Executarea voiajului a avut la bază un sistem eficient al managementului echipei de cart și o bună implementare a codului ISM. [304950]

Introducere

În această lucrare sunt prezentate principalele aspecte ale desfășurării unui voiaj pe ruta Busan ( Korea de Sud ) – Balboa (Panama ), executat la bodrul navei „Alpine Maria„ [anonimizat], calculul economic si traversada oceanica.

Lucrarea este formată din cinci capitole ce reflectă principalele aspecte ale unui voiaj între două porturi cât și instruirea practică la bordul navei unui ofițer punte aspirant.

[anonimizat] a fost structurată în așa fel încât să cuprindă toate aspectele necesare cu privire la intocmirea acestei lucrari de licentă si nu numai. Astfel încât să pot da dovadă de o pregătire adecvată și cunoștințe cât mai aprofundate pentru viitoarea funcție de Ofițer de Cart.

Voiajul a fost executat în perioada 29.09.2016 până pe 21.10.2016 Pe durata voiajului nava a traversat mai multe zone importante de navigație acestea fiind Marea Japoniei și Oceanul Pacific.

Obiectivul meu principal la bordul navei a [anonimizat].

Executarea voiajului a avut la bază un sistem eficient al managementului echipei de cart și o bună implementare a codului ISM.

In lucrare este caracterizată nava „ Alpine Maria” la bordul căreia am facut voiajul de practică. Pentru a [anonimizat]. [anonimizat]: [anonimizat].

[anonimizat].

Descrierea tehnică a navei tip tank Alpine Maria

1.1 Prezentarea generă a navei tip tank Alpine maria

În imaginea de mai jos se regaseste nava Alpline Maria . Această nava este una tip tank cu o capacitate de 50.000 tdw construita in anul 2014 [anonimizat].

Nava a fost construită si proiectată conform Loyd Register.

Figura 1.1 Nava Alpine Maria

1.2 Particularitătile navei

1.3 Caracteristicile constructive ale navei

1.4 Echipamente de navigație și radiotelecomunicație

GPS JRL-7500/7800

GPS-ul GPS JRL-7500/7800 este utilizat în colectarea datelor de la sateliții sistemului GPS (Global Positioning System) pentru a afișa următoarele informații:

Poziția (Latitudine, Longitudine)

[anonimizat] a permite urmări mai bine schimbările de drum necesare pentru a se ajunge la destinație. [anonimizat].

Figura 1.2 GPS JRL-7500/7800

Radar JMA-9100

[anonimizat]. pe o rază determinată de acoperire. Detectarea se face prin transmiterea de microunde electromagnetice și calcularea timpului de primire înapoi a semnalului respins. Orice navă dispune de 2 radare folosite unul în banda X și unul în banda S. Pentru o folosire corectă a acestora trebuiesc ajustate setările, plotate toate țintele și folosirea unei scale adecvate.

Figura 1.3 Radar JMA-9100

Girocompas Radar JMA-9100

Girocompasul aflat în dotarea navei reprezintă un echipament de navigație folosit pentru determinarea orientării navei în plan orizontal, mai exact determinarea drumului navei și pentru măsurarea relevmentelor prin intermediul repetitoarelor giro. Funcționarea se bazează pe cele două proprietăți ale giroscopului și anume precesia și inerția.

Sonda ultrason JFE-680

Sonda din dotarea navei este folosită pentru a afla informații despre fundul marii și anume mai exact adâncimea până la aceasta de la chilă, de sub corpul sondei sau de la suprafata apei. Pentru o precizie cât mai buna si evitarea erorilor trebuie setată scala adecvata pentru nivelul apei măsurat.

Figura 1.4 Sonda ultrason JFE-680

AIS JHS-183

Sistemul automatic de identificare (AIS) este folosit pentru a furniza navelor din jur informatii despre nava proprie dar si informatii referitoare la navele din jur. Datele primite de catre AIS despre celelalte nave pot fi:

Date statice:

Statusul navei

Portul de destinatie

Numarul de persoane de la bord

Lungimea

Lățimea

Pescajul

Date dinamice

Viteza navei

Drumul navei

Figura 1.5 AIS JHS-183

Lochul Doppler JLN-205

Lochul are rolul de a măsura viteza și distanța parcurse prin apă cu ajutorul efectului Doppler. Trebuie ținut cont că aceasta nu este distanța reală parcursă față de fundul mării și acestea pot varia datorită derivei induse de vânt și curent.

Figura 1.6 Lochul Doppler JLN-205

ECDIS Transas Navi-Sailor 4000

Sistemul ECDIS (Electronic Chart Display and Information System) este utilizat pentru a afișa hărți electronice tuturor zonele de navigație și de a furniza informații despre zonele navigabile, precum: liniile batimetrice, informații despre balize, scheme de separare a traficului, informații despre faruri,adancimea apei si despre navele aflate in vecinatate. Acesta se folosește pentru planificarea rutei de navigație prin stabilirea punctelor de plecare/sosire, a punctelor intermediare, vitezei de traversare a diferitelor zone și timpul de plecare.

Figura 1.7 ECDIS Transas Navi-Sailor 4000

VDR JCY – 1800

Sistemul VDR (Voyage Data Recorder) are rolul de a înregistra informații despre voiajul navei de la diverși senzori de la bordul navei. Aceste informații sunt apoi stocate într-o unitate de stocare externă. Această unitate externă este foarte rezistentă la șoc, impact și temperaturi extreme. Aceste informații sunt folositoare în cazul accidentelor marine pentru a se analiza istoricul manevrelor efectuate de navă ce au dus la accidentul respectiv.

Figura 1.8 VDR JCY – 1800

PILOTUL AUTOMAT PT500A

Pilotul automat are rolul de a menține un anumit drum introdus de către ofițerul de cart prin controlarea cârmei cu ajutorul diverselor sisteme electronice, hidraulice și mecanice.

Figura 1.9 PILOTUL AUTOMAT PT500A

1.5 Descrierea tipului de navă

Tank-ul petrolier este o navă specializată destinată transportului de țiței și a produselor petroliere. Acestea sunt încărcate într-un număr de 10…40 de încăperi speciale ale navei numite tancuri sau cisterne. Creșterea rapidă a consumului de combustibili lichizi la nivel mondial și distanțele mari dintre zonele de extracție, prelucrare a țițeiului și zonele de consum, au determinat o dezvoltare considerabilă a acestui tip de navă, tendința fiind spre construirea de supertancuri, ajungându-se la capacități de încărcare de până la 400 000 tdw.

O navă petrolieră este prevăzută la bord cu următoarele instalații:

Instalația de marfă : manifold, valvule, tubulaturi, pompe, sorburi, tancuri

Instalația de gaz inert : sursa de gaz, valvulă de izolare, scrubber, separator de picături, uscător, valvule intrare, ventilatoare, valvule ieșire, valvulă regulatoare de presiune, supapă hidraulică, valvulă sens unic, valvula de izolare, supapă presiune/vacuum, tubulaturi, valvule de izolare pe fiecare tanc

Instalația de spălare a tancurilor : pompe, tubulaturi, valvule, mașini de spălat fixe sau portabile

Instalația de ventilare tancuri

Tancuri de balast separate sau dedicate

Instalația de manevrare a furtunelor de marfă

Instalația de monitorizare a deversării de hidrocarburi

Sisteme de siguranță pentru eliminarea suprapresiunii sau vidului din cargotancuri

Sistemul de măsurare automată a cantității de marfă

Din punct de vedere al tipului de produse pe care-l transportă, pot fi:

petrolier de produse albe – pentru transportul produselor petroliere albe (benzină, petrol)

petrolier de produse negre – pentru transportul produselor petroliere negre (țiței, motorină, păcură, gudron).

Din punct de vedere al pieței navlurilor, tancurile petroliere se clasifică astfel :

de interes general: până la 24.999 tdw

de capacitate medie: 25.000…49.999 tdw

Long Range 1 (LR1): 45.000…79.999 tdw

Long Range 2 (LR2): 80.000…159.999 tdw

Very Large Crude Carriers (VLCC): 160.000…320.000 tdw

Ultra Large Crude Carier (ULCC): peste 320.000 tdw

Marea Japoniei

Marea Japoniei este o mare marginală din vestul Oceanului Pacific, între partea continentala a Asiei, arhipelagul japonez și insula Sahalin. It is bordered by Japan , North Korea , Russia and South Korea . Se învecinează cu Japonia, Coreea de Nord, Rusia și Coreea de Sud. Like the Mediterranean Sea , it has almost no tides due to its nearly complete enclosure from the Pacific Ocean. [ 1 ] This isolation also reflects in the fauna species and in the water salinity , which is lower than in the ocean. Ca și Marea Mediterană , marea este foarte redusă din cauza izolarii sale de Oceanul Pacific. Această izolare, de asemenea, se reflectă în faună și în salinitatea apei, care este mai mică decât în ocean. The sea has no large islands, bays or capes. Marea nu are insule importante, golfuri sau peninsule. Nivelul Its water balance is mostly determined by the inflow and outflow through the straits connecting it to the neighboring seas and Pacific Ocean.apei este în mare parte determinat de debitul de intrare și ieșire prin strâmtorile ce o conectează la mările vecine și Oceanul Pacific. Few rivers discharge into the sea and their total contribution to the water exchange is within 1%. Puținele râuri varsă o cantitate mică de apă în mare, contribuția lor totală la schimbul de apă este de 1%.

Apa mării se caracterizează prin concentrația de oxigen dizolvat care rezultă în productivitate biologica mare. Therefore, fishing is the dominant economic activity in the region.Prin urmare, pescuitul este activitatea economică dominantă în regiune. The intensity of shipments across the sea has been moderate owing to political issues, but it is steadily increasing as a result of the growth of East Asian economies.Intensitatea transporturilor peste mare s-a situat la un nivel redus din cauza unor probleme politice, dar el este în continuă creștere ca urmare a creșterii economiilor est-asiatice. A controversy exists about the sea name, with South Korea promoting the appellation East Sea . O controversă există cu privire la numele marii, Coreea de Sud încercând să promoveze denumirea Marea de Est.

Poziționare

The International Hydrographic Organization defines the limits of the "Japan Sea" as follow[ 2 ] Organizația Hidrografică Internațională definește limitele "Marea Japoniei", după cum urmează:

On the Southwest. The Northeastern limit of the Eastern China Sea [From Nomo Saki (32°35'N) in Kyusyu to the South point of Hukae Sima ( Goto Retto ) and on through this island to Ose Saki (Cape Goto) and to Hunan Kan, the South point of Saisyu To (Quelpart), through this island to its Western extreme and thence along the parallel of 33°17' North to the mainland] and the Western limit of the Inland Sea [defined circuitously as "The Southeastern limit of the Japan Sea"]. La sud-vest: limita de nord-est a Mării Chinei de Est [Din Nomo Saki (32 ° 35'N), în Kyusyu până în sud la punctul Hukae Sima ( Goto Retto ) și prin această insulă la Ose Saki (Capul Goto) și la Hunan Kan, în punctul de Sud Saisyu (Quelpart), prin această insulă până la țărmul de Vest și de acolo de-a lungul paralelei de 33 ° 17 'Nord spre continent, și limita vestică a Mării interioare.

On the Southeast. In Simonoseki Kaikyo .LaLa La Sud-Est. În Simonoseki Kaikyo. A line running from Nagoya Saki (130°49'E) in Kyûsû through the islands of Uma Sima and Muture Simia (33°58',5N) to Murasaki Hana (34°01'N) in Honsyû .O linie mergând de la Nagoya Saki (130 ° 49'E) în Kyûsû prin insulele Uma Sima și Simia Muture (33 ° 58 ', 5N) la Murasaki Hana (34 ° 01'N), în Honsyû.

On the East. In the Tsugaru Kaikô . La Est. În Kaikô Tsugaru. From the extremity of Siriya Saki (141°28'E) to the extremity of Esan Saki (41°48'N).De la extremitatea Siriya Saki (141 ° 28'E), la extremitatea Esan Saki (41 ° 48'N). On the Northeast. In La Perouse Strait (Sôya Kaikyô). La nord-est. În. Strâmtoarea La Perouse (soia Kaikyô). A line joining Sôni Misaki and Nishi Notoro Misaki (45°55'N). O linie care unește Soni Misaki și Nishi Notoro Misaki (45 ° 55'N). On the North. From Cape Tuik (51°45'N) to Cape Sushcheva. La Nord. Din Capul Tuik (51 ° 45'N) în Capul Sushcheva.

Geografie și geologie

Marea Japoniei a fost o mare fără ieșire, atunci când partea estică a continentului Asia era mai ridicată. Astăzi este înconjurată de insula Sakkalin și de țărmul rusesc al Asiei de Nord, Peninsula Coreea la Vest și insulele japoneze Hokkaidō, Honshū și Kyūshū la est și sud. Comunică cu celelalte mări prin 5 strâmtori: Stramtoarea Tartary între continentul asiei și insula Sakkalin; Stramtoarea La Perouse, între insulele Sakkalin și Hokkaido; Stramtoarea Tsugaru, între insulele Hokkaido și Honshu; Strâmtoarea Kanmon între insulele Honshu și Kyushu; și Strâmtoarea Korea între Peninsula Korea și insula Kyushu. Strâmtoarea Korea este cuprinsă din Canalul de Vest și Strâmtoarea Tsushima. Strâmtorile au fost formate relativ recent. Cele mai vechi sunt Tsugaru și Tsushima. Formarea lor a întrerupt emigrația elefanților în insulele japoneze la sfârșitul neogenului (aprox 2,6 mil ani). Cea mai recentă este Strâmtoarea La Perouse.

Marea are o suprafață de 978,000 km2, o adâncime medie de 1752 m și o adâncime maximă de 3742 m. It has a carrot-like shape, with the major axis extending from southwest to northeast and a wide southern part narrowing toward the north. Ea are o formă de morcov, cu axa mare întinzându-se de la sud-vest la nord-est și o îngustare largă în partea de sud spre nord. The coastal length is about 7,600 km with the largest part (3,240 km) belonging to Russia. Lungimea țărmurilor este de aproximativ 7,600 km cu cea mai mare parte (3,240 km), aparținând Rusiei. The sea extends from north to south for more than 2,255 km and has a maximum width of about 1,070 km. [ 6 ] It has three major basins : the Yamato Basin in the southeast, the Japan Basin in the north and the Tsushima Basin (Ulleung Basin) in the southwest. [ 4 ] The Japan Basin is of oceanic origin and is the deepest part of the sea, whereas the Tsushima Basin is the shallowest with the depths below 2,300 meters. [ 6 ] On the eastern shores, the continental shelves of the sea are wide, but on the western shores, particularly along the Korean coast, they are narrow, averaging about 30 kilometers. [ 5 ] Marea se întinde de la nord la sud, pe mai mult de 2,255 km și are o lățime maximă de aproximativ 1,070 km. Are trei mari bazine : Bazinul Yamato în sud-est, bazinul Japoniei în nord și bazinul Tsushima (bazinul Ulleung), în sud-vest. Bazinul Japoniei este de origine oceanică și este cea mai profundă parte a mării, în timp ce bazinul Tsushima este cel mai putin adanc, cu adâncimi mai mari de 2.300 de metri. Pe malul de est platourile continentale sunt largi, dar pe malul de vest, în special de-a lungul coastei coreene, ele sunt înguste, în medie de aproximativ 30 de km.

There are three distinct continental shelves in the northern part (above 44°N). Există trei platforme continentale distincte în partea de nord (peste 44 ° N). They form a staircase-like structure with the steps slightly inclined southwards and submerged to the depths of 900–1400, 1700–2000 and 2300–2600 meters. Ele formează o structură asemănătoare cu o scară, cu trepte ușor înclinate spre sud și scufundate la adâncimi de 900-1400 de metri, 1700-2000 și 2300-2600. The last step sharply drops to the depths of about 3,500 meters toward the central (deepest) part of the sea. Ultimul pas scade brusc la adâncimi de aproximativ 3.500 de metri spre partea centrală (cea mai adâncă) a mării. The bottom of this part is relatively flat, but has a few plateaus. Partea de jos a acestei platforme este relativ plată, dar are câteva platouri. In addition, an underwater ridge rising up to 2,300 meters runs from north to south through the middle of the central part. [ 5 ] În plus, o creastă subacvatică de până la 2.300 de metri rulează de la nord la sud, prin mijlocul părții centrale.

The Japanese coastal area of the sea consists of Okujiri Ridge, Sado Ridge, Hakusan Banks, Wakasa Ridge and Oki Ridge. Zona de coastă japoneza este formată din crestele Okujiri, Sado, Banci Hakusan, Wakasa și Oki. Creasta Yamato Ridge is of continental origin and is composed of granite , rhyolite , andesite and basalt . Yamato este de origine continentală și este compusă din granit, riolit, andezit și bazalt . It has uneven bottom covered with boulders of volcanic rock. Ea are fund inegal acoperit cu bolovani de roci vulcanice. Most other areas of the sea are of oceanic origin. Cele mai multe alte zone ale mării sunt de origine oceanică. Seabed down to 300 meters (1,000 ft) is of continental nature and is covered with a mixture of mud, sand, gravel and fragments of rock. Fundul mării până la 300 de metri este de natura continentală și este acoperit cu un amestec de noroi, nisip, pietriș și fragmente de rocă. The depths between 300 and 800 meters (1,000–2,600 ft) are covered in hemipelagic sediments (ie, of semi-oceanic origin); these sediments are composed of blue mud rich in organic matter. La adâncimi între 300 și 800 de metri este acoperit de sedimente hemipelagice (de exemplu, de origine semi-oceanică); aceste sedimente sunt compuse din noroi albastru bogat în materii organice. Pelagic sediments of red mud dominate the deeper regions. [ 4 ] Sedimente pelagice de noroi roșu domină regiunile mai profunde.

Nu suntThere are no large islands in the sea.NU sunt N insule mari în Marea Japoniei. Most of the smaller ones are located near the eastern coast, except for Ulleungdo (South Korea). Cele mai multe dintre cele mici sunt situate în apropierea coastei de est, cu excepția Ulleungdo (Coreea de Sud). The most significant islands are Moneron , Rebun , Rishiri , Okushiri , Ōshima , Sado , Okinoshima , Ulleungdo , Askold, Russky and Putyatin. Insulele cele mai semnificative sunt Moneron, Rebun, Rishiri, Okushiri, Oshima, Sado, Okinoshima, Ulleungdo, Askold, Russky și Putyatin. The shorelines are relatively straight and are lacking large bays or capes; the coastal shapes are simplest for Sakhalin and are more winding in the Japanese islands. Malurile sunt relativ drepte și sunt lipsite de golfuri mari sau capuri. Formele de coastă sunt mai simple în Sahalin și mai întortocheate în insulele japoneze. The largest bays are Peter the Great Gulf , Sovetskaya Gavan , Vladimira, Olga , Posyet in Russia, East Korea Bay in North Korea and Ishikari (Hokkaidō), Toyama and Wakasa (Honshū) in Japan. Cele mai mari golfuri sunt Golful Petru cel Mare , Sovetskaya Gavan, Vladimira, Olga , Posyet în Rusia, Coreea de Est în Coreea de Nord și Ishikari (Hokkaido), Toyama și Wakasa (Honshu), în Japonia. Prominent capes include Lazareva, Peschanyi (sandy), Povorotny , Gromova, Pogibi , Tyk, Korsakova, Crillon , Sōya , Nosappu , Tappi, Nyuda, Rebun , Rishiri , Okushiri , Daso and Oki . [ 5 ] [ 6 ] Din proeminentele uscatului sunt cunoscute capurile Lazareva, Peschanyi (nisipoase), Povorotny , Gromova, Pogibi , Tyk, Korsakova, Crillon , Sōya , Nosappu , Tappi, Nyuda, Rebun, Rishiri , Okushiri , Daso și Oki.

Activitatea vulcanica

Activitatea vulcanică este foarte prezentă în zona Mării Japoniei, și în insulele Japoniei în special. Acestea se află situate la intersecția a trei plăci tectonice: placa Euroasiatică, placa Pacifică și placa Filipinelor. Frecările și contactele între aceste trei plăci fac din Japonia un loc predispus la cutremure și constante valuri tsunami. Principalele zone seismice sunt în partea pacifică a Japoniei unde se formează fose adânci prin subducția unei plăci pe sub alta, provocând cutremure majore.

Chiar dacă principalele zone seismice sunt pe partea Pacifică a Japoniei, evenimente de o magnitudine signifiantă se pot produce și lângă insula Honshu, principala insula a Japoniei, ca și în partea vestică a insulelor Japoniei.

Puternice cutremure submarine se produc în Pacificul de Vest cu o frecvență de câțiva ani. Majoritatea epicentrelor celor mai severe seisme sunt localizate în adâncile fose oceanice și dau nastere valurilor tsunami sau valurilor seismice marine.

Clima

Climatul maritim este caracterizat prin ape calde și musoni. This combination results in strong evaporation, which is especially noticeable between October and March when the strong (12–15 m/s or higher) northwestern monsoon wind brings cold and dry continental air. Acest rezultat în combinație cu evaporarea puternica, care este deosebit de vizibilă între octombrie și martie (12-15 m / s sau mai mare) când puternicul vânt al musonului de nord-vest aduce aer rece și continental uscat. The evaporation is blown further south causing snowfall in the mountainous western coasts of Japan. Evaporarea este împinsă în continuare spre sud, unde provoacă ninsori în zonele montane situate pe coasta de vest a Japoniei. This winter monsoon brings typhoons and storms with the waves reaching 8–10 meters which erode the western coasts of Japan. Tsunami waves were also recorded in the sea. Acest anotimp de iarnă aduce taifunuri și furtuni cu valuri ajungând la 8-10 de metri, care erodează coastele de vest ale Japoniei. Valuri Tsunami s-au înregistrat, de asemenea, pe mare. In addition, the monsoon enhances the surface water convection, down to the depths of 30 meters. În plus, musonul îmbunătățește convecția de suprafață a apei, până la adâncimi de 30 de metri. The coldest months are January and February with the average air temperature of −20 °C in the north and 5 °C in the south. Cele mai reci luni sunt ianuarie si februarie, cu temperatura medie a aerului de la -20 ° C în nord la 5 ° C în sud. The northern one-quarter of the sea, particularly the Siberian coast and the Strait of Tartary, freezes for about 4–5 months. [ 4 ] The timing and extent of freezing vary from year to year, so ice may start forming in the bays as early as in October and its remains may be seen even in June.Sfertul din partea de nord a mării, în special pe coasta Siberiană și în strâmtoarea Tartary, îngheață pentru aproximativ 4-5 luni. Durata și întinderea gheții variază de la an la an, astfel formarea gheții poate începe în golfuri mai devreme în octombrie și urmele sale pot fi văzute chiar în luna iunie. Ice cover is continuous only in the bays and forms floating patches in the open sea. Acoperirea cu gheață este continua numai în golfuri și formeaza bucăți ce plutesc în largul mării. Ice melting in spring results in cold currents in the northern areas. [ 5 ] Topirea gheții primăvara are ca rezultat formarea curenților reci în zonele de nord.

Fig 2.1 Temperatura la suprafata apei

În timpul verii, vântul slăbește la 2-7 m / s și își inversează direcția, suflând aer cald și umed din Pacificul de Nord pe continentul asiatic. The warmest month is August with the average air temperature of 15 °C in the north and 25 °C in the south. [ 5 ] Annual precipitation increases from 310–500 mm in the north-west to 1,500–2,000 mm in the south-east. [ 6 ] Cea mai caldă lună este luna august, cu temperatura medie a aerului de 15 ° C în nord și 25 ° C în sud. Precipitațiile cresc de la 310-500 mm în partea de nord-vest la 1,500-2,000 mm anual în partea de sud- est.

A peculiar turbulent cloud pattern, named Von Karman vortices , is sometimes observed over the Sea of Japan. Un model aparte de nor turbulent, numit Vârtejul Von Karman, este uneori observat în Marea Japoniei. It requires a stable field of low clouds driven by the wind over a small (isolated) and tall obstacle, and usually forms over small mountainous islands. [ 7 ] The Sea of Japan meets these conditions as it has frequent winds and cloudy skies, as well as compact, tall islands such as Rishiri (1,721 m), Ulleungdo (984 m) and Ōshima (732 m). Este nevoie de un câmp stabil de nori mici condusi de vânt peste un izolat și înalt obstacol, și de obicei se formează peste insule muntoase mici. Marea Japoniei îndeplinește aceste condiții, deoarece are vânturi frecvente și cer înnorat, precum și compact și insule înalte, cum ar fi Rishiri (1721 m), Ulleungdo (984 m) și Oshima (732 m).

Curenți

Curenții dominanți în zonă sunt curenții Japoniei, Tsushima, și Kamchatka.

Curentul Japoniei (Kuro Shio) este un curent puternic, cald, ce se formează constant în nord-vestul circulației complexe, în sensul acelor de ceasornic, ce se formează în nordul Pacificului. Își are originea în curentul ecuatorial de nord, care se îndreaptă spre vest și, pe măsură ce se întoarce spre nord-est în estul coastei Taiwanului, se transformă în curentul Japoniei. Pe masură ce acesta se îndreaptă spre nord-est, se bifurcă în vestul insulei Kyushu, cu o parte mai slabă ce trece prin nordul insulei Kyushu și devine curentul Tsushima. Partea mai puternică trece prin Osumi Gunto și se îndreaptă spre nord-est pe lângă țărmurile sudice ale insulelor Shikoku și Honshu.

În partea estică a insulei Honshu curentul japoniei își schimbă direcția de la nord-est la est pe masură ce trece prin Pacificul de Nord, întâlnind o ramură a curentului cald Tsushima. Mai spre est curentul Japoniei se întâlnește cu o parte a curentului rece Kamchatka. Pe masura ce apele calde și reci ale curentului Japoniei și Kamchatka se unesc, provoacă o meandrare a curentului Japoniei, fapt ce are ca rezultat ocazională dezvoltare a unor reduse turbulente cu sens antiorar în nordul principalului curent de est.

În flancul sudic al curentului Japoniei curentul principal se îndreaptă spre sud-est. Acest fapt are ca rezultat creșterea curentului pe măsură ce preogresează spre est și o scădere în viteză, cu ¼ pana la ½ noduri. Vara curentul Kamchatka se retrage spre nord și slăbește în intensitate, ceea ce permite flancului nordic al curentului Japoniei să adopte o direcție est-nord-est. Astfel curentul se extinde și își reduce astfel viteza medie în zona la aproximativ ¼ din viteza inițială.

Curentul Tsushima

Curentul Tsushima își are originea în ramura mai mică a curentului Japoniei ce se îndreaptă spre nord-est în Marea Japoniei, unde se divide în continuare. Ramura principală se deplasează spre est, apoi nord-est pe lângă nord-vestul coastei insulei Honshu. Constanta curentului este mare vara, cu viteze medii de 1 nod, și moderată iarna, ajungând la ½, ¾ din viteza. A doua ramură se îndreaptă spre nord-est prin partea nordică a strâmtorii Koreea și se divide în capătul de nord-est al strâmtorii. O parte se îndreaptă spre est și, după ce trece prin nordul Oki Soto, se alătură curentului principal Tsushima, apoi îndreptându-se spre nord, pe lângă țărmurile de est ale Koreei. Iarna curentul Liman se îndreaptă spre sud-sud-vest, pe lângă coastele nordice ale Mării Japoniei, apoi se curbează spre est și se alătură flancului de nord al curentului Tsushima.

Curentul tsushima poate de meandra în jurul centrelor de apă mai caldă ce au o circulație în sensul acelor de ceasornic. Cea mai favorabilă regiune pentru acest fenomen este Noto Hanto, dar aceste turbulențe pot apărea tot timpul în alte zone sud-estice ale Mării Japoniei.

Lângă coasta vestică a insulei Hokkaido se produc ocazional turbulențe antiorare pe falancul vestic al acestui curent. Apoi acest current se divide la apropierea de strâmtoarea La Perouse, în nordul insulei Hokkaido. Partea mai slaba continuă nord pe lângă coasta insulei Sakhalin, dar dispare dupa 46-470 N.

Curentul Kamchatka (Oyo Shio)

Este un curent rece ce se deplasează spre sud-vest pe lângă partea sudică a peninsulei Kamchatka și insulele Kurile. În partea sudică a curentului apa curge întotdeauna spre sud, apoi se întoarce spre est sau est-nord-est, dar cu două ramuri.

Granițele dintre curentul rece Kamchatka, curentul cald din estul costelor insulei Honshu și curentul cald al Japoniei nu sunt bine definite, ci sunt mai degrabă Fig 2.2 Curentii de suprafata

neregulate, cu turbulențe de apă atat caldă cât și rece străpungând straturile adiacente. Totuși nu apare nici o curgere din curentul Kamchatka în Marea Okhotsk, orice variație a nivelului apei datorându-se mareei.

Depresiuni

Depresiunile extratropicale de la latitudini medii și ridicate afectează zona, prima categorie formându-se în China și mișcându-se între est și nord-est, peste Marea Japoniei, partea sudică a Mării Okhotsk și insulele Kurile. Grupul format la latitudini mai ridicate, deasupra Siberiei, se deplasează spre est deasupra Mării Okhotsk, dar câteva derivă spre sud-est peste Marea Japoniei, apoi revin pe o direcție generală nord-est. Cea mai rea vreme este întampinată atunci când o depresiune se deplasează est-nord-est peste Marea Japoniei cu o depresiune secundară deplasându-se în paralel deasupra Oceanului Pacific, în sudul Japoniei.

Depresiunile sunt rareori intense pe uscat, dar pot evolua rapid în larg, și de obicei continuă să se intensifice pe masură ce se deplasează spre est sau nord-est, atingând dezvoltarea maximă în nord-estul Japoniei. Unele depresiuni, cu presiuni centrale de 1010hPa, ce se deplasează spre est în Marea

Fig 2.5 Joase(Low Press.) Japoniei pot ajunge în Hokkaido în doua zile și se pot adânci până la 960 mn. Cele mai puternice vânturi au loc atunci când centrul a trecut și vântul vireaza nord-vest. Iarna dau des naștere unor nori grosi, vânturi și furtuni, perioade de ninsori sau ploi torențiale în sud. Majoritatea acestor depresiuni se formează din octombrie până în iunie, și au frecvența maximă între octombrie și mai.

Cicloni tropicali

Taifunuri sau cicloni tropicali intră pe o direcție nord-est înainte de a se deplasa în sudul regiunii, cu o viteză de aproximativ 10 nd. Câteva taifunuri pot continua spre nord, iar multe din aceste îsi vor fi pierdut mute din trăsăturile tropicale înainte de a ajunge în regiune. Pe măsură ce se deplasează spre nord-est, devin extra-tropicale și se asemuiesc depresiunilor de la latitudini medii și înalte, și ies frecvent din zonă cu o viteză crescândă de până la 40 km. Toți ciclonii tropicali se transformă de obicei în depresiuni extra-tropicale când ajung la nord de 420 și vest de 1500, și la nord de 380 și est de 1500.

Fronturi atmosferice

Fronturile atmosferice calde tind să fie slab încărcate cu ploi, chiar dacă vara se pot întâlni ploi torentiale, în sud și căderi de zapadă în nord, iarna. Fronturile reci sunt de obicei mai pronunțate, deseori însoțite de schimbări bruște de direcție a vântului, o scădere bruscă a temperaturii și o perioadă de ninsoare iarna.

Fig 2.6 Concentratia medie de gheata

Hidrologie

Water temperature is mostly affected by exchange with the atmosphere in the northern part of the sea and by the currents in the southern part. Temperatura apei este cea mai afectată de schimbul cu atmosfera din partea de nord a mării și de curenții din partea de sud. Winter temperatures are 0 °C or below in the north and 10–14 °C in the south. Temperaturile din timpul iernii sunt 0 ° C sau mai scăzute, în nord și 10-14 ° C în sud. In this season, there is a significant temperature difference between the western and eastern parts owing to the circular currents. În acest sezon, există o diferență de temperatură semnificativă între părțile de vest și de est din cauza curenților circulari. So at the latitude of Peter the Great Gulf, the water temperature is about 0 °C in the west and 5–6 °C in the east. Deci, la latitudinea Golfului Petru cel Mare, temperatura apei este de aproximativ 0 ° C în vest și 5-6 ° C în est. This east-west difference drops to 1–2 °C in summer, and the temperatures rise to 18–20 °C in the north and 25–27 °C in the south. [ 5 ] Această diferență est-vest scade la 1-2 ° C în timpul verii, iar temperaturile cresc la 18-20 ° C în nord și 25-27 ° C în sud.

As a result of the enclosed nature of the sea, its waters form clearly separated layers which may show seasonal and spatial dependence. Ca rezultat al naturii închise a mării, apele sale formeaza straturi separate ce pot arăta dependența sezoniale și spațiala. In winter, the temperature is almost constant with the depth in the northern part of the sea. În timpul iernii, temperatura este aproape constanta cu adâncimea, în partea de nord a mării. However, in central-southern parts, it may be 8–10 °C down to 100–150 m, 2–4 °C at 200–250 m, 1.0–1.5 °C at 400–500 m and then remain at about 0 °C until the bottom. Cu toate acestea, în părțile central-sudice, acesta poate fi 8-10 ° C până la 100-150 m, cu 2-4 ° C, la 200-250 m, 1- 1.5 ° C, la 400-500 m și apoi să rămână la aproximativ 0 ° C până la partea de jos. Heating by the sun and tropical monsoons increases the depth gradient in spring–summer Incălzirea de la soare și musoni tropicali crește gradientul adâncimii în primăvară-vară. So in the north the surface layer (down to 15 m) may heat up to 18–20 °C. Deci, în partea de nord stratul de suprafață (până la 15 m) se poate încălzi până la 18-20 ° C. The temperature would sharply drop to 4 °C at 50 m, then slowly decrease to 1 °C at 250 m and remain so down to the seabed. Temperatura va scădea drastic la 4 ° C la 50 m, după care va scădea încet la 1 ° C la 250 m și rămâne așa până la fundul mării. On the contrary, the temperature in the south could gradually decrease to 6 °C at 200 m, then to 2 °C at 260 m and to 0.04–0.14 °C at 1000–1500 m, but then it would rise to about 0.3 °C near the bottom. Pe de alta parte, temperatura în partea de sud ar putea să scadă treptat la 6 ° C la 200 m, apoi la 2 ° C la 260 m și la 0.04 – 0.14 ° C la 1000-1500 m, dar apoi s-ar ridica la aproximativ 0,3 ° C, în apropiere de partea de jos. This cold layer at about 1000 m is formed by sinking of cold water in the northern part of the sea in winter and is brought south by the sea currents; it is rather stable and is observed all through the year. [ 5 ] [ 4 ] Acest strat rece, la circa 1000 m, este format prin scufundarea de apă rece în partea de nord a mării în timpul iernii și este adus la sud de curenții marini; este destul de stabil și se observă pe tot parcursul anului.

Acumularea rapidă a gheții pe carena și pe suprastructuri este frecventă în părțile din nordul regiunii și constituie un pericol în stabilitatea navelor.

O iarnă aspră, și deci un sezon al gheții aspru, este de obicei însoțit de vânturi din nord, care accelerează curentul Kamchatka ce curge spre sud-vest, din Marea Bering. De asemenea aceste vânturi au tendința să accentueze circulația anti-orara în Marea Okhotsk, transportând astfel cantități mari de gheață spre partea estică a arhipelagului Sakhalin, prin strâmtoarea La Perouse, până la coasta nordică a insulei Hokkaido și pănă în sud-vestul insulelor Kurile. O circulație anti-orara este de asemenea caracteristică în Marea Japoniei și în extremitatea sudică a golfului Tartary, rezultând în zone fără gheață în partea estică, în timp ce partea vestică gheața coboară până la latitudini mici.

Gheața nu se formează în toata regiunea, curentul cald Tsushima păstrând toata coasta de vest a insulei Hokkaido, până la 45010’ N, precum și coasta estică a insulei Honshu ferite de îngheț. Principalele zone afectate de gheață sunt:

-coasta estică și nordică a insulei Hokkaido

-coasta sudică a insulei Hokkaido

-strâmtoarea La Perouse

-insulele Kurile, până la peninsula Kamchatka

The hydrological isolation of the Sea of Japan also results in slightly lower average water salinity (34.09‰, where ‰ means parts per thousand) compared with the Pacific Ocean. Izolarea hidrologică a Mării Japoniei, de asemenea, are ca rezultat o salinitate a apei în medie mai mică (34.09 ‰), comparativ cu Oceanul Pacific. In winter, the highest salinity at 34.5‰ is observed in the south where evaporation dominates over precipitation. În timpul iernii, cea mai mare salinitate de 34.5 ‰ se observă în sud, unde evaporarea domină peste precipitații. It is the lowest at 33.8‰ in the south-east and south-west because of frequent rains and remains at about 34.09‰ in most other parts. Cel mai mic nivel este de 33.8 ‰ în partea de sud-est și sud-vest, din cauza ploilor frecvente și rămâne la aproximativ 34.09 ‰ în cele mai multe alte părți. Thawing of ice in spring reduces water salinity in the north, but it remains high at 34.60–34.70‰ in the south, partly because of the inflow of salty water through the Korea Strait. Topirea ghetii, în primăvara anului reduce salinitatea apei în partea de nord, dar rămâne la un nivel ridicat, 34.60 la 34.70 ‰ în partea de sud, în parte din cauza afluxului de apa sarata, prin Strâmtoarea Coreea. A typical variation of salinity across the sea in summer is 31.5‰ to 34.5‰ from north to south. O variație tipică de salinitate pe toata suprafata marii în timpul verii este de la 31,5 ‰ la 34,5 ‰, de la nord la sud. The depth distribution of salinity is relatively constant. Distribuția in adâncime a salinitatii este relativ constanta. The surface layer tends to be more fresh in the sea parts which experience ice melting and rains. [ 5 ] The average water density is 1.0270 g/cm 3 in the north and 1.0255 g/cm 3 in the south in winter. Stratul de suprafață tinde să fie mai proaspăt în părțile in care se intalneste topirea gheții și ploi insemnate. Densitatea medie a apei este de 1.0270 g / cm 3 în partea de nord și 1.0255 g / cm 3 in partea de sud pe timpul iernii. It lowers in summer to 1.0253 and 1.0215 g/cm 3 , respectively. [ 6 ] Aceasta scade în timpul verii la 1.0253 respectiv 1.0215 g / cm 3.

Few rivers flow into the Sea of Japan, the largest being Tumen , [ 6 ] Rudnaya, Samarga, Partizanskaya and Tumnin; all of them have mountainous character. Puține râuri se varsa în Marea Japoniei, cele mai mare fiind Tumen, Rudnaya, Samarga, Partizanskaya și Tumnin, toate acestea avand caracter montan. The total annual river discharge into the sea is 210 km 3 and is relatively constant through the year, except for a minor increase in July. [ 5 ] Most water (97% or 52,200 km 3 ) flows into the sea through the Korea Strait and discharges through the Tsugaru (64% or 34,610 km 3 ), La Pérouse (10,380 km 3 ) and Korea straits. Volumul anual descarcat de rauri este de 210 km 3 și este relativ constant pe tot parcursul anului, cu excepția unei creșteri minore în iulie. Cea mai mare parte a cantitatii de apă (97% sau 52,200 km 3), se varsa in mare prin Strâmtoarea Coreea și se scurge prin stramtorile Tsugaru (64% sau 34,610 km 3), La Pérouse (10,380 km 3) și Coreea. Rainfall, evaporation and riverine inflow make only 1% of the water balance. Precipitațiile, evaporarea și afluxurile riverane fac doar 1% din bilanțul de apă. Between October and April, the outflow exceeds the inflow due to the lower income through the Korea Strait; this balance reverses between May and September. [ 5 ] [ 6 ]

The sea has complex tides , which are induced by the tidal wave of the Pacific Ocean penetrating through the Korea Strait and Tsugaru strait. Marea Japoniei are maree complexe, care sunt induse de valurile din Oceanul Pacific care pătrund prin strâmtoarea Coreea și strâmtoarea Tsugaru. The tides are semi-diurnal (rise twice a day) in the Korea Strait and in the northern part of the Strait of Tartary.Mareele sunt semi-diurne în strâmtoarea Coreea și în partea de nord a strâmtorii de Tartary.They are diurnal at the eastern shore of Korea, Russian Far East and the Japanese islands of Honshū and Hokkaidō. Ele sunt diurne pe malul de est al Coreei, Extremul Orient rus și insulele japoneze Honshu și Hokkaidō. Mixed tides occur in Peter the Great Gulf and Korea strait. Maree mixte au loc în Golful Petru cel Mare și strâmtoare Coreea. The tidal waves have a speed of 10–25 cm/s in the open sea. Valurile seismice au o viteză de 10-25 cm / s în largul mării. They accelerate in the Korea Strait (40–60 cm/s), La Pérouse Strait (50–100 cm/s) and especially in the Tsugaru Strait (100–200 cm/s). Valurile accelereaza în strâmtoarea Coreea (40-60 cm / s), La Pérouse strâmtoarea (50-100 cm / s) și în special în strâmtoarea Tsugaru (100-200 cm / s). The amplitude of the tides is relatively low and strongly varies across the sea. Amplitudinea mareelor este relativ scăzuta și variaza puternic în mare. It reaches 3 meters in the south near the Korea Strait, but quickly drops northwards to 1.5 meters at the southern tip of Korean Peninsula and to 0.5 meters at the North Korean shores. Acestea ajung pama la 3 metri în partea de sud aproape de Strâmtoarea Coreea, dar scad repede spre nord la 1,5 metri in extremitatea sudica a Peninsulei Coreene și la 0,5 metri pe malul nord-coreean. Similar low tides are observed in Hokkaidō, Honshū and south Sakhalin. Maree similare sunt observate în Hokkaido, Honshu și sudul Sahalinului. The amplitude however increases to 2.3–2.8 meters toward the north of the Strait of Tartary due to its funnel-like shape. Amplitudinea mareelor, crește la 2.3- 2.8 metri spre nord de Strâmtoarea Tartary din cauza formei sale de pâlnie. Apart from tides, the water level also experiences seasonal, monsoon-related variations across the entire sea with the highest levels observed in summer and lowest in winter. În afară de maree, nivelul apei, simnte sezonier, variațiile musonice de peste mare intreaga cu cele mai ridicate niveluri observate în timpul verii și cel mai scăzut în timpul iernii.Wind may also locally change the water level by 20–25 cm; for example, it is higher in summer at the Korean and lower at the Japanese coasts. [ 5 ] Vânturie pot schimba, de asemenea, la nivel local a nivelului apei cu 20-25 cm, de exemplu, este mai mare vara în zona coastelor coreeane și mai mica in zona coastelor japoneze.

The sea waters have blue to green-blue color and a transparency of about 10 meters. Apele marii au culoare albastra și verde-albastră și o transparență de aproximativ 10 metri. They are rich in dissolved oxygen, especially in the western and northern parts, which are colder and have more phytoplankton than the eastern and southern areas. Ele sunt bogate în oxigen dizolvat, în special în părțile vestice și nordice, care sunt mai reci și au mai mult fitoplancton decât zonele de sud și de est. The oxygen concentration is 95% of the saturation point near the surface, it decreases with the depth to about 70% at 3,000 meters. [ 6 ] [ 5 ] Concentrația de oxigen este de 95% din punctul de saturație aproape de suprafață, scade cu adâncimea de aproximativ 70%, la 3.000 de metri.

Valuri

Valurile generate de vânt pot avea direcții variabile, în special primavara și toamna, sau când o depresiune puternică sau un taifun se deplasează spre nord-est traversând zona. Valurile sunt în general mai mici decat ar fi de așteptat în golfuri și zonele litorale, dar se dezvoltă din ce în ce mai mult în larg. În timpul iernii valurile predomină dinspre nord-vest, tinzând spre nord în partea de nord-est extrem. În lunile de vară valurile sunt în mare parte din sud-vest, în partea sud-vestică a regiunii; în partea de nord-est predomină valurile din sud.

De fiecare dată când un taifun sau o depresiune puternică trece prin zona apar valuri foarte înalte. În ianuarie, valurile combinate cu hula ajung la 3-5m și chiar mai mult, în peste 10% din observații în vest și în aproximativ 30% din observații în estul extrem. Vara aceste valori scad sub 10% în toată regiunea.

Ceața și vizibilitate

Ceața începe să se dezvolte deasupra mării în aprilie când aerul cald și umed ajunge în apele japoneze din sud. Frecvența formării crește odată ce vânturile din sud cresc în forța vara. Frecvența este între 5-10% din observații în vest și sud și crește pana la 40% în sudul insulelor Kurile. Aceasta frecvența ridicată se datorează vânturilor calde și umede ce vin în contact cu curentul rece Kamchatka ce se îndreaptă spre sud-vest în sudul insulelor Kurile. Drept urmare navigatorii ar putea prefera o rut prin nordul Kurilelor.

În zonele litorale frecvența apariției variază considerabil și este influențată de faptul că vânturile brizelor de seară transportă ceața din larg către țărm. Coasta estică a insulei Honshu este afectată deosebit de ceața litorală mai ales în iulie.

În mijlocul iernii vizibilitatea de sub 5 mile este semnalată în 30-35% din observații în nord-estul zonei, și scade până la 10% în extrema sud-vestică. Vara procentajul este de 20% în sud, în jur de 30% în nord-vest și 70% în sudul părții centrale a arhipelagului Kurile.

Economie

Fishery had long been the main economic activity on the Sea of Japan. Pescuitul a fost mult timp principala activitate economică in Marea Japoniei. It is mainly carried out on and near the continental shelves and focuses on herring, sardines and bluefin tuna. Acesta se desfășoară în principal pe lângă platourile continentale și se concentrează pe hering, sardine și ton roșu. These species are however depleted from after World War II.Squid is mostly caught near the sea center and salmon near the northern and southwestern shores. [ 4 ] There is also a well-developed seaweed production. [ 5 ] The importance of the fishery in the sea is illustrated by the territorial disputes between Japan and South Korea over Liancourt Rocks and between Japan and Russia over the Kuril Islands . Calamarul este pescuit în apropiere de centrul mari iar somonul în apropiere de țărmurile de nord și de sud-vest. Importanța pescuitului este una dintre cauzele disputelor teritoriale dintre Japonia și Coreea de Sud peste Liancourt Rocks și între Japonia și Rusia asupra Insulelor Kurile. It is also reflected in various legends, such as the legend of the Heishi rock , which says that once when herring vanished, an old fairy threw a bottle with a magic water into the sea, and the herring returned.

Vladivostok is a base for the Russian whaling fleet. Vladivostok este o bază pentru flota rusă de vânători de balene. Although it operates in the northern seas, its production is processed and partly distributed in the Vladivostok area. Deși funcționează în mările nordice, producția sa este parțial procesata și distribuita în zona Vladivostok. Vladivostok is also a terminal point of the Trans-Siberian Railway which brings much goods to and from this major port. Vladivostok este, de asemenea, un punct terminal al Căilor Ferate Trans-siberiene , care aduce multe bunuri la și de la acest important port. There is a regular ferry service across the Strait of Tartary between the Russian continental port of Vanino and Kholmsk in Sakhalin. [ 5 ] Există un serviciu de feribot regulat peste Strâmtoarea Tartary între portul continental rus de Vanino și Kholmsk în Sahalin.

The sea has magnetite sands as well as natural gas and petroleum fields near the northern part of Japan and Sakhalin Island. Marea are depozite de magnetit, precum și de gaze naturale și petrol în apropierea partii de nord a Japoniei și Insulei Sakhalin. The intensity of shipments across the sea is moderate, owing to the cold relations between many bordering countries. Intensitatea transporturilor peste mare este moderat, din cauza relațiilor reci între multe țări riverane. As a result, the largest Japanese ports are located on the Pacific coast, and the significant ports on the Sea of Japan are Niigata , Tsuruta and Maizuru . Ca urmare, cele mai mari porturi japoneze sunt situate pe coasta Pacificului. Porturile importante de la Marea Japoniei sunt Niigata , Tsuruta și Maizuru . Major South Korean ports are Busan , Ulsan , and Pohang situated on the southeastern coast of the Korean Peninsula, but they also mainly target countries not bordering the Sea of Japan. Importante porturi sud-coreene sunt Busan , Ulsan , și Pohang situate pe coasta de sud-est a Peninsulei Coreene, dar ele nu sunt destinate, în principal, țărilor vecine nu Marii Japoniei. The major Russian port of Vladivostok mainly serves inland cargos, whereas Nakhodka and Vostochny are more international and have a busy exchange with Japan and South Korea. Importantul port rusesc Vladivostok servește în principal încărcăturile spre contintent, în timp ce Nakhodka și Vostochny sunt mai internaționale și au un schimb intens cu Japonia și Coreea de Sud. Other prominent Russian ports are Sovetskaya Gavan , Alexandrovsk-Sakhalinsky and Kholmsk , and the major ports of North Korea are Wonsan , Hamhung and Chongjin . [ 6 ] The intensity of shipments across the Sea of Japan is steadily increasing as a result of the growth of East Asian economies. [ 4 ] Alte porturi proeminente rusesti sunt Sovetskaya Gavan , Alexandrovsk-Sakhalinsky și Kholmsk. Porturi importante din Coreea de Nord sunt Wonsan , Hamhung și Chongjin . Intensitatea transporturilor în Marea Japoniei este în continuă creștere ca urmare a creșterii economiilor est-asiatice.

Coasta de vest a Americii Centrale

Clima

Vânturile de N sunt comune în sezonul rece. De-a lungul coastei, sezonul umed și cel uscat sunt bine delimitate. Sezonul ploios durează din Mai până în Noiembrie iar perioada rămasă din an reprezintă sezonul uscat. În unele porțiuni din centrul acestei zone are loc o scădere a frecvenței ploilor tropicale pentru câteva saptamani pe durata verii. Acest fenomen este cunoscut sub denumirea de “Veranillo”. Majoritatea ploilor tropicale de-a lungul acestei coaste au loc sub forma ploilor torentiale.

Asemenea altor zone tropicale din lume, cele mai bune condiții meteorologice din sudul Pacificului sunt caracteristice lunilor de iarna.

Vânturi

Din Decembrie până în Mai, climatul blând din NE predomină cu vânturi ce variază de la NE la NV. Din luna Mai în Noiembrie predomină vânturile din S si V. Pe durata acestui sezon sunt comune brizele marine și de uscat cu ocazionale vijelii de SV.

Această perioadă coincide cu sezonul ploios și frecvente furtuni cu fulgere pot aparea din V și SV. Vijeliile locale mai puternice ce pot să apară însoțite de aceste furtuni sunt cunoscute drept “Chubacos”.

Maree și curenți

Curenții de-a lungul coastei sunt in general de V, dar direcția lor este deseori influențată de vârtejurile locale. Aceasta este davada ca poziția vârtejurilor variază de la un an la altul și că nu există o poziție regulate care să te poți baza. Ca masură de precauție navele trebuie să păstreze o distanță de siguranță față de poziția vârtejurilor de-a lungul coastei.

Fig 2.7 Curentii Oceanunuli Pacific

Curenții Oceanul Pacific

Fenomenul El Nino

De secole, oamenii din comunitațile pescărești din nodrul Ecuadorului au folosit termenul “El Niño” pentru a descrie o încălzire anuală a apelor oceanice pe perioada lunii Decembrie. Deoarece acest fenomen are loc de obicei în preajma Crăciunului, a fost denumit El Niño, sau “Curentul Copilului Sfant”. Denumirea de El Nino este folosit în prezent pentru a descrie o încălzire excesivă a suprafeței oceanului de-a lungul Pacificului central ecuatorial și de est. În prezent este atestat faptul că fenomenul are o influență asupra climei ce se extinde cu mult în afara zonei Pacificului de sud.

Cea mai recentă apariție a fenomenului a avut loc în iarna dintre 2009 si 2010.

În condiții normale, de-a lungul coastei de V a Americii de Sud întâlnim o zonă de presiune atmosferică înaltă, și presiune joasă în zona Indoneziei și Australiei.

Presiunea atmosferică înaltă, directionează curentul ecuatorial către V străbătând Oceanul Pacific. Mase de apa reci sunt aduse din sudul oceanului, respective de pe coasta statelor Chile si Peru.

Fig 2.8 Fenomenul El Nino Faza I

Pe perioada unui an în care acest fenomen are loc, acest sistem de presiuni înalte și joase se inversează iar curentul ecuatorial iși schimbă direcția. În plus, în această situație pe coasta Americii de Sud se întâlnesc zone de presiune joasă ce determină formarea ploilor ce cauzează innundați în alunecări de teren.

Fig 2.9 Fenomenul El Nino Faza II

Când temperaturile din ocean scad ajungând la valori normale pentru sezonul rece, acest fenomen este cunoscut drept “La Nina”. Pe parcursul acestei perioade, temperaturile de suprafață ale zonei est ecuatoriale ale Oceanului Pacific pot fi mai scăzute decât media normală de la -15 la -13 grade Celsius.

Pe durata unei etape a fenomenului La Ninia, o masă de apă rece din estul Pacificului de Sud, este împinsă spre vest de vânturile de est și se acumulează în partea de vest a Pacificului de Sud.

Evaporarea rapidă a mesei de apă rece , pe masură ce intră în contact cu masa de aer cald poate cauza turbulențe climatice extinse. Acest lucru s-a întâmplat și pe durata fenomenului La Ninia, ce a avut loc în Ianuarie 2011, când ploile torențiale au cauzat inundații dezastruase din Queensland, Australia, până în Sri Lanka, pe coasta de sud a Indiei.

O trăsătură permanentă ce afecteză condițiile meteorologice de-a lungul zonei tropicale ale Pacificului de Sud este zona de convergență a Pacificului de Sud. Aceasta se extinde într-o direcție sud estică de la 5° S ,155°E la 20° S, 150° W și poate influența condițiile meteorologice din Tahiti pânp în Insukeke Solomons, deși efectele lor sunt resimțite în mod deosebit în zona centrală .

Descrierea portului de plecare Busan, Corea de Sud

Este un port cu funcții multiple distribuit pe o arie largă. Portul se axează cel mai mult pe operarea de containere și este în proces de a amplifica în viitorul apropiat acest transport. Cel mai apropiat aeroport este Klmhae situat la o distanță de 28 km.

Locație

În SE coastei. Lat 35°04,0’ Long 128°48.0’

Hărți : BA Chart No.3480

Dimensiuni maxime :

Tancuri : 50,000 tdw , pescaj 13 m

Restriții

Permisiunea trebuie cerută de la autorități cu trei luni înainte ca nava să intre în port.

Pilotaj

Pilotajul este obligatoriu. Disponibil 24 de ore , se realizează prin contactarea serviciilor portuare cu 2 ore înaintea ajungerii în canalele 13 sau 12 VHF. Poziția de ambarcare a pilotului este Lat 35°04’ N, Long 129°09’ E iar remorcherele nu pot fi închiriate fără pilot la bord.

Informațiile înainte de ajungere

Nava trebuie să trimită ETA către port Busan și Autoritățile Maritime cu 72 ore și 24 de ore înaintea ajungerii. Mesajul trebuie să includă numele ownerului și agentul. Cu 3 ore înainte să ajungă nava trebuie să comunice cu Busan Port Control

Autorități , Agent

Port of Busan, 79-9 Jungang-Dong 4GA, Jung-Gu, Busan

600-016, Republic of Korea. Tel: +82 (51) 999 3000.

Email: bpamaster@busanpa.com Web: www.busanport.com

Shilla Shipping Corp, Room 1201, Chung Dong Building,

15-5 Chung-Dong, Choong-Ku, Seoul, Korea. Tel: +82 (2) 778 9200.

Fax: 82 (2) 778 1915, 1916. Telex: K23130. Cables: Shilla Seoul.

Email: mail@shillashipping.com

Descrierea portului de sosire Balboa Panama 08°58’ N 079°34’ W

Portul este deschis 24 de ore din 24. Aeroportul Tocumen este situat la o distanta de 32km

Locație

Pe coasta Pacificului în apropiere de canalul Panama. Harta este BA No.1401 si 1929

Pilotaj

Obligatoriu, oferit de Autoritățile Canalului Panama. Nava care intra în zona portului trebuie să plătească pentru seviciile de pilotaj care vor fi cerute de agentul navei.

VHF , TUGS

Port Entry Co-ordinator funcționează în canalul 12 si 16. Agentul portului în canalul 16 și 10.

Remorcherele sunt disponibile și în subordinea pilotului pentru manevra de acostare .

Facilitățile Tancurilor

Pescajul maxim permis este de 9.2 m. Tancurile primesc tratament special în Balboa la docurile 6 si 7. Slopurile pot fi golite de companii special folosind barje de 90500-136000 galons.

Medical

Din punct de vedere medical acesta poate fi imediat daca agentul se ocupă de aranjamente. Ambulanța este disponibilă în 10 minute.

Capitolul III

Calculul de asietă și stabilitate pentru o situație de încărcare

3.1 Elementele ce definesc geometria navei

3.1.1 Dimensiunile principlace ale navei

3.1.2 Tabel de semilățimi

3.2. Calculul de careen drepte (AW, XF, IL, IT, CW)

3.2.1. Calculul ariei suprafeței plutirii drepte

Formula utilită pentru efectuarea calculului este :

Aplicând formula s-au obținut urmatoarele rezultate :

3.2.2 Calculul abscise centrului geometri al plutirii drepte

Formula utilizată pentru efectuarea calcului este :

Aplicând formula s-au obținut urmatoarele rezultate :

3.2.3. Calculul momentului de inerție al suprafeței plutirii drepte calculate fața de axa central longitudinal de inerție

Formula utilită pentru efectuarea calculului este :

Aplicând formula s-au obținut urmatoarele rezultate :

3.2.4. Calculul momentului de inerție al suprafeței plutirii drepte calculate față de axa central transversal de inerție

Formulele utilizate pentru efectuarea calculului sunt :

Aplicând formula s-au obținut urmatoarele rezultate :

3.2.5 Calculul coeficientului de finețe al suprafeței plutirii CW

Formula utilită pentru efectuarea calculului este :

Aplicând formula s-au obținut urmatoarele rezultate :

3.3 Calculul marimilor care se referă la cuplele teoretice

3.3.1 Calculul ariei suprafeței cuplei teoretice

Formula utilizată pentru efectuarea calculului este:

Aplicând formula s-au obținut următoarele rezultate:

3.3.2. Calculul coeficientului de finețe al suprafeței cuplei teoretice

Formula utilizată pentru efectuarea calculului este:

Aplicând formula s-au obținut următoarele rezultate:

3.4.2. Calculul abscisei centrului de carenă

Formula utilizată pentru efectuarea calculului este:

Oprind însumarea la una din paranteze și introducând în termenul din fața parantezei drepte volumul corespunzător plutirii înscrise în dreptul liniei respective, se obține abscisa centrului de carenă pentru această plutire. Aplicând formula s-au obținut rezultatele:

3.4.3. Calculul cotei centrului geometric al carenei

Formula utilizată pentru efectuarea calculului este:

Aplicând formula s-au obținut rezultatele:

3.4.4. Calculul coeficientului de finețe bloc

Formula utilizată pentru efectuarea calculului este:

Aplicând formula s-au obținut următoarele rezultate:

3.5 CALCULUL DE ASIETA SI STABILITATE 19,1 x 0,52

3.5. Calculul de asietă și stabilitate

3.5.1. Determinare KG pentru nava goală

KGng = D x k =19,1 x 0,52 = 9,93 m

Unde D – înălțimea de construcție și k – coeficientul stabilit pentru nave portcontainer de dimensiuni medii.

3.5.3. Situația de încărcare

CAPITOLUL IV

Calculul economic al voiajului navei tip tank Alpine Maria pe ruta Busan – Balboa

Nava Alpine Maria se află în contract Voyage Charter. Aceasta va efectua un voiaj între porturile Busan (Corea de Sud) și Balboa (Panama). Datorită tipului de contract, Armatorul va suporta următoarele cheltuieli:

Cheltuieli de amortizare a navei

Cheltuieli de asigurare H&M, P&I

Cheltuieli de întreținere

Cheltuieli cu echipajul

Cheltuieli cu combustibilul

Cheltuieli cu lubrifianți

Cheltuieli cu apă potabilă

Taxe de trecere prin canale și strâmtori

Cheltuieli portuare

Cheltuieli de încărcare/descărcare

Distanța dintre cele două porturi prin Canalul Suez este de 8207 mile marine. Cu o viteză medie de 13 Nd, nava va parcurge distanța în 27 zile și 20 ore. La acestea se adaugă două zile necesare încărcării și 2 zile pentru descărcare. Se acordă și o rezervă de timp de 10% pentru orice întârzieri neprevăzute ce pot apărea, cum ar fi așteptarea pilotului, trecerea prin strâmtori, etc..

Astfel, detaliile principale pentru calculul economic al voiajului sunt:

Distanța: 8207 mile marine

Durată încărcare: 2 zile

Durată marș: 27 zile și 20 ore

Durată descărcare: 2 zile

Rezervă de timp 10% : aproximativ 2 zile

Timp total: 34 zile

Echipaj: 21 persoane

4.1. Calcul consum combustibili, lubrifianți și apă

În continuare vom prezenta necesarul de combustibili, lubrifianți și ape necesare pentru voiaj.

Păcură o Motor principal:

28 zile x 25 Mt/zi = 700 Mt (H.F.O. în marș)

4 zile x 8 Mt/zi = 32 Mt (H.F.O. în port)

Motorină

Motor principal: 4 zile x 2 Mt/zi = 8 Mt (M.D.O. în port)

Diesel generator: 32 zile x 4 Mt/zi = 128 Mt (M.D.O. în marș)

4 zile x 4 Mt/zi = 16 Mt (M.D.O. în marș)

Lubrifianți

Deorece nava este una noua, aceasta nu va avea un consum mare de ulei lubrefiantci doar 1 t pe zi în marș și 0,6 tone în port.

Pe parcursul voiajului va consuma astfel 1,6 tone de ulei.

Apă potabilă și apă tehnică

Necesarul de apă potabilă și apă tehnică se calculează în funcție de numărul membrilor de echipaj, astfel:

Apă potabilă: 21 persoane x 3 litri pe zi x 34 zile = 2,142 Mt (m3)

Apă uz casnic: 21 persoane x 700 litri pe zi x 34 zile = 499,8 Mt (m3)

Apă bucătărie: 600 litri pe zi x 34 zile = 20,4 Mt (m3)

Apă uz tehnic: 700 litri pe zi x 34 zile = 23,8 Mt (m3)

Consum total de apă tehnică și potabilă: 546,14 Mt

4.2. Cheltuieli cu echipajul

Diurnă:

Compartiment punte:

Comandant: 480 $/zi

Căpitan: 400 $/zi

Ofițer 2: 167 $/zi

Ofițer 3: 85 $/zi

Cadet: 15 $/zi

Total: 1147 $/zi

Compartiment mașini:

Șef mecanic: 450 $/zi

Ofițer 2 mecanic: 400 $/zi

Ofițer 3 mecanic: 85 $/zi

Electrician: 170 $/zi

Cadet mecanic: 20 $/zi

Total: 1125 $/zi

Echipaj nebrevetat:

Bosun: 65 $/zi

3 x A/B: 155 $/zi

2 x Marinar: 70 $/zi

2 x Oiler: 70 $/zi

Fiter: 60 $/zi

Bucătar: 55 $/zi

Mess Man: 30 $/zi

Total: 505 $/zi

Hrană: 9 $ x 21 membri echipaj x 34 zile = 6.420 $

Asigurări: 52 $ x 21 membri echipaj = 1092 $

Cheltuieli salariale: 60.685 $

Total cheltuieli cu echipajul: 2.777 $ x 34 zile + 6.420 $ + 1092 $ + 60,685 $ = 162.615 $

4.3. Cheltuieli de asigurare P&I

Armatorul plătește 127.750 $ pe an pentru asigurarea navei. De aici rezultă că pentru 34 zile, costul asigurării va fi de 11.900 $.

4.4. Cheltuieli combustibil, lubrifianți și apă

Păcură: 278.160 $

Motorină: 76.000 $

Lubrifianți: 1.900 $

Apă: 1360 $

Total: 357.420 $

4.5. Cheltuieli suplimentare

Cheltuielile administrative: 8.347 $

Cheltuielile portuare și : 35460 $

Cheltuieli pentru servicii executate de terțe părți: 14.244 $

Cheltuieli suplimentare: 8.468 $

4.6. Calculul profitului

Deoarece nava este achitată integral, nu este necesară și acoperirea prețului de achiziție.

Dintr-un navlu încasat de 675.494 $ se vor scădea toate cheltuielile mai sus menționate astfel că profitul final va fi:

Venituri: 675.494 $

Cheltuieli: 598.634 $

Profit: 76.860 $

Rentabilitate: 12,14%

CAPITOLUL V

TRAVERSADA OCEANICĂ SI ALEGEREA DRUMULUI DE CAPĂ

GENERALITĂȚI

Din ce în ce mai mult se pune problema reducerii consumurilor în toate domeniile de activitate. În transporturile maritime, cea mai mare pondere în costuri o reprezintă combustibilul. Cu cât drumul este mai scurt între două porturi, cu atât costurile vor fi mai mici, iar nava va deveni mai eficientă din punct de vedere economic.

Drumul cel mai scurt între două puncte pe suprafața sferei terestre se numește ortodromă. Din cauză că ortodroma nu intersectează meridianele sub unghi constant, face ca aceasta să nu poată fi utilizată pentru navigație în mod direct pentru că în acest caz ar trebui ca timonierul să modifice în permanență drumul navei.

Există mai multe metode de rezolvare a problemelor de navigație ortodromică, toate având ca rezultat final lista de puncte intermediare ce trebuie introduse în cadrul unui plan de marș pentru navigația oceanică.

Executarea cu succes a unei traversade, atât sub aspectul siguranței navigației, cât și al celui economic, constituie unul din examenele de maturitate profesională ale navigatorului. Alegerea soluției celei mai favorabile pentru drumul de urmat, măsurile de luat pentru siguranța navigației etc., trebuie să țină seama de calitățile nautice ale navei, de factorii hidrometeorologici din zonă, de tipul mărfii încărcate la bord, de eventuale precauții impuse de modul de stivuire și amarare. Este deci de reținut că drumurile recomandate pentru traversada oceanică, nu sunt valabile pentru toate navele, chiar pentru o aceeași navă acestea pot diferi în funcție de condițiile de încărcare sau de anumite particularități privind starea sa tehnică.

Pe mare, distanța cea mai scurtă între punctul de plecare și cel de destinație trebuie considerată cea care permite traversada în condiții de deplină siguranță și în timpul cel mai scurt: riscul impus eventual de particularitățile zonei sau ale navei trebuie preluat în limite rezonabile, ținând seama permanent de primatul criteriului de siguranță.

Ortodroma (Great Circle) este arcul de cerc mare care unește două puncte A și B de pe suprafața terestră.

– reprezintă distanța cea mai scurtă între două puncte pe glob;

– intersectează meridianele sub unghiuri diferite;

– pe harta în proiecție Mercator apare ca o curbă cu curbată înspre pol.

Ortodroma se confunda cu loxodroma cand punctele A si B se afla pe acelasi meridian (drum 0° sau 180° ) sau pe Ecuator ( 090°-270°).

Pe harta Mercator ortodroma apare ca un arc de cerc iar pe cea Mercator ortodroma apare ca o linie dreapta. In practica, navigatia ortodromica se realizeaza pe segmente de loxodroma .

În navigația oceanică, când punctul de plecare A și cel de sosire B sunt situate la o distanță mare, diferența dintre distanța loxodromică m și cea ortodromică M poate fi considerabilă. Diferența dintre m și M crește cu cât distanța loxodromică este mai mare și drumul loxodromic D este mai aproape de 90° (270°); deci, la aceeași distanță loxodromică m, cu cât diferența de longitudine dintre cele două puncte este mai mare, latitudinea medie φm a celor două puncte este mai mare.

Figura 5.1 Elementele ortodromei pe sfera terestră

În navigația oceanică, dacă diferența m–M ia valori suficient de mari și condițiile hidrometeorologice sunt favorabile, se recomandă navigația pe ortodromă, deoarece oferă posibilitatea reducerii duratei traversadei, deci se va face economie de timp și combustibil.

Deplasarea navei de-a lungul ortodromei nu este însă practic posibilă, deoarece aceasta intersectează meridianele sub unghiuri diferite, iar guvernarea navei se asigură prin menținerea unui unghi constant față de direcția nord, egal cu drumul loxodromic D.

De aceea, navigația ortodromică se execută pe loxodrome scurte, cât mai apropiate de ortodromă, astfel:

– se determină coordonatele unor puncte (Z1, Z2…) de pe ortodromă, situate la o diferență de longitudine constantă (de un număr întreg de grade), numite puncte intermediare;

– navigația se execută pe loxodromele AZ1, Z1Z2 etc., care unesc punctele intermediare ale ortodromei;

Elementele caracteristice ale ortodromei:

distanța ortodromică M egală cu lungimea arcului de cerc mare AB. Prin cerc mare se înțelege cercul rezultat prin intersectarea suprafeței sferei terestre cu un plan ce trece prin centrul sferei;

punctele de intersecție cu ecuatorul: cercul mare care conține ortodroma, intersectează ecuatorul terestru în două puncte diametral opuse (diferența de longitudine dintre ele este de 180°);

vertexul V este punctul de pe cercul mare care trece prin A și B cel mai apropiat de polul geografic, deci punctul cu cea mai mare latitudine. Vertexurile sunt situate unul în emisfera nordică și unul în cea sudică, având latitudine egală în modul iar diferența de longitudine dintre ele este de 180°. Diferența de longitudine dintre un vertex și punctele de intersecție cu ecuatorul este de 90°;

drumul inițial Di egal cu unghiul PAB, format între tangenta la meridianul și tangenta la ortodromă în punctul inițial (drumul instantaneu al navei dacă aceasta s-ar deplasa efectiv pe ortodromă în punctul de plecare);

drumul final Df este unghiul format între tangenta la meridian și tangenta la ortodromă în punctul final (complementul unghiului PBA, adică drumul instantaneu al navei dacă aceasta s-ar deplasa efectiv pe ortodromă în punctul de sosire).

Figura 5.2 Elementele ortodromei pe harta în proiecție Mercator

CALCULUL DISTANȚEI ORTODROMICE

Calculul distanței ortodromice M se calculeaza cu formula:

cos M = sinφAsinφB + cosφAcosφBcosΔλ

CALCULUL DRUMULUI INIȚIAL Di ȘI AL DRUMULUI FINAL Df :

ctg Di = tgφB cosφA cosecΔλ – sinφA ctgΔλ

ctg Df = tgφA cosφB cosecΔλ – sinφB ctgΔλ

CALCULUL COORDONATELOR VERTEXULUI

cos φv = cosφA sinDi

Figura 5.3. Vertexul

CALCULUL LATITUDINII PUNCTELOR INTERMEDIARE

Punctele intermediare se obțin prin intersecția ortodromei cu meridiane separate de o diferență de longitudine constantă. Longitudinile punctelor intermediare sunt astfel determinate; problema care rămâne de rezolvat este de a calcula latitudinile acestor puncte.

Formula de calcul este urmatoarea:

tgφz = tgφv cosΔλz

Punctele intermediare astfel determinate se poziționează pe harta Mercator; segmentele de dreaptă AZ1, Z1Z2, Z2Z3 …, ZnB, etc. ce unesc punctul de plecare, punctele intermediare ale ortodromei și punctul final reprezintă loxodromele pe care nava urmează să se deplaseze din A în B.

ALGORITM DE OPERAȚII

Pentru calculul cu ajutorul tablelor nautice a elementelor ortodromei se utilizează tipurile de calcul astfel:

A) 1. Calculul diferenței de longitudine Δλ:

Dacă din calcul rezultă Δλ`>180°, urmând ortodroma în sensul dat de semnul lui Δλ` ar însemna ca nava să se deplaseze pe porțiunea mai lungă a cercului mare pe suprafața sferică. În acest caz navigația se va face în sens invers lui Δλ` pe o valoare a diferenței de longitudine de 360°- Δλ`= Δλ, rezultă astfel valoarea adevărată Δλ, atribuindu-i semn contrar față Δλ`. Apoi această valoare se va transforma în minute.

Dacă Δλ>90°, pentru a putea determina logaritmii funcțiilor trigonometrice cu ajutorul tablei, se va calcula complementul acestui unghi Δλ„=180°- Δλ

2. Calculul diferenței de latitudine Δφ:

3. Calculul latitudinii crescânde Δφc:

Se folosește cologaritmul lui Δφc pentru a evita efectuarea scăderii la punctul C.

B) Calculul distanței ortodromice M:

Dacă cos M este pozitiv se determină M=M`; dacă cosM este negativ atunci M=180°-M`. Valoarea lui M astfel obținută se transformă în minute de arc și va fi egală cu distanța ortodromică în mile marine.

C) Calculul drumului loxodromic D și a distanței loxodromice m:

Pentru stabilirea cadranului drumului loxodromic se utilizează următoarele reguli:

D se află în cadran nordic dacă Δφ este pozitivă

D se află în cadran sudic dacă Δφ este negativă

D se află în cadran estic dacă Δλ este pozitivă

D se află în cadran vestic dacă Δλ este negativă

D) Calculul diferenței dintre distanțele loxodromică și ortodromică m-M:

1 Calcul drumului inițial Di

Semnului lui x1 se stabilește astfel: φBS→ x1 negativ;

φBN→ x1 pozitiv

Semnului lui y1 se stabilește în funcție de semnele funcțiilor trigonometrice din formulă și ținând cont de semnul minus din față: φAN→ sinφA pozitiv;

φAS→ sinφA negativ;

Δλ>90ș→ ctgΔλ negativă;

Δλ<90ș→ ctgΔλ pozitivă

Pentru stabilirea cadranului drumului inițial se utilizează următoarele reguli:

Di se află în cadran nordic dacă ctgDi este pozitivă

Di se află în cadran sudic dacă ctgDi este negativă

Di se află în cadran estic dacă Δλ este pozitivă

Di se află în cadran vestic dacă Δλ este negativă

2 Calcul drumului final Df:

Semnului lui x2 se stabilește astfel: φAS→ x2 pozitiv;

φAN→ x2 negativ

Semnului lui y2 se stabilește în funcție de semnele funcțiilor trigonometrice din formulă: φBN→ sinφB pozitiv;

φBS→ sinφB negativ;

Δλ>90ș→ ctgΔλ negativă;

Δλ<90ș→ ctgΔλ pozitivă

Pentru stabilirea cadranului drumului inițial se utilizează următoarele reguli:

Df se află în cadran nordic dacă ctgDf este pozitivă

Df se află în cadran sudic dacă ctgDf este negativă

Df se află în cadran estic dacă Δλ este pozitivă

Df se află în cadran vestic dacă Δλ este negativă

Configurația grafică a elementelor ortodromei se va trasa astfel:

se trasează meridianului Greneewich sau a meridianului de 180° (care dintre ele e traversat de porțiunea scurtă a ortodromei) în centrul reprezentării, pe verticală;

pe orizontală trasează ecuatorul și se figurează un sistem de coordonate geografic pentru poziționarea punctului de plecare și al punctului de sosire;

se trasează Di în punctul de plecare și Df în punctul de sosire;

ținând cont că convexitatea ortodromei este înspre pol se trasează ortodroma astfel încât aceasta să fie tangentă la Di și Df;

se figurează vertexul dacă acesta se află între punctul de sosire și cel de plecare sau vertexurile dacă acestea se află în afara ortodromei;

se figurează ΔλV1 și ΔλV2

Calculul coordonatelor vertexului:

F1) Calculul latitudinii vertexului φV

În cazul în care calculele au fost executate corect φV1 trebuie să rezulte egal în modul cu φV2.

F2) Calculul longitudinii vertexului λV

Semnul lui ΔλV1 se stabilește în conformitate cu reprezentarea grafică

În cazul în care calculele au fost executate corect diferența de longitudine dintre λV1 și λV2 va trebui să fie de 180°.

G) Calculul coordonatelor punctelor intermediare:

Se calculează ΔλZ pe tip de calcul ca diferență dintre longitudinea celui mai apropiat vertex și longitudinea punctului intermediar respectiv, astfel ΔλZ va rezulta mai mic de 90°.

Punctele intermediare astfel obținute se trasează pe hartă și se determină drumurile intermediare și distanțele ortodromice intermediare. Din cauză că pe drumurile intermediare nu se navighează ortodromic, ci pe porțiuni de loxodromă, câștigul de distanță (m-M) în realitate va fi mai mic, deoarece M va fi înlocuit de suma distanțelor loxodromice intermediare, deci câștigul real de distanță va fi: m- (m1+ m2+….).

Calculul efectiv se face pe un formular tipizat prezentat la anexa 1.

5.2 NAVIGAȚIE MIXTĂ

Ortodroma este arcul de cerc mare care unește două puncte pe distanta cea mai scurtă.

În cazul în care acesta trece peste zone cu ghețuri, cu furtuni, condiții hidrometeorologice nefavorabile sau chiar peste uscat se va decurge la navigatia combinată

Figura 5.4 Drumul mixt

În aceasta situație, traversada se execută sub forma unei navigații mixte, și anume:

Se stabileste paralelul limita de-a lungul careia se naviga pp’ astfel incat sa se evite zona periculoasa;

din punctul se trasează AV1 și BV2, tangente la paralelul limita pp' ( V1 și V2 fiind vertexurile drumului mixt);

navigația se execută pe drumul mixt AV1V2B, respectiv pe ortodroma AV1, arcul de paralel V1V2 și ortodroma V2B.

pe ortodromele AV1 și V2B navigația se execută pe segmente de loxodromă.

5.2.1 ELEMENTELE DRUMULUI MIXT

Având în vedere figura 4, elementele drumului mixt sunt următoarele:

drumul inițial Di;

drumul final Df;

longitudinile vertexurilor V1 și V2,;

distanța pe prima ortodromă M1;

deplasarea est-vest e;

distanța pe cea de a doua ortodromă M2;

distanța totală pe drumul mixt d=M1+e+M2;

coordonatele punctelor intermediare pe cele două ortodrome Z1, Z2, etc.;

5.2.2 CALCULUL ELEMENTELOR DRUMULUI MIXT

Longitudinea V1 a primului vertex V1 se determină prin rezolvarea triunghiului sferic APV1, dreptunghic în V1, prin utilizarea formulei lui Gauss (cosinusul unghiului ascuțit este produsul cotangentei ipotenuzei cu tangenta catetei alăturate) în care se cunosc ipotenuza și cateta , astfel:

Drumul inițial Di se obține aplicând formula sinusurilor în triunghiului sferic APV1, astfel:

Drumul inițial se obține în sistem cuadrantal după care se convertește în sistem circular.

Distanța ortodromică pe prima ortodromă: AV1=M1 se determină aplicând formula lui Gauss (cosinusul ipotenuzei este produsul cosinusurilor catetelor) în triunghiului sferic APV1, dreptunghic în V1 , astfel:

Latitudinea celui de-al doilea vertex D:

Drumul final Df:

Drumul final se obține în sistem cuadrantal și se convertește în sistem circular.

Distanta ortodromică V2B=M2:

Distanta V1V2 pe paralelul limită (deplasarea est-vest):

Distanța totală d pe drumul mixt AV1V2B:

d = M1 + e + M2

Latitudinea Z a unui punct intermediar Z de pe una din cele două ortodrome:

, unde:

sau

5.2.3 ALGORITMUL DE OPERAȚII

Formularul de calcul este întocmit pentru situația în care calculul ortodromic a fost efectuat până la determinarea latitudinii vertexului, unde s-a decis că acesta are o valoare prea mare rezultând necesitatea trecerii la drumul mixt.

Plecând de la schița ortodromei, se construiește în continuare o schiță a drumului mixt ce va furniza informații despre semnul Δλv1 și Δλv2 .

Deoarece, pentru determinarea coordonatelor punctelor intermediare nu este necesar să se calculeze drumul inițial Di și drumul final Df, formularul de calcul (anexa 2) nu mai include și tipurile de calcul pentru determinarea acestora.

Calculul longitudinii vertexului 1 λv1 și a distanței ortodromice M1:

Se atribuie semn lui Δλv1 în funcție de cum ar trebui să se deplaseze nava pe schiță de la A la V1 . Dacă deplasarea ar trebui să se facă înspre est atunci Δλv1 va avea semnul +, iar dacă deplasarea ar trebui să se facă înspre vest Δλv1 va avea semnul – . Distanța ortodromică M1 se obține în grade, minute și zecimi de minut și apoi se transformă în minute, respectiv în mile marine.

Calculul longitudinii vertexeului 2 λv2 și a distanței ortodromice M2

Se atribuie semn lui ΔλV2 după ce se studiază schița drumului mixt. Dacă, la modul teoretic, nava deplasându-se de la B la V2 se deplasează înspre est, Δλv1 are semnul + iar înspre vest are semnul – . Distanța ortodromică M2 se obține în grade, minute și zecimi de minut și apoi se transformă în minute, respectiv în mile marine.

Calculul distanței pe paralelul limită (deplasarea est-vest) e

Diferența de longitudine dintre cele două vertexuri ∆λV se transformă în minute ∆λVm și valoarea deplasării est-vest se obține în mile ecuatoriale. Nevoile practice ale navigației permit aproximarea milelor ecuatoriale cu mile marine, deci în final, valoarea deplasării est-vest poate fi aproximată ca distanță măsurată în mile marine.

Calculul distanței totale pe drumul mixt d

Această distanță se compară cu distanța loxodromică, analizând încă o dată dacă câștigul de distanță impune navigația pe drumul mixt.

Calculul coordonatelor punctelor intermediare:

Modalitatea de calcul a punctelor intermediare pe cele două ortodrome nu diferă cu nimic față de cazul ortodromei clasice, numai că la finalul primei ortodrome se va afla vertexul 1, iar la începutul celei de a doua ortodrome vertexul 2.

5.3 PROIECȚIA GNOMONICĂ. GENERALITĂȚI

Proiecțiile gnomonice se mai numesc și centrale deoarece ochiul observatorului în aceste proiecții se consideră în centrul Pământului, iar suprafața de proiecție este plană.

Planul de proiecție este tangent la suprafața terestră într-un anumit punct. În funcție de poziția punctului de tangență al planului de proiecție cu suprafața sferei terestre se deosebesc trei tipuri de proiecții gnomonice: ecuatoriale (punctul se află pe ecuator), polare (punctul se află în unul din poli) și oblice sau zenitale (un punct oarecare pe sfera terestră).

Proiecția gnomonică nu este nici conformă (echivalența unghiurilor din realitate cu unghiurile din proiecție), nici echivalentă (echivalența suprafețelor din realitate cu suprafețele din proiecție) ci are o altă proprietate: ortodroma este o linie dreaptă. Deoarece ortodroma este definită pe sferă, proiecțiile gnomonice nu se construiesc decât având la bază ca model matematic al Pământului sfera terestră. Elipsoidul terestru nu se pretează la trasarea unei astfel de proiecții.

În proiecția gnomonică ecuatorială, meridianele apar ca linii drepte perpendiculare pe ecuator, paralelele sunt arce de hiperbolă ce au vârfurile și focarele situate pe meridianul principal.

În proiecția gnomonică polară meridianele apar ca linii drepte, convergente spre pol, iar paralelele sunt cercuri concentrice în polul respectiv.

În proiecția gnomonică azimutală, meridianele apar ca linii drepte, convergente spre pol, iar paralelele apar ca o rețea de conice.

Amiralitatea Britanică publică 15 hărți ce acoperă întregul glob la scările de 1:13,500,000 și 1:26,500,000.

5.4 Proiecția gnomonică ecuatorială

Planul de proiecție este tangent la sfera terestră într-un punct situat pe ecuator (figura 5).

Dacă se notează punct de tangență cu litera „Q” acesta este considerat punctul central al proiecției, iar meridianul PQP’ se numește meridianul principal al proiecției. Ecuatorul terestru proiectat pe planul de proiecție va fi reprezentat de dreapta eqe’.

Un meridian oarecare PCP’ care face unghiul λ cu meridianul principal va fi reprezentat de verticalul gcg’, paralel cu meridianul principal și perpendicular pe proiecția ecuatorului eqe’.

Distanța Qc dintre proiecția meridianului principal PP’ și proiecția gcg’ a meridianului oarecare considerat, se poate determina din triunghiul OQc, dreptunghic în Q, cu relația următoare:

Se deduce că în proiecția gnomonică ecuatorială:

meridianele apar ca drepte paralele între ele și perpendiculare pe ecuator;

distanța de la meridianul principal la un meridian oarecare crește proporțional cu tangenta diferenței de longitudine dintre acestea;

meridianele situate la 90o spre est și spre vest de meridianul principal nu sunt reprezentate în proiecție deoarece tg 90o plasează proiecția lor la infinit ().

Trebuie determinată în continuare situația proiecției paralelelor de latitudine pe planul de proiecție. Pentru aceasta se consideră un paralel oarecare AA’ de latitudine φ. Punctul A aparținând acestui paralel, aflat la intersecția cu meridianul principal, se proiectează pe planul de proiecție în punctul a de pe verticalul pQp’, la distanța Qa de ecuator, dată de relația:

Punctul B al paralelului AA’ de latitudine φ, situat la intersecția acestui paralel cu meridianul PCP’ care face unghiul λ cu meridianul principal, se proiectează în b’, pe dreapta gbg’ la o distanță de ecuator cb.

Din triunghiul Ocb, dreptunghic în c, se obține:

,

iar din triunghiul OQc, dreptunghic în Q:

Înlocuind valoarea lui Oc în relația anterioară, se obține:

Se consideră un sistem de axe ortogonale x-x’ și y-y’ cu centrul în punctul Q. Coordonatele punctului b pot fi exprimate în acest sistem de axe prin ecuațiile parametrice următoare:

Pentru a trece de la ecuațiile parametrice la ecuația explicită va trebuie eliminat parametrul . Pentru aceasta se scriu ecuațiile de mai sus sub următoarea formă:

Ridicând la pătrat ambele ecuații parametrice se obține:

Dacă se scad egalitățile de mai sus membru cu membru, ținând cont de faptul că , va rezulta relația următoare:

Relația de mai sus reprezintă ecuația canonică a unei hiperbole raportată la axele x și y, având:

semiaxa mare ;

semiaxa mică ;

semidistanța focală .

Așadar, curba bab’, care reprezintă proiecția paralelului AA’ pe planul de proiecție, este un arc de hiperbolă cu vârful în a, dispus la distanța față de centrul proiecției, distanță egală cu semiaxa mare și având focarul în F, situat la distanța față de centrul proiecției.

Determinarea grafică a acestei hiperbole se poate face pe cale geometrică apelând la intersecția unui con de rotație cu două pânze, realizat de infinitatea razelor care pleacă din centrul Pământului spre infinitatea punctelor care compun cercurile de latitudine egală cu și , cu un plan paralel cu axa conului de rotație (figura 6).

Teorema lui Dandelin enunță că: secțiunea făcută de un plan într-un con de rotație este o conică. Dacă intersecția planului cu conul de rotație se face după două generatoare distincte, atunci conica este o hiperbolă.

Așadar, în cazul de față, intersecția planului cu conul de rotație se va face după o hiperbolă, fapt susținut și în demonstrația anterioară.

Figura 5.6 Intersecția unui con de rotație cu un plan

Se poate concluziona că intersecțiile succesive, de la ecuator spre paralelul de latitudine φ, ale planului de proiecție cu conul de rotație vor determina arce de hiperbolă. Ca urmare, în proiecția gnomonică ecuatorială, rețeaua cartografică se prezintă conform figurii 7, unde:

ecuatorul apare ca o linie dreaptă;

meridianele sunt drepte paralele între ele și perpendiculare pe ecuator;

paralelele apar ca arce de hiperbolă;

Pe o hartă în proiecție gnomonică ecuatorială se întâlnesc două scări:

scara longitudinilor – pe proiecția ecuatorului;

scara latitudinilor, de-a lungul proiecției meridianului principal.

Figura 5.7 Rețeaua cartografică în proiecție gnomonică ecuatorială

Proiecția gnomonică polară

În această proiecție, planul de proiecție este tangent la unul din polii tereștri, astfel că punctul central al proiecției este chiar unul din cei doi poli.

Caracteristice acestei proiecții sunt următoarele:

meridianele apar dispuse radial față de centrul de proiecție;

unghiul dintre două meridiane oarecare în proiecție este egal cu diferența de longitudine dintre ele;

paralelele de latitudine se prezintă sub forma unor cercuri concentrice având centrul în polul la care este tangent planul de proiecție. Raza unui cerc de latitudine, în proiecție, se obține din triunghiul OPa și este dată de relația:

sau:

Relația de mai sus demonstrează că rețeaua de paralele este formată

dintr-un ansamblu de cercuri concentrice ale căror raze cresc proporțional cu cotangenta latitudinii (figura 9).

Ecuatorul nu poate să apară în proiecție deoarece el este proiectat la infinit ().

Rețeaua cartografică în proiecția gnomonică polară apare astfel:

meridianele sunt drepte convergente spre pol;

paralelele sunt cercuri concentrice, a căror rază crește proporțional cu .

5.6 Proiecția gnomonică oblică

Proiecția gnomonică oblică se mai numește proiecție zenitală sau orizontală. În această proiecție, planul de proiecție este tangent la suprafața terestră într-un punct oarecare situat între ecuator și poli.

Acest punct de tangență T (figura 10), de coordonate φ0 și λ0 se numește centrul proiecției. Meridianul PTQP’ reprezintă meridianul principal al proiecției. Acest meridian este reprezentat în proiecție de dreapta pTq perpendiculară pe proiecția ecuatorului reprezentată de dreapta q’qq”.

Se consideră, în planul de proiecție, un sistem de axe rectangulare x-x’ și y-y’ a căror origine se găsește în punctul T. Axa ordonatelor yTy’ va fi reprezentată de proiecția meridianului principal, iar axa absciselor xTx’ va fi perpendiculară pe cea a ordonatelor în punctul T (figura 11).

Se alege pe sfera terestră un punct oarecare M, de coordonate și . Proiecția acestui punct în planul de proiecție va fi punctul m. Coordonatele rectangulare plane ale punctului m în sistemul de axe considerat mai sus vor fi următoarele:

Polul P al emisferei terestre se proiectează în punctul p, situat la distanța Tp față de T, distanță pe care o putem determina din triunghiul OTp, dreptunghic în T, astfel:

Coordonatele punctului p, care reprezintă proiecția polului în planul de proiecție, sunt redate în sistemul de axe xTy, astfel:

Dreapta după care se proiectează ecuatorul pe planul de proiecție, q’qq”, perpendiculară pe axa yTy’, are ordonata

.

Meridianele terestre apar ca drepte convergente spre proiecția p a polului.

Unghiul , dintre proiecția meridianului principal pTq și cea a unui meridian oarecare pmm’ este dată de relația:

Pentru a trasa proiecția unui meridian de longitudine oarecare , se unește proiecția polului p cu punctul de intersecție m’ a meridianului respectiv cu ecuatorul. Coordonatele punctului m’ aflat pe ecuator (), sunt date de relațiile următoare:

Paralelele de latitudine apar în proiecție ca niște conice a căror axă mare este proiecția meridianului principal. Forma fiecărei conice depinde de înclinarea planului de proiecție și de latitudinea a paralelului respectiv. Înclinarea planului de proiecție este dată de unghiul TOP, unde (colatitudinea centrului proiecției).

Forma curbelor care redau paralelele de diferite latitudini (figura 12) este dată de următoarele expresii deduse din teorema lui Dandelin:

pentru – paralelul apare de forma unei elipse;

pentru – paralelul apare de forma unei parabole;

pentru – paralelul apare de forma unei hiperbole.

Rețeaua cartografică în proiecția gnomonică oblică apare astfel:

meridianul principal este o dreaptă perpendiculară pe ecuator;

meridianele apar ca drepte convergente către pol. Meridianele care fac un unghi de 90o cu meridianul principal, apar ca perpendiculare pe acesta;

paralelele apar ca o rețea de conice.

Concluzionând asupra proiecțiilor gnomonice prezentate se poate sublinia că:

proiecția gnomonică este singura proiecție care prezintă ortodroma ca o linie dreaptă;

proiecția gnomonică nu este conformă, deci nu permite măsurarea direcțiilor;

proiecția gnomonică polară este folosită cu succes pentru reprezentarea zonelor de latitudini mari;

proiecția gnomonică ecuatorială și oblică sunt folosite pentru realizarea hărților destinate navigației ortodromice. Pe aceste considerente, proiecția gnomonică mai este denumită și proiecția ortodromică.

5.7 DETERMINAREA PUNCTELOR INTERMEDIARE ULILIZÂND HĂRȚI GNOMONICE

Proprietatea definitorie a hărților gnomonice: reprezentarea ortodromei ca o linie dreaptă facilitează foarte mult determinarea punctelor intermediare:

se trasează pe harta gnomonică punctul de plecare A și punctul de sosire B;

se unesc cele două puncte, obținându-se ortodoma AB;

la intersecția acesteia cu rețeaua cartografică se determină punctele intermediare pentru o diferență de longitudine constană;

se scot din hartă coordonatele acestor puncte și se trasează pe o hartă în proiecție Mercator la scară mică pentru a determina drumurile și distanțele loxodromice intermediare;

se pot introduce coordonatele punctelor intermediare în planul de navigație al receptorului GPS sau al ECDIS pentru a se determina drumurile și distanțele intermediare.

În figurile de mai jos sunt redate loxodroma și ortodroma în proiecție ortodromică și Mercator pentru ruta Norfolk – Brest.

Figură 5.12 Ortodroma și loxodroma în proiecție gnomonică

Figură 5.13 Ortodroma și loxodroma în proiecție Mercator

GENERAL ARRANGEMENTS

Figura 1.1 Schița tancurilor de marfă

Figura 1.2 Schița tancurilor de marfă 2

1.3 Schița portului Busan (Guide to Port Entry)

1.4 Schița portului Balboa (Guide to Port Entry)

Anexa 2. Identificarea și alegerea hărților

Anexa 3. Servicii ECDIS

Anexa 3(a). Sailing directions

Anexa 3(b). Admirality Tide Tables

Anexa 3(c). Admirality List of Lights

Anexa 3(d). Admirality List of Radio Signals

Anexa 4. Ruta în ECDIS

Figura 5.1 Plecare din portul Busan

Figura 5.2 Marea Japoniei

Figura 5.3 Pacificul de Nord

5.4 Traversarea Pacificul de Nord (2)

Figura 5.5 Coasta de est a Americii

Figura 5.6 Coasta de est a Americii (2)

Figura 5.7 Intrare port Balboa

Figura 5.8 Privirea de ansamblu a rutei Busan – Balboa

Similar Posts