Executorul Fiscal
CAPITOLUL I
EXECUTORUL FISCAL
1.1 Noțiunea de executor fiscal
Un adevărat preot al statului, funcționarul este uleiul care unge rotițele unui uriaș mecanism generator de bani publici.
Executorul fiscal este în primul rând un funcționar public. Cu alte cuvinte, executorii fiscali sunt persoanele fizice, cetățenii care dețin, în condițiile legii, о funcție publică într-un serviciu public al unei comune, oraș, județ sau municipiu.
Executarea silită se face de organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali. Aceștia trebuie să dețină o legitimație de serviciu pe care trebuie să o prezinte în exercitarea activității.
Executorul fiscal este împuternicit în fața debitorului și a terților prin legitimația de executor fiscal și delegație emisă de organul de executare silită.
În exercitarea atribuțiilor ce le revin, pentru aplicarea procedurilor de executare silită, executorii fiscali pot:
a) să intre în orice incintă de afaceri a debitorului, persoană juridică, sau în alte incinte unde acesta își păstrează bunurile, în scopul identificării bunurilor sau valorilor care pot fi executate silit, precum și să analizeze evidența contabilă a debitorului în scopul identificării terților care datorează sau dețin în păstrare venituri ori bunuri ale debitorului;
b) să intre în toate încăperile în care se găsesc bunuri sau valori ale debitorului, persoană fizică, precum și să cerceteze toate locurile în care acesta își păstrează bunurile;
c) să solicite și să cerceteze orice document sau element material care poate constitui o probă în determinarea bunurilor proprietate a debitorului.
Executorul fiscal poate intra în încăperile ce reprezintă domiciliul sau reședința unei persoane fizice, cu consimțământul acesteia, iar în caz de refuz, organul de executare va cere autorizarea instanței judecătorești competente potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Accesul executorului fiscal în locuință, în incinta de afaceri sau în orice altă încăpere a debitorului, persoană fizică sau juridică, se poate efectua între orele 600 – 2000, în orice zi lucrătoare. Executarea începută va putea continua în aceeași zi sau în zilele următoare. În cazuri temeinic justificate de pericolul înstrăinării unor bunuri, accesul în încăperile debitorului va avea loc și la alte ore decât cele menționate, precum și în zilele nelucrătoare.
În absența debitorului sau dacă acesta refuză accesul în oricare dintre încăperile debitorului, executorul fiscal poate să pătrundă în acestea în prezența unui reprezentant al poliției ori al jandarmeriei sau a altui agent al forței publice și a doi martori majori.
Executorul fiscal este persoana fizică investită cu o funcție publică cu caracter de permanență în serviciile autorității centrale sau locale, ori în instituțiile publice care aparțin acestora. Ocuparea funcției de către funcționar, în mod legal se face prin simpla investire sau prin investirea urmată de incheierea unui contract de muncă, sau prin simpla încheiere a unui contract de muncă.
Investirea este un act unilateral de putere, iar contractul de muncă este un accord de voință.
De aceea problema investirii legale a celor care exercita diferite funcții în organele administrației publice este valabilă independent de contractul de muncă.
Persoanele care exercită diferite funcții în organele administrației publice trebuie să beneficieze de investitura legală de a exercita permanent sau temporar o insărcinare în serviciul unui organ de stat; atunci avem un funcționar de fapt, noțiune intrebuințată în special în dreptul penal.
In mod logic, actele și faptele functionarului de fapt ar trebui considerate nevalabile și neproducatoare de efecte juridice. Cu toate acestea, viața practică a dovedit că se face distincție între situația lipsei totale de investire (deci, în fapt, o uzurpare a funcției ) și situația funcționarului temporar investit și care execută atribuțiile unei funcții, în mod public; în acest ultim caz, este necesar să luam în considerare regula validitații aparenței în drept; să admitem, deci, ideea că actele și faptele unui asemenea funcționar, produc efecte juridice limitate, dacă au creat drepturi subiective în favoarea terților de bună-credință, care nu cunoșteau și nici nu ar fi putut să cunoască neregularitatea investirii.
Accesul la funcția publică trebuie să prevadă anumite condiții de bază pe care să le îndeplinească cei ce vor ocupa funcția: condiția cetățeniei și a domiciliului în România; condiția capacității profesionale; condiția folosirii drepturilor civile fără nici un fel de infracțiune intenționată la activul persoanei; condiția unor funcții și reputații.
În unele cazuri, pentru ocuparea unei funcții, pot fi stabilite prin lege și alte condiții, cu privire la varstă, aptitudini, cunoșterea unei limbi străine, etc.
În același timp, pentru a avea acces la funcția publică, executorii fiscali, de fapt viitorii executorii fiscali, au nevoie de o temeinică cultură generală (ceea ce presupune cunoșterea valorilor majore ale spiritului uman); o bună pregatire juridică (absolut necesară); competența tehnică în domeniul în care vor lucra, precum și o anumită vocație administrativă ce va trebui cultivată pentru munca organizatorică, atat de esențială în administrația publică. Aceste elemente nu pot constitui decât începutul, baza de plecare în formarea executorii fiscali pentru administrația publică.
Executorii fiscali sunt recrutați din rândurile salariaților, cu sarcina de a servi interesele generale ale societății, fiind ei inșiși salariați. O diferențiere netă între situația lor juridică, social-politică și aceea a celorlalți angajați, nu se poate face și nu-și gasește un suport legal. Legislația muncii folosește, de regulă, termenul de “ persoane încadrate în campul muncii”, pentru a desemna atât categoria funcționarilor în câmpul muncii, cât și aceea a celorlalți salariați, atît timp cât nu există un statut al funcționarilor.
Numirea funcționarilor publici într-o funcție, precum și avansarea lor se face, de regulă, prin concurs. Procedeul concursului face posibilă exercitarea unui larg control al opiniei publice asupra felului în care sunt ocupate funcțiile din administrația publică.
Un concurs pentru recrutarea și promovarea funcționarilor în administrația publică nu trebuie să se bazeze pe probe de memorie și cunostințe enciclopedice, ci să recurgă la probe practice pentru a se vedea cum gândesc, pentru a distinge puterea lor de elaborare, capacitatea de alegere a variantei optime pentru o multitudine de soluții posibile; acei ce candidează la funcții de executie trebuie să fie verificați în legatură cu soluționarea problemelor curente, întocmirea unor acte administrative simple și efectuarea unor operații administrative.
În urma concursului și rezultatului obținut se încheie în scris contractul individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată și odata cu numirea în funcție, funcționarului public i se formează un dosar profesional care privește situația profesională și disciplinară, unde va fi notat de șeful tehnic cu calificative: de la slab până la foarte bine; pentru activitatea desfășurată în cursul fiecărui an.
Rolul pe care îl joacă executoriul fiscal are multe afinitati, dar si unele deosebiri. Orice executor fiscal se află în raporturi juridice cu organul din care face parte, raport ce se naște între persoana fizică ce se obligă a îndeplini o funcție și autoritatea în cadrul căreia urmează a îndeplini aceasta funcție în schimbul salarizării muncii sale. Actul juridic este convenția intervenită între persoana fizică și administrația publică și care are drept obiect prestarea unei munci în schimbul unei remunerații și anume: contractul individual de muncă reglementat de Codul muncii.
Contractul individual de muncă pentru angajarea unui funcționar se încheie prin manifestarea consimțământului ambelor părți: administrația publică și persoana care se angajează, adică, viitorul funcționar. Condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea încheia un contract de angajare într-o funcție publică, există o egalitate deplină, fără deosebire de sex, rasă, naționalitate sau religie, în conformitate cu art. 16 din Constituția Romaniei. Numai persoanele care execută o pedeapsă privată de libertate, minorii și interzișii nu pot obține calitatea de funcționar.
Pentru ocuparea unei funcții publice, pesoana fizică trebuie să indeplinească condițiile generale stabilite de Codul Muncii privind aptitudinile fizice și intelectuale și pregătirea profesională în raport cu funcția concretă ce urmează să o ocupe. Exista și alte condiții speciale care creează încompatibilități cu funcția publică, cum ar fi :
– persoanele care ocupă funcții publice în serviciile Parlamentului, al Guvernului, ale instituției prezidențiale, în ministere și în instituțiile centrale subordonate guvernului nu pot îndeplini o funcție salarizată în cadrul regiilor autonome, societaților comerciale, sau alte unități cu scop lucrativ;
– pe timpul exercitării mandatului de deputat sau senator, funcționarul public este suspendat din funcție;
– funcționarii publici din categoria mentionată nu pot sa facă activități de comerț, să ia lucrari în antrepriza sau pământ în arendă și nu pot fi mandatari ai unor persoane în ce privește efectuarea unor acte în legatură cu funcția pe care o îndeplinesc;
– este interzis funcționarilor publici să primească cereri a caror rezolvare nu este de competența lor;
– este interzis să accepte daruri sau alte avantaje în considerarea situației lor oficiale.
Conform gradului de pregătire profesională, există funcționari cu studii superioare, liceale sau medii generale. Se au în vedere aici studiile pe care le cere funcția publică și nu acelea pe care le are persoana fizică. Cu parere de rău, la noi, în etapa dată, nu se prea ține cont de faptul care funcții publice cer anumite studii superioare și care studii liceale. De aceea nu sint rare cazurile cind unele functii care trebuie sa fie ocupate de persoane cu studii liceale le ocupa persoane cu diploma de absolvire a unei institutii de invatamint superior sau invers.
Conform naturii funcției, avem executori fiscali cu functii de conducere si executori fiscali cu funcții executive. Cei cu funcții executive, la rindul lor, se împart în două categorii de functionari cu functii executive pe grade profesionale si functionari cu functii executive pe trepte profesionale Deosebirea dintre cele doua subdiviziuni este determinata de faptul ca pentru ocuparea functiilor executive pe grade profesionale se cer studii superioare, iar pentru functiile executive pe trepte profesionale se cer studii liceale sau numai medii generate.
1.2 Competențele executorului fiscal
1.2.1 Competența generală
Executorul fiscal are competență generală privind administrarea creanțelor fiscale, exercitarea controlului și emiterea normelor de aplicare a prevederilor legale în materie fiscală.
1.2.2 Competența teritorială
Pentru administrarea impozitelor si taxelor competenta revine acelui organ fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plãtitorului de venit, în cazul impozitelor realizate prin stopaj la sursã reglementate în titlul III din Codul fiscal.
În cazul contribuabililor care desfãsoarã activitãti pe teritoriul României printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal pe teritoriul cãruia se realizeazã, în întregime sau cu preponderentã, cifra de afaceri.
Competenta de administrare a impozitelor si taxelor pentru marii contribuabili poate fi stabilitã în sarcina altor organe fiscale, prin ordin al ministrului finantelor publice.
Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executacelui organ fiscal în a cãrui razã teritorialã se aflã domiciliul fiscal al contribuabilului sau al plãtitorului de venit, în cazul impozitelor realizate prin stopaj la sursã reglementate în titlul III din Codul fiscal.
În cazul contribuabililor care desfãsoarã activitãti pe teritoriul României printr-un sediu permanent, competenta revine organului fiscal pe teritoriul cãruia se realizeazã, în întregime sau cu preponderentã, cifra de afaceri.
Competenta de administrare a impozitelor si taxelor pentru marii contribuabili poate fi stabilitã în sarcina altor organe fiscale, prin ordin al ministrului finantelor publice.
Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent
1.3 Atribuțiile executorului fiscal
Executorul fiscal este îndreptãtit sã aprecieze, în limitele atributiilor si competentelor ce îi revin, relevanta stãrilor de fapt fiscale si sã adopte solutia admisã de lege, întemeiatã pe constatãri complete asupra tuturor împrejurãrilor edificatoare în cauzã.
Principalele roluri ale executorul fiscal:
– Executorul fiscal înstiinteazã contribuabilul asupra drepturilor si obligatiilor ce îi revin în desfãsurarea procedurii potrivit legii fiscale.
– Executorul fiscal este îndreptãtit sã examineze, din oficiu, starea de fapt, sã obtinã si sã utilizeze toate informatiile si documentele necesare pentru determinarea corectã a situatiei fiscale a contribuabilului. În analiza efectuatã organul fiscal va identifica si va avea în vedere toate circumstantele edificatoare ale fiecãrui caz.
– Executorul fiscal are obligatia sã examineze în mod obiectiv starea de fapt, precum si sã îndrume contribuabilii pentru depunerea declaratiilor si a altor documente pentru corectarea declaratiilor sau a documentelor, ori de câte ori este cazul.
– Executorul fiscal decide asupra felului si volumului examinãrilor, în functie de circumstantele fiecãrui caz în parte si de limitele prevãzute de lege.
– Executorul fiscal îndrumã contribuabilul în aplicarea prevederilor legislatiei fiscale. Îndrumarea se face fie ca urmare a solicitãrii contribuabililor, fie din initiativa organului fiscal.
1.4.0 Drepturile si obligații
1.4.1 Noțiuni introductive
Abordând problema drepturilor funcționarilor publici trebuie să subliniem că, așa cum se susține în realitatea juridică, nu există drepturi și obligații independente unele de altele. Astfel, fiecărui drept îi corespunde o obligație corelativă și fiecare obligație naște, la rândul său, un drept.
Funcționarii publici au, în considerarea calității lor de angajați, drepturi specifice dreptului muncii, cum ar fi: dreptul la salariu, la concedii de odihnă, medicale sau de studii, asistență medicală, pensie etc. În cadrul raportului juridic de drept administrativ în care funcționarul public este parte, acesta are o serie de drepturi și obligații, îndatoriri și chiar interdicții.
Dacă instituția publică, națională sau europeană, are dreptul să ceară de la funcționarul său un comportament profesional și extraprofesional adecvat, în mod similar, funcționarul public este îndreptățit să pretindă și să obțină de la instituția publică în care este încadrat recunoașterea și respectarea drepturilor sale garantate de lege.
Din perspectiva prevederilor legale, drepturile funcționarilor publici din România sunt stipulate în Capitolul V, Secțiunea I, din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1999 (r 1). De asemenea, considerăm oportună și prezentarea drepturilor funcționarilor publici comunitari, așa cum sunt prevăzute acestea în Statutul funcționarilor publici europeni, care a intrat în vigoare din luna mai a anului 1997.
1.4.2 Drepturile Executorului fiscal în România
Funcționarii publici au în condițiile legii o serie de drepturi de natură politică, economică și socială. Aceste drepturi sunt determinate pe cale generală, impersonală și unilaterală pentru toți funcționarii publici și au fost calificate ca fiind drepturi obiective, în conformitate cu statutul funcționarilor publici.
Astfel, drepturile funcționarilor publici prevăzute în Statutul funcționarilor publici sunt următoarele:
– dreptul la opinie este garantat de lege (art. 25, alin. 1 din Legea nr. 188 din 08 decembrie 1998) ca expresie a consacrării constituționale a libertății de exprimare. Acest drept presupune o conduită adecvată a funcționarului public atât la serviciu, cât și în afara acestuia, bazată pe neutralitate, loialitate și creșterea prestigiului autorității sau instituției publice din care face parte. Totodată, în alin. 2 al art.25 din Statutul funcționarilor publici se prevede interdicția discriminării funcționarilor publici pe criterii politice, de apartenență sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială, sau de orice altă asemenea natură;
– dreptul la informare cu privire la deciziile care se iau în aplicareA statutului funcționarilor publici și care îi vizează în mod direct (art. 26). Acest drept cu valoare de principiu reflectă democratizarea funcției publice și realizarea dialogului social;
– dreptul de asociere sindicală este garantat funcționarilor publici, cu excepția celor care sunt numiți în categoria înalților funcționari publici, funcționarilor publici de conducere și altor categorii de funcționari publici cărora le este interzis acest drept prin statute speciale (art. 27, alin. 1). Acest drept social-politic este consecința dreptului constituțional al liberei asocieri în partide politice, sindicate și alte forme de asociere. Dreptul la asociere sindicală este interzis înalților funcționari publici, funcționarilor publici de conducere și unor funcționari cu statut special în considerarea importanței activității desfășurate, pentru promovarea interesului public care trebuie să primeze în dauna celui privat. Alin. 2 prevede că , în baza acestui drept funcționarii publici pot în mod liber să înființeze organizații sindicale, să adere la ele și să exercite orice mandat în cadrul acestora;
– dreptul la grevă este recunoscut în condițiile legii speciale cu respetarea principiului continuității și celerității serviciului public (art. 28) , ca o garanție pentru apărarea intereselor profesionale, economice și sociale ale funcționarilor publici;
– dreptul la salariu pentru activitatea desfășurată (art. 29). Salariul reprezintă contravaloarea activității desfășurate de funcționarul public și se compune din: salariul de bază, sporuri pentru vechimea în muncă, suplimentul postului, suplimentul gradului profesional. Totodată, funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii (art. 29, alin 2). Funcționarii publici de conducere primesc pe lângă salariul de bază și o indemnizație de conducere. Salarizarea funcționarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare a funcționarilor publici;
– dreptul la gratuitate uniformei în cazul funcționarilor publici care au obligația purtării uniformei (art. 30). Activitatea acestor funcționari publici este reglementată prin statute speciale;
– dreptul la perfecționarea pregătirii profesionale (art. 31, alin. 1). Acest drept se exercită în mod continuu, iar perioada în care funcționarii publici urmează forme de perfecționare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite. Drepturile salariale se acordă, conform art. 31, alin. 2 din Statut, numai dacă funcționarul public urmează o formă de perfecționare organizată la inițiativă sau în interesul autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, sau la inițiativa funcționarului public, cu acordul conducătorului autorității sau instituției publice, ori dacă perfecționarea se realizează la Institutul Național de Administrație, la Centrele Regionale de Formare Continuă sau la alte instituții specializate din țară sau străinătate. În situațiile de mai sus, în care formarea și perfecționarea profesională se realizează în afara localității unde își are sediul autoritatea sau instituția publică, funcționarii publici beneficiază de drepturile de delegare, în condițiile legii (alin. 3). Statutul prevede (art. 31, alin. 4) obligativitatea pentru entitățile publice de a prevedea în bugetul anual propriu aceste sume destinate activităților menționate mai sus;
– dreptul la o zi de muncă de 8 ore și de 40 de ore pe săptămână (art. 32). Pentru orele lucrate la dispoziția conducătorului autorității sau instituției publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori zile declarate nelucrătoare, funcționarii publici de execuție au dreptul, conform art. 32, alin 2 din Legea 188 / 1999, la recuperarea sau plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu acest spor nu poate depăși 360 de ore într-un an. Din rațiuni ce privesc specificul activității desfășurate și a faptului că activitatea lor nu este normată, funcționarilor publici de conducere nu li se aplică acest regim al orelor lucrate peste program;
– dreptul de a fi ales sau numit într-o funcție de demnitate publică, cu excepția funcționarilor publici civili din ministerele privind apărarea națională, ordinea publică și siguranța națională (art. 33);
– dreptul la concediu de odihnă, concedii medicale și la alte concedii (art. 34, alin. 1). În alin. 2 al aceluiași articol, se stipulează că, funcționarii publici au dreptul, pe lângă indemnizația de conducere, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat. Motivația acestei indemnizații rezultă din faptul că, acest concediul de odihnă are o importanță deosebită pentru influențarea pozitivă a stării de sănătate a funcționarului public și pentru creșterea randamentului acestuia. Așa cum s-a menționat, funcționarii publici mai au dreptul și la concedii medicale plătite conform legii, la concedii de studii plătite sau fără salariu, precum și la concedii plătite pentru maternitate și pentru creșterea și educarea copilului și alte concedii conform legii. În perioada concediului de boală, a concediului de maternitate și a celui pentru creșterea și educarea copilului, raportul de serviciu a celui în cauză nu poate fi modificat decât din inițiativa funcționarului public (art.35);
– dreptul la condiții normale de muncă și igienă de natură să le ocotească sănătatea și integritatea fizică și psihică (art. 36). Acest drept se poate exercita fie prin asigurarea condițiilor corespunzătoare de muncă și igienă la locul de muncă, fie în cazuri excepționale, prin schimbarea compartimentului în care își desfășoară activitatea, pentru motive de sănătate. Schimbarea compartimentului se poate face pe o funcție publică corespunzătoare, dacă funcționarul public este apt profesional să îndeplinească noile atribuții care îi revin;
– dreptul la asistență medicală, proteze și medicamente, în condițiile legii (art. 37);
– dreptul la pensie și la celelalte drepturi de asigurare, potrivit legii (art. 38). De asemenea, art. 39 stipulează faptul că, în caz de deces al funcționarului public, membrii familiei care au dreptul la pensie de urmaș, primesc pe o perioadă de trei luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcționarului public decedat;
– dreptul la protecția legii în exercitarea atribuțiilor (art. 40). Fiind purtător al autorității publice, funcționarul public și familia sa sunt protejați, atât prin mijloace administrative, cât și penale. Potrivit art. 41 din Statutul funcționarilor publici, autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea este obligată să asigure protecția funcționarului public împotriva amenințărilor, violențelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victime în exercitarea funcției publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, entitatea publică este obligată să ceară sprijinul organelor abilitate, potrivit legii. Dacă în timpul exercitării atribuțiilor, funcționarul public a suferit un prejudiciu material din culpa autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea, aceasta este obligată să-l despăgubească conform legii.
1.4.3 Drepturile executorului fiscal comunitar
Din perspectiva Statutului care prevede regulamentele și reglementările aplicabile funcționarilor și altor agenți ai Comunităților Europene, este funcționar al Comunităților orice pesoană care a fost numită în condițiile Statutului sus-menționat, într-o funcție permanentă într-una din instituțiile U.E., printr-un act scris al autorității învestite cu putere de numire din această instituție.
Reglementarea legală a aspectelor privind drepturile și obligațiile funcționarului se regăsește în titlul II, din același statut. Astfel, din perspectiva acestuia, drepturile funcționarului comunitar sunt următoarele:
– dreptul de opinie și exprimare este recunoscut funcționarului public comunitar. Acest drept trebuie exercitat cu respectarea obligației de loialitate față de instituția comunitară căreia îi aparține, precum și de obligația de rezervă și discreție (art. 17);
– dreptul de asociere al funcționailor comunitari. Ei pot fi membri ai organizațiilor sindicale și profesionale ale funcționarilor comunitari (art. 24bis). În prezent, sunt recunoscute și funcționează 6 sindicate, interesant fiind de menționat faptul că doar 30% din personalul Comunității este înscris în unul dintre acestea;
– dreptul la grevă este recunoscut funcționarilor comunitari, cu toate că el nu este expres prevăzut de statut;
– dreptul fundamental la concediu anual de odihnă. Acesta are o durată de minim 24 de zile lucrătoare, la care se adaugă un număr suplimentar de zile, în funcție de vechimea în muncă. Alături de concediul de odihnă, funcționarilor comunitari le este recunoscut și dreptul la concediu pe perioada în care funcționarul îndeplinește o funcție electivă, precum și dreptul la concediu pentru creșterea unui copil mai mic de 5 ani sau handicapat;
– dreptul de a candida la funcții elective. În cazul în care funcționarul european va fi ales într-o astfel de funcție, autoritatea învestită cu putere de numire va adopta una dintre următoarele soluții: fie va menține în activitate funcționarul, acesta realizând un cumul de funcții, fie funcționarul va fi considerat în concediu pe perioada mandatului electiv. Decizia de alegere între aceste soluții se va face în funcție de importanța fiecărei funcții și de obligațiile care îi revin titularului ei (art. 15, alin. 2);
– dreptul la carieră le este recunoscut funcționarilor europeni. Pornind de la premisa că o carieră normală permite avansarea în interiorul aceleiași categorii, cu aspecte specifice pentru fiecare dintre ele, notarea funcționarilor publice europeni se face după anumite criterii specifice. Prevederile legale aplicabile acestor aspecte se regăsesc în Titlul III al Statutului, Capitolul III, care reglementează problemele „notării, avansării în eșalon și promovării”;
– dreptul la pensie al funcționarilor comunitari îmbracă cele două forme cunoscute și în legislația românească, respectiv pensionarea la cerere (la împlinirea vârstei de 60 de ani, pentru o vechime de 35 de ani) și pensionarea pentru limită de vârstă (se realizează din oficiu, la împlinirea vârstei de 65 de ani, atât la bărbați, cât și la femei);
– dreptul la perfecționarea pregătirii profesionale. Pe parcursul derulării unei cariere europene, persoana care ocupă o asemenea funcție nu trebuie să stagneze din punctul de vedere al pregătirii profesionale. Astfel, doctrina comunitară recunoaște obligația U.E. de a favoriza perfecționarea pregătirii profesionale a funcționarilor comunitari;
– dreptul de a fi remunerat pentru activitatea prestată este reglementat în Titlul V al Statutului , intitulat „regimul pecuniar și avantajele sociale ale funcționarilor”. Importanța care se acordă acestei probleme este subliniată de faptul că acest aspect face obiect de reglementare a unui titlu separat. În afară de salariul de bază, funcționarii comunitari au dreptul la diferite sporuri și indemnizații. De asemenea, aceștia sunt îndreptățiți să primească anumite alocații familiale, precum și indemnizații de deplasare ori restituirea cheltuielilor ocazionate de debutul în funcție, mutare etc. În caz de deces al unui funcționar, moștenitorii acestuia primesc retribuția globală a defunctului timp de 3 luni după decesul acestuia;
– dreptul la protecție socială vizează nu doar funcționarul comunitar, ci și membrii familiei acestuia (soț/soție, copii, persoane aflate în întreținerea sa). Acest drept este reglementat în Capitolul 2 al Titlului V, intitulat „securitatea socială” și vizează aspecte precum: riscul împotriva bolilor, asigurări medicale, anumite prestații bănești acordate în caz de deces, de invaliditate totală sau parțială, pentru cheltuieli medicale și farmaceutice etc.;
– dreptul la ajutor și asistență a funcționarului public din partea U.E. (art. 24) presupune orice urmărire împotriva autorilor unor fapte de amenințări, ultraje, injurii, defăimări sau atentate împotriva persoanei și bunurilor funcționarului sau membrilor familiei sale care sunt legate de calitatea de funcționar. De asemenea este prevăzut principiul solidarității între instituție și funcționar pentru prejudiciile produse de acesta, în măsura în care acesta nu se găsește însă, cu intenție sau prin neglijență gravă, la originea acestor prejudicii și nu s-a putut obține repararea de către autorul lor;
– dreptul de a-i fi comunicată în scris orice decizie cu caracter individual care îl privește pe funcționar (art. 25). Prin aceasta se realizează fundamentarea de facto și de iure a deciziei, se asigură transparența acțiunii autorității și se facilitează controlul jurisdicțional exercitat de autoritățile competente.
1.4.4 Obligațiile executorului fiscal
Obligațiile funcționarilor publici sunt, de două categorii, distincția bazându-se pe același criterii ca și în cazul drepturilor. Prima categorie o formează obigația de funcțiune prevăzută de normele juridice de reglementare și organizare a funcționarii, iar refuzul îndeplinirii lor constituie infracțiune. A doua categorie o formează obligațiile personale care decurg din calitatea de salariat, iar încălcarea lor constituie abatere disciplinară.
Funcționarii au ca obligații:
– respectarea programului de lucru și folosirea integrală și eficiență a timpului de muncă;
– ridicarea necontenită a nivelului de calificare profesională;
– îndeplinirea sarcinilor de subordonare ierarhică, prin care se asigură o unitate de acțiune în diferitele domenii de activitate ale administrației pubice și, totodată, se realizează autoritatea ierarhică;
– de a pastra secretul și discreția în legatură cu problemele de serviciu, atât în interiorul instituției unde lucrează, cât și în afara acesteia.
– În exercitarea atribuțiilor ce le revin, să se abțină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor și preferințelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic și să nu participe la activitați politice în timpul programului de lucru;
– Le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alții, în considerarea funcției lor publice, daruri sau alte avantaje;
– Rezolvarea în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate;
– Le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competența lor sau să discute direct cu petenții, cu exepția celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuții, precum și să intervină pentru soluționarea acestor cereri.
Neindeplinirea obligațiilor de serviciu sau în legatură cu serviciul pot să declanșeze diferite forme de răspundere juridică a funcționarilor administratiei publice, în funcție de natura abaterii: răspunderea administrativ – disciplinară specifică funcționarilor publici; răspunderea administrativ – disciplinară propriu-zisă, specifică domeniilor administrative, deci, mai cuprinzătoare; răspunderea administrativ – contraventională.
Toate acestea sunt de domeniul dreptului administrativ.
Obligațiile executorului fiscal sunt următoarele:
– să execute la timp și calitativ deciziile autorităților publice în problemele ce țin de competența lui;
– să dirijeze, în cunostință de cauză, sectorul de muncă încredințat, să manifeste inițiative și perseverență, să asigure îndeplinirea necondiționată a sarcinilor ce stau în fața autorității publice;
– să respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor;
– să se călăuzească în exercitarea atribuțiilor de legislația în vigoare, să fie obiectiv și imparțial, să nu dea dovadă de tergiversări și birocratism;
– să examineze la timp propunerile, cererile și plângerile cetățenilor în domeniul activității sale de serviciu, în conformitate cu legislația;
– să studieze opinia publică și să țină cont de aceasta în activitatea sa;
– să pastreze secretele de stat ori un alt secret ocrotit de lege, precum și informațiile despre cetățeni de care ia cunostință în exercitarea atribuțiilor, respectând legislația.
Nu se permite, conform legii, nici acceptarea de daruri și alte servicii din partea agenților economici și cetățenilor pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, cu excepția semnelor de atenție simbolice, recunoscute conform normelor de politețe și ospitalitate. Executorul fiscal nu are dreptul să plece în delegații peste hotare din contul persoanelor juridice sau ai cetățenilor, să aibă conturi în banci din străinătate.
Obligațiile membrilor serviciului public decurg din misiunea lor de a servi interesului general. În primul rând, ei trebuie să respecte o serie de obligații profesionale propriu-zise, care trebuie realizate în exercițiul funcției; în al doilea rând, ei sunt datori să îndeplinească unele obligații ce afectează comportamentul lor personal.
Obligații profesionale:
– Obligația de a servi, adică obligația de a executa sarcinile ce-i sunt încredințate. Un element al acestei obligații este datoria de a îndeplini personal sarcinile conferite. Obligația de a servi implică de asemenea datoria de supunere ierarhică, adică de a respecta ordinele superiorilor ierarhici (fie că este vorba de ordine individuale sau de indicații generale), dar și datoria de a se supune legilor si regulamentelor. Totuși, daca subordonatul primeste un ordin ce conține grave elemente de ilegalitate și care compromite interesul public, executorul fiscal este obligat sa nu execute acest ordin.
– Exercitarea exclusivă a funcției (obligație instituită în unele țări). Executorul fiscal trebuie să-si exercite funcția personal și în mod continuu. Din această obligație reiese principiul interdicției cumulului unei funcții publice cu o activitate privată.
– Discreție profesională și secret profesional. Obligația de discreție profesională interzice de a revela, fără autorizația autorității superioare, faptele, informațiile, documentele de care agentul a luat cunostință în exercițiul funcției sale. Tot ce ține de funcționarea internă a administrației trebuie să fie confidențial. Evident, această obligație nu trebuie să limiteze aplicarea principiului transparenței administrative.
– Informațiile ce se cer a fi păstrate în secret nu sunt doar cele calificate explicit ca secrete, ci toate informațiile pe care agentul le-a aflat în exercițiul funcției sale.
– Interdicția de a divulga secretul profesional este generală și absolută, cu o singură excepție. Este vorba de teoria secretului profesional destăinuit, care obligă agenții publici să împartășească informațiile confidențiale colegilor sau superiorilor ierarhici atunci, când acest lucru este necesar pentru buna funcționare a serviciului.
– Obligația de rezervă. În exercițiul funcției, executorul fiscal trebuie să facă abstracție de opiniile sale politice sau religioase. El trebuie să fie neutru și imparțial.
– Obligația de perfecționare profesională, care poate fi realizată prin formarea continuă.
– Obligații ce afectează comportamentul personal al funcționarului:
– Obligații specifice: obligația de reședință (pentru ambasadori, militari, de exemplu), obligația de a cere autorizație de căsătorie (în Franța, de exemplu, pentru militarii jandarmeriei).
– Obligații generale. Executorul fiscal trebuie să aibă, în viață sa personală, un comportament ce nu compromite reputația administrației. El trebuie să dea dovadă de demnitate, probitate, onestitate, dezinteres, discreție, neutralitate, decență, simțul responsabilității.
– Nerespectarea de către funcționar a acestor datorii este sancționată disciplinar.
– Executorului fiscal public i se interzice să participe la grevele care perturbează activitatea autorităților publice respective, de a cărei activitate depinde asigurarea societații cu bunuri și servicii de importanță vitală.
În genere, statutul juridic al executorilor fiscali este menit să sporească interesarea lor morală și materială, să le creeze condiții necesare pentru exercitarea funcțiilor de serviciu, să garanteze drepturile și asistența socială adecvată pentru acei care și au consacrat viata slujirii statului și poporului.
1.4.5 Concluzii
Având în vedere cele prezentate mai sus, se poate spune că drepturile funcționarilor publici pot fi împărțite în două categorii:
– drepturi pe care le au funcționarii în legătură cu funcția pe care o exercită;
– drepturi pe care le au funcționarii în legătură cu profesia.
Odată cu numirea pe funcție și investirea cu competență, funcționarul are dreptul la exercitarea funcției sale – trebuie să fie respectat ca persoană, să i se respecte dispozițiile, să i se înlesnească realizarea funcției. Organele administrației publice trebuie să sprijine, să asigure realizarea atribuțiilor de serviciu pe care le au funcționarii acestor entități publice – ori de câte ori funcționarul are probleme, este împiedicat să-și exercite drepturile specifice funcției, administrația este obligată să intervină și să asigure realizarea funcției publice folosind mijloace de convingere sau, chiar de constrângere. De asemenea, exercitarea acestor drepturi față de cei administrați se face în limitele competenței legale ce revine autorității sau instituției publice din care face parte, neputând exercita alte drepturi specifice altor organe decât cele conferite de propria lege de organizare, de normele speciale sau de dispozițiile ierarhice.
În ceea ceea ce privește drepturile funcționarilor în legătură cu profesia, trebuie observat că toate funcțiile publice au caracter profesional, pentru fiecare în parte este necesară îndeplinirea unor condiții de studii. Totodată, trebuie subliniat accentul pe care atât legislația europeană, cât și cea națională îl pune pe perfecționarea pregătirii profesionale a funcționarilor publici, aceștia fiind sprijiniți de către entitățile publice în realizarea acestui drept.
Prevederile legale, naționale și comunitare, referitoare la drepturile de care beneficiază funcționarii publici sunt concepute în scopul de a-i stimula și motiva prin crearea de condiții optime necesare exercitării funcțiilor de serviciu, prin garantarea drepturilor de asistență socială adecvată, precum și prin protecția juridică oferită acestei categorii de personal care își desfășoară activitatea pentru organizarea executării și executarea în concret a legilor.
CAPITOLUL II
MODALITĂȚI DE EXECUTARE SILITĂ
APLICATE DE CĂTRE EXECUTORUL FISCAL
Titlul executoriu și executarea silită;
În cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acțiuni de executare silită. Organele fiscale care administrează creanțe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii și să efectueze procedura de executare silită.
O dată cu individualizarea creantei si ajungerea acesteia la scadentã, în cazul neplătii, măsurile asigurãtorii se transformă în măsuri executorii.
Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea și executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile.
Când se constată că domiciliul fiscal al debitorului se află în raza teritorială a altui organ de executare, titlul executoriu împreună cu dosarul executării vor fi trimise acestuia, înștiințându-se, dacă este cazul, organul de la care s-a primit titlul executoriu.
Executarea silită reprezintă o măsură asiguratorie aplicată de către organelle teritoriale competente conform legii, denumite executor fiscali, pentru recuperarea debitelor restante începând cu data la care acestea devin scadente de la debitorii personae fizice sau juridice denumiți in continuare executați.
Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deține mai multe venituri sau bunuri urmăribile.
Pentru executarea silită a creanțelor fiscale datorate de o asociere fără personalitate juridică, chiar dacă există un titlu executoriu pe numele asocierii, pot fi executate silit atât bunurile mobile și imobile ale asocierii, cât și bunurile personale ale membrilor acesteia.
Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
Executarea silită se poate întinde asupra veniturilor și bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Executarea silită a creanțelor fiscale nu se perimează.
Executarea silită se desfășoară până la stingerea creanțelor fiscale înscrise în titlul executoriu, inclusiv a majorărilor de întârziere ori a altor sume, datorate sau acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare.
În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare competent se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii.
Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător. Titlul executoriu emis de organul de executare competent va conține și următoarele elemente: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele competente nu cuprind unul dintre următoarele elemente: numele și prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnătura organului care l-a emis și dovada comunicării acestora, organul de executare va restitui de îndată titlurile executorii organelor emitente.
Executarea silită începe prin comunicarea somației. Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul, se continuă măsurile de executare silită. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Executarea silită se suspendă:
a) când suspendarea a fost dispusă de instanță sau de creditor, în condițiile legii;
b) la data comunicării aprobării înlesnirii la plată, în condițiile legii;
c) în cazul prevăzut la art. 156;
d) pe o perioadă de cel mult 6 luni, în cazuri excepționale, și doar o singură dată pentru același debitor, prin hotărâre a Guvernului;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.
(3) Executarea silită se întrerupe în cazurile prevăzute expres de lege. Executarea silită nu se întrerupe pe perioada în care un contribuabil este declarat insolvabil.
(4) Executarea silită încetează dacă:
a) s-au stins integral obligațiile fiscale prevăzute în titlul executoriu, inclusiv obligațiile de plată accesorii, cheltuielile de executare și orice alte sume stabilite în sarcina debitorului, potrivit legii;
b) a fost desființat titlul executoriu;
c) în alte cazuri prevăzute de lege.
Modalități de executare silită a creanțelor bugetelor locale;
Impozitele și taxele locale constituie venituri ale bugetelor, ale unităților administrativ teritoriale și sunt reglementate prin Codul de procedură fiscală, republicat. Resursele bănești constituite din impozite și taxe locale se utilizează pentru cheltuielile publice a căror finanțare se asigură de la bugetele locale, în condițiile legii.
Ordonanța guvernului nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 941 din 29.12.2003, republicat, reprezintă un cadru legal unitar pentru procedura de administrare a impozitelor și taxelor, care reglementează norme de bază pentru fiecare funcție principală a administrării ( înregistrare, declarare, colectare, controlul fiscal și contencios administrativ).
Codul de procedură fiscală, republicat, este un act normativ prin care procedura fiscală, ca subramură a dreptului fiscal, este reglementată într-o formă sistematică, printr-un act unic și care are la bază principii moderne existente în legislația europeană și internațională și în Constituția României.
Persoanele fizice și persoanele juridice, denumite contribuabili, care datorează impozite și taxe, sunt obligate potrivit legii, să platească la timp sumele de bani pe care le datorează bugetului local, pentru bunurile deținute în proprietate, cum ar fi clădiri, suprafețe de teren, mijloace de trensport și alte bunuri, de regulă în patru rate, respectiv pâna la 15 martie, 15 iunie, 15 septembrie și 15 noiembrie, în cursul anului. Pentru neachitarea la termenul scadent al impozitelor și taxelor, debitorii datorează dobanzi și penalități de întarziere, iar în cazul în care debitorul nu își plătește de bună voie taxele și impozitele datorate bugetului local, se va proceda la acțiuni de executare silită pentru stingerea datoriilor, masură reglementată de Codul de procedură fiscală, republicat.
Executarea silită a obligațiilor bugetare reprezintă procedura prin care statul, în calitate de titular al unei creanțe bugetare, recunoscute printr-un titlu executoriu, constrânge, cu ajutorul organelor sale competente, debitorul, persoană fizică sau juridică, să-și achite sumele pe care le datorază bugetului local.
Executarea silită începe prin comunicarea unei somații în care i se notifică debitorului că are obligația să efectueze plata sumelor datorate în termen de 15 zile sau să facă dovada stingerii obligației bugetare, în caz contrar aplicandu-se modalitățile de executare silită. Somația este însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu.
Procedura executării silite urmează a fi declanșată din oficiu de către organele fiscale competente, nefiind necesară intervenția unor alte organe ale statului care să autorizeze executarea silită. Organele fiscale au obligația ca în momentul în care constată neplata la scadență a sumelor cuvenite bugetului local să procedeze la realizarea acestora pe calea executarii silite.
Executarea silită se poate întinde asupra tuturor veniturilor și bunurilor proprietatea debitorului, urmăribile, potrivit legii, iar valorificarea acestora se realizează numai în măsura necesară pentru stingerea creanțelor bugetare și a cheltuielilor de executare.
Organele de executare vor folosi succesiv sau concomitent, oricare dintre modalitățile de executare silită prevăzute de lege, și anume:
executarea silită prin poprire asupra veniturilor și disponibilităților bănești ale debitorului,
executarea silită prin aplicarea sechestrului asupra bunurilor mobile sau imobile ale debitorului și valorificarea acestora.
Pentru pornirea procedurii de executarii silite este necesar să se îndeplinească cumulativ urmatoarele condiții:
creanța bugetară să fie certă, lichidă și exigibilă, iar dreptul statului să fie
constatat printr-un înscris, întocmit potrivit legii, denumit titlu executoriu ;
dreptul statului de a cere executarea silită să nu fie prescris prin împlinirea termenului de prescripție de 5 ani ;
debitorului să-i fie transmisă, în prealabil, înștiințarea de plată.
Executarea silită încetează dacă s-au stins integral creanțele bugetului local prevăzute în titlul executoriu, inclusiv dobânzile, penalitățile de orice fel, cheltuielile de executare, dacă a fost desființat titlul executoriu și alte cazuri prevăzute de lege.
Executarea silită a creanțelor bugetare locale prin poprire
Poprirea este una dintre modalitățile de executare silită prevăzute de lege, prin care creditorul urmărește, în vederea realizării creanței sale, orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Poprirea constă în indisponibilizarea bunurilor urmărite, în mâinile terțului, debitor al datornicului urmărit.
2.3.1 Importanța popririi
Poprirea asigura organelor de executare un mijloc sigur si rapid de realizare a creanțelor bugetare, astfel se evită contactul direct al organelor de executare cu debitorul, micșorându-se riscurile organelor de executare care sunt astfel consolidate.
Una dintre modalitățile de executare silită este poprirea reglementată de cartea a-V-a din Codul de procedură civilă în art. 372-580. Poprirea este o formă de executare
prin care creditorul urmărește sumele de bani sau efectele pe care o terță persoană le datorează debitorului urmărit. Ea presupune indisponibilizarea acestor sume în mâinile terțului debitor al contribuabilului urmărit, acesta având obligația de a le plăti direct creditorului urmăritor ceea ce datorează creditorului său (debitorul urmărit).
Executarea silită prin poprire presupune existența unui titlu executoriu.
Poprirea se înființează de către organul de executare competent, după expirarea termenului de 15 zile de la data comunicării somației, printr-o adresă de înființare a popririi însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, care se transmite terțului poprit. Comunicarea se face prin poștă, cu confirmare de primire, prin intermediul funcționarilor organului de executare competent sau prin publicare în cotidiane de largă circulație.
Poprirea va fi adusă la cunoștință debitorului pentru a-i da posibilitatea de a-și exercita dreptul de a contesta măsurile de executare silită nelegale. Poprirea nu este supusă validarii, conform dispozitiilor Codului de procedură ficală, republicat, astfel că ea devine executorie din momentul în care terțul poprit a primit comunicarea de înființare a popririi.
În cazul în care sumele datorate debitorului sunt poprite de mai mulți creditori, terțul poprit va anunta în scris despre aceasta pe creditori și va proceda la distribuirea sumelor.
În funcție de cuantumul creanței bugetare, de mărimea veniturilor debitorului și de data plații acestora, terțul poprit va efectua una sau mai multe rețineri și plăti pâna la recuperarea integrală a creanței bugetare.
2.3.2 Subiectele popririi: creditorul poprit, debitorul poprit și terțul poprit
Unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de autoritățile publice locale, precum și de compartimentele de specialitate ale acestora, în limita atribuțiilor respective și sunt denumite organe fiscale.
Pentru înființarea popririi, în vederea realizării creanței bugetare, este necesară participarea a trei părți: creditorul poprit, debitorul poprit si terțul poprit. Aceste părți constituind subiectele popririi.
Între subiectele popririi trebuie să existe raporturi juridice, astfel un raport între creditorul poprit și debitorul poprit și un alt raport între debitorul poprit și terțul poprit. Acestea sunt premergătoare înființării popririi executorii. În baza popririi executorii apare un alt raport între creditorul poprit și terțul poprit.
Creditorul poprit
Creditorul poprit este organul de executare competent prin intermediul executorilor fiscali, care administrează creanțele fiscale ale bugetului local, potrivit legii.
În vederea stingerii creanțelor fiscale, prin poprire, organul de executare
competent va face toate demersurile necesare în vederea cunoașterii a tuturor veniturilor urmăribile, reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută ale debitorului.
Creditorul poprit are obligația de a transmite terțului poprit adresa de înființare a popririi și o copie certificată de pe titlul executoriu și înștiițează despre aceasta debitorul.
Codul Muncii a limitat dreptul de urmărire a persoanelor creditoare numai la procedura de reținere de 1/3 din salariul debitorilor lor.
Organul de executare competent este cel care alege implicit și metoda de executare, el având acest drept, în conformitate cu prevederile legale.
Creditorul și debitorul pot conveni, în cursul executării silite, ca aceasta să se efectueze numai asupra veniturilor banești ale debitorului.
În vederea determinării bunurilor mobile și imobile și a veniturilor debitorului, organul de executare competent se poate folosi de următoarele mijloace de proba:
solicită informații, de orice fel, din partea contribuabililor și a altor persoane;
solicită expertize;
folosește înscrisuri;
efectuează cercetări la fața locului.
Debitorul poprit
Debitorul poprit poate fi persoană fizică sau persoană juridică, denumite contribuabili, care datorează impozite și taxe locale, obligația acestuia fiind înscrisă în titlul pus în executare, adică este cel ce datorează în raportul cu creditorul popritor și creditor al terțului poprit.
Debitorul este obligat să furnizeze în scris, pe propria răspundere, informațiile
solicitate de organul de executare competent în vederea stingerii creanței fiscale, în condițiile legii.
Contribuabilul poate fi reprezentat de un împuternicit în relațiile cu organul fiscal, conținutul și limitele reprezentării sunt cele cuprinse în împuternicire sau stabilite de lege, după caz. Împuternicirea trebuie să aiba o formă autentică și să fie întocmită în condițiile prevăzute de lege.
În situația în care contribuabilul este reprezentat în relațiile cu organele fiscale de un avocat, forma și conținutul împuternicirii sunt cele prevăzute de dispozițiile legale privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
Dacă contribuabilul nu are domiciliul fiscal în România, iar acesta având obligația de a depune declarații la organele fiscale, trebuie să numească un împuternicit, cu domiciliul fiscal în România, care să îndeplinească obligațiile acestuia față de organul fiscal.
Obligațiile reprezentanților legali ai persoanelor fizice sau ai persoanelor juridice sunt să îndeplinească obligațiile fiscale ale persoanelor reprezentate, în numele și din averea acestora.
În situația în care debitorul a fost declarat insolvabil în condițiile Codului de procedură fiscală, republicat, răspund solidar cu acesta urmatoarele persoane:
persoanele fizice sau persoanele juridice care, în cei 3 ani anteriori declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea,
administratorii, acționarii, asociații și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acestuia. Răspunderea acționarilor și asociaților la societățile comerciale debitoare se stabilește portivit prevederilor legale stabilite în Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completarile ulterioare.
Terțul poprit
Terțul poprit poate fi o persoană fizică sau o persoană juridică de drept public sau de drept privat sau orice altă entitate fără personalitate juridică ce datorează impozite, taxe, contribuții și alte sume bugetului local.
Trebuie subliniat că poprirea nu poate fi înființată la o subunitate fără personalitate juridică ci numai societății fondatoare care numai ea are personalitate juridică.
În situația în care există mai mulți creditori, potrivit art. 456 alin 2 din Codul de procedură civilă, sunt înființate mai multe popriri, terțul poprit va comunica celorlalți creditori numele și adresa celorlalți creditori, precum și sumele poprite de fiecare în parte.
Terțul poprit este obligat să declare sumele sau titlurile de valoare pe care le deține de la debitor, aceasta fiind impusa de prevederile legale în vigoare, și să informeze creditorul popritor despre acest lucru, fără să invoce secretul profesional
Pluralitatea de creditori
În unele cazuri există mai mulți creditori, fie că mai mulți creditori pornesc împreună executarea pe cale popririi împotriva debitorului, fie pentru că la poprirea înființată de un creditor, intervin și alți creditori, care își depun titlurile lor, pentru a realiza creanțele lor din sumele poprite.
În situația în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori, cheltuielile de executare vor fi recuperate de primul creditor potrivit art.1727 din Codul civil și art. 563 lit.a din Codul de procedură civilă.
2.3.3. Obiectul popririi
Veniturile care pot fi urmarite prin poprire
Din dispozițiile art. 452 din Codul de procedură civilă reiese că poprirea poate avea ca obiect sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri urmăribile datorate debitorului poprit de o a treia persoană, sau pe care aceasta i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.
Poprirea poate fi aplicată asupra sumelor ce reprezintă venituri bănești ale debitorului persoană fizică, realizate ca angajat, pensiile de orice fel, precum și ajutoarele sau indemnizațiile cu destinație specială sunt supuse urmăririi numai în condițiile prevăzute de Codul de procedură civilă.
Sunt susceptibile a fi poprite obligațiile normative, care sunt creanțe ale titularului, având ca obiect un capital și dreptul la dobânzile corespunzatoare.
Dividendele a căror distribuire a fost hotărâtă de societate pot forma obiectul popririi, acțiunea nominativă dă dreptul acționarului titular un drept de creanță asupra eventualelor dividende.
Creditorul popritor poate să-l urmărească pe debitorul său nu numai asupra dividendelor, ci și asupra acțiunii propriu-zise, atribuindu-se în contul creanței sale, prețul acesteia.
Veniturile debitorului persoană fizică sau persoană juridică supuse dispozițiilor art.409 din Codul de procedură civilă sunt în primul rând, salariile și celelalte drepturi bănești cuvenite salariaților, indiferent de felul muncii prestate ori funcția ocupată sau de modul de renumerare a muncii. Aceste dispoziții sunt aplicabile și veniturilor periodice realizate din muncă precum și alte sume, ce se plătesc debitorului și sunt destinate asigurării mijloacelor de existență ale acestora, precum și pensiile.
Potrivit dispozitiilor art. 409 din Codul de procedură civilă pot face obiectul popririi soldele militarilor, deși angajaților militari nu li se aplică dispozițiile Codului muncii: sumele cuvenite în baza dreptului de autor, inventator sau inovator, care potrivit art. 150 alin.2 din Legea nr.8/1996 privind drepturile de autor și drepturile conexe prevede și el că aceste sume "beneficiază de aceiași protecție ca și salariile și nu pot fi urmărite decât în aceleași condiții".
Fac obiectul popririi pensiile de toate categoriile care se plătesc din fondurile asigurărilor sociale ori alte fonduri speciale, precum pensia pentru limita de vârstă, pentru invaliditate și de urmaș.
Astfel, regimul juridic stabilit prin art.409 din Codul de procedură cvilă în cazul executării silite a veniturilor debitorului prin poprire, stabilește în primul rând, că salariile sunt supuse unei insesizabilități absolute în raporturile cu oricare dintre creditori, dar parțiale, o cotă din salariu fiind rezervată creditorilor urmăritori, această cotă fiind de 1/3 din venitul lunar net pentru orice creanță.
Executarea silită prin decontare bancară
Executarea silită prin decontare bancară este în fapt tot o poprire, marea parte a dispozițiilor comune popririi fiind aplicabile și în acest caz, există specific acestei proceduri câteva dispoziții speciale :
posibilitatea începerii executării prin decontare bancară odată cu comunicarea somației, pe perioada de 15 zile prevăzute în aceasta, sumele necesare acoperirii sumelor înscrise în titlul executoriu fiind indisponibilizate;
din momentul indisponibilizării și până la achitarea integrală a obligațiilor bugetare, societatea bancara nu va face nici o plată care ar diminua suma supusă indisponibilizării cu excepția sumelor necesare plații salariilor.
Dacă debitorul are conturi bancare la mai multe bănci pentru realizarea creanței bugetare, în măsura în care este necesar, executarea silită prin poprire se poate întinde concomitent asupra mai multor conturi bancare.
După acoperirea creanței bugetare prin aplicarea popririi, organul de executare va înștiința de îndată băncile pentru sistarea indisponibilizării conturilor sau a reținerilor după caz.
Dacă terțul poprit nu face comunicarea sau susține că nu datorează nimic debitorului urmărit, precum și în situația în care nu indisponibilizează sumele ce fac obiectul popririi, ori în cazul în care se invocă nereguli în legătură cu drepturile și obligațiile parților privind înființarea popririi, orice persoană interesată, inclusiv organul de executare competent, va putea sesiza judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
Instanța sesizată va cita de urgență pe creditori, pe debitor și pe terțul poprit. Pe baza probelor administrate, instanța va putea menține poprirea, stabilindu-i limitele și măsurile de excutare ce pot fi întreprinse, sau o va desfința.
Potrivit art.138 alin (11) din Codul de procedură fiscală, republicat, deținătorii de conturi bancare pot fi urmăriți prin poprire asupra conturilor bancare, pentru stingerea creanțelor fiscale. În această situație, o data cu comunicarea somației și a titlului executoriu, făcută debitorului potrivit art.39 din Codul de procedură fiscală,republicat, o copie certificată de pe acest titlu va fi comunicată băncii la care se afla deschis contul debitorului. Debitorul va fi înștiințat despre această măsură. Pentru achitarea sumei datorate la data sesizării băncii, sumele existente, precum și cele viitoare provenite din încasarile zilnice în conturile în lei și în valută sunt indisponibilizate, potrivit prevederilor art. 138 alin.(12) din Codul de procedură fisclă, republicat. De la data și ora primirii adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești, băncile nu vor proceda la decontarea documentelor de plata primite, respectiv la debitarea conturilor debitorilor și nu vor accepta alte plăți din conturile acestora până la achitarea integrală a obligațiilor fiscale, cu excepția sumelor necesare plății drepturilor salariale.
Deschideri de credite
Poprirea inițiată de titularul unei creanțe împotriva creditorului, care este și beneficiarul deschiderii creditului, nu este admisă. Deschiderea de credite, în realitate, este o creanță a clientului împotriva băncii și prin urmare teoretic creditorul urmăritor ar fi îndreptățit să o poprească, însă o astfel de poprire nu prezintă interes, deoarece banca în ziua înființării popririi, poate revoca deschiderea de credit.
Poprirea și cesiunea de creanță
La corelația dintre poprire și cesiunea de creanță, sunt avute în vedere trei ipoteze distincte: poprirea ulterioară cesinunii de creanță, poprirea anterioară acesteia și cesiunea de creanță intervenind între două popriri.
În prima situație a unei popriri ulterioare cesiunii de creanță, cesiunea care a fost notificată sau acceptată de către debitorul cedat, astfel poprirea trebuie făcută asupra creanțelor, care se găsesc în patrimoniul debitorului urmărit, la data la care se cere înființarea ei. Poprirea este lipsită de obiect în cazul în care creanțele au format obiectul unei cesiuni opozabile terților, înainte de înființarea popririi.
O altă situație este când poprirea este anterioară unei cesiuni de creanță opozabilă terților, prin efectul modificării sau acceptării ei prin act autentic. O astfel de situație este inopozabilă primului creditor urmăritor, în situația în care o cesiune intervine dupa ce o poprire a fost înființată asupra aceleiași creanțe. Deoarece poprirea implică indisponibilizarea creanței poprite și orice act încheiat de debitorul poprit, în prejudiciul drepurilor creditorului popritor, este lipsit de orice efect față de acesta.
Pentru a treia iopteza a unei cesiuni de creanță, intervenind între două popririi, atunci când o poprire este înființată împotriva cedentului, după ce cesiunea a devenit opozabilă terților, cedentul încetează de a fi creditorul debitorului cedat, iar acesta din urmă devine debitor al cesionarului. Este cazul ca cel de al doilea poprit să fie complet eliminat, pentru ca poprirea sa, efectuată asupra unei creanțe care ieșise deja din patrimoniul debitorului, este nulă. Putem spune că egalitatea între creditori nu poate exista decât cu privire la cei care au înființat o poprire valabilă, și nu trebuie luată în considerare o poprire tardivă.
Venituri viitoare ale debitorului
Dispozițiile art. 1718 din Codul civil precizează că veniturile viitoare ale debitorului pot constitui obiect de poprire, această soluție prezintă avantaje pentru creditorul urmăritor, fără a păgubi în vreun fel terțul poprit. Însă, acesta va plăti numai dacă va deveni debitorul datornicului poprit, iar plata se va face numai dacă se va naște ori va deveni exigibilă creanța datornicului poprit, în raporturile sale cu terțul. Potrivit acestui articol veniturile viitoare ale debitorului constituie gajul general și comun al creditorilor.
La art. 452 din Codul de procedură civilă este precizat clar care este obiectul popririi, referindu-se în mod expres la « sumele de bani, titlurile de valoare și alte bunuri mobile incorporale urmăribile, pe care terțul le va datora în viitor », cu condiția ca această obligație să se facă în temeiul unor « raporturi juridice existente », în momentul înființării popririi.
În jurisprudență constatăm că validarea popririi asupra veniturilor viitoare ale debitorului se face la data când suma poprită devine exigibilă. În situația în care sumele sunt datorate periodic de către terțul poprit, cum ar fi salariul, pensia, ș.a., validarea se face o dată atât pentru sumele exigibile în momentul popririi, cât și pentru cele ce s-ar fi datorat în viitor, astfel încat creditorul să nu fie nevoit să ceară validarea pentru fiecare rată scadentă.
În literatura juridică există precizat că nu este obligatoriu ca o creanță să fie certă, exigibilă sau lichidă, ci ea trebuie să existe la data înființării popririi. Putem menționa că o poprire asiguratorie, care o precede pe cea executorie, poate avea ca obiect o creanță dobândită până în momentul înființării popririi, este o valoare succeptibilă de executare silită în viitor, chiar dacă ea este cu termen, cu condiție sau litigioasă.
2.3.5 Restricții în folosirea popririi
O dispoziție specială de protecție socială a fost prevazută în art.409 din Codul de procedură civilă, cu privire la veniturile din muncă sau la orice alte sume ce se plătesc periodic debitorilor și sunt destinate mijloacelor de existență a acestuia, în cazul în care sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie. Ele vor putea fi urmărite numai asupra părții ce depașește jumatate din acest cuantum.
Ajutoarele pentru incapacitate temporară de munca, compensația acordată salariaților în caz de desfacere a contractului individual de muncă, pe baza oricărei dispoziții sunt venituri supuse unei insesizabilități relative, potrivit art. 409 alin 4 din Codul de procedură civilă. Acestea pot fi urmărite numai de creditorii din întreținere și din despăgubiri pentru repararea daunelor cauzate prin vătămări corporale sau prin moarte.
În cuprinsul art.409 din Codul de procedură civilă, exită pentru anumite venituri, un regim de insesizabilitate absolută și totală. Astfel, nu pot fi urmărite pentru niciun fel de datorii, alocațiile de stat, indemnizațiile pentru copii, ajutoarele pentru îngrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate în caz de deces, bursele de studii acordate de stat, diurnele, precum și orice alte asemenea indemnizații cu destinație specială, stabilite potrivit legii.
A existat și există în literatura juridică și în practica noastră judiciară o problemă legată de faptul că nu se poate popri prețul obținut în urma unei vânzări imobiliare, decât după plata tuturor creditorilor urmăritori, art.562-571 din Codul de procedură civilă, mai ramâne un rest, acesta, aparținând debitorului, va putea fi urmărit prin poprire.
2.3.6 Competența organelor de executare
Procedura de executare silită se realizează de anumite structuri specializate din componența creditorilor bugetari ori a instituțiilor publice. Conform dispozitiilor Codului de procedură fiscală, republicat, organele abilitate să efectueze procedura de executare silită sunt denumite organe de executare.
Competența teritorială revine organelor de executare în a căror rază teritorială se află bunurile debitorului, întreaga procedură de executare silită fiind coordonată de organul în raza căruia își are domicilul sau sediul debitorul, ori unde acesta figurează în evidența fiscală.
Organul de executare coordonator este competent sa procedeze la executarea silită prin porire, chiar daca domiciliul sau tertul poprit se afla pe raza teritorială a altui organ de executare.
În situația în care se constată existența pericolului de înstrăinare, substituire sau sustragere de la executarea bunurilor și veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de executare coordonator are obligația să procedeze, indiferent de locul în care se afla bunul sau veniturile debitorului, la aplicarea măsurilor de indisponibilizare a acestora, astfel :
înființarea popririi asupra veniturilor debitorului urmărit, în funcție de condițiile executării silite, de continuarea acesteia sau de sesizarea organului de executare pe teritoriul căruia se află domiciliul sau terțul poprit ;
sechestrarea bunurilor mobile, indisponibilizarea bunurilor imobile, urmate de sesizarea organului de executare pe raza căruia se află bunurile urmăribile.
În cazul în care există o pluralitate de debitori solidari, organul de executare coordonator va fi cel în a cărui rază teritorială domiciliază sau își au sediul mai mulți debitori ori unde se apreciază că există mai multe posibilități de realizare a creanței bugetare.
În scopul identificării domicilului sau sediului debitorului, a bunurilor și veniturilor acestuia, organele de executare au obligația să facă cercetări atât prin mijloace poprii, cât și să întreprindă demersurile necesare pentru efectuarea cercetării de către organele de poliție, precum și să ceară relații la alte organe competente ori de la persoane fizice sau juridice, de la caz la caz.
În scopul stabilirii locului unde se află debitorul și bunurile ori veniturile acestuia, organele de executare pot solicita informații și de la alte autorități publice sau persoane fizice sau juridice.
Pentru identificarea tuturor bunurilor și veniturilor urmăribile aparținând persoanelor fizice, organele fiscale în a caror evidența se află sau se înscriu, după caz, asemenea bunuri vor comunica despre aceasta organelor fiscale în a căror raza teritorială se află domiciliul persoanelor fizice.
Organele de poliție au obligația, la solicitarea organelor competente, să-și dea concursul pentru îndeplinirea măsurilor de executare silită.
Organele de executare au acces în incintele de afaceri și încăperile debitorilor, în scopul identificării bunurilor și a valorilor acestora. Accesul reprezentanților organelor de executare în incintele de afaceri și în încăperile debitorului precum și în orice alte încăperi în care acesta își păstrează bunurile se poate efectua între orele 6.00 și 20.00 în orice zi lucrătoare și va putea continua în aceeași zi sau în zilele următoare. Organul de executare va putea avea acces și la alte ore și în zilele nelucrătoare și de sărbători legale, dar numai pe baza unei autorizări date de instanța judecătorească.
2.3.7 Procedura popririi
Procedura executării silite a creanțelor bugetare reglementate de Ordonanța Guvernului nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală, republicat, în comparație cu procedura de drept comun reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă are următoarele particularități :
calitatea de creditor o are statul reprezentat prin autoritățile competente, care sunt denumite organe de executare silită, potrivit art.132 din Codul de procedură fiscală, republicat, față de dispozițiile Codului de procedură civilă unde creditor poate fi orice persoană fizică sau juridică, iar organele de executare sunt executorii judecătoresti ;
executarea silită potrivit Codului de procedură fiscală, republicat, se face numai pentru recuperarea sumelor ce reprezintă impozite, taxe, amenzi, contribuții și alte resurse financiare care constituie venituri bugetare, nu și
pentru alte sume care sunt de altă natură si se execută conform dispozițiilor Codului de procedură civilă ;
titlurile de creanță devin titluri executorii de drept ( conform prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat), fără a fi necesară investirea lor cu formula executorie de către o instanță judecătorească ( conform dispozițiilor Codului de procedură civilă) ;
în cadrul executării silite a creanțelor bugetare controlul exercitat de instanta judecătorească este limitat, aceasta intervenind doar în urma exercitării contestației la executare ;
executarea silită prin poprire potrivit Codului de procedură fiscală, republicat, nu este supusă validării ca în dreptul comun, reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă ;
potrivit art. 137 alin.4 din Codul de procedură fiscală, republicat, executarea silită a creanțelor bugetare nu se perimă, spre deosebire de dreptul comun, unde conform dispozițiilor art. 389 din Codul de procedură civilă, dacă au trecut 6 luni de la îndeplinirea oricărui act de executare, fără să fi făcut alte acte de urmărire, executarea se perimă de drept.
Potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat, în situația în care există pericolul ca debitorul să se sustragă, să-și ascundă ori să-și risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând colectarea creanțelor fiscale organul de executare competent va dispune măsuri asiguratorii sub forma popririi asiguratorii sau sechestrului asiguratoriu, în funcție de situație.
În cazul în care creanța nu a fost indisponibilizată și nu a devenit scadentă se pot lua măsurile asiguratorii dispuse atât de organele fiscale competente, cât și de instanțele judecătorești ori de alte organe competente.
Dacă măsurile asiguratorii nu au fost desfințate în condițiile legii, rămân valabile pe toată perioada executării silite, fără îndeplinirea altor formalități. Măsurile asiguratorii devin executorii o dată cu indisponibilizarea creanței și ajungerea acesteia la scadență.
Organul fiscal competent, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat, emite o decizie prin care se dispun măsurile asiguratorii. În această decizie organul fiscal competent va informa debitorul că prin constituirea unei garanții la nivelul creanței stabilite sau estimate, după caz, măsurile asiguratorii vor fi ridicate. În decizie organul fiscal trebuie să motiveze instituirea măsurilor asiguratorii, iar aceasta să fie semnată de către conducătorul organului fiscal competent.
Debitorul poate face contestație în conformitate cu prevederile art. 162 din Codul de procedură fiscală, republicat, împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii.
Ridicarea măsurilor asiguratorii se face printr-o decizie motivată, de către creditorii fiscali competenți, când au încetat motivele pentru care au fost dispuse sau la constituirea garanției prevăzute de lege, în funcție de situație.
2.3.8 Înființarea popririi
Potrivit dispozițiilor art. 130 din Codul de procedură fiscală, republicat, executarea silită a creanțelor fiscale se face în temeiul unui titlu executoriu emis de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul.
După expirarea termenului de plată organul de executare competent va transmite debitorului o înștiințare de plată prin care i se comunică acestuia suma datorată și natura obligației fiscale. Înștiințarea de plată este act premergător executării silite. Înștiințarea de plată este act premergător executării silite.
După expirarea termenului de plată prevăzut în înștiințarea de plată, respectiv 15 zile, se va trece la executarea silită prin comunicarea somației. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Titlul executoriu, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat, va cuprinde următoarele elemente:
denumirea organului fiscal emitent;
data la care a fost emis si data la care își produce efectele;
– datele de identificare a contribuabilului sau a persoanei împuternicite de contribuabil, după caz;
obiectul actului administrativ fiscal;
motivele de fapt;
temeiul de drept;
numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii;
ștampila organului fiscal emitent;
posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul fiscal la care se depune contestația;
mențiuni privind audierea contribuabilului;
codul de identificare fiscală;
domiciliul fiscal al acestuia, precum și alte date de identificare;
cuantumul și natura sumelor datorate si neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
Potrivit dispozițiilor art.130 alin (5) din Codul de procedură fiscală, republicat, „pentru debitorii obligați în mod solitar la plata creanțelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu”.
După expirarea termenului de plată prevăzut în înștiințarea de plată, respectiv 15 zile, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat, se va trece la executarea silită prin comunicarea somației. Somația este însoțită de un exemplar al titlului executoriu.
Pe lângă elementele prevăzute în titlul executoriu, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat, somația mai cuprinde și următoarele date:
numărul dosarului de executare;
suma pentru care se începe executarea silită;
termenul în care cel somat urmează să plătească suma prevăzută în titlul executoriu, precum și indicarea consecințelor nerespectării acesteia..
Poprirea se înființează de către organul de executare competent, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat, după expirarea termenului de 15
zile de la data comunicării somației, printr-o adresă de înființare a popririi însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, care se transmite terțului poprit. Comunicarea se face prin poștă, cu confirmare de primire sau prin intermediul funcționarilor organului de executare.
Poprirea va fi adusă la cunoștința debitorului pentru a-i da posibilitatea acestuia de a-și exercita dreptul de a contesta măsurile de executare silită nelegale, potrivit dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat. Poprirea nu este supusă validării, astfel că ea devine executorie din momentul în care terțul poprit a primit comunicarea de înființare a popririi.
Prin comunicarea copiei certificate de pe titlul executoriu, făcută terțului poprit și înștiințarea despre aceasta a debitorului , poprirea asiguratorie devine executorie.
În termen de 5 zile de la primirea comunicării ce i s-a făcut privind înființarea popririi, terțul poprit este obligat să înștiințeze organul de executare competent dacă datorează vreo sumă de bani cu orice titlu debitorului.
La data la care terțul poprit confirmă că datorează sume de bani debitorului prin înștiințarea trimisă organului de executare competent sau la data expirării termenului de 5 zile de la comunicarea înființării popririi, poprirea se consideră înființată.
Adresa de înființare a popririi cuprinde:
denumirea și sediul organului de executare;
denumirea și sediul sau numele, prenumele și domiciliul terțului poprit;
temeiul legal al executării silite prin poprire;
datele de identificare a debitorului;
numărul si data titlului executoriu, precum și organul emitent;
cuantumul creanței bugetare pentru care s-a înființat poprirea, în situația în care acesta este mai mic decât cel din titlul executoriu, ca urmare a unei plăți parțial efectuată de către debitor sau a acordării de înlesniri la plată debitelor restante;
natura creanței bugetare și contul în care urmează a se vira suma reținută;
semnătura și ștampila organului de executare;
numărul și data emiterii.
Terțul poprit nu se poate opune sechestrării unui bun al debitorului, invocând un drept de gaj, drept de ipotecă sau un privilegiu. Terțul poprit va participa la distribuirea sumelor rezultate din valorificarea bunului, potrivit legislației în vigoare.
Obligația terțului poprit este de a face imediat reținerile legale și de a vira sumele în contul indicat de organul de executare competent, până la recuperarea integrală a creanței fiscale.
Procedura de drept comun reglementată de dispozițiile art. 453 alin 1 din Codul de procedură civilă precizează că poprirea se înființează la cererea creditorului, de către executorul judecătoresc, de la domiciliul sau sediul debitorului poprit ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.
Înființarea popririi, potrivit Codului de procedură civilă, se face fără întocmirea unei somații, printr-o adresă însoțită de o copie certificată de pe titlul executoriu, comunicată terțului poprit. Totodată debitorul va fi înștiințat despre măsurile luate potrivit dispozițiilor art. 454 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Dreptul de a înființa poprirea aparține atât unui creditor al titularului titlului executoriu, cât și procurorului.
2.3.9 Contestația la executarea silită
Potrivit prevederilor Codului de procedură fiscală, republicat, privind soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, s-a dezvoltat modalitatea
de punere în aplicare a celor referitoare la forma și conținutul contestației, precum și organele competente să soluționeze.
Contestația la executarea silită este inițiată de instituția care are ca scop protejarea intereselor tuturor persoanelor vătămate prin acțiunile sau inacțiunile organelor de executare în activitatea acestora de realizare a creanțelor bugetare prin aplicarea măsurilor de executare silită.
Poate face contestație la executarea silită orice persoană interesată. În această categorie sunt incluși:
debitorul obligației bugetare;
creditorii care participă la executare ori care și-au depus titlurile în vederea distribuirii sumelor realizate prin executarea silită;
terțul poprit;
procurorul;
persoanele care dețin în coproprietate sau devălmășie cu debitorul bunurile supuse executării silite sau care pretind că au un drept de proprietate sau un alt drept real asupra acestor bunuri;
orice altă persoană interesată.
Contestația la executare poate fi făcută de către persoanele menționate mai sus pentru următoarele motive:
împotriva executării silite în întregime;
– împotriva oricărei modalități de executare silită prin decontare bancară, executarea silită asupra bunurilor mobile sau asupra bunurilor imobile;
împotriva fiecărui act de executare;
împotriva refuzului organului de executare de a îndeplini un act de executare silită.
Contestația împotriva titlului executoriu poate fi făcută pentru:
procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, aprobat de conducătorul organului de executare;
procesul – verbal de stabilire a cuantumului majorărilor de întârziere, dobânzilor, penalităților sau altor sume acordate prin titlul executoriu, probat de conducătorul organului de executare;
titlul executoriu întocmit de organele de executare, pe baza avizului de urmărire ori a evidenței pe plătitori, pentru obligațiile bugetare constituite de debitor și neachitate la scadență;
procesul-verbal, aprobat de conducătorul organului de executare, privind sumele datorate de adjudecarea care nu depune imediat prețul bunului mobil valorificat;
procesul-verbal de licitație, în cazul în care cumpărătorului, persoană fizică, i s-a încuviințat plata bunului imobil în rate.
Persoanele interesate pot formula contestație la executare în termen de 15 zile de la data la care, din comunicarea somației ori din alte înștiințări primite, cu ocazia
efectuării executării silite sau în orice alt mod, au luat cunoștință de executarea ori actul de executare pe care îl contestă, de refuzul organului de executare de a efectua un act de executare, precum și eliberarea sau de distribuirea sumelor realizate prin executare silită al căror cuantum sau mod de distribuire le contestă.
Împreună cu contestația la executare silită poate fi formulată și o cerere de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației.
Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgentă.
Contestația prin care o terță persoană pretinde că are un drept de proprietate sau un alt drept real asupra bunului urmărit poate fi introdusă cel mai târziu în termen de 15 zile după efectuarea executării.
Neintroducerea contestației în termenul prevăzut nu îl împiedică pe cel de-al treilea să își realizeze dreptul pe calea unei cereri separate, potrivit dreptului comun.
Condiții de sesizare a instanței:
contestația la executare se face cu condiția depunerii numai de către persoanele juridice a unei cauțiuni egale cu 20% din cuantumul sumei datorate, la unitatea teritoriala a Trezoreriei Statului. Dovada privind plata cauțiunii va însoți în mod obligatoriu contestația debitorului, fără de care aceasta nu va putea fi înregistrată;
verificarea cuantumului cauțiunii se va efectua de judecătorul de serviciu la data înregistrării cererii;
cauțiunea se restituie în cazul admiterii în totalitate a contestației.
Judecarea contestației
La judecarea contestației instanța va cita și organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmărite ori, în cazul executării prin poprire, își are sediul sau domiciliul terțul poprit.
La cererea părții interesate instanța poate decide, în cadrul contestației la executare, asupra împărțirii bunurilor pe care debitorul le deține în proprietate comună cu alte persoane.
Dacă admite contestația la executare, instanța, după caz, poate dispune anularea actului de executare contestat sau îndreptarea acestuia, anularea ori încetarea executării înseși, anularea sau lămurirea titlului executoriu ori efectuarea actului de executare a cărui îndeplinire a fost refuzată.
În cazul anulării actului de executare contestat sau al încetării executării înseși și al anulării titlului executoriu, instanța poate dispune prin aceeași hotărâre să i se restituie celui îndreptățit suma ce i se cuvine din valorificarea bunurilor sau din reținerile prin poprire.
În cazul respingerii contestației contestatorul poate fi obligat, la cererea organului de executare, la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, iar când contestația a fost exercitată cu rea – credință, el va fi obligat și la plata unei amenzi de la 500.000 lei la 10.000.000 lei.
2.4 Executarea silită asupra bunurilor mobile
Executarea silită se poate întinde și asupra bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, iar valorificarea acestora se efectuează numai în măsura necesară pentru realizarea creanțelor fiscale și a cheltuielilor de executare. Executarea silită a bunurilor proprietate a debitorului, urmăribile potrivit legii, se efectuează, de regulă, în limita a 150% din valoarea creanțelor fiscale, inclusiv a cheltuielilor de executare.
Sunt supuse sechestrării și valorificării bunurile urmăribile proprietate a debitorului, prezentate de acesta și/sau identificate de către organul de executare, în următoarea ordine:
a) bunurile mobile și imobile care nu sunt direct folosite în activitatea ce constituie principala sursă de venit;
b) bunuri care nu sunt nemijlocit predestinate pentru desfășurarea activității care constituie principala sursă de venit;
c) bunurile mobile și imobile ce se află temporar în deținerea altor persoane în baza contractelor de arendă, de împrumut, de închiriere, de concesiune, de leasing și altele;
d) mașini-unelte, utilaje, materii prime și materiale și alte bunuri mobile, precum și bunuri imobile ce servesc activității care constituie principala sursă de venit;
e) produse finite.
Sunt supuse executării silite orice bunuri mobile ale debitorului, cu excepțiile prevăzute de lege.
În cazul debitorului persoană fizică nu pot fi supuse executării silite, fiind necesare vieții și muncii debitorului, precum și familiei sale:
a) bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor și la formarea profesională, precum și cele strict necesare exercitării profesiei sau a altei ocupații cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfășurării activității agricole, cum sunt uneltele, semințele, îngrășămintele, furajele și animalele de producție și de lucru;
b) bunurile strict necesare uzului personal sau casnic al debitorului și familiei sale, precum și obiectele de cult religios, dacă nu sunt mai multe de același fel;
c) alimentele necesare debitorului și familiei sale pe timp de două luni, iar dacă debitorul se ocupă exclusiv cu agricultura, alimentele strict necesare până la noua recoltă;
d) combustibilul necesar debitorului și familiei sale pentru încălzit și pentru prepararea hranei, socotit pentru 3 luni de iarnă;
e) obiectele necesare persoanelor cu handicap sau destinate îngrijirii persoanelor bolnave;
f) bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziții legale.
Bunurile debitorului persoană fizică necesare desfășurării activității de comerț nu sunt exceptate de la executare silită.
Executarea silită a bunurilor mobile se face prin sechestrarea și valorificarea acestora, chiar dacă acestea se află la un terț. Sechestrul se instituie printr-un proces-verbal.
Pentru bunurile mobile anterior sechestrate ca măsură asigurătorie nu este necesară o nouă sechestrare.
Executorul fiscal, la începerea executării silite, este obligat să verifice dacă bunurile se găsesc la locul aplicării sechestrului și dacă nu au fost substituite sau degradate, precum și să sechestreze alte bunuri ale debitorului, în cazul în care cele găsite la verificare nu sunt suficiente pentru stingerea creanței.
Bunurile nu vor fi sechestrate dacă prin valorificarea acestora nu s-ar putea acoperi decât cheltuielile executării silite.
Prin sechestrul înființat asupra bunurilor mobile, executorul fiscal dobândește un drept de gaj care conferă acestuia în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de gaj în sensul prevederilor dreptului comun.
De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă.
În cazurile în care nu au fost luate măsuri asigurătorii pentru realizarea integrală a creanței fiscale și la începerea executării silite se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau sustragere de la urmărire a bunurilor urmăribile ale debitorului, sechestrarea lor va fi aplicată odată cu comunicarea somației.
Procesul-verbal de sechestru
Procesul-verbal de sechestru va cuprinde:
a) denumirea organului de executare, indicarea locului, a datei și a orei când s-a făcut sechestrul;
b) numele și prenumele executorului fiscal care aplică sechestrul, numărul legitimației și al delegației;
c) numărul dosarului de executare, data și numărul de înregistrare a somației, precum și titlul executoriu în baza căruia se face executarea silită;
d) temeiul legal în baza căruia se face executarea silită;
e) sumele datorate pentru a căror executare silită se aplică sechestrul, inclusiv cele reprezentând majorări de întârziere, menționându-se și cota acestora, precum și actul normativ în baza căruia a fost stabilită obligația de plată;
f) numele, prenumele și domiciliul debitorului persoană fizică ori, în lipsa acestuia, ale persoanei majore ce locuiește împreună cu debitorul sau denumirea și sediul debitorului, numele, prenumele și domiciliul altor persoane majore care au fost de față la aplicarea sechestrului, precum și alte elemente de identificare a acestor persoane;
g) descrierea bunurilor mobile sechestrate și indicarea valorii estimative a fiecăruia, după aprecierea executorului fiscal, pentru identificarea și individualizarea acestora, menționându-se starea de uzură și eventualele semne particulare ale fiecărui bun, precum și dacă s-au luat măsuri spre neschimbare, cum sunt punerea de sigilii, custodia ori ridicarea de la locul unde se află, sau de administrare ori conservare a acestora, după caz;
h) mențiunea că evaluarea se va face înaintea începerii procedurii de valorificare, în cazul în care executorul fiscal nu a putut evalua bunul deoarece acesta necesită cunoștințe de specialitate;
i) mențiunea făcută de debitor privind existența sau inexistența unui drept de gaj, ipotecă ori privilegiu, după caz, constituit în favoarea unei alte persoane pentru bunurile sechestrate;
j) numele, prenumele și adresa persoanei căreia i s-au lăsat bunurile, precum și locul de depozitare a acestora, după caz;
k) eventualele obiecții făcute de persoanele de față la aplicarea sechestrului;
l) mențiunea că, în cazul în care în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru debitorul nu plătește obligațiile fiscale, se va trece la valorificarea bunurilor sechestrate;
m) semnătura executorului fiscal care a aplicat sechestrul și a tuturor persoanelor care au fost de față la sechestrare. Dacă vreuna dintre aceste persoane nu poate sau nu vrea să semneze, executorul fiscal va menționa această împrejurare.
Câte un exemplar al procesului-verbal de sechestru se predă debitorului sub semnătură sau i se comunică la domiciliul ori sediul acestuia, precum și, atunci când este cazul, custodelui, acesta din urmă semnând cu mențiunea de primire a bunurilor în păstrare.
În vederea valorificării organul de executare este obligat să verifice dacă bunurile sechestrate se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru, precum și dacă nu au fost substituite sau degradate.
Când bunurile sechestrate găsite cu ocazia verificării nu sunt suficiente pentru realizarea creanței fiscale, organul de executare va face investigațiile necesare pentru identificarea și urmărirea altor bunuri ale debitorului.
Dacă se constată că bunurile nu se găsesc la locul menționat în procesul-verbal de sechestru sau dacă au fost substituite sau degradate, executorul fiscal încheie proces-verbal de constatare. Pentru bunurile găsite cu prilejul investigațiilor efectuate conform alin. (4) se va încheia procesul-verbal de sechestru.
Dacă se sechestrează și bunuri gajate pentru garantarea creanțelor altor creditori, organul de executare le va trimite și acestora câte un exemplar din procesul-verbal de sechestru.
Executorul fiscal care constată că bunurile fac obiectul unui sechestru anterior va consemna aceasta în procesul-verbal, la care va anexa o copie de pe procesele-verbale de sechestru respective. Prin același proces-verbal executorul fiscal va declara sechestrate, când este necesar, și alte bunuri pe care le va identifica.
Bunurile înscrise în procesele-verbale de sechestru încheiate anterior se consideră sechestrate și în cadrul noii executări silite.
În cazul în care executorul fiscal constată că în legătură cu bunurile sechestrate s-au săvârșit fapte care pot constitui infracțiuni va consemna aceasta în procesul-verbal de sechestru și va sesiza de îndată organele de urmărire penală competente.
Custodele
Bunurile mobile sechestrate vor putea fi lăsate în custodia debitorului, a creditorului sau a altei persoane desemnate de organul de executare sau de executorul fiscal, după caz, ori vor fi ridicate și depozitate de către acesta. Atunci când bunurile sunt lăsate în custodia debitorului sau a altei persoane desemnate conform legii și când se constată că există pericol de substituire ori de degradare, executorul fiscal poate aplica sigiliul asupra bunurilor.
În cazul în care bunurile sechestrate constau în sume de bani în lei sau în valută, titluri de valoare, obiecte de metale prețioase, pietre prețioase, obiecte de artă, colecții de valoare, acestea se ridică și se depun, cel târziu a doua zi lucrătoare, la unitățile specializate.
Cel care primește bunurile în custodie va semna procesul-verbal de sechestru.
În cazul în care custodele este o altă persoană decât debitorul sau creditorul, organul de executare îi va stabili acestuia o remunerație ținând seama de activitatea depusă.
2.5 Executarea silită a bunurilor imobile
Sunt supuse executării silite bunurile imobile proprietate a debitorului. În situația în care debitorul deține bunuri în proprietate comună cu alte persoane, executarea silită se va întinde numai asupra bunurilor atribuite debitorului în urma partajului judiciar, respectiv asupra sultei.
Executarea silită imobiliară se întinde de plin drept și asupra bunurilor accesorii bunului imobil, prevăzute de Codul civil. Bunurile accesorii nu pot fi urmărite decât odată cu imobilul.
În cazul debitorului persoană fizică nu poate fi supus executării silite spațiul minim locuit de debitor și familia sa, stabilit în conformitate cu normele legale în vigoare.
Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru.
Sechestrul aplicat asupra bunurilor imobile constituie ipotecă legală.
Dreptul de ipotecă conferă creditorului fiscal în raport cu alți creditori aceleași drepturi ca și dreptul de ipotecă, în sensul prevederilor dreptului comun.
Pentru bunurile imobile sechestrate organul de executare care a instituit sechestrul va solicita de îndată biroului de carte funciară efectuarea inscripției ipotecare, anexând un exemplar al procesului-verbal de sechestru.
Biroul de carte funciară va comunica organelor de executare, la cererea acestora, în termen de 10 zile, celelalte drepturi reale și sarcini care grevează imobilul urmărit, precum și titularii acestora, care vor fi înștiințați de către organul de executare și chemați la termenele fixate pentru vânzarea bunului imobil și distribuirea prețului.
Creditorii debitorului, alții decât titularii drepturilor menționate la alin. (9), sunt obligați ca, în termen de 30 de zile de la înscrierea procesului-verbal de sechestru al bunului imobil în evidențele de publicitate imobiliară, să comunice în scris organului de executare titlurile pe care le au pentru bunul imobil respectiv.
Instituirea administratorului-sechestru
La instituirea sechestrului și în tot cursul executării silite, organul de executare poate numi un administrator-sechestru, dacă această măsură este necesară pentru administrarea imobilului urmărit, a chiriilor, a arendei și a altor venituri obținute din administrarea acestuia, inclusiv pentru apărarea în litigii privind imobilul respectiv.
Administrator-sechestru poate fi numit creditorul, debitorul ori altă persoană fizică sau juridică.
Administratorul-sechestru va consemna veniturile încasate potrivit alin. (1) la unitățile abilitate și va depune recipisa la organul de executare.
Când administrator-sechestru este numită o altă persoană decât creditorul sau debitorul, organul de executare îi va fixa o remunerație ținând seama de activitatea depusă.
Suspendarea executării silite a bunurilor immobile
După primirea procesului-verbal de sechestru, debitorul poate solicita organului de executare, în termen de 15 zile de la comunicare, să îi aprobe ca plata integrală a creanțelor fiscale să se facă din veniturile bunului imobil urmărit sau din alte venituri ale sale pe timp de cel mult 6 luni.
De la data aprobării cererii debitorului, executarea silită începută asupra bunului imobil se suspendă.
Pentru motive temeinice organul de executare poate relua executarea silită imobiliară înainte de expirarea termenului de 6 luni.
Valorificarea bunurilor sechestrate
În cazul în care creanța fiscală nu este stinsă în termen de 15 zile de la data încheierii procesului-verbal de sechestru, se va proceda, fără efectuarea altei formalități, la valorificarea bunurilor sechestrate, cu excepția situațiilor în care, potrivit legii, s-a dispus desființarea sechestrului, suspendarea sau amânarea executării silite.
Pentru a realiza executarea silită cu rezultate cât mai avantajoase, ținând seama atât de interesul legitim și imediat al creditorului, cât și de drepturile și obligațiile debitorului urmărit, organul de executare va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate în una dintre modalitățile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare și care, față de datele concrete ale cauzei, se dovedește a fi mai eficientă.
Organul de executare competent va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin:
a) înțelegerea părților;
b) vânzare în regim de consignație a bunurilor mobile;
c) vânzare directă;
d) vânzare la licitație;
e) alte modalități admise de lege, inclusiv valorificarea bunurilor prin case de licitații, agenții imobiliare sau societăți de brokeraj, după caz.
Dacă au fost sechestrate bunuri perisabile sau supuse degradării, acestea pot fi vândute în regim de urgență.
Dacă din cauza unei contestații sau a unei învoieli între părți data, locul sau ora vânzării directe sau la licitație a fost schimbată de organul de executare, se vor face alte publicații și anunțuri.
Vânzarea bunurilor sechestrate se face numai către persoane fizice sau juridice care nu au obligații fiscale restante.
În categoria obligațiilor fiscale restante nu se cuprind obligațiile fiscale pentru care s-au acordat, potrivit legii, reduceri, amânări sau eșalonări la plată.
CAPITOLUL III
STUDIU DE CAZ
1. Executarea silită prin poprire realizată de către executorul fiscal
Prin studiul de caz ne propunem să analizăm procedura prin care executorul fiscal realizează executarea silită prin poprire debitorilor persoane fizice pentru diferite obligații fiscale ale bugetului local sector 4.
Executarea silită prin poprire pe pensie pentru recuperarea unei creanțe bugetare, reprezentând impozit clădire persoane fizice
În evidențele fiscale ale Serviciului Executări Silite din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, figurează o persoana fizică cu debite restante față de bugetul local sector 4, reprezentând impozit clădire persoană fizică.
În cazul debitorului persoană fizică titlul de creanță îl constituie procesul-verbal de impunere sau, actul declarativ al contribuabilului, care a fost determinat de către organele de specialitate pe baza declarației de impunere. În acest caz creanța bugetară este certă, lichidă și exigibilă, iar titlul de creanța a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată. Totodată putem menționa că dreptul de a cere executarea silită nu este prescris.
În vederea recuperării debitului restant, inspectorul din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice a întocmit înștiințarea de plată nr.5626/310155/16.08.2004 ( Anexa 1), conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat, prin care i s-a făcut debitorului o încunoștințare despre suma de 8.333.284 lei ce reprezintă obligația de
plată neachitată la scadentă și invitația de a plăti de bună voie în termen de 15 zile ori de a face dovada achitării.
Rolul înștiințării de plată este de a face debitorul să plătească sumele datorate în mod voluntar și să evite situațiile în care suma achitată nu a fost corect contabilizată în
evidențele organului fiscal ori obligația de plată revine unei alte persoane. Totodată, înștiințarea de plată are ca scop neînceperea executării silite în cazul în care debitorul intenționează să își îndeplinească obligația în mod voluntar solicitând, datorită imposibilității temporare de plată, acordarea unor înlesniri.
Înștiințarea de plată nu este o măsură de executare silită, ci numai o măsură prealabilă acesteia.
Comunicarea înștiințării de plată se face de regulă, prin postă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin agenți fiscali.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 obligația de a înștiința contribuabili persoane fizice cu privire la debitele restante pe care le au față de bugetul local revine inspectorilor din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice.
Deoarece debitorul nu și-a achitat debitele restante, în termenul de 15 zile prevăzut în înștiințarea de plată, dosarul a fost transmis la Serviciul Executări Silite din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, pentru a face demersurile necesare în vederea recuperării debitului restant.
Inspectorul din cadrul Serviciului Executări Silite a întocmit somația nr. 310155/0309.2004 (Anexa 2), titlul executoriu (Anexa 3), conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
La prezentarea inspectorului din cadrul Serviciului Executări Silite la domiciliul debitorului, acesta a luat la cunoștință de debitele restante și de consecințele pe care le va suporta dacă nu-și achită debitele restante pe care le are fată de bugetul local. Debitorul a semnat pe adeverința de primire a somației (Anexa 4), iar inspectorul a întocmit procesul-verbal privind comunicarea somației (Anexa 5).
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 comunicarea somației se face conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
Deoarece debitorul nu și-a achitat debitul restant în termenul prevăzut de dispozițiile Codului de procedură fiscală, republicat, respectiv 15 zile, s-a întocmit delegația nr. 29944/01.06.2005 (Anexa 6) prin care inspectorul din cadrul Serviciului Executări Silite a fost delegat să participe la aplicarea măsurilor de executare silită, în vederea recuperării creanței fiscale.
În urma discuțiilor purtate de inspectorul delegat și debitorul, contribuabilul a făcut o cerere prin care ne-a solicitat înființarea popririi pe pensie (Anexa 7), atașând la cerere copie după talonul de pensie (Anexa 8).
În urma analizării dosarului și a cereri de înființare a popririi s-a dispus să se întocmească adresa de înființare a popririi pe pensie (Anexa 9), conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat. Adresa de înființare a popririi împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu s-a transmis către Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale.
Deoarece Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, nu a confirmat că datorează sume de bani debitorului, am considerat poprirea înființată conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat.
Putem menționa ca terțul poprit, respectiv Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale, a virat sumele, reținute de la debitor, în contul indicat de organul de executare.
Executarea silită prin poprire asupra contului bancar, pentru recuperarea unei creanțe bugetare, reprezentând taxă auto persoane fizice
În evidențele fiscale ale Serviciului Executări Silite din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, figurează o persoană fizică cu debite restante față de bugetul local sector 4, reprezentând taxă auto persoană fizică.
În acest caz, titlul de creanță îl constituie procesul-verbal de impunere sau, actul declarativ al contribuabilului, care a fost determinat de către organele de specialitate, din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, pe baza declarației de impunere a contribuabilului. Totodată putem menționa următoarele: creanța bugetară este certă, lichidă și exigibilă, titlul de creanță a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată, iar dreptul de a cere executarea silită nu este prescris.
Pentru recuperarea debitului restant, inspectorul din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice a întocmit înștiințarea de plată,conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat, prin care i s-a făcut debitorului o încunoștințare despre suma pe care o datorează bugetului local și invitația de a plăti de bună voie în termen de 15 zile ori de a face dovada achitării.
Rolul înștiințării de plată este de a face debitorul să plătească sumele datorate în mod voluntar și să evite situațiile în care suma achitată nu a fost corect contabilizată în evidențele organului fiscal ori obligația de plată revine unei alte persoane. Totodată, înștiințarea de plată are ca scop neînceperea executării silite în cazul în care debitorul intenționează să își îndeplinească obligația în mod voluntar solicitând, datorită imposibilității temporare de plata, acordarea unor înlesniri.
Înștiințarea de plată nu este o măsură de executare silită, ci numai o măsură prealabilă acesteia.
Comunicarea înștiințării de plată se face de regulă, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin agenți fiscali.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 obligația de a înștiința contribuabili persoane fizice cu privire la debitele restante pe care le au față de bugetul local revine inspectorilor din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice.
Deoarece debitorul nu și-a achitat debitele restante, în termenul de 15 zile prevăzut în înștiințarea de plată, dosarul a fost transmis la Serviciul Executări Silite din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, pentru a face demersurile necesare în vederea recuperării debitului restant.
Inspectorul din cadrul Serviciului Executări Silite a întocmit somația și titlul executoriu, conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat și a transmis-o debitorului prin postă cu confirmare de primire.
Organul de executare a primit confirmarea de primire a somației si a titlului executoriu, pentru care soția debitorului a semnat.
Deoarece contribuabilul nu s-a prezentat să-și achite debitele restante față de bugetul local, inspectorul din cadrul Serviciului Executări Silite s-a deplasat pe teren la adresa debitorului pentru identificarea tuturor bunurilor si veniturilor aparținând acestuia. Acesta a refuzat să discute cu inspectorul și să-i furnizeze orice relație cu privire la bunurile și veniturile sale.
Pentru identificarea veniturilor debitorului inspectorul din cadrul Serviciului Executări Silite a întocmit o adresa prin care a solicitat Administrației Financiare Sector 4 date atât despre veniturile cât și datele angajatorului acestuia. În același timp s-a făcut adresă la locul de naștere al debitorului în vederea aflării de către organul de executare dacă debitorul are bunuri sau venituri urmăribile. S-a solicitat sprijinul organelor de politie competente în vederea îndeplinirii măsurilor de executare silită. La vederea organelor de politie debitorul a cooperat și ne-a furnizat mai multe informații despre bunurile și veniturile sale. A întocmit o cerere prin care ne-a solicitat executarea silită prin decontare bancară, anexând un extras de cont de la bancă.
În urma analizării dosarului și a cereri de înființare a popririi s-a dispus să se întocmească adresa de înființare a popririi. Adresa de înființare a popririi împreuna cu o copie certificată după titlul executoriu., conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală,republicat, s-a transmis către Banca Comercială Romană, unde debitorul avea cont.
Terțul poprit a confirmat în termen de 3 zile ca datorează sume de bani debitorului sau și că va reține și vira suma reținută în contul indicat de organul de executare.
Executarea silită prin poprire pe salariu pentru recuperarea unei creanțe bugetare, reprezentând impozit clădire persoane fizice
În evidențele fiscale ale Serviciului Urmărire Persoane Fizice din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, figurează o persoană fizică cu debite restante față de bugetul local sector 4, reprezentând impozit clădire persoană fizică.
În cazul debitorului persoană fizică, titlul de creanță îl constituie procesul-verbal de impunere sau, actul declarativ al contribuabilului, care a fost determinat de către organele de specialitate pe baza declarației de impunere. În acest caz creanța bugetară este certă, lichidă și exigibilă, iar titlul de creanță a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată. Totodată putem menționa ca dreptul de a cere executarea silită nu este prescris.
În vederea recuperării debitului restant, inspectorul din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice a întocmit somația nr. 82742/23.09.2008 (Anexa 11), titlul executoriu nr.25892(Anexa 12), conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
La prezentarea inspectorului din cadrul Serviciului Executări Silite la domiciliul debitorului, acesta a luat la cunoștință de debitele restante și de consecințele pe care le va suporta dacă nu-și achită debitele restante pe care le are fată de bugetul local.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 comunicarea somației se face conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
În urma analizării dosarului și a cereri de înființare a popririi s-a dispus să se întocmească adresa de înființare a popririi pe venituri (Anexa 16), conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat. Adresa de înființare a popririi împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu s-a transmis către BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, București.
Deoarece BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, nu a confirmat că datorează sume de bani debitorului, am considerat poprirea înființată conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat.
Putem menționa că terțul poprit, respectiv BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ, a virat sumele, reținute de la debitor, în contul indicat de organul de executare.
Executarea silită prin poprire pe salariu, pentru recuperarea unei creanțe bugetare, reprezentând amenzi de circulație
În evidențele fiscale ale Serviciului Urmărire Amenzi Persoane Fizice din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, figurează o persoană fizică cu debite restante fată de bugetul local sector 4, reprezentând amenzi de circulație.
În cazul debitorului persoană fizică, titlul de creanță îl constituie procesul-verbal de constatare a contravenției, întocmit de organele competente, prevăzute de lege. În acest caz creanța bugetară este certă, lichidă și exigibilă, iar titlul de creanță a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată. Totodată putem menționa că dreptul de a începe executarea silită nu este prescris.
Inspectorul din cadrul Serviciului Urmărire Amenzi Persoane Fizice a întocmit somația și titlul executoriu, conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
La prezentarea inspectorului din cadrul Serviciului Urmărire Amenzi Persoane Fizice la domiciliul debitorului, acesta a luat la cunoștință de debitele restante și de consecințele pe care le va suporta dacă nu-și achită debitele restante pe care le are față de bugetul local.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 comunicarea somației se face conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
Deoarece debitorul nu s-a prezentat să-și achite debitele restante sau să facă dovada achitării acestora, organul de executare având cunoștință de locul unde acesta își desfășoară activitatea și realizează venituri, aceasta informație fiindu-ne transmisă în urma solicitării Administrației Finanțelor Publice Sector 4, București, prin adresa nr.85194 din data de 18.11.2008 s-a dispus să se întocmească adresa de înființare a popririi în vederea recuperării debitelor.
Adresa de înființare a popririi nr.56670 din data de 16.12.2008 împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu nr.420350 din data de 04.08.2008, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat, s-a transmis către B.R.D. – GROUPE SOCIETE GENERALE S.A. BUCUREȘTI, SUCURSALA UNIREA. Despre aceasta a fost înștiințat si debitorul prin adresa nr.56670 din data de 16.12.2008.
Deoarece terțul poprit nu a confirmat că datorează sume de bani debitorului, am considerat poprirea înființată conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat.
Putem menționa că terțul poprit a virat sumele reținute de la debitor, în contul indicat de organul de executare.
Executarea silită prin poprire pe salariu, pentru recuperarea unei creanțe bugetare, reprezentând amenzi contravenționale
În evidențele fiscale ale Serviciului Urmărire Amenzi Persoane Fizice din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, figurează o persoană fizică cu debite restante față de bugetul local sector 4, reprezentând amenzi contravenționale.
În cazul debitorului persoană fizică, titlul de creanța îl constituie procesul-verbal de constatare a contravenției, întocmit de organele competente, prevăzute de lege. În acest caz creanța bugetară este certă, lichidă și exigibilă, iar titlul de creanța a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată. Totodată putem menționa că dreptul de a începe executarea silită nu este prescris.
În vederea recuperării debitului restant, inspectorul din cadrul Serviciului Urmărire Amenzi Persoane Fizice a întocmit somația și titlul executoriu, conform dispozițiilor din Ordonanța Guvenului 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.
La prezentarea inspectorului din cadrul Serviciului Urmărire Amenzi Persoane Fizice la domiciliul debitorului, acesta a luat la cunoștință de debitele restante și de consecințele pe care le va suporta dacă nu-și achită debitele restante pe care le are față de bugetul local.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 afișarea somației se face conform dispozițiilor din Ordonanța Guvenului 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.
În urma analizării dosarului s-a dispus să se întocmească adresa de înființare a popririi pe veniturile debitorului. Adresa de înființare a popririi împreună cu o copie certificată de pe titlul executoriu, întocmite conform dispozițiilor Codului de procedura fiscala, republicat, s-a transmis către VITAL INTELIGENT PROTECTION S.R.L și VOGUE TRADING COMPANY S.R.L precum și către CREDIT EUROPE BANK ROMANIA S.A.
Deoarece aceștia, nu au confirmat că datorează sume de bani debitorului, am considerat poprirea înființata conform dispozițiilor din Ordonanța Guvenului 92 din 2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.
Putem menționa ca terțul poprit a virat sumele reținute de la debitor, în contul indicat de organul de executare.
Executarea silita prin poprire pe pensie pentru recuperarea unei creanțe bugetare, reprezentând impozit teren intravilan
În evidențele fiscale ale Serviciului Executări Silite din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, figurează o persoană fizica cu debite restante față de bugetul local sector 4, reprezentând impozit teren intravilan.
În cazul debitorul persoana fizica titlul de creanța îl constituie procesul-verbal de impunere sau, actul declarativ al contribuabilului, care a fost determinat de către organele de specialitate pe baza declarației de impunere. În acest caz creanța bugetară este certă, lichidă și exigibilă, iar titlul de creanța a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plata. Totodată putem menționa că dreptul de a cere executarea silită nu este prescris.
În vederea recuperării debitului restant, inspectorul din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice a întocmit înștiințarea de plată, conform dispozițiilor din Codul de procedura fiscala, republicat, prin care i s-a făcut debitorului o încunoștințare despre suma pe care o datorează bugetului local și invitația de a plăti de bună voie în termen de 15 zile ori de a face dovada achitării.
În acest caz, în care debitorul figurează cu debite restante reprezentând impozit teren intravilan față de bugetul local, înștiințarea de plată se comunică debitorului la domiciliul fiscal al acestuia. Domiciliul fiscal al debitorului este tot în sectorul 4.
Rolul înștiințării de plată este de a face debitorul să plătească sumele datorate în mod voluntar și să evite situațiile în care suma achitată nu a fost corect contabilizată în evidențele organului fiscal ori obligația de plată revine unei alte persoane. Totodată, înștiințarea de plată are ca scop neînceperea executării silite în cazul în care debitorul intenționează să își îndeplinească obligația în mod voluntar solicitând, datorită imposibilității temporare de plată, acordarea unor înlesniri.
Înștiințarea de plată nu este o măsura de executare silită, ci numai o măsura prealabila acesteia.
Comunicarea înștiințării de plată se face de regulă, prin posta, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire sau prin agenți fiscali.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 obligația de a înștiința contribuabili persoane fizice cu privire la debitele restante pe care le au față de bugetul local revine inspectorilor din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice.
Deoarece debitorul nu și-a achitat debitele restante, în termenul de 15 zile prevăzut în înștiințarea de plată, dosarul a fost transmis la Serviciul Executări Silite din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, pentru a face demersurile necesare în vederea recuperării debitului restant.
Inspectorul din cadrul Serviciului Executări Silite a întocmit somația și titlul executoriu, conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
La prezentarea inspectorului din cadrul Serviciului Executări Silite la domiciliul fiscal al debitorului, acesta a luat la cunoștința de debitele restante și de consecințele pe care le va suporta dacă nu-și achită debitele restante pe care le are față de bugetul local. Debitorul a semnat pe adeverința de primire a somației.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 comunicarea somației se face conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
Deoarece debitorul nu și-a achitat debitul restant în termenul prevăzut de dispozițiile Codului de procedură fiscală, republicat, respectiv 15 zile, inspectorul din cadrul Serviciului Executări Sile a fost delegat să participe la aplicarea masurilor de executare silită, în vederea recuperării creanței fiscale.
În urma discuțiilor purtate de inspectorul delegat cu debitorul, contribuabilul a făcut o cerere prin care ne-a solicitat înființarea popririi pe pensie, atașând la cerere copie după talonul de pensie.
În urma analizării dosarului și a cereri de înființare a popririi s-a dispus să se întocmească adresa de înființare a popririi pe pensie, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat. Adresa de înființare a popririi împreuna cu o copie certificată de pe titlul executoriu s-a transmis către Casa Naționala de Pensii și Asigurări Sociale.
Deoarece, Casa Naționala de Pensii și Asigurări Sociale, nu a confirmat că datorează sume de bani debitorului, am considerat poprirea înființata conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat.
Putem menționa că terțul poprit, respectiv Casa Naționala de Pensii și Asigurări Sociale, a virat sumele, reținute de la debitor, în contul indicat de organul de executare.
Executarea silită prin poprire pe salariu, pentru recuperarea unei creanțe bugetare, reprezentând impozit teren extravilan
În evidențele fiscale ale Serviciului Executări Silite din cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, figurează o persoană fizică cu debite restante față de bugetul local sector 4, reprezentând impozit teren extravilan.
În cazul debitorului persoană fizică titlul de creanța îl constituie procesul-verbal de impunere sau, actul declarativ al contribuabilului, care a fost determinat de către organele de specialitate pe baza declarației de impunere. În acest caz creanța bugetară este certă, lichidă și exigibilă, iar titlul de creanța a devenit titlu executoriu la data expirării termenului de plată. Totodată putem menționa că dreptul de a cere executarea silită nu este prescris.
În vederea recuperării debitului restant, inspectorul din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice a întocmit înștiințarea de plată, conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat, prin care i s-a făcut debitorului o încunoștințare despre suma pe care o datorează bugetului local și invitația de a plăti de buna voie în termen de 15 zile ori de a face dovada achitării.
În acest caz, în care debitorul figurează cu debite restante reprezentând impozit teren intravilan față de bugetul local, înștiințarea de plată se comunică debitorului la domiciliul fiscal al acestuia. Domiciliul fiscal al debitorului este tot în sectorul 4.
Rolul înștiințării de plată este de a face debitorul să plătească sumele datorate în mod voluntar și să evite situațiile în care suma achitată nu a fost corect contabilizată în evidențele organului fiscal ori obligația de plată revine unei alte persoane. Totodată, înștiințarea de plată are ca scop neînceperea executării silite în cazul în care debitorul intenționează să își îndeplinească obligația în mod voluntar solicitând, datorită imposibilității temporare de plată, acordarea unor înlesniri.
Înștiințarea de plată nu este o măsura de executare silită, ci numai o măsura prealabilă acesteia.
Comunicarea înștiințării de plată se face de regula, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin agenți fiscali.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 obligația de a înștiința contribuabili persoane fizice cu privire la debitele restante pe care le au față de bugetul local revine inspectorilor din cadrul Serviciului Urmărire Persoane Fizice.
Deoarece debitorul nu și-a achitat debitele restante, în termenul de 15 zile prevăzut în înștiințarea de plată, dosarul a fost transmis la Serviciul Executări Silite din
cadrul Direcției de Impozite și Taxe Locale Sector 4, pentru a face demersurile necesare în vederea recuperării debitului restant.
Inspectorul din cadrul Serviciului Executări Silite a întocmit somația și titlul executoriu, conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
La prezentarea inspectorului din cadrul Serviciului Executări Silite la domiciliul fiscal al debitorului, acesta a luat la cunoștința de debitele restante și de consecințele pe care le va suporta dacă nu-și achită debitele restante pe care le are față de bugetul local. Debitorul a semnat pe adeverința de primire a somației.
La Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 comunicarea somației se face conform dispozițiilor din Codul de procedură fiscală, republicat.
În urma discuțiilor purtate de inspectorul delegat și debitorul, contribuabilul a făcut o cerere prin care ne-a solicitat înființarea popririi pe salariu, atașând la cerere adeverința de salariu.
În urma analizării dosarului și a cereri de înființare a popririi s-a dispus să se întocmească adresa de înființare a popririi pe pensie, conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat. Adresa de înființare a popririi împreuna cu o copie certificata de pe titlul executoriu s-a transmis către S.C.MIRACOL SRL.
S.C.MIRACOL SRL a confirmat că datorează sume de bani debitorului, am considerat poprirea înființata conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală, republicat.
Putem menționa că terțul poprit, respectiv S.C. MIRACOL SRL, a virat sumele, reținute de la debitor, în contul indicat de organul de executare.
3. Concluzii și propuneri
3.1 Concluzii și propuneri cu privire la studiul de caz
În urma efectuări studiului de caz privind executarea silita prin poprire realizată de către executorul fiscal debitorilor persoane fizice putem trage următoarele concluzii:
Poprirea asigură organelor de executare un mijloc sigur și rapid de realizare a creanțelor bugetare.
Astfel se evită contactul direct al organelor de executare cu debitorul, micșorându-se riscurile organelor de executare, care sunt astfel consolidate.
Putem spune ca în cadrul Direcției de Impozite si Taxe Locale Sector 4, executarea silită prin poprire, pentru debitele restante ale debitorilor persoane fizice, este singura modalitate de executare silită care se aplica.
De regulă, debitorii persoane fizice solicită în scris executarea silită pe veniturile lor.
Sunt foarte multe situații când organul de executare trebuie să facă o serie de
adrese către alte instituții să afle informații despre veniturile și bunurile debitorului.
Sunt situații când debitorul nu vrea să furnizeze informații despre veniturile și bunurile lui, iar organul de executare apelează la organele de poliție competente în vederea aplicării modalităților de executare. De regulă, când se apelează la organele de poliție debitorii devin cooperanți.
Poprirea, în mod obligatoriu, trebuie să fie însoțita de o copie certificată după titlul executoriu.
În vederea îmbunătățirii activității de urmărire și încasare a veniturilor bugetului local avem următoarele propuneri:
Implementare unui sistem informatic național.
Colaborarea și informarea între instituțiile statului să se facă pe cale informatică, în vederea rezolvării unor situații care în prezent necesită:
– numeroase adrese, la care de multe ori primim răspunsul foarte târziu sau răspunsul este incomplet, etc.
– timp, acesta este foarte important pentru toate instituțiile statului;
– oameni, aceștia fac cercetări, întocmesc răspunsul și-l transmit, în funcție de timpul pe care-l au, deoarece în instituțiile publice ale statului volumul de munca este foarte mare, iar sarcinile angajaților sunt foarte multe;
– bani, cheltuielile care se fac atât pentru întocmirea adreselor cât și taxele poștale, dacă am face o situație în acest sens am observa cu cât este diminuat bugetul.
Dacă colaborarea între instituțiile statului s-ar face pe cale informatică am putea economisi bani, care ar putea fi folosiți la rezolvarea unor probleme mult mai urgente pentru populație.
Referitor la colaborarea dintre instituțiile statului, anul acesta, de exemplu, Direcția de Impozite și Taxe Locale Sector 4 a încercat să încheie un protocol cu poliția, prin care am fi dorit să putem vizualiza baza lor de date privind mijloacele de transport. Răspunsul privind încheierea protocolului a fost unul negativ, „noi nu putem avea acces la aceasta vizualizare, este baza poliției”. Îmi pun întrebarea: oare poliția nu este tot o
instituție a statului? Eu consider că unii dintre noi, nu înțelegem că de fapt toți reprezentăm statul și interesele acestuia.
Dacă ar exista o buna colaborare, mă refer pe cale informatica, între instituțiile statului sunt sigură că o sumă foarte mare de bani, care în prezent se recuperează foarte greu, reprezentând obligațiile fiscale ale debitorilor persoane fizice sau persoane juridice s-ar recupera mai rapid și într-un procent mult mai mare.
Angajații instituțiilor publice ar trebui sa fie mai bine motivați, în vederea recuperării debitelor restante ale debitorului persoane fizice sau persoane juridice. În prezent această motivare a funcționarilor publici există numai pe hârtie.
Se vorbește și se fac tot felul de sondaje cu privire la corupția din administrația publică, în condițiile în care ar trebui să ne punem problema care este cauza, pentru care se întâmplă așa ceva, și să se i-a masuri în vederea salarizării cât mai bună a funcționarilor publici, deoarece ei reprezintă statul și interesele lui. Sau făcut tot telul de speculații cu privire la corupția din administrația publică, care pe mine mă deranjează, chiar dacă nu fac parte din categoria „corupților”. Aș vrea să subliniez că un funcționar public, înainte de toate este om si are atât nevoi cât și obligații pe care nu le poate onora cu un salariu de mizerie, aceasta consider ca este cauza corupției din administrația publică. În acest sens ar trebui ca cei abilitați să i-a măsurile necesare.
Pentru a realiza o educare a comportamentului contribuabilului față de reprezentanții creditorului bugetar local ar trebui sa fie prevăzute în lege sancțiuni, pentru lipsa de cooperare a debitorului.
3.2 Concluzii și propuneri cu privire la executorul fiscal
În primul rând angajații instituțiilor publice ar trebui să fie productivi și inovatori. În general pentru a fi inovatori și productivi, trebuie ca personalul să fie ales pe bază de pregatire și pe baza testelor de personalitate și comunicare. Este foarte important ca oamenii aleși să fie cu inițiativă și să comunice cu cetățenii foarte bine, asta însemnând în primul rând respect.
Se fac multe proiecte și programe în cadrul instituțiilor publice, care în marea lor majoritate nu-și ating obiectivele propuse. Neatingerea obiectivelor ar trebui să fie o indicație a faptului că obiectivele sunt definite greșit. În multe cazuri obiectivele sunt definite mult prea generalist, și astfel nu se obține efectul scontat. S-au facut o sumedenie de cursuri pe banii statului sau pe bani europeni parcă numai de formă. Cu toate că au urmat aceste cursuri se observă că multi funcționari publici lucrează și se coportă cu contribuabilul absolut neprofesional. Este încă foarte mult de lucru pentru a deveni a șaptea putere din Uniunea Europenă, și tocmai de aceea nu trebuie să risipim forța de muncă deja pregatită profesional.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Executorul Fiscal (ID: 126093)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.