.

Cererea de exercitare a profesiei în asociere cu un avocat aflat într-o situație de interdicție a dreptului de exercitare a profesiei va fi analizată în raport cu prevederile legii care reglementează interdicția și ale Statutului.

Convențiile de colaborare încheiate de avocat vor asigura independența profesională, patrimonială și deontologia profesiei de avocat. Verificarea îndeplinirii acestor condiții este de competența consiliului baroului.

În desfășurarea activităților specifice, avocatul decide unilateral alegerea persoanelor cu care intelege sa colaboreze (notari publici, experți, traducători, executori judecătorești și a altor specialiști).

Colaborările avocatului se vor desfășura cu respectarea de către avocat a prevederilor Legii și ale Statutului.

Decizia poate fi atacată la Consiliul Uniunii de persoana interesată, în termen de 15 zile de la comunicare.

4.1.2. Cabinetul individual de avocat

În cabinetul individual de avocat își exercită profesia un avocat definitiv titular, singur sau împreună cu avocați colaboratori. Un cabinet individual de avocat se înființează în baza actului de înființare înregistrat la barou.

Relațiile dintre avocatul titular al cabinetului individual și avocații colaboratori se stabilesc prin contractul de colaborare încheiat în formă scrisă.

Cabinetul individual este individualizat prin denumire, care cuprinde numele avocatului titular, urmat de sintagma „cabinet de avocat“ (exemplu: „VASILE POPESCU – Cabinet de avocat“ sau „V. POPESCU – Cabinet de avocat“).

Denumirea poate figura pe firma cabinetului și se utilizează în actele profesionale, cu respectarea prevederilor Statutului.

Denumirea cabinetului poate fi păstrată și după decesul titularului, cu acordul tuturor moștenitorilor celui decedat, exprimat în formă autentică.

Dobânditorul denumirii transmise va proceda la înștiințarea baroului și este îndrituit să informeze publicul referitor la schimbarea intervenită cu privire la titularul cabinetului.

4.1.3. Cabinetele asociate de avocați

Mai multe cabinete individuale se pot asocia în scopul exercitării în comun a profesiei. Asocierea nu poate restrânge drepturile avocaților asociați și nici nu poate aduce atingere drepturilor și obligațiilor aferente patrimoniului de afectațiune profesională al fiecărui cabinet intrat în asociere.

Avocații din cabinetele asociate intră în relații cu clienții în numele asocierii din care fac parte.

Cabinetele asociate nu pot angaja clienți cu interese contrare.

Cabinetele asociate de avocați se individualizează prin denumire, care cuprinde numele tuturor titularilor, urmate de sintagma „cabinete de avocat asociate“ (exemplu: „VASILE POPESCU, ION IONESCU – Cabinete de avocat asociate“ sau „V. POPESCU, I. IONESCU – Cabinete de avocat asociate“).

4.1.4. Societatea civilă profesională

O Societate civilă profesională este constituită din 2 sau mai mulți avocați definitivi, care contribuie în natură și/sau în numerar la constituirea unui patrimoniu de afectațiune în vederea desfășurării activității profesionale. Ceilalți avocați activează în cadrul societății civile profesionale fie în calitate de avocați colaboratori, fie în calitate de avocați salarizați în cadrul profesiei.

Intr-o astfel de situatie, raportul juridic civil se naște între client și societatea civilă profesională, serviciile profesionale urmând să fie îndeplinite de oricare dintre avocații desemnați de avocatul coordonator, fără a se cere opțiunea clientului, cu excepția situației în care serviciile profesionale constau în asistență și reprezentare juridică la instanțe, parchete, organe de cercetare penală sau alte autorități, când în contractul de asistență juridică se menționează numele avocatului desemnat ori acceptat de client, precum și dreptul sau interdicția de substituire a acestuia.

Pentru litigii născute din desfășurarea activității profesionale, societatea civilă profesională (SCP) poate sta în judecată ca reclamant sau pârât, chiar dacă nu are personalitate juridică.

Societatea civilă profesională (SCP) se individualizează printr-o denumire specifică, cuprinzând numele a cel puțin unuia dintre asociați, urmat de sintagma „societate civilă de avocați“ (exemplu: „VASILE POPESCU – Societate civilă de avocați“ sau „POESCU, IONESCU – Societate civilă de avocați“).

Societatea civilă profesională de avocați se poate reorganiza prin absorbție, fuziune, divizare totală sau divizare parțială (desprindere).

Divizarea se realizează prin împărțirea patrimoniului de afectațiune profesională între una sau mai multe forme de exercitare a profesiei de avocat, care există sau care iau astfel ființă.

In situația divizării parțiale, societatea civilă profesională nu încetează nici în cazul în care o parte din patrimoniul său de afectațiune profesională se desprinde și se transmite către o altă formă de exercitare a profesiei de avocat, care există sau care ia astfel ființă.

4.1.5. Societatea profesională cu răspundere limitată

Societatea profesională cu răspundere limitată (SPRL) este constituită din 2 sau mai mulți avocați definitivi, aflați în exercițiul profesiei, are personalitate juridică și un patrimoniu propriu de afectațiune destinat exercitării profesiei de avocat.

În sensul prevederilor Statutului, patrimoniul propriu de afectațiune este alcătuit din bunurile corporale, în numerar sau în natură, și cele incorporale, reprezentând capitalul social, precum și din cele dobândite de societate, cu orice titlu, pe durata funcționării sale. Aportul în industrie constând în activitatea profesională a avocatului asociat este luat în considerare numai în raporturile dintre asociați.

Obligațiile și răspunderea societății profesionale cu răspundere limitată sunt garantate cu patrimoniul de afectațiune. Avocații asociați care își exercită profesia în cadrul societății profesionale cu răspundere limitată răspund personal în limita aportului social al fiecăruia.

Societatea profesională cu răspundere limitată va avea ca obiect unic de activitate exercitarea profesiei de avocat.

Activitatea profesională se realizează de către avocații asociați, avocați colaboratori și avocați salarizați în interiorul profesiei.

Societatea profesională cu răspundere limitată se individualizează printr-o denumire specifică, cuprinzând numele a cel puțin unuia dintre asociați, urmat de sintagma „societate profesională de avocați cu răspundere limitată“ (exemplu: „VASILE POPESCU – Societate profesională de avocați cu răspundere limitată“ sau „POPESCU, IONESCU – Societate profesională de avocați cu răspundere limitată“).

Actul constitutiv se încheie în formă autentică dacă printre bunurile subscrise ca aport la capitalul social se află și un bun imobil.

Statutul societății profesionale cu răspundere limitată va cuprinde:

a) numele și prenumele, numele purtate anterior, codul numeric personal, locul și data nașterii și domiciliul asociaților;

b) data dobândirii calității de avocat și data definitivării în profesie a avocaților asociați;

c) denumirea, sediul și, dacă este cazul, emblema societății;

d) capitalul social, integral vărsat, cu menționarea aportului fiecărui asociat, în industrie, în bani sau în natură ori în clientelă, și a valorii aporturilor, în industrie, în natură sau în clientelă, precum și a modului evaluării lor; aportul în numerar la formarea capitalului social nu va putea fi inferior echivalentului în lei al sumei de 3.000 de euro;

e) numărul și valoarea nominală a părților sociale, precum și numărul părților sociale atribuite fiecărui asociat pentru aportul său, respectiv participarea la beneficii și pierderi a fiecărui asociat;

f) asociații coordonatori care reprezintă și administrează societatea, împreună cu puterile ce li s-au conferit; dacă sunt mai mulți administratori și ei formează un consiliu de coordonare, se vor preciza regulile de organizare și funcționare ale acestui organism;

g) reguli privind transmiterea părților sociale și condițiile de retragere a asociaților;

h) durata societății;

i) modul de transformare, reorganizare, dizolvare și lichidare, inclusiv cu privire la situația clientelei.

Actul constitutiv și statutul societății profesionale cu răspundere limitată, încheiate în condițiile Legii și ale Statutului se completeaza cu dispozitiile Codului civil.

Orice modificare a actului constitutiv și/sau a statutului societății profesionale cu răspundere limitată se poate face numai în scris, cu respectarea Legii și a Statutului.

Societatea profesională cu răspundere limitată (SPRL) dobândește personalitate juridică la data înregistrării ei la barou, în baza deciziei emise de către consiliul baroului în a cărui rază teritorială se află sediul său principal.

Pot avea calitatea de asociați intr-o astfel de societate doi sau mai mulți avocați definitivi aflați în exercițiul profesiei, indiferent dacă dețin sau nu ori dacă aparțin sau nu unei alte forme de exercitare a profesiei, înscriși în același barou ori în barouri diferite. În acest caz societatea își va stabili sediul principal în circumscripția unuia dintre barourile de apartenență a unuia dintre asociații fondatori. Actul constitutiv al unei asemenea societăți se depune spre verificare la consiliul baroului de la sediul principal al societății. Actul constitutiv se va transmite, exclusiv în scop de informare, și către toate barourile unde sunt înscriși asociați ai societății profesionale cu răspundere limitată, alții decât acela sau aceia care sunt înscriși în tabloul avocaților baroului de la sediul principal al societății.

Capitalul social al societății profesionale cu răspundere limitată, reprezentând echivalentul în lei a minimum 10.000 euro, se va vărsa la momentul constituirii societății.

Clientela aparține societății profesionale cu răspundere limitată, și nu avocaților care au calitatea de asociați.

În cazul transmiterii părților sociale, retragerii sau decesului unui asociat al unei societăți profesionale cu răspundere limitată, toate bunurile împreună cu orice alte drepturi, inclusiv clientela, aduse drept contribuție cu titlu de aport la capitalul societății de către respectivul asociat rămân proprietatea societății, dacă prin lege, actul constitutiv sau statutul societății nu se prevede altfel.

Societatea profesională cu răspundere limitată (SPRL) este condusă de adunarea generală a asociaților. Activitatea executivă este condusă de unul sau mai mulți avocați coordonatori aleși de majoritatea avocaților asociați.

Adunarea generală a societatii profesionale cu răspundere limitată se convoacă de către oricare dintre asociați, prin orice mijloace care să poată proba realizarea convocării. Adunarea generală se va întruni la sediul principal al societății sau, cu acordul unanim al asociaților, în orice alt loc.

Hotărârile adunării generale se iau prin votul asociaților reprezentând majoritatea părților sociale, cu excepția cazurilor prevăzute în Statut.

Pentru hotărârile având ca obiect modificarea actelor de constituire este necesar acordul unanim al asociaților.

Competențele și puterile asociatului coordonator sau, după caz, ale asociaților coordonatori vor fi stabilite prin actul constitutiv și statutul societății.

Mandatul asociatului coordonator sau, după caz, al asociaților coordonatori este de 2 ani, dacă în statutul societății nu se prevede o durată mai mare

Asociatul care intenționează să transmită părțile sociale pe care le deține într-o societate profesională cu răspundere limitată este obligat să notifice această intenție, cu minimum 30 de zile anterior transmiterii, tuturor celorlalți asociați, indicând persoana sau persoanele cărora dorește să le transmită respectivele părți sociale și prețul.

Transmiterea către terți poate fi efectuată oricând, cu acordul unanim, exprimat în scris, al celorlalți asociați sau dacă în termenul arătat mai sus niciun asociat nu și-a exercitat dreptul de preemțiune.

Asociații rămași în societate au un drept de preempțiune la dobândirea părților sociale ale societății cu privire la care există intenția de înstrăinare. Acesta urmează să fie exercitat proporțional cu cota de capital deținută de fiecare dintre asociații rămași și care intenționează să dobândească respectivele părți sociale.

Un asociat se poate retrage oricând din societate, cu condiția de a notifica, în scris, celorlalți asociați și baroului din care face parte intenția de retragere, cu cel puțin 3 luni înainte.

La împlinirea termenului prevăzut în notificare, consiliul baroului va lua act de retragerea asociatului, operând modificările corespunzătoare în evidențele sale.

În caz de retragere, desocotirea dintre asociați se face în mod amiabil, ținându-se seama de prevederile din statutul societății. În caz de neînțelegere sunt aplicabile dispozițiile privind arbitrajul din Statut.

Dacă, din orice motive, în societate rămâne un singur asociat, acesta nu poate deține această calitate mai mult de 3 luni. În situația în care societatea nu este transformată în cabinet individual, aceasta se dizolvă de drept și intră în lichidare.

4.2. Publicitatea formelor de exercitare a profesiei

Publicitatea uneia din formele de exercitare a profesiei este distinctă de publicitatea care urmărește promovarea profesiei de avocat.

Publicitatea formelor de exercitare a profesiei este constituită din orice formă de comunicare publică, indiferent de mijloacele utilizate, care urmărește să aducă la cunoștința publicului informații asupra naturii ori calității practicii profesionale.

Pe de alta parte, publicitatea profesională are drept obiect promovarea profesiei de avocat și se realizează în exclusivitate de către organele profesiei sau la cererea și sub supravegherea acestora.

Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul dobândirii de clientelă.

Formele de exercitare a profesiei de avocat pot utiliza una sau mai multe mijloace de publicitate, respectiv:

a) amplasarea unei firme. Firma trebuie să aibă dimensiunile maxime de 40 × 60 cm și va fi amplasată la intrarea imobilului și/sau a spațiului ocupat în care forma de exercitare a profesiei își are sediul profesional principal sau secundar ori biroul de lucru;

b) anunțuri de publicitate potrivit Statutului;

c) anunțuri și mențiuni în anuare și cărți de telefon;

d) invitații, broșuri și anunțuri de participare la conferințe, colocvii etc. profesionale ori cu o componentă de specialitate juridică;

e) corespondență profesională și cărți de vizită profesionale;

f) domeniu de internet și adrese de e-mail;

g) pagină web;

h) publicarea de articole în reviste sau alte publicații de specialitate ori care nu sunt destinate publicului larg.

Legea interzice insa utilizarea următoarelor forme de publicitate:

a) racolarea clientelei, constând în oferirea serviciilor, prin prezentare proprie sau prin intermediar, la domiciliul sau reședința unei persoane sau într-un loc public, ori în propunerea personalizată de prestări de servicii efectuată de o formă de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil solicitată în acest sens. Se consideră racolare și adresarea personală sau prin terți către victimele accidentelor sau către moștenitorii acestora, aflați în imposibilitate de a alege un avocat;

b) acordarea de consultații și/sau redactarea de acte juridice, realizate pe orice suport material, precum și prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv prin emisiuni radiofonice sau televizate, cu excepția publicațiilor care conțin o rubrică de consultanță juridică;

c) publicarea unor materiale cu conținut publicitar în publicații, altele decât cele de specialitate ori care nu sunt destinate publicului larg;

d) aducerea la cunoștința publicului, prin orice mijloace, a donațiilor sau altor liberalități acordate de forma de exercitare a profesiei sau de avocații din cadrul acesteia, cu excepția sponsorizărilor de conferințe, colocvii etc. profesionale ori cu o componentă de specialitate juridică, ori a unor alte evenimente sau acțiuni care nu sunt destinate publicului larg;

e) utilizarea, în scopul realizării corespondenței prin e-mail sau al postării unei pagini web, a unui domeniu de internet rezervat de un operator economic în scopul prezentării sale;

f) prezentarea formei de exercitare a profesiei sau a avocaților care funcționează în cadrul acesteia prin orice mijloace de publicitate realizate sau asociate cu numele și denumirea unui operator economic sau cu domeniul de internet rezervat de acesta în scopul prezentării sale;

g) promiterea obținerii unor rezultate profesionale care nu depind exclusiv de activitatea formei de exercitare a profesiei;

h) comunicarea publică a funcțiilor deținute anterior în cadrul unor autorități, de către avocații incluși în forma de exercitare a profesiei;

i) incitarea publică la inițierea unui litigiu sau a unui conflict sau la amplificarea acestora.

În raporturile sale cu mijloacele de comunicare în masă, avocatul este obligat să respecte interesele clientului său, onoarea și reputația profesiei, precum și obligațiile profesionale. În exercitarea mandatului său sunt permise luări de poziție publice, prin mijloacele de comunicare în masă, dacă acestea nu contravin interesului clientului și dacă există permisiune expresă din partea acestuia.

Barourile, U.N.B.R. și organele profesiei nu răspund pentru opinia sau activitatea avocatului reflectată în mijloacele de comunicare în masă.

Formele de exercitare a profesiei pot publica anunțuri în mica sau în marea publicitate numai în presa scrisă, cu ocazia stabilirii ori a schimbării sediului profesional, a sediului secundar și/sau a biroului de lucru, precum și a modificării formelor acestora. În cazul în care anunțul se face prin presa scrisă, dimensiunile sunt de maximum 6 × 9 cm.

Anunțurile publicate în anuarele profesionale privesc activitatea formelor de exercitare a profesiei, numele și principalele domenii în care avocații își desfășoară activitatea.

Invitațiile și anunțurile de participare la întruniri și colocviile de specialitate pot menționa denumirea formei de exercitare a profesiei și baroul din care aceasta face parte.

Corespondența formei de exercitare a profesiei poate cuprinde:

a) numărul de telefon, telefax, adresa de internet și adresa electronică (e-mail);

b) indicarea sediului principal și, după caz, a sediului secundar și/sau a biroului de lucru;

c) sigla formei de exercitare a profesiei, avizată, în prealabil, de consiliul baroului.

Cărțile de vizită profesionale ale avocatului care își desfășoară activitatea în cadrul formei de exercitare a profesiei pot cuprinde mențiunile permise corespondenței, precum și titlul de asociat, colaborator sau salarizat și, dacă este cazul, titlurile științifice și/sau profesionale dobândite în țară sau în străinătate, precum și ariile de practică ale acestuia.

Formele de exercitare a profesiei pot avea adresă proprie de internet, care poate cuprinde mențiuni referitoare la activitatea desfășurată, la avocații care își desfășoară activitatea în cadrul acestora, precum și la modul de realizare a corespondenței.

Conținutul și modul de prezentare a adresei de internet se avizează, în prealabil, de consiliul baroului și trebuie să respecte demnitatea și onoarea profesiei, precum și secretul profesional.

Adresa de internet nu poate cuprinde nicio intercalare cu caracter de reclamă sau mențiune publicitară pentru un produs sau serviciu diferit de activitățile prevăzute la art. 3 alin. (1) din Lege.

De asemenea, adresa de internet nu poate conține legături către alte adrese de internet (linkuri) al căror conținut ar fi contrar principiilor esențiale ale profesiei de avocat. Este admisă includerea unor legături care să permită accesarea paginilor de internet ale entităților cu care sunt încheiate convenții de conlucrare profesională avizate de consiliul baroului, ale conferințelor sau altor manifestări profesionale organizate de forma de exercitare a profesiei sau cu participarea acesteia, a articolelor publicate în reviste de specialitate juridică.

Pentru îndeplinirea condițiilor menționate mai sus, forma de exercitare a profesiei deținătoare a adresei de internet trebuie să asigure în mod regulat vizitarea și evaluarea paginilor proprii și a paginilor la care este permis accesul pe baza legăturilor realizate prin intermediul adresei proprii, la cererea organelor profesiei. Consiliul baroului poate dispune eliminarea de îndată a mențiunilor și legăturilor ale căror conținut și formă sunt contrare principiilor esențiale ale profesiei de avocat.

Mijloacele de publicitate a formelor de exercitare a profesiei nu pot fi folosite ca reclamă în scopul dobândirii de clientelă.

Indiferent de mijlocul de publicitate utilizat, sunt interzise:

a) mențiunile autolaudative sau comparative;

b) nominalizarea clienților din portofoliu sau indicarea litigiilor în care forma de exercitare a profesiei a fost sau este implicată;

c) informațiile privind realizările de ordin financiar, cifra de afaceri sau succesele profesionale;

d) furnizarea de informații în vederea includerii în clasamente întocmite pe criterii financiare;

e) mențiunile referitoare la valoarea serviciilor oferite de avocat, la gratuități sau la modalitatea de plată și care constituie politici de dumping;

f) orice afirmații contrare demnității persoanelor, profesiei sau justiției;

g) orice forme de publicitate realizate de către terți.

Nerespectarea obligațiilor prevăzute de Lege și de Statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de avocat prin fapte săvârșite în nume propriu sau în numele și pentru forma de exercitare a profesiei din care avocatul face parte constituie abatere disciplinară gravă.

4.3. Modalitățile de exercitare a profesiei

4.3.1. Prezentrea modalităților de exercitare a profesiei de avocat

Modalitățile de exercitare a profesiei de avocat sunt:

a) avocat titular al cabinetului individual;

b) avocat asociat în cadrul cabinetelor asociate;

c) avocat asociat în cadrul societății civile profesionale de avocați;

d) avocat asociat în cadrul societății profesionale cu răspundere limitată;

e) avocat colaborator;

f) avocat salarizat în interiorul profesiei.

4.3.2. Avocatul titular al cabinetului individual

Într-un cabinet individual există un singur avocat titular, care exercita profesia de avocat singur sau împreună cu alti avocați colaboratori.

În situația în care cabinetele individuale se asociază, încetează calitatea de avocat titular al cabinetului individual și se dobândește calitatea de avocat asociat. La încetarea asocierii, ca o consecință a încetării formei de exercitare a profesiei (cabinetele asociate de avocați), încetează calitatea de avocat asociat și se redobândește calitatea de avocat titular al cabinetului individual.

4.3.3. Avocatul asociat

Dobândește calitatea de avocat asociat, după caz:

a) avocatul titular al cabinetului individual care se asociază potrivit art. 5 alin. (3) din Lege;

b) avocatul asociat într-o societate civilă profesională;

c) avocatul asociat într-o societate profesională cu răspundere limitată;

d) avocatul devenit avocat asociat ca urmare a transformării ori reorganizării formei de exercitare a profesiei căreia i-a aparținut în calitate de avocat titular al cabinetului individual sau în cadrul unor cabinete asociate ori de avocat asociat într-o societate civilă profesională.

4.3.4. Avocatul colaborator

Colaborarea este o modalitate de exercitare a profesiei de avocat prin care un avocat consacră activitatea sa unei forme de exercițiu al profesiei de avocat.

Contractul de colaborare se încheie în formă scrisă între avocatul colaborator și titularul cabinetului individual sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat.

Avocatul colaborator nu are dreptul de a avea clientelă personală în afara formei de exercitare a profesiei la care colaborează.

Orice client personal trebuie adus la cunoștința avocatului titular/coordonator al formei de exercitare a profesiei la care avocatul colaborator își desfășoară activitatea.

Lucrările profesionale efectuate pentru clientela personală a avocatului colaborator se vor efectua prin intermediul formei de exercitare a profesiei, iar în contractul de asistență juridică se va menționa expres caracterul de „client personal“ al avocatului colaborator.

Onorariile obținute de avocatul colaborator din contractele încheiate pentru clienții personali vor fi încasate integral sau parțial de avocatul colaborator, după caz, în raport cu clauzele contractului de colaborare, fără a se afecta în niciun mod cuantumul retrocedărilor lunare de onorarii, prevăzute în contractul de colaborare.

Titularii ori avocații coordonatori ai formelor de exercitare a profesiei sunt obligați să permită avocatului colaborator intretinerea si tratarea clientelei personale, în condițiile prevăzute în contractul de colaborare.

Pentru clientela personală și activitatea desfășurată în cadrul asistenței judiciare a baroului, avocatul colaborator va utiliza ștampila personală, pe care se inscripționează mențiunea „avocat colaborator“ pentru a nu se crea confuzia ca lucrarile respective ar fi facute de ceilalti avocati din respectiva forma de exercitare a profesiei.

În activitatea desfășurată pentru clientela personală, avocatul colaborator răspunde personal față de client și are obligația de a nu prejudicia forma de exercitare a profesiei căreia avocatul colaborator îi aparține. În acest scop, în contractul de colaborare se poate prevedea ca, pentru tratarea clientelei proprii prin forma de exercitare a profesiei, avocatul colaborator să încheie o asigurare de răspundere civilă profesională pentru acoperirea eventualelor prejudicii aduse formei de exercitare a profesiei căreia îi aparține și care să precizeze cuantumul riscului asigurat, distinctă de asigurarea pentru răspundere profesională obligatorie prevăzută de art. 42 din Lege.

Pentru activitatea desfășurată în cadrul asistenței judiciare a baroului, avocatul colaborator va păstra rezultatele financiare obținute.

4.3.5. Avocatul salarizat în interiorul profesiei

Salarizarea în interiorul profesiei este o modalitate de exercitare a profesiei de avocat prin care un avocat consacră, contra unui salariu, activitatea sa unei forme de exercitare a profesiei căreia îi este subordonat în legătură cu determinarea condițiilor concrete de muncă.

Avocatul salarizat în interiorul profesiei nu are dreptul la clientelă proprie.

Contractul de salarizare în interiorul profesiei se încheie în formă scrisă între avocatul salarizat și titularul cabinetului individual sau coordonatorul celorlalte forme de exercitare a profesiei de avocat.

4.4. Organele profesiei

4.4.1. Baroul

4.4.1.1. Chestiuni prealabile

Baroul este o persoană juridică de interes public, constituit din toți avocații înscriși în tabloul avocaților, cu patrimoniu propriu și organizare de sine stătătoare.

Sediile barourilor sunt în orașele de reședință ale județelor, respectiv în municipiul București

Baroul este constituit din toți avocații dintr-un județ sau din municipiul București.

Cuantumul contribuției va fi stabilit prin decizia consiliului baroului, în raport cu prevederile bugetului propriu și cu hotărârile Congresului avocaților. Decizia consiliului baroului va fi adusă la cunoștința avocaților înscriși în tabloul avocaților baroului cu drept de exercitare a profesiei, cu cel puțin 30 de zile înainte de punerea sa în aplicare.

Patrimoniul baroului poate fi folosit în activități producătoare de venituri, în condițiile legii.

Organele de conducere ale baroului sunt:

a) adunarea generală;

b) consiliul;

c) decanul.

Organizarea, funcționarea, precum și atribuțiile acestora sunt reglementate potrivit Statutului profesiei de avocat.

Alegerea organelor de conducere ale profesiei de avocat se face numai prin vot secret.

Organele de conducere colegiale iau hotărâri numai prin vot deschis. Deliberările și votul constituie secret profesional.

4.4.1.2. Adunarea generală a baroului

Adunarea generală este formată din toți avocații înscriși în tabloul baroului cu drept de exercitare a profesiei.

Adunarea generală are următoarele competențe:

„a) stabilește măsuri pentru exercitarea profesiei în baroul respectiv, în limitele legii și ale statutului;

b) alege și revocă decanul, membrii consiliului, membrii comisiei de cenzori și pe cei ai comisiei de disciplină. Decanul este ales pentru un mandat de 4 ani și poate fi reales o singură dată. Decanul se alege dintre avocații cu o vechime de minimum 10 ani în profesie;

c) alege delegații baroului la Congresul avocaților;

d) aprobă proiectul de buget al baroului și dă descărcare consiliului cu privire la activitatea și gestiunea sa”.

Adunarea generală a baroului poate fi, ordinară sau extraordinară.

Data la care are loc adunarea generală ordinară se stabilește de către consiliul baroului în prima ședință din luna ianuarie a fiecărui an.

Adunarea generală extraordinară poate fi convocată de comisia de cenzori a baroului, precum și la cererea a peste o treime din totalul membrilor baroului. În acest din urmă caz, consiliul este obligat să convoace adunarea generală extraordinară în termen de cel mult 15 zile de la primirea cererii, procedura convocării fiind efectuată cu cel puțin 7 zile înainte de data stabilită.

Organizarea adunării generale ordinare sau extraordinare este în sarcina consiliului baroului.

Adunarea generală ordinară se întrunește anual, în primul trimestru, la convocarea consiliului baroului.

Convocarea se face prin afișare la sediul baroului, la sediul serviciilor de asistență din județ și prin publicare într-un ziar local cu cel puțin 15 zile înainte de data stabilită.

Odată cu convocarea adunării generale se stabilește și ordinea de zi. Avocații cu drept de a participa la ședințele adunării generale pot face, la randu-le, propuneri pentru completarea ordinii de zi. Propunerile vor fi depuse în scris la barou cu cel puțin 5 zile înainte de data la care a fost convocată adunarea generală.

Ordinea de zi va fi supusă spre aprobare prin vot deschis adunării generale.

Ședința adunării generale este condusă de decan împreună cu 5 membri aleși prin vot deschis de cei prezenți, dintre care unul va fi desemnat secretar. În caz de alegere sau de revocare a decanului ori a membrilor consiliului niciunul dintre aceștia nu va face parte din prezidiu, iar ședința va fi condusă de cel mai în vârstă membru prezent.

Adunarea generală este legal constituită cu participarea majorității membrilor săi care au dreptul de a participa la adunarea generală. În cazul în care totusi numărul legal nu este întrunit, iar pe ordinea de zi a ședinței nu este inclusă alegerea organelor de conducere a baroului, prezidiul adunării generale, de față cu cei prezenți, va consemna această împrejurare într-un proces-verbal și va stabili o nouă adunare generală în termen de cel mult 15 zile de la data primei convocări. Consiliul baroului are obligația să îndeplinească procedura convocării cu cel puțin 7 zile înainte de data fixată.

Cea de-a doua adunare generală, convocată în condițiile de mai sus, este legal constituită cu participarea a cel puțin o treime din numărul total al membrilor săi.

Adunările generale de alegere a organelor de conducere a baroului sunt legal constituite numai cu participarea majorității membrilor adunării generale a baroului. În cazul adunărilor generale de alegere a organelor de conducere ale barourilor care au în evidență până la 500 de avocați cu drept de exercitare a profesiei, dacă la prima convocare, numărul legal de participanți nu este întrunit, consiliul baroului va stabili data la care se convoacă o nouă adunare generală de alegere a organelor de conducere ale baroului, cu respectarea regulamentului de organizare a alegerilor.

Participarea la adunarea generală de alegere a organelor de conducere ale baroului se face personal, exercitarea dreptului de vot neputand fi delegată.

Trebuie mentionat ca cu cel puțin 60 de zile anterior datei desfășurării alegerilor, consiliile barourilor vor adopta regulamentul de organizare a alegerilor organelor de conducere ale baroului. Regulamentul va rămâne definitiv în termen de 15 zile de la data afișării sale la secretariatul baroului sau/și pe pagina web a baroului.

Hotărârile adunării generale, inclusiv cele ale adunărilor elective, se iau cu votul majorității membrilor prezenți, în afară de cazurile în care Legea prevede alt cvorum de ședință și de vot.

În regulamentul pentru organizarea adunării pentru alegerea organelor profesiei se poate prevedea ca exprimarea votului să poată fi făcută în formă electronică, cu respectarea dispozițiilor legale privind cvorumul.

Secretarul adunării generale va redacta procesul-verbal al adunarii, care va cuprinde:

a) modul în care a fost convocată adunarea generală și caracterul ordinar sau extraordinar al acesteia;

b) anul, luna, ziua, ora și locul unde se desfășoară adunarea generală;

c) numărul membrilor prezenți;

d) componența prezidiului adunării generale;

e) ordinea de zi votată de adunarea generală;

f) luările de cuvânt;

g) hotărârile, rezoluțiile și moțiunile adoptate;

h) orice alte activități desfășurate în adunarea generală.

Procesul-verbal va purta semnăturile membrilor prezidiului adunării generale.

Adunarea generală a baroului adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru membrii baroului, în condițiile prevăzute de Lege și de Statut.

De asemenea, adunarea generală poate adopta rezoluții și moțiuni.

4.4.1.3. Consiliul baroului

Consiliul baroului este format din 5 până la 15 membri, aleși pe o perioadă de 4 ani și care au o vechime continuă în profesie de minimum 8 ani.

Numărul consilierilor este proporțional cu numărul membrilor baroului înscriși în tabloul avocaților, după cum urmează:

a) 5 consilieri pentru barourile cu mai puțin de 50 de avocați;

b) 7 consilieri pentru barourile cu un număr de avocați cuprins între 51 și 100;

c) 9 consilieri pentru barourile cu un număr de avocați cuprins între 101 și 200;

d) 11 consilieri pentru barourile cu un număr de avocați cuprins între 201 și 500;

e) 13 consilieri pentru barourile cu un număr de avocați cuprins între 501 și 1.000;

f) 15 consilieri pentru barourile cu peste 1.001 de avocați.

Fiecare consilier va coordona unul sau mai multe departamente de activitate ale consiliului baroului.

Consiliul baroului are ca atribuții:

a) adoptarea de hotărâri pentru aplicarea și respectarea prevederilor prezentei legi și ale statutului profesiei;

b) aducerea la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. și ale adunării generale a baroului;

c) întocmirea, modificarea și publicitatea tabloului anual al avocaților, membri ai baroului, și îl comunică celor în drept;

d) adoptarea de măsuri pentru organizarea controlului profesional, disciplinar și deontologic, pentru soluționarea sesizărilor și reclamațiilor, în condițiile prevăzute de lege și de statutul profesiei;

e) verificarea si constatarea îndeplinirii condițiilor legale ale cererilor de primire în profesie și aprobă primirea în profesie cu examen sau cu scutire de examen;

f) hotărarea asupra stării de incompatibilitate și asupra încetării acesteia;

g) soluționarea cererilor de transfer în conformitate cu prevederile legii și ale statutului profesiei;

h) verificarea că actele privind constituirea, modificarea și schimbarea formelor de exercitare a profesiei, precum și convențiile de grupare sau de conlucrare profesională îndeplinesc condițiile prevăzute de lege și de statutul profesiei; organizează și ține evidența acestora;

i) coordonarea activitatii filialelor sau sucursalelor Casei de Asigurări a Avocaților din raza de competență;

j) organizarea conferințelor de stagiu, cercurile de studii și editează publicațiile baroului;

k) organizarea și îndrumarea activitatii serviciilor de asistență juridică din județ, potrivit legii și statutului profesiei;

l) sesizarea comisiei de disciplină cu judecarea abaterilor disciplinare ale avocaților;

m) suspendarea din exercitarea profesiei, pe durata neplății taxelor, a avocatului care nu achită taxele și contribuțiile prevăzute de lege și de statutul profesiei timp de 3 luni de la scadența acestora, dacă a fost avertizat despre neplată și nu s-a conformat obligației;

n) soluționarea contestațiilor împotriva deciziei decanului privind onorariile;

o) stabilirea cotei de contribuție a avocaților la bugetul baroului;

p) acceptarea donațiilor și legatelor făcute baroului;

q) aprobarea statului de funcții și angajarea personalului baroului;

r) întocmirea proiectului de buget anual, pe care îl supune adunării generale și administrarea patrimoniului baroului;

s) prezentarea anual adunării generale, spre aprobare, a raportului de activitate a consiliului și a decanului, de gestiune curentă și de gestionare a patrimoniului baroului;

t) alegerea prodecanului baroului;

u) soluționarea plângerilor și contestațiilor împotriva deciziilor decanului baroului;

v) îndeplinirea oricaror altor atribuții prevăzute de lege sau hotărâte de Consiliul U.N.B.R. ori de biroul executiv al U.N.B.R.

Consiliul baroului lucrează legal în prezența a două treimi din numărul membrilor săi și ia hotărâri valabile cu votul majorității membrilor prezenți.

Consiliul baroului se întrunește în ședință cel puțin o dată pe lună, la sediul baroului.

Lucrările ședinței se consemnează în registrul de procese-verbale și se semnează de toți consilierii prezenți la ședință. Registrul poate fi consultat de către avocații interesați și de organele U.N.B.R.

În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul baroului adoptă decizii și hotărâri.

Hotărârile adoptate de adunarea generală sau de consiliul baroului pot fi anulate de Consiliul U.N.B.R. numai pentru motive de nelegalitate ori de încălcare a prevederilor Statutului, cu respectarea autonomiei baroului.

4.4.1.4. Decanul baroului

Decanul baroului este ales de adunarea generală a baroului dintre avocații definitivi cu o vechime în profesie de cel puțin 10 ani. Acesta trebuie să fie membru al baroului de cel puțin 5 ani.

Decanul baroului are printre competențe:

a) reprezentarea baroului în raporturile acestuia cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;

b) convocarea și prezidarea ședințelor consiliului baroului;

c) aprobarea cererilor de asistență juridică gratuită;

d) exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor comisiei de disciplină și împotriva deciziilor consiliului baroului pentru care sunt prevăzute căi de atac;

e) ordonanțarea cheltuielilor baroului;

f) luarea măsurilor privind conducerea baroului care nu sunt de competența adunării generale sau a consiliului baroului;

g) îndeplinirea oricaror altor atribuții prevăzute de lege sau hotărâte de organele de conducere ale U.N.B.R. și date în competența sa.

În exercitarea atribuțiilor sale, decanul emite decizii. Acestea se consemnează într-un registru special, ținut la sediul baroului, care poate fi consultat de către oricare avocat interesat și de catre organele U.N.B.R.

Comunicarea răspunsurilor la cererile formulate de avocați se va realiza prin înscris original, expediat prin poștă, prin comunicare fax sau prin e-mail.

În mod similar se va proceda în privința comunicării soluțiilor adoptate de consiliul baroului în baza unor sesizări sau petiții formulate de alte persoane, fizice sau juridice.

Orice litigiu între membrii baroului în legătură cu exercitarea profesiei va fi adus la cunoștința decanului.

Decanul va încerca medierea în vederea soluționării amiabile a litigiului.

Prodecanul îl înlocuiește pe decan la cererea sau în absența acestuia.

Dacă decanul și prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-și exercita funcțiile, consiliul baroului poate delega un consilier pentru a îndeplini, în tot sau în parte, atribuțiile decanului.

Deciziile emise de decan pot fi atacate la consiliul baroului, în termen de 15 zile de la data comunicării.

4.4.1.5. Comisia de cenzori

Comisia de cenzori este formată dintr-un număr impar de membri, minim trei, aleși pe o perioadă de 4 ani dintre avocații cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 8 ani. Mandatul lor poate fi reînnoit.

Comisia de cenzori are ca atribuții principale supravegherea gestiunii baroului, verificarea legalității întocmirii situațiilor financiare și a concordanței lor cu registrele, verificarea regularității ținerii acestor registre, verificarea concordanței efectuării cheltuielilor cu destinația aprobată de organele profesiei.

În exercitarea atribuțiilor, comisia de cenzori întocmește: rapoarte, procese-verbale de verificare a gestiunii și note de propuneri, care vor fi prezentate de îndată decanului și/sau consiliului baroului.

În situații de necesitate, temeinic justificata, în exercitarea atribuțiilor și în îndeplinirea sarcinilor sale, comisia de cenzori poate recurge la serviciile unui contabil autorizat, expert contabil sau auditor extern, terți care își pot desfășura activitatea individual ori în forme asociative.

4.4.2. Uniunea Națională a Barourilor din România

4.4.2.1. Chestiuni prealabile

Uniunea Națională a Barourilor din România – U.N.B.R. este formată din toate barourile din România, înființate potrivit legii privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Niciun barou nu poate funcționa în afara U.N.B.R..

U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, înființată prin Lege, cu patrimoniu propriu și organizare de sine stătătoare și are sediul în capitala țării, municipiul București.

Bugetul U.N.B.R. se formează din contribuția barourilor, în cotele stabilite de Congresul avocaților.

Patrimoniul U.N.B.R. poate fi folosit și în activități producătoare de venituri, în condițiile legii.

Organele de conducere ale Uniunii Naționale a Barourilor din România – U.N.B.R. sunt:

a) Congresul avocaților;

b) Consiliul U.N.B.R.;

c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;

d) Președintele U.N.B.R.

De asemenea mai trebuie aratat ca in cadrul U.N.B.R. se constituie și funcționează:

a) Comisia centrală de cenzori;

b) Comisia centrală de disciplină;

c) aparatul tehnic-administrativ.

Avocații care formează organele de conducere ale U.N.B.R. sunt avocați definitivi, cu o vechime neîntreruptă în profesie de minimum 8 ani.

4.4.2.2. Congresul avocaților

Congresul avocaților este organul suprem de conducere a profesiei de avocat.

Congresul avocaților este constituit din membrii Consiliului U.N.B.R. și din delegați ai fiecărui barou, potrivit normei de reprezentare stabilite de Statutul profesiei.

La congresele la care nu sunt alese organele profesiei pot participa, în calitate de delegați, și avocați care nu îndeplinesc condițiile.

Congresul avocaților se convoacă anual de către Consiliul U.N.B.R., prin președintele U.N.B.R.

Congresul extraordinar al avocaților se convoacă de către președintele U.N.B.R. ori de câte ori este nevoie sau la cererea a cel puțin o treime din numărul total al barourilor.

Convocarea congresului se face cu cel puțin o lună înainte de data stabilită, prin înștiințarea în scris a barourilor și prin publicare într-un ziar central. Consiliile barourilor sunt obligate să afișeze atat data, ora si locul convocării cat și ordinea de zi atat la sediul baroului cat și la instanțele judecătorești din raza acestora.

Barourile sunt obligate să își aleagă delegații cu cel puțin 10 zile înainte de congres. Decanii barourilor și membrii Consiliului U.N.B.R. sunt membri de drept ai Congresului avocaților.

Congresul este legal constituit în prezența a două treimi din numărul membrilor săi și adoptă hotărâri valabile cu votul majorității membrilor prezenți.

Lucrările Congresului avocaților sunt conduse de către președintele U.N.B.R., împreună cu un prezidiu format din 8 avocați, ales prin vot deschis.

Congresul avocaților va alege un secretariat compus din 3 avocați.

Congresul avocaților are ca atribuții:

a) analizarea și aprobarea raportului anual al Consiliului U.N.B.R.;

b) alegerea Comisiei centrale de cenzori și Consiliului de conducere al Casei de Asigurări a Avocaților;

c) propuneri catre autoritățile cu drept de inițiativă legislativă privind profesia de avocat;

d) adoptarea și modificarea Statutului profesiei și Statutului Casei de Asigurări a Avocaților, în conformitate cu prevederile prezentei legi, pe baza proiectelor întocmite de Consiliul U.N.B.R.;

e) adoptarea de hotărâri privitoare la relațiile dintre barouri, perfecționarea pregătirii profesionale și respectarea regulilor deontologice ale profesiei;

f) alegerea și revocarea membrilor Comisiei centrale de disciplină;

g) aprobarea bugetului anual al Casei de Asigurări a Avocaților și execuția bugetară anuală;

h) aprobarea bugetului anual al U.N.B.R. și execuția bugetară anuală a acestuia precum și stabilirea cotei de contribuție a barourilor la formarea bugetului U.N.B.R.

Hotărârile, rezoluțiile și moțiunile se adoptă prin vot deschis.

Hotărârile adoptate de Congresul avocaților sunt definitive și obligatorii pentru toate organele profesiei și pentru toți avocații.

Organele profesiei se aleg prin vot secret. In acest sens, congresul alege o comisie de numărare a voturilor dintre avocatii delegați care nu candidează, compusă din minimum 5 membri. Votul se exprimă prin buletine de vot introduse în urne sigilate.

De asemenea, congresul avocaților alege si Consiliul U.N.B.R.

4.4.2.3. Consiliul U.N.B.R.

Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor și din reprezentanți ai barourilor, aleși de Congres, potrivit următoarei norme de reprezentare:

a) un reprezentant pentru barourile care au până la 500 de avocați;

b) doi reprezentanți pentru barourile care au peste 500 de avocați și câte 2 reprezentanți pentru fiecare mie care depășește prima mie de avocați.

Mandatul de membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani. În cazul încetării mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul său execută diferența de mandat.

În caz de schimbare a decanului unui barou noul decan îl înlocuiește de drept pe predecesorul său. Celelalte vacanțe sunt completate la proximul congres al avocaților.

Consiliul U.N.B.R. se convoacă trimestrial în ședințe ordinare sau, în situații excepționale, în ședințe extraordinare de către președintele U.N.B.R.

Consiliul lucrează în prezența a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi și adoptă hotărâri valabile cu votul majorității membrilor prezenți.

Conducerea ședințelor Consiliului revine președintelui acestuia, asistat de către vicepreședinți și alți 3 consilieri.

Consiliul își desfășoară activitatea în comisii de lucru și în plen, potrivit regulamentului de desfășurare a ședinței Consiliului U.N.B.R., adoptat de către acesta.

Consiliul U.N.B.R. are ca atribuții:

a) asigurarea activitatii permanente a U.N.B.R.;

b) aducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului avocaților;

c) rezolvarea oricarei probleme interesând profesia de avocat între sesiunile Congresului avocaților, cu excepția acelora care sunt date în competența exclusivă a Congresului avocaților;

d) exercitarea controlului asupra activității și hotărârilor Comisiei permanente a U.N.B.R.;

e) organizarea examenului de verificare a cunoștințelor de drept românesc și de limba română ale avocaților străini;

f) organizarea și conducerea activitatii Institutului Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților;

g) adoptarea de hotărâri în problemele privind pregătirea și perfecționarea profesională a avocaților, precum si efectuarea de recomandări privind relațiile dintre barouri;

h) organizarea examenului de primire în profesia de avocat și de dobândire a titlului profesional de avocat definitiv;

i) organizarea și supravegherea serviciului statistic general al U.N.B.R.;

j) organizarea și editarea publicațiilor U.N.B.R. și sprijinirea publicațiilor barourilor;

k) întocmirea proiectului de buget al U.N.B.R. și supunerea lui spre aprobare Congresului avocaților, precum și a execuției bugetare anuală a bugetului U.N.B.R.;

l) întocmirea raportului anual de activitate și de gestiune a patrimoniului U.N.B.R. și supunerea acestora spre aprobare Congresului avocaților;

m) stăruirea pentru realizarea bugetului U.N.B.R. și executarea de către barouri a hotărârilor adoptate de Congresul avocaților și de Consiliul U.N.B.R.;

n) alegerea și revocarea președintelui și vicepreședinților U.N.B.R. precum și a membrilor Comisiei permanente a U.N.B.R., dintre avocații cu o vechime mai mare de 10 ani în profesie, pentru un mandat de 4 ani;

o) verificarea legalitatii și temeiniciei deciziilor de primire în profesie, date de către consiliile barourilor, la cererea persoanelor interesate;

p) anularea hotărârilor barourilor pentru cauze de nelegalitate și rezolvarea plângerilor și contestațiilor făcute împotriva hotărârilor adoptate de consiliile barourilor, în cazurile prevăzute de lege și de statutul profesiei;

q) înființarea Casei Centrale de Credit și Ajutor a Avocaților și controlarea activitatii acesteia;

r) coordonarea activitatii Casei de Asigurări a Avocaților și adoptarea regulamentului acesteia;

s) îndeplinirea altor atribuții prevăzute de lege și adoptarea de hotărâri în interesul profesiei, cu respectarea legii;

t) acordarea, la propunerea Comisiei permanente a U.N.B.R.,a titlului de membru de onoare, respectiv de președinte de onoare al U.N.B.R.

Consiliul U.N.B.R. adoptă decizii și hotărâri obligatorii. La cererea majorității barourilor, hotărârile Consiliului U.N.B.R. pot fi atacate, pentru nelegalitate, la Congresul avocaților, în prima sa ședință.

4.4.2.4. Comisia permanentă a U.N.B.R.

Comisia permanentă a U.N.B.R. asigură activitatea permanentă a U.N.B.R. întrunindu-se înaintea ședințelor Consiliului U.N.B.R. precum și ori de câte ori este necesar, ca urmare a convocarii președintelui U.N.B.R.

Comisia permanentă a U.N.B.R. se compune din 15 membri, dintre care 5 membri sunt reprezentanți ai Baroului București, iar 10 membri sunt reprezentanți ai celorlalte barouri din țară. Președintele și vicepreședinții U.N.B.R. sunt membri de drept ai Comisiei permanente a U.N.B.R. și se includ în cei 15 membri. Mandatul membrilor Comisiei permanente a U.N.B.R. este de 4 ani. În caz de încetare a mandatului unui membru al Comisiei permanente a U.N.B.R., desemnarea înlocuitorului se face pe aceleași criterii și înlocuitorul execută diferența de mandat. Unul dintre membrii Comisiei permanente a U.N.B.R. îndeplinește funcția de secretar al acesteia și este desemnat prin vot de Comisia permanentă a U.N.B.R. Președintele U.N.B.R. este și președintele Comisiei permanente a U.N.B.R.

Ședințele Comisiei permanente a U.N.B.R. sunt conduse de președintele U.N.B.R. și lucrează valabil în prezența majorității membrilor săi și tot astfel adoptă deciziile.

În desfășurarea activității sale curente, Comisia permanentă a U.N.B.R. emite decizii și dispoziții, în condițiile legii. Deciziile și dispozițiile au caracter obligatoriu și pot fi atacate cu plângere de către cei interesați, în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul U.N.B.R.

Comisia permanentă a U.N.B.R. are ca atribuții:

a) asigurarea activitatii permanente și legătura cu barourile;

b) aducerea la îndeplinire a hotărârilor Congresului avocaților și ale Consiliului U.N.B.R. și supravegherea executarii acestor hotărâri de către barouri, adoptând decizii corespunzătoare;

c) organizarea serviciilor Consiliului U.N.B.R. și serviciilor proprii angajand personalul acestora;

d) asigurarea execuției bugetare și urmărirea realizarii resurselor bugetului U.N.B.R.;

e) acceptarea donațiilor și legatelor făcute U.N.B.R.;

f) aprobarea propunerilor barourilor de desemnare a comisiilor teritoriale necesare pentru susținerea examenului de intrare și definitivare în profesia de avocat.

Comisia permanentă a U.N.B.R. îndeplinește și alte atribuții stabilite de lege sau de organele ierarhice ale profesiei.

4.4.2.5. Președintele U.N.B.R.

Președintele U.N.B.R. are ca atribuții:

a) reprezentarea U.N.B.R. în relațiile cu persoanele fizice și juridice din țară și din străinătate;

b) încheierea convențiikor, acordurilor și contractelor în numele U.N.B.R., cu autorizarea Consiliului U.N.B.R.;

c) convoacarea și conducerea ședințelor Consiliului U.N.B.R. și ale Comisiei permanente a U.N.B.R.;

d) ordonanțarea cheltuielilor bugetare și extrabugetare ale U.N.B.R.;

e) semnarea actelor Consiliului și ale Comisiei permanente ale U.N.B.R.;

f) supravegherea relațiilor dintre structurile centrale ale profesiei și barouri, precum și a relațiilor dintre barouri;

g) acordarea de sprijin și ajutor barourilor în relațiile lor cu autoritățile centrale și locale;

h) vegherea la asigurarea condițiilor corespunzătoare de desfășurare a activității avocaților la instanțele judecătorești și la organele de urmărire penală.

Președintele este înlocuit, la cerere sau în absența sa, de către vicepreședintele pe care îl desemnează în acest scop.

Consiliul U.N.B.R. stabilește personalul necesar îndeplinirii atribuțiilor funcției pentru președintele U.N.B.R.

4.4.2.6. Casa de Asigurări a Avocaților

În cadrul Uniunii este organizată și funcționează Casa de Asigurări a Avocaților, în scopul stabilirii și acordării pensiilor și ajutoarelor sociale cuvenite avocaților și urmașilor acestora cu drepturi proprii la pensie, în condițiile prevăzute de legea specială.

Organizarea și funcționarea Casei de Asigurări a Avocaților se stabilesc de Congresul avocaților prin statutul acesteia.

Sunt membri ai Casei de Asigurări a Avocaților toți avocații în activitate, avocații pensionari și urmașii acestora cu drepturi proprii la pensie și la ajutoare sociale.

Avocatul înscris în barou, cu drept de exercitare a profesiei, este obligat să contribuie la constituirea fondului Casei de Asigurări a Avocaților. Contribuția nu poate fi mai mică decât suma stabilită de Consiliul U.N.B.R., astfel încât să acopere nevoile curente de plată ale Casei de Asigurări a Avocaților. De mentionat ca avocații pot face parte și din alte forme de asigurări sociale (de ex.sisteme de pensii private, siatemul public de pensii etc.).

Casa de Asigurări a Avocaților are personalitate juridică, patrimoniu și buget propriu. Ea poate înființa sucursale sau filiale, în condițiile și cu procedura prevăzute în statutul de organizare și funcționare a acesteia.

Casa de Asigurări a Avocaților este condusă și administrată de un consiliu format din 5 membri, dintre care 3 avocați în activitate și 2 avocați pensionari, aleși de congres pe o perioadă de 4 ani.

Consiliul alege din rândurile sale un președinte și un vicepreședinte ai Casei de Asigurări a Avocaților. Unul dintre membri, desemnat de președinte, îndeplinește și funcția de secretar al consiliului.

Controlul financiar al Casei de Asigurări a Avocaților se exercită de către comisia de cenzori, compusă din 3 membri, dintre care 2 avocați în activitate și un avocat pensionar.

Barourile și avocații sunt obligați să pună la dispoziție comisiei de cenzori și inspectorilor financiari ai Casei de Asigurări a Avocaților toate datele privind veniturile asupra cărora se reține contribuția pentru fondul de pensii și ajutoare sociale.

CAPITOLUL V – DREPTURILE ȘI ÎNDATORIRILE AVOCAȚILOR

5.1. Drepturile avocaților

Avocatul înscris în tabloul avocatilor are dreptul să asiste și să reprezinte orice persoană fizică sau juridică ori de a exercita orice alte activități specifice profesiei în temeiul unui contract încheiat în formă scrisă, care dobândește dată certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență, potrivit Legii, Statutului, codului deontologic și regulamentului baroului din care face parte.

Contractul prevede în mod expres obiectul și limitele mandatului primit, precum și onorariul stabilit.

Avocatul, precum și clientul sau au dreptul să renunțe la contractul de asistență juridică sau să-l modifice prin acordulor. Renunțarea unilaterală a clientului nu constituie cauză de exonerare pentru plata onorariului cuvenit, pentru serviciile avocațiale prestate, precum și pentru acoperirea cheltuielilor efectuate de avocat în interesul procesual al clientului.

Avocatul nu este obligat să motiveze refuzul preluării unui caz ce se propune a-i fi încredințat, dacă acesta nu corespunde crezului său profesional, cu excepția dosarelor repartizate obligatoriu sau a gratuităților. Pentru același motiv, avocatul poate denunța unilateral o prestație în curs de executare deja angajată.

În lipsa unor prevederi contrare in lege, avocatul poate să efectueze orice act specific profesiei pe care îl consideră necesar pentru apararea drepturilor și intereselor legitime ale clientului.

Avocatul are dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere ale profesiei.

Pentru activitatea sa profesională in mod firesc avocatul are dreptul la onorariu și la acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul procesual al clientului său. În acest scop, avocatul isi poate deschide un cont bancar pentru încasarea onorariilor și altul pentru depunerea sumelor primite de la client pentru cheltuieli procesuale în interesul acestuia. Modul de administrare a sumelor predate de client avocatului, pentru cheltuieli procesuale în interesul său, va fi stabilit prin convenția dintre avocat și client, în condițiile prevăzute de statutul profesiei.

Contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu.

Contestațiile și reclamațiile privind onorariile se soluționează de decanul baroului. Decizia decanului poate fi atacată la consiliul baroului, a cărui hotărâre este definitivă.

Timpul servit în avocatură este considerat vechime în muncă.

De asemenea, avocatul are dreptul la recuperarea capacității de muncă prin una sau mai multe perioade de repaus în fiecare an. În perioada de repaus avocatul nu prestează activitățile sale profesionale obișnuite.

Dacă prin prevederile contractului de asistență juridică s-a acordat avocatului dreptul de a fi substituit, în perioadele de repaus anual avocatul are obligația să asigure substituirea sa pentru acele activități profesionale care nu suferă amânare sau pentru cele în legătură cu care amânarea prejudiciază interesele clientului.

Potrivit Legii si Statutului, constituie vechime în profesia de avocat perioada în care avocatul a exercitat funcțiile de judecător, procuror, notar, ori a îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi și Consiliului Legislativ, precum și perioada în care acesta a fost suspendat din profesie în vederea exercitării unei funcții de demnitate publică sau a unei funcții asimilate cu funcția de demnitate publică.

Pentru asigurarea secretului profesional, actele și lucrările cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau în cabinetul său sunt inviolabile. Percheziționarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului său sau ridicarea de înscrisuri și bunuri nu poate fi făcută decât de procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii.

Convorbirile telefonice ale avocatului nu vor putea fi ascultate și înregistrate, cu niciun fel de mijloace tehnice și nici nu va putea fi interceptată și înregistrată corespondența sa cu caracter profesional, decât în condițiile și cu procedura prevăzute de lege.

Contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de niciun organ al statului.

În cazul în care clientul se află în stare de arest sau detenție, administrația locului de arest ori detenție are obligația de a lua măsurile necesare pentru respectarea drepturilor arătate mai sus. Avocatul are dreptul să refuze contactul cu clientul în prezența reprezentantului organului de urmărire penală sau de cercetare penală ori a oricărei autorități publice, precum și în cazul în care există sau are cunoștință de existența unui sistem de control al contactului cu clientul.

Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul să își stabilească sediul profesional numai în circumscripția baroului în care este înscris în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei oricare dintre avocații titulari sau asociați și la sedii secundare în alt barou din țară sau din străinătate unde sunt luați în evidență.

Avocatul își exercită profesia la sediul principal, la sediile secundare, precum și la biroul/birourile de lucru avizat/avizate de consiliul baroului. Consiliul baroului poate aproba deschiderea unuia sau mai multor birouri de lucru în orice localitate din circumscripția sa.

Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul să își stabilească sedii secundare în circumscripțiile barourilor din care nu fac parte. Înființarea unor astfel de sedii secundare se aprobă, la cerere, de consiliul baroului în circumscripția căruia urmează să se deschidă sediul secundar. Cererea va menționa: forma de exercitare a profesiei, adresa sediului secundar, motivul deschiderii acestuia, avocații care își vor desfășura activitatea la sediul secundar și vechimea acestora în profesie.

Formele de exercitare a profesiei de avocat au dreptul să utilizeze ștampilă, pe care o vor aplica pe actele emise. Ștampila va cuprinde obligatoriu următoarele mențiuni: „Uniunea Națională a Barourilor din România“, baroul din care avocatul face parte și denumirea formei de exercitare a profesiei.

Actele oricărei forme de exercitare a profesiei poate purta antet, care va conține: denumirea acesteia, sediul profesional principal, sediile secundare, birourile de lucru și, după caz, telefonul, faxul, adresa de internet și de e-mail, compunerea nominală a membrilor acesteia, mențiuni privind raporturile de conlucrare și asociere profesională.

Ministerul Justiției este obligat să asigure spațiile necesare în vederea desfășurării activității avocaților în sediul instanțelor judecătorești.

Avocații mai pot utiliza si parafă profesională. Aceasta va cuprinde denumirea formei de exercitare a profesiei din care face parte avocatul, numele și prenumele avocatului, precum și mențiunea „avocat stagiar“ ori „avocat definitiv“, după caz.

În exercitarea profesiei avocații sunt ocrotiți de lege, fără a putea fi asimilați funcționarului public sau altui salariat.

Amenințarea săvârșită împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei și în legătură cu aceasta se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lovirea sau alte acte de violență săvârșite împotriva avocatului în timpul exercitării profesiei și în legătură cu aceasta se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a părții vătămate, iar pentru faptele de lovire sau alte acte de violență și din oficiu. Retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

În cazul infracțiunilor de amenințare ori de lovire sau a altor acte de violență, săvârșite împotriva soțului sau a unei rude apropiate a avocatului în scop de intimidare ori de răzbunare în legătură cu exercitarea de către avocat a profesiei, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de lege se majorează cu jumătate.

Asemenea oricarui alt participant la sedinta de judecata, avocatul este obligat să respecte solemnitatea ședinței de judecată, să nu folosească cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorității, demnității și onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalți avocați și părților ori reprezentanților acestora din proces.

Avocatul nu răspunde penal pentru susținerile făcute oral sau în scris, în forma adecvată și cu respectarea celor arătate mai sus, în fața instanțelor de judecată, a organelor de urmărire penală sau a altor organe administrative de jurisdicție și numai dacă aceste susțineri sunt în legătură cu apărarea în acea cauză și sunt necesare stabilirii adevărului.

Nerespectarea de către avocat a prevederilor de mai sus constituie abatere disciplinară gravă. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea juridică penală sau civilă, după caz.

5.2. Îndatoririle avocaților

Persoana primită în profesie nu poate exercita profesia de avocat decât după ce i s-a emis decizia de primire în barou și înscrierea în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

Exercițiul liber al profesiei, demnitatea, conștiința, independența, probitatea profesionala, umanismul, onoarea, loialitatea, delicatețea, moderația, tactul și sentimentul de confraternitate sunt principii esențiale ale profesiei de avocat și constituie îndatoriri ale acesteia.

Sediul profesional și celelalte spații în care avocatul își desfășoară activitatea profesională trebuie să asigure păstrarea secretului profesional.

În scopul asigurării secretului profesional, avocatul păstrează lucrările numai la sediul profesional sau în spațiile avizate în acest sens de consiliul baroului. Sediul profesional poate fi situat și în locuința avocatului.

Actele și lucrările cu caracter profesional sunt inviolabile. Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are obligația să se opună percheziționării domiciliului, a sediului profesional principal, secundar și a biroului de lucru, precum și percheziției corporale, cu privire la actele sau lucrările cu caracter profesional aflate în locurile sus-menționate ori asupra sa.

Avocatul este obligat să se opună și ridicării înscrisurilor și bunurilor constând în acte și lucrări cu caracter profesional, dacă nu sunt îndeplinite condițiile art. 35 din Lege. Avocatul are obligația ca, de îndată, să îl încunoștințeze despre cele întâmplate pe decanul baroului.

Avocatul este obligat să respecte aceste principii în activitatea sa profesională, precum și în viața privată.

Avocatul este dator să studieze temeinic cauzele care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului încredințat, să manifeste conștiinciozitate și probitate profesională, să pledeze cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, să depună concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens caci nerespectarea imputabilă lui a acestor îndatoriri profesionale constituie abatere disciplinară.

Avocatului îi este interzis să folosească expresii care ar putea leza instanța și participanții la proces, atât în ședința de judecată, cât și în afara acesteia.

În activitatea sa profesională, avocatul poate folosi ca mijloc de probă copii ale actelor încredințate de client, păstrând actele originale în vederea prezentării la cererea instanței.

Ori de cate ori i se cere de catre clientul sau, avocatul este obligat să restituie actele originale care i-au fost încredințate. În acest sens, avocatul va întocmi un proces-verbal semnat de client sau le va expedia prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire și cu conținut declarat.

Avocatul are obligația să depună toate diligențele necesare pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredințat.

În cazul în care avocatul este împiedicat să îndeplinească serviciul profesional, își va asigura substituirea, inclusiv printr-un avocat care își desfășoară activitatea într-o altă formă de exercitare a profesiei, dacă în prealabil obține acordul clientului în acest scop. Pentru activitatea de substituire, avocatul care preia cauza are dreptul la onorariul corespunzător activității depuse, în condițiile înțelegerii dintre avocați.

Avocatul este obligat să acorde asistență juridică în cauzele în care a fost desemnat din oficiu sau gratuit de către barou.

Cauzele vor fi repartizate cu precădere avocaților stagiari și tinerilor avocați, cu respectarea competenței profesionale prevăzute de Lege. Refuzul nejustificat de a acorda asistență juridică gratuită constituie abatere disciplinară, comisia de disciplină urmând a fi sesizată.

Avocații pensionari care isi continuă activitatea ca avocati nu se pot înscrie în registrul de asistență judiciară.

Avocatul este obligat să se asigure pentru răspunderea profesională, în condițiile stabilite prin Statutul profesiei.

Avocatul este obligat să participe la toate ședințele convocate de consiliul baroului, la activitățile profesionale și la ședințele organelor de conducere din care face parte. Absentarea repetată și în mod nejustificat constituie abatere disciplinară.

Avocatul care face parte din organele de conducere ale profesiei are obligația să participe la ședințele acestora.

Avocatul are obligația să participe la activitățile stabilite de consiliul baroului aduse la cunoștință prin convocare sau prin anunțuri afișate la sediile instanțelor din circumscripția baroului respectiv.

Avocatul este obligat să țină următoarele evidențe cu privire la cauzele în care s-a angajat:

a) contractele de asistență juridică;

b) registrul de evidență a contractelor de asistență juridică;

c) registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat cu privire la identitatea părților, conținutul și data actelor, în condițiile art. 3 alin. (1) lit. c) din Lege;

d) registrul de înregistrare a activităților fiduciare, în condițiile art. 3 alin. (1) lit. g) din Lege;

e) registrul de înregistrare a părților de interes, a părților sociale și/sau a acțiunilor societăților, în condițiile art. 3 alin. (1) lit. h) din Lege.

Sunt, de asemenea, obligatoriu de ținut și următoarele înscrisuri întocmite de avocat:

a) împuternicirea avocațială;

b) delegația de substituire;

c) contractul de colaborare;

d) contractul de salarizare în interiorul profesiei;

e) contractul de grupare a cabinetelor individuale.

Potrivit Legii, avocatul are obligația să achite, la termenul stabilit, taxele și contribuțiile la formarea bugetului baroului, al bugetului U.N.B.R. și al bugetului sistemului de asigurări al avocaților. Cuantumul și termenul de plată a taxelor și contribuțiilor menționate se stabilesc prin decizie a baroului, respectiv a Consiliului U.N.B.R. și se aduc la cunoștința avocaților înscriși în tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei în maximum 15 zile de la data adoptării acestora. Contribuțiile către bugetul asigurărilor sociale nu pot fi mai mici decât suma stabilită de Consiliul U.N.B.R., care va ține seama de cerința acoperirii nevoilor curente de plată ale C.A.A.

Depășirea termenului de plată a contribuțiilor prevăzute în prezentul articol atrage suspendarea calității de avocat, în condițiile legii.

Indemendent de măsura suspendării calității de avocat, depășirea termenului de plată a contribuțiilor atrage obligația de plată a majorărilor de întârziere în cuantum de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere, aplicat la suma datorată.

Actele întocmite de avocat pentru ținerea evidențelor profesionale cerute de lege, precum și pentru legitimarea față de terți a calității de reprezentant au forța probantă deplină până la înscrierea în fals.

Avocatul nu poate asista sau reprezenta părți cu interese contrare în aceeași cauză sau în cauze conexe și nu poate pleda împotriva părții care l-a consultat mai înainte în legătură cu aspectele litigioase concrete ale pricinii.

Avocatul nu poate fi ascultat ca martor și nu poate furniza relații niciunei autorități sau persoane cu privire la cauza care i-a fost încredințată, decât dacă are dezlegarea prealabilă, expresă și scrisă din partea tuturor clienților săi interesați în cauză.

Calitatea de martor are întâietate față de calitatea de avocat cu privire la faptele și împrejurările pe care acesta le-a cunoscut înainte de a fi devenit apărător sau reprezentant al vreunei părți în cauză. Dacă insa avocatul a fost ascultat ca martor, el nu mai poate desfășura nicio activitate profesională în acea cauză.

Avocatul nu poate îndeplini funcția de expert sau de traducător în cauza în care este angajat apărător.

Avocatul are obligația să poarte robă, în condițiile Legii, în fața tuturor instanțelor judecătorești, precum și în fața Curții Constituționale.

Purtarea robei în afara incintei instanței judecătorești este interzisă, cu excepția cazurilor în care avocatul este delegat de către organele profesiei să reprezinte baroul sau U.N.B.R. într-o ocazie care impune această ținută.

Avocatul are obligația să poarte insignă și să dețină legitimație de avocat, cu care se identifică în fața instanțelor judecătorești, organelor de urmărire penală, autorităților cu atribuții jurisdicționale, notarilor publici, executorilor judecătorești, organelor administrației publice și a instituțiilor publice, precum și a altor persoane fizice sau juridice, inclusiv în fața altor avocați, cu care intră în contact în exercitarea activităților sale.

Avocatul are obligația să folosească atât în mod direct, cât și indirect numai procedee oneste în scopul dobândirii clientelei. Astfel, este interzis avocatului ca, în mod nemijlocit sau prin persoane interpuse, să folosească procedee incompatibile cu demnitatea profesiei în scopul dobândirii clientelei cum ar fi de exemplu acordarea de prime sau bonificatii etc..

De asemenea, este interzis avocatului să folosească mijloace de reclamă sau de publicitate în scopul dobândirii clientelei.

Orice avocat care intră în conflict cu un alt avocat este obligat să îl informeze pe decanul baroului. În cazul în care un conflict intervenit între avocați aparținând unor barouri diferite nu a putut fi soluționat de decanii respectivelor barouri, aceștia desemnează un al treilea decan. Conflictul va fi soluționat prin acordul comun al celor 3 decani sau al delegaților acestora, reuniți într-o adunare deliberativă cu caracter colegial. Decanii interesați vor supraveghea aplicarea soluției date.

Conflictele avocatului cu magistrații sau cu alte autorități publice se aduc de îndată de către acesta la cunoștința decanului baroului, care va decide asupra măsurilor ce trebuie luate.

Avocatul este obligat să prezinte clientului, la cerere, situația privind cheltuielile efectuate pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost încredințat și a căror rambursare o solicită.

5.3. Abaterile și sancțiunile ce pot fi aplicate avocaților

5.3.1. Chestiuni prealabile

Legea cât și Statutul vorbesc atât de abateri disciplinare cât și de abateri disciplinare grave.

Articolul 265 alin. (2) din Statut stabilește că: „fapta săvârșită de avocat, în nume propriu sau în numele și pentru forma de exercitare a profesiei din care face parte, prin care se încalcă dispozițiile legii, ale statutului profesiei, deciziile obligatorii ale organelor profesiei la nivel național sau ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care acesta își are sediul secundar și care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocați constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit art. 89 din Lege.”

Alineatul următor, (3), statuează că, citez: „constituie abatere disciplinară gravă încălcarea dispozițiilor din Lege și din Statut care prevăd expres o astfel de calificare.”

Urmând linia trasată de cele două acte normative amintite, voi prezenta listele exhaustive de fapte ce constituie abateri disciplinare respectiv abateri disciplinare grave.

5.3.2. Abateri disciplinare

Constituie abateri disciplinare:

1. „Nerespectarea imputabilă a îndatoririlor profesionale privind: studierea temeinică a cauzelor care i-au fost încredințate, angajate sau din oficiu, prezentarea la fiecare termen la instanțele de judecată sau la organele de urmărire penală ori la alte instituții, conform mandatului încredințat, manifestarea conștiinciozității și probității profesionale, pledarea cu demnitate față de judecători și de părțile din proces, depunerea de concluzii scrise sau note de ședință ori de câte ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanța de judecată dispune în acest sens” (art. 40 Lege).

2. „Absentarea repetată și în mod nejustificat de la ședințele convocate de consiliul baroului, de la activitățile profesionale sau de la ședințele organelor de conducere din care face parte” (art. 43 din Lege).

3. „Refuzul nejustificat de a prelua cazul în care a fost desemnat să acorde ajutorul public judiciar sau de a continua executarea” (art. 73 din Lege).

4. „Nerespectarea obligației de încunoștințare de îndată a consiliului baroului despre orice situație care ar putea duce la suspendarea exercițiului dreptului de a profesa” (art. 51 din Statut).

5. „Neglijarea cauzelor clientului, absența nejustificată în mod repetat, fără asigurarea unei substituiri legale și competente, cu acordul prealabil al clientului” [art. 134 alin. (6) din Statut].

6. „Refuzul nejustificat de a acorda asistență juridică gratuită” (art. 230 din Statut).

7. „Nerespectarea de către avocat a prezentării evidențelor privind: registrul de evidență a contractelor de asistență juridică, registrul de înregistrare a actelor juridice atestate de avocat cu privire la identitatea părților, conținutul și data actelor, registrul de înregistrare a activităților fiduciare, sau registrul de înregistrare a părților de interes, a părților sociale și/sau a acțiunilor societăților, solicitate de consilierul delegat de către consiliul baroului, pentru stabilirea modului în care avocatul își îndeplinește obligațiile” (art. 239 din Statut).

8. „Nerespectarea de către avocatul stagiar a îndatoririlor legale, statutare și deontologice stabilite pentru orice avocat precum și a îndatoririlor sale suplimentare constând în: perfecționarea pregătirii profesionale teoretice și însușirii tehnicii de practică avocațială, participarea la toate conferințele de stagiu organizate de consiliul baroului, pregătirea în scris a subiectelor conferințelor și lucrărilor avocațiale repartizate de coordonatorul conferințelor de stagiu, efectuarea lucrărilor avocațiale repartizate de avocatul îndrumător și de serviciul de asistență judiciară al baroului, participarea la toate manifestările profesionale la care este convocat de către organele de conducere ale profesiei, desfășurarea unei activități efective în profesie și anunțarea în scris a oricărui motiv de suspendare a stagiului, îndeplinirea îndatoririlor ce decurg din contractul de formare profesională încheiat cu I.N.P.P.A precum și din această calitate” (art. 292 din Statut).

5.3.3. Abateri disciplinare grave

Constituie abateri disciplinare grave:

1. „Nerespectarea de către avocat a obligațiilor privind solemnitatea ședinței de judecată, nefolosirea de cuvinte sau expresii de natură a aduce atingere autorității, demnității și onoarei completului de judecată, procurorului, celorlalți avocați și părților ori reprezentanților acestora în proces” (art. 39 din Lege).

2. „Încălcarea de către persoanele care îndeplinesc funcții în cadrul organelor de conducere ale baroului, Uniunii Naționale a Barourilor din România și instituțiilor aflate sub autoritatea acesteia, Casei de Asigurări a Avocaților și filialelor acesteia a obligațiilor de a nu participa la rezolvarea unei cereri, la luarea unei hotărâri sau decizii ori la încheierea unui act juridic prin care se produce un folos material pentru acestea, pentru soțul/soția ori pentru rudele sau afinii până la gradul III inclusiv ale acestora, de a nu participa la rezolvarea unei cereri sau la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care au relații cu caracter patrimonial sau de a se abține, în caz de conflict de interese, de la soluționarea cererii, de la participarea la luarea hotărârii sau deciziei, neinformând, în prealabil, în acest sens, organul profesional corespunzător” (art. 4¹ din Statut).

3. „Nerespectarea prevederilor privind păstrarea secretului profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost încredințată” (art. 8 din Statut).

4. „Continuarea de către avocat a exercitării funcției de membru al consiliului de administrație sau al consiliului de supraveghere (al unei societăți sau autorități) după ce consiliul baroului, apreciind că acest exercițiu este ori devine incompatibil cu demnitatea și cu regulile de conduită impuse avocaților, a decis ca respectivul avocat să părăsească funcția pe care o ocupă” (art. 29 din Statut).

5. „Continuarea exercitării profesiei după intervenirea cazului de incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu consecințele prevăzute de lege” [art. 30 alin. (3) din Statut].

6. „Încălcarea de către avocați a altor restricții sau interdicții la care sunt supuși conform legilor speciale” (art. 42 din Statut).

7. „Avocatul care nu respectă dispozițiile privind interdicțiile sau care se folosește de forma de organizare profesională ori de raporturile de conlucrare profesională stabilite în condițiile legii în scopul eludării interdicțiilor prevăzute de Lege sau de alte legi speciale” (art. 43 din Statut).

8. „Exercitarea profesiei de către avocatul al cărui drept de exercitare a profesiei este suspendat potrivit prevederilor art. 49 din Statut în perioada măsurii suspendării” (art. 53 din Statut).

9. „Avocatul care, în termen de cel mult 15 zile de la data comunicării măsurii suspendării dispuse împotriva sa, nu și-a asigurat substituirea” (art. 54 din Statut).

10. „Săvârșirea unor fapte de concurență neloială precum și săvârșirea în concurs a mai multor astfel de fapte” (art. 176 din Statut).

11. „Nerespectarea obligației de stabilire a unui sediu secundar în circumscripția baroului situat pe raza altui județ, decât cel în care se află situat sediul principal, când exercitarea profesiei de avocat se desfășoară preponderent în circumscripția sa” [art. 223 alin. (6) din Statut].

12. „Absența nejustificată de la la ședințele organelor de conducere ale profesiei, dacă face parte din acestea sau de la activitățile hotărâte de consiliul baroului și aduse la cunoștință prin convocare sau prin anunțuri afișate la sediile instanțelor din circumscripția baroului respectiv” (art. 232 din Statut).

13. „Nerespectarea obligației de a se abține de la exercitarea oricărei activități profesionale în cazul în care există sau survine un conflict de interese” (art. 242 din Statut).

14. „Nerespectarea obligației de a se abține de la desfășurarea unor activități de natură a aduce atingere drepturilor profesionale rezervate avocaților prin lege și statutul profesiei” (art 242¹ din Statut).

15. „Nerespectarea obligațiilor prevăzute de Lege și de Statut privind publicitatea formelor de exercitare a profesiei de avocat prin fapte săvârșite în nume propriu sau în numele și pentru forma de exercitare a profesiei din care avocatul face parte” (art. 250 din Statut).

16. „Exmatricularea din cadrul I.N.P.P.A. ca urmare a absențelor repetate de la cursurile I.N.P.P.A., precum și orice alte acte de încălcare a statutului și regulamentului acestuia” (art. 299 din Statut).

17. „Neîndeplinirea de către avocatul care asigură îndrumarea profesională a obligațiilor de îndrumare precum și neasigurarea venitului minim lunar garantat al avocatului stagiar” (art. 303 din Statut).

18. „Încălcarea repetată a obligațiilor privind contribuția la constituirea fondului Casei de Asigurări a Avocaților” (art. 323 din Statut).

5.3.4. Sancțiunile ce pot fi aplicate avocaților

Potrivit art. 89 alin. (1) din Lege, sancțiunile disciplinare sunt:

a) mustrarea;

b) avertismentul;

c) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului.

d) interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;

e) excluderea din profesie.

Pe perioada interdicției „avocatul nu poate presta sub nicio formă asistență juridică, nu poate face uz de calitatea de avocat și nu poate participa la activitatea organelor profesiei” [art. 89 alin. (2) din Lege].

Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs: „persoana interesată, decanul baroului și președintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare” [art. 89 alin. (3) din Lege].

În caz de abatere evidentă și gravă, „instanța disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exercițiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei” [art. 90 alin. (1) din Lege .

Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură „se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare” [art. 90 alin. (2) din Lege].

„Recursul este suspensiv de executare și va fi soluționat de urgență” [art. 90 alin. (3) din Lege].

5.4. Reguli deontologice privind profesia de avocat

Normele deontologice sunt destinate să garanteze, prin acceptarea lor liber consimțită, buna îndeplinire de către avocat a misiunii sale, recunoscută ca fiind indispensabilă pentru buna funcționare a oricărei societăți omenești. Nerespectarea normelor deontalogice de către avocați poate duce la o sancțiune disciplinară.

Fiecare barou poate avea normele sale specifice, care derivă din propriile sale tradiții. Ele sunt adaptate organizării și domeniului de activitate al profesiei în respectivul Stat Membru, precum și procedurilor juridice, procedurilor administrative și legislației naționale. Nu este nici posibil și nici nu este de dorit ca acestea să fie dezrădăcinate sau să se încerce generalizarea unor norme care nu sunt susceptibile de a fi generalizate.

Normele specifice fiecărui barou se referă totuși la aceleași valori și relevă, de cele mai multe ori, o bază comună.

Potrivit art. 7 alin. (4) teza a II-a din Statutul profesiei de avocat, „avocatul este dator sã dea clientului sfaturi juridice corespunzãtoare legii și sã acționeze numai în limitele legii, statutului, codului deontologic, potrivit crezului sãu profesional”.

Astfel, Codul deontologic al avocaților prevede că:

„Activitatea avocatului impune o independență absolută a acestuia, scutită de orice presiune, îndeosebi de presiunea derivată din propriile sale interese sau datorată influențelor din afară.

Pentru avocat, onoarea personală, probitatea și integritatea sa constituie obligații profesionale.

Avocatul trebuie să respecte secretul oricărei informații confidențiale de care ia cunoștință în cadrul activității sale profesionale. Această obligație privind secretul profesional nu este limitată în timp.

Avocatul impune angajaților săi și oricărei persoane care colaborează cu el în activitatea sa profesională să respecte secretul profesional.

Atunci când îndeplinește o activitate transfrontalieră, avocatul poate fi obligat sa respecte regulile deontologice ale Statului Membru gazdă. Avocatul are datoria de a se informa asupra normelor deontologice pe care trebuie să le respecte în exercitarea acestei activități specifice.

Avocatul care asigură reprezentarea sau apărarea unui client în fața justiției sau în fața autorităților publice ale unui Stat Membru gazdă va respecta normele de incompatibilitate aplicabile avocaților din respectivul Stat.

Avocatul stabilit într-un Stat Membru gazdă, care dorește să exercite acolo în mod direct o activitate comercială sau o activitate diferită de profesia sa de avocat, este obligat să respecte normele de incompatibilitate aplicabile avocaților din respectivul Stat.

Avocatul este autorizat să informeze publicul asupra serviciilor pe care le oferă, sub condiția ca informația să fie fidelă, veridică și să respecte secretul profesional și alte principii esențiale ale profesiei.

Publicitatea personală a unui avocat, indiferent de media utilizată, după cum este cazul, în presă, radio, televiziune, prin comunicare comercială electronică ori prin alt mijloc, este autorizată în măsura în care este conformă cu prevederile referitoare la fidelitate, veridicitatea, respectarea secretului profesional și a celorlalte principii esențiale ale profesiei.

Avocatul are obligația de a apăra întotdeauna cât mai bine interesele clientului său, chiar în raport cu propriile sale interese sau cu interesele confraților săi.

Avocatul poate să limiteze răspunderea sa față de client, în conformitate cu regulile profesionale cărora le este supus.

Avocatul nu acționează decât atunci când este împuternicit de clientul său. Avocatul poate totuși să acționeze într-un caz în care a fost însărcinat de un alt avocat care îl reprezintă pe client sau în care a fost numit de o instanță competente.

Avocatul trebuie să se străduiască, în mod rezonabil, să cunoască identitatea, competența și posibilitățile persoanei sau ale autorității de care a fost împuternicit, atunci când circumstanțe specifice relevă că această identitate, această competență sau aceste împuterniciri sunt îndoielnice.

Avocatul își sfătuiește și își apără clientul cu promptitudine, în mod conștiincios și cu diligență. El își asumă personal răspunderea pentru misiunea care i-a fost încredințată și informează pe client cu privire la evoluția cauzei care i-a fost încredințată.

Avocatul nu trebuie să accepte să-i fie încredințată o cauză atunci când știe sau când ar trebui să știe că el nu are competența necesară pentru a se ocupa de această cauză, fără a coopera cu un avocat care are competența necesară.

Avocatul nu trebuie să accepte o cauză atunci când, datorită altor obligații, se află în imposibilitatea de a se ocupa de ea cu promptitudine.

Avocatul nu va putea să exercite dreptul său de a nu se ocupa de o cauză în așa fel sau în astfel de circumstanțe încât clientul să nu mai poată găsi altă modalitate de a fi asistat juridic la timp, pentru a se putea preveni prejudicierea clientului.

Avocatul nu poate să consilieze, să reprezinte sau să acționeze în numele a doi sau mai mulți clienți din aceeași cauză, dacă există un conflict de interese, sau când există riscul semnificativ de a apărea un astfel de conflict între interesele acestor clienți.

Avocatul trebuie să se abțină să se mai ocupe de cauzele ambilor sau tuturor clienților implicați, atunci când intervine un conflict între interesele acestora, când secretul profesional riscă să fie violat sau când independența sa riscă să fie știrbită.

Avocatul nu poate accepta o cauză a unui nou client, dacă secretul informațiilor încredințate de un vechi client riscă să fie violat sau atunci când cunoașterea de către avocat a cauzelor vechiului său client ar favoriza pe noul client în mod nejustificat.

Avocatul nu poate să-și fixeze onorariile pe baza unui pact "de quota litis".

Avocatul trebuie să îl informeze pe client cu privire la tot ceea ce cere cu titlu de onorariu, iar valoarea însumată a onorariilor sale trebuie să fie echitabilă și justificată, în conformitate cu legea și cu normele deontologice la care avocatul este supus.

Avocatului îi este interzis să își împartă onorariile cu o persoană care nu este avocat, în afara cazului în care asocierea dintre avocat și această altă persoană este autorizată de legislația și regulile deontologice căruia avocatul este supus.

Avocatul trebuie să încerce, în orice moment, să găsească o soluționare a litigiului clientului său care să fie corespunzătoare costului cauzei, și va trebui ca, la momentul oportun, să își consilieze clientul cu privire la oportunitatea de a căuta să ajungă la o înțelegere sau de a face apel la soluții alternative pentru a încheia litigiul.

În cazul în care clientul este susceptibil să beneficieze de asistență gratuită, avocatul are obligația să-l informeze despre aceasta.

Avocatul care deține fonduri în numele clienților săi sau în numele unor terți (denumite în continuare "fondurile clienților"), este dator să le depună într-un cont deschis la o bancă sau un organism financiar agreat și controlat de către autoritatea competentă (denumit în continuare „contul terțului”). Contul terțului trebuie să fie distinct de orice alt cont al avocatului. Toate fondurile clienților primite de un avocat trebuie să fie depuse într-un astfel de cont, în afara situației în care proprietarul acestor fonduri este de acord să le acorde o destinație diferită.

Avocatul ține registre complete și corecte a tuturor operațiunile efectuate cu fondurile clienților, făcând distincție între aceste fonduri și alte sume pe care le deține. Aceste registre trebuie păstrate timp de o perioadă fixată în conformitate cu regulile naționale.

Un cont al clientului nu poate să fie debitor, decât în circumstanțe excepționale permise expres de regulile naționale sau în legătură cu cheltuieli bancare, asupra cărora avocatul nu are nici o influență. Un astfel de cont nu poate fi oferit drept garanție sau să servească drept gaj pentru nici un motiv. Nu poate exista nici un fel de compensație sau convenție de fuziune între un cont al terțului și orice alt cont din bancă, după cum nici fondurile care aparțin clientului dintr-un cont al terțului nu pot fi utilizate pentru a rambursa sume datorate de avocat băncii sale.

Fondurile clienților trebuie să fie transferate proprietarilor unor astfel de fonduri în cea mai scurtă perioadă de timp ori în condițiile autorizate de aceștia.

Avocatul nu poate transfera în contul său fonduri depuse într-un cont al terțului pentru a plăti onorariul sau cheltuieli, dacă nu a informat în scris clientul despre acest lucru.

Autoritățile competente ale Statelor Membre sunt autorizate să verifice și să examineze, păstrând secretul profesional, documentele legate de fondurile clienților.

Avocatul trebuie să își asigure responsabilitatea civilă profesională într-o măsură rezonabilă ținând cont de natura și importanța riscurilor asumate. Dacă acest lucru este imposibil, avocatul trebuie să informeze clientul asupra acestei situații și asupra consecințelor acesteia.

Avocatul care se prezintă în fața Curților și Tribunalelor sau care participă la o procedură trebuie să respecte normele deontologice aplicabile în respectiva jurisdicție.

Avocatul trebuie să respecte, în orice circumstanță, caracterul contradictoriu al dezbaterilor.

Avocatul va da dovadă de respect și de loialitate față de oficiile judecătorului, dar, în același timp, își va apăra clientul în mod conștiincios și fără teamă, fără a ține cont de propriile sale interese și nici de vreo consecință de orice fel ce l-ar putea privi pe el sau pe oricare altă persoană.

Avocatul nu trebuie, în nici un moment, să furnizeze judecătorului, cu bună știință, o informație falsă ori vreo informație de natură să îl inducă pe acesta în eroare.

Normele aplicabile în cazul relațiilor dintre un avocat și un judecător se aplică, în egală măsură, și în cadrul relațiilor avocatului cu arbitrii și cu orice altă persoană care exercită o funcție judiciară sau semi-judiciară, chiar ocazional.

Relațiile dintre avocați trebuie să fie bazate pe încredere, spre interesul clientului și pentru a evita atât procesele inutile cât și orice comportament susceptibil să impieteze reputația profesiei. Totuși, ea nu trebuie să pună niciodată în opoziție interesele avocaților și interesele clientului.

Este de datoria oricărui avocat ca, la solicitarea unui confrate dintr-un alt Stat Membru, să se abțină să accepte o cauză pentru care nu are competența necesară. Într-o astfel de situație, el trebuie să își ajute confratele să intre în contact cu un alt avocat care să fie în măsură să-i ofere serviciul cerut.

Atunci când avocații din două State Membre diferite lucrează împreună, amândoi au datoria de a ține cont de diferențele care pot exista între sistemele lor legislative, barourile lor, competențele și obligațiile profesionale care există în Statele Membre respective.

Avocatul care adresează unui confrate dintr-un alt Stat Membru o comunicare căreia dorește să i se confere un caracter "confidențial" sau "without prejudice", va trebui să precizeze în clar acest lucru încă dinaintea expedierii primei comunicări.

În cazul în care destinatarul comunicării nu este în măsură să îi confere acesteia un caracter "confidențial" sau "without prejudice", el va trebui să îl informeze pe expeditor fără întârziere.

Avocatul nu poate nici să pretindă și nici să accepte din partea unui alt avocat sau din partea vreunui terț un onorariu, un comision sau vreo altă compensație pentru faptul că a recomandat un avocat unui client sau că a trimis un client la un avocat.

Avocatul nu poate vărsa nimănui un onorariu, un comision și nici vreo altă compensație în contrapartidă pentru că i-a fost prezentat un client.

Avocatul nu poate intra în relație directă cu o persoană, cu privire la o anume cauză, atunci când știe că respectiva persoană este reprezentată sau asistată de un alt avocat, exceptând cazul în care el are acordul confratelui său (și se angajează să-l țină pe acesta la curent).

În relațiile profesionale dintre avocații din barouri din State Membre diferite, avocatul care, nelimitându-se doar la a recomanda un confrate unui client sau la a i-l prezenta, ci încredințează o cauză unui omolog al său ori îl consultă într-o cauză, este obligat în mod personal, chiar în caz de insolvență a clientului, să plătească onorariul, cheltuielile și sumele avansate datorate omologului străin. Totuși, respectivii avocați pot conveni, încă din momentul demarării acestor relații, stabilirea unor dispoziții speciale cu privire la acest subiect. În plus, avocatul poate, în orice moment, să limiteze obligația sa personală la nivelul valorii totale a onorariilor, cheltuielilor și sumelor avansate de confratele străin, înainte de a-i notifica acestuia din urma decizia sa de a-și declina răspunderea pe viitor.

Avocații trebuie să mențină și să dezvolte cunoștințele și competențele lor profesionale, dată fiind dimensiunea europeană a profesiei lor.

Atunci când un avocat este de părere că un confrate dintr-un alt Stat Membru a încălcat o normă deontologică, el trebuie să-și atenționeze confratele asupra acestui lucru.

Atunci când între avocații din mai multe State Membre apare un diferend personal, de natură profesională, aceștia trebuie să încerce mai întâi să-l soluționeze pe cale amiabilă”.

CAPITOLUL VI – ASISTENȚA JUDICIARĂ

6.1. Chestiuni prealabile

Persoana „care nu este în stare să facă față cheltuielilor pe care le presupune declanșarea și susținerea unui proces civil, fără a primejdui propria sa întreținere sau a familiei sale, poate beneficia de asistența judiciară, în condițiile legii speciale privind ajutorul public judiciar” (art. 90 Cod de Procedura civilă,).

Asistența judiciară cuprinde:

– acordarea de scutiri, reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare prevăzute de lege;

– apărarea și asistența gratuită printr-un avocat desemnat de barou;

– persoanele juridice pot beneficia de facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești;

– orice alte modalități prevăzute de lege (de ex. curatela specială).

Poate fi acordată oricând în cursul procesului, în tot sau numai în parte.

6.2. Cazurile și condițiile de acordare a asistenței judiciare

În cazurile anume prevăzute de lege, barourile poate asigura asistența judiciară dupa cum urmeaza:

a) în cauzele penale, în care apărarea este obligatorie potrivit dispozițiilor Codului de procedură penală sau potrivit dispozițiilor din legi speciale ori în orice altă situație în care organul judiciar consideră necesară desemnarea unui apărător din oficiu;

b) în orice alte cauze decât cele penale, ca modalitate de acordare a ajutorului public judiciar, în condițiile legii;

c) asistența judiciară prin avocat, acordată la solicitarea organelor administrației publice locale.

Ca formă a ajutorului public judiciar, asistența prin avocat cuprinde:

1. „asistența extrajudiciară, care include acordarea de consultații în vederea inițierii ori soluționării unui litigiu pentru care legea prevede acordarea ajutorului public judiciar sau, după caz, în vederea inițierii unei proceduri judiciare, arbitrale ori administrativ-jurisdicționale în cazurile prevăzute de lege și pregătirea și întocmirea documentelor pentru inițierea unei proceduri judiciare, inclusiv a unei proceduri prealabile obligatorii sau facultative, după caz”;

2. „asigurarea reprezentării și asistenței procesuale în fața instanțelor judecătorești și a altor organe de jurisdicție, în condițiile legii”.

În cazuri excepționale, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace materiale ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba acordarea cu titlu gratuit a asistenței de specialitate juridică.

Potrivit art. 11- 19 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 193/2008 a fost încuviințată cererea de ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, cererea împreună cu încheierea de încuviințare se trimit de îndată decanului baroului din circumscripția acelei instanțe.

Decanul baroului sau avocatul căruia decanul i-a delegat această atribuție va desemna, în termen de 3 zile, un avocat înscris în Registrul de asistență judiciară, pentru a asigura asistența prin avocat solicitată căruia îi transmite, odată cu înștiințarea desemnării, încheierea amintită mai sus. Decanul baroului are obligația de a comunica și beneficiarului ajutorului public judiciar numele avocatului desemnat. Beneficiarul ajutorului public judiciar poate solicita el însuși desemnarea unui anumit avocat, cu consimțământul acestuia, în condițiile legii.

Avocatul desemnat de decan sau de reprezentantul acestuia să acorde ajutorul public judiciar nu poate refuza această sarcină profesională decât în caz de conflict de interese sau pentru alte motive justificate.

Refuzul nejustificat al avocatului desemnat de a acorda asistență judiciară constituie abatere disciplinară, în condițiile legii.

Refuzul nejustificat al beneficiarului sau renunțarea unilaterală și nejustificată a acestuia la asistența acordată de avocatul desemnat duce la încetarea ajutorului public sub forma asistenței prin avocat, fără a mai avea dreptul la o nouă cerere de ajutor public judiciar în cauza respectivă.

Asistența extrajudiciară prevăzută de art. 35 din O.u.G. nr. 51/2008, se acordă de Serviciul de Asistență Judiciară (SAJ), constituit la nivelul fiecărui barou, în baza unei cereri, care va cuprinde:

a) obiectul și natura solicitării;

b) identitatea și codul numeric personal;

c) domiciliul și starea materială ale solicitantului și ale familiei sale;

d) dovezi privind veniturile solicitantului și ale familiei sale;

e) dovezi cu privire la obligația de întreținere sau de plată.

La cerere se va atasa o declarație pe propria răspundere a solicitantului, in care va arata dacă în cursul ultimelor 12 luni a mai beneficiat de ajutor public judiciar, iar în caz afirmativ, în ce formă, pentru ce cauză, precum și cuantumul acestui ajutor.

Dovada stării materiale a solicitantului se face, în principal, cu următoarele documente:

a) adeverința eliberată de autoritățile competente sau de către angajator, după caz, din care să rezulte veniturile profesionale ale solicitantului și ale celorlalți membri ai familiei supuse impozitării, potrivit legii impozitului pe venit, realizate în perioada prevăzută de legislația privind ajutorul public judiciar ori sumele încasate cu titlu de pensie, indemnizație de șomaj sau asigurări sociale și altele asemenea, încasate în aceeași perioadă;

b) livretul de familie și, după caz, certificatele de naștere ale copiilor;

c) certificatul de persoană cu handicap al solicitantului sau al copilului, după caz;

d) declarație pe propria răspundere din care să reiasă că solicitantul și ceilalți membri ai familiei nu beneficiază de alte venituri suplimentare;

e) declarație pe propria răspundere privind situația patrimonială a solicitantului și a familiei sale;

f) declarație pe propria răspundere din care să rezulte că solicitantul și/sau celălalt părinte, natural ori adoptiv, ori, după caz, o altă persoană căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență sau care a fost numită tutore se ocupă de creșterea și îngrijirea copilului și că acesta nu este încredințat sau dat în plasament niciunui organism privat autorizat ori serviciu public autorizat sau niciunei persoane juridice;

g) dovada eliberată de autoritățile competente privind situația bunurilor impozabile ale solicitantului sau, după caz, ale celorlalți membri ai familiei;

h) alte acte necesare stabilirii dreptului la acordarea de asistență judiciară, potrivit legii.

Cererea de acordare a asistenței extrajudiciare, însoțită de documentele justificative, se depune la Serviciul de asistență judiciară și se soluționează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării, prin decizie de admitere ori de respingere, după caz.

În cazul admiterii cererii de acordare a asistenței extrajudiciare, decizia privind acordarea de asistență judiciară va cuprinde următoarele:

a) denumirea actului;

b) denumirea organului emitent;

c) temeiul legal și de fapt pentru emiterea deciziei;

d) persoana căreia i se acordă asistența extrajudiciară;

e) tipul sau forma asistenței extrajudiciare acordate;

f) data eliberării, funcția și semnătura persoanei care a eliberat actul respectiv.

În temeiul deciziei de acordare a asistenței extrajudiciare, decanul baroului competent desemnează un avocat din Registrul de asistență judiciară al baroului.

În termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, decizia de acordare a asistenței extrajudiciare va fi comunicată solicitantului.

Decizia de respingere a cererii de acordare a asistenței extrajudiciare poate fi contestată la consiliul baroului, în termen de 5 zile de la comunicarea acesteia.

Contestațiile formulate împotriva deciziei de respingere se soluționează de consiliul baroului, în regim de urgență, în prima ședință a consiliului de după data înregistrării ei.

Nu se acordă asistența extrajudiciară în următoarele situații:

a) când beneficiul adus solicitantului prin acordarea asistenței nu este justificat;

b) când pretenția este vădit nejustificată, neîntemeiată sau inadmisibilă;

c) în cazul cetățenilor străini sau al persoanelor juridice străine solicitante, atunci când legislația lor națională nu prevede un tratament similar pentru cetățenii români;

d) când solicitantul a fost decăzut din dreptul de a beneficia de asistență judiciară.

Avocatul care acordă asistență judiciară nu are dreptul să primească de la beneficiar niciun fel de sume de bani ori alte recompense, nici chiar cu titlu de acoperire a cheltuielilor.

6.3. Organizarea activității de acordare a asistenței judiciare

În cadrul U.N.B.R. functioneaza Departamentul de coordonare a asistenței judiciare, organ cu activitate permanentă, coordonat de un vicepreședinte al U.N.B.R. a cărui structură organizatorică este stabilita prin decizie a Comisiei permanente a U.N.B.R.

Departamentul de coordonare a asistenței judiciare emite decizii și norme metodologice în limitele atribuțiilor conferite prin prezenta lege, în condițiile și cu procedura prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

Departamentul de coordonare a asistenței judiciare are ca atribuții:

a) desfășurarea conducerii metodologice a activității de acordare a asistenței judiciare;

b) elaborarea proiectului de Regulament-cadru pentru organizarea serviciilor de asistență judiciară;

c) propunerea sau, după caz, avizarea proiectelor de protocoale ce se încheie cu autoritățile publice competente în scopul obținerii mijloacelor financiare necesare pentru organizarea serviciilor de asistență judiciară;

d) organizarea Registrului național de asistență judiciară pe baza registrelor întocmite de barouri;

e) organizarea și coordonarea metodologiei de plată a onorariilor pentru asistența judiciară acordată;

f) efectuarea controlului asupra asistenței judiciare acordate;

g) elaborarea proiectelor de acte normative în domeniul asistenței judiciare, pe care le propune Ministerului Justiției în vederea promovării;

h) stabilirea, împreună cu Ministerul Justiției, a indicilor statistici; ținerea evidenței statistice a sistemului de asistență judiciară și analizarea informațiilor necesare pentru planificarea și coordonarea corectă a sistemului de asistență judiciară;

i) colaborarea cu Ministerul Justiției pentru buna funcționare și planificarea, inclusiv din punct de vedere bugetar, a sistemului de asistență judiciară;

j) popularizarea sistemului de asistență judiciară;

k) stabilirea formularisticii utilizate de barouri pentru organizarea activității de asistență judiciară și extrajudiciară, în condițiile legii;

l) reprezentarea U.N.B.R. în domeniul asistenței judiciare, în cadrul colaborării internaționale în materie, în condițiile legii sau ale Statutului profesiei de avocat.

În vederea organizării activității de asistență judiciară, barourile mai au ca atribuții:

a) organizarea serviciilor de asistență judiciară atât la nivelul fiecărui barou, cât și la sediul fiecărei instanțe judecătorești;

b) organizarea și actualizarea registrelor proprii de asistență judiciară pe baza cererilor avocaților, aprobate de consiliul baroului;

c) desemnarea avocaților înscriși în Registrul de asistență judiciară pentru acordarea asistenței judiciare, ținând cont de experiența profesională și de calificarea avocatului, precum și de natura și complexitatea cazului, de desemnările anterioare și de gradul de angajare al acestuia;

d) efectuarea controlului asupra acordării asistenței judiciare de către avocații din cadrul baroului;

e) organizarea și executarea programelor de popularizare a sistemului de asistență judiciară;

f) îndeplinirea oricaror alte atribuții prevăzute de lege sau de Regulamentul-cadru pentru organizarea serviciilor de asistență judiciară.

Baroul organizează serviciile de asistență judiciară la sediile tuturor instanțelor judecătorești din județ, în spații destinate exclusiv desfășurării acestei activități, care se pun la dispoziție, în mod obligatoriu și cu titlu gratuit de Ministerul Justiției sau, după caz, de autoritățile administrației publice locale.

Fiecare barou organizează Registrul de asistență judiciară în care sunt înscriși avocații ce pot fi desemnați pentru acordarea asistenței judiciare și a asistenței extrajudiciare.

Registrul este public, se păstrează pe suport hârtie și în format electronic și se publică pe pagina de internet a fiecărui barou.

Actualizarea Registrului de asistență judiciară pentru următorul an calendaristic se efectuează până la sfârșitul lunii septembrie a anului calendaristic precedent.

În cazuri excepționale, în Registrul de asistență judiciară pot fi operate modificări și în cursul anului, potrivit procedurii prevăzute pentru înscrierea în registru.

U.N.B.R. organizează Registrul național de asistență judiciară, constituit din registrele de asistență judiciară ale tuturor barourilor.

Registrul național de asistență judiciară se publică pe pagina web a U.N.B.R și se actualizează, în mod automat, odată cu actualizarea datelor din registrul de asistență judiciară al fiecărui barou.

Pentru înscrierea în Registrul de asistență judiciară, avocatul depune o cerere la baroul din care face parte. Cererea se completează conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenței judiciare din cadrul U.N.B.R.

Înscrierea avocatului în Registrul de asistență judiciară se efectuează în baza deciziei consiliului baroului.

Consiliul baroului poate, motivat, să refuze înscrierea în registru sau să radieze din registru un avocat în următoarele cazuri:

a) dacă avocatului solicitant i s-a aplicat o sancțiune disciplinară;

b) dacă avocatul este învinuit pentru săvârșirea unei infracțiuni de drept comun;

c) dacă s-a constatat încălcarea repetată a dispozițiilor Legii sau ale Statutului ori calitatea inferioară a asistenței judiciare acordate;

d) dacă a refuzat să îndeplinească activitatea de curator după ce a fost numit sau a fost înlocuit din această calitate din motive imputabile acestuia.

Radierea din Registrul de asistență judiciară poate fi dispusă pentru o perioadă de un an, iar dacă se constată săvârșirea consecutivă a trei sau a mai multor abateri de la obligațiile prevăzute de Lege sau de Statut, radierea se poate dispune pentru o perioadă de până la 3 ani.

Pentru asistența judiciară acordată, avocatul desemnat are dreptul la un onorariu stabilit de organul judiciar, potrivit naturii și volumului activității desfășurate, în limitele sumelor stabilite prin protocolul încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției.

Prin actul de încuviințare a asistenței judiciare, organul judiciar stabilește și valoarea provizorie a onorariului avocatului.

După acordarea asistenței judiciare, avocatul întocmește un referat scris cu privire la prestația avocațială efectivă, conform formularului aprobat de Departamentul de coordonare a asistenței judiciare din cadrul U.N.B.R. Referatul este supus confirmării organului judiciar, care, în funcție de volumul și complexitatea activității desfășurate de avocat, precum și în raport cu durata, tipul și particularitățile cauzei, poate dispune menținerea sau majorarea onorariului stabilit inițial.

Referatul confirmat în condițiile arătate mai sus se înaintează baroului, în vederea efectuării formalităților prevăzute de lege pentru plata onorariilor.

Plata onorariului pentru asistența judiciară acordată se face lunar prin virament bancar, pe baza documentelor pentru decontare, avizate de consiliul baroului.

Sumele necesare pentru plata onorariilor sau, după caz, a remunerațiilor pentru asistența judiciară se virează, lunar, în condițiile legii, într-un cont distinct, deschis de fiecare barou. Respectarea de către barouri a destinației fondurilor astfel virate face și obiect al controlului U.N.B.R., în condițiile stabilite de Statutul profesiei de avocat.

U.N.B.R. și barourile conlucrează cu Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, instanțele judecătorești, precum și cu parchetele de pe lângă acestea, în vederea desfășurării în bune condiții a activității de acordare a asistenței judiciare.

Onorariile pentru asistența judiciară acordată în oricare dintre formele arătate se stabilesc printr-un protocol încheiat între U.N.B.R. și Ministerul Justiției, în condițiile legii.

Fondurile necesare pentru plata onorariilor mai sus arătate se asigură din sumele colectate cu titlul de „taxă judiciară”.

Pentru cheltuielile curente necesare funcționării serviciilor de asistență judiciară din cadrul barourilor, din sumele virate lunar pentru plata onorariilor cuvenite pentru asistența judiciară, fiecare barou își constituie un fond prin reținerea a 1% din valoarea acestor sume, aprobate și efectiv vărsate. Reținerea procentului de 1% se face la achitarea efectivă a onorariului către avocatul îndreptățit.

Avocatul delegat pentru asigurarea apărării gratuite are drepturile și obligațiile prevăzute de Lege și de Statut în îndeplinirea mandatului acordat în interesul beneficiarului gratuității, pe care trebuie să îl trateze cu atenția cuvenită oricărui client.

Acordarea asistenței judiciare obligatorii se face numai ca urmare a solicitării motivate din partea instanței, a organului de urmărire penală, a organului de cercetare penală sau a organului administrației publice locale, adresată baroului. Acordarea asistenței judiciare se realizează exclusiv în baza delegației de avocat eliberate de serviciul de asistență judiciară.

În cazul în care se solicită acordarea asistenței judiciare gratuite de către organele aratate mai sus, decanul stabilește valoarea onorariului ce va fi suportat de partea care ar cădea în pretenții, având în vedere natura cauzei și valoarea obiectului material al acesteia.

Mandatul avocatului desemnat să acorde asistența judiciară obligatorie încetează în momentul în care partea își angajează un apărător. Dreptul la onorariu al avocatului înlocuit subzistă chiar dacă mandatul său a încetat, cuantumul acestuia fiind proporțional cu munca prestată.

Avocatul desemnat să acorde asistență judiciară obligatorie are dreptul la onorariu, în raport cu natura și cu dificultatea cauzei.

Serviciile de asistență judiciară își desfășoară activitatea în spațiile situate la sediile instanțelor, puse la dispoziție de Ministerul Justiției.

Asistența judiciară gratuită acordată poate fi retrasă de către decanul baroului, dacă se dovedește că:

a) a fost obținută prin fraudă;

b) starea de nevoie a solicitantului a încetat sau s-a ameliorat și permite plata onorariului.

În condițiile legii, remunerația cuvenită avocatului va fi suportată de partea care a obținut ilicit asistență judiciară gratuită.

6.4. Curatela specială

Potrivit art. 167 alin. (1) din Cod de Procedura civilă, atunci când reclamantul nu a reușit să afle domiciliul pârâtului, deși a făcut toate demersurile care i-au stat în putință, instanța va putea încuviința citarea prin publicitate a acestuia.

Potrivit însă, alineatului (3) al aceluiasi articol, odată cu încuviințarea citării prin publicitate, instanța va numi un curator special, în condițiile art. 58 Cod de Procedura civilă , dintre avocații baroului, care va fi citat pentru apărarea intereselor pârâtului.

Potrivit art. 58 alin. (3) și alin. (4) Cod de Procedura civilă, curatorii speciali vor fi numiți din rândul avocaților desemnați de Barou și odată cu numirea lor instanța va stabili și un onorariu provizoriu pentru aceștia, urmând a putea fi majorat la cerere în funcție de activitatea prestată.

Având în vedere aspectul strict procesual al participării curatorului special la desfășurarea procesului, instanța poate dispune pe lângă citarea curatorului special la fiecare termen și citarea pârâtului la ușa instanței pe tot parcursul desfășurării procesului.

Curatorii speciali vor fi desemnați de Baroul București, din rândul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, iar remunerația acestora va fi stabilită de instanța de judecată în sarcina reclamantului, urmând a o putea recupera în cazul în care pârâtul va cădea în pretenții.

Avocatul-curator nu este un reprezentant conventional al paratului-imposibil-de-citat, ci un reprezentant legal al acestuia, asa cum rezulta din art. 58 alin. 3 teza a doua Cod de Procedura civilă.

CAPITOLUL VII – RĂSPUNDEREA AVOCAȚILOR

7.1. Chestiuni pealabile

Răspundera juridică este forma răspunderii sociale constând în complexul drepturilor și obligațiilor conexe care, potrivit legii, se nasc ca urmare a producerii unor fapte ilicite și care constituie cadrul de realizare a constrângerii de stat, prin aplicarea sancțiunilor juridice menite să asigure restabilirea ordinii de drept.

În alți termeni, răspundera juridică reprezintă un raport având ca obiect aplicarea unei sancțiuni.

În functie de specificul normei juridice incalcate, raspunderea juridică îmbracă o serie de forme concrete, cum ar fi: răspundere represivă (penală sau contravențională), răspundere patrimonială (civilă) respectiv răspundere disciplinară.

7.2. Răspunderea penală

Temeiul răspunderii penale este săvârșirea unei infracțiuni.

Infracțiunea este o conduită vătămătoare sau periculoasă a unei persoane, fizice sau juridice, față de una sau mai multe valori sociale, exprimând atitudinea moral-politică a persoanei respective față de ordinea de drept și valorile apărate de aceasta și incriminată ca atare prin norma penală.

În principiu, avocatul poate fi suspectat de săvârșirea, ca autor sau coautor, ori complicitate sau instigare în privința aproape a oricărei infracțiuni prevăzute de Codul penal. Cu toate acestea, cele mai frecvente infracțiuni săvârșite de de avocați sunt: înșelăciunea, șantajul, traficul de influență, darea de mită, falsul în înscrisuri, uzul de fals, falsul în declalații, evaziunea fiscală ș.a.

7.3. Răspunderea civilă. Asigurarea de malpraxis

Răspunderea civilă este o formă a răspunderii juridice care constă intr-un raport de obligații născut în urma săvârșirii a unei fapte ilicite producătoare de prejudiciu, în temeiul căruia, autorul faptei este îndatorat să repare prejudiciul cauzat ori pentru care este răspunzător.

Ca în cazul oricărui tip de răspundere civilă, răspunderea civilă a avocatului, presupune îndeplinirea condițiilor generale referitoare la fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate și vinovație. În plus, mai presupune și dovedirea existenței contractului de asistență juridică.

Aceste conditii ale angajarii răspunderii civile capătă un caracter specific în cazul faptelor de malparxis săvârșite de avocat

Atunci cand desfasoară una sau mai multe din activitatile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 51/1995, avocatul trebuie sa respecte anumite reguli de conduita impuse de catre Lege, Statutul profesiei de avocat si Codul deontologic al avocatilor.

Încalcarea de catre avocat a regulilor de conduită prevăzute de actele menționate care generează prejudicii asupra clientului său reprezintă o faptă de malpraxis, adică o faptă ilicită în sensul de condiție a angajării răspunderii civile.

Pentru a diminua riscurile la care l-ar putea expune pe un client, printr-o astfel de faptă, și pentru protecția clientului, art. 42 din Lege prevede obligativitatea avocatului de a se asigura pentru răspundere civilă profesională, în așa fel încât, în cazul unei fapte de malpraxis clientul să fie recompensat imediat și complet de către societatea de asigurări care se va regresa împotriva avocatului răspunzător de malpraxis.

Prin răspundere profesională se înțelege acoperirea daunelor efective suferite de client și rezultate din exercitarea profesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale Statutului și a regulilor deontologice.

Asigurarea de răspundere profesională cu caracter minim obligatoriu se încheie cu respectarea următoarelor reguli:

a) avocatul stagiar se asigură pentru un risc asigurat în valoare de minimum 3.000 euro anual;

b) avocatul definitiv se asigură pentru un risc asigurat în valoare de minimum 6.000 euro anual.

Asigurarea pentru răspundere profesională va fi încheiată pentru un an de zile care se reînnoieste în mod obligatoriu anual.

Polița de asigurare se depune, în copie certificată de avocat, la secretariatul baroului în termen de 15 zile de la data emiterii acesteia.

Societatea civilă profesională și societatea profesională cu răspundere limitată pot încheia asigurare profesională în care să fie cuprinși toți avocații care își exercită profesia în calitate de asociați, colaboratori sau salarizați în interiorul profesiei.

Primele de asigurare profesională achitate de avocat sau de formele de exercitare a profesiei reprezintă cheltuieli profesionale obligatorii, legal datorate, integral deductibile pentru anul fiscal în curs, în condițiile legii.

Neîndeplinirea obligațiilor privind asigurarea pentru răspunderea profesională, atrage neînscrierea în tabloul anual al avocaților cu drept de exercitare a profesiei.

7.4. Răspunderea disciplinară

7.4.1. Chestiuni prealabile

Fapta săvârșită de avocat, în nume propriu sau în numele și pentru forma de exercitare a profesiei din care face parte, prin care se încalcă dispozițiile Legii, ale Statutului profesiei, deciziile obligatorii ale organelor profesiei la nivel național sau ale consiliului baroului în care avocatul este înscris sau în care acesta își are sediul secundar și care este de natură să prejudicieze onoarea ori prestigiul profesiei sau al corpului de avocați constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit art. 89 din Lege.

Avocatul care conduce asistența judiciară de pe lângă fiecare instanță este obligat să sesizeze în scris consiliului baroului faptele de natura celor de mai sus comise de orice avocat.

Protecția onoarei și a prestigiului profesiei de avocat, respectarea Legii, a Statutului și a deciziilor obligatorii ale organelor profesiei sunt încredințate organelor constituite potrivit dispozițiilor legii.

Anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare sunt de competența consiliului baroului. Instanțele judecătorești și parchetele Ministerului Public sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută împotriva unui avocat și să îl înștiințeze despre orice acțiune de urmărire penală sau de judecată pornită împotriva unui avocat.

Anchetarea abaterii și exercitarea acțiunii disciplinare privind decanii barourilor și membrii Consiliului U.N.B.R. sunt de competența Consiliului U.N.B.R. Persoana anchetată sau trimisă în judecată disciplinară nu participă la luarea hotărârii.

Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă.

Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de cel mult un an de la data săvârșirii abaterii.

7.4.2. Organizarea și funcționarea instanțelor disciplinare

Instanțele disciplinare sunt:

a) comisia de disciplină a baroului;

b) Comisia centrală de disciplină;

c) Consiliul U.N.B.R., în plenul său, constituit ca instanță disciplinară, conform art. 88 alin. (3) din Lege.

A. Comisia de disciplină a baroului

În cadrul fiecărui barou se organizează și funcționează o comisie de disciplină, independentă de organele de conducere ale baroului, alcătuită din 5 până la 11 membri, aleși de adunarea generală a baroului pe o perioadă de 4 ani. Membrii comisiilor de disciplină se aleg dintre avocații cu o vechime de minimum 10 ani în profesie.

Comisia de disciplină a baroului este coordonată de un președinte ales de către membrii acesteia.

Consiliul baroului va desemna un secretar care nu face parte dintre membrii comisiei de disciplină și care îndeplinește funcția de grefier, calitate în care păstrează și ține evidențele comisiei și efectuează lucrările necesare în vederea desfășurării activității acesteia, sub îndrumarea președintelui.

Cheltuielile necesare activităților comisiei de disciplină se suportă de către barou.

Alcătuirea completelor de judecată, programarea ședințelor, organizarea evidențelor și a activităților cu caracter administrativ ale comisiei de disciplină sunt în sarcina președintelui comisiei.

Comisia de disciplină a baroului judecă, în primă instanță, în complet de 3 membri, abaterile disciplinare săvârșite de avocații înscriși în cadrul acestuia, cu excepția abaterilor săvârșite de decan și de membrii Consiliului U.N.B.R.

B. Comisia centrală de disciplină

În cadrul U.N.B.R. este organizată și funcționează Comisia centrală de disciplină.

Comisia centrală de disciplină este alcătuită din reprezentanții barourilor desemnați de adunările generale ale acestora. Fiecare barou are dreptul la câte un reprezentant ales de Congresul avocaților dintre candidații desemnați de adunările generale ale barourilor.

Membrii Comisiei centrale de disciplină se aleg dintre avocații cu o vechime mai mare de 15 ani în profesie.

Din completele de judecată nu pot face parte soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale membrilor consiliului baroului din care face parte avocatul trimis în judecată, ale membrilor Consiliului U.N.B.R. și nici soțul sau rudele până la gradul al patrulea inclusiv ale părții care a declanșat prin plângere procedura disciplinară.

Comisia centrală de disciplină este coordonată de unul dintre membrii acesteia, în calitate de președinte, desemnat de Congresul avocaților, în ordinea voturilor obținute.

Comisia centrală de disciplină judecă:

a) ca instanță de fond, în complet de 3 membri, abaterile săvârșite de membrii Consiliului U.N.B.R. și de decanii barourilor;

b) ca instanță de recurs, în complet de 5 membri, contestațiile declarate de avocatul interesat, decanul baroului și de președintele U.N.B.R. împotriva deciziilor pronunțate de comisiile de disciplină ale barourilor și a încheierilor prevăzute la art. 90 alin. (1) și (2) din Lege.

Comisia centrală de disciplină își organizează, își ține evidențele și își desfășoară lucrările cu sprijinul Comisiei permanente a U.N.B.R.

Unul dintre secretarii U.N.B.R., desemnat de către Comisia permanentă a U.N.B.R., îndeplinește funcția de grefier al Comisiei centrale de disciplină.

C. Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanță disciplinară

Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanță disciplinară, în plenul său, mai puțin cel în cauză, judecă recursurile declarate împotriva deciziilor pronunțate de Comisia centrală de disciplină, ca instanță de fond, și a încheierilor prevăzute la art. 90 alin. (1) și (2) din Lege.

Unul dintre secretarii Uniunii desemnat de Comisia permanentă îndeplinește funcția de grefier al Consiliului U.N.B.R., constituit ca instanță disciplinară.

Împotriva hotărârilor pronunțate de Comisia centrală de disciplină ca instanță de recurs și de Consiliul U.N.B.R., constituit ca instanță disciplinară, partea interesată poate formula contestație la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Procedura judecării abaterilor disciplinare este stabilită de Statutul profesiei și se completează cu prevederile Codului de Procedura civilă.

Sancțiunile disciplinare sunt:

a) mustrarea;

b) avertismentul;

c) amendă de la 50 lei la 500 lei, care se face venit la bugetul baroului. Plata amenzii se va face în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii disciplinare. Neachitarea în acest termen atrage suspendarea de drept din exercițiul profesiei, până la achitarea sumei. Limitele amenzii disciplinare se actualizează periodic de către Consiliul U.N.B.R., în funcție de rata inflației.

d) interdicția de a exercita profesia pe o perioadă de la o lună la un an;

e) excluderea din profesie.

Executarea deciziilor disciplinare se face de către consiliul baroului în care avocatul este înscris

Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului și președintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

În caz de abatere evidentă și gravă, instanța disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exercițiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.

Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.

Recursul este suspensiv de executare și va fi soluționat de urgență.

7.4.3. Reguli de procedură

Plângerea îndreptată împotriva unui avocat se adresează consiliului baroului in al cărui tablou figurează avocatul cu drept de exercitare a profesiei. Dacă avocatul este pensionar care își continuă activitatea în profesie, este incompatibil sau s-a retras din profesie, plângerea se adresează baroului în care avocatul este sau a fost înscris în tabloul avocaților.

Consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii indicate în plângere sau în sesizare. În situațiile prevăzute la art. 87 alin. (2) din Lege, plângerea sau sesizarea va fi înaintată de îndată Consiliului U.N.B.R.

Anchetarea abaterii disciplinare se efectuează de consiliul baroului. În acest scop, consiliul va desemna un consilier pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Dacă abaterea disciplinară s-a săvârșit pe raza unui alt barou, consiliul baroului poate decide efectuarea de cercetări, prin comisie rogatorie, de către consiliul baroului pe raza căruia s-a săvârșit fapta.

Anchetarea abaterii disciplinare a unui membru al Consiliului U.N.B.R. sau a unui decan se efectuează de către Consiliul U.N.B.R. În acest scop, Consiliul U.N.B.R. va desemna pe unul dintre consilieri pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile.

Consilierul desemnat pentru efectuarea cercetării prealabile se poate abține sau poate fi recuzat de avocatul cercetat. Cererea de recuzare se formulează în scris și se judecă de către consiliul baroului, respectiv de Consiliul U.N.B.R., în absența consilierului recuzat.

Anchetarea abaterii disciplinare se va face cu celeritate.

Cercetările se efectuează după convocarea în scris, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, a avocatului cercetat, trimisă la sediul său profesional. Convocarea se poate face și prin înștiințare în scris, printr-un mijloc de comunicare ce asigură conservarea dovezii și a datei la care s-a făcut înștiințarea, ori prin luarea la cunoștință prin semnătură.

Cercetarea se efectuează numai după încunoștințarea avocatului cu privire la obiectul anchetei disciplinare prin luarea la cunoștință a conținutului plângerii ori al sesizării. Avocatul cercetat poate da explicații scrise.

Refuzul de a da curs convocării sau de a prezenta înscrisurile solicitate de către organul care anchetează constituie o încălcare a obligatiilor profesionale și nu împiedică desfășurarea anchetei disciplinare.

În cursul cercetărilor, președintele U.N.B.R., decanul sau consilierul delegat va convoca în vederea ascultării persoana care a formulat plângerea, precum și orice alte persoane ale căror declarații pot elucida cazul, va face verificări de înscrisuri și va culege informații, prin mijloacele prevăzute de lege.

După efectuarea cercetărilor, consilierul delegat întocmește in scris un referat în care va consemna faptele, probele administrate, poziția celui cercetat și propunerea privind soluționarea plângerii sau sesizării.

Referatul astfel întocmit va fi înregistrat la secretariatul decanului baroului, respectiv al U.N.B.R., în cel mult 30 de zile de la primirea însărcinării.

În ședința imediat următoare datei la care referatul a fost înregistrat, Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului procedează la anchetarea abaterii, pe baza referatului și a lucrărilor care au stat la baza întocmirii acestuia.

Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, consiliul baroului poate convoca avocatul anchetat, în vederea audierii sale.

După efectuarea anchetei disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului va decide, după caz, exercitarea acțiunii disciplinare, clasarea cauzei sau completarea cercetărilor.

Soluția se comunică, în termen de cel mult 15 zile de la luarea deciziei, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin remitere directă, cu luare de semnătură, avocatului cercetat, la sediul profesional principal al acestuia, persoanei care a făcut plângerea, la domiciliul declarat de aceasta, precum și, prin adresă de comunicare, președintelui U.N.B.R.

În situația în care, în urma anchetării abaterii, se decide exercitarea acțiunii disciplinare, Consiliul U.N.B.R., respectiv consiliul baroului va desemna consilierul însărcinat cu susținerea acesteia la instanța disciplinară.

Acțiunea disciplinară se redactează în scris, motivat în fapt și în drept, cu indicarea persoanelor care urmează a fi citate în fața instanței disciplinare, și se semnează de către decanul baroului sau, după caz, de președintele U.N.B.R.

În caz de abatere gravă, pe baza unui referat motivat, întocmit de consilierul desemnat de Consiliul U.N.B.R. sau, după caz, de consiliul baroului, președintele U.N.B.R. sau, respectiv, decanul poate solicita comisiei de disciplină competente suspendarea din profesie a avocatului în cauză, în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la ordonanța președințială cuprinse în Codul de Procedura civilă.

Pe durata urmăririi penale sau a judecării faptei care constituie abatere disciplinară, procedura disciplinară se suspendă, urmând să fie reluată după soluționarea cauzei.

Pe perioada suspendării procedurii de anchetare și judecată pentru săvârșirea unei abateri disciplinare, cursul termenului prevăzut la art. 87 alin. (4) din Lege este oprit. Cursul termenului se reia după soluționarea definitivă a cauzei.

Președintele comisiei de disciplină va fixa de îndată termen de judecată, cu citarea avocatului, a organului profesiei care a exercitat acțiunea și a celorlalte persoane indicate în acțiune.

Procedura de citare în fața instanțelor disciplinare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu conținut declarat, la sediul profesional principal al avocatului.

În cazul în care comunicarea nu este posibilă, procedura de citare și comunicare se va realiza în conformitate cu regulile privitoare la citarea și comunicarea actelor de procedură cuprinse în Codul de Procedura civilă.

În fața instanței disciplinare avocatul se va înfățișa personal. În cursul ședințelor avocatul poate fi asistat de un alt avocat.

Ședința instanței disciplinare nu este publică nici în etapa cercetării procesului, nici în faza dezbaterilor în fond, iar lucrările ședinței se consemnează într-o încheiere.

Lipsa părților regulat citate nu împiedică judecata, instanța disciplinară putându-se pronunța pe baza actelor și a dovezilor administrate în cauză.

Instanța disciplinară hotărăște cu majoritate de voturi și pronunță o decizie disciplinară.

Decizia disciplinară rămasă definitivă are autoritate de lucru judecat față de părți și de organele profesiei.

Decizia de excludere sau de suspendare din profesie se va comunica avocatului în cauză la sediul profesional principal al acestuia, baroului în care avocatul este înscris, precum și președintelui U.N.B.R.

Decizia privind aplicarea celorlalte sancțiuni disciplinare prevăzute de lege ori încetarea acțiunii disciplinare se comunică de asemenea asa cum s-a aratat mai sus.

Contestația declarată împotriva măsurilor luate prin încheiere în condițiile art. 90 alin. (2) din Lege și împotriva deciziei disciplinare are caracter devolutiv și determină controlul de legalitate și de temeinicie a acestora de către organul competent. Contestația se depune și se înregistrează la secretariatul baroului, respectiv la secretariatul U.N.B.R., iar, după expirarea termenelor de declarare a contestației, se înregistrează la comisia de disciplină care a pronunțat hotărârea, care o va înainta, de îndată, împreună cu dosarul cauzei, instanței disciplinare competente.

Contestația prevăzută la art. 88 alin. (3) din Lege este distinctă de contestația prevăzută la art. 88 alin. (4) din Lege.

Dispozițiile privind procedura judecării acțiunilor disciplinare prevăzute în Statut se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de Procedura civilă.

Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor disciplinare începute după intrarea în vigoare a acesteia.

Procesele disciplinare în curs de desfășurare sunt supuse dispozițiilor normative în vigoare la data la care au fost începute.

Începutul procesului disciplinar este data la care consiliul baroului sau, respectiv, Consiliul U.N.B.R. a decis exercitarea acțiunii disciplinare.

CAPITOLUL VIII – EXERCITAREA ÎN ROMÂNIA A PROFESIEI DE CĂTRE AVOCAȚII CARE AU OBȚINUT CALIFICAREA PROFESIONALĂ ÎN UNUL DINTRE STATELE MEMBRE ALE UNIUNII EUROPENE ȘI ALE SPAȚIULUI ECONOMIC EUROPEAN

8.1. Chestiuni generale

8.1.1 Dobândirea calității de membru al unui barou din România de către persoane fizice străine care au calitatea de avocat

Persoanele fizice străine pot dobândi calitatea de membru al unui barou din România și pot exercita, în consecință, profesia de avocat în România, dacă în statul în care își au domiciliul dețin titlul profesional de avocat, certificat de organismele profesionale recunoscute sau de autoritățile publice care le autorizează, precum și în condițiile stabilite în acordul încheiat cu Uniunea Europeană, conform prevederilor art. II din Legea nr. 201/2004 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Pentru avocații din statele membre ale Uniunii Europene nu este necesară existența unor convenții bilaterale.

Documentația de evaluare pentru dobândirea calității de membru al unui barou din România va conține:

a) cererea de evaluare;

b) curriculum vitae și copie a pașaportului;

c) certificatul (atestatul) profesional, în copie legalizată și traducere autorizată, în termen de 3 luni de la eliberarea lui;

d) diplomă universitară;

e) certificat de onorabilitate;

f) declarația de compatibilitate;

g) solicitarea de stagiu de adaptare de 3 ani sau de susținere a unui examen de verificare a cunoștințelor de drept românesc și de limbă română.

Avocații care și-au obținut titlul profesional într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European sau în Confederația Elvețiană, pot profesa, cu caracter permanent, pe teritoriul României:

a) în mod independent sau în asociere;

b) ca avocați salariați în România;

c) prin prestare de servicii,

8.1.2. Înscrierea grupărilor străine care exercită profesia de avocat în tablourile avocaților barourilor din România

Grupările străine care nu au sediul profesional în România pot deschide sedii profesionale secundare în România și se pot înscrie în tablourile avocaților barourilor din România, pentru ca membrii acestora să exercite în numele grupării profesia de avocat în România, dacă în statul în care își au sediul profesional desfășoară această activitate și au statutul de societate civilă profesională, certificată de organismele profesionale recunoscute sau de autoritățile publice care le autorizează, în condițiile stabilite în acordul încheiat cu Uniunea Europeană, conform prevederilor art. II din Legea nr. 201/2004.

Pentru societățile civile profesionale de avocați din statele membre ale Uniunii Europene nu este necesară existența unor convenții bilaterale.

Documentația de evaluare pentru înscrierea în tablourile avocaților barourilor din România va conține:

a) cererea de evaluare, semnată de reprezentantul legal al grupării;

b) copia pașaportului reprezentantului legal al grupării (în cazul în care acesta nu s-a înscris anterior în nume propriu într-un barou din România);

c) certificatul (atestatul) profesional emis de autoritatea competentă, în copie legalizată, și traducerea autorizată a acestuia, valabil pentru 3 luni de la eliberarea sa;

d) actul constitutiv sau statutul grupării.

Cererea de evaluare, cu documentele aferente, se supune avizului conform al Comisiei permanente a U.N.B.R., care va hotărî cu privire la înscrierea societății în tabloul avocaților baroului.

8.2. Exercitarea cu caracter permanent a profesiei în România de către avocații care au obținut calificarea profesională în unul dintre statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European

Avocații care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot desfășura aceleași activități profesionale ca și avocații care profesează sub titlul profesional obținut în România, pot acorda asistență juridică și pot reprezenta persoane fizice sau persoane juridice în fața instanțelor române, referitor la dreptul statului membru de origine, dreptul comunitar, dreptul internațional, precum și dreptul românesc, cu respectarea regulilor de procedură aplicabile în fața instanțelor române.

Avocații care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine vor folosi denumirea sub care își desfășoară profesia în statul membru de origine, exprimată în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine respectiv.

Pe lângă denumirea sub care își desfășoară profesia în statul membru de origine, în denumire se va menționa, alături de forma juridică de exercitare a profesiei în România, și forma juridică a grupării din statul membru de origine.

Autoritatea română competentă poate cere unui avocat care profesează sub titlul profesional obținut în statul membru de origine să indice gruparea profesională din care face parte în statul membru de origine sau autoritatea judiciară în cadrul căreia este admis să-și exercite profesia, potrivit legii din statul membru de origine.

Avocatul care obține admiterea în profesia de avocat în România are dreptul să folosească titlul profesional din statul membru de origine, exprimat în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale statului membru de origine, alături de titlul profesional corespunzător profesiei de avocat din România.

Indiferent de forma de exercitare a activității pe teritoriul României, avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine pot solicita oricând recunoașterea diplomelor, în vederea admiterii în profesia de avocat și a practicării acesteia sub titlul profesional din România.

În vederea recunoașterii diplomelor în România, solicitantul va trebui să susțină, la alegere, un examen de verificare a cunoștințelor sau să efectueze un stagiu de 3 ani în domeniul dreptului românesc.

U.N.B.R. va stabili componența comisiei de evaluare, precum și conținutul și modul de desfășurare ale examenului sau ale stagiului, după caz.

La depunerea cererii de recunoaștere a diplomei, în vederea determinării conținutului și modului de desfășurare ale examenului sau ale perioadei de stagiu, comisia de evaluare va verifica în prealabil dacă experiența profesională dobândită de solicitant este de natură să acopere în tot sau în parte diferențele existente între dreptul românesc și cel al statului membru de origine în care a fost obținută diploma, în vederea exceptării parțiale sau totale de la îndeplinirea condițiilor de mai sus.

Autoritatea competentă română și autoritățile competente din statele membre de origine colaborează în vederea aplicării corespunzătoare a dispozițiilor prezentei legi, informațiile care se obțin în cadrul acestor colaborări fiind confidențiale. Colaborarea se poate realiza și prin intermediul sistemului de informare în cadrul pieței interne, în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 49/2009 privind libertatea de stabilire a prestatorilor de servicii și libertatea de a furniza servicii în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 68/2010.

Autoritatea competentă din statul membru de origine poate formula observații în cadrul procedurilor disciplinare care se desfășoară împotriva unui avocat care profesează sub titlul profesional din acel stat.

Avocații care își exercită în mod permanent activitatea pe teritoriul României pot dobândi titlul profesional din România fie în condițiile prevăzute la art. 100 fie potrivit art. 109 din Lege.

Avocatul care dorește să profeseze în România sub titlul profesional din statul membru în care și-a obținut calificarea profesională se înscrie în tabloul special ținut de barourile române.

Autoritatea română competentă înscrie avocatul solicitant pe baza prezentării unui certificat care atestă înregistrarea lui la autoritatea competentă din statul membru de origine. Autoritatea română competentă informează autoritatea competentă din statul membru de origine despre aceasta înscriere.

Certificatul menționat mai sus trebuie să fie eliberat cu cel mult 3 luni înainte de formularea cererii de înscriere în Tabloul avocaților din România.

La publicarea numelor avocaților înscriși în România, autoritatea română competentă va publica și numele avocaților straini înscriși.

Avocaților care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine li se asigură reprezentarea corespunzătoare în asociațiile profesionale ale avocaților din România, potrivit dispozițiilor Legii și ale Statutului profesiei; ei au cel puțin dreptul de a participa la alegerea organelor de conducere ale acestor asociații.

Avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine sunt obligați fie să se asigure pentru răspundere profesională, în condițiile stabilite prin Statutul profesiei, fie să devină membri ai Casei de Asigurări a Avocaților.

Avocații straini pot fi scutiți de obligațiile de mai sus dacă fac dovada unei asigurări plătite sau a unei alte garanții date în condițiile legii statului membru de origine, în măsura în care asigurarea sau garanția este echivalentă din punctul de vedere al condițiilor și al acoperirii. Dacă acoperirea este doar parțială, avocații trebuie să încheie o asigurare suplimentară pentru a acoperi aspectele care nu se regăsesc în asigurarea sau în garanția dată potrivit reglementărilor din statul membru de origine.

Avocații înscriși în România sub titlul profesional din statul membru de origine pot profesa ca salariați în oricare dintre formele de organizare a profesiei, permise pentru avocații care profesează sub titlul profesional obținut în România.

Avocații care profesează în România sub titlul profesional din statul membru de origine se supun acelorași reguli de conduită profesională ca și avocații care profesează sub titlul profesional obținut în România, pentru activitățile desfășurate pe teritoriul țării.

Avocații prevăzuți în prezentul capitol răspund disciplinar pentru nerespectarea Legii sau a Statutului.

Înainte de inițierea procedurilor disciplinare împotriva unui avocat care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, autoritatea română competentă informează în cel mai scurt timp autoritatea competentă din statul membru de origine, furnizând orice informații necesare si utile în cauză.

Autoritatea română competentă cooperează cu autoritatea competentă din statul membru de origine pe tot parcursul desfășurării procedurilor disciplinare.

Retragerea permanentă sau temporară de către autoritatea competentă din statul membru de origine a autorizației de exercitare a profesiei are ca efect obligatoriu interdicția temporară sau permanentă ca avocatul în cauză să profeseze în România sub titlul profesional din statul membru de origine.

Unul sau mai mulți avocați din aceeași grupare ori din același stat membru, care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine, pot profesa în România prin înființarea unui sediu secundar al grupării respective, organizat în orice formă de exercitare a profesiei de avocat prevăzută de legea română.

Profesia de avocat se poate exercita și în cadrul formelor asociate prevăzute de legea română, astfel:

a) mai mulți avocați din diferite state membre, care profesează sub titlurile profesionale din statele membre de origine;

b) unul sau mai mulți avocați dintre cei prevăzuți mai sus și unul sau mai mulți avocați din România.

Avocatul care intenționează să profeseze sub titlul profesional din statul membru de origine informează autoritatea română competentă despre faptul că este membru al unei forme de exercitare a profesiei în statul membru de origine și furnizează toate detaliile relevante despre acea grupare.

Avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine și care își desfășoară activitatea efectiv și cu regularitate, pe o perioadă de cel puțin 3 ani în România, în domeniul dreptului românesc sau al dreptului comunitar sunt admiși în profesia de avocat în România, fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 100 din Lege cu respectarea prevederilor referitoare la exercițiul drepturilor civile și politice și la cazurile de nedemnitate și incompatibilitate.

În fața autorității române competente solicitanții trebuie să facă dovada desfășurării cu regularitate a activității în România pe o perioadă de cel puțin 3 ani în domeniul dreptului românesc sau comunitar. În acest scop:

a) avocații trebuie să prezinte toate informațiile și documentele relevante cu privire la numărul de cauze în care au acordat asistență juridică, precum și cu privire la natura acestora;

b) autoritatea română competentă poate să verifice caracterul efectiv și regularitatea activității desfășurate și poate cere avocatului, dacă este necesar, să ofere clarificări, în scris sau verbal, cu privire la informațiile și documentele prevăzute la lit. a).

Avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine în România pot oricând să ceară ca diplomele să le fie recunoscute, potrivit dispozițiilor art. 100 din Lege în vederea obținerii admiterii în profesia de avocat în România și a exercitării acesteia sub titlul profesional astfel obținut.

Avocații care profesează sub titlul profesional din statul membru de origine și care au desfășurat în mod efectiv și cu regularitate o activitate profesională în România pe o perioadă de cel puțin 3 ani, dar pe o perioadă mai scurtă în domeniul dreptului românesc, pot obține admiterea în profesia de avocat și dreptul de a o practica sub titlul profesional din România, fără a fi necesară îndeplinirea condițiilor prevăzute la art. 100 din Lege cu respectarea prevederilor referitoare la exercițiul drepturilor civile și politice și la cazurile de nedemnitate și incompatibilitate, după următoarea procedură:

a) autoritatea română competentă ia în considerare desfășurarea efectivă și cu regularitate a activității în perioada de cel puțin 3 ani, cunoștințele și experiența profesională dobândite în România, precum și orice participare la prelegeri și seminarii despre dreptul românesc sau deontologia profesiei de avocat;

b) solicitantul pune la dispoziția baroului român orice informație și documentație relevantă, în special despre cauzele în care a acordat asistență juridică.

Desfășurarea efectivă și cu regularitate a activității avocatului în România și capacitatea sa de a o continua sunt evaluate pe baza unui interviu susținut cu comisia de evaluare prevăzută la art. 100 din Lege.

Autoritatea română competentă poate, printr-o decizie motivată și supusă căilor de atac prevăzute de statutul profesiei, să refuze avocatului solicitant acordarea titlului profesional de avocat în România, dacă se consideră că aceasta ar aduce atingere ordinii publice, ca urmare a unor abateri disciplinare, a unor plângeri și incidente de orice fel.

Reprezentanții U.N.B.R. sunt obligați să păstreze confidențialitatea informațiilor primite cu ocazia examinării cererii de acordare a titlului profesional în România.

8.3. Exercitarea în România, prin prestarea de servicii, a profesiei de către avocații provenind din statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European

Avocații provenind din statele membre ale Uniunii Europene și ale Spațiului Economic European pot desfășura în România activități profesionale care pot fi exercitate ocazional sub forma de prestări de servicii.

Activitatea de prestare de servicii exercitata de avocatii arătati mai sus se exercită în România prin reprezentarea drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice în justiție sau în fața autorităților publice, în condițiile prevăzute pentru avocații stabiliți în acest stat, fără a fi necesară înscrierea în barou.

Pentru exercitarea altor activități decât cele menționate mai sus, avocatul respectă condițiile și regulile de conduită profesională ale statului membru de origine, precum și legislația română privind profesia, în special cu privire la incompatibilități, la secretul profesional, la relațiile dintre avocați, la interdicția ca același avocat să reprezinte două părți având interese contrarii, precum și la publicitate.

Autoritatea română competentă cere avocatului care prestează servicii dovedirea calității sale de avocat.

În cazul nerespectării obligațiilor prevăzute la art. 110 din Lege, autoritatea română competentă stabilește prin Statut consecințele acestei nerespectări.

La verificarea cazului de nerespectare a obligațiilor prevăzute la art. 110 din Lege, autoritatea română competentă poate solicita orice informații profesionale utile cu privire la persoana care prestează servicii.

Autoritatea română competentă va informa autoritatea competentă din statul membru de origine despre orice decizie luată. Comunicările prevăzute de prezentul alineat au caracter confidențial.

CAPITOLUL IX – CONCLUZII ȘI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Încercând o concluzie care s-ar desprinde din tema trataă în prezentul studiu, se poate spune, așa cum am arătat și pe parcursul acestuia că într-o societate întemeiată pe valorile democrației și ale statului de drept, avocatul are un rol esențial. El este indispensabil justiției și justițiabililor și are sarcina de a apăra drepturile și interesele acestora, fiind deopotrivă sfătuitorul și apărătorul clientului său.

Profesia de avocat este liberă și independentă, cu organizare, funcționare și conducere autonome, stabilite în condițiile prevăzute de Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare, și ale Statutului profesiei de avocat.

Scopul exercitării profesiei de avocat îl constituie promovarea și apărarea drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, de drept public și de drept privat.

În exercitarea dreptului la apărare recunoscut și garantat de Constituție, de lege, de pactele și de tratatele la care România este parte, avocatul are dreptul și obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru realizarea liberului acces la justiție, pentru un proces echitabil și soluționat într-un termen rezonabil, indiferent de natura cauzei sau de calitatea părților.

Exercitarea profesiei de avocat este supusă principiilor: legalității, libertății, independenței, autonomiei și descentralizării, păstrării secretului profesional.

Libertatea și independența profesiei de avocat sunt principii în baza cărora avocatul promovează și apără drepturile, libertățile și interesele legitime ale clienților săi potrivit Legii și Statutului. Aceste principii definesc statutul profesional al avocatului și garantează activitatea sa profesională.

Relațiile dintre avocat și clienții săi se bazează pe onestitate, probitate, corectitudine, sinceritate, loialitate și confidențialitate. Drepturile și obligațiile avocatului sunt prevăzute de Lege, Statut, Codul deontologic și de contractul de asistență juridică legal încheiat.

Cu toate acestea însă, independența avocatului nu poate prejudicia interesele clientului său. Avocatul este dator să dea clientului sfaturi juridice corespunzătoare legii și să acționeze numai în limitele legii, ale prezentului statut și ale codului deontologic, potrivit crezului său profesional.

Activitatea avocatului constă în: consultații și cereri cu caracter juridic, asistarea și reprezentarea clienților, activitatea de curator special, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare, activități fiduciare, activități de stabilire temporară a sediului unor societăți comerciale și înregistrarea acestora, în numele și pe seama clientului, a părților de interes, a părților sociale sau a acțiunilor societăților astfel înregistrate.

Avocatul poate exercita profesia în una dintre următoarele forme:

a) cabinet individual;

b) cabinet asociat;

c) societate civilă profesională;

d) societate profesională cu răspundere limitată.

Modalitățile de exercitare a profesiei de avocat sunt:

a) avocat titular al cabinetului individual;

b) avocat asociat în cadrul cabinetelor asociate;

c) avocat asociat în cadrul societății civile profesionale de avocați;

d) avocat asociat în cadrul societății profesionale cu răspundere limitată;

e) avocat colaborator;

f) avocat salarizat în interiorul profesiei.

Organele de conducere ale baroului sunt:

a) adunarea generală;

b) consiliul;

c) decanul.

Organele de conducere ale Uniunii Naționale a Barourilor din România – U.N.B.R. sunt:

a) Congresul avocaților;

b) Consiliul U.N.B.R.;

c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;

d) Președintele U.N.B.R.

În cadrul U.N.B.R. se constituie și funcționează:

a) Comisia centrală de cenzori;

b) Comisia centrală de disciplină;

c) aparatul tehnic-administrativ.

Avocații răspund penal, civil și/sau disciplinar, fără ca una dintre cele trei forme de răspundere să o excludă pe cealaltă.

Persoanele fizice străine pot dobândi calitatea de membru al unui barou din România și pot exercita, în consecință, profesia de avocat în România, dacă în statul în care își au domiciliul dețin titlul profesional de avocat, certificat de organismele profesionale recunoscute sau de autoritățile publice care le autorizează, precum și în condițiile stabilite în acordul încheiat cu Uniunea Europeană, conform prevederilor art. II din Legea nr. 201/2004 privind completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, bucurându-se de aceleași drepturi și având aceleași obligații ca și avocații care și-au obținut titlul profesional în România.

De lege ferenda consider că s-ar impune ca avocatul să fie recunoscut, prin lege, ca o instituție, pentru ca astfel, și celelalte instituții cu care conlucrează să-l trateze ca atare și nu ca pe un paria al lumii juridice sau ca pe un simplu agent economic, având drept scop obținerea de profit.

De asemenea, consider că se impun precizări și clarificări ale legii de organizare și exercitate a profesiei de avocat (în completarea normelor procesual civile) în privința desfășurării clare și transparente a noii competențe a baroului de a desemna avocați ca si curatori speciali.

La fel, consider că trebuie clarificată modalitatea in care acesti avocati-curator vor fi remunerati pentru activitatea prestată în condițiile în care pârâtul (al cărui curator a fost desemnat) nu este totuși de găsit. În prezent, art. 58 alin. (4) Cod de Procedura civilă dispune ca renumeratia provizorie, precum si modalitatea de plata a curatorului se stabileste de catre instanță, care instanță poate sa majoreze această remuneratie la încetarea calitatii de curator. Dar remuneratia definitivă cine o stabilește? Și care este limita temporală si procesuală între provizoriu și definitiv? Oare se vor aplica acele “cutume” din materia onorariilor experților? Și, în plus, cine suporta aceasta cheltuiala? Pârâtul, întrucat nu e de gasit, în mod evident nu va putea fi ținut să achite această remunerație, nici în avans, nici la finalul procesului (cu excepția cazului în care, până la urmă, paratul va putea fi, totusi, identificat). Cu siguranta, reclamantul va putea sa fie tinut sa suporte aceasta remuneratie, dar numai daca va fi cazut in pretentii. Si atunci, cine va avansa/suporta aceasta remuneratie? Se incadrează aceasta remuneratie sau nu in notiunea de autor public judiciar? Rămâne deci ca legislația viitoare să clarifice aceste chestiuni și, cât mai repede.

În concluzie, se poate spune, citându-l pe Chancellier d’Aguesseau că avocatura este „Un ordre aussi ancien que la magistrature, aussi noble que la vertu, aussi necessaire que la justice”.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

1. Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, cu modificările ulterioare

2. Statutul profesiei de avocat

3. Codul deontologic al avocaților adoptat în baza Deciziei nr. 1486 a Comisiei Permanente a U.N.B.R., din ședința sa din 27 octombrie 2007;

4. Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

5. Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă

6. Legea nr. 514 din 28 noiembrie 2003, privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 867 din 5 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare

7. Statutul profesiei de consilier juridic, publicat in Monitorul Oficial nr. 684 din 29 iulie 2004

8. Codul deontologic al consilierului juridic adoptat de Congresul U.C.C.J.R la data de 24/07/2004

9. Legea nr. 304/2004

10. Legea nr. 303/2004

11. Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr. 510 din 27.07.2009

12. Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă

Lucrări:

1. coord. G. Boroi, Noul Cod de Procedură Civilă, Comentariu pe articole, vol. I, Editura Hamangiu, București, 2013;

2. L.A. Viorel, G. Viorel, Noul Cod de Procedură Civilă, Fundamentele, Comentarii și Explicații, Editura C.H.Beck, București, 2012;

3. I. Leș, Noul Cod de Procedură Civiă, Comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2013;

4. coord. V.M.Ciobanu și M. Nicolae, Noul Cod de Procedură civilă, Ed. Universal Juridic, București, vol. I, 2013;

5. M. Tăbârcă, Drept procesual civil. Teoria generală, Ed. Universul Juridic, București, 2013;

6. G.C.Frențiu, D.L. Băldean, Noul Cod de procedură civilă. Comentat și adnotat, Ed. Hamangiu, București, 2013;

7. Guțu, Gh., Dicționar latin-român, ed. a II-a revăzutăși adăugită, Ed. Humanitas, București, 2003, pag. 50;

8. Robert J. Bonner, Lawyers and Litigants in Ancient Athens: The Genesis of the Legal Profession (New York: Benjamin Blom, 1927;

9. John A. Crook, Law and Life of Ancient Rome (Ithaca: Cornell University Press, 1967;

10. A. H. M. Jones, The Later Roman Empire, 284-602: A Social, Economic, and Administrative Survey, vol. 1 ( Norman, Ok: University of Oklahoma Press, 1964;

11. Fritz Schulz, History of Roman Legal Science, Oxford University Press, 1946;

12. James A. Brundage, "The Rise of the Professional Jurist in the Thirteenth Century," 20 Syracuse J. Int'l L. & Com., 1994;

13. John Hamilton Baker, Introducere în istoria juridică engleză, 3rd ed., London: Butterworths, 1990;

14. Mircea Duțu, Istoria Baroului din București, Ed. Economică, București, 2006;

15. ***, Studiu pentru Consiliul Europei intitulat "Rolul avocaților în cadrul procedurilor judiciare în Europa";

16. V. G. Cădere, Tratat de Procedură civilă. După legile de unificare si legile provinciale în vigoare, Ed a II-a, Tipografiile Române S.A. București, 1935;

17. M. Costin, Răspunderea juridică în dreptul RSR, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 1974, pag. 32;

18. O. Loghin, T. Toader, Drept penal român. Partea specială, Ed. Șansa, București, 1997.

Adrese web:

http://legeaz.net/

http://www.dictio.ro/

http://ro.wikipedia.org