Executia Bugetara la LA U.m. 02583 In Perioada 2012 2015

CUPRINS

INTRODUCERE 2

CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ 3

1.1. Semnificația expresiei execuție bugetară 3

1.2. Locul și rolul execuției bugetare în procesul bugetar 4

1.2.1. Locul executiei bugetare 4

1.2.2. Rolul executiei bugetare 4

1.3. Execuția bugetară la unitățile militare 4

1.3.1. Procedura creditelor bugetare (deschiderea, modificarea alocațiilor bugetare, virări de credite, etc.) 5

1.3.2. Angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor din credite bugetare 8

1.3.3. Contul de execuție bugetară 12

CAPITOLUL II STUDIU DE CAZ PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ LA U.M. 02583 IN PERIOADA 2012-2015 13

2.1. Prezentarea unității militare 13

2.2. Prezentarea indicatorilor de analiză 14

2.3. Analiza dinamicii cantitative și structurale a execuției bugetare în perioada 2012-2015 14

2.3.1. Analiza dinamicii cantitative 14

2.3.2. Analiza dinamicii structurale 14

CONCLUZII 15

BIBLIOGRAFIE 16

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ

Definiția bugetului este stipulată în Legea 500/2002 privind finanțele publice. Conform acestei legi, bugetul reprezintă documentul prin care sunt prevăzute și aprobate, în fiecare an, veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituțiilor publice.

În literatura de specialitate există și alte definiții ale bugetului oferite de mai mulți autori, dar care converg spre un același înțeles. În lucrarea Instituțiile economico-financiare P. L. Beaulieu definea bugetul ca o „prevedere a veniturilor și cheltuielilor pe o perioadă determinată, un tablou evolutiv și comparativ al veniturilor de împlinit și a cheltuielilor de efectuat“.

Bugetul nu reprezintă o simplă listă de venituri și cheltuieli, ci un document voluminos, complex țn care sunt reflectate decizii de importanță majoră. Tocmai din această cauză pregătirea lui este îndelungă și supusă numeroaselor dezbateri, după care trece prin procesul aprobării.

Acesta se regăsește sintetizat în Legea anuală a bugetului, care trebuie pusă în aplicare de către Guvern în etapa execuției bugetare. La încheierea exercițiului bugetar se întocmește contul general de încheiere a bugetului, supus și el aprobării Parlamentului. Organele specializate ale statului supraveghează și verifică operațiile bugetare, supunându-le controlului preventiv și ulterior.

Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape și anume:

elaborarea proiectului de buget;

dezbaterea și aprobarea bugetului de către Parlament;

execuția bugetului;

încheierea execuției bugetului;

controlul execuției bugetare;

aprobarea execuției bugetului.

Semnificația expresiei execuție bugetară

Execuția bugetului este etapa procesului bugetar ce presupune încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor autorizate de către Parlament prin aprobarea legilor bugetare. Execuția bugetului înseamnă ca veniturile înscrise în buget să reprezinte sarcini minime, depășirea acestora (cu excepția celor extrabugetare) nu reprezintă un act de indisciplină bugetară, dacă nu au fost încălcate legile fiscale. În cazul cheltuielilor, în schimb, sumele înscrise în buget reprezintă limite maxime, iar efectuarea de cheltuieli peste plafonul aprobat sau pentru alte scopuri decât cele pentru care s-a obținut aprobarea, reprezintă o încălcare a disciplinei financiare, iar cei vinovați sunt sancționați.

Pentru a se putea trece la execuția de casă a bugetului, adică la încasarea propriu-zisă a veniturilor și la efectuarea plăților pe seama resurselor bugetare alocate, trebuie efectuate câteva operații prealabile:

repartizarea cifrelor anuale aprobate prin lege pentru venituri și cheltuieli pe trimestre, în funcție de termenele legale de încasare a veniturilor, de termenele și posibilitățile de asigurare a surselor de finanțare a deficitului bugetar și de eșalonarea în timp a cheltuielilor;

deschiderea creditelor sau alimentarea conturilor ordonatorilor de credite, deschise la Trezoreria statului, condiție indispensabilă pentru ca alocațiile să poată fi folosite.

Alocarea resurselor se face în limita creditelor aprobate pe destinațiile legale, iar ordonatorii de credite au obligația de a folosi alocațiile primite numai în limita și pentru destinațiile aprobate și numai pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituției pe care o conduc.

Fazele și metodele folosite în execuția bugetară sunt diferite pentru venituri și cheltuieli, existând o delimitare riguroasă între execuția părții de venituri și execuția părții de cheltuieli în virtutea interdicției de a se efectua plăți direct din venituri și în conformitate cu regula non-contractării veniturilor și cheltuielilor.

Locul și rolul execuției bugetare în procesul bugetar

Locul executiei bugetare

Rolul executiei bugetare

Execuția bugetară la unitățile militare

Bugetul devine operațional numai după publicarea sa în „Monitorul oficial“. Execuția bugetului începe din prima zi a anului bugetar care în România este 1 ianuarie. În măsura în care legea bugetului nu este aprobată cu cel puțin 3 zile înainte de începutul anului bugetar potrivit Legii 500/2002 privind finanțele publice, Guvernul poate încasa venituri și le poate cheltui, până la aprobarea noului buget, conform prevederilor legii bugetului de stat pe anul anterior.

Asemenea oricăror instituții publice, structurile aparținând Ministerului Apărării Naționale sunt conduse, în ceea ce privește activitatea financiară, de ordonatori de credite, care, în principiu, se ocupă cu execuția bugetului consolidat, repesctiv încasarea veniturilor bugetare și executarea cheltuielilor aprobate. Un ordonator de credite este direct responsabil în ceea ce privește deciziile referitoare la execuția bugetului asupra căruia iși exercită autoritatea.

În legislația românească, prin prisma Legii 500/2002, sunt enumerați trei tipuri de ordonatori de credite, si anume:

ordonatori pirncipali de credite;

ordonatori secundari de credite;

ordinatori tertiari de credite.

În cadrul Ministerului Apărării Naționale identificăm ca ordonator principal de credite pe ministrul apărării naționale. Acesta are în subordine, pe linia procesului de execuție bugetară ordonatorii secundari de credite (ex.: șeful Statului Major General, șefii categoriilor de forțe etc.), care la rândul lor coordoneaza activitatea oronatorilor terțiari de credite, mai exact comandanții unităților militare, răspunzători de modul în care se desfășoară execuția bugetară la nivelul unităților militare, care au în competență doar utilizarea de credite bugetare în scopul îndeplinirii sau satisfacerii nevoilor structurilor pe care le conduc.

Execuția bugetară se bazează pe principiul separării atribuțiilor persoanelor care au calitatea de ordonator de credite de atribuțiile persoanelor care au calitatea de contabil. Misiunea execuției bugetare începe odată cu aprobarea bugetului, imediat după comunicarea acestuia, cheltuielile aprobate ale unităților militare fiind repartizate pe trimistre în funcție de necesitatea efectuării acestora, iar veniturile sunt repartizate în funcție de termenele de încasare ale acestora.

Conform legilor finațelor publice cheltuielile și veniturile cuprinse în bugetul instituției se grupează pe capitole, subcapitole, titluri, articole și alineate bugetare. Ordonatorii de credite au obligația să folosească creditele bugetare în strictă conformitate cu destinația aprobată prin buget.

Cheltuielile bugetare au destinație precisă și limitată și sunt determinate de autorizările conținute în legi specifice și în legi bugetare anuale.

Nicio cheltuială nu poate fi înscrisă în bugete, angajată și efectuată dacă nu există bază legală.

Procedura creditelor bugetare (deschiderea, modificarea alocațiilor bugetare, virări de credite, etc.)

Execuția bugetului unei unități militare nu se deosebește de execuția unei instituții publice din alt domeniu, decât prin faptul că urmărește și realizează obiective specifice domeniului apărării.

Pe timpul derulării procesului de execuție bugetară întâlnim o serie de termeni ce vor fi explicați în cele ce urmează:

creditul bugetar;

deschiderea de credite bugetare;

modificări ale alocațiilor trimestriale;

virarea creditelor bugetare.

Procesul de consum și utilizare a bunurilor materiale necesită activități și plăți, care sunt efectuate cu regularitate de către fiecare unitate militară. Aceste cheltuieli nu sunt însă singure, fiindcă ele mai cuprind, pe lângă consumurile de bunuri materiale și altele cum ar fi: plata lucrărilor executate și a serviciilor prestate de terți, cheltuieli cu personalul angajat, plata unor obligații legale sau contractuale, precum și alte cheltuieli. Toate aceste cheltuieli reprezintă operațiuni economice, care afectează patrimoniul unei structuri militare prin diminuarea activului (cum ar fi, de exemplu, consumul de materiale) sau mărirea pasivului (ca de exemplu, contabilizarea facturii pentru utilitățile pentru apă, gaze, curent electric, dacă în prealabil se înregistrează obligații de plată).

Cheltuielile cuprind sumele sau valorile de vărsat și pentru a se întâmpla aceasta ele trebuie mai întâi planificate. În vederea fundamentării și planificării resurselor financiare, atât organele de aprovizionare, cât și cele financiare ale unității militare au ca bază de plecare articolele și aliniatele clasificației economice a cheltuielilor. Înscrierea cheltuielilor în ordinea clasificației bugetare este importantă întrucât permite stabilirea unitară și legală a tuturor acestor cheltuieli începând cu faza de analiză și prognoză, planificare, centralizare și alocare. De asemenea, permite executarea unui control eficient asupra schimbului de informație (datelor raportate) și a modului de execuție a exercițiului bugetar.

La fiecare din articolele și aliniatele menționate anterior cheltuielile se stabilesc în funcție de calculele realizate de către fiecare compartiment de asigurare materială și financiară pentru o perioadă mai scurtă (lună) sau mai îndelungată de timp (trimestru, an). Rezultă, astfel, estimări cantitative și valorice care fac obiectul unor planificări (programări) materiale și financiare foarte riguroase.

După primirea bugetului aprobat, în funcție de Calendarul activităților (Anexa nr.2) se solicită fondurile necesare derulării activităților lunare ale unității și anume efectuarea plății utilităților, a salariilor și altor drepturi bănești, a efectuării achizițiilor de produse și servicii, întocmindu-se cererea de credite (Anexa nr.3).

Creditele bugetare se repartizează ordonatorilor de credite, la cererea acestora, după efectuarea deschiderilor de credite de Ministerul Finanțelor Publice, în limita bugetului aprobat (Anexa nr.4).

Ordonatorii secundari și terțiari de credite, prin cererile lunare de credite, vor stabili necesarul lunar de fonduri, în concordanță cu planurile anuale aprobate, precum și cu indicatorii financiari repartizați pe trimestre, ținându-se seama și de gradul de folosire a mijloacelor financiare puse la dispoziție anterior.

Cererile de credite și documentele care se anexează la acestea, precum și propunerile din planurile anuale aprobate (Planul anual al achizițiilor publice, Planul anual de investiții), se întocmesc la nivelul fiecărui ordonator de credite și se înaintează la Direcția Financiar-Contabilă, potrivit formularelor și termenelor stabilite în precizările anuale privind execuția bugetară.

Cererile de credite ale ordonatorilor din finanțarea nemijlocită a ordonatorului principal (ministrul apărării naționale) se transmit la Direcția Financiar-Contabilă, până la data de 15 a lunii în curs pentru luna următoare

După analiza datelor din centralizarea de credite, Direcția Financiar-Contabilă întocmește cererile pentru deschiderea de credite, pe capitolele și titlurile clasificației bugetare, le supune vizei pentru controlul financiar preventiv controlorului delegat al Ministerulului Finanțelor Publice și le prezintă ministrului pentru a fi semnate. De asemenea, Direcția Financiar-Contabilă întocmește notele justificative pentru deschiderea creditelor, dispozițiile bugetare de repartizare a creditelor și borderourile centralizatoare, pe care le depune la Ministerul Finanțelor Publice, împreună cu cererile pentru deschiderea de credite.

În situațiile deosebite, când deschiderile de credite nu acoperă integral nevoile minime sau când apar obiective și sarcini noi, ordonatorii de credite pot înainta cereri de credit suplimentare, cereri analizate de Direcția Financiar-Contabilă în vederea întocmirii de cereri suplimentare pentru deschiderea de credite. Dacă cererile suplimentare nu se încadrează în limita planului anual, stabilită prin bugetul aprobat, directorii de programe/ordonatorii de credite vor prezenta Direcției Planificare Integrată a Apărării propuneri de actualizare a planurilor anuale și implicațiile asupra derulării programelor. Pe baza avizului acesteia se pot efectua deschiderile suplimentare de credite în baza bugetelor actualizate.

Trimestrial, Direcția Financiar-Contabilă transmite la Direcția Planificare Integrată a Apărării situația creditelor repartizate și utilizate, iar directorii de program transmit la aceeași structură situația derulării planurilor anuale. În trimestrul IV situațiile se transmit lunar.

În baza art. 49, alin. (5) din L 500/2002, ordonatorul principal de credite poate dispune retragerea creditelor deschise și neutilizate numai în cazuri temeinic justificate cu avizul Ministerului Finanțelor Publice, anterior datei de 25 a fiecărei luni. Pentru acesta, ordonatorii de credite din finanțarea ordonatorului principal de credite comunică, în scris, la Direcția Financiar-Contabilă, până la data de 15 a fiecărei luni, sumele care pot fi retrase.

În vederea monitorizării cheltuielilor prevăzute în buget, ordonatorii din finanțarea ordonatorului principal de credite au obligația să înainteze lunar, până la data de 10 a lunii în curs pentru luna precedentă, la Direcția Financiar-Contabilă, „Analiza execuției bugetului“.

Angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor din credite bugetare

Execuția de casă a bugetului reprezintă efectuarea cheltuielilor aprobate pentru realizarea programelor, iar în cadrul acestora a obiectivelor și sarcinilor unităților militare. Prin Legea finanțelor publice se definește execuția bugetară ca fiind „activitatea de încasare a veniturilor bugetare și de efectuare a plății cheltuielilor aprobate prin buget“, iar execuția de casă a bugetului ca fiind un „complex de operațiuni care se referă la încasarea veniturilor și plata cheltuielilor bugetare“.

În realizarea acestui „complex de operațiuni“ intervin cele patru faze ale execuției bugetare:

angajarea creditelor bugetare;

lichidarea;

ordonanțarea;

plata cheltuielilor bugetare.

Primele trei faze, angajarea, lichidarea și ordonanțarea sunt în competența comandanților de unități, în calitatea lor atribuită de ministrul apărării naționale, aceea de ordonator de credite, secundar sau terțiar, și se efectuează pe baza propunerilor compartimentelor de specialitate din unitățile respective, iar cea de-a patra, plata propriu-zisă, este asigurată de șeful compartimentului financiar-contabil, în limita stocurilor disponibile.

Unitățile militare, ca de altfel toate instituțiile publice, indiferent de subordonare și de modul de finanțare a cheltuielilor, au obligația să respecte și să aplice procedurile privind parcurgerea celor patru faze ale execuției bugetare a cheltuielilor, mai sus prezentate.

Angajarea cheltuielilor bugetare reprezintă „decizia care generează obligația unei instituții bugetare de a plăti o anumită sumă de bani către furnizorii diferitelor bunuri și servicii publice“. Angajarea cheltuielilor din fonduri publice la nivelul unităților militare îmbracă două forme de angajamente și anume:

Angajamentul legal – „fază în procesul execuției bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligație pe seama fondurilor publice“. În toate actele juridice prin care unitatea urmează să angajeze o datorie trebuie să se facă mențiuni cu privire la bugetul asigurat unității, creditele desemnate angajamentului respectiv și subdiviziunea bugetară la care sunt prevăzute acestea și de la care urmează să se facă plata.

Respectând principiul anualătății bugetare și pe cel al finanțării anuale stabilit prin Legea bugetului de stat, ordonatorii de credite nu pot angaja cheltuieli decât pentru perioada exercițiului bugetar în curs, condiție în care bunul, lucrarea sau serviciile vor fi executate până la data de 31 decembrie a exercițiului bugetar curent, făcând excepție de la această regulă angajamentele multianuale efectuate în condițiile legii.

Angajamentul bugetar reprezintă „orice act prin care o autoritate competentă, potrivit legii, afectează fonduri publice unor anumite destinații, în limita creditelor bugetare aprobate“.

Angajamentele bugetare pot fi:

angajamente bugetare individuale se referă la cheltuielile specifice numai unei singure operațiuni (ex.: achiziția unor bunuri în baza unei comenzi sau a unui contract);

angajamente bugetare globale se realizează pentru cheltuieli curente de natură administrativă, care se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiași exercițiu bugetar (ex.: cheltuielile cu salariile, cheltuielile de deplasare, întreținere și gospodărie).

Lichidarea cheltuielilor este faza din procesul execuției bugetare în care se verifică existența angajamentelor, în care se determină sau se verifică realitatea sumei datorate, condițiile de exigibilitate ale angajamentului legal pe baza documentelor justificative care să ateste operațiunile respective.

Obligația de plată a unui serviciu efectuat nu poate fi constatată decât atunci când se verifică documentele justificative care susțin această operațiune din care să rezulte pretenția creditorului, precum și realitatea serviciului efectuat prin faptul că bunurile au fost livrate, lucrările executate și serviciile prestate. În acest sens, ordonatorii de credite vor verifica:

existența angajamentelor și îndeplinirea condițiilor de exigibilitate a obligației:

dacă există angajament legal aprobat;

dacă există angajament bugetar aprobat;

dacă termenul de plată a obligației corespunde datelor cuprinse în angajamentele legale.

Documentele care atestă existența angajamentelor sunt contractul, comanda, angajamentul legal provizoriu și angajamentul bugetar.

realitatea obligației de plată sau altfel spus realitatea pretenției creditorului:

dacă bunurile au fost livrate, lucrarile executate și serviciile prestate sau,

dacă există un titlu care să justifice plata: titlu executoriu, acord de împrumut etc.

Documentele care atestă bunurile livrate, lucrările executate și serviciile prestate sunt: Factura fiscală sau Factura, iar pentru salarii și indemnizații se utilizeaza statele de plată colective, întocmite de compartimentul de specialitate, cu excepția cazurilor în care este necesară lichidarea individuală.

realitatea sumei datorate:

dacă obligația înscrisă în factură corespunde cu datele înregistrate în documentele institutiei care atestă „efectuarea serviciului“ (Proces-verbal de recepție, în cazul mijloacelor fixe; Nota de recepție și constatare de diferențe, în cazul bunurilor materiale, altele decât mijloacele fixe).

Ordonatorul de credite sau persoana împuternicită să efectueze lichidarea verifică personal documentele justificative și confirmă pe propria răspundere că această verificare a fost realizată.

Dacă sunt îndeplinite toate condițiile privind lichidarea cheltuielilor, odonatorul de credite va aplica pe documentele care atestă obligația de plată (factura, stat de plată a salariilor) viza „Bun de plată“.

Acordarea vizei „Bun de plată“ atestă că serviciul a fost efectuat corespunzător de către furnizor și că toate pozițiile din factură au fost verificate.

În acest fel se confirmă că:

bunurile furnizate au fost recepționate, cu specificarea datei și a locului primirii;

lucrările au fost executate și serviciile prestate;

bunurile furnizate au fost înregistrate în gestiune și în contabilitate, cu specificarea gestiunii și a notei contabile de înregistrare;

alte condiții prevăzute de lege sunt îndeplinite.

Dacă nu sunt îndeplinite toate condițiile privind lichidarea cheltuielilor, ordonatorul de credite nu înscrie pe documentele care atestă obligația de plată (factura, stat de plată a salariilor) confirmarea „Bun de plată“.

Documentele care atestă parcurgerea fazei de lichidare a cheltuielilor stau la baza înregistrării în contabilitatea patrimonială a unității pentru reflectarea serviciului efectuat și a obligației de plată față de terții creditori.

Ordonanțarea cheltuielilor reprezintă faza din procesul execuției bugetare în care se confirmă faptul că livrările de bunuri au fost efectuate sau alte creanțe au fost verificate, există documente justificative și plata poate fi realizată.

Documentul utilizat pentru ordonanțarea la plată a cheltuielilor este „Ordonanțarea de plată“ prin care ordonatorul de credite dă dispoziție conducătorului compartimentului financiar-contabil să întocmească instrumentele de plată a cheltuielilor. El conține date cu privire la: exercițiul bugetar în care se înregistrează plata, subdiviziunea bugetară la care se înregistrează plata, suma de plată (în cifre și litere) exprimată în moneda națională sau în monedă straină, după caz, datele de identificare a beneficiarului plății, natura cheltuielilor, modalitatea de plată (virament sau numerar), data și semnătura ordonatorului de credite sau a persoanei delegate cu aceste atribuții, viza persoanelor autorizate din compartimentele de specialitate, care confirmă corectitudinea sumelor de plată, livrarea și recepționarea bunurilor, executarea lucrarilor sau prestarea serviciilor, existența unui alt titlu care justifică plata, precum și, după caz, înregistrarea bunurilor în gestiunea instituției și în contabilitatea acesteia.

În toate situațiile, ordonanțarea de plată va fi însotită de:

documentele justificative în original (în cazuri excepționale, sunt admise și copii ale documentelor justificative);

certificate pentru conformitatea cu originalul de către ordonatorul de credite.

Când decontul se face în mai multe tranșe: prima ordonanțare de plată va fi însoțită de documentele justificative care dovedesc obligația către creditor pentru plata ratei respective; ordonanțările de plată ulterioare vor face referire la documentele justificative deja transmise compartimentului financiar-contabil; la emiterea ordonanțării de plată finale ordonatorul de credite confirmă că operațiunea s-a finalizat.

Plata cheltuielilor este faza finală în procesul execuției bugetare prin care instituția publică achită obligațiile sale față de terți. Plata cheltuielilor se efectuează în cadrul compartimentului financiar-contabilprin unitățile de trezorerie, de către persoanele împuternicite în acest sens, în limita creditelor bugetare și destinațiilor aprobate pentru creditele alocate.

Conducătorul compartimentului financiar-contabil efectuează plata cheltuielilor numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru afectarea fondurilor bugetare. „Nu se poate efectua plata:

în cazul în care nu există credite bugetare deschise și/sau repartizate ori disponibilitățile sunt insuficiente;

când nu există confirmarea serviciului efectuat și documentele nu sunt vizate pentru «Bun de plată»;

când beneficiarul nu este cel față de care instituția are obligații;

când nu există viza de control financiar preventiv propriu pe ordonanțarea de plată și nici autorizarea prevăzută de lege.“

Contul de execuție bugetară

CAPITOLUL II

STUDIU DE CAZ PRIVIND EXECUȚIA BUGETARĂ LA U.M. 02583 IN PERIOADA 2012-2015

Prezentarea unității militare

Direcția Topografică Militară „General de divizie Constantin Barozzi“ (Unitatea militară 02583 București) – structură unicat în cadrul Ministerului Apărării Naționale – a fost înfințată la 12 noiembrie 1859 prin „Înaltul Ordin de Zi nr. 83“, semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza, care prevedea îndeplinirea de atribuții, conform art. 7 lit. a), privind „tot ce atinge de lucrările topografice, geodezice și statistice, precum și ridicarea și lucrarea planurilor de acest fel și aplicarea acestor lucrări la facerea hărții cadastrale a Principatelor Unite“, de către Biroul de geniu, prima structură militară a acelei vremi specializată în domeniul topogeodeziei.

Astăzi, după mai bine de 155 de ani de existență și activitate neîntreruptă, Direcția Topografică Militară este structura specializată a Ministerului Apărării Naționale în realizarea, actualizarea, multiplicarea și difuzarea produselor geospațiale în conformitate cu Politica Geospațială NATO și standardele NATO, UE și naționale specifice, necesare asigurării geografice a Armatei României și la cerere, a celorlalte structuri ale Sistemului de Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională, Guvernului României, NATO și UE.

Obiectivele fundamentale ale unității constau în planificarea, organizarea, conducerea și controlul asigurării geografice în cadrul Ministerului Apărării Naționale, elaborarea concepției de înzestrare cu produse geospațiale și tehnică topogeodezică a structurilor Ministerului Apărării Naționale, executarea serviciilor de aerofotogrammetrie și de realizare a ortofotoplanurilor pe teritoriul României și executarea serviciilor de digitizare și actualizare a Sistemului de Identificare a Parcelelor Agricole (L.P.I.S.) pentru Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, realizarea, întreținerea și administrarea Geoportalului INIS – componenta Ministerului Apărării Naționale, asigurarea protecției informațiilor clasificate în cadrul operațiunilor de aerofotografiere a teritoriului național realizate de către persoane fizice și juridice civile, executarea documentațiilor tehnice cadastrale, conform Legii cadastrului și publicității imobiliare pentru imobilele aflate în administrarea/proprietatea Ministerului Apărării Naționale, precum și instruirea, coordonarea și analiza specialiștilor topogeodezi militari și a responsabililor cu asigurarea geografică din cadrul Ministerului Apărării Naționale.

Structura Direcției Topografice Militare se prezintă sub forma:

Figura nr. 1 – Structura organizatorică a Direcției Topografice Militare

Specific oricărei unități militare, în compunerea comandamentului se află structura financiar-contabilă. Responsabilitatea pentru organizarea și conducerea activității în domeniul financiar îi revine șefului direcției, în calitate de ordonator de credite.

Prezentarea indicatorilor de analiză

Analiza dinamicii cantitative și structurale a execuției bugetare în perioada 2012-2015

Analiza dinamicii cantitative

Analiza dinamicii structurale

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

https://www.geomil.ro/

Legea 500/2002

Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1792/2002, publicat în Monitorul Oficial 37 din 23 ianuarie 2003

Maria-Andrada Georgescu, Administrarea finanțelor publice și a bugetului, ediția a 3-a revizuită, București, Editura Pro Universitaria, 2011

I. Văcărel și colaboratorii, Finanțe publice, București, Editura Didactică și pedagogică, 2006