Executia DE Casa A Veniturilor Si Cheltuielilor Bugetare
CUPRINS:
ORGANIZAREA BUGERATĂ ÎN ROMANIA ………………….2
Sistemul bugetelor publice ………………………………………2
Reflectarea prin legislație a procesului bugetar……………………..8
Structuri instituționale implicate în execuția bugetară ……..……..10
2. IMPLICAREA INSTITUȚIILOR FINANCIARE ÎN EXECUȚIA BUGETARĂ ……………………………………………………………………………17
2.1. Execuția bugetului de stat prin Ministerul Finanțelor Publice ………..17
2.2. Execuția bugetară în profil teritorial la instituțiile financiare ………..20
EXECUȚIA DE CASĂ A BUGETELOR PUBLICE…………….25
Organizarea și funcționarea la o trezorerie municipală……………..25
Execuția de casă a veniturilor bugetare ………………………….30
Execuția de casă a cheltuielilor bugetare …………………….36
CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………………45
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………50
ANEXE………………………………………………………………………………………..51
Pagini 57
=== EXECUTIA DE CASA A VENITURILOR ŞI CHELTUIELILOR BUGETARE ===
CUPRINS:
ORGANIZAREA BUGERATĂ ÎN ROMANIA ………………….2
Sistemul bugetelor publice ……………………………………………2
Reflectarea prin legislație a procesului bugetar………………………..9
Structuri instituționale implicate în execuția bugetară ………..……..17
2. IMPLICAREA INSTITUȚIILOR FINANCIARE ÎN EXECUȚIA BUGETARĂ ……………………………………………………………………………27
2.1. Execuția bugetului de stat prin Ministerul Finanțelor Publice ………..27
2.2. Execuția bugetară în profil teritorial la instituțiile financiare ………..36
EXECUȚIA DE CASĂ A BUGETELOR PUBLICE…………….45
Organizarea și funcționarea la o trezorerie municipală………………..45
Execuția de casă a veniturilor bugetare ……………………………….54
Execuția de casă a cheltuielilor bugetare …………………………….63
CONCLUZII ȘI PROPUNERI…………………………………………79
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………89
ANEXE………………………………………………………………………………………..92
1. Organizarea bugetară în România
Sistemul bugetelor publice
La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc un sistem. Noțiune de sistem bugetar semnifică faptul că acesta are mai multe componente bugetare care se individualizează printr-o serie de trăsături specifice (competențe de programare, adoptare, execuție și încheiere, surse de constituire a veniturilor, destinația cheltuielilor, nivelul teritorial de aplicare etc.) , dar și trăsături comune care le reunește.
Sistemul bugetar este diferențiat în primul rând în funcție de structura organizatorică a statului. Țara noastră, fiind o țară de tip unitar, este organizată în unități administrativ-teritoriale la care funcționează organe ale puterii și administrației de stat locale, subordonate direct autorităților centrale. Unitățile administrativ-teritoriale sunt cunoscute drept județe și comune. Astfel, structura sistemului bugetar cuprinde un buget al autorităților publice centrale și bugete locale care corespund unităților administrativ-teritoriale.
În economia contemporană bugetul public constituie veriga centrală a sistemului financiar al oricărei țări, fiind expresia unui tip specific de relații financiare –relații bugetare- care se manifestă în procesele formării, repartizării și utilizării fondurilor bugetare necesare organelor statale de la nivel național și de la nivelul unităților sale administrativ-teritoriale. Ca verigă centrală a sistemului financiar, bugetul public reprezintă expresia sintetizată a relațiilor economice ce se manifestă în procesele formării și utilizării principalului fond centralizat de mijloace bănești al statului și a fondurilor unităților administrativ-teritoriale, în vederea finanțării activităților destinate creșterii nivelului de trai.
Repartizarea veniturilor și cheltuielilor între verigile sistemului bugetar se face în funcție de modul în care au fost delimitate atribuțiile între aparatul de stat central și cel local. Nevoile de resurse la nivelul întregii societăți și posibilitățile de acoperire a acestor nevoi sunt reflectate în bugetul general consolidat. Acest buget reflectă fluxurile financiare publice de formare a veniturilor fiscale și nefiscale, și de repartizare a acestora pe destinații, în conformitate cu nevoia socială și cu obiectivele de politică financiară specifice anului la care se referă.
Calitatea de sistem, pentru toate relațiile bugetare, este susținută de faptul că acestea sunt relații economice cu exprimare valorică, relații de repartiție, relații de constituire și repartizare a unor fonduri centralizate și relații de satisfacere a unor interese publice. În același timp, relațiile bugetare mai pot fi grupate, din anumite motive, având în vedere împărțirea intereselor generale în centrale și locale, împărțirea administrativ-teritorială a țării, și în funcție de satisfacerea într-o mai mare măsură a unor cerințe publice, prin folosirea de relații specifice ce au ca efect o mai bună administrare a mijloacelor bănești de mobilizat în interesul public. De aici, și prezența în economie și suprastructură a unor componente bugetare distincte, care pe lângă preluarea caracteristicilor comune, se detașează în relațiile specifice potrivit cu o anumită motivație economică sau administrativă.
Potrivit legislației, sistemul bugetar din România are drept componente următoarele:
Bugetul de stat;
Bugetele locale;
Bugetul asigurărilor sociale de stat;
Bugetul asigurărilor sociale de sănătate;
Bugetul fondurilor spaciale;
În legătură cu unitatea sistemului bugetar, ca principiu, apare evidentă abaterea de la acesta, prin existența celorlalte componente bugetare alături de bugetul de stat. Gruparea bugetelor se poate face după mai multe criterii, rezultând astfel mai multe interpretări asupra relațiilor specifice.
După adresarea pe care o au bugetele pot fi structurate în bugete generale, cu adresare către mai multe categorii de contribuabili și destinații de cheltuieli (bugetul de stat și bugetele locale) și bugete specifice, vizând anumite domenii de activitate sau categorii de acțiuni publice, considerate majore (bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate, bugetul fondurilor speciale). Gruparea mai poate continua prin structurarea acestor componente în bugete centrele –la nivel central și bugete locale –ale unităților administrativ-teritoriale.
Prezența unor categorii de bugete specifice -bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor sociale de sănătate și bugetul fondurilor speciale- a fost determinată și apare ca necesară prin prisma unei mai bune administrării a banilor publici, chiar dacă aparent sunt încălcări, nerespectări a unor principii bugetare (principiul unității, principiul neefectuării veniturilor bugetare)
Fiecare din componentele prezentate în sistem pot fi considerate ca având calitate de subsistem, unele dintre ele, bugetele locale, structurându-se la rândul lor în alte componente cum ar fi: bugetul propriu al județului, bugetele municipiilor, bugetele orașelor etc. În acest caz este reflectată într-o anumită măsură, prin Constituție și alte acte juridice, autonomia localităților, vizând interese de grup conturate la nivelul unităților administrativ-teritoriale. Celelalte componente bugetare, cunoscute și sub denumirea de bugete ale statului, nu au divizări interioare pentru care să fie necesară o autonomie funcțională.
Bugetul de stat, prin prisma conținutului economic, poate fi definit ca exprimând relațiile economice sub formă bănească care apar în procesul repartiției venitului national, cu prilejul constituirii și repartizării unui fond centralizat, cu caracter general, la/de la dispoziția statului, în scopul satisfacerii unor interese generale ale societății.
În bugetul de stat sunt reflectate resursele financiare mobilizate la dispoziția statului, repartizate în principal pentru realizarea acțiunilor social-culturale, apărarea țării, asigurarea ordinei publice, autoritatea publică, pentru finanțarea unor investiții și activități de interes strategic, asigurarea măsurilor de protecție socială și refacerea mediului înconjurător, asigurarea măsurilor de protecție socială a populației și realizarea programelor de cercetare. Acestea toate reprezintă relațiile specifice bugetului de stat, care sunt prezente în economie, în activitățile producătoare de bunuri materile, servicii, lucrări, dar și înactivităti nemateriale. Ca balanță financiară, bugetul de stat cuprinde o diversitate de indicatori, prin care sunt mobilizate fonduri sau sunt repartizate mijloace bănești pe destinații. Structural, la venituri sunt prezente impozitele și taxele, cu deosebire de la agenții economici, dar și de la populație într-o anumită măsură, dominanta lor fiind dată de trei categorii de impozite și taxe: impozitul pe venit privind persoanele fizice și juridice, impozitul pe profit și taxa pe valoarea adăugată. Atât cu exprimare prin relațiile specifice cât și ca balanță financiară, bugetul de stat produce efecte și asupra celorlalte componente bugetare, aceste efecte având un caracter completator (redistribuiri centralizate de fonduri cum ar fi subveniturile sau sumele defalcate).
Rolul bugetului de stat este pus în evidență de modul în care se exercită funcțiile finanțelor publice. „Bugetul nu reprezintă doar un tablou sintetic în care se înscriu și prin care se compară veniturile și cheltuielile publuce” , el având funcții mult mai complexe. Bugetul este considerat un instrument prin care se realizează alocarea resurselor și redistribuirea lor și care reprezintă utilitate în procesul reglării activității sociale și economice.
In plan financiar, al gestiunii relațiilor și balanței financiare, bugetul de stat revine ca răspundere Guvernului. În mod real, în sensul unor atribuții de specialitate, răspunderea administrării gestiunii bugetului de stat revine, în numele executivului, Ministerului Finanțelor Publice, atât în plan central cât și în plan teritorial, prin structurile instituționale ale acestuia.
Din punct de vedere economic, bugetul local exprimă relațiile economice sub formă bănească care apar în procesul repartiției venitului național, cu prilejul constituirii unor fonduri centralizate în profil teritorial sau la dispoziția autorităților centrale, în scopul satisfacerii unor interese colective, interese generate în interes public la nivelul unităților administrativ-teritoriale. La fel ca la bugetul de stat, bugetele locale, sunt bugete cu adresare generală, de aici și o diversitate pronunțată în structura veniturilor și cheltuielilor (veniturile provin din economie și de la populație, iar cheltuielile se află într-o diversitate pronunțată, în sensul unor domenii diferite de activitate).
Autonomia dată localităților în sensul gestiunii de mijloace bănești prin bugete proprii, nu este suficient de bine susținută, nici prin structura veniturilor și nici prin cea a cheltuielilor. Altfel spus, unităților administrativ-teritoriale le sunt date competențe mai mari în realizarea de cheltuieli, decât în mobilizarea de venituri. Cheltuielile de genul învățământ, cultură, sănătate, apar atât de interes național cât și cu susținere locală, domenii pentru care, potrivit cu cerințele, fondurile pe plan local sunt insuficiente și atunci se produce o redistribuire de mijloace bănești de la nivel central. Diferența în completarea veniturilor proprii vine din zona bugetului de stat. În bugetulde stat aceste completări apar în balanța financiară a statului la cheltuieli, ca transferuri, vizâd bugetele locale sau alte componente bugetare. Aceste transferuri se realizează în condițiile folosirii a două metode de echilibrare și anume: metoda sumelor defalcate și metoda subveniturilor echilibrate.
Metoda sumelor defalcate vizează veniturile nominalizate din bugetul de stat lăsate în teritoriu, unde se folosesc pentru echilibrarea cheltuielilor. În cazul în care sumele defalcate nu sunt suficiente, pentru completarea veniturilor proprii, apar subveniturile de echilibrare, care reprezintă sume de bani cu caracter global, fără nominalizare de venituri din bugetul de stat, folosite pentru echilibrarea bugetelor locale.
Administrarea bugetelor locale revine ca responsabilitate Consiliilor locale, efectiv de acestea ocupându-se compartimentele de specialitate din cadrul Consiliilor județene/Primării.
Necesitatea înfăptuirii asigurărilor sociale decurge din faptul că participarea catățenilor la desfășurarea procesului de producție și a oricărei activități utile societăți, poate să pună salariații, agricultorii, întreprinzătorii particulari în anumite situații, în imposipilitatea de a mai presta o muncă în condiții normale. În acest caz este necesar ca statul, și nu numai, să ia din timp măsurile corespunzătoare pentru protecția cetățenilor, asigurându-le veniturile necesare traiului acestora și familiilor lor.
Bugetul asigurărilor sociale de stat reprezintă relațiile economice sub formă bănească care apar pe fondul repartiției venitului național cu prilejul constituiri și repartizării unui fond centralizat specific, la și de la dispoziția statului, în scopul satisfacerii unor nevoi publice generate de anumite evenimente ori situații, vizând grupuri, categorii de persoane pe categorii de vârstă, fără venituri, cu handicap etc. Și în cazul acestui buget sunt prtezente relații economice, în sensul că mijloacele bănești mobilizate sunt în principal din economie și într-o anumită măsură și de la populație.
Până în anul 1990, inclusiv, bugetul asigurărilor sociale de stat era parte componentă a bugetului de stat, constituind un capitol distinct al bugetului. Orice surplus semnificativ al bugetului asigurărilor sociale de stat era folosit pentru finanțarea altor cerințe bugetare, sau în unele cazuri, deficitele asigurărilor sociale erau finanțate prin transfer din alte capitole ale bugetului de stat.
Răspunderea administrativă și gestiunea bugetului asigurărilor sociale de stat revine Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, în plan central și instituțiilor competente ale acestuia în profil teritorial.
Bugetul asigurărilor sociale de sănătate exprimă relațiile economice sub formă bănească care apar în procesul repartiției venitului național cu prilejul constituirii și repartizării unui fond specializat la și de la dispoziția unei instituții specializate (Comisia Națională a Asigurărilor de Sănătate), în scopul satisfacerii unor interese ale persoanelor fizice, generate de o anumită stare de sănătate în care se regăsesc.
Răspunderea gestiunii revine în numele colectivității publice, cu desemnare de către Parlament, Casei Naționale a Asigurărilor de Sănătate și Caselor teritoriale a asigurărilor de sănătate.
Folosirea banilor mobilizați în cadrul acestui subsistem presupune și implicarea principalilor consumatori sau administratori, respectiv instituțiile sanitare care au relații lucrative financiare cu Casele de asigurări pe baza unor contracte cadru, vizând prestări de servicii acoperite din fondurile de asigurări de sănătate. La nivelul instituțiilor sanitare, instrumentul principal de acțiune în plan financiar este bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, unde o parte din cheltuieli sunt acoperite din bugetul de stat prin Ministerul Sănătății și Direcțiile de Sanătate Publice, iar o altă parte vine din contractele de prestări-servicii, încheiate cu Casele de asigurare de sănătate.
Bugetul fondurilor speciale vizează relațiile economice sub formă bănească care apar în repartiția venitului național cu prilejul constituirii și repartizării de fonduri centralizate la și de la dispoziția statului, în scopul satisfacerii unor interese generale, generate de anumite obiective sau acțiuni considerate importante, într-o perioadă de gestiune bugetară. Răspunderea gestiunii revine Guvernului și este exercitată prin ministere sau instituții centrale desemnate de acesta.
În cadrul sistemului bugetar, bugetul de stat este planul financiar cel mai important, prin intermediul căruia se asigură îndeplinirea principalelor funcții și atribuții ale statului. De modul în care bugetul de stat și legea bugetului răspund necesităților obiective ale societății la un moment dat, depinde și îndeplinirea rolului său stabilizator, de dezvoltare, de armonizare a întregii vieți economice și sociale a societății, de asigurare a echilibrului financiar, monetar și valutar. Bugetele locale au și ele un rol important în cadrul asigurării autonomiei autorităților administrațiilor publice locale sub aspect economic, social și administrativ.
Bugetul de stat, deși se prezintă ca orice plan financiar sub forma unui înscris, unde sunt prezente pe de-o parte veniturile iar pe de altă parte cheltuielile publice, ca și conținut el reflectă „relațiile sociale de natură economică care se statornicesc între stat, pe de-o parte, și membrii săi, pe de altă parte, în scopul satisfacerii intereselor generale ale societății”.
1.2 Reflectarea prin legislație a procesului bugetar
Procesul bugetar reprezintă totalitatea operațiunilor și actelor cu caracter tehnic, nominativ și administrativ efectuate de organele de specialutate ale statului în vederea întocmirii, aprobării, executării și raportării bugetului de stat și a celorlalte bugete prin intermediul cărora se gestionează fondurile publice.
Referitor la elaborarea, execuția și raportarea execuției bugetului, în toate fazele procesului bugetar, s-au impus o serie de reguli și principii, de a căror respectare depinde în mare măsură buna sau proasta administrare și gestionare a fondurilor publice ale statului. Regulile procesului bugetar se referă pe de-o parte la cheltuielile bugetare care au o destinație precisă și limitată, și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și legi bugetare anuale, iar pe de altă parte la cazurile în care se fac propuneri de elaborare a unor acte normative, ale căror prevederi atrag micșorarea vaniturilor sau majorarea cheltuielilor aprobate de buget, în care inițiatori au obligația să prevadă și mijloacele necesare pentru acoperirea minusului de resurse sau plusului de cheltuieli.
Procesul bugetar poate fi abordat ca o succesiune de etape prin care trec bugetele publice, din momentul elaborării sau proiectării indicatorilor financiari specifici și până în momentul execuției acestor indicatori, folosind metode și tehnici bugetare cu implicarea instituțiilor specializate și a partenerilor statului în relațiile specifice. Se afirmă că „procesul bugetar este ciclic, realizându-se succesiv și după un calendar riguros, potrivit cerințelor principiilor anualității și publicității bugetare”.
Etapele procesului bugetar constau în:
Elaborarea proiectelor de buget;
Aprobarea bugetară;
Execuția bugetară (încheierea execuției, controlul execuției bugetare, aprobare execuției bugetare);
Table 1. Implicarea instituțiilor spacializate și a partenerilor statului în procesul bugetar
Legendă: -/* implicare parțială; * implicare totală; – neimplicare
Sursă: Ștefura Gabriel, curs „Bugete”, 2005
Procesul bugetar presupune existența unor resure financiare, precum și alocarea lor în scopul furnizării către cetățeni a bunurilor și serviciilor publice.
Răspunderea metotologică cu privire la desfășurarea procesului bugetar, încă din prima etapă, revine Guvernului și este realizată în numele acestuia de Ministerul Finanțelor Publice. În acest sens Ministerul elaborează norme cu privire la procedurile de urmat în elaborarea proiectelor de bugete publice pentru toți cei implicați în respectiva etapă a procesului bugetar. Normele respective pot fi completate, privind specificul de activități și acțiuni, prin intervenția (sub formă de instrucțiuni) celorlalte ministere sau instituții centrale, sau la nivel teritorilal, potrivit cu competențele acestora.
La nivel macroeconomic, de pe poziția Guvernului, prin înțelegere cu ministerele și instituțiile centrale, se procedează la fixarea de indicatori de referință, fincție de care urmează să se determine veniturile și respectiv cheltuielile pe domenii de activitate, ramuri, subramuri și instituții reprezentative. Aceși indicatori de referință se referă la principalii parametri macroeconomici care condiționează fundamentarea proiectului de buget în corelație cu evoluțiile din economie, pentru a se asigura, în mod durabil, atât echilibrul financiar cât și pe cel economic general. Parametrii macroeconomici permit determinarea limitei până la care se pot dimensiona cheltuielile bugetare în raport cu posibilitățile de finanțare (internă și externă) a unui anumit deficit bugetar, care trebuie să se afle la rândul său în concordanță cu obiectivul de asigurare a echilibrului financiar, monetar și general economic. În cadrul categoriilor de indicatori reflectați în bugetele publice, trebuie să se țină cont de faptul că „veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare; veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, precum și alineate, după caz”.
Decizia bugetară, prin natura complexității ei, prezintă elaborarea proiectului de buget ca un „proces iterativ care presupune un flux informațional dublu, respectiv de la instituțiile bugetare cu atribuții în furnizarea bunurilor și serviciilor publice către instituția specializată în elaborarea proiectului de buget (Ministerul finanțelor) și apoi în sens invers”. Astfel, instituțiile publice formulează propuneri de alocații bugetare pe anul viitor, pornind de la cheltuielile aprobate în anul curent și având în vedere modificările proiectate a avea loc, potrivit programului guvernamental, în domeniul respectiv de activitate, în anul următor.
Ministerul Finanțelor, având la bază aceste informații, emite coordonatele fundamentaleale politicii fiscal-bugetare pe anul următor, inclusiv niveluri orientative pentru cheltuielile fiecărui sector public finanțat din buget. Totodată el emite si limitele în cadrul cărora trebuie să se înscrie propunerile de cheltuieli bugetare. La rândul lor, ministerele și instituțiile specializate defalcă plafoanele orientative de cheltuieli, primite de la autoritatea financiară, pe fiecare dintre instituțiile bugetare aflate în subordine, solicitându-le propriile propuneri, detaliate în funcție de natura economică a cheltuielilor. Pe baza plafoanelor de cheltuieli primite de la instituția ierarhic superioară, fiecare instituție își fundamentează, în detaliu și pe total, volumul de cheltuieli considerate necesare în scopul furnizării bunurilor și serviciilor publice care-i intră în atribuțiile de funcționare. Finalizarea bugetului de buget se concretizează într-un pachet de documente care cuprinde: expunerea de motive și proiectul legii bugetului de stat (volumul veniturilor-cu detalieri pe tipuri de surse, și volumul cheltuielilor-cu defalcare pe destinații); propuneri cu privire la modificarea unor cote de impozitare; anexele la proiectul de lege bugetară, în care sunt reflectate structura veniturilor, pe diferite categorii de impozite, taxe și surse de natură nefiscală, precum și cea a cheltuielilor; informații documentare privind modul de fundamentare a bugetului.
Proiectul de lege, conținând setul de documente enumerate mai sus, se transmite Parlamentului pentru aprobare. Membrii executivului, alături de Ministerul Finanțelor, susțin în cadrul dezbaterilor parlamentare, proiectul de buget în forma însușită de Guvern. Răspunderea cu caracter legislativ, în materie bugetară, revine Parlamentului pentru bugetul de stat și Consiliilor locale pentru bugetul unităților administrativ-teritoriale.
Aprobarea bugetelor publice se derulează în două etape, având în vedere componenta sistemului bugetar: Consiliile locale aprobă inițial bugetele locale, și care după aprobarea legii bugetului de stat urmează a fi adoptate de puterea legislativă centrală. Procedural, documentele bugetare transmise de Guvern sunt analizate mai întâi de Consiliile de specialitate ale Parlamentului. Discuția pe seama acestor bugete se face în prezența reprezentanților Guvernului, Minusterului Finanțelor Publice, a unor ministere și instituții centrale, precum și a unor organisme cu subordonare parlamentară privind coordonarea de activități economico-sociale (Banca Națională a României, Consiliul de dezvoltare economico-socială).
În urma discuțiilor asupra documentelor bugetare înaintate de Guvern, poate să apară și situația returnării acestor documente pentru completare sau refacere, potrivit anumitor sugestii rezultate în urma dezbaterilor. Guvernul poate accepta returnarea unor documente pentru refacere, dar în același timp el poate să-și susțină punctul de vedere menționat prin documentele bugetare.
Documentele bugetare, în cele două variante (proiecte de lege; date, tabele) sunt dezbătute de Camerele reunite ale Parlamentului, separat pe fiecare proiect de lege, cu discuții și aprobări pe fiecare articol de lege în parte, în final fiind adoptate ca legi. Astfel „Parlamentul adoptă legile bugetare anuale și legile de rectificare, elaborate de Guvern în contextul strategiei macroeconomice asumate de acesta”. După aprobarea legii urmează adoptarea bugetelor locale. Potrivit legii adoptate în Parlament, sunt prevăzute de județe veniturile de echilibrare cuvenite, potrivit cu cele două metode: metode sumelor defalcate și metoda subveniturilor. Respectivele cifre sunt preluate și analizate la nivelul Consiliilor locale, de cele mai multe ori fiind necesară schimbarea structurală a cheltuielilor din bugetele județene. După aceasta se procedează la aprobarea definitivă a bugetelor localităților componente din județ.
Intrarea în vigoare a unui buget aprobat se face cu prima zi a anului la care se referă bugetul, dacă aprobarea s-a produs până la data de 31 decembrie. În caz contrar, când aprobarea urmează să se deruleze în anul de plan, activitatea bugetară din respectivul an se desfășoară potrivit cu indicatorii bugetari din anul de bază.
Noțiunea de aprobare bugetară poate fi extinsă și asupra celorlalte balanțe financiare cum sunt bugetele de venituri și cheltuieli. După aprobarea bugetelor publice ca legi, înainte de derularea execuției bugetare, sunt stabiliți indicatorii de venituri și cheltuieli, mai întâi pe ministere și instituții centrale și apoi din treaptă în treaptă de la ordonatorii principali de credite la ordonatorii terțiari de credite.
Legile bugetare după ce au fost adoptate de către Parlament și promulgate de Președinte, se publică în Monitorul Oficial al României, moment în care devin operaționale. Acest lucru presupune măsuri și acte decizionale referitoare la încasarea veniturilor prognozate și efectuarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare aprobate.
Competența și răspunderea execuției bugetare cu privire la bugetul de stat revine Guvernului și organelor sale de specialitate, iar cea referitoare la bugetele locale revine birourilor executive ale Consiliilor locale, primăriilor. Execuția bugetară propriu-zisă este determinată de propunerile ordonatorilor principali de credite, de repartizare pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice care, la aprobare are în vedere termenele de plată a impozitelor și taxelor, iar la cheltuieli ține cont de scadențele salariilor, cheltuielilor de întreținere și funcționare a instituțiilor sau de acțiunile și obiectivele care sunt preconizate să fie finanțate prin intermediul acestora. Cum efectuarea cheltuielilor este mult mai constantă decât încasarea veniturilor, această caracteristică trebuie luată în considerare la acțiunea de repartizare pe timestre a prevederilor bugetare. Această operațiune de repartizare pe trimestre a prevederilor bugetare trebuie parcursă în cadrul tuturor bugetelor.
În cadrul procesului de constituire a resurselor financiare publice prin încasarea impozitelor și taxelor, mobilizarea acestora în cadrul Trezoreriei statului se realizează din inițiativa contribuabililor, persoane juridice și instituții publice, care răspund în fața legii de corecta calculare și achitare la termen a obligațiilor pe care le au către stat.
Pentru încasarea efectivă a veniturilor bugetare trebuie îndeplinite o serie de procedee precum identificarea subiecților impozabili, determinarea materiei impozabile, stabilirea debitelor etc. Efectuarea de cheltuieli, potrivit prevederilor bugetare, presupune la rândul ei un număr important de operațiuni printre care: definitivarea bugetelor de venituri și cheltuieli cu repartizarea lor pe fiecare instituție publică care are calitatea de ordonator de credite; deschiderea de credite bugetare; realizarea veniturilor proprii în cuantumul prevăzut atunci când instituția publică în cauză are dreptul prin lege să acopere o parte din cheltuielile sale din aceste venituri etc.
În cadrul derulării execuției bugetare pot apărea situații în care la anumite subdiviziuni a clasificației bugetare să existe disponibilități de credite bugetare, iar la altele subdiviziuni să existe insuficiențe de credite bugetare. Pentru soluționarea acestei probleme se poate apela la viramente de credite bugetare, care reprezintă operațiunea prin care se diminuează creditele bugetare de la o subdiviziune și se majorează corespunzător la o alta.
Un rol important în efectuarea cheltuielilor bugetare îl au unitățile Trezoreriei statului unde își au deschise conturile instituțiile publice consumatoare de fonduri publice și prin intermediul cărora se efectuează plățile de casă. În cadrul Trezoreriei, pe baza unui sistem contabil propriu, sunt evidențiate plățile de casă pe toate componentele bugetului general consolidat și în cadrul acestora pe acțiuni și domenii, apoi pe fiecare instituție publică în parte. Corectitudinea utilizării fondurilor publice este supravegheată de Ministerul Finanțelor Publice care „solicită ordonatorilor principali de credite, în cursul anului, rapoarte periodice privind gradul de utilizare a fondurilor publice în vederea monitorizării execuției bugetare”.
Potrivit reglementărilor românești, execuția bugetară se încheie la 31 decembrie, aplicându-se deci sistemul de gestiune care presupune că: orice venit încasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonată în cadrul prevederilor bugetare, dar neplătită până la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor; disponobilitățile din mijloacele extrabugetare existente în conturi la 31 decembrie se vor repartiza pentru anul următor, dacă legea specială care le reglementează nu prevede altfel; eventualele excedente ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor fondurilor speciale, care au fost echilibrate în cursul anului prin transferuri consolidate de la bugetul de stat, se vor regulariza cu bugetul statului în limita transferurilor acordate; disponibilitățile fondurilor externe nerambursabile, sosite prin anumite programe, precum și disponibilitățile din fondurile publice destinate cofinanțării contribuției financiare a Comunității Europene, se repartizează pentru anul următor.
Etapa execuției de casă a sistemului bugetar se înfăptuiește prin intermediul Trezoreriei statului, care întocmește și documentele de încheiere a exercițiului bugetar printre care: contul anual de excuție a bugetului de stat, conturile anuale de execuție a bugetelor fondurilor speciale și contul general anual al datoriei publice. Prevederile acestor conturi, întocmite de către Ministerul Finanțelor Publice, se însușesc de către Guvern și se supun adoptării Parlamentului. Înaite ca acesta să-și exprime opinia în legătură cu aceste conturi, proiectele lor sunt înaintate Curții de Conturi care analizează datele înscrise în acestea, pe baza controalelor pe care le efectuează la instituțiile centrale și locale utilizatoare de fonduri publice. Verificarea efectuată de către Cutrea de Conturi asupra conturilor generale are în vedere respectarea legalitătii, verificându-se dacă aceste cheltuieli s-au efectuat în condiții de eficiență socială și economică.
Pe baza raportului efectuat de Curtea de Conturi cu privire la conturile generale de execuție a bugetelor și sinteza realizată de Guvern cu privire la evoluția economico-financiară a economiei, Parlamentul declanșează procedura de dezbatere și aprobare a acestuia. În primul rând are loc analiza raportului în comisiile permanente reunite de buget-finanțe ale forului legislativ, iar apoi se dezbate în plenul Parlamentului proiectul de lege privind aprobarea contului de execuție bugetară. Votul final favorabil asupra proiectului de lege privind aprobarea contului de execuție bugetară marchează încheierea etapelor procesului bugetar. După adoptare, acesta este rectificat de către Președintele țăii și se publică în Monitorul Oficial.
1.3 Structuri instituționale implicate în execuția bugetară
În practică, etapele procesului bugetar în țările democratice din punct de vedere politic, economic și social se realizează prin intermediul instituțiilor publice specifice statului de drept. Acest sistem instituțional este, pe de o parte, separat pe orizontală, în subsisteme instituționale ale celor trei puteri de stat (legislativă, executivă și judicioasă), iar pe de altă parte, subordonare pe verticală, a instituțiilor în cadrul fiecăruia din aceste subsisteme.
La soluționarea problemelor financiare participă:
organe care fac parte din sistemul democrației reprezentative ( Parlamentul; consiliile județene, municipale, orășenești și comunale).
organe care fac parte din autoritatea administrativă (Guvernul; ministere și alte organe centrale ale administrației publice).
organe financiare specializate ale puterii executive, compartimente financiare din unitățile economice.
Anumite organe, dintre cele prezentate anterior, sunt investite prin lege cu dreptul de a lua decizii și de a controla modul de aplicare a acestora. Altele, au atribuții precise pe linie de planificare financiară, îndrumare și control.
Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, are următoarele atribuțiuni în domeniul finanțelor publice: dezbate și aprobă programul Guvernului care cuprinde liniile directoare ale politicii interne și externe a statului și controlează aplicarea acestuia; adoptă legi care reglementează activitatea din toate domeniile vieții sociale, inclusiv cele referitoare la problemele economice, financiare și minetare, cum sunt: legea privind finanțele publice, legea bancară, legea contabilității etc; examinează și aprobă, anual, bugetul național public, precum și conturile de execuție ale componentelor acestuia.
Guvernul României îndeplinește, potrivit reglementărilor în vigoare, următoarele atribuțiuni: asigură realizarea politicii financiare a statului, conform programului de guvernare acceptat de Parlament; elaborează, anual, proiectele bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelot fondurilor speciale, precum și ale conturilor generale anuale de execuție ale acestora, le supune spre aprobare Parlamentului, iar după aprobare răspunde de realizarea prevederilor bugetare; examinează periodic execuția bugetului național public și a bugetelor fondurilor speciale și adoptă măsuri pentru menținerea sau îmbunătățirea echilibrului bugetar; răspunde de recuperarea creanțelor externe ale statului; emite hotărâri pentru organizarea executării legilor (respectiv norme metodologice, regulamente de aplicare); în perioada vacanțelor parlamentare, emite ordonanțe pentru reglementarea unor probleme, ce nu suferă amânare, din domeniul finanțelor publice.
Ministerul Finanțelor Publice este instituția de maximă importanță în desfășurarea activității structurilor economice, financiare și fiscale din România și funcționează pe baza dispozițiilor legale privind finanțele publice și a celor privind organizarea și funcționarea sa, aplicându-se strategia și programul de guvernare în domeniul finanțelor publice.
Rolul Ministerului Finanțelor Publice este acela de constituire și gestionare generală a resurselor financiare publice printr-un sistem complex de bugete: bugetul de stat; bugetul asigurărilor sociale de stat; bugetele locale; bugetele fondurilor speciale; bugetele fondurilor externe nerambursabile; al trezoreriei statului și a altor instituții publice cu caracter autonom. Această activitate se desfășoară, cu asigurarea echilibrului bugetar și aplicarea politicii financiare a statului. La baza elaborării și execuției acestor bugete atau principiile universalității, publicității, unității, anualității, specializării bugetare și unității monetare. În acest sens, Ministerul Finanțelor Publice asigură încasarea în numerar și prin conturi a veniturilor stipulate de aceste bugete și efectuează operațiunile de trezorerie privind împrumuturile guvernamentale. La determinarea cheltuielilor publice, Ministerul Finanțelor are în vadere politica financiară a statului, numărul de salariați, rețeaua de instituții publice în funcțiune, cele care urmeazăa se finanața, folosirea bazei tehnice existente cu maximă eficacitate. De asemenea, principalele direcții de utilizare a fondurilor publice sunt îndreptate către: sectorul social (învățământ, sănătate, ocrotiri și asigurări sociale, cultură, artă, tineret și sport, refacerea și ocrotirea mediului înconjurător); susținerea programelor de cercetare; sectorul economic; sectorul de apărare a țării, ordinii publice și siguranței naționale; administrația publică centrală și locală; dobânzile aferente datoriei publice și cheltuielile determinate de emisiunea și plasarea valorilor mobiliare.
Ministerul Finanțelor Publice acționează prin mijloace specifice pentru combaterea și eliminarea evaziunii fiscale și a corupției, și înfăptuiește politica vamală a țării. Coordonează și supraveghează activitatea în domeniul loteriilor de stat, eliberează licențe, în condițiile legii, pentru practicarea jocurilor de noroc.
În scopul coordonării politici financiare, stabilită de Guvern și aprobată de Parlament, privind politica valutară, monetară și de credit, Ministerul Finanțelor Publice colaborează cu Banca Națională a României pentru elaborarea balanței de plăți externă, a balanței creanțelor și angajamentelor externe și propune soluții pentru acoperirea deficitului sau utilizarea excedentului, participă singur sau împreună cu Banca Națională la tratative externe în domeniul financiar valutar și de plăți, și avizează în faza de proiect acorduri și protocoale încheiate cu parteneri externi. Totodată acesta analizează și propune cadrul legislativ privind împrumuturile necesare acoperirii deficitului bugetar sau pentru lucrări și acțiuni de interes public, sabilește dobânda pentry finanțarea deficitului de stat din disponibilitățile aflate temporar în contul general al trezoreriei statului.
Ministerul Finanțelor Publice participă în numele statului, în țară și străinătate, după caz, la tratative externe privind acordurile bilaterale și multilaterale, de promovare și protejare a investițiilor și la convențiile de evitare a dublei impuneri și de cobatere a evaziunii fiscale. Avizează, în fază de proiect acordurile, angajamentele, protocoalele sau alte asemenea înțelegeri încheiate cu parteneri străini, precum și proiectele de acte normative care conțin prevederi de ordin financiar-bancar, încheiate de instituțiile publice.
Conducerea Ministerului Finanțelor Publice se exercită de către ministru, care subordonează întreaga activitate a instituției și o reprezintă în raporturile cu celelalte ministere, alte autorități publiceși organizații din țară, cu organisme similare din alte țări, precum și cu persoane fizice și juridice. Ministrul are în subordine directă secretarii de stat, cu atribuții și sarcini specifice activităților desfășurate de minister și care sunt stabilite prin ordin alacestuia.
Trezoreria generală a statului reprezintă o structură specializată a Ministerului Finanțelor Publice, care cuprinde o trezorerie centrală (organizată în cadrul Ministerului Finanțelor) și trezorerii organizate în cadrul Direcțiilor generale ale finanțelor publice din municipiul București și reședințele județene, în cadrul Administrațiilor financiare municipale, Circumscripțiilor fiscale orășenești și a Percepțiilor rurale.
Prin trezoreria statului se asigură: execuția de casă a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și a bugetelor locale, prin încasarea veniturilor bugetare cuvenite și asigurarea finanțării obiectivelor prevăzute, în limita creditelor bugetera stabilite; gestionarea mijloacelor bănești extrabugetare și a celor aferente fondurilor speciale; gestionarea datoriei publice interne și externe (respectiv primirea împrumuturilor guvernamentale interne și externe, alocarea sumelor aferente pe destinațiile stabilite, rambursarea ratelor scadente și plata dobânzilor aferente împrumuturilor publice); efectuarea de plasamente pe deferite termene a disponibilităților mobilizate în conturile sale și a altor operațiuni financiare în contul administrației centrale de stat.
Contul general al trezoreriei statului funcționează la Banca Națională a României, iar soldul său se include în bilanțul acesteia. Disponibilitățile bănești din acest cont se pot utiliza în următoarea ordine obligatorie: acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului de stat; acoperirea teporară a golurilor de casă, înregistrate de bugetele locale; acoperirea temporară a deficitului curent al bugetului asigurărilor sociale de stat și a deficitelor temporare ale bugetelor fondurilor speciale; efectuarea de plasamente financiare, pe termen scurt, prin Banca Națională a României; acordarea de împrumuturi pe termen lung și mediu pentru finanțerea și refinanțarea deficitelor anuale ale bugetului de stat, pe seama disponibilităților pe permen mediu și lung din contravaloarea în lei a împrumuturiloe externe.
În scopul funcționării sale, Trezoreria statului dispune de un buget propriu care se întocmește anual de către Ministerul Finanțelor și este supus spre aprobare Guvernului, o dată cu propunerile pentru proiectul bugetului de stat. De asemenea, periodic, Ministerul Finanțelor întocmește informări și/sau rapoarte în legătură cu modul cum a fost executat contul general al Trezoreriei statului, pe care le prezintă Guvernului.
Curtea de Conturi constituie organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar și funcționează pe lângă Parlamentul țării, iar în unitățile administrativ-teritoriale, funcțiile Curții se exercită prin camerele de conturi județene. Aceasta își exercită funcția de control: asupra modului de formare și întrebuințare a resurselor financiare ale sectorului public; asupra modului de gestionare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale.
Obiectul controlului exercitat de Cutrea de Conturi îl fac: formarea și utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigurărilor sociale de stat și ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, precum și mișcarea fondurilor între aceste bugete; constituirea, utilizarea și gestionarea fondurilor speciale și a fondurilor de tezaur; formarea și gestionarea datoriei publice și situația garanțiilor guvernamentale pentru credite externe și interne; situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului și al unităților administrativ-teritoriale de către instituțiile publice, regiile autonome, societățile comerciale sau de către alte persoane juridice în baza unui contract de concesiune sau închiriere.
Sunt supuse controlului Curții de Conturi: statul și unitățile administrati-teritoriale, în calitate de persoane juridice de drept public, cu serviciile și instituțiile lor publice, autonome sau nu; Banca Națională a României; regiile autonome; societățile comerciale la care statul, unitățile administrativ-teritoriale, instituțiile publice sau regiile autonome dețin singure sau împreună, integral sau mai mult de jumătate din capitalul social; organisme autonome de asigurări sociale sau de altă natură, care gestionează bunuri, valori sau fonduri, într-un regim legal obligatoriu; alte persoane juridice.
Curtea de Conturi efectuează controlul preventiv la ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat, ai bugetului asigurărilor sociale de stat și ai bugetelor fondurilor speciale, precum și controlul preventiv asupra: conturilor anuale de execuție a bugetelor, a fondurilor de tezaur; contului anual al datoriei publice a statului; garanțiilor guvernamentale pentru credite interne și externe primite de către alte persoane juridice.
După verificarea conturilor, Curtea de Conturi hotărăște asupra descărcării de gestiune, iar în cazul descoperirii unor nereguli, acestea sunt aduse la cunoștință Colegiului jurisdicțional care judecă și hotărăște cu privire la rezolvarea lor.
Banca Națională a României constituie banca centră a statului român, având ca obiectiv fundamental asigurarea stabilității monedei naționale. Elaborează, aplică și răspunde de politicile monetară, valutară, de credit și de plăți, precum și de autorizarea și supravegherea prudențială bancară, în cadrul politicii generale a statului. În calitate de unică instituție autorizată să emită insemne monatare, emite și pune în circulație bancnote și monede metodice, ca mijloace de plată legale pe teritorilul țării. Alte atribuții sunt: efectuarea operațiunilor pe piața monetară, operațiuni în contul statului, precum și operațiuni cu aur și active externe; acordarea de credite băncilor, pe timp limitat, garantate cu titluiri de stat, cambii, bilete la ordin și cu alte hârtii de valoare; deschide băncilor conturi curente și le asigură servicii de compensare, depozitare și plată; participă, în numele statului, la tratative și negogieri externe în probleme financiare, monetare, valutare, de credit și de plăți.
Conducerea Băncii Naționale a României este realizată de un consiliu de administrație, numit de Parlament, la propunerea comisiilor permanente de specialitate ale celor două Camere a acestuia.
Ministerul Muncii și Protecției Sociale are atribuții în ceea ce preivește asigurările sociale de stat și protecția socială a cetățenilor. De asemenea, acest minister are atribuții și în ceea ce privește problemele recalificării și reorientării profesionale a persoanelor ce doresc acest lucru, încadrării în muncă a șomerilor și a altor persoane. În domeniul finanțelor, Ministerul Muncii și Protecției Sociale are următoarele atribuții: elaboreză proiectul bugetului asigurărilor sociale de stat și asigură executarea acestuia, după aprobarea acestuia de către Parlament; asigură constituirea și gestionarea fondului destinat plății ajutorului de șomaj; oferă asistență de specialitate, la cerere, organismelor care au constituite sisteme proprii de asigurari sociale.
Ministerele și celelalte organe ale administrației centrale de stat, prin compartimentele specializate, au următoarele atribuțiuni principale în domeniul financiar: elaboreză bugetele de venituri și cheltuieli și urmăresc realizarea acestora; repartizează creditele bugetare organelor ierarhic inferioare; exercită controlul financiar intern asupra activității unităților subordonate, luând sau propunând, după caz, măsurile pentru remedierea deficitelor constante.
Administrația publică locală funcționează în unitățile administrativ-teritoriale bazându-se pe principiile: autonomiei locale; eligibilității autorităților administrației publice locale; consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit. La nivelul comunelor și orașelor funcționează consiliile locale (care au calitatea de autorități deleberative) și primăriile (ca autorități executive).
Atribuțiile principale ale consiliilor locale în problemele legate de finanțele publice locale și de altă natură de interes local sunt: aprobarea bugetului local, formarea, administrarea și executarea acestuia; stabilește impozitele și taxele locale, precum și taxele speciale, pe termen limitat, în condițiile legii; administrează domeniul public și privat al localității și exercită drepturile legale cu privire la societățile comerciale pe care le-a înființat; înființează instituții și unități economice de interes local; hotărăște asupra concesionării sau închirierii de bunuri sau de alte servicii publice de interes local, precum și asupra participării, cu capital sau cu bunuri, la societățile comerciale pentru realizarea de lucrări și servicii de interes public local, în condițiile legii.
Atribuțiile principale ale primarului sunt: întocmește proiectul bugetului local, contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune aprobării consiliului local; exercită funcția de ordonator principal de credite; verifică încasarea și cheltuirea sumelor din bugetul local și comunică consiliului cele constatate; supraveghează inventarierea și administrarea bunurilor care aparțin localității respective.
Consiliul județean reprezintă autoritatea administrației publice județene pentru coordonarea activității consiliilor comunale și orășenești în vederea realizării serviciilor de interes județean. În domeniul finanțelor publice locale consiliul județean are următoarele atribuțiuni principale: adoptă programe și prognoze de dezvoltare economico-socială a județului și urmărește realizarea acestora; adoptă bugetul propriu al județului și contul de încheiere a exercițiului bugetar; stabilește impozitele și taxele județene, precum și taxele speciale de timp limitat, în condițiile legii. Președintele consiliului județean este ordonator principal de credite și întocmește proiectul bugetului propriu al județului și contul de încheiere a exercițiului bugetar și le supune spre aprobare consiliului.
Prefectul, în calitate de reprezentant al Guvernului pe plan local, poate ataca în fața instanței de contencios administrativ, actele autorităților administrației publice locale, în cazul în care le consideră ilegale
Regiile autonome și societățile comerciale, prin compertimentele lor specializate, îndeplinescurmătoarele atribuțiuni; gestionează activele, întrețin relații financiare cu salariații, furnizorii și beneficiarii lor, cu băncile și cu organale financiare; elaboreză proiectul anual al bugetului de venituri și cheltuieli; după aprobarea bugetului de veniturin și cheltuieli, adoptă măsuri pentru executare a indicatorilor lor; organizează și conduc contabilitatea, întocmesc bilanțul contabil, contul de profit și pierdere și situația principalilor indicatori economico-financiari; întocmesc, la timp și corect, documentele de încasări și plăți în numerar și prin virament, le introduc în bancă, verificând înregistrarea lor în extrasele de cont și în registrul de casă; organizează și exercită controlul financiar preventiv și controlul gestionar de fond asupra modului de gestionare a resurselor materiale și bănești; examinează periodic activitatea economico-financiară a unității.
Modul de organizare și funcționare a instituțiilor, care participă la realizarea procesului bugetar, „asigură prevenirea abuzului de putere din partea uneia sau alteia dintre instituții”. Apariția acestui conflict de interese între puterile statului se evită prin aceea că fundamentarea bugetului se realizează de către Guvern, iar aprobarea lui de către Parlament, precum și prin faptul că organismele publice din cadrul Guvernului care execută bugetul aprobat sunt supuse controlului financiar al unei instituții din afara Guvernului (Curtea de Conturi), aceasta desfășurându-și activitatea sub autoritatea Parlamentului.
Autonomia subsistemelor instituționale aparținând celor trei puteri ale statului, precum și controlul public desfășurat asupra activității instituțiilor respective, asigură premisele pentru armonizarea alocării resurselor publice în direcția satisfacerii într-o măsură mult mai ridicată a solicitărilor populației pentru servicii și bunuri publice, precum și utilizarea cu o eficianță cât mai ridicată a alocațiilor bugetare.
2. Implicarea instituțiilor financiare în execuția bugetară
2.1. Execuția bugetului de stat prin Ministerul Finanțelor Publice
Bugetul de stat este un plan financiar care se întocmește la nivel macroeconomic atât pe termen scurt, cât și pe termen nediu, previzionând veniturile și cheltuielile publice, precum și programele privind cheltuielile publice pantru investiții. Sub aspect juridic, bugetul statului se prezintă ca un act juridic în care se înscriu veniturile și cheltuielile probabile ale statului pe timp de un an. Datorită faptului că bugetul statului este analizat și aprobat de puterea legislativă a statului, el are un caracter obligatoriu. În cazul apariției anumitor neconcordanțe între veniturile și cheltuielile aprobate de Parlament în cursul anului bugetar, se impun anumite rectificări ale bugetului.
Legea bugetului de stat, conținutul său, ține seama de concepțiile politice, economice și sociale ale partidului de putere sau ale coaliției de partide. Astfel, elaborarea, execuția și controlul bugetar sunt realizate în cocordanță cu prevederile dreptului bugetar, cu prevederile constituționale și cu măsurile luate de puterea legislativă și de cea executivă în materie bugetară. Conținutul economic al bugetului de stat se reflectă prin corelațiile macroeconomice dintre fondul de acumulare și cel de consum și în special prin nivelul și evoluția produsului intern brut.
În principiu, bugetul statului exprimă relațiile economice sub formă bănească ce iau naștere în procesul repartiției produsului intern brut, pe timp de un an, în sensul constituirii fondurilor financiare publice și al repartizării acestora în conformitate cu nevoile sociale, economice și financiare ale fiecărei perioade.
Execuția bugetului de stat constă în încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor aprobate de Parlament. Fiind un proces deosebit de amplu și de complex, acesta se realizează prin implicarea a două categorii principale de entități organizatorice și anume: prima categorie este formată din instituții specializate, iar cea de-a doua din persoanele fizice și juridice care au o implicare parțială în această etapă a procesului bugatar.
Din categoria instituțiilor specializate fac parte cele desemnate să răspundă efectiv de realizarea execuției bugetare și anume: Ministerul Finanțelor Publice și unitățile sale teritoriale cu privire la bugetul de stat; Ministerul Muncii și unitățile sale din teritoriu în legătură cu bugetul asigurărilor sociale de stat; compartimentele de specialitate din cadrul unităților administrativ-teritoriale privind bugetele locale.
O implicare specializată, având și un cracter exclusiv, în execuția bugetară o are Trezoreria finanțelor publice, parte componentă a Ministerului Finanțelor Publice și a unităților sale din teritoriu, căreia în revine răspunderea execuției de casă a bugetelor.
În cazul bugetului de stat, răspunderea pentru execuția acestuia revine Ministerului Finanțelor Publice. Acesta realizează prima etapă a procedurii execuției bugetare care constă în deschiderea de credite bugetare și alimentarea cu fonduri a conturilor bancare deschise pentru ordonatorii principali de credite, la trezoreriile publice. În acest sens, Ministerul Finanțelor Piblice respectă principiul, conform căruia acordarea fondurilor de la bugetul de stat se face în limita creditelor bugetare și potrivit destinațiilor aprobate, în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziție anterior. Deschiderea creditelor din bugetul de stat se realizează de Ministerul Finanțelor Publice prin intermediul Trezoreriei Centrale și a unităților sale din teritoriu, care primesc de la ordonatorii principali de credite cererile de deschidere de credite bugetare, cereri care sunt analizate, verificate și aprobate, sau repinse în cazul în care nu sunt întocmite corect.
În afara instituțiilor implicate în coordonarea și derularea execuției bugetare, o altă categorie implicată parțial în această fază a procesului bugetar, o reprezintă pe de o parte contribuabilii, iar pe de altă parte consumatorii de fonduri bugetare, cu denumirea de ordonatori principali de credite. Aceștia consemnează informații în evidența lor, organizată și condusă în concordanță cu cea din sectorul bugetar. Conform cu această evidență sunt reflectate date asupra fluxurilor informaționale, prin care se exprimă realizarea indicatorilor financiari.
Sursele de venituri ale bugetului de stat și efectuarea cheltuielilor publice, îndeplinesc rolul de „pârghii economico-financiare”care exercită o influență directă sau indirectă asupra unor activități private sau publice, în sensul dezvoltării sau restrângerii unora, a producției sau consumului anumitor mărfuri sau servicii, pentru încurajarea anumitor categorii sociale în efectuarea unor activități utile societății.
Veniturile și cheltuielile aprobate prin bugetul de stat se repartizează pe trimestre de către Ministerul Finanțelor Publice și de către ordonatorii principali de credite în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor, precum și de momentul în care este necesară efectuarea cheltuielilor. În cazul în care pe baza unor dispoziții legale au avut loc treceri de unități, acțiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul, Ministerul Finanțelor Publice poate modifica repartizarea veniturilor și cheltuielilor bugetare, aceste modificări introducându-se atât în bugetele ordonatorilor în cauză, cât și în bugetul de stat. Trebuie însă să fie îndeplinită condiția ca acestea să nu afecteze echilibrul sau rezerva bugetară. Repartizarea pe trimestre este absolut necesară pentru a se realiza executarea echilibrată a bugetului de stat și a bugetelor instituțiilor publice centrale, deoarece în funcție de proporția realizării veniturilor bugetare în fiecare timestru, se dimensionează cheltuielile bugetare ce pot fi efectuate în acel intervalde timp.
În structura economică ,veniturile ce au fost prevăzute a se încasa la bugetul de stat pe anul 2005 au fost în sumă de 15.309,24 mii lei iar cele efectiv încasate au fost în sumă de 14.820,92 mii lei. În cazul cheltuielilor bugetare, acestea au fost prevăzute a se executa în sumă de 19.439,82 mii lei și au fost efectiv efectuate în sumă de 18.401,22 mii lei (anexa 1). Din anexa 5 se poate observa că în urma execuției bugetului de stat pe anul 2005, s-a obținut un deficit bugetar în sumă de 3.580,23 mii lei.
Construcția bugetară din anul 2006 a promovat un buget conceput ca o pârghie activă de influențare și stimulare a proceselor economice, în paralel cu promovarea reformelor structurale. Întraga construcție bugetară a avut în vedere crearea condițiilor pentru asigurarea și respectarea prevederilor Pactului de Creștere și Stabilitate în perspective aderării la Uniunea Europeană și Monetară, care presupune o poziție bugetară solidă formulată pe termen mediu.
Încă de la sfârșitul anului 2005 se estima o creștere a produsului intern brut cu 5%, a producției industriale cu 5,8% și a producției agricole cu 4,5%, în condițiile unui deficit al contului curent al balanței de plăți de 5,5% din produsul intern brut.
În cazul bugetului de stat pe anul 2006, veniturile ce au fost prevăzute a se încasa au fost în sumă de 17.886,04 mii lei iar cheltuielile bugetului de stat au fost prevăzute a se efectua în suma de 23.827,05 mii lei (anexa 2).
În anul 2006 veniturile obținute au fost de 17.920,55 mii lei iar cheltuielile au fost efectuate în sumă de 22.682,35 mii lei, obținându-se un deficit de 4.761,8 mii lei .
Pentru anul 2007 bugetul a fost construit în condițiile unei “constrângeri majore”, și anume deficitul bugetar 3% din produsul intern brut. În anul 2006 veniturile bugetare au fost prevăzute a scădea de la 32,7% din produsul intern brut, cât au reprezentat în anul 2005, la 31,8%, iar cheltuielile de la 36,2% la 34,8%.
Reducerea veniturilor bugetare s-a datorat diminuării gradului de fiscalitate de la 30,5% la 30% din produsul intern brut pentru ca agenții economici să aibă mai multe resurse financiare.
Bugetul de stat pe anul 2007 a fost stabilit la venituri în sumă de 24.126,86 mii lei, iar la cheltuieli în sumă de 29.107,81 mii lei, cu un deficit de 4.980,95 miliarde lei (anexa nr.3).
Pe anul , proiectul bugetului de stat a fost stabilit la venituri în sumă de 28.830,86 miliarde lei iar cheltuielile în sumă de 35.132,06 miliarde lei (anexa 4).
În execuția indicatorilor de venituri și cheltuieli, consemnați prin bugetul de stat, apar etape bine definite din punct de vedere tehnic, pentru care se fac consemnări informaționale, prin evidențe specifice, la toți cei implicați în execuția bugetară. Aceste etape de parcurs sunt: așezarea și calculul de venituri bugetare; vărsarea veniturilor bugetare din partea contribuabililor la inițiativa acestora; încasarea propriu-zisă a veniturilor bugetare prin unități operative ale Trezoreriei finanțelor publice, care au organizată o evidență specifică ce concretizează execuția de casă a veniturilor bugetare; depersonalizarea de venituri bugetare, conform principiului bugetar al neafectării veniturilor, adică sumele încasate din anumite surse nu se folesesc cu anumite destinații; sumele respective se folesesc pentru acoperirea cheltuielilor cu semnificație de credite bugetare; folosirea de bani prin scoaterea lor din conturi bancare, în limitele creditelor bugetare alocate, poartă denumirea de plăți de casă.
Ministerul Finanțelor Publice întocmește contul general anual al execuției bugetului de stat, sub coordonarea Guvernului. Astfel, pe baza dărilor de seamă contabile prezentate de ordonatorii principali de credite, a conturilor privind execuția de casă a bugetului de stat prezentate de organele care au această sarcină și în urma verificării și analizării acestora, Ministerul Finanțelor Publice elaborează lucrări privind contul general anual de execuție a bugetului de stat pe care le prezintă Guvernului. De asemenea, Ministerul Finanțelor Publice este obligat să propună Guvernului, ca în poziția obligațiilor cu termene legale de până la 31 decembrie să se includă și alte sume de bani datorate de stat, rezultate din activitatea financiară a anului, care apar și se pot determina până la 15 martie a anului următor. În caz de necesitate ministerul poate prezenta Guvernului până la 31 martie, un proiect de lege pentru regularizarea exercițiului financiar încheiat.
Execuția bugetului public cu momentele sale finale: încasarea propriu-zisă a veniturilor, deschiderea creditelor bugetare și efectuarea de plăți din buget în contul cheltuielilor, mobilizarea resurselor financiare pentru finanțarea deficitului bugetar, necesită un sistem organizatoric pentru derularea fluxurilor bugetare în numerar sau fără numerar. Această activitate, în care intervin milioane de operațiuni derulate prin sistemul de conturi deschise pentru bugetul de stat, sau de legătură cu bugetul de stat a plătitorilor de venituri, a beneficiarilor de credite bugetare, a sistemului bancar antrenat în efectuarea operațiunilor, poartă denumirea de execuție de casă a bugetului.
Prin intermediul sistemului organizat al circuitului fluxurilor monetare specifice operațiilor privind execuția bugetului public, se poate urmări și alte obiective legate de execuție, și anume: cunoașterea permanentă a evoluției încasărilor și plăților bugetare, respectiv a măsurii în care se realizează sincronizarea acestora; să permită gestiunea soldului de casă; asigurarea informației pentru înregistrarea în contabilitate a fluxurilor bugetare și pentru a realiza analiza comparativă față de prevederi, în scopul stabilirii abaterilor și cauzelor lor, respectiv luării unor decizii vizând îmbunătățirea gestiunii soldului operațiunilor de casă, întocmirea rapoartelor periodice asupra îndeplinirii prevederilor bugetare.
Pentru îndeplinirea atribuțiilor legate de execuția bugetului, a fost necesară o reorganizare a Ministerului Finanțelor Publice, atât la nivel central cât și la nivel teritorial. Astfel, s-a înființat Trezoreria finanțelor publice cu unitățile sale teritoriale, care au un rol foarte important în cadrul sistemului finanțelor publice, rol determinat în primul rând de atribuțiile ei princupale legate de realizarea execuției bugetare, și anume: încasarea veniturilor și efectuarea plăților dispuse de ordonatori în limita creditelor acordate; casier al sectorului public prin care se asigură încasarea veniturilor, efectuarea plăților și păstrarea disponibilităților; asigurarea evidenței contabile privind execuția de casă pentru toate operațiunile de încasări și plăți; asigurarea controlului fiscal asupra încasării veniturilor și a controlului financiar preventiv asupra efectuării plăților.
Întreaga execuție bugetară se realizează prin trezorerii, volumul operațiunilor ajungând la cifre importante ce pun în evidență rolul acesteia. Este foarte important de reținut că din disponibilitățile temporare aflate în contul general al trezoreriei s-au susținut unele programe guvernamentale privind reforma economică, execuția bugetului de stat, a bugetelor asigurărilor sociale de stat etc. referindu-ne la unul din principalele sale roluri și anume acela de casier al statului, apreciem că trezoreria finanțelor publice generează o adevărată rețea de fluxuri monetare la nivelul căreia se asigură legătura dintreintrări și ieșiri, în permanență trebuind să existe disponobilități care să facă față scadențelor. Desigur, pentru a preîntâmpina riscul incapacității de plată sau al încasărilor insufuciente care ar conduce la amânarea plăților, există posibilitatea de a realiza dimensionarea încasării minime pe baza datelor din balanțele zilnice de verificare.
Trezoreria finanțelor publice se caracterizează prin rapiditate, operativitatea circuitelor realizate prin fluxurile de intrare și ieșire și posibilitatea de cunoaștere, previzionare, urmărire și menținere a echilibrului acestora în execuție pentru a avea în permanență disponibilități. Previziunile fluxului intrărilor sunt în funcție de repartizarea sau natura veniturilor bugetare și se referă la: fluxuri de intrare permanente marcate de încasarea veniturilor curente (fiscala și nefiscale) și de capital, și fluxuri de intrări temporare în situația admiterii bonurilor de tezaur sau împrumuturi bancare. În cadrul trezoreriei publice teritoriale, în previzionare trebuie avute în vedere și fluxurile de completare (de echilibru), referitoare la transferurile efectuate din bugetul de stat și sumele defalcate din impozitele pe salarii. Previziunea fluxurilor de ieșire se referă la fluxurile curente de ieșire ce se realizează pe de-o parte prin creditări de sume către agenții economici, prin conturile deschise la băncile comerciale și care reprezintă de regulă plăti din conturile bugetare și mijloace extrabugetare ale instituțiilor publice, iar pe de altă parte prin eliberarea numerarului necesar instituțiilor publice pentru salarii, deplasări și alte plăți in numerar.
Trezoreria asigură organizarea celor mai bune condiții pentru exercitarea controlului prin organele proprii ale Ministerului Finanțelor Publice privind realizarea veniturilor. Astfel se crează posibilitatea efectuării unui control riguros asupra documentelor în legătură cu: temeiul legal prin care s-a stabilit obligația virării de impozite și taxe către buget; respectarea tremenilor de virare a veniturilor; încadrarea și reglementările în vigoare privind virarea impozitelor pebugete; înregistrarea veniturilor pe capitole și subcapitole prevăzute de clasificația bugetară. Controlul asupra încasării veniturilor contribuie la o mai bună circulație a informațiilor între trezorerii și compartimentele de constatare și urmărire a obligațiilor fiscale, punând la dispoziția acestora din urmă datele necesare analizei și stabilirii măsurilor de realizare a prevederilor bugetare. Exercitarea controlului prin trezorerie constituie instrumentul sigur de a gestiona eficient și a pune ordine în utilizarea fondurilor de către instituțiile publice. Trezoreria asigură acel control preventiv riguros pentru toate plățile dispuse de ordonatorii de credite, sub aspectul legalității, al încadrării în prevederile bugetare și în disponibilitățile bănești existente la un moment dat. În consecință, prin compartimentele create în cadrul unităților teritoriale ale trezoreriei se asigură un judicios control financiar asupra execuției de casă a bugetului de stat, dar și asupra constituirii și utilizării fondurilor speciale și mijloacelor extrabugetare.
Operațiunile de verificare efectuate prin Trezorerie finanțelor publice nu înlocuiește însă controlul financiar preventiv care se organizează și se exercită la fiacare instituție publică și se exonerează de răspundere persoanele care printr-o activitate necorespunzătoare produc pagube. Prin exercitarea controlului asupra încasărilor și plăților, respectiv asupra execuției de casă a bugetului de stat, se asigură funcția de bază a trezoreriei, si anume aceea de gestionar al banului public.
Tot prin trezorerie se realizează perfecționarea sistemului informațional și decizional, folosindu-se sisteme de prelucrare automată a datelor. Astfel se obțin informații certe, operative în legătură cu execuția bugetară, asigurându-se eficiență sporită în luarea deciziilor. În acest context se asigură informații zilnice în legătură cu încasarea veniturilor, efectuarea cheltuielilor, înregistrarea deficitelor, a disponibilităților din cadrul trezoreriei, ceea ce asigură o bază eficiantă de date în vederea luării deciziilor. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice dispune de instrumentul pentru stabilirea strategiei pe termen scurt și lung în domeniul finanțelor publice, cunoscând ansamblul informațiilor privind derularea execuției prin sistemul trezoreriei.
În condițiile economiei de piață, în execuția bugetului se interzice acoperirea cheltuielilor prin recurgerea la emisiune monetară, prin finanțarea directă de către bănci sau prin crediterea unor regii, companii sau agenți și societăți comerciale cu capital de stat, fără asigurarea condițiilor de garanție și rambursabilitate. Dacă în execuția bugetului de stat apar goluri de casă, acestea pot fi acoperite până la încasarea veniturilor corespunzătoare, pe seama resurselor aflate în conturile de trezoreriei ale statului, formate din soldurile permanente ale resurselor instituțiilor publice, ale fondurilor extrabugetare. De asemenea, golurile de casă se pot acoperi financiar prin emiterea de către stat a bonurilor de tezaur purtătoare de dobândă, acăror scadență nu va putea depăși sfârșitul anului bugetar.
Execuția bugetului ridică problema raportului între autoritatea centrală (Ministerul Finanțelor Publice) și beneficiarii de fonduri bugetare (ministere, instituții, organisme), autoritatea centrală având responsabilitatea asigurării, respectării deciziilor financiare. Pentru a impune o disciplină financiară, acțiunile publice sunt plasate într-un cadru de reguli juridice, uniforme și impersonale, care vor trebui respectate datorită constrângerii. Regulile multiple și formaliste încetinesc inevitabil derularea operațiunilor financiare, însă în absența lor utilizatorii de credite bugetare nu vor respecta autorizațiile care le-au fost date, provocând risipă financiară. Aceste reguli constituie modelul rațional al activității financiare impus administrației.
Reacționând la această disciplină impusă din exterior, serviciile publice (ministere, organisme, instituții) încearcă, sub diverse forme, să se desprindă de regulile de disciplină, în cadrul unui fenomen de „dezmembrare administrativă”,prin care în formule juridice diverse se caută să se depășească inconvenientele care rezultă din rigiditatea sistemului. Reconsiderarea modelului instituțional al organizării financiare se impune totuși în noile condiții în care autoritatea publică acționează. Și, în acest sens, poate fi imaginată o nouă formulă care, asigurând o coordonare la nivel național, lasă autonomia de gestiune la nivelul serviciilor publice.
2.2. Execuția bugetară în profil teritorial la instituțiile financiare
Prin buget local înțelegem actul în care se înscriu veniturile și cheltuielile colectivităților locale, pe o perioadă de un an. Bugetele locale sunt bugetele unitățlor administrativ-teritoriale care au personalitate juridică. Fiecare comună, oraș, municipiu, județ întocmește buget propriu, în condiții de autonomie.
Bugetele locale reprezintă instrumente de planificare și de conducere a activității financiare a unităților administrativ-teritoriale. Structura acestora reflectă gradul de autonomie a administrației locale față de puterea centrală și legăturile existente între diferitele administrații teritoriale. De asemenea, bugetele locale reflectă fluxurile veniturilor și cheltuielilor administrației locale, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor.
La nivel teritorial aparatul financiar-fiscal este organizat pe unități administrativ-teritoriale. Acestea apar astfel structurat pe niveluiri ierarhice în limitele fiecărei unități administrative: județ, municipii, orașe, comune. Organele financiar locale, care funcționează prin aceste structuri, acoperă prin activitatea lor întregul teritoriu al țării și asigură atribuții cu caracter financiar în toate localitățile.
Din punct de vedere juridic, organele financiar teritoriale sunt instituții ale administrației publice, cu administrație și gestiune proprie de instituție. Sfera lor de acțiune diferă, după nivelul organizatoric:
Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat;
Administrațiile Financiare, cu Trezorerii la nivelul municipiilor;
Circumscripții Financiare cu Trezorerii la orașe;
Percepții Fiscale Rurale, în comune unele dintre ele având și activitate proprie de trezorerie;
Toate aceste organe sunt îndrumate și controlate de către Direcția Generală a Finanțelor Publice și Contrilului Financiar de Stat.
Execuția bugetară poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, mijloace, metode, acte normative și instituții prin intermediul cărora se procedează la realizarea veniturilor și efectuarea de plăți pentru cheltuieli.
Competența și răspunderea execuției bugetare cu privire la bugetele locale revine birourilor executive ale Consiliilor locale, Primăriilor. Execuția bugetară propriu-zisă este determinată de propunerile ordonatorilor principali de credite, de repartizare pe trimestre a veniturilor și cheltuielilor bugetare de către Ministerul Finanțelor Publice care, la aprobare are în vedere termenele de plată a impozitelor și taxelor, iar la cheltuieli ține cont de scadențele salariilor, cheltuielilor de întreținere și funcționare a instituțiilor sau de acțiunile și obiectivele care sunt preconizate să fie finanțate prin intermediul acestora. Cum efectuarea cheltuielilor este mult mai constantă decât încasarea veniturilor, această caracteristică trebuie luată în considerarela acțiunea de repartizare pe trimestre a prevederilor bugetare.
În cadrul procesului de constituire a resurselor financiare publice prin încasarea impozitelor și taxelor, mobilizarea acestora în cadrul trezoreriei se realizează din inițiativa contribuabililor, persoane juridice și instituții publice, care răspund în fața legii de corecta calculare și achitare la tremen a obligațiilor pe care le au către stat. Efectuarea operațiunilor de încasare a impozitelor și taxelor se realizează, la nivel local, prin intermediul Administreției financiare publice.
Administrația finanțelor publice municipale este unitatea fiscală, teritorială, organizată la nivel de municipiu, subordonată directorului general, prin care se realizează în plan teritorial atribuțiile Direcției Generale a Finanțelor Publice.
Activitățile desfășurate în cadrul Administrației finanțelor publice municipale sunt: activitatea de administrare a veniturilor statului și activitatea de trezorerie și contabilitate publică.
Conducerea Administrației finanțelor publice a municipiului este asigurată de un director ajutat de doi directori adjuncți, unul pentru activitatea de administrare a veniturilor statului și unul pentru activitatea de trezorerie și contabilitate publică.
În îndeplinirea atribuțiilor sale directorul emite dispoziții care au caracter de act administrativ, de autoritate, individual și pot fi suspendate sau anulate potrivit competențelor legale. Directorul reprezintă Administrația finanțelor publice municipale în fața conducerii Direcției Generale a Finanțelor Publice și a terților. El poate da mandat de reprezentare altor persoane din subordine.
Directorul asigură îndeplinirea atribuțiilor Administrației finanțelor publice municipale, în conformitate cu prevederile legale, ordinele, instrucțiunile și dispozițiile Direcției generale a finanțelor publice, în care sens răspunde de organizarea, conducerea și controlul întregii activități a unității. În acest scop, stabilește atribuțiile directorilor adjuncți, șefilor de servicii, birouri și compartimente, și poate antrene în rezolvarea atribuțiilor sale directorii adjuncți, șefii de serviciu și alți specialiști din cadrul instituției a căror participare o apreciază utilă, în raport cu obligațiile de serviciu și competența acestora.
Directorul are calitatea de ordonator terțiar de credite pentru activitatea proprie. Principalele atribuții și răspunderi ale directorului Administrației finanțelor publice municipale sunt: urmărește aducerea la îndeplinire a prevederilor legale, de către compartimentele funcționale; organizează activitatea de primire și înregistrare a cererilor privind acordarea de înlesniri ;a plata impozitelor, taxelor și a altor venituri ale bugetului de stat, precum și a cererilor de rambursare a taxei pe valoare adăugată, potrivit reglementărilor în vigoare; organizează, potrivit legii, exercitarea controlului financiar preventiv; orgnizează activitatea de evidență analitică de plătitori; coordonează și îndrumă acțiunile de constatare, stabilire, urmărire și încasare a impozitelor și taxelor și activitatea de trezorerie; ia măsuri pentru organizarea, raționalizarea și simplificarea muncii compartimentelor funcționale, prin generalizarea prelucrării informațiilor financiare și contabile cu ajutorul tehnicii de calcul; răspunde de rezolvarea, în limitele competenței stabilite, a cererilor cetățenilor sau le îndrumă spre rezolvarea organelor competente; solicită sprijinul și colaborează cu secția Gărzii financiare, Direcția administrarea veniturilor statului, Direcția trezorerie și contabilitate publică, Direcția controlului fiscal, organele de poliție și alte organe de control de specialitate, în organizarea acțiunulor de combatere a evaziunii fiscale și îndeplinirea atribuțiilor privind urmărirea silită în temeiul titlurilor executorii.
Administrația finanțelor publice are în componență următoarele servicii și birouri, prin care se realizează identificarea și încasarea impozitelor și taxelor:
Serviciul de gestiune registru contribuabili și declarații fiscale care are atribuții privind: registru contribuabilului (gestionarea, actualizarea și administrarea acestuia), declarații fiscale, stabilirea impozitului pe venit. Primește declarații de impozite, taxe, fonduri speciale, declarația de impunere anuală precum și fișele fiscale, asigurând verificarea și valorificarea acestora. Totodată, acest serviciu identifică angajatorii sau contribuabili care nu au depus fișele fiscale sau declarații și îi înștiințează despre obligațiile declarative ce le revin potrivit legii. În cazul în care se constată contrvenții, acestora li se aplică sancțiunule pentru faptele prevăzute de legislația în vigoare privind procedura de întocmire și depunere a declarațiilor privind impozitele și taxele. În ceea ce privește stabilirea impozitului pe venit, este verificată coerența datelor conținute în declarațiile contribuabililor precum și impozitul stabilit în decizia de impunere. Sunt stabilite impozitul anual datorat, plățile anticipate, diferențele de impozit anuale rămase de achitat sau de restituit.
Serviciul de colectare, executare silită persoane juridice, are atribuții cu privire la colectarea impozitelor, înlesniri de plată și executare silită. Activitatea de colectare se realizează prin organizarea activității de evidență analitică pe plătitori persoane juridice, și cea de urmărire și încasare la buget a veniturilor fiscale și nefiscale, iar în cazul nerespectării termenelor de plată, calculează dobânzi și penalități de întârziere. Este de asemenea asigurată verificarea gestionării agenților fiscali care efectuează încasări de impozite și taxe și este întocmit centralizatorul listelor de restanțe și de plusuri, pen tipuri de impozite și taxe.
Acordarea de înlesniri de plată la impozite, taxe și alte venituri ale bugetului de stat, presupun organizarea activității de primire și înregistrare a cererilor. După întocmirea referatului ce va cuprinde informațiile necesare soluționării cererilor, acesta împreună cu cererile debitorilor vor fi transmise Direcției generale a finanțelor publice județene pentru a fi analizate.
Același circuit în vor avea informările cu privire la acordarea și realizarea înlesnirilor de plată pentru debitorii înregistrați ca plătitori de impozite și taxe.
Compartimentul de asistență pentru contribuabili persoane fizice este subordonat directorului adjunct pentru administrarea veniturilor și are atribuții privind organizarea și asigurarea asistenței contribuabililor persoane fizice, la solicitarea directă a acestora prin intermediul ghișeelor deschise pentru relații cu publicul, corespondență scrisă, telefon, mijloace electronice de comunicare, întâlniri de lucru cu contribuabilii persoane fizice. Acest compartiment ia măsuri de aplicare a programelor de asistență, informare și educare a contribuabililor persoane fizice, elaborate de Ministerul Finanțelor Publice.
Serviciul control fiscal presoane fizice funcționează în structura Administrației finanțelor publice municipale, și este subordonată din punct de vedere metodologic Direcției controlului fiscal din cadrul Direcției generale a finanțelor publice. Acest serviciu verifică periodic persoanele fizice, persoanele fizice autorizare, asociațiile familiale și persoanele fizice care desfășoară activități independente producătoare de venituri, asupra sincerității declarației de impunere și modificărilor intervenite, aflate în evidența fiscală. Sunt identificate persoanele care desfășoară activități clandestine și aplică sancțiunile prevăzute de lege. Acest serviciu este abilitat să propună organelor în drept, în condițiile legii, anularea autorizațiilor de funcționare. Întocmește acte de control pe care le transmite compartimentului de gestiune a dosarelor fiscale pentru definitivarea impunerii. Pentru eventualele contestații la actele de control, întocmește referate cuprinzând propuneri de soluționare a acestora pe care le transmite serviciului de spacialitate din cadrul Direcției generale a finanțelor publice.
Veniturile care se varsă în cadrul bugetului local sunt: veniturile curente, veniturile din capital și veniturile cu destinație specială. Veniturile curente sunt alcătuite din: impozitul pe profitul unităților din subordine; impozite și taxe de la populație; taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, utilizate în alt scop decât pentru agricultură sau sivicultură; impozitul pe clădiri și terenuri de la persoanele juridice; taxa asupre mijloacelor de transport deținute de persoanele juridice; impozitul pe spectacole; alte încasări din impozite directe și indirecte; vărsăminte din profitul net al unităților locale; vărsăminte de la instituțiile publice; diverse venituri ca: venituri din recuperarea cheltuielilor de judecată, imputații și despăgubiri, venituri din amenzile și sancțiunile aplicate de organele proprii, restituiri de fonduri din finanțarea bugetară locală a anilor precedenți, venituri din concesiuni și închirieri, încasări din valorificarea bunurilor confiscate, alte surse. Veniturile din capital sunt veniturile din valorificarea unor bunuri ale instituțiilor publice și din vânzarea locuințelor construite din fondurile statului. În cazul veniturilor cu destinație special se înscriu: taxele speciale; venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat fără stăpân; veniturile din fondul pentru drumurile publice, pentru locuințe; venituri din amortizarea mijloacelor fixe; donații și sponsorizări.
La partea de cheltuieli care se efectuează din bugetele locale pot fi încadrate: cheltuieli pentru învățământ: învățământ preșcolar, primar și gimnazial, învățământ profesional, postliceal, internate; sănătate: creșe, alte acțiuni sanitare; cultură și religie: cheltuieli pentru biblioteci publice, muzee, case de cultură, cămini culturale, culte religioase; asistență socială, ajutoare și indemnizații: cheltuieli pentru cămine de bătrâni și pensionari, cămine-spital pentru invalizi și bolnavi cronoci, cantine de ajutor social, indenizații de naștere; servicii, dezvoltare publică și locuințe, unde intră: iluminat public, salubritate, grădini publice, baze sportive și de agrement, locuințe, alimentări cu apă, centrale și puncte termice, canalizare; transporturi: cheltuieli pentru drumuri și poduri, transport în comun; agricultură: cheltuieli cu combaterea dăunătorilor și a bolilor în sectorul vegetal, puncte de însămânănțare artificială; alte acțiuni economice: prevenirea și combaterea inundațiilor și a înghețurilor; fond pentru garantarea împrumuturilor externe, a dobânzilor și a comisioanelor aferente; rambursări de împrumuturi: rambursarea împrumuturilor pentru investiții și ramburcarea împrumuturilor acordate din trezorerie statului; fondul de rezervă bugetară la dispoziția consiliilor locale; cheltieli cu destinație specială.
În situația în care cheltuielile prevăzute în bugetele proprii nu pot fi acoperite integral din veniturile locale, pentru echilibrarea bugetelor respective se pot acorda, în mod excepțional, subvenții din bugetul de stat. Prin legile bugetelor anuale, unele unități administrati-teritoriale pot fi autorizate să contracteze împrumuturi prin emisiune de titlui de credit, rambursabile în maxim zece ani, pe care le pot achiziționa populația și agenții economici.
Bugetele proprii locale au în structura lor și fonduri de rezervă de până la 5% din totalul cheltuielilor, care se pot folosi pentru suplimentarea creditelor bugetare aprobate, în vederea finanțării acțiunilor sau sarcinilor noi intervenite în cursul anului bugetar. Aceste fonduri de rezervă se pot majora cu până la 50% din disponibilitățile de credite bugetare care nu mai sunt necesare în cursul exercițiului bugetar.
În bugetele proprii ale unor unități administrativ teritoriale, veniturile depășesc uneori cheltuielile aprobate, inclusiv rezerva bugetară legală, astfel că diferențele respective se constituie excedente bugetare în limita de 25 din totalul veniturilor, urmând ca restul să se verse la fondul de tezaur care se constituie la nivelul județului.
Din fondul de tezaur se pot acorda împrumuturi temporare pentru acoperirea unor eventuale goluri de casă ale bugetelor unităților administrativ-teritoriale, rambursabile până la sfârșitul anului bugetar. În cazul nerambursării împrumutului în acest termen, legislația prevede că termenul de rambursare se poate prelungi până la 18 luni, cu o dobândă stabilită de Ministerul Finanțelor Publice și care se încasează la fondul de tezaur județean.
La finanțarea unor acțiuni social-culturale și la acoperirea unor cheltuieli economice de interes local se pot utiliza maxim 50% din sumele încasate peste cele aprobate, în următoarele condiții: depășirea încasărilor să fie realizată pe totalitatea veniturilor proprii stabilita prin bugetul local respectiv; plusurile de venituri să provină din activitatea anului respectiv și să nu fie rezultatul unor modificări ale legislației sau al unor subevaluări constatate de organele de control fiscal; unitatea administrativ-teritorială repectivă să nu aibă împrumuturi nerambursabile.
Soldurile anuale excedentare ale bugetelor locale se pot folosi astfel: pentru rambursarea eventualelor împrumuturi din anii precedenți nelichidate, inclusiv dobânda corespunzătoare; din suma rămasă se rezervă și se varsă o cotă de 50% la fondul de tezaur județean, iar restul se constituie ca fond de rulment propriu, care se utilizează pentru acoperirea evntualelor goluri de casă (decalaje între veniturile și cheltuielile anului curent).
Pentru fondurile de tezaur se întocmesc anual conturi de execuție, care se supun spre aprobare Consiliului județean o dată cu contul de execuție a bugetului propriu județean.
Potrivit reglementărilor românești, execuția bugetară se încheie la 31 decembrie, aplicându-se deci sistemul de gestiune care presupune că: orice venit încasat și orice cheltuială angajată, lichidată și ordonată în cadrul prevederilor bugetare, dar neplătită până la 31 decembrie, se va încasa sau se va plăti, după caz, în contul bugetului pe anul viitor.
3. Execuția de casă a bugetelor publice
3.1. Organizarea și funcționarea la o trezorerie municipală
Modificările importante intervenite după 1990 în rolul și structura sistemului bancar, precum și schimbările concepție privind administrarea și utilizarea resurselor financiare în sectorul public, au condus la concluzia că realizarea atributelor finanțelor publice în condițiile economiei de piață se asigură numai dacă se dispune de sisteme proprii de organizare, care să permită intervenția promptă în toate fazele execuției. Un astfel de sistem de organizare a urmăririi acțiunilor finanțelor publice îl reprezintă trezoreria, concepută într-un sistem unitar de organizare la nivel central și teritorial. Derularea execuției financiare prin trezoreria publică asigură protejarea finanțelor publice de influiențele rezultate de inflație, trecerea la privatizare, evoluția cursului valutar, modificările intervenite în rolul și structura sistemului financiar și bancar, statul român putând mobiliza în condiții de eficiență sporită disponibilitățile de fonduri utilizate direct și indirect.
Termenul de trezorerie a apărut în cadrul unei lungi evoluții istorice, care a condus, pentru început, la identificarea cu noțiunea de bani publici, iar mai târziu, la crearea și centralizarea unei instituții sub o autoritete unică desemnată să asigure respectarea ansamblului de reguli specifice casieriei și contabilității publice.
Prin înființarea trezoreriei statului, Ministerul Finanțelor Publice dispune de mijloace specifice de analiză în toate etapele de elaborare, aprobare și execuție a bugetului general consolidat în vederea creării condițiilor necesare asigurării echilibrului financiar, valutar, monetar și a gestionării corespunzătoare a datoriei publice. În România, trezoreria este concepută ca un sistem integrat, centralizat, la nivelul Ministarului Finanțelor Publice, și descentralizat, în plan teritorial, cu unități funcționale și de gestiune financiară la nivel de municipii.
Termenul de trezorerie este folosit în două sensuri. Astfel, pe de o parte, trezoreria servește la desemnarea casieriilor propriu-zise ale statului, atunci când se vorbește de „situația trezoreriei” sau de „deficitul trezoreriei”, iar pe de altă parte, aceasta servește la desemnarea unei administrații publice, ca instituție. Cele două sensuri ale termenului sunt legate între ele și vizează și funcțiile pe care le îndeplinaște trezoreria. Ca administrație, trezoreria este serviciul public însărcinat cu gestiunea fondului public, în sensul casieriei, dar mai ales cu asigurarea echilibrului permanent dintre încasările generatoare de lichidități și plăți exigibile, dintre veniturile publice și cheltuielile publice, finanțarea deficitului bugetar, gestionarea datoriei publice și altele, toate acestea concurând la asigurarea echilibrului monetar și al echilibrului general al economiei.
Funcțiile trezoreriei publice sunt astăzi influințate de diversificarea și complexitatea rolului statului modern, care au impus regândirea și redimensionarea fluxurilor monetare prin instituția trezoreriei.
Funcția originară a trezoreriei este cea atibuită de către finanțele clasice care considerau trezoreria ca o casiarie, unde sunt depuse și gestionate fondurile statului și ca o bancă, cu activitate de credit pe termen scurt, însărcinată să echilibreze în orice moment intrările și ieșirile de fonduri. Aceasta corespunde definiției corecte a trezoreriei.
Trezoreria este concepută în condițiile actuale, ale tranziției la economia de piață, ca un sistem operațional în cadrul Ministerului Finanțelor prin care se efectuează: operațiuni financiare și bănești bugetare și extrabugetare ale sectorului public și contabilitatea acestuia; controlul fiscal asupra încasării la termen a veniturilor; controlul asupra finanțării cheltuielilor instituțiilor publice; refinanțarea deficitului bugetului de stat; lansarea împrumuturilor de stat și plasarea disponibilităților sectorului public.
Trezoreriile organizate la nivel de municipiu, orașe, percepții rurale „sunt unități direct funcționale” prin care se exercită o parte însemnată a funcțiilor de bază și anume: funcția de casier al sectorului public, prin care se asigură încasarea veniturilor din impozite, texe și alte venituri în numerar de la agenții economici, instituții publice și contribuabili, eliberarea de numerar la cererea instituțiilor publice din conturile acestora în vederea efectuării de plăți prin casieria proprie și păstrarea disponobilităților. O altă funcție este cea de control financiar preventiv asupra încasării veniturilor cu încadrarea în conturile sintetice și analitice corespunzătoare clasificației bugetare și asigurarea evidenței analitice pe plătitori, precum și asupra încadrări cheltuielilor dispuse de ordonatorii de credite în prevederile și destinația aprobată prin bugetul anual. În al treilea rând, distingem funcția de asigurare a contabilității sintetice și analitice privind execuția de casă a bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat, constituirea și utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială, urmărind în mod deosebit întocmirea zilnică și lunară a balanței de verificare privind operațiunile derulate prin trezorerie și asigurarea lucrărilor de încheiere a execuției financiare, la finale anului cu întocmirea bilanțului contabil.
La municipii, trezoreriile sunt organizate în cadrul administrațiilor financiare și au în componență următoarele compartimente, cu responsabilități principale, care sunt conduse de către un director adjunct al administrației financiare:
Prin Serviciul încasări și evidența veniturilor bugetare și extrabugetare trebuie avute în vedere realizarea următoarelor operațiuni: efectuează controlul asupra documentelor de încasare și a veniturilor bugetare pentru toate componentele sistemului bugetar; verifică încadrarea corectă în conturile sintetice și analitice conform subdiviziunilor clasificației bugetare și evidenței analitice pe plătitori; calculează și aplică majorările de întârziere; verifică respectarea de către agenții economici a obligațiilor față de bugetul statului pe baza deconturilor și a dărilor de seamă primite de la aceștia; verifică documente privind amânări, reeșalonări și restituiri ale veniturilor bugetare pe baza documentelor primite de la circumscripțiile și administrațiile financiare, compartimentele de urmărire fiscală; întocmește jurnalul privind încasarea veniturilor; stabilește, la sfârșitul anului, sinteza încasării veniturilor pe surse și plătitori, rămășițele fiind tramsmise organelor de urmărire fiscală; asigură încheierea conturilor sintetice și analitice de venituri, la sfârșitul anului.
La nivelul Serviciului verificare și decontare a cheltuielilor instituțiilor publice pe bază de bugete trebuie avute în vadere realizarea principalelor obiective în legătură cu: controlul documentelor de plăți prezentate de ordonatorii de credite, asigurând respectarea încadrării plăților în limita creditelor bugetare aprobate și a disponibilităților aflate în cont; verificarea repartizării creditelor bugetare deschise din bugetele locale, prin încadrarea acestora în sumele creditelor bugetare deschise și în limitele disponibilităților pe fiecare unitate administrativ-teritorială; asigură respectarea reglementărilor legale cu privire la utilizarea mijloacelor extrabugetare și a fondurilor speciale; conduce evidența analitică a conturilor de cheltuieli și disponibilități deschise pe ministere și instituții publice subordonate și eliberează extrase de cont împreună cu documente justificative; întocmește jurnale contabile zilnice pentru operațiuni de încasări și plăți prin conturi deschise pe seama ministerelor și instituțiilor publice și asigură confruntarea lor cu contabilitatea.
Prin Serviciul (biroul) decontări din contul trezoreriei statului și contabilitate se asigură: contabilitatea sitetică și analitică a execuției de casă a bugetului public, în toate compartimentele, cu ajutorul conturilor sitetice și analitice desfășurate pe subdiviziunile clasificației bugetare; înregistrarea în ordine cronologică și sistematică a operațiunilor efectuate numai pe baza documentelor justificative; întocmirea lucrărilor de execuție operativă și periodică privind execuția de casă a bugetului public, a fondurilor speciale și extrabugetare, contul de trezorerie, lucrările de execuție, de încheiere a execuției bugetare, la finele anului, a bilanțului contabil, operațiunile de plăți din contul trezoreriei prin contul corespondent deschis la Banca Națională, decontările între unitățile trezoreriei și trezoreria județeană.
Prin Serviciul (biroul ) casierie-tezaur se efectuează: încasarea veniturilor instituțiilor publice; efectuarea plăților persoanelor fizice privind anumite drepturi bănești; conducerea corectă și la zi, evidența intrărilor și ieșirilor de numerar, stabilește soldul zilnic al casieriei, întocmește jurnalul de casă; asigurarea aplicării normelor privind integritatea și securitatea numerarului existent în casierie.
Prin Serviciul gestiunii titlurilor de stat și a certificatelor de trezorerie se asigură păstrarea și utilizarea, cu ajutorul evidenței specifice pentru documentele cu regim special, a certificatelor de trezorerie în forma materializată și dematerializată pe emisiuni distincte și în cadrul acestora pe termene, scadențe și valori nominale și se organizează și efectuează operatiunile de încasare din vânzarea certificatelor de trezorerie în cadrul termenelor de începere și închidere a emisiunilor. La răscumpărarea certificatelor de trezorerie, se asigură rambursarea la termenul stabilit a valorii nominale a certificatelor de trezorerie vândute și prezente la persoanele fizice, inclusiv a dobânzii aferente perioadei subscriseca și a dobânzii la vedere, pentru certificatele de trezorerie transformate în certificate de depozit. Acest serviciu conduce contabilitatea certificatelor de trezorerie și a celor transformate în certificate de depozit, vândute populației, a celor răscumpărate pe emisiuni, termene, valori nominale, beneficiari și surse de acoperire; întocmește balanțele de verificare, precum și situațiile de raportare zilnice și periodice privind vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie conform normelor Ministerului Finanțelor Publice; și urmărește circuitul strict al tuturor documentelor legate de vânzarea și răscumpărarea certificatelor de trezorerie.
Serviciul administrarea conturilor persoanelor fizice și juridice verifică documentele de înființare și deschide, pe seama persoanelor fizice (medici de familie, veterinari, stomatologi) și juridice (societăți comerciale, regii autonome,etc.), conturi de disponibilități în funcție de natura sumelor pe care le au de încasat de la înstituțiile publice, conduce evidența analitică a acestor conturi, întocmește jurnale zilnice de înregistrare a plăților prin conturile deschise și calculează lunar dobânda la vedere, sau pentru depozit, și o virează în aceleași conturi în prima zi lucrătoare a lunii următoare. Totodată acest serviciu exercită controlul asupra documentelor de plăți prezentate de agenții economici, medicii de familie, asigurând încadrarea plății în disponibilitățile din cont și în mod deosebit achitarea cu prioritate a datoriilor la bugetul de stat, iar sumele rămase să fie utilizate pentru lichidarea obligațiilor către celelalte bugete sau transferate cu ordin de plată în contul curent propriu deschis la o bancă comercială, și verifică lunar ca agentul economic să prezinte avizul organului fiscal în raza căruia îsi are sediul fiscal (certificat de neurmărire fiscală), din care să rezulte acordul acestuia în prioritatea plăților.
Figura1. Sructura compartimentală a trezoreriei municipale
Mecanismul de funcționare al trezoreriei se realizează prin contul corespondent deschis la Banca Națională. Prin acest cont se realizează o serie de fluxuri: fluxuri de intrări (debitări) de sume de la agenții economici care au conturile deschise la băncile comerciale, reprezentând achitarea impozitelor și taxelor către bugetul public național, precum și încasarea veniturilor extrabugetare și a fondurilor cu destinație specială și fluxuri de ieșire (creditări) de sume către agenții economici care au conturile în băncile comerciale și care reprezintă, de regulă, plăți din conturile bugetare, mijloacele extrabugetare și fondurile speciale ale instituțiilor publice, pentru achitarea mărfurilor și materialelor livrate și recepționate, serviciilor prestate și lucrărilor executate, inclusiv investițiile, precum și soldul debitor contului corespondent al trezoreriei care se regăsesc în soldul de casă al bugetului de stst, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, soldurilor din conturile de mijloace extrabugetare.
O direcție importantă în ce privește organizarea gestiunii bugetare prin trezoreria finanțelor publice o constituie deschiderea de creditelor bugetare și transmiterea nivelelor repartizate pe categorii de ordonatori până la instituțiile publice. Deschiderea de credite bugetare este autorizarea dată de Ministerul Finanțelor Publice trezoreriei de a pune la dispoziția ordonatorilor principali de credite sumele necesare potrivit prevederilor bugetare pentru îndeplinirea anumitor acțiuni prevăzute în bugetele de venituri și cheltuieli ale instituțiilor pe care le conduc, în limita și o destinația stabilită.
În ce privește bugetele locale, necesarul de mijloace bănești în cazul unităților administrativ-teritoriale se stabilește de ordonatorii principali de credite după aceleași criterii ca și în cazul finanțării bugetului de stat. Solicitările de mijloace bănești se fac de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale (primarii, președinții consiliilor județene) către organele financiar locale – Direcția Generală a Finanțelor Publice, Administrației financiare sau Circumscripției fiscale, care analizează solicitările urmărind justificarea sumelor pentru cheltuieli care să se încadreze cerințelor impuse de necesitate, oportunitate, legalitate. După deschiderea și repartizarea creditelor bugetare, ordonatorii de credite bugetare au dreptul să dispună efectuarea de plăți necesare realizării activităților și acțiunilor aprobate prin bugetul de venituri și cheltuieli.
O altă direcție a organizării gestiunii bugetare prin trezoreria finanțelor publice o reprezintă încasarea veniturilor bugetare. Încasările se pot realiza: în numerar – atunci când încasarea veniturilor bugetare se realizează prin casele de încasări ale compartimentului casierie-tezaur, pe baza verificării ghișeului control-venituri asupra legalității încadrării în sursele corespunzătoare de venit, utilizându-se ca document de încasare „foaia de vărsământ cu chitanță”; prin virament – încasarea realizându-se pe baza extrasului de cont corespondent al trezoreriei municipiului deschis la Direcția Județeană de Trezorerie pentru veniturile bugetare achitate de contribuabili cu conturi deschise la băncile comerciale și care se decontează de către acesta; prin intermediul contului corespondent și pe calea decontărilor interne, atunci când încasarea veniturilor se realizează pe baza documentelor de plată (dispoziții de plată) ale instituțiilor piblice, acestea având conturile deschise în trezorerie și datorând venituri bugetului public național.
Pentru agenții economici din cadrul municipiului care au de încasat sume de la instituții publice pentru livrări de mărfuri, prestări de servicii și executări de lucrări, trezoreria municipală are obligația să le deschidă cont de disponibil. Din sumele colectate în acest cont se plătesc cu prioritate obligațiile agenților economici la bugetul de stat și apoi către celelalte bugete. Disponibilitățile rămase se transferă cu ordin de banca comercial agentul economic își are deschis cont.
3.2. Execuția de casă a veniturilor bugetare
Execuția bugetară poate fi definită ca un ansamblu de măsuri, mijloace, metode, acte normative și instituții prin intermediul cărora se procedează la realizarea veniturilor și efectuarea de plăți pentru cheltuieli. Execuția bugetară reprezintă a treia fază a procesului bugetar și presupune o succesiune de operațiuni în care intervine un număr mare de participanți: aparatul fiscal, cu toate structurile sale centrale și teritoriale; instituțiile bugetare, de la ministere și alte agenții guvernamentale până la instituții publice operative (școli, spitale, muzee, unități militare etc.); unități administrativ-teritoriale și alte entități publice care primesc transferuri de la bugetul de stat; organizații internaționale care primesc sau transferă la buget sume de bani.
Responsabilitatea execuției bugetare revine Guvernului, care prin instituțiile sale componente, trebuie să-și dovedească capacitatea de administrare atât a procesului de colectare la un nivel cât mai ridicat a veniturilor, cât și a procesului de utilizare eficientă a alocațiilor bugetare.
Monitorizarea operativă a execuției bugetare se realizează, în general, printr-un departament specializat din cadrul Ministerului Finanțelor, care sintetizează informațiile privind încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor. Obiectivul principal al acestei structuri instituționale este de a menține, pe parcursul execuției bugetare, raportul dintre venituri și cheltuieli în limitele aprobate prin legea bugetară, asigurându-se astfel echilibrul financiar și cel monetar.
Prin sistemul trezoreriei se realizează încasarea veniturilor bugetului public național și în același timp controlul încasării acestor venituri, evidențierea pe bugete, surse e plătitori, realizându-se în mod operativ și unitar executarea procesului bugetar, existând posibilitatea informării operative a organelor fiscale asupra modului de realizare a veniturilor bugetare la nivelul de sursă și plătitori.
Veniturile bugetare sunt constituite din impozite și taxe, încasate de la agenții economici și contribuabili, precum și din vărsămintele instituțiilor publice și alte venituri aprobate anual prin legea bugetară de către Parlament. Veniturile sunt prevăzute în buget pe capitole și subcapitole, corespunzător subdiviziunilor clasificației bugetare, aprobată prin ordin al Ministerului Finanțelor Publice.
Conform legislației, în stabilirea realizării veniturilor bugetare se respectă următoarele norme: nici un impozit, taxă sau alte obligații de natura acestora nu pot fi înscrise în buget și încasate, dacă nu au fost stabilite prin lege; legea bugetară anuală aprobă pentru fiecare an lista impozitelor, taxelor și a cotelor acestora, precum și a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă; este interzisă perceperea sub orice titlu și sub orice denumire de contribuții directe sau indirecte, în afara celor stabilite prin lege.
Execuția bugetară se încadrează strict în anul financiar, care are aceeași durată ca și exercițiul bugetar, atât pentru stat cât și pentru agenții economici. Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor, drepturi ce revin direc sau indirect bugetului în perioada anului respectiv, aparțin exercițiului bugetar corespunzător acestuia, orice venit neîncasat până la 31 decembrie a anului încasându-se în contul bugetului pe anul următor. Încasarea unor venituri care nu au fost nominalizate în lista aprobată prin legea bugetară anuală sunt considerate venituri întâmplătoare, ca venituri neprevăzute sau instituite după votarea bugetului de stat.
Obligația calculării și vărsării la termen a impozitelor, taxelor, contribuției de asigurări sociale și a altor vărsăminte datorate statului, revine agenților economici indiferent de forma de proprietate, precum și instituțiilor publice. Persoanele fizice (contribuabili) varsă impozitele și taxele datorate pe baza comunicării organelor fiscale cu privire la debitele stabilite pentru anul fiscal respectiv.
Agenții economici și instituțiile publice au obligația să rețină impozitul pe venit asupra veniturilor realizate de persoanele fizice care execută pe bază de contract: lucrări de litere, artă și știință; servicii prestate sau lucrări executate; transporturi și cărăușie. Aceștia mai au obligația , ca pe baza documentelorde execuție silită transmise de organele fiscale, să rețină din drepturile de salarii ale personalului propriu, sumele datorate și neachitate la termen de aceștia și să le vireze trezoreriei în raza căreia își au domociliul, pentru a fi evidențiate la încasări și scăzute din rolurile fiscale.
Execuția părții de venituri a bugetului de stat presupune parcurgerea a patru etape care se referă la: așezarea impozitelor, lichidarea, emiterea titlului de percepere a impozitelor și perceperea efectivă a acestora. Realizarea veniturilor bugetare are o importanță primordială pentru întregul proces de execuție bugetară, constituind premins elementară a efectuării cheltuielilor prevăzute în legea bugetară anuală.
Așezarea impozitului urmărește identificarea și evaluarea materiei impozabile, pe de o parte și stabilirea sumei impozitului de încasat pe categorii de impozite, pe de altă parte, în condițiile prevăzute de legislația fiscală.
Lichidarea reprezintă stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile pe baza cotelor și a altor elemente prevăzute de lege. Pe baza acestei operații are loc „deschiderea rolului” pentru fiecare persoană fizică sau juridică desemnată de lege, prin care se înscrie suma datorată cu titlu de impozit în debitul fiecărei persoane contribuabile.
Emiterea titlului de percepere a impozitului constă în înscrierea cuantumului impozitului datorat, calculat prin operațiunea de lichidare anterioară, într-un act sau dispoziție pe baza căreia se autorizează perceperea sa ca venit al bugetului de stat. Forma și denumirea actului legal sunt diferite în funcție de situația concretă a contribuabililor.
Perceperea sau încasarea efectivă a veniturilor presupune încasarea acestora, la termenul stabilit și în cuantumul datorat anterior, această operațiune generând stingerea obligațiilor fiscale ale persoanelor fizice și/sau juridice față de bugetul statului. În execuția veniturilor, nerespectarea obligațiilor ce revin plătitorilor poate îmbrăca forma încălcării termenelor de plată și sustragerii de la plata impozitului, cu o parte din obiectul impozitului sau prin calculul eronat al impozitului, prin fenomenul de evaziune fiscală.
Pentru nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate bugetului de stat, se aplică sancțiuni sub forma calculării și încasării majorărilor de întârziere prevăzute de lege. Partea de impozit sustrasă se prelevă la bugetul de stat de către organul fiscal.
Primele trei operațiuni se realizează prin intermediul organelor specializate ale Ministarului Finanțelor Publice care formează aparatul fiscal, iar cea de-a patra operațiune se realizează prin intermediul trezoreriei
În țara noastră, cu exprimare prin indicatorii privind finanțele publice, veniturile sunt exprimate în două mari categorii: venituri ordinare, fiind cele prezente în mod obișnuit și venituri extrabugetare, care au rolul de a completa o creștere a cheltuielilor într-o perioadă de gestiune bugetară. Veniturile ordinare, ca venituri ale bugetului de stat cuprind: venituri curente; venituri din capital și încasări din rambursarea împrumuturilor acordate.
Încasarea veniturilor se efectuează în contul de venituri ale bugetului de statului, deschis la trezoreria publică. Aceasta evidențiază veniturile care se încasează de la agenții economici, instituții publice și de la persoane fizice, în conturi distincte pentru fiecare buget în parte.
La nivelul Administrației financiare, încasarea veniturilor bugetare se realizează prin Direcția de trezorerie și contabilitate publică ca are în componența sa „Serviciul încasarea și evidența veniturilor” deschis în acest sens.
Procedeele tehnice folosite pentru încasarea veniturilor sunt următoarele: calcularea și plata directă de către subiecții impozitelor; calculul, reținerea și vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terță persoană; impunerea și debitarea de către organul fiscal; aplicarea de timbre fiscale constituie o cale de percepere a unor taxe datorate statului pentru unele servicii realizate prin organele proprii în favoarea diverselor solicitări.
12
9
11 11 10
14 14
6 5
13 3 7
16 1
15 2
Figură 2. Fluxul informațional privind încasarea în numerar a veniturilor bugetare prin casieria trezoreriei
Legendă: 1-depunerea documentelor de plată de către platitor; 2-are loc verificarea documentelor în ceea ce privește respectarea reglementărior privind vărsarea impozitelor și taxelor pe bugete și încadrarea corectă a veniturilor pe capitole și subcapitole ale clasificației bugetare; se întocmește foaia de vărsământ cu chitanță; 3-foaia de vărsământ cu chitanță se trimite la casieria trezoreriei; 4-are loc verificarea foii de vărsământ; 5-casieria primește banii de la depunător; 6-eliberarea chitanței; 7-trimiterea ordinului de încasare casieriei; 8-are loc verificarea ordinului de încasare, primirea și verificarea banilor, înregistrarea în jurnalul de casă; 9-depunerea încasărilor efectuate de agenții economici la casieria trezoreriei pe bază de borderou și chitanță; 10-casieria eliberează agenților încasatori o chitanță pentru suma totală; 11-casierul totalizează sumele încasate și înregistrate în jurnalul de casă pe baza documentelor de încasări; 12-casierul predă numerarul împreună cu jurnalul de casă șefului serviciului „Casierie-tezaur”; 13-are loc predarea exemplarului 2 al jurnalului de casă împreună cu documentele de casă; 14-se arhivează la casieria de încasări exemplarul 3 al jurnalului de casă; 15-are loc întocmirea documentelor: „Jurnal de înregistrare”, „Jurnal de sinteză”, „Balanțe de verificare analitice”; 16-are loc transmiterea „Balanței de verificare analitice” compartimentului de contabilitate; 17-întocmirea balanței de verificare sintetică zilnică.
Mecanismul încasării veniturilor bugetare presupune utilizarea a două metode: prin virarea dispusă de agenții economici din conturile lor deschise la băncile comerciale în contul trezoreriei și prin plata în numerar direct la casieria trezoreriei. Astfel, agenții economici, indiferent de forma de proprietate, precum și instituțiile publice își achită impozitele și taxele datorate către buget prin:
depunerea la casieria trezoreriei a sumelor în numerar reprezentând impozite și taxe; În acest scop, agentul economic se prezintă la „Serviciul încasarea și evidența veniturilor” în vederea stabilirii sumelor datorate și termenul de plată, după care se întocmește nota de plată care se prezintă casieriei. Casierul încasează suma și eliberează chitanța corespunzătoare.
ordin de plată pe baza căruia banca comercială, achită impozite și taxe datorate statului, trezoreriei în raza căreia își au domiciliul fiscal; Astfel, agenții economici întocmesc ordine de plată în cuantumul și termenele legale pe care le depun la sediile băncilor ce-i deservesc. Documentele sunt trimise sucursalei județene ale Băncii Naționale Române care gestionează și contul curent al trezoreriei. Aceasta va credita contul trezoreriei județene și o va aviza printr-un extras de cont. Trezoreria județeană, pe baza extrasului de cont, verifică concordanța și corectitudinea datelor din documentele anexate și le va repartiza pe trezorerii. Totodată are loc și centralizarea documentelor de plată adresate fiecărei trezorerii, subordonate într-un borderou. În aceeași zi trezoreria județeană va expedia unităților subordonate documentele însoțite de borderoul centralizator și extrasul de cont. Trezoreriile subordonate înregistrează în contabilitate veniturile respective, în funcție de domiciliul fiscal al plătitorului, cu excepția fondurilor speciale și a veniturilor la fondul de asigurări sociale care se colectează numai de către trezoreria municipală.
Organele trezoreriei și organele fiscale îndrumă și recomandă agenților economici să folosească forma de plată prin cont a sumelor datorate bugetului, prevenindu-se întârzieri în achitarea obligațiilor către buget.
Instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat sau bugetele locale, desfășoară anumite activități de prestări de servicii sau executări de lucrări către agenți economici sau populație, da la care încasează contravaloarea acestora. Destinația veniturilor realizate din activitatea instituțiilor este reglementată prin legea finanțelor publice sau prin alte dispoziții legale în vigoare și anume: se varsă ca venituri la buget; se utilizează pentru acoperirea cheltuielilor bugetare; se utilizează ca mijloace extrabugetare sau fonduri speciale. O instituție publică finanțată integral de la buget, varsă veniturile proprii realizate în contul bugetului din care este finanțată. În anumite cazuri, veniturile proprii sunt folosite pentru acoperirea cheltuielilor instituțiilor respective, peste alocațiile bugetare.
Realizarea programului de încasări la bugetul de stat reprezintă principalul criteriu de performanță al activității de ansamblu al Administrației finanțelor publice municipale Oradea, indicatorii fiind programați lunar de Ministerul Finanțelor Publice. Din punct de vedere structural, valoarea veniturilor colectate la bugetul de stat este prezentă în tabelul următor:
Tabel 2. Structura și evoluția veniturilor bugetului de stat la nivelul municipiului Oradea în perioada 2005-2007
-lei-
Sursă: Administrația finanțelor publice Oradea
Din analiza seriilor de date privind colectarea veniturilor de stat pe anii 2005-2007, prezentate în tabelul de mai sus, se desprind următoarele: față de anul 2005, perioadă în care veniturile colectate au însumat 209.851.414,3 lei, în anul 2006 au fost colectate 207.691.395,3 lei, înregistrându-se o scădere de aproximativ un punct procedural (1,02%), în timp ce în anul 2007 veniturile colectate au însumat 271.281.622,1 lei, înregistrându-se o creștere față de anul 2005 cu 22,6%, cât și față de anul 2006 cu 23,44%. Prin urmare, dinamica realizării globale a veniturilor bugetare de stat în anul 2007 față de anul 2006 și respectiv 2005 îndică o creștere semnificativă, fapt ce reflectă îmbunătățîrea de ansamblu a activității instituției.
Ponderea surselor de venit în anii 2005-2007 pe principalele surse de venit ale bugetului de stat, reflectă tendința de creștere a ponderii veniturilor din impozite directe, concomotent cu scăderea ponderii veniturilor din impozite indirecte. Astfel, la nivelul municipiului Oradea, evoluția ponderii impozitelor directe în raport cu impozitele indirecte arată astfel:
Tabel 3. Evoluția ponderii impozitelor directe în raport cu impozitele indirecte
-lei-
Sursă: Administrația finanțelor publice Oradea
Din tabel rezultă scăderea cu 8 puncte procentuale a ponderii impozitelor indirecte în total venituri, concomitent cu creșterea în aceeași proporție a impozitelor directe. Această modificare structurală rezultă în principal pe seama taxei pe valoarea adăugată, care deține în anul 2007 o pondere de 17,81% din total venituri, în scădere cu 17,67% față de ponderea în totalul veniturilor anului 2005, și a creșterii ponderii impozitului pe venit cu 5,74% în anul 2007 față de anul 2005.
În context macroeconomic, tendința reflectată la nivelul municipiului Oradea oglindește o dinamică normală a structurii veniturilor bugetului de stat, consecință a modificărilor intervenite în cadrul legislativ de ordin fiscal și lărgirii bazei de impozitare, apreciere ce poate fi făcută din analiza dinamicii principalelor categorii de impozite.
3.3 Execuția de casă a cheltuielilor bugetare
În fiecare an, prin legea bugetară anuală sunt aprobate credite bugetare, acestea reprezintă limita maximă a cheltuielilor ce se pot efectua în cursul unui exercițiu bugetar. Creditele bugetare sunt nerambursabile și nepurtătoare de dobândă vizând finanțarea bugatară definitivă și gratuită cu respectarea principiului utilizării în conformitate cu destinația pentru care s-au aprobat de către Parlament. Acestea nu pot fi utilizate pentru finanțarea altui exercițiu decât cel pentru care au fost aprobate, orice cheltuială neefectuată până la 31 decembrie a anului financiar în curs urmând fi plătitor în contul bugetului anului următor. De asemenea, sunt interzise virările de credite bugetare de la un ordonator principal la altul sau la nivelul unui ordonator, de la un capitol la altul. Virările de credite bugetare între celelalte subdiviziuni ale casificației bugatare, care nu contravin legislației, sunt de competența fiecărui ordonator de credite, pentru bugetul propriu și bugetele unităților subordonate.
Răspunderea pentru modul cum sunt cheltuite sumele aprobate prin legea bugetară anuală revine în primul rând ordonatorilor de credite.
Figură 3. Repartizarea creditelor bugetare
Ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare pe unități ierarhic inferioare,în raport cu sarcinile acestora și cu veniturile cuprinse în bugutele acestora. Prin activitatea proprie, ordonatorii principali aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu. Pentru bugetul de stat ordonatorii principali sunt miniștri și conducătorii organelor centrale care asigură repartizarea creditelor bugatare pe întreaga ierarhie a unităților subordonate și aprobă efectuarea cheltuielilor din bugetul propriu. La fel, ordonatorii secundari, asigură repartizarea creditelor bugetare unităților subordonate și a celor din bugetul propriu. Ordonatorii de credite asigură și controlul preventiv al cheltuielilor și controlul de gestiune.
În execuția părții de cheltuieli a bugetului de stat se parcurg, succesiv următoarele patru etape: angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata. Angajarea este etapa cea mai importantă în execuția cheltuielilor deoarece de ea depinde încadrarea lor în limitele creditelor bugetare aprobate. Ea constă în asumarea de către un organism public a obligației de a plăti unei persoane fizice sau juridice o anumită sumă de bani (repartizată din bugetul de stat) pe baza unui act juridic (contract, decizie ministerială, hotărâre judecătorească) care este legată de livrarea unor furnituri, ececutarea de lucrări sau prestarea de servicii în folosul statului etc. competența în angajarea cheltuielilor revine de regulă conducătorilor instituțiilor piblice ce au calitatea de ordonatori principali de credite și în mod excepțional și de ordonatori secundari de credite. Lichidarea este opereția prin care se constată serviciul făcut în favoarea instituției publice în funcție de care se sabilește cuantumul plății ce urmeazăa fi efectuată din creditul bugetar aprobat. Datorită faptului că în momentul angajării sumele datorate nu pot fi sabilite cu precizie, determinarea exactă a sumelor de plată se efectuează în această etapă pe baza unor acte justificative cu privire la livrarea mărfurilor, lucrările executate și serviciile prestate, fiind realizată posterior prestațiilor către instituția de stat angajatoare de cheltuieli bugetare.
Ordonanțarea reprezintă emiterea unui ordin de plată sau a unei dispoziții de plată, a unei sume de bani în favoarea unui terț, sumă ce a fost determinată pe baza evaluării realizate prin lichidare. În general, datorită faptului că pe baza acestor acte sunt afectate resursele statului, dispozițiile sau ordinile de plată trebuie vizate de către persoanele care exercită controlul preventiv. Plata este operețiunea prin care se realizează stingerea obligațiilor bănești ale statului față de terții care au efectuat anumite prestări în favoarea unei instituții sau a unui organ public.
Primele trei operețiuni sunt efectuate de către ordonatorii de credite bugetare sau împuterniciții acestora iar plata se efectuează numai de gestionarii banilor puublici (contabili plătitori sau casieri), aceasta în scopul realizării unei delimitări între funcția de dispoziție în materie de cheltuieli publice și funcția de mânuire a banilor publici pentru a preîntâmpina dalapidările, deturnările de fonduri, fraudele.
Primul pas care se efectuează în procedura execuției cheltuielilor este deschiderea bugetară ce se realizează la cererea ordonatorilor de credite și constă în alimentarea cu fonduri de către Ministerul Finanțelor Publice a conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Această alimentare se efectuează în limitele creditelor bugetare aprobate, potrivit destinației și în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziție anterior, în conformitate cu prevederile dispozițiilor legale care reglementează efectuarea cheltuielilor respective. Deschiderea creditelor bugetare declanșează practic procesul de folosire a acestora în scopul realizării obiectivelor aprobate.
În cazul bugetului de stat, orice cheltuială din sumele alocate prin bugetul de stat se poate aproba de către ordonatorul de credite și efectua numai dqacă a fost prealabil avizată de către conducătorul compartimentului financiar-contabil sau alte persoane însărcinate cu exercitarea controlului financiar preventiv.
În vederea deschiderii creditelor bugetare, ordonatorii principali de credite întocmesc o cerere de deschidere a creditelor bugetare pentru fiecare capitol de cheltuieli aprobat, cu defalcare pe categorii de cheltuieli.
Creditele se solicită pentru necesarul de cheltuieli pentru un trimestru și în limita prevederilor trimestriale. Cererea se prezintă până în ziua de 20 din ultima lună a trimestrului, împreună cu o notă de fundamentare Direcției Generale a Trezoreriei.
Odată cu depunerea cererii pentru deschiderea de credite, ordonatorii principali de credite prezintă Ministerului Finanțelor Publice o „notă justificativă”, precum și „dispozițiile bugetare pentru repartizarea creditelor”, pentru următoarele tipuri de cheltuieli: cheltuielin proprii; cheltuielile ordonatorilor de credite secundari din subordine; cheltuielile instituțiilor piblice direct subordonate ai căror conducători îndeplinesc atribuțiile ordonatorului de credit trețiar. În acest scop ordonatorii principali întocmesc „Dispoziția bugetară pentru repartizarea creditelor” aferentă cheltuielilor proprii, precum și pentru instituțiile din subordine, în trei exemplare.
Cererile pentru deschiderea de credite bugetare, se verifică urmărindu-se încadrarea sumelor solicitate în volumul creditelor aprobate și neconsumate pe prima perioadă pentru care se solicită creditele respective, precum și completarea corectă a elementelor din formular, semnătura persoanelor autorizate, ștampila și îmborderarea. În această etapă de verificare se analizează și conținutul „Notelor justificative”, care se întocmesc pentru categoriile de cheltuieli menționate în cererile pentru deschiderea creditelor bugetare, în scopul stabilirii nivelului disponibilităților, a cheltuielilor preliminate și pe aceasă bază a determinării mărimii creditelor ce pot fi deschise. Totodată, Direcția Generală a Trezoreriei verifică încadrarea valorii totale a „Dispozițiilor pentru repartizarea creditelor’ în totalul creditului bugetar cât și pe subdiviziunile acestuia. Cererile pentru deschiderea creditelor care nu sunt întocmite corect se retituie.
Direcția Generală a Trezoreriei, după primirea și verificarea acestor documente reține primul exemplar și al doile din cererea de deschidere a creditelor bugetare, precum și primul exemplar din nota justificativă și dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor, în baza cărora înregistreză în contabilitatea proprie, în conturile corespunzătoare din afara bilanțului, repartizarea creditelor de către ordonatorii principali de credite, pe seama instituțiilor din subordine aflate în județe și municipiul București.
După înregistrarea în contabilitatea proprie, aceasta, expediază prin poșta specială la Direcția de trezorerie județeană și a municipiului București exemplarul doi din dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor, prin care se comunică repartizarea creditelor bugetare pe seama instituțiilor din subordinea ministerelor, care se află în județul respectiv. Documentele se transmit cu un borderou în dublu exemplar, din care exemplarul al doilea se restituie Trezoreriei Centrale pentru confirmarea primirii documentelor respective. Exemplarul trei din cererea de deschidere a creditelor se restituie ordonatorului principal de credite, prin care se confirmă deschiderea creditelor bugetare pe trimestrul respestiv. Acest traseu pe care îl parcurg cererile de deschidere a creditelor este prezentat în figura 4:
Figură 4. Circuitul cererilor pentru deschiderea de credite de la bugetul de stat
La Direcția de trezorerie județeană se primesc dispozițiile bugetare pe baza borderoului, verificându-se existența documentelor menționate de acesta, se semnează de primire pe exemplarul al doilea al borderoului, după care îl expediază înapoi, Trezoreriei Centrale. Direcția de trezorerie județeană grupează dispozițiile bugetare pe localitățile în care își au sediul instituțiile respective (județ, municipiu, oraș, comună), apoi întocmește borderoul în dublu exemplar din dispozițiile bugetare aferente fiecărei localități din județ, și le expediază prin poștă sau curier trezoreriilor municipale, orășenești și percepțiilor.
Trezoreria municipală verifică dispozițiile bugetare cu borderoul, semnează de primire exemplarul doi al borderoului, după care se trimite înapoi Direcției de trezorerie județeană pentru confirmarea primirii dispozițiilor bugetare, iar borderoul se păstrează împreună cu primul exemplar.
În cazul în care au fost repartizate de către ministere credite bugetare ordonatorilor secundari de credite (direcția sanitară, inspectoratul de învățământ etc.), aceștia au obligația ca în termen de două zile să prezinte dispoziții bugetare pentru repartizarea creditelor la instituțiile din subordine aflate în localitatea din cadrul județului respectiv, precum și pentru cheltuieli proprii.
Creditele din bugetul de stat pentru transferuri către bugetele locale se deschid de către Ministerul Finanțelor Publice pe seama Direcției de trezorerie județeană , iar aceasta la rândul ei repartizează creditele la trezoreriile teritoriale din subordinea sa. Pentru solicitarea creditelor din bugetul de stat pentru transferuri, Direcția trezoreriei județene întocmește și prezintă Ministerului Finanțelor Publice o „Cerere de deschidere de credite” însoțită de o „Notă justificativă” privind solicitarea transferurilor din bugetul de stat.
Ministerele și celelalte organe centrale ale administrației de stat care deschid credite bugetare pentru acoperirea subvențiilor și a diferențelor de preț la regiile autonome și societățile comerciale cu capital de stat, vor repartiza credite deschise numai la unitățile din subordine a căror conducători îndeplinesc atribuțiile ordonatorilor secundari de credite sau terțiari, după care se asigură acordarea fondurilor respective. În caz contrar, utilizarea creditelor respective se va face la nivelul ordonatorilor principali de credite.
Creditele deschise se înregistrează în contabilitatea trezoreriei de la toate nivelelepe baza cererilor de deschidere a dispozițiilor bugetare, în contul din afara bilanțului „01-credite deschise și repartizate pe esama ordonatorilor de credite finanțați din bugetul de stat”. Acest cont se deschide în evidența analitică a trezoreriei pe fiecare capitol de cheltuieli și subcapitole, după caz, și pe categorii de cheltuieli, și este folosit în execuție ca limita maximă până la care pot fi admise plăti către instituțiile publice respective.
Creditele deschise și repartizate din bugetul de stat între anii 2002-2005 prin intermediul Direcției de trezorerie și contabilitate piblică, ce funcționează în cadrul Administrației financiare a municipiului Oradea, sunt prezente în tabelele următoare:
Tabel 4. Nivelul creditelor bugetare deschise și repartizare din bugetul de stat pe anul 2005
-lei-
Din tabel rezultă că instituțiile care au primit credite în valoarea cea mai mare sunt cele din învățământ cu 27% din totalul creditelor repartizate, urmate de cele care asigură ordinea publică și siguranța națională cu 16,66%.
Tabel 5. Nivelul creditelor bugetare deschise și repartizate din bugetul de stat pe anul 2006
-lei-
În tebelul de mai sus se observăcă instituțiile de sănătate ocupă primul loc în repartizarea creditelor din bugetul de stat cu o pondere de 20,07% din totalul creditelor deschise și repartizatepe anul 2005, mai mult cu 108,25% față de anul 2005, urmate de ordinea publică și siguranța națională cu o cotă procenruală de 17,25% din totalul creditelor
Tabel 6. Nivelul creditelor bugetare deshise și repartizate din bugetul de stat pe anul 2007
– lei-
Totalul creditelor repartizate în anul 2007, este mai mare față de anul 2005 cu 60,52% iar față de anul 2006 cu 22,59%. Creditele au fost repartizate în proporții aproximativ egale, excepție făcând cele deschise și repartizate pentru Ministerul Apărării Naționale, care au fost mai mici, fiindu-le repartizate 10,12% din totalul creditelor, mai mari însă față de cele din anii 2005, respectiv 2006.
În cazul bugetelor locale, administrarea acestor bugete se asigură de către Consiliile locale. Funcția de ordonator principal de credite în cazul bugetelor locale este îndeplinită de către primari, sau după caz de președintele Consiliului județean.
Cheltuielile se efectuează în limita prevederilor din bugetul local, cu repartizarea pe trimestre a acestora. Sursele de acoperire a cheltuielilor sunt veniturile proprii și transferurile din bugetul de stat pentru echilibrarea bugetului local respectiv. Plățile dispuse de ordonatorii de credite se efectuează prin trezorerie numai după deschiderea creditelor bugetare din bugetul local.
Pentru derularea în bune condiții a executării bugetelor locale și efectuării plăților, la deschiderea creditelor din bugetul local, ordonatorii pincipali de credite stabilesc lunar cheltuielile ce urmează a se efectua din bugetul propriu, ținând cont de cheltuielile aprobate prin bugetul local, necesarul de cheltuieli, veniturile proporii șin transferurile din bugetul de stat pentru echilibrare, din care se acoperă plățile repective.
Ordonatorul principal de credite determină volumul creditelor bugetare în limita cărora urmează să se efectueze plăți prin trezorerie din mijloacele bugetului local, atât pentru activitatea proprie cât și pentru instituțiile publice din subordine. În acest sens, fiecare ordonator principal de credite întocmește necesarul de credite care urmază a se deschide pentru luna respectivă, completând „Comunicarea de deschidere a creditelor”. Acest document se întocmește în două exemplare, la nivelul fiecărui capitol de cheltuieli aprobat în bugetul local, și se prezintă până în ziua de 20 din fiacare lună, pentru creditele aferente lunii următoare.
Documentul se prezintă „Serviciului contabilitate” din cadrul trezoreriei care va verifica și analiza încadrarea creditelor bugetare deschise în prevederile bugetelor locale aprobate anual, cu repartizare pe trimestre. Totodată se verifică și dacă aceste credite au acoperire din venituri proprii (sold la începutul lunii, veniturile ce urmează a se încasa în luna respectivă) și subvențiile ce urmează a fi acordate de la bugetul de stat în completarea veniturilor proprii pentru lunarespectivă. Creditele bugetare deschise trebuie să se încadreaze în prevederile aprobate prin bugetul local.
După analiză și verificare, aceste credite se înregistrează în contul din afara bilanțului „02 Credite deschise și repartizate pe seama ordonatorilor finanțați din bugetele locale”. Din creditele bugetare deschise ordonatorul principal repartizează creditele înstituțiilor publice subordonate, ai căror conducători îndeplinesc atributele ordonatorilor secundaru sau trețiari de credite. Repartizarea creditelor bugetare se efectuează pe baza documentului „Dispoziție bugetară” care se prezintă „Compartimentului controlul și evidența cheltuielilor” pentru a verifica încadrarea acestora în suma creditelor deschise pe capitole înregistrate pe seama unităților administrativ-teritoriale respective.
Creditele deschise și repartizate din bugetele locale între anii 2005-2007 prin intermediul Administrației Financiare Oradea, sunt redate în tabelele următoare:
Tabel 7. Nivelul creditelor bugetare deschise și repartizare din bugetele locale pe anul 2005 – lei-
Sursă: Direcția Generală a Finanțelor Publice Oradea
În tabel se observă că ponderea cea mai mare în totalul creditelor deschise și reparizate din municipiul Oradea o dețin creditele pentru „Srevicii, dezvoltare publică și locuințe” care reprezintă 31,86% din totalul lor, urmate de creditepe pentru „Asistența socială” cu o pondere de 17,28% .
Tabel 8. Nivelul creditelor bugetare deschise și repartizate din bugetele locale pe anul 2006
-lei-
Sursă: Direcția Generală a Finanțelor Publice Oradea
Credtitele deschise și repartizate din bugetele locale pe anul 2006 sunt mai mari cu 109,65% decât cele repartizate în anul 2005. De această dată ponderea cea mai mare în totalul creditelor bugetare deschise și repartizate o au cele pentru învățământ cu un volum de 78.032.299,4 lei, ceea ce în mărimi relative reprezintă 41,64% din totalul lor. Cheltuielile pentru sănătate au un volum nesemnificativ în totalul creditelor deschise din bugetul local, cu un procent de numai 0,07%.
Tabel 9. Nivelul creditelor bugetare deschise și repartizare din bugetele locale pe anul 2007
-lei-
Sursă: Direcția Generală a Finanțelor Publice Oradea
În totalul creditelor deschise și repartizate în anul 2007, cele pentru învățământ păstrează prima poziție cu un procent de 40,70%, semnalându-se o ușoră scădare față de anul 2006.
Ordonatorii de credite pot dispune plăti din creditele deschise și repartizate astfel: în conturile lor, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu de venituri și cheltuieli, cheltuieli materiale și prestări servicii, și în contul instituțiilor din subordine pentru cheltuieli de capital.
Plățile din creditele bugetare deschise se efectuează din inițiativa ordonatorilor de credite care poartă răspunderea asupra utilizării mijloacelor bugetare. Astfel plățile pot fi dispuse: în numerar, prin casieria instituțiilor și prin decontare în cont, în favoarea agenților economici care au livrat mărfuri, alimente, materiale, combustibil, au prestat servicii sau executat lucrări.
În vederea efectuării plăților prin trezorerie se folosesc următoarele forme: cecul pentru eliberarea numerarului din cont; ordinul de plată prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plăți din conturile sale în favoarea agenților economici, bugetului de stat, bugetelor locale, bugetului asigurărilor sociale de stat; factura cu dispoziție de încasare întocmită de furnizori pentru o instituție publică, ca urmare a livrării mărfurilor, combustibilului, energiei electrice, prestării serviciilor și executării lucrărilor, pe baza contractelor încheiate sau comenzilor transmise.
Ordinele de plată întocmite de instituțiile publice din raza căreia este arondată instituția respectivă se grupează și totalizează zilnic, distinct pe operațiuni și pe bănci de destinație. Pe baza documentelor grupate, serviciul „Contabilitate decontări” întocmește un document de platentralizator pentru operațiunile de plăți dispuse din conturile instituțiilor publice pentru care s-a creditat contul trezoreriei. Ordinul de plată centralizator se întocmește în două exemplare: primul exemplar, împreună cu documentele anexate se transmit Direcției de trezorerie județene, prin postă sau delegat special; al doilea exemplar se reține de trezorerie ca document justificativ privind efectuarea plăților din contul corespondent.
Direcția de trezorerie județeană, la primirea documentelor de la trezoreriile municipale și orășenești, verifică concordanța dintre ordinele de plată centralizatoare cu documentele anexate și apoi regrupează toate documentele primite de la trezorerii, pe sedii de bănci și întocmește pentru fiecare bancă la care furnizorii sau creditorii au conturile deschise și cărora urmează să li se efectueze virarea sumelor, un ordin de plată centralizator. Documentele primite de la trezoreriile subordonate trebuie prelucrate în ziua primirii, fiind interzisă prelucrarea în ziua următoare.
La sucursala județeană Băncii Naționale a României, după ce se primește ordinul de plată centralizator al trezoreriei județene, se operează în conturi și a doua zi este expediat extrasul de cont. Trezoreria județeană, după ce primește extrasul, avizează trezoreriile subordonate plătitoare asupra efectuării plății prim extrasul de cont emis de aceasta. Trezoreriile componente, pe baza extraselor, verifică modul de înregistrare în contabilitate a cheltuielilor.
Cheltuiala publică are o situație paradoxală: pe de-o patre, i se conferă a importanță hotărâtoare pornind de la ideea că ceea ce primează sunt cheltuielile și apoi se caută resurse necesare pentru acoperirea lor; pe de altă parte însă, nu se regăsesc preocupări privind natura cheltuielii publice și influiența acesteia în viața social-economică.
În concepția modernă asupra finanțelor publice, cheltuiala publică este cercetată și apreciată în primul rând prin prisma naturii sale, ceea ce contează nu este atât mărimea ei cât mai ales efectele pe care le induce în viața social-economică.
Concluzii
Autoritățile publice centrale sunt obligate să întocmească un plan anual prin care să prevadă suma veniturilor și cheltuielilor publice. Acest program este supus discuției și aprobării puterii legislative supreme, Parlamentul, și reprezintă bugetul general consolidat.
Motivația principală pentru întocmirea bugetului este una de natură financiară și constă în aceea că, prin structurarea și dimansionarea veniturilor ce urmează a se colecta și a cheltuielilor publice, se asigură o gestionare rațională a fondurilor publice și se vizează o cheltuire eficientă a acestora.
La nivelul fiecărui stat se elaborează mai multe categorii de bugete corelate care alcătuiesc un sistem. Noțiune de sistem bugetar semnifică faptul că acesta are mai multe componente bugetare care se individualizează printr-o serie de trăsături specifice (competențe de prgramare, adoptare, execuție și încheiere, surse de constituire a veniturilor, destinația cheltuielilor, nivelul teritorial de aplicare etc.) , dar și trăsături comune care le reunește.
Potrivit legislației, sistemul bugetar din România are drept componente următoarele:
Bugetul de stat;
Bugetele locale;
Bugetul asigurărilor sociale de stat;
Bugetul asigurărilor sociale de sănătate;
Bugetul fondurilor spaciale;
Soluționarea problemelor din finanțele publice, este realizată prin participarea unei multitudini de instituții ale statului, care formează aparatul financiar. Prin aparat financiar de stat înțelegem în sens larg, toate organele care contribuie în mod direct la înfăptuirea activității financiare a statului. În sens restrâns, sunt desemnate doar orgnele de specialitate ale statului cu atribuții în domeniul financiar. Astfel, aparatul financiar cuprinde două grupe de organe: organe ale statului cu competență generală și organe ale statului cu competentță specială.
Organele statului cu competență generală, au importante atribuții și în domeniul finanțelor publice, din această categorie făcând parte: Parlamentul României, Guvernul, Consiliile locale, ministerele, celelalte organe centrale și locale ale administrațieide stat, precum și instituțiile publice de subordonare centrală sau locală.
Organele statului cu competență specială, au atribuții exclusiv în domeniul finanțelor publice. Din această categorie fac parte: organele centrale de specialitate – Ministerul Finanțelor Publice, Curtea de Conturi, Corpul de control economic-financiar al primului ministru, Garda financiară; organele teritoriele de specialitate. Această organizare este așeazată pe împărțirea țării în unități administrativ-teritoriale, fiind structurată pe niveluri ierarhice în limitele unității administrative: județe, municipii, orașe, comune. Din punct de vedere juridic, organele financiar teritoriale sunt instituții ale administrației publice, cu administrație și gestiune proprie de instituție.
Toate aceste organe sunt îndrumate și controlate de către Direcția generală a finanțelor publice și controlului de stat.
Organele statului care fac parte din aparatul financiar au ca principale sarcini: administrarea finanțelor publice, realizarea și menținerea echilibrului financiar, monetar și valutar al țării, asigurarea eficienței economiei naționale. Pe lângă aceste sarcini cu caracter general, pot fi menționate și anumite atribuții de strictă specialitate, și anume: efctuarea de studii, analize, prognoze referitoare la activitatea financiară monetară și fiscală; constituirea și repartizarea resurselor bănaști necesare economiei naționale și satisfacerii cerințelor sociale și culturale; realizarea integrală a drepturilor patrimoniale ale statului; apărarea integrității fondurilor publice; avizarea proiectelor de acte normative referitoare la circulația monetară și emisiunea bănească; stabilirea clasificației bugetare a veniturilor și cheltuielilor publice; întocmirea lucrărilor pregătitoare elaborării proiectului bugetului public național; organizarea și urmărirea încasării veniturilor și efectuării cheltuielilor bugetare. Controlul asupra acestor activități se realizează de către Curtea de conturi, Garda financiară.
Una din principalele atribuții ale aparatului financiar, este cea a realizării ultimei etape a procesului bugetar, și anume a execuției bugetare.
Execuția bugetului constă în încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor aprobate de Parlament. Fiind un proces deosebit de amplu și de complex, la execuția bugetului participă un număr foarte mare de operatori bugetari, începând cu aparatul fiscal central și teritorial al Ministerului Finanțelor Publice, ministere și alte instituții guvernamentale, până la instituțiile publice operative – școli, spitale, muzee, unități militate, instanțe judecătorești, unități administrativ-teritoriale și alte entități publice care primesc transferuri sau sunt finanțate de la bugetul de stat.
Responsabilitatea execuției bugetare revine Guvernului, prin instituțiile sale componente, cărora li s-a acordat competențe de administrare atât în procesul de colectare la un nivel cât mai ridicat al veniturilor, cât și a procesului de utilizare eficientă a alocațiilor bugetare, respectându-se principiul potrivit căruia veniturile reprezintă limite minime de realizat, iar cheltuielile bugetare aprobate reprezintă limite maxime ce nu pot fi depășite, instituțiile publice fiind obligate să respecte întocmai destinațiile stabilite pentru fiecare alocație bugetară.
Coordonarea activității privind execuția bugetară de ansamblu, urmărind și corelarea operațiunilor de alocare a sumelor din buget, prin efectuarea de cheltuieli, cu cele de încasare a veniturilor bugetare, se asigură de către Ministerul Finanțelor Publice.
În afara instituțiilor menționate anterior, o altă categorie implicată în fază a procesului bugetar, o constituie pe de-o parte contribuabili iar pe de altă parte ordonatorii de credite bugetare ca și consumatori de fonduri bugetare.Ordonatorii de credite bugetare au dreptul să solicite sume de bani cu această denumire, în strânsă concordanță globală și structurală cu bugetele de venituri și cheltuieli aprobate.
Derularea execuției bugetului de stat, respectiv încasarea veniturilor cuvenite bugetului precum și efectuarea plăților de la buget se realizează prin trezoreria statului și a unităților sale teritoriale. Această activitate, care presupune derularea unui complex de operațiuni prin sistemul de conturi deschise pentru bugetul de stat, poartă numele de execuție de casă.
Prin Trezoreria Finanțelor Publice se asigură utilizarea resurselor statului cu o eficiență sporită de către instituțiile din sectorul public sub controlul permanent al organelor financiare, respectarea destinației fondurilor aprobate de către Parlamentul României, precum și întărirea răspunderii ordonatorilor de credite în gestionarea banului public.
Prin trezorerie se exercită și controlul fiscal asupra încasării la termen a veniturilor, precum și controlul asupra finanțării cheltuielilor instituțiilor publice.
Controlul exercitat prin acest sistem operațional al trezoreriei constituie un sistem sigur de gestionare eficientă și utilizare a fondurilor de către instituțiile publice, sub aspectul legalității, al încadrării în prevederile bugetare și în disponibilitățile bănești existente.
Prin trezorerie se asigură exercitarea în mai bune condiții a atribuțiilor Ministerului Finanțelor Publice și a unităților sale teritoriale, ca urmare a reorganizării și îmbunătățirii structurii aparatului financiar fiscal, urmărindu-se importanța unității fiscale teritoriale în cadrul căreia funcționează un compartiment distinct cu activitate de trezorerie.
Importanța trezoreriei este marcată și de faptul că prin acest sisrtem se realizează la nivel central, de către Ministarul Finanțelor Publice, gestionarea datoriei publice interne și externe, lansarea și rambursarea împrumuturilor contractate și plata dobânzilor.
O altă problemă financiară soluționată prin intermediul trezoreriei o reprezintă mobilizarea resurselor financiare din economie pentru acoperirea deficitului bugetar. Deficitul bugetar poate fi finanțat prin emisiuni de obligațiuni garantate de stat, vândute populației, purtătoare de dobândă calculată la un preț al titlurilor de discont. Această metodă are un avantaj deosebit pentru investitori prin faptul că trezorerie statului garantează pe de o parte, la scadență, plata dobânzii, iar pe de altă parte, pe perioada împrumutului, dispune de diferența absolută a discontului între valoarea nominală subscrisă și suma efectiv avansată.
Trezoreria publică implică o importanță deosebită pentru că prin ea se realizează perfecționarea sistemului informațional și decizional, folosindu-se sisteme de prelucrare automată a datelor, obținându-se astfel informații certe, operative în legătură cu execuția bugetară, asigurându-se eficiența sporită în luarea deciziilor.
În calitate de casier al sectorului public, Trezoreria Finanțelor Publice generează o adevărată rețea de fluxuri monetare la nivelul căreia se asigură legătura dintre îcasări și plăți, în permananță trebuind să existe disponibilități care să facă față scadențelor.
Pe baza studiului efectuat privind funcționarea de ansamblu a Trezoreriei Finanțelor Publice și rolul ei în economia rmânească de până în prezent, apreciem ca o îmbunătățire implicarea sa în economie și ca pe un relati succes privind eficiența gestionării finanțelor publice românești.
Se manifestă o tendință pozitivă de constituire a trezoreriei, ca un instrument sigur și precis de corectare a dezechilibrelor financiare majore care frământă România în zilele noastre, tendință confirmată de rezultatele acesteia privitoare la raportul încasări-plăți. Cuantumul veniturilor încasate și al plăților efectuate a crescut simțitor de la o perioadă la alta, asigurându-se totodată și o reducere a decalajelor dintre încasări și plăți. De asemenea, considerăm că existența și funcționarea trezoreriei oferă un control mai strict asupra încasărilor la termen și asupra finanțării cheltuielilor instituțiilor publice, crescâd posibilitatea cunoașterii amănunțite a derulării execuției bugetare.
Practic s-a realizat o îmbunătățire a sistemului informațional privind concepția bugetului public și efectele practice ale finanțelor publice în economia reală.
Un rezultat deosebit al activității trezoreriei asupra finanțelor publice este acela al asigurării menținerii echilibrului bugetar ce s-a înfăptuit încă din faza incipientă a execuției bugetare, urmare a procesului de efectuare a cheltuielilor pe baza deschiderii de credite, întrucât aceste deschideri se aprobă în sistemul trezoreriei, respectiv Trezoreria Centrală pentru bugetul statului și bugetul asigurărilor sociale de stat și Trezoreriile teritoriale funcționale pentru bugetele locale în limita prevederilor din buget.
Desfășurarea activității de trezorerie a avut rezultate cu implicații pozitive și în plan economic și social. În plan economic, rezultatele sunt determinate de posibilitatea realizării tuturor resurselor statului la nivelul prevederilor legislației în vigoare și în conformitate cu prevederile bugetare, utilizarea mijloacelor sectorului public în strânsă concordanță cu disponibilitățile existente cu prevederile legale specifice fiecărui sector, acțiune în parte, pe destinațiile prevăzute în legile bugetare anule. Din punct de vedere social, există două laturi care definesc rezultatele derulării execuției bugetare prin trezorerie: una ce privește realizarea acțiunilor de protecție socială și a celor de interes general al societății (învățământ, sănătate, cultură, asistență socială) așa cum sunt prevăzute în buget, iar a doua latură vizează credibilitatea în sectorul public, aceasta fiind determinată de siguranța ce o conferă operațiunile sectorului public derulate prin trezorerie.
Pe baza situației existente și analizate în cadrul studiului nostru privin activitatea trezoreriei, subliniem potențialul major al acesteia în influiențarea funcționării viitoare a finanțelor publice din țara noastră.
În acest sens, considerăm câteva direcții prioritare în care trebuie să acționeze și anume: restructurarea sistemului contabil și de informare, integrarea planificării financiare (cu execuția bugetului) și dezvoltarea unei abordări pragmatice a alcătuirii bugetului, dezvoltarea activităților trezoreriilor teritoriale pe linia urmării la încasare a veniturilor și finanțării cheltuielilor bugetare; transformarea sistemului de trezorerie într-un sistem integrat de gestionare a datelor.
În ce privește restructurarea sistemului contabil și de informare, scopul trebuie să fie acela de a se asigura că unitățile beneficiare de fonduri vor înregistra diversele faze ale implementării cheltuielilor de la angajament până la plată în conturile din cadrul registrului central al sistemului de trezorerie. Aceasta trebuie să reprezinta baza asigurării conformității fiecărei operațiuni cu repectiva alocare de la buget și a repectării limitelor financiare care ar urma să fie stabilite periodic pentru fiecare organism instituțional. Toate operațiunile trebuie înregistrate în cadrul sistemului în conformitate cu regulile contabile, obiectivul urărit fiind acela de a asigura înregistrarea mereu actualizată a execuției tuturor operațiunilor financiar-fiscale inițiate de Guvern.
Pentru dezvoltarea activității în sensul cuprinderii întregului proces bugetar în teritoriu arondat trezoreriilor trebuie preluate în evidența acestora toate mijloacele bugetare și speciale. O serie de fonduri speciale (fond șomaj, fond special pentru dezvoltarea și modernizarea drumurilor publice), o serie de mijloace bugetare acordate unor regii sau societăți economice sub formă de subvenții sau în alt fel nu se derulează în totalitate prin trezorerie. Prin legea bugetului de stat pe anul 2002 s-a rezolvat parțial problema, în sensul că o serie de fonduri speciale au fost incluse în bugetul de stat, asigurându-se creșterea transparenței și eficienței alocării fondurilor bugetare.
Prin preluarea integrală a acestor cheltuieli ale bugetului de stat în sistemul trezoreriei se elimină eventualele imobilizări și totodată se refllectă execuția bugetară în totalitatea sa.
Rațiunea integrării planificării financiare cu execuția bugetului constă în a permite, pe de o parte, ca utilizarea creditelor să se facă în funcție de desfășurările bugetare iar pe de altă parte, în a uniformiza fluctuațiile mari între totalul încasărilor și totalul cheltuielilor, reducându-se astfel minimul împrumuturilor pentru buget și costurile aferente.
În ce privește controlul asupra execuției bugetului, planificarea financiară presupune o întreagă gamă de proceduri: elaborarea planului financiar lunar cu stabilirea fluxului de informații și proiecțiile fluxului numerarului, execuția și monitorizarea planului financiar elaborat la nivelul Trezoreriei Centrale pentru alocarea unor limite globale de credit comunicate ministerelor și alocate apoi de către acestea unităților beneficiare de fonduri, revizuirea și reactualizarea planului financiar la sfârșitul fiecărei luni. Cu toate că planurile financiare trebuie elaborate financiar trebuie elaborate lunar, este necesar să se completeze cu prognoze săptămânale și chiar zilnice asupra intrărilor și ieșirilor din contul unic al trezoreriei.
Cu privire la amplitudinea planificării financiare trebuie precizat că programarea intrărilor trebuie să includă nu numai încasările bugetare, ci și toate intrările de resurse în numerar. În afară de impozitele totale și veniturile neimmpozabile, trebuie incluse și sumele din împrumuturile externe și interne, precum și ieșirile ce rezultă din operațiunile de finanțare. Intrările și ieșirile nu trebuie să fie limitate la tranzacțiile bugetului de stat, ci să includă și operațiunile fondurilor speciale.
În planul dezvoltării activității trezoreriilor teritoriale trebuie avută în vedere corelarea ce trebuie să existe între determinarea creanțelor statului și urmărirea la încasare a acestora. Se înregistrează o discontinuitate în urmărirea încasării integrale a creanțelor statului, determinate de timpul necesar unor5 evidențe separate pe plătitori și surse în sectorul fiscal, evidențe în care se acumulează debitele și încasările, pe baza lor determinându-se restanțele de încasat.
Pentru a elimina fenomenul de discontinuitate și a elibera compartimentele fiscale de operațiuni de birou, se poate prelua la nivelul trezoreriilor, pe lângă evidența încasărilor și evidența debitelor constatate de inspectorii fiscali ori declarate de contrubuabili, acest lucru presupunând numai o îmbunătățire a programului informatic al trezoreriei care să permită înregistrarea debitelor pe baza declarațiilor contribuabililor și a borderourilor întocmite de către compartimentele de impozite și taxe.
Cunoscând gradul ridicat de dezvoltare al activităților comerciale la nivelul unităților productive, precum și necesitatea menținerii unei circulații bănești sănătoase, disponibilitățile bănești ale tuturor agenților economicitrebuie să se deruleze prin conturile deschise la băncile comerciale, amplificând încasarea directă a obligațiilor acestora pentru orice sumă, nelimitată la plafonul maxim de casă, prin depunerea numerarului din caseriile acestora în casieria trezoreriei pentru stingerea obligațiilor către stat.
În aceste condiții, agenții economici n-ar mai fi obligați să depună întregul numerar la banca ce-i deservește și numai apoi printr-un instrument de plată agregat să se facă demersurile necesare pentru stingerea obligațiilor către buget.
Privitor la transformarea sistemului de trezorerie într-un sistem integrat de gestiune a datelor, pornim de la faptul că, în prezent, sistemul nu funcționeză ca o rețea integrată, ceea ce crează probleme de utilizare deplină a planificării financiare la controlul execuției bugetului, care duce la pierderi de timp în obținerea datelor, făcând ca informațiile să fie condensate, în formă agregată pentru transmiterea lor la Trezorerie Centrală din cadrul Ministerului Finanțelor Publice. Aceste inconveniente pot fi eliminate prin crearea unei rețele integral computerizate și integrarea planificării financiare cu execuția bugetului. Astfel, informațiile generate de un sistem integral computerizat ar permite o prognoză mai eficientă asupra fluxului numerarului, asupra execuției bugetare, așa încât compartimentele care răspund de planificarea financiară din cadrul Trezoreriei Centrale să poată înregistra în sistem limite orientative pentru lunile următoare. Asemenea informații anticipate ar ajuta ministerele să-și planifice mult mai bine obligațiile și cheltuielile viitoare.
Controlul mai strict și informarea mai eficientă sunt argumente care ne îndreptățesc să afirmăm că sistemul trezoreriei va ajuta la creșterea operativității procesului de execuție bugetară, influiențând astfel și rezolvarea mai rapidă a blocajului financiar existent în economia noastră.
BIBLIOGRAFIE
Anghelache Gabriela, Beleanu Pavel, „Finanțele publice ale României”, Editura Economică, București, 2005
Basno Cezar, „Introducere în teoria finanțelor publice”, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1996
Belen Pavel, Anghelache Gabriela, „Trezoreria Statului”, Editura Economică, București, 2006
Bistriceanu D. Gheorghe, „Finanțele agenților economici”, Editura Economică, București, 2002
Bostan Ionel, Radu Petru, „Controlul financiar și auditul intern la instituțiile publice”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2005
Brezeanu Petre , „Diagnostic financiar”, Editura Economică, București, 2005
Ciobanu Vasile, „Gestiunea financiară a instituțiilor publice”, Curs universitar, Craiova, 1994
Drehuță Emilian și alții, „Bugetul public și contabilitatea unităților bugetare”, Editura Agora, 2003
Gherghel Silvia, „Buget și trezorerie publică”, Editura Focus, Petroșani, 2003
Gliga Ioan, „Dreptul finanțelor publice”, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1992
Gorgea Corneliu, „Lexicon fiscal și bugetar”, Editura Economică, București, 1996
Filip Gheorghe (și colectivul), „Finanțe”, Editura Sedcom Libris, Iași, 2002
Lefter Chirică, „Finanțe publice, contabilitate bugetară și de trezorerie, Editura Economică, Bucureși, 2003
Manolescu Gheorghe, „Buget – abordare economică și financiară”, Editura Economică, București, 1997
Moșteanu Tatiana, „Buget și trezorerie publică”, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997
Moșteanu Tatiana, „Buget și trezorerie publică”, Editura Universitară, București, 2005
Văcărel Iulian și alții, „Finanțe publice”, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 2003
Vâșcu Barbu Teodora, „Bugetul statului și agenții economici”, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, 1997
Talpoș Ioan, „Finanțele României’, Editura Sedona, București, 1997
*** Legea nr.189/14 octombrie 1998 privind finanțele publice locale publicată în Monitorul Oficial nr. 404/22 octombrie 1998, cu modificările și completările ulterioare
*** Legea nr. 500/2003 privind finanțele publice publicată în Monitorul Oficial nr. 597/13 august 2003
*** Legea nr. 631/2003 privind bugetul de stat pe anul 2005 publicată în Monitorul Oficial nr. 683/2003
*** Hotărârea Guvernului nr. 78/15 februarie 1992 privind organizarea și funcționarea trezoreriei finanțelor publice publicată în Monitorul Oficial nr. 30/28 februarie 1992, cu modificările ulterioare
*** Norme metodologice privind organizarea și funcționarea trezoreriei finanțelor publice nr. 5318/1993, cu modificările ulterioare
*** Hotărârea nr. 735/03.07. 2005 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice publicată în Monitorul Oficial Partea I, nr. 480/4 iulie 2005
Anexa nr.1 Proiectul de lege al bugetului de stat pe anul 2005 (mii lei)
Anexa nr.2 Proiectul de lege al bugetului de stat pe anul 2006 (mii lei)
Anexa nr.3 Proiectul de lege al bugetului de stat pe anul 2007 (mii lei)
Anexa nr.4. Proiectul de lege al bugetului de stat pe anul (mii lei)
Anexa nr. 5. Executia bugetului de stat pe anii 2003-2006 (mii lei)
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Executia DE Casa A Veniturilor Si Cheltuielilor Bugetare (ID: 133629)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.