Executarea Unei Misiuni de Audit Public Intern de Sistem Si Regularitate la O Entitate Publica

CUPRINS

CAPITOLUL I

ORGANIZAREA INSTITUȚIONALĂ A AUDITULUI PUBLIC INTERN ÎN ROMÂNIA

În țara noastră , Legea 672 din 19 decembrie 2002 reglementează auditul public intern la entitățile publice, cu privire la formarea și utilizarea fondurilor publice și administrarea patrimoniului public.

Legea 672/2002 – privind auditul public intern , definește termenii și expresiile de mai jos după cum urmează:

a) audit public intern – activitatea funcțional independentă și obiectivă, care dă asigurări și consiliere conducerii pentru buna administrare a veniturilor și cheltuielilor publice, perfecționând activitățile entității publice; ajută entitatea publică să își îndeplinească obiectivele printr-o abordare sistematică și metodică, care evaluează și îmbunătățește eficiența și eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor de administrare;

b) entitate publică – autoritatea publică, instituția publică, compania/societatea națională, regia autonomă, societatea comercială la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acționar majoritar, cu personalitate juridică, care utilizează/administrează fonduri publice și/sau patrimoniu public;

c) fonduri publice – sumele alocate din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, bugetul trezoreriei statului, bugetele instituțiilor publice autonome, fondurile provenite din credite externe contractate sau garantate de stat și a căror rambursare, dobânzi și alte costuri se asigură din fonduri publice și din fonduri externe nerambursabile;

d) circuitul auditului – stabilirea fluxurilor informațiilor, atribuțiile și responsabilitățile referitoare la acestea, precum și arhivarea documentației justificative complete, pentru toate stadiile desfășurării unei acțiuni, care să permită totodată reconstituirea operațiunilor de la suma totală până la detalii individuale și invers.

Potrivit prevederilor Legii 672/2002, obiectivele auditului public intern sunt:

a) asigurarea obiectivă și consilierea, destinate să îmbunătățească sistemele și activitățile entității publice;

b) sprijinirea îndeplinirii obiectivelor entității publice printr-o abordare sistematică și metodică, prin care se evaluează și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor administrării.

Sfera auditului public intern cuprinde:

a) activitățile financiare sau cu implicații financiare desfășurate de entitatea publică din momentul constituirii angajamentelor până la utilizarea fondurilor de către beneficiarii finali, inclusiv a fondurilor provenite din asistență externă;

b) constituirea veniturilor publice, respectiv autorizarea și stabilirea titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

c) administrarea patrimoniului public, precum și vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat/public al statului ori al unităților administrativ-teritoriale;

d) sistemele de management financiar și control, inclusiv contabilitatea și sistemele informatice aferente.

Auditul public intern este organizat astfel:

a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI);

b) Unitatea Centrală de Armonizare pentru Auditul Public Intern (UCAAPI);

c) compartimentele de audit public intern din entitățile publice.

a) Comitetul pentru Audit Public Intern (CAPI) s-a înființat în baza Hotărârii Guvernului nr. 235/2003.

Comitetul pentru Audit Public Intern este un organism cu caracter consultativ, care are ca rol definirea strategiei și îmbunătățirea activității de audit public intern. Acest organism funcționează pe lângă Unitatea Centrală de Armonizare a Auditului Public Intern, ce face parte integrantă din Ministerul finanțelor Publice.

Comitetul pentru Audit Public Intern este format din 11 membri, specialiști în domeniul auditului și în domenii adiacente acestuia. Comitetul este condus de un președinte ales din cadrul membrilor, iar în lipsa acestuia, comitetul este condus de vicepreședinte. Mandatul președintelui este de trei ani și poate fi reînnoit.

H.G. 235 din 4 martie 2003 stabilește modul de nominalizare a membrilor CAPI, astfel:

președintele Camerei Auditorilor Financiari din România;

doi profesori universitari cu specialitate în domeniul auditului public intern ; pentru desemnarea celor doi profesori universitari normele prevăd consultarea a cel puțin cinci instituții de învățământ superior din România.

trei specialiști cu înaltă calificare în domeniul auditului public intern ; acești specialiști au fost desemnați în CAPI prin consultarea următoarelor instituții publice:

ministere cu atribuții economice, respectiv la acea dată Ministerul Industriei și al Resurselor, Ministerul Agriculturii, Alimentației și pădurilor, Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței;

ministere cu atribuții sociale, cum ar fi Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Sănătății și Familiei, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale;

directorul general al UCAAPI;

patru experți din alte domenii de activitate, respectiv contabilitate publică, juridic, sisteme informatice; pentru desemnarea acestora a fost consultat:

Corpul experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și Asociația Generală a Economiștilor din România, pentru experții în domeniul contabilității publice;

Ministerul Justiției pentru desemnarea experților din domeniul juridic;

Ministerul Comunicației și Tehnologiei Informațiilor pentru desemnarea experților în sisteme informatice.

Conform Regulamentului de organizare a Comitetului pentru Audit Public Intern, acesta ar trebui să se întâlnească în ședințe ordinare, o dată pe trimestru și în ședințe extraordinare ori de câte ori este nevoie. Având în vedere că activitatea de audit public intern este în plină organizare, comitetul se întâlnește de regulă lunar.

Membrii CAPI își pot înceta activitatea în acest comitet în următoarele condiții:

la cerere;

în cazul în care într-o perioadă mai mare de 6 luni nu-și pot exercita atribuțiile;

în cazul în care un membru primește o condamnare penală pe baza unei hotărâri judecătorești definitive;

în caz de deces;

În cazul în care intervine una din situațiile prezentate mai sus, președintele CAPI va informa ministrul Finanțelor Publice, care va emite un ordin în acest sens, locul vacant fiind completat după aceeași procedură prezentată anterior. Se constată că din situațiile de încetare a calității de membru CAPI, lipsește „destituirea”. Aceasta nu este o scăpare a legii, ci a fost omisă intenționat tocmai în scopul demonstrării independenței activității de audit public intern și respectiv a auditorului. De asemenea, lipsa acestei prevederi se vrea ca o evitare a imixtiunii politicului în administrația publică.

În desfășurarea activității, membrii CAPI au următoarele atribuții:

dezbat planurile strategice de dezvoltare în domeniul auditului public intern și emit o opinie asupra direcțiilor de dezvoltare a acestuia;

dezbat și emit o opinie asupra actului normativ elaborat de UCAAPI în domeniul auditului public intern;

dezbat și avizează raportul anual privind activitatea de audit public intern și îl prezintă Guvernului;

avizează planul misiunilor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

dezbat și emit o opinie asupra rapoartelor de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

analizează importanța recomandărilor formulate de auditorii interni în cazul divergențelor de opinii dintre conducătorul entității publice și auditorii interni, emițând o opinie asupra consecințelor neimplementării recomandărilor formulate de aceștia;

analizează acordurile de cooperare între auditul intern și cel extern referitor la definirea conceptelor și la utilizarea standardelor în domeniu, schimbul de rezultate din activitatea propriu-zisă de audit, precum și pregătirea profesională comună a auditorilor;

avizează numirea și revocarea directorului general al UCAAPI.

b) Unitatea centrală de armonizare a auditului public intern (UCAAPI) este un departament distinct constituit în cadrul Ministerului Finanțelor Publice și este în subordinea directă a ministrului finanțelor publice (fig. 3.1.). Acesta este format din compartimente de specialitate, care au rolul de a stabili strategia dezvoltării auditului public intern în România.

UCAAPI este condus de un director general numit de ministrul finanțelor publice, cu avizul CAPI și care devine membru al celei din urmă structuri.

Directorul general și personalul angajat al UCAAPI sunt funcționari publici cu înaltă pregătire în domeniul financiar contabil și/sau audit au o competență profesională corespunzătoare și îndeplinesc cerințele Codului privind conduita etică a auditorului intern. Eliberarea din funcție a directorului UCAAPI poate fi făcută numai de ministrul finanțelor publice, însă cu avizul CAPI.

Atribuțiile de bază ale UCAAPI sunt:

elaborarea strategiei și a cadrului normativ general;

are rol de coordonare și evaluare a activității de audit public intern la nivel național;

efectuează misiuni de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale.

Legea 672/2002 stabilește obiectivele UCAAPI, în vederea îndeplinirii atribuțiilor ce-i revin, astfel:

elaborează, conduce și aplică o strategie unitară în domeniul auditului public intern și monitorizează la nivel național această activitate;

dezvoltă cadrul normativ în domeniul auditului public intern;

dezvoltă și implementează proceduri și metodologii uniforme, bazate pe standardele internaționale, inclusiv manualele de audit intern;

dezvoltă metodologiile în domeniul riscului managerial;

elaborează Codul privind conduita etică a auditorului intern;

avizează normele metodologice specifice diferitelor sectoare de activitate în domeniul auditului public intern;

dezvoltă sistemul de raportare a rezultatelor activității de audit public intern și elaborează raportul anual, precum și sinteze, pe baza rapoartelor primite;

efectuează misiuni de audit public intern de interes național cu implicații multisectoriale;

verifică respectarea normelor, instrucțiunilor, precum și a Codului privind conduita etică a auditorului intern de către compartimentele de audit public intern și poate iniția măsurile corective necesare, în cooperare cu conducătorul entității publice în cauză;

coordonează sistemul de recrutare și de pregătire profesională în domeniul auditului public intern;

avizează numirea/destituirea șefilor compartimentelor de audit public intern din entitățile publice;

cooperează cu Curtea de Conturi și cu alte instituții și autorități publice din România;

cooperează cu autoritățile și organizațiile de control financiar public din alte state, inclusiv din Comisia Europeană.

Unitatea Centrală de Armonizare a Auditului Public Intern este compusă din trei servicii (fig. 3.2.) conduse de către un șef de serviciu, care are calitatea de auditor superior. Cele trei servicii sunt:

serviciul Strategie și metodologie, care are ca atribuții elaborarea normelor generale de audit pentru fiecare tip de audit, elaborează și fundamentează planurile de audit și efectuează analiza de risc pentru instituțiile centrale de stat.

serviciul Operațional de audit public intern care are rolul de a evalua activitățile de audit public intern la ordonatorii principali de credite, în special la ordonatorii centrali, cum sunt ministerele și alte organe centrale de stat.

serviciul de Evaluare și raportare a activității de audit public intern, care evaluează modul în care se duc la îndeplinire normele elaborate și centralizează și raportează rapoartele de audit.

CAPITOLUL II

ORGANIZAREA AUDITULUI PUBLIC INTERN LA ENTITĂȚILE PUBLICE

La nivelul instituțiilor publice se organizează în mod obligatoriu, compartimentul de audită în mod obligatoriu, compartimentul de audit public intern, cu excepția instituțiilor publice mici si a acelor entități publice subordonate pentru care conducerea de la nivelul ierarhic imediat superior a emis decizia de neînființare a compartimentului de audit public intern.

Instituțiile publice mici sunt acele entități care derulează un buget anual de până la nivelul echivalentului în lei a 100.000 euro pe o perioadă de 3 ani consecutiv. În cazul în care instituțiile publice mici au depășit pragul anual de 100.000 EURO, o perioada de 3 ani consecutiv, au obligația organizării compartiment de audit public intern până la sfârșitul primului trimestru al anului următor. În situația inversă, când instituția are compartiment de audit public intern și, între timp devine instituție publică mică, trebuie să înștiințeze compartimentele de audit public intern din cadrul DGFP, de noul statut.

La instituțiile publice care organizează compartiment de audit intern, obligația înființării acestuia revine:

conducătorului instituției publice sau, în cazul altor entități publice, organului de conducere colectivă, care are obligația instituirii cadrului organizatoric și funcțional necesar desfășurării activității de audit public intern;

la instituțiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entități publice, auditul public intern se limitează la auditul de regularitate și se efectuează de către compartimentele de audit public intern ale Ministerului Finanțelor Publice;

conducătorului entității publice subordonate care poate stabili și menține un compartiment funcțional de audit public intern, cu acordul entității publice de la nivelul ierarhic imediat superior, iar dacă acest compartiment nu se înființează, auditul entității respective se efectuează de către compartimentul de audit public intern al entității publice de la nivelul ierarhic imediat superior.

Compartimentul de audit public intern este organizat în subordinea directă a managerului instituției publice și, așa cum se arată în capitolul anterior, persoanele angajate în acest compartiment, nu trebuie să fie implicate în elaborarea procedurilor de control intern și în desfășurarea activităților supuse auditului public intern. Conducătorii compartimentelor de audit din instituțiile publice ai căror manageri au calitatea de ordonatori principali de credite sunt numiți sau destituiți cu acordul UCAAPI, în timp ce pentru celelalte instituții publice, numirea sau destituirea conducătorilor compartimentelor de audit public intern se face cu avizul organului ierarhic superior.

Compartimentul de audit public intern din cadrul instituțiilor publice are următoarele funcții:

are obligația ca pe baza normelor generale elaborate de UCAAPI să creeze norme metodologice specifice entității publice în care își desfășoară activitatea;

elaborează proiectul planului anual de audit public intern;

efectuează activități de audit public intern pentru a evalua dacă sistemele de management financiar și de control ale instituției publice sunt transparente și sunt conforme cu normele de legalitate, regularitate, economicitate, eficiență și eficacitate;

informează UCAAPI despre recomandările neînsușite de către conducătorul entității publice auditate, precum și despre consecințele acestora;

raportează periodic asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile sale de audit;

elaborează raportul anual al activității de audit public intern;

in cazul identificării unor iregularități sau posibile prejudicii, raportează imediat conducătorului entității publice și structurii de control intern abilitate.

Elaborarea normelor metodologice specifice activității instituției publice

Fiecare compartiment de audit public intern organizat la nivelul instituțiilor publice are obligația elaborării normelor specifice activității desfășurate de entitatea respectivă. Trebuie avut în vedere că activitatea desfășurată lșa nivelul sectorului public este eterogenă și sunt necesare adaptări ale normelor generale la specificul fiecărei activități. Aceste norme, după ce au foste elaborate de auditorii instituțiilor publice, pentru a fi aplicate trebuie să aibă avizul UCAAPI sau avizul organului ierarhic imediat superior in cazul entităților publice subordonate.

Deși la nivel național se duce o muncă susținută pentru implementarea auditului public intern, ca una din cerințele esențiale de aplicare a acquis-ului comunitar în legătură cu îndeplinirea cerințelor Capitolului 28 – Controlul financiar, există încă reticențe din partea unor conducători ai acestora care nu au înființat compartiment de audit. În normele generale elaborate de UCAAPI este prevăzut terenul de 90 de zile pentru elaborarea normelor proprii. Pentru entitățile publice care nu au compartiment de audit public intern organizat, termenul de 90 de zile curge din momentul înființării acestora. De asemenea pentru instituțiile publice subordonate care au particularități în desfășurarea activității, organul ierarhic imediat superior poate decide elaborarea de norme proprii pentru fiecare unitate subordonată. Entitățile publice subordonate transmit normele proprii spre avizare la organul ierarhic imediat superior care a decis obligativitatea elaborării acestora. Normele proprii se transmit pentru avizare cu aprobarea conducătorului entității publice, semnate pe fiecare pagină, de auditorul intern care le-a elaborat. Compartimentele de audit public intern abilitate să avizeze normele proprii entităților publice sunt obligate să le avizeze în termen de 30 de zile și să înștiințeze entitatea în cauză. Compartimentele de audit public intern abilitate să avizeze normele proprii entităților publice, pot solicita eventuale clarificări, modificări, completări ale acestora. Conducătorii entităților publice vor lua măsurile necesare pentru soluționarea operativă a acestor solicitări.

Nu sunt obligate la elaborarea normelor proprii următoarele instituții publice:

Instituțiile publice mici, care nu sunt subordonate altor entități publice. Misiunile de audit public intern desfășurate la nivelul instituțiilor publice mici se efectuează în conformitate cu normele proprii Ministerului Finanțelor Publice;

Entitățile publice subordonate pentru care entitatea publică de la nivelul ierarhic imediat superior a decis organizarea compartimentului de audit public intern fără obligația elaborării de norme proprii. Misiunile de audit public intern se desfășoară în conformitate cu normele proprii organului ierarhic imediat superior;

Entitățile publice subordonate pentru care entitatea publică de la nivelul ierarhic imediat superior a decis neînființarea compartimentului de audit public intern. Misiunile de audit public intern desfășurate la nivelul acestor entități se efectuează în conformitate cu normele proprii Ministerului Finanțelor Publice.

B. Elaborarea proiectul planului anual de audit public intern

Planul de audit public intern se întocmește anual de către compartimentul de audit public intern.

Misiunile de audit public intern sunt selectate în funcție de următoarele elemente de fundamentare:

Evaluarea riscului asociat diferitelor structuri, activități, programe/proiecte sau operațiuni;

Anumite semnale primite de auditori, precum și sugestiile făcute de conducătorul instituției publice, ca de exemplu:

deficiențe constatate anterior în rapoartele de audit;

deficiențe constatate în procesele-verbale încheiate în urma inspecțiilor;

deficiențe consemnate în rapoartele Curții de Conturi;

alte informații și indicii referitoare la disfuncționalități sau abateri;

aprecieri ale unor specialiști, experți etc. cu privire la structura și dinamica unor riscuri interne sau de sistem;

analiza unor trenduri pe termen lung privind unele aspecte ale funcționării sistemului;

evaluarea impactului unor modificări petrecute în mediul în care evoluează sistemul auditat;

Temele defalcate din planul anual al UCAAPI. Conducătorii entităților publice sunt obligați să ia toate măsurile organizatorice pentru ca tematicile ordonate de UCAAPI să fie introduse în planul anual de audit public intern al entității publice, realizate în bune condiții și raportate în termenul fixat;

Numărul entităților publice subordonate;

Respectarea periodicității în auditare, cel puțin o data la 3 ani;

Tipurile de audit convenabile pentru fiecare entitate subordonata;

Recomandările Curții de Conturi.

Proiectul planului anual de audit public intern este întocmit până la data de 30 noiembrie a anului precedent anului pentru care se elaborează și trebuie aprobat de conducătorul instituției publice până la 20 decembrie a anului precedent.

Planul anual de audit public intern reprezintă un document oficial. El este păstrat în arhiva instituției publice împreună cu referatul de justificare în conformitate cu prevederile Legii Arhivelor Naționale.

Referatul de justificare însoțește planul de audit anual de audit public intern și întocmirea lui are ca scop justificarea modului în care au fost selectate misiunile de audit din plan. Acesta trebuie să cuprindă pentru fiecare misiune de audit public intern următoarele:

rezultatele analizei riscului asociat,

criteriile semnal și alte elemente de fundamentare, care au fost avute in vedere la selectarea misiunii respective.

Analiza riscului asociat este un document anexat la referatul de justificare, care are ca scop justificarea modului în care s-au planificat misiunile de audit.

Planul de audit public intern cuprinde următoarele componente :

scopul acțiunii de auditare;

obiectivele acțiunii de auditare;

identificarea/descrierea activității/operațiunii supuse auditului public intern;

identificarea/descrierea entității/entităților sau a structurilor organizatorice la care se va desfășura acțiunea de auditare;

durata acțiunii de auditare;

perioada supusă auditării;

numărul de auditori proprii antrenați în acțiunea de auditare;

precizarea elementelor ce presupun utilizarea unor cunoștințe de specialitate, precum și a numărului de specialiști cu care urmează să se încheie contracte externe de servicii de expertiză/consultanță (dacă este cazul);

numărul de auditori care urmează să fie atrași în acțiunile de audit public intern din cadrul structurilor descentralizate.

Planul de audit public intern se poate actualiza ca urmare a unor modificări legislative sau organizatorice, care schimbă gradul de semnificație a auditării anumitor operațiuni, activități sau acțiuni ale sistemului, precum și la solicitarea UCAAPI sau a instituției publice ierarhic imediat superioară de a introduce, înlocui sau elimina unele misiuni din planul de audit.

Pentru modificarea planului de audit public intern trebuie întocmit un Referat de modificare a planului de audit public intern, care trebuie aprobat de conducătorul instituției publice. Etapele elaborării planului de audit sunt redate în fig. 3.3.

C. Efectuarea activităților de audit public intern pentru evaluarea sistemelor de management financiar și de control ale instituției publice

Auditul public intern se exercită asupra tuturor activităților desfășurate într-o instituție publică, inclusiv la nivelul instituțiilor subordonate, dacă acestea nu au compartiment de audit organizat la nivelul lor. Obiectivul principal al auditului intern la instituțiile publice este legat de formarea și utilizarea fondurilor publice, precum și de administrarea patrimoniului public.

Compartimentul de audit public intern are obligația ca, cel puțin o dată la 3 ani, fără a se limita la acestea, să efectueze misiuni de audit privind:

angajamentele bugetare și legale din care derivă direct sau indirect obligații de plată, inclusiv din fondurile comunitare;

plățile asumate prin angajamente bugetare și legale, inclusiv din fondurile comunitare;

vânzarea, gajarea, concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

concesionarea sau închirierea de bunuri din domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale;

constituirea veniturilor publice, respectiv modul de autorizare și stabilire a titlurilor de creanță, precum și a facilităților acordate la încasarea acestora;

alocarea creditelor bugetare;

sistemul contabil și fiabilitatea acestuia;

sistemul de luare a deciziilor;

sistemele de conducere și control precum și riscurile asociate unor astfel de sisteme;

sistemele informatice.

D. Informarea UCAAPI despre recomandările neînsușite de către conducătorul instituției publice auditate și despre consecințele acestora

În urma efectuării misiunilor de audit de către auditorii instituțiilor publice se elaborează raportul de audit în care, printre altele, sunt prezentate conducătorului instituției publice, recomandări legate de deficiențele constatate. În urma acestor rapoarte, conducătorul instituției trebuie să ia măsuri pentru înlăturarea acestor deficiențe. În situația când recomandările din rapoartele de audit nu sunt luate în seamă de conducătorul instituției, compartimentul de audit va sintetiza recomandările și le va transmite. Aceste sinteze trebuie însoțite de documente care să ateste relevanța recomandărilor făcute conducătorului instituției. Aceste rapoarte de sinteză se transmit în termene diferite, în funcție de gradul de coordonare sau subordonare al instituției astfel:

entitățile publice subordonate transmit trimestrial în maxim 5 zile de la încheierea trimestrului organelor ierarhice imediat superioare;

entitățile publice ale Administrației publice locale transmit trimestrial la structurile teritoriale UCAAPI, în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului;

entitățile publice ale Administrației publice centrale transmit trimestrial la UCAAPI, în termen de 10 zile de la încheierea trimestrului.

E. Raportarea periodică asupra constatărilor, concluziilor și recomandărilor rezultate din activitățile de audit

.Compartimentele de audit public intern transmit la UCAAPI, structurilor teritoriale ale UCAAPI sau organului ierarhic imediat superior, la cererea acestora rapoarte periodice privind constatările, concluziile și recomandările rezultate din activitățile lor de audit.

F. Elaborarea raportului anual al activității de audit public intern

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern cuprind principalele constatări, concluzii și recomandări rezultate din activitatea de audit, progresele înregistrate prin implementarea recomandărilor, eventualele iregularități, fraude sau prejudicii constatate în timpul misiunilor de audit public intern, precum și informații referitoare la pregătirea profesională.

Rapoartele anuale privind activitatea de audit public intern se transmit la UCAAPI, structurile teritoriale ale UCAAPI sau organul ierarhic imediat superior, astfel:

entitățile publice subordonate transmit organelor ierarhice imediat superioare astfel: cele ale Administrației publice locale până la 5 ianuarie, iar cele ale Administrației publice centrale până la 10 ianuarie;

entitățile publice ale Administrației publice locale transmit la structurile teritoriale UCAAPI, până la 15 ianuarie;

entitățile publice ale Administrației publice centrale transmit la UCAAPI, până la 25 ianuarie.

G. Raportarea către conducătorul entității publice și structurilor de control intern abilitate, în cazul identificării unor iregularități sau posibile prejudicii.

În cazul în care în urma misiunilor de audit public intern se constată abateri de la regulile procedurale și metodologice, respectiv de la prevederile legale, aplicabile structurii, activității sau operațiunii auditate, auditorii interni trebuie să înștiințeze conducătorul entității publice și structura de inspecție sau o altă structura de control intern stabilită de conducătorul entității publice, în termen de 3 zile.

În cazul identificării unor iregularități majore auditorul intern poate continua misiunea sau poate să o suspende cu acordul conducătorului entității care a aprobat-o, dacă din rezultatele preliminare ale verificării se estimează că prin continuarea acesteia nu se ating obiectivele stabilite (limitarea accesului, informații insuficiente, etc.).

CAPITOLUL III

ALGORITMI TEORETICI PRIVIND DESFĂȘURAREA MISIUNII DE AUDIT PUBLIC INTERN LA O ENTITATE PUBLICĂ

DESFĂȘURAREA MISIUNII DE AUDIT

Cuvântul „misiune” vine de la latinescul „missio”, care înseamnă „a trimite”. Dicționarul explicativ al limbii române definește misiunea ca fiind o „însărcinare, împuternicire dată cuiva, sarcină de a face un anumit lucru”. Normele profesionale ale auditului intern definesc misiunea ca fiind „o misiune, sarcină sau activitate specială de revizuire, precum un audit intern, o auto-evaluare în ceea ce privește controlul, investigarea unei fraude sau o misiune de consiliere. O misiune poate îngloba mai multe sarcini sau activități desfășurate în vederea atingerii unui ansamblu determinat de obiective care se raportează la acestea”.

Misiunile de audit intern, în funcție de obiectul activității de audit, pot fi de două feluri, și anume :

misiuni specifice sunt misiunile care au un singur obiect de activitate; o astfel de misiune ar putea fi „auditul controlului financiar preventiv la instituția x”.

misiuni generale, în opoziție cu cele specifice nu se limitează numai la o instituție ci la mai multe; spre exemplu „auditul controlului financiar preventiv”.

În funcție de elementele urmărite în cadrul unei misiuni, acestea pot fi:

misiuni unifuncționale se ocupă de un singur element din activitatea unei entități auditate; spre exemplu o misiune unifuncțională ar fi gestiune magaziei de rechizite”

misiuni plurifuncționale care au că obiect auditarea mai aceleiași activități dar răspândită teritorial; spre exemplu auditarea cheltuielilor și veniturilor la o instituție publică ce are mai multe filiale în teritoriu.

Desfășurarea unei misiuni de audit impune parcurgerea mai multor etape, și anume:

pregătirea misiunii de audit;

desfășurarea efectivă a misiunii (intervenția la fața locului);

încheierea misiunii (raportul de audit)

4.1. Pregătirea misiunii de audit

Etapa de pregătire a misiunii este foarte importantă, deoarece necesită din partea auditorilor o informare completă despre activitatea ce urmează a fi auditată. Această informare se referă la cunoașterea reglementărilor în domeniu, dar și la cunoașterea particularităților legate de activitatea ce urmează a se audita. De asemenea, în această etapă este necesară urmărirea unor proceduri, precum:

inițierea auditului (P01, P02, P03);

colectarea și prelucrarea informațiilor;

analiza riscurilor;

elaborarea programului de audit public intern

Procedurile și documentele specifice etapei de pregătire a misiunii de audit sunt prezentate schematic în fig. 4.1.

4.1.1. Inițierea auditului

Conform acestei proceduri trebuie întocmite mai multe documente care să permită auditorului efectuarea misiunii, și nu numai atât, ci cu obiectivitate.

1. Primul pas al procedurii este emiterea ordinului de serviciu. Ordinul de serviciu este întocmit de către conducătorul compartimentului de audit, care repartizează sarcinile de serviciu pentru fiecare auditor în parte. Sarcinile de serviciu sunt consemnate în planul anual de audit public intern, iar ordinul de serviciu este întocmit pe baza acestui plan. Emiterea ordinului de serviciu are triplu rol, și anume:

de a atenționa auditorul asupra misiunilor sale; auditorul efectuează misiunile ce îi sunt încredințate, decizia efectuează acestora nefiind a auditorului ci a conducătorului compartimentului de audit.

de a da „greutate” misiunii de audit, prin aceea că ordinul de serviciu este emis de conducătorul compartimentului de audit;

de a informa conducerea compartimentului sau compartimentelor ce urmează a fi auditate despre desfășurarea misiunii de audit.

După întocmirea ordinului de serviciu, personalul de secretariat alocă un număr ordinului de serviciu și dă copii ale acestuia fiecărui membru al echipei de audit, moment în care auditorii sunt informați despre sarcinile imediat următoare.

Ordinul de serviciu cuprinde perioada în care se va derula misiunea, scopul și obiectivele misiunii de audit și echipa care participă la misiune.

Un ordin de serviciu poate arăta astfel:

Model elaborat de UCAAPI

Model A-01

Entitatea publică

Nr…….Data………

ORDIN DE SERVICIU

În conformitate cu prevederile…….și cu Planul anual de audit public intern, se va efectua o misiune de audit public intern la………..în perioada……..Scopul misiunii de audit este…….., iar obiectivele acesteia sunt……..

Menționam că se va efectua un audit de……..

Echipa de audit public intern este formată din următorii auditori…..

Conducătorul Compartimentului de audit public intern

2. După informarea auditorilor despre misiunea ce urmează a o efectua, aceștia trebuie să dea o Declarație de independență prin care aceștia declară dacă au relații cu instituția sau activitatea auditată, dacă au avut sau au relații oficiale, personale sau financiare cu persoane angajate în activitatea auditată au dacă sunt implicați în vreun fel în activitatea respectivă. Scopul acestei declarații este de verifica eventualele incompatibilități personale ale auditorilor desemnați în misiune. O declarație de independență poate arăta ca în modelul A-02.

DECLARATIA DE INDEPENDENTA — Model A-02

Entitatea publică……..

A fi completat de către auditori, inclusiv consultanții:

Numele ………………………………………………… Data ………..

Misiunea de audit public intern …………………………………….

Auditor, Conducător Compartiment de audit public intern,

După verificarea Declarației de independență de către șeful compartimentului de audit, acesta din urmă identifică incompatibilitățile (dacă este cazul) și stabilește modalitățile prin care se pot atenua acestea incompatibilități, după care aprobă Declarația de independență.

Auditorii își deschid un dosar permanent al misiunii de audit în care vor îndosaria ordinul de serviciu și declarația de independență, iar dacă în timpul misiunii apare vreo incompatibilitate, auditorul este obligat să anunțe conducerea compartimentului de audit.

Dosarul permanent al misiunii de audit cuprinde mai multe secțiuni:

Secțiunea A – Raportul de audit public intern și anexele acestuia în care se regăsesc:

ordinul de serviciu;

declarația de independență;

rapoarte ( intermediar, final, sinteza recomandărilor);

fisele de identificare și analiza problemelor (FIAP);

formularele de constatare a iregularităților;

programul de audit.

Secțiunea B – Administrativă:

notificarea privind declanșarea misiunii de audit public intern;

minuta ședinței de deschidere;

minuta reuniunii de conciliere;

minuta ședinței de închidere;

corespondență cu entitatea/structura auditată.

Secțiunea C – Documentația misiunii de audit public intern :

strategii interne;

reguli, regulamente și legi aplicabile;

proceduri de lucru;

materiale despre instituția sau structura auditată (îndatoriri, responsabilități, număr de angajați, fișele posturilor, graficul organizației, natura și locația înregistrărilor contabile);

informații financiare;

rapoarte de audit public anterioare interne și externe;

informații privind posturile cheie și despre fluxurile de operații;

documentația analizei riscurilor.

Secțiunea D – Supervizarea si revizuirea desfășurării misiunii de audit public intern și a rezultatelor acesteia:

revizuirea raportului de audit public intern;

răspunsurile auditorilor interni la revizuirea raportului de audit public intern.

3. Dacă aceste două proceduri au fost îndeplinite se trece la procedura P-03 Notificarea privind declanșarea misiunii de audit. Parcurgerea acestei proceduri are ca scop informarea entității sau a structurii ce urmează a fi auditată, de declanșarea misiunii. Informarea structurii ce se va audita are drept scop de a asigura desfășurarea normală a activității de audit.

În acest sens, auditorii pregătesc a adresă de notificare pe care o transmit entității sau structurii ce urmează a fi auditată cu 15 zile înainte de declanșarea misiunii. Adresa de notificare este verificată de conducătorul compartimentului de audit și este semnată de acesta, după care i se dă un număr de înregistrare de secretariat și este trimisă instituției sau structurii ce urmează a se audita, iar auditorii vor atașa la dosar o copie a acestei adrese. Modelul de notificare B-01 este prezentat mai jos.

Model B-01

Entitatea publică

Data

NOTIFICAREA PRIVIND DECLANSAREA MISIUNII

DE AUDIT PUBLIC INTERN

Către Părțile interesate

De la Conducătorul Compartimentului de audit public intern

Ref Denumirea misiunii de audit public intern

Stimate(ă)……………………..

In conformitate cu Planul anual de audit public intern, urmează ca în perioada de……….. sa efectuam o misiune de audit public intern cu tema……la (numele entității/structurii auditate).

Auditul va examina responsabilitățile asumate de către (numele entității/structurii auditate) si va determina daca aceasta își îndeplinește obligațiile sale intr-un mod eficient și efectiv.

Va vom contacta ulterior pentru a stabili de comun acord o ședință de deschidere în vederea discutării diverselor aspecte ale misiunii de audit, cuprinzând:

prezentarea auditorilor;

prezentarea principalelor obiective ale misiunii de audit public intern;

programul intervenției la fața locului;

scopul misiunii de audit public intern;

alte aspecte.

Pentru o mai bună înțelegere a activității dumneavoastră, va rugăm să ne puneți la dispoziție următoarea documentație necesară:…………………

Dacă aveți unele întrebări privind aceasta acțiune, vă rog să contactați pe (numele auditorului) sau pe mine .

Cu stima Data

–––––– ––––

Conducătorul Compartimentului de audit public intern

4.1.2. Colectarea și prelucrarea informațiilor

Cea de-a doua procedură în etapa pregătirii misiunii este colectarea și prelucrarea informațiilor. În literatura de specialitate i se mai spine „etapa de familiarizare”. Acest pas este poate cel mai important într-o misiune de audit deoarece îi permite auditorului să se familiarizeze cu domeniul ce urmează al audita, iar informațiile colectate îi facilitează procedurilor de analiză a riscului și de verificare.

În etapa colectării informațiilor se adună informațiile cu caracter general despre instituția sau activitatea ce se auditează. Informațiile colectate trebuie să permită:

„identificarea principalelor elemente ale contextului instituțional și socio-economic în care instituția sau structura auditată își desfășoară activitatea;

analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea instituției sau structurii auditate

cunoașterea organizării instituției sau structurii auditate, a tehnicilor sale de lucru și a diferitelor nivele de administrare, conform organigramei, a regulamentelor de funcționare, a fișelor posturilor și a procedurilor scrise;

analiza factorilor ce ar putea împiedica buna desfășurare a misiunii de audit;

identificarea punctelor cheie ale funcționării instituției sau structurii auditate și ale sistemelor sale de control, pentru o evaluare prealabilă a punctelor tari și slabe;

urmărirea constatărilor și recomandărilor din rapoartele de audit precedente, care ar putea afecta misiunea de audit;

identificarea și evaluarea riscurilor cu incidență semnificativă;

identificarea unor surse de informații care ar putea fi folosite ca dovezi ale auditului;

identificarea informațiilor probante necesare pentru atingerea obiectivelor controlului și selecționării tehnicilor de investigare adecvate.”

În această etapă nu trebuie colectate tot felul de informații care nu au relevanță pentru efectuarea misiunii de audit. Informațiile ce trebuie strânse se referă la trei elemente esențiale, și anume:

modul de organizare al instituției sau sectorului ce va fi auditat (organigrama, gradul de pregătire profesională al angajaților, modul de repartizare al sarcinilor etc.);

cunoașterea obiectivelor instituției sau a sectorului ce urmează a fi auditate, punctele slabe și cele tari, precum și a mediului economico-social în care aceasta își desfășoară activitatea;

cunoașterea tehnicilor de lucru utilizate de instituție sau de sectorul vizat pentru auditare, de la cele generale la cele specifice, astfel încât auditorul să poată aplica tehnicile și procedeele necesare pentru efectuarea misiunii de audit.

În normele românești, pentru parcurgerea acestei proceduri este indicată utilizarea Chestionarului de luare la cunoștință, în care auditorul își pune întrebări și tot el răspunde la acestea, utilizând instrumente corespunzătoare, precum interviuri, observări, documente. Un astfel de chestionar ar trebui să aibă următoarea structură:

Cunoașterea contextului în care instituția sau sectorul auditat își desfășoară activitate; acesta ar trebui să cuprindă întrebări și răspunsuri legate de mărimea sectorului auditat, activitățile desfășurate de acesta, bugetul instituției sau al sectorului, efectivele de salariați și mediul de lucru.

Cunoașterea modului de organizare al instituției sau al sectorului auditat, în care se regăsesc întrebări și răspunsuri legate de organizarea instituției și structura acesteia, organigrama și relațiile ce se stabilesc între structurile acesteia, gradul de informatizare al activităților instituției.

Cunoașterea modului de funcționare al instituției auditate, în care se regăsesc informații despre metodele și procedurile utilizate, informații legate de legislație și alte reglementări legale, organizarea specifică, sistemul de informare și circuitul documentelor, problemele anterioare și actuale etc..

Tot în această fază, pentru edificarea cunoștințelor auditorului se pot folosi și alte instrumente de cunoaștere precum, documente actualizate despre metodele și procedeele de lucru, rapoartele și dările de seamă ale sectorului auditat, note, interviuri etc.

În această fază conducătorul revede la rândul său, documentația și organizează la nivelul compartimentului o ședință în vederea identificării obiectivelor audiabile și a criteriilor de analiză de risc, stabilirea obiectivului, a scopului auditului și a metodologiei.

După colectarea informațiilor necesare misiunii de audit acestea trebuie prelucrate. Prelucrarea informațiilor constă în:

analiza structurii sau instituției auditate și a activității sale (organigrama, regulamente de funcționare, fișe ale posturilor, circuitul documentelor);

analiza cadrului normativ ce reglementează activitatea instituției sau structurii auditate;

analiza factorilor susceptibili de a împiedica buna desfășurare a misiunii de audit public intern;

analiza rezultatelor controalelor precedente;

analiza informațiilor externe referitoare la entitatea/structura auditată.

În cadrul procedurii de prelucrare a informațiilor se face identificarea obiectelor auditabile. Obiectul auditabil „reprezintă activitatea elementară domeniului auditat, ale cărei caracteristici pot fi definite teoretic și pot fi comparate cu realitatea practică.”

Identificarea obiectelor auditabile se realizează în 3 etape:

în prima etapă are loc detalierea activităților pe faze succesive, cu descrierea întregului proces, de la realizarea activității până la înregistrarea acesteia;

în cea de-a doua etapă se definește pentru fiecare operațiune în parte condițiile ce trebuie să le îndeplinească din punct de vedere al controalelor specifice și al riscurilor aferente (ce trebuie să fie evitate);

în cea de-a treia etapă se stabilesc modalitățile de funcționare necesare pentru ca instituția sau structura auditată să atingă obiectivul propus și să elimine riscul.

În această fază se întocmește lista centralizatoare a obiectelor auditabile, fiecare din aceste obiecte fiind definite în funcție de caracteristicile specifice și ale riscurilor asociate. Lista centralizatoare a obiectelor auditabile constituie suportul de analiză a riscurilor.

4.1.3. Analiza riscurilor

A) Definirea riscului

Normele generale privind exercitarea activității de audit intern definesc riscul ca fiind „orice eveniment, acțiune, situație sau comportament cu impact nefavorabil asupra capacității entității publice de a realiza obiectivele.” Definiția dată de Normele profesionale ale auditului intern definesc riscul ca fiind „posibilitatea de a se produce un eveniment care ar putea avea un impact asupra îndeplinirii obiectivelor în funcție de consecințe și probabilitate”.. Din definițiile prezentate reiese că riscul se măsoară în funcție de probabilitate și de gravitate și durata consecințelor.

Riscurile de audit pot fi de trei feluri, și anume:

risc inerent (esențial);

risc al controlului;

risc de nedetectare (nedepistare)

Riscul inerent (esențial) apare, de regulă, în cazul realitatea de pe teren nu corespunde cu informațiile aflate în documente sau în reglementări legale ( în cazul auditului de regularitate). Pentru estimarea acestui risc, auditorul trebuie să efectueze o evaluare a mediului economico-social și a particularităților instituției sau structurii auditate.

Riscul controlului intervine în momentul în care nici în cadrul activității instituției sau sectorului auditat și nici cu ajutorul controlului intern nu se detectează anumite abateri sau greșeli, care pot duce la pagube materiale sau de altă financiare. Pentru estimarea riscului de control auditorul trebuie să facă o analiză mai detaliată. În urma acestei analize se pot distinge două soluții, și anume, una în care auditorul constată o inadvertență între cele două sisteme, caz în care există un risc al controlului ridicat și cea de-a doua în care auditorul consideră că cele două sisteme sunt compatibile și capabile să prevină o eroare semnificativă, caz în care riscul de control este mai scăzut.

Riscul de nedetectare se referă la riscul ca o abatere sau o iregularitate care nu a fost depistată de controlul intern să nu fie depistată nici de audit. Ceea ce înseamnă că dacă auditorul constată că există un risc de control acesta trebuie să aplice cât mai multe proceduri pentru a putea determina aceste tipuri de erori.

B) Identificarea riscului

Determinarea gradului de risc într-o misiune de audit este foarte importantă, deoarece cu această ocazie se poate îndepărta pe viitor riscul și entitatea auditată poate să-și îndeplinească obiectivele propuse. În activitatea de audit, identificarea riscurilor reale se face pornind de la analize și examinări efectuate înainte de perioada în care se efectuează misiunea propriu-zisă de audit. Pentru identificarea riscurilor trebuie avuți în vedere factorii care pot genera perturbații în activitatea unei instituții sau unui sector. Acești factori pot fi grupați în trei categorii:

– factori legați de expunerea bunurilor, se referă la locul unde activele se găsesc efectiv în instituție sau în sectorul ce urmează a fi auditat; riscurile în legătură cu expunerea bunurilor pot fi legate de deturnare de active, de incendiu sau de pagube de orice fel.

– factori legați de mediul economico-social, se referă la riscurile aflate în jurul activelor, și nu la active în sine, precum riscurile legate de operațiunile cu active.

factori legată de amenințările din jur; acești factori sunt imprevizibili și impun din partea auditorului folosirea imaginației pentru a înlătura riscurile. Aceste riscuri se referă la fraude , pericole sociale sau catastrofe naturale.

În normele naționale au fost identificate patru categorii de riscuri, și anume:

a) Riscuri de organizare (neformalizarea procedurilor): lipsa unor responsabilități precise; insuficienta organizare a resurselor umane; documentația insuficientă, neactualizată;

b) Riscuri operaționale: neînregistrarea în evidențele contabile; arhivare necorespunzătoare a documentelor justificative; lipsa unui control asupra operațiilor cu risc ridicat;

c) Riscuri financiare: plați nesecurizate, nedetectarea operațiilor cu risc financiar;

d) Riscuri generate de schimbările legislative, structurale, manageriale etc.

Analiza riscurilor este o procedură foarte importantă în activitatea de audit intern și are ca scop:

identificarea eventualelor pericole din instituția sau structura auditată;

determinarea modului în care controlul intern sau diferitele proceduri utilizate de instituție sau de structura auditată au posibilitatea să prevină, să elimine sau să minimizeze pericolele;

evaluarea activității de control intern al instituției sau structurii auditate.

C) Etapele analizei riscului

Analiza riscului presupune parcurgerea mai multor etape:

1. analiza activității instituției sau structurii auditate;

2. identificarea și evaluarea cu impact inerent asupra activității instituției sau structurii auditate, care pot influența operațiile economico-financiare;

3. verificarea existentei controalelor interne, a procedurilor de control intern, precum și evaluarea acestora;

4. evaluarea punctelor slabe, măsurarea acestora și împărțirea lor pe clase de risc.

D) Măsurarea riscului

Riscul se măsoară în funcție de probabilitatea de apariție a lui și de gravitatea consecințelor evenimentului.

Măsurarea probabilității

Pentru măsurarea probabilității apariției riscului trebuie luate în considerare elemente legate de vulnerabilitatea instituției, precum și de calitatea controlului intern.

Criteriile utilizate pentru măsurarea probabilității de apariție a riscului sunt:

aprecierea vulnerabilității instituției;

aprecierea controlului intern.

Scara de măsurare a probabilității apariției riscului pornește de la „imposibilitate” și ajunge la „certitudine”, existând trei nivele de exprimare, și anume:

probabilitate mică;

probabilitate medie;

probabilitate mare.

a) Aprecierea vulnerabilității instituției sau sectorului auditabil

Pentru a da o apreciere asupra vulnerabilității instituției sau sectorului auditabil, auditorul va examina toți factorii ce ar putea avea incidență asupra acesteia, cum ar fi: resursele umane, complexitatea prelucrării operațiilor, mijloacele tehnice existente

Vulnerabilitatea se poate exprimă pe trei nivele, și anume:

vulnerabilitate redusă;

vulnerabilitate medie;

vulnerabilitate mare.

b) Aprecierea controlului intern

Activitatea de audit nu nare ca scop efectuarea controlului perfect asupra domeniilor auditate. Rolul de a efectua un control total asupra activităților unei instituții îi revine controlului intern. Această activitate, prin metodele și procedeele sale proprii are posibilitatea să determine riscurile și neregulile din cadrul instituției sau activității auditate. Aprecierea controlului intern se face pe baza analizei calității activității de control, pe trei nivele:

control intern corespunzător;

control intern insuficient;

control intern cu lipsuri grave.

În funcție de aprecierile legate de vulnerabilitate și de activitatea de control se determină efectele riscului în cazul în care acesta se produce. Acest nivel poate fi exprimat pe trei nivele, și anume:

risc cu impact scăzut;

risc cu impact moderat;

risc cu impact ridicat.

În funcție de combinarea probabilității de apariție a riscului cu impactul acestuia pot apare mai multe situații, care pot fi luate în seamă sau nu de conducerea instituției, astfel:

Când în urma măsurării riscului apare un impact ridicat, însă o probabilitate redusă de apariție a riscului, atunci există posibilitatea ca managementul instituției să intervină;

Când și impactul este redus și probabilitatea este scăzută, atunci riscul poate fi ignorat;

Când impactul este redus , dar probabilitatea este mare, atunci pentru evitarea apariției riscului este necesară efectuarea procedurilor de control;

Când atât impactul este ridicat, cât și probabilitatea intervenirii riscului este mare, atunci este obligatoriu organizarea controlului intern și eventual utilizarea posibilităților de intervenție pentru înlăturarea riscului.

Deci se poate spune că probabilitatea apariției riscurilor este primordială față de nivelul de impact. Cu alte cuvinte, atunci când și impactul și probabilitatea sunt la cote maxime, trebuie înlăturat pericolul, de aceea în grafic apar culori diferite, de la cel pastelate, care te îndeamnă la liniște la culori aprinse, care indică „cota de avarie”.

Aprecierea controlului intern se face de către auditor pe baza Ghidului de evaluare a controlului intern.

Ghidul de evaluare al controlului intern

CAPITOLUL IV

APLICAȚIE PRACTICĂ PRIVIND EXECUTAREA

UNEI MISIUNI DE AUDIT PUBLIC INTERN DE SISTEM ȘI REGULARITATE LA O ENTITATE PUBLICĂ

4.1 Prezentarea acțiunii de audit public intern la instituția X

Auditul de sistem reprezintă o evaluare de profunzime a sistemelor de conducere și control intern, cu scopul de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficace și eficient pentru identificarea deficiențelor și formularea de recomandări pentru corectarea acestora. Auditul intern s-a dezvoltat, în evoluția sa firească, pe auditul de regularitate (conformitate), în mod tradițional auditorul verificând dacă regulile și procedurile sunt bine aplicate, dacă se respectă organigramele, sistemele de informare etc.

Auditul de regularitate are ca scop compararea realității cu sistemul de referință propus.

Dimensiunea entității este deosebit de importantă în alegerea numărului de auditori interni care să răspundă necesităților entității. În cazul nostru, vorbim despre o instituție publică de dimensiuni relativ mari, al cărei conducător este ordonator secundar de credite, subordonată ierarhic unui minister la nivelul căruia activitatea de audit intern a fost organizată prin constituirea unei structuri centrale specializate unice, Direcția Audit Intern, cu secțiile subordonate. Directia Audit Intern se subordonează nemijlocit ministrului și își exercită atribuțiile în conformitate cu prevederile Legii nr. 672/2002 privind auditul public intern, Normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern, Normelor privind exercitarea activității de audit public intern în ministerul respectiv, precum și actelor normative specifice în vigoare.

Unitatea auditată prezintă particularități ale tipului de finanțare și organizare, având o largă paletă de atribuții și responsabilități, asigurând din punct de vedere material un număr important de structuri centrale ale ministerului și desfășurând activități cu finanțare de la bugetul de stat, finanțanțare din venituri proprii și subvenții, finanțare din venituri proprii.

Obiectivele fundamentale ale auditului public intern în ministerul căruia îi aparține instituția auditată sunt:

asigurarea obiectivă și consilierea conducerii ministerului și structurilor auditate pentru îmbunătățirea calității sistemelor și activităților desfășurate;

sprijinirea îndeplinirii obiectivului ministerului și structurilor subordonate printr-o abordare sistematică și metodică, prin care se evaluează și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor administrării.

4.2 Studiu de caz privind Raportul de audit public intern de sistem și regularitate la instituția X

4.2.1. INTRODUCERE

Structura auditată: Entitatea publică X

Tipul de audit: audit de sistem și de regularitate

Baza legală a misiunii:

Legea 672/2002 privind auditul public intern, cu modificările și completările ulterioare;

Planul de audit public intern pe anul 2007 și Planificarea misiunilor de audit public intern ale Secției Audit Intern în luna iunie 2007;

A.P.I.-1 „Norme privind exercitarea activității de audit public intern în ministerul…” aprobate prin Ordinul ministrului … nr. M 87/2003, modificat și completat prin Ordinul ministrului … nr. M 93/2004;

Ordinul de serviciu seria DC nr. 0351101 emis la data de 01.04.2007 de directorul Direcției Audit Intern .

Echipa de audit public intern: este constituită din auditori din cadrul Direcției Audit Intern a , astfel:

Durata acțiunii de audit: 05.04-28.05.2007

Perioada auditată: 01.10.2004-31.03.2007

Scopul misiunii de audit: evaluarea și îmbunătățirea sistemelor și activităților Entității Publice X, creșterea eficacității și eficienței acestora, precum și a managementului economico-financiar.

Modul de desfășurare a misiunii de audit public intern: sondaj și documentare.

4.2.2. OBIECTIVELE MISIUNII DE AUDIT

Obiectivele de audit prevăzute și tratate în prezentul raport coincid cu cele înscrise în notificarea transmisă unității anexată la ordinul de serviciu și vizează:

asigurarea obiectivă și consilierea structurii de conducere, în vederea îmbunătățirii sistemelor și activităților pe care aceasta le gestionează;

sprijinirea structurii în îndeplinirea obiectivelor stabilite, printr-o abordare sistematică și metodică, prin care se evaluează și se îmbunătățește eficacitatea sistemului de conducere bazat pe gestiunea riscului, a controlului și a proceselor administrării.

4.2.3. METODOLOGIA UTILIZATĂ

Tehnicile și instrumentele de audit public intern utilizate pentru atingerea obiectivelor misiunii sunt cele prevăzute în Anexa nr. 13 din A.P.I.-1 „Norme privind exercitarea activității de audit public intern în Entitatea publică”, astfel:

4.2.3.1. Principalele tehnici de audit intern utilizate:

Verificarea, în scopul asigurării validării, confirmării și acurateței documentelor și declarațiilor, precum și concordanței acestora cu legile și regulamentele aplicabile.

Comparația unor documente și informații din două sau mai multe surse;

Examinarea, prin urmărirea în special a detectării erorilor și iregularităților;

Recalcularea unor documente prezentate, din punct de vedere al calculelor matematice; Confirmarea informațiilor și documentelor justificative din mai multe surse independente, inclusiv prin obținerea unor explicații verbale din partea persoanelor responsabile;

Punerea de acord a două categorii diferite de înregistrări, operațiuni sau documente.

Garantarea, respectiv verificarea realității tranzacțiilor înregistrate, prin examinarea documentelor de la articolul înregistrat spre documentele justificative;

Urmărirea, respectiv verificarea procedurilor de la documentele justificative spre articolul înregistrat.

Observarea fizică, prin care membrii echipei de audit și-au format o părere proprie în legătură cu obiectivele auditate.

Intervievarea persoanelor cu atribuții în domeniile care au făcut obiectul misiunii de audit, de la care s-au obținut explicații verbale, acestea fiind validate prin documentele solicitate de membrii echipei de audit și puse la dispoziție de conducerea instituției auditate.

Analiza obiectivelor misiunii s-a făcut prin descompunerea acestora în elemente distincte, în scopul identificării, cuantificării și măsurării.

4.2.3.2 Principalele instrumente de audit intern utilizate:

Chestionarul de luare la cunoștință, cuprinzând întrebări referitoare la contextul socio-economic, organizarea internă, funcționarea instituției auditate;

Chestionarul de control intern, utilizat în activitatea de identificare obiectivă a disfuncțiilor și cauzelor reale ale acestora;

Chestionarul listă de verificare, utilizat pentru stabilirea condițiilor pe care trebuie să le îndeplinească fiecare domeniu auditabil;

Fișa de identificare și analiză a problemelor, întocmită pentru fiecare disfuncție constatată.

4.2.4. CONSTATĂRILE ȘI RECOMANDĂRILE AUDITULUI

În conformitate cu reglementările interne ale Ministerului Entității Publice, Entitatea Publică X are aprobat ca domeniu de competență asigurarea logistică, principalele atribuții fiind:

asigurarea aprovizionării, depozitării și distribuției echipamentului ;

asigurarea administrativă și întreținerea spațiilor din construcțiile atribuite în responsabilitate.

Așa cum rezultă din documentul de înființare a Entității X , prin restructurarea propusă s-au realizat obiectivele stabilite în Strategia de transformare a Entității Publice pentru remodelarea structurilor de suport logistic, în concordanță cu cerințele structurilor pe care le deservesc, realizându-se astfel degrevarea completă a entităților active de sarcini administrative.

Prin misiunile și responsabilitățile deosebit de complexe pe care le are, îndeosebi în urma reorganizării din anul curent, Entitatea Publică X este o structură unicat în Ministerului Entității Publice, care gestionează resurse materiale și umane semnificative, având în organică sau în subordine numeroase unități, cu o dispersie teritorială foarte mare.

De asemenea, structura auditată are, în opinia noastră, o importanță deosebită în cadrul ministerului, prin paleta largă de responsabilități și competențe.

Prezentăm în continuare constatările și recomandările auditului structurate conform obiectivelor prevăzute în mandatul misiunii. Detalii privind disfuncțiile și deficiențele constatate sunt cuprinse în Fișele de Identificare și Analiză a Problemei, denumite în continuare FIAP, care sunt anexate la prezentul raport și fac parte integrantă din acesta.

4.2.4.1. ANGAJAMENTELE BUGETARE ȘI LEGALE DIN CARE DERIVĂ DIRECT SAU INDIRECT OBLIGAȚII DE PLATĂ

Problema 1: Organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale (FIAP nr. A/1)

Constatări:

Contabilitatea analitică a angajamentelor legale se ține în cadrul Secției Financiar-Contabile pe titluri, articole și alineate în cadrul fiecărui subcapitol sau capitol al bugetului aprobat, însă nu în toate situațiile s-a urmărit actualizarea angajamentelor legale, astfel încât să fie asigurat controlul angajării și utilizării creditelor numai în scopurile pentru care au fost aprobate.

La finele anului, nu a fost înregistrat în creditul contului 960 "Angajamente legale" totalul plăților efectuate în cursul anului în contul angajamentelor legale încheiate, prin preluarea totalului plăților efectuate în contul angajamentelor legale din contul 700 "Finanțarea bugetară privind anul curent", astfel încât soldul contului la finele anului să reprezinte totalul angajamentelor neachitate.

Cauze:

a) persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv nu a supravegheat actualizarea evidenței angajamentelor legale;

b) pe parcursul anului nu s-a urmărit ca plățile de casă să fie efectuate în limita fiecărui angajament legal încheiat.

Consecințe:

Evidența angajamentelor legale nu furnizează informații în orice moment și pentru fiecare subdiviziune a bugetului aprobat pentru exercițiul bugetar curent cu privire la plățile efectuate în contul fiecărui angajament legal aprobat de ordonatorul de credite.

Recomandări și soluții propuse:

Organizarea evidenței angajamentelor legale astfel încât să fie asigurată angajarea și utilizarea creditelor numai în scopurile pentru care au fost aprobate.

Problema 2: Respectarea prevederilor legale cu privire la organizarea și ținerea evidenței contabile pentru operațiunile cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoare adăugată (FIAP nr. A/2)

Constatări:

Pentru activitățile economice de natura prestărilor de servicii desfășurate , Entitatea Publică X este înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, în conformitate cu prevederile Legii 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit prevederilor legale în vigoare, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată are dreptul de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă bunurilor care i-au fost livrate sau urmează să îi fie livrate, și pentru prestările de servicii care i-au fost prestate ori urmează să îi fie prestate de o altă persoană impozabilă, dacă bunurile și serviciile achiziționate sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor sale taxabile.

În perioada auditată au fost realizate venituri în sumă de 1.000.000 lei, taxa pe valoarea adăugată aferentă serviciilor prestate, fiind de 159.664 lei, însă nu a fost exercitat dreptul de deducere al taxei pe valoarea adăugată, aceasta virându-se integral la bugetul statului.

Cauze:

Nu au fost respectate în totalitate prevederile art. 156 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, cu privire la obligația din punct de vedere al evidenței operațiunilor impozabile a persoanelor impozabile, înregistrate ca plătitori de taxă pe valoarea adăugată să țină evidența contabilă astfel încât să poată determina taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă achizițiilor.

Achizițiile de bunuri și servicii destinate exclusiv realizării de operațiuni care dau drept de deducere, inclusiv de investiții destinate realizării de astfel de operațiuni, nu au fost înscrise într-un jurnal pentru cumpărări, întocmit separat pentru aceste operațiuni, astfel încât să poată fi determinată taxa pe valoarea adăugată deductibilă aferentă.

Consecințe:

Taxa pe valoarea adăugată datorată bugetului de stat ar fi putut fi diminuată cu valoarea taxei pe valoare adăugată deductibilă aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate, unitatea auditată având astfel posibilitatea de a utiliza resurse suplimentare pentru finanțarea unor activități.

Recomandări și soluții propuse:

Organizarea și ținerea evidenței contabile potrivit legii, astfel încât să poată fi determinată baza de impozitare și taxa pe valoarea adăugată colectată pentru livrările de bunuri și/sau prestările de servicii efectuate, precum și cea deductibilă aferentă achizițiilor.

Problema 3: Disfuncții privind acordarea unor drepturi bănești personalului entității (FIAP nr. A/4, A/5, A/7 și A/9)

Constatări:

În urma verificărilor efectuate asupra modului de stabilire și plată a unor categorii de drepturi bănești personalului entității auditate, au fost constatate următoarele disfuncții:

stabilirea incorectă a salariilor de bază pentru funcțiile îndeplinite până în momentul primei reîncadrări , pentru doi funcționari publici ;

acordarea eronată a sporului de vechime corespunzător vechimii în muncă pentru trei funcționari publici;

plata eronată a indemnizației de conducere pentru un funcționar public care nu este încadrat pe funcție de conducere;

Cauze:

a) neaplicarea întocmai a prevederilor legale pentru stabilirea coeficienților de ierarhizare pentru unele funcții din structurile Entității ale căror state de funcții intră în vigoare în perioada 2005-2006, cu modificările și completările ulterioare și a prevederilor art. 2 din Anexa la Dispoziția conducătorului Entității nr. 11/02.10.2006 – Metodologie privind aplicarea unitară a unor prevederi ale acestora ;

b) aplicarea, apreciem eronată, a prevederilor art. 11, 12 și 44 din Legea 251/2001 cu privire la salarizarea și alte drepturi ale personalului din instituțiile publice ;

Consecințe:

Calculul și plata eronată a drepturilor salariale pentru funcționarii publici menționați în FIAP și riscul existenței unor situații similare pentru alte categorii de personal, pentru care nu au putut fi consultate pe timpul misiunii de audit documentele de evidență personală (cărți de muncă, fișe de evidență etc.);

Recomandări și soluții propuse:

a) dispunerea măsurilor legale ce se impun pentru rectificarea prin ordin de zi pe unitate a disfuncțiilor constatate, acordarea sumelor cuvenite și neacordate, respectiv pentru recuperarea sumelor acordate necorespunzător personalului menționat în FIAP nr. A/4, A/5, A/7 și A/9.

b) verificarea existenței unor spețe similare celor constatate în FIAP nr. A/4, A/5, A/7 și A/9.

Problema 4: Fundamentarea Programului anual al achizițiilor publice pe anul 2007 (FIAP nr. A/10 și E/15)

Constatări:

La nivelul structurii auditate nu este implementată o procedură formalizată de colectare, verificare și centralizare a necesarului de aprovizionat pentru entitățile aflate în asigurare.

Astfel, pentru anul 2007, necesarele de aprovizionat au fost înaintate Biroului Plan, Achiziții și Contracte, fiind preluate, centralizate și înscrise în Programul anual al achizițiilor publice, fără ca datele din aceste cereri să fie verificate și validate de către șefii structurilor de specialitate.

De asemenea, situațiile înaintate de structurile aflate în asigurare nu cuprind baze de calcul și nu oferă elemente suficiente șefilor structurilor de specialitate ( drepturi conform normelor, existent) pentru verificarea corectudinii cererilor întocmite.

Pe de altă parte, structura de logistică a Entității Publice X nu ține evidența statistică la principalele grupe de bunuri materiale existente în cele 53 de structuri din asigurare, cu toate că emite ordine de distribuție pentru mișcarea unor categorii de bunuri între unități, pentru acoperirea unor necesități stringente, în baza unor informații obținute telefonic la momentul respectiv.

În ceea ce privește întocmirea programului referitor la partea de lucrări, nu s-a executat controlul periodic al clădirilor, construcțiilor speciale, instalațiilor aferente acestora, amenajărilor și împrejmuirilor din construcțiile aflate în evidența contabilă și administrarea Entității Publice X, anual și ori de câte ori situația o impune, obligatoriu înaintea datei când se planifică fondurile pentru anul următor. De asemenea, nu s-a întocmit planul anual de lucrări de reparații și întreținere însoțit de documentațiile tehnice din care să rezulte lucrările necesare și oportune, cantitățile de materiale necesare, estimarea valorii acestora și modul de execuție (cu forțe proprii sau în antrepriză).

Cauze:

a) inexistența unei proceduri formalizate care să stabilească circuitul situațiilor cu nevoile de asigurare înaintate de structurile subordonate;

b) întocmirea cererilor de materiale fără baze de calcul, care să le fundamenteze;

c) subdimensionarea statului de funcții al biroului logistic, raportat la necesarul de activități ce trebuie executate, ceea ce determină posibilități limitate de verificare;

d) nerespectarea prevederilor ordinului nr. 30/1984 al ministrului entității publice pentru aprobarea „G 22 – Normativ tehnic de întreținere și reparații curente pentru construcțiile din administrarea entității publice.”;

e) neexecutarea controlului intern la nivelul entității, prin structura de specialitate din subordine, privind modul de administrare și întreținere a cazărmilor.

Consecințe:

a) achiziții de bunuri materiale peste necesarul calculat conform normelor, crearea de stocuri excedentare și posibile deprecieri ale bunurilor aprovizionate peste prevederile legale;

b) achiziții de bunuri care să nu satisfacă în totalitate nevoile reale ale structurilor subordonate;

c) posibilități limitate de realizare a regularizărilor de stocuri de materiale;

d) riscul de a nu se fundamenta corect Programul Anual al Achizițiilor Publice și bugetul de venituri și cheltuieli, la nivelul entității auditate, prin reflectarea eronată a cantităților de materiale de construcții, instalații și a lucrărilor de reparații curente, întreținere, reparații capitale și investiții propuse;

e) deteriorarea prematură a stării tehnice a construcțiilor și instalațiilor aferente, a siguranței în exploatare a acestora, ca urmare a imposibilității de intervenție datorită necuantificării și nealocării fondurilor necesare.

Recomandări și soluții propuse:

a) implementarea unui flux informațional adecvat, pentru colectarea datelor și informațiilor referitoare la necesarul, existentul, deficitul și excedentul bunurilor materiale din gestiunea structurilor aflate în asigurare materială înainte de întocmirea Programului anual al achizițiilor publice;

b) înștiințarea scrisă a structurilor aflate în asigurare materială pentru atașarea bazelor de calcul la viitoarele cereri de materiale ce se vor întocmi pentru fundamentarea Programului anual al achizițiilor publice;

c) stabilirea și implementarea unei proceduri formalizate, care să permită verificarea necesarului de aprovizionat transmis de către unitățile militare aflate în asigurare materială, de către șefii structurilor de specialitate, înainte de centralizarea acestora în Programul anual al achizițiilor publice;

d) crearea unei baze de date în format electronic care să permită accesarea în timp util a datelor și informațiilor referitoare la necesarul, existentul, deficitul și excedentul la principalele categorii de bunuri materiale din gestiunea structurilor aflate în asigurare financiară;

e) efectuarea controlului periodic al clădirilor din fiecare cazarmă, întocmirea documentelor prevăzute la pct.14 din G-22/1984 și fundamentarea P.A.P.-lui și a bugetului de cheltuieli pe baza datelor furnizate de administratorii de cazărmi prin documentele prevăzute la alineatul precedent.

4.2.4.2. PLĂȚILE ASUMATE PRIN ANGAJAMENTE BUGETARE ȘI LEGALE, INCLUSIV DIN FONDURILE COMUNITARE

Problema 1: Managementul activității logistice (FIAP nr. B/1)

Constatări:

În perioada auditată, logistica Entității Publice X a fost coordonată și condusă de către Biroul Logistic, din cadrul Serviciului Planificare, Coordonare și Asigurare Materială.

Pentru implementarea managementului logistic, Serviciul Planificare, Coordonare și Asigurare Materială a Entității Publice X a stabilit, pentru biroul logistic, obiective și domenii de competență.

Cu toate acestea, testele efectuate au demonstrat faptul că nu au fost implementate proceduri și nu a fost stabilit un flux informațional adecvat pentru colectarea informațiilor referitoare la necesarul de bunuri materiale al structurilor aflate în asigurare și centralizarea acestuia pentru întocmirea planului de aprovizionare.

Unul din obiectivele importante ale structurii a fost efectuarea inventarierii patrimoniului și stabilirea eventualelor pierderi determinate de perisabilități. Analizând prin sondaj modalitatea aplicării scăzămintelor procentuale de perisabilități, la bunurile materiale din sticlă și porțelan, am constatat că acestea nu s-au încadrat în pierderile normale prevăzute de legislația în vigoare, fapt ce a obligat structura auditată să efectueze cercetări administrative. O analiză atentă a proceselor verbale de cercetare administrativă scoate în evidență superficialitatea de care au dat dovadă membrii comisiilor de cercetare administrativă, care nu au consemnat suficiente date și informații în sprijinul celor relatate.

Biroul Logistic a avut ca obiectiv coordonarea cantinelor. Rapoartele zilnice de gestiune care conțin date și informații referitoare la valoarea produselor alimentare aflate la formațiuni, precum și cele decontate la casieria unității, nu au fost verificate și validate prin semnătură de către șeful Biroului Logistic.

Structura auditată asigură lunar distribuția de produse alimentare din compunerea Normei 17 N – alimentație de protecție – pentru un număr de 15 structuri aflate în asigurare. Alimentele se distribuie în natură, o singură dată, la începutul lunii în curs pentru luna expirată, pe baza documentelor justificative care atestă prezența persoanelor la program. Produsele din compunerea acestei norme de hrană ar fi trebuit asigurate zilnic, la locul de muncă, pentru a fi consumate în ziua desfășurării activității, în vederea diminuării efectelor nocive ale noxelor asupra personalului Menționăm că Ordinul ministrului entității publice 43/2003, art. 90, alin. 2 interzice acordarea retroactivă a Normei 17 N- alimentație de protecție. Din datele și informațiile colectate și interviurile realizate am constatat că posibilitățile de asigurare zilnică a produselor alimentare din compunerea Normei 17 N – alimentație de protecție – sunt limitate din motive obiective (stat de organizare subdimensionat, personal insuficient, etc.).

Utilizarea unor documente justificative de scădere din contabilitate care nu respectă întotdeauna prevederile OMFP 1850/2004 și Ordinului ministrului entității publice nr. 8/1999 (detalii în FIAP nr. B/1).

Structura auditată s-a reorganizat, începând cu 01.07.2006, transformându-se în Entitatea publică X . În urma analizei actualului stat de funcții și a interviurilor realizate cu personalul cu funcții de răspundere, am constat faptul că nu este prevăzută structură de logistică care să gestioneze în mod unitar activitățile ce se desfășoară la nivelul Entității Publice X.

Cauze:

a) statul de funcții al Entității Publice X a fost subdimensionat și neechilibrat, nepermițând desfășurarea adecvată a activităților logistice;

b) pregătirea insuficientă a membrilor comisiilor de cercetare administrativă;

c) neaplicarea, în totalitate, a prevederilor M165/11.10.2005 și OMFP nr. 946/2005 referitoare la standardele de management și control intern;

d) calculul drepturilor de echipament în natură nu este prevăzut de ordinul 168/2003, în situația când cota valorică se achită ulterior;

e) posibilitățile limitate de asigurare zilnică a produselor alimentare din compunerea normei 17 N – alimentație de protecție – pentru structurile aflate în asigurare;

f) inexistența obiectivelor de verificare, control și îndrumare a activității la sera floricolă;

g) nerespectarea în totalitate a prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1850/2005 și Ordinului ministrului entității publice nr. 8/1999 referitoare la întocmirea formularelor financiar contabile;

h) inexistența, în actualul stat de organizare, a unei structuri specializate pe domeniul logistic, care să gestioneze în mod unitar toate procesele din sistem, atât la nivelul Entității Publice X și la nivelul structurilor subordonate.

Consecințe:

a) posibilități limitate de cunoaștere a necesarului, existentului, deficitului și excedentului de materiale pentru structurile aflate în asigurare de către biroul logistic;

b) cheltuieli neeconomicoase determinate de posibilitatea scăderii în contul statului a unor cantități de bunuri materiale din sticlă și porțelan din cauze imputabile;

c) risc de nedepistare în timp util a unor disfuncții ce pot determina efectuarea unor cheltuieli neeconomicoase la sera floricolă.

Recomandări și soluții propuse:

a) implementarea unui flux informațional adecvat pentru colectarea datelor și informațiilor referitoare la necesarul, existentul, deficitul și excedentul de bunuri materiale al structurilor aflate în administrare;

b) instruirea comisiilor de cercetare administrativă referitor la modul de întocmire și conținutul obligatoriu al procesului verbal, în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 129/1999 privind răspunderea materială a personalului entității publice și Ordinul ministrului entității publice nr. 5/1999;

c) aplicarea coeficienților de perisabilitate pentru structurile care manipulează cantități reduse de bunuri materiale din sticlă și porțelan;

d) întocmirea planului cu principalele obiective de controlat specifice domeniului logistic, precum și activitățile ce se urmăresc pe timpul controlului, conform OMFP nr. 946/2005;

e) analizarea posibilității de asigurare a produselor alimentare din compunerea Normei de hrană 17 N – alimentație de protecție, conform prevederilor Ordinului entității publice nr. 43/27.04.2000, art. 90 alin. (2);

g) aplicarea în totalitate a Ordinului ministrului finanțelor publice nr. 1850/2005 și Ordinului ministrului entității publice nr. 8/1999 care precizează modalitatea utilizării formularelor de evidență financiar contabilă (întocmirea BPTR-urilor pentru distribuția alimentelor necesare preparării hranei militarilor în termen );

h) analizarea posibilității de armonizare a statului de organizare la cerințele actuale prin crearea unei structuri care să coordoneze în mod unitar logistica Entității Publice X și a structurilor subordonate.

Problema 2: Activitatea cantinelor (FIAP nr. B/2)

Constatări:

Potrivit atribuțiilor funcționale în vigoare la data efectuării auditului, șeful biroului logistic are obligația organizării și îndrumării activităților la cantinele de deservire.

Cu toate acestea, din datele și informațiile puse la dispoziție am constatat că activitatea nu a fost periodic verificată, în perioada ianuarie 2005 – mai 2007 fiind materializat doar un singur control în registrul unic al entității.

De asemenea, rețetarele întocmite în anii 2005, 2006 și 2007 în baza cărora a fost stabilit prețul unitar al felurilor de mâncare nu au fost verificate de către șeful structurii logistice, iar în unele situații nu a fost posibilă efectuarea unei confruntări între datele înscrise în rețetare cu cele înscrise în Notele de predare-primire întrucât unele rețetare din anii anteriori nu au putut fi prezentate.

Datele și informațiile înscrise în rețetare nu sunt validate de către persoana care le-a întocmit și cea care le-a verificat, iar la linia de autoservire nu sunt afișate cantitățile nete ale produselor de bază din compunerea meniurilor prezentate spre vânzare.

Cauze:

Stat de funcții subdimensionat și neechilibrat în raport cu atribuțiile funcționale stabilite pentru structura logistică;

Posibilități limitate de efectuare ritmică a controlului intern de către șeful structurii logistice cauzată de multiplele sarcini apărute prin prelucrarea altor structuri;

Neaplicarea în totalitate a prevederilor O.G. 21/21.08.1992 privind protecția consumatorului.

Consecințe:

Apariția unor eventuale nemulțumiri ale clienților referitor la serviciul prestat de către formațiune;

Posibilități limitate de efectuare a unor verificări ulterioare asupra corectitudinii prețurilor felurilor de mâncare stabilite într-o perioadă anterioară;

Posibile necorelări între plățile efectuate de clienți și valoarea reală a felurilor de mâncare vândute.

Recomandări și soluții propuse:

Analiza posibilității de dimensionare a statului de organizare a structurii logistice, în funcție de atribuțiile și sarcinile multiple de revin acesteia;

Stabilirea unei proceduri de control intern prin care se va preciza modul de întocmire, verificare, avizare, păstrare și arhivare a documentelor prin care se stabilește prețul felurilor de mâncare distribuite la liniile de autoservire;

Planificarea și executarea unor controale periodice la toate punctele de desfacere (cantine, bufete) pentru verificarea activităților ce se desfășoară privind modul de întocmire, aprobare, îndosariere și păstrare a rețetarelor;

Aplicarea legislației în vigoare cu privire la protecția consumatorilor și analiza posibilității de implementare a unei proceduri prin care aceștia pot intra în posesia unor informații asupra felurilor de mâncare servite;

Inventarierea periodică a alimentelor aflate la cantine și bufete.

Problema 3: Acordarea asistenței medicale primare (FIAP nr. B/3)

Constatări:

În statul de funcții al unității este prevăzută structura de cabinet medical , structură încadrată cu un medic medicină generală și un medic stomatolog precum și cu două funcții asistent medical și o funcție asistent medical de stomatologie.

În cadrul cabinetului medical de unitate se acordă asistență medicală primară numai personalului angajat precum și altor categorii de persoane validate ca asigurați ai Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești (CASAOPSNAJ), în conformitate cu art. 5 din Ordinul ministrului entității publice nr. 89 din 17.07.2006 privind organizarea și finanțarea asistenței medicale primare în Ministerul Entității Publice.

În cadrul entității se acordă asistență medicală de urgență și altor persoane, asigurați în cadrul CASAOPSNAJ sau în cadrul altor case de asigurări de sănătate, proveniți din alte structuri , care nu sunt prevăzute cu medic în statul de funcții, caz prevăzut de altfel de art. 4 din Ordinul ministrului entității publice mai sus menționat. Aceste consultații nu sunt raportate către CASAOPSNAJ în vederea decontării.

Mai mult decât atât, din discuțiile purtate cu medicul șef , a rezultat faptul că deși CASAOPSNAJ decontează toate activitățile de medicină primară raportate, reprezentanții Spitalului Clinic de Urgență (SCU) nu au asigurat medicamentele, materialele sanitare, inclusiv trusa de urgență, necesare funcționării cabinetului medical de unitate, așa cum prevede art. 5 din Ordinul ministrului entității publice nr. 68 din 12.06.2006 pentru finanțarea activităților de medicină primară desfășurate în cabinete medicale și cu fonduri din sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Cauze:

a) Lipsa unui cadru oficial de reglementare a activităților de asistență medicală primară acordate personalului structurilor care nu sunt prevăzute cu medic în statul de organizare.

b) Absența unor comunicări formale între reprezentanții structurii auditate și reprezentanții SCU, în calitate de reprezentanți legali ai acestora în relația cu CASAOPSNAJ.

c) Nerespectarea art. 11 din Ordinul ministrului entității publice nr. 89 din 17.07.2006 privind organizarea și finanțarea asistenței medicale primare în Ministerul Entității Publice, care prevede că medicii șefi de la toate structurile vor înainta, pe cale ierarhică, la Direcția Medicală, trimestrial, în prima lună pentru trimestrul anterior, analize, concluzii și propuneri referitoare la asistența medicală primară.

Consecințe:

a) Alocarea insuficientă a fondurilor necesare desfășurării în condiții corespunzătoare a activităților de medicină primară.

b) Imposibilitatea elaborării cu deplină acuratețe de către structura de specialitate a sintezelor trimestriale referitoare la analiza, concluziile și propunerilor referitoare la asistența medicală primară în Ministerul Entității Publice.

Recomandări și soluții propuse:

a) Contactarea tuturor structurilor aflate în aceeași locație, care nu au asigurate prin statul de organizare funcția de medic, în vederea clarificării modalităților de acordare a asistenței medicale primare și adresarea unui raport către ministrul entității publice, prin care să se solicite arondarea acestor unități la cabinetul medical al entității auditate.

b) Întocmirea și transmiterea trimestrială către structura de specialitate medicală a unui documentar referitor la modul de acordare a asistenței medicale, care să cuprindă analize, concluzii și propuneri referitoare la modul în care se acordă asistența medicală primară, atât în cadrul cabinetului medical de unitate cât și în cadrul structurilor subordonate.

c) Comunicarea, prin Spitalul Clinic de Urgență , către CASAOPSNAJ a datelor referitoare la toate activitățile de asistență medicală primară care se desfășoară în cabinetul medical .

d) Întocmirea și supunerea spre avizare structurii medicale de specialitate a unor nomenclatoare specifice entității, în vederea acordării asistenței medicale primare prin cabinetul medical .

e) Solicitarea, către Spitalul Clinic de Urgență , de achiziționare, din fondurile alocate de CASAOPSNAJ, a tuturor medicamentelor și materialelor sanitare care intră în competențele de achiziție ale acestuia, inclusiv a trusei de urgență necesare funcționării cabinetului medicale de unitate.

Problema 4: Modul de gestionare a carburanților și lubrifianților (FIAP nr. B/5 și B/6)

Constatări:

În urma verificărilor, prin sondaj, a documentelor justificative aferente gestiunii C.L., am constatat următoarele:

înregistrarea motorinei nu se face în funcție de sortul/tipul acesteia (exemplu motorină -15 sau motorină -25), existând doar un cont comun „motorină”;

nu există, la depozitul C.L. al entității auditate, registrul de măsurători prevăzut în Ordinul ministrului entității nr.149/11.10.2004, pentru aprobarea „L-8/4, Instrucțiuni privind manipularea și depozitarea carburanților-lubrifianților, lichidelor speciale și a tehnicii de resort” (detalii în FIAP B/6);

au fost recepționate de la diverse structuri similare, produse petroliere fără documente care să ateste calitatea acestora;

a fost calculat eronat consumul de ulei pentru tractoarele rutiere cu numerele de înmatriculare B 07 FGB, B 07 MCV, B 09 PCV, prin folosirea unei formule diferite de cea indicată în normativele în vigoare, rezultând astfel consumuri nejustificate de ulei M20 W40, estimate la aproximativ 94 l.

Cauze:

a) nerespectarea prevederilor art. 23, 44, 85 ,129 și 133 din Ordinul ministrului entității publice nr..149/11.10.2004;

b) nerespectarea prevederilor art.15 pct. c) din „Normativele privind exploatarea autovehiculelor FG 500” și art. 53, pct. c) din Ordinul ministrului entității publice nr. 139/14.09.2004 pentru aprobarea „L 5/8, Norme de calcul al consumului de carburanți – lubrifianți și lichide speciale pentru funcționarea și mentenanța tehnicii militare”.

Consecințe:

a) neconcordanțe între stocurile petroliere fizice și cele scriptice din evidența contabilă, din punct de vedere al calității produselor;

b) riscul neconcordanței, din punct de vedere al cantității, dintre stocurile fizice și cele scriptice;

c) cheltuieli nejustificate cu uleiul de motor.

Recomandări și soluții propuse:

a) Întocmirea registrului de măsurători și consemnarea operațiunilor prezentate în FIAP B/6;

b) Efectuarea unei analize pentru a stabili existența eventualelor diferențe cantitative și/sau calitative, ca urmare a recepționării produselor fără documente care să le ateste calitatea și regularizarea evidenței contabile, dacă este cazul;

c) Solicitarea/transmiterea documentelor care atestă calitatea produselor petroliere la fiecare caz de recepție/predare.

d) Recalcularea foilor de parcurs pentru tractoarele rutiere VR 445 (B 07 FGB, B 07 MCV, B 09 PCV) și U650 (B 09 PCV), pentru perioada auditată, stabilirea consumurilor nejustificate și luarea măsurilor legale ce se impun.

4.2.4.3. CONSTITUIREA VENITURILOR PUBLICE, RESPECTIV MODUL DE AUTORIZARE ȘI STABILIRE A TITLURILOR DE CREANȚĂ, PRECUM ȘI A FACILITĂȚILOR ACORDATE LA ÎNCASAREA ACESTORA

4.4.4. ALOCAREA CREDITELOR BUGETARE

Problema 1: Constituirea, încasarea, virarea și înregistrarea în contabilitate a veniturilor bugetare realizate de Entitatea publică X (FIAP nr. C/1 și C/2)

Constatări:

Entitatea Publică X asigură din punct de vedere financiar și material, pe lângă alte unități, și cămine .

Încasarea veniturilor bugetare reprezentând contravaloarea cazării în cămine se efectuează de către persoanele împuternicite de la fiecare structură în parte, se emite chitanța de încasare și se depune suma respectivă în contul de venituri bugetare deschis la trezoreria din teritoriu, de unde este virată la bugetul de stat, conform prevederilor Legii finanțelor publice nr. 500/2002.

Extrasul de cont eliberat de unitatea de trezorerie, în care este evidențiat cuantumul sumei depuse și virate, este ridicat de către persoana împuternicită (de regulă, administratorul căminului) și, după cum rezultă din explicațiile oferite de reprezentanții unității auditate, este arhivat împreună cu celelalte documente justificative la structura în cauză.

Periodic, de regulă lunar, administratorul căminului transmite Secției Financiar-Contabile o copie a extrasului de cont. Pe baza acestei copii, Biroul Buget, Finanțare și Contabilitate Centrală efectuează înregistrarea în contabilitate a sumelor respective, fără alte documente justificative.

Menționăm faptul că, deși nu există o procedură formalizată în acest sens, totuși, în cazul structurilor din municipiul București sau al unor unități din țară, persoanele împuternicite depun la structura financiar-contabilă atât contravaloarea sumelor încasate, cât și un borderou în care sunt înscrise seria, numărul și suma aferente chitanțelor eliberate, fără a se specifica și data acestora.

În urma verificării prin sondaj a modului de constituire, încasare, depunere și virare a veniturilor bugetare încasate de către Entitatea publică X prin casieria proprie, am constatat că în perioada auditată nu au fost respectate întotdeauna prevederile pct. 5.5.2 și 5.6.1 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1235 din 19 septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003 referitoare la încasarea și depunerea veniturilor bugetare în prima zi lucrătoare de la încasare.

Astfel, sumele aferente veniturilor realizate (venituri bugetare din închirieri, concesiuni, taxe întreținere, cazare, ș.a.) sunt încasate pe bază de chitanță la punctele de încasări și sunt depuse cu borderou la casieria Entității Publice X la termene care depășesc, în numeroase cazuri, termenul maxim de o zi lucrătoare prevăzut de legislația în domeniu.

Cauze:

a) Complexitatea operațiunilor efectuate de Entitatea Publică X, dispersia teritorială mare a unităților subordonate și insuficiența personalului;

b) Lipsa unei proceduri care să reglementeze în mod unitar toate operațiunile aferente constituirii, încasării, depunerii virării și înregistrării în contabilitate a veniturilor bugetare realizate, conform prevederilor art. 4 alin. (2) pct. b) din OG 119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, respectiv art. 2 alin. (1), Anexa 1 pct. ,,Procedurile” și Standardul 17 ,,Proceduri” din OMFP 946/04.07.2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial;

c) Neaplicarea în totalitate, în opinia noastră, a prevederilor art. 6 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată și a prevederilor pct. 5.5.2 și 5.6.1 din Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1235 din 19 septembrie 2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 146/2002 privind formarea și utilizarea resurselor derulate prin trezoreria statului, aprobată cu modificări prin Legea nr. 201/2003;

e) Necuprinderea în Cadrul specific al proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu, înregistrat la nr. 30/03.01.2007, a tuturor proiectelor de operațiuni aferente constituirii, încasării, depunerii și virării veniturilor bugetare și proprii realizate (exemplu: borderoul de încasare a veniturilor realizate, deși se vizează în numeroase cazuri pentru CFPP, nu este cuprins în cadru și, pe cale de consecință, nu există continuitate în exercitarea vizei).

Consecințe:

Riscul ca înregistrările din contabilitate să nu reflecte realitatea, în lipsa unor documente justificative care să stea la baza acestora.

Riscul semnificativ ca unitatea auditată să intre sub incidența art. 50 din Decretul 209/05.07.1976 pentru aprobarea Regulamentului operațiilor de casă.

Recomandări și soluții propuse:

Întocmirea și difuzarea unei proceduri care să reglementeze în mod unitar modul de constituire, încasare, depunere, virare și înregistrare în contabilitate a veniturilor bugetare realizate, astfel încât să se asigure respectarea întocmai a legislației în domeniu.

4.2.4.4. SISTEMUL CONTABIL ȘI FIABILITATEA ACESTUIA

Problema 1: Corelarea preluărilor de sarcini și patrimoniu din perioada auditată cu evoluția numărului de posturi al structurii financiar-contabile (FIAP nr. E/2)

Constatări:

În perioada auditată, Entitatea publică X a preluat, inclusiv din punct de vedere al finanțării și patrimoniului, un număr foarte mare de structuri. (detalii în FIAP nr. E/2).

Din datele puse la dispoziție de către Biroul Contabilitate de Gestiune rezultă că în perioada auditată au fost preluate în patrimoniul unității active în valoare totală de 2.935.871 lei, din care:

Active fixe: 623.610 lei;

Obiecte de inventar: 2.263.332 lei;

Materiale: 48.929 lei.

Pe lângă acestea, în perioada auditată au fost preluate și sarcini suplimentare.

Deși au avut loc preluări semnificative de sarcini și patrimoniu, acestea nu au fost însoțite întotdeauna și de modificări ale statului de organizare a structurii financiar-contabile, în sensul suplimentării numărului de posturi pentru personalul instituției.

Această situație a avut drept consecință, în majoritatea cazurilor, o creștere a volumului de informații ce trebuie procesate în sistemul economico-financiar al unității auditate, în condițiile menținerii unui număr sensibil egal de funcții.

Cauze:

a) Evoluția crescătoare a complexității operațiunilor efectuate de Entitatea Publică X, insuficiența personalului și dispersia teritorială mare a subunităților subordonate.

b) Constrângerile de ordin bugetar, ce limitează posibilitatea suplimentării numărului de posturi.

Consecințe:

a) Încărcarea suplimentară a fluxurilor informaționale în cadrul entității auditate, precum și creșterea volumului de muncă și responsabilităților individuale ale persoanelor din cadrul structurii financiar-contabile.

b) Riscul de eroare, fraudă, încălcare a legislației, precum și riscul de a nu putea detecta aceste probleme.

Recomandări și soluții propuse:

Analizarea gradului de corelare a resurselor umane din cadrul Secției Financiar-Contabile cu atribuțiunile structurii și, în funcție de rezultatele acestei analize, adoptarea măsurilor ce se impun, inclusiv prin luarea în considerare a suplimentării numărului de posturi, dacă este cazul.

Problema 2: Organizarea și conducerea contabilității analitice a debitorilor, furnizorilor și clienților (FIAP nr. E/1)

Constatări:

În cadrul Entității Publice X, contabilitatea este organizată astfel:

contabilitatea de gestiune, în cadrul Biroului Contabilitate de Gestiune.

contabilitatea financiară, în cadrul Biroului Buget, Finanțare și Contabilitate Generală.

În urma verificării modului de detaliere în analitic a unor conturi, conform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1991, republicată, am constatat următoarele:

a) pentru conturile 117 ,,Rezultatul reportat”, 411 ,,Clienți – venituri proprii”, 4423 ,,TVA de plată”, 4427 ,,TVA colectată”, 425 ,,Avansuri acordate personalului”, 426 ,,Drepturi de personal neridicate”, 461 ,,Debitori”, 482 ,,Decontări între instituții subordonate”, 552 ,,Disponibil pentru sume de mandat și în depozit”, 562.07 ,,Disponibil al activităților finanțate din venituri proprii – Cercuri Militare” și 708 ,,Venituri din activități diverse”, detalierea în analitic se realizează manual, de către persoane din cadrul Biroului Buget, Finanțare și Contabilitate Generală;

b) pentru conturile 401 ,,Furnizori” și 411 ,,Clienți – buget” evidența analitică este organizată cu ajutorul unor module ale programului informatic utilizat pentru contabilitatea de gestiune (CONTAB) și nu prin programul informatic de contabilitate financiară (difuzat de structura informatică specializată a entității).

În opinia noastră, această situație în care operațiunile aferente unui cont sintetic sunt înregistrate de o persoană într-un program informatic, iar aceleași operațiuni, dar aferente detalierii în analitic a contului respectiv sunt înregistrate de o altă persoană manual sau într-un alt program informatic, determină riscuri financiare și operaționale, în special cele de eroare și neconcordanță între contul sintetic și conturile analitice (am constatat, de exemplu, existența unor sume care sunt înregistrate în contul sintetic, dar nu se regăsesc în detalierea analitică, sau invers, precum și faptul că în fișa analitică a furnizorului nu există o corespondență cronologică între numărul facturii emise și data înregistrării acesteia).

De asemenea, din sondajele realizate a mai rezultat faptul că nu există consecvență în ceea ce privește înregistrarea tuturor operațiunilor privind achizițiile de bunuri, lucrări executate și servicii prestate în contabilitatea furnizorilor. Astfel, în principal operațiunile aferente achizițiilor de servicii și achizițiilor cu numerar nu sunt înregistrate în conturile furnizori și conturi asimilate, ci direct în contul de finanțare prin care se realizează plata.

Cauze:

a) Complexitatea operațiunilor efectuate de Entitatea Publică X și insuficiența personalului;

b) Neaplicarea în totalitate a prevederilor pct. 3.1.1 ,,Furnizori și conturi asimilate” din Ordinul ministrului finanțelor publice (OMFP) nr. 1917/12.12.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, Planul de conturi pentru instituțiile publice și instrucțiunile de aplicare a acestuia, modificat cu OMFP 556/07.04.2006 și art. 16 din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată;

c) Lipsa unor proceduri unitare în domeniul contabilității, conform prevederilor art. 4 alin. (2) pct. b) din OG 119/1999, republicată, privind controlul intern și controlul financiar preventiv, respectiv art. 2 alin. (1), Anexa 1 pct. ,,Procedurile” și Standardul 17 ,,Proceduri” din OMFP 946/04.07.2005 pentru aprobarea Codului controlului intern, cuprinzând standardele de management/control intern la entitățile publice și pentru dezvoltarea sistemelor de control managerial.

Consecințe:

a) Contabilitatea entității nu asigură decât parțial, în opinia noastră, cunoașterea, gestiunea și controlul activelor și datoriilor, așa cum este prevăzut la art. 2 alin. (1) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată și nu este în deplină concordanță cu prevederile art. 2 alin. (2) lit. c) din același act normativ, potrivit căruia contabilitatea publică cuprinde și contabilitatea generală, ,,bazată pe principiul constatării drepturilor și obligațiilor, care să reflecte evoluția situației financiare și patrimoniale, precum și a excedentului și deficitului patrimonial”.

b) Neconcordanțe între înregistrările din contul sintetic și cele din analiticele sale.

c) Încărcarea nejustificată a fluxurilor informaționale în cadrul Secției Financiar-Contabile, prin ,,fragmentarea” contabilității analitice și sintetice a unui cont între mai multe persoane și mai multe programe informatice.

Recomandări și soluții propuse:

Analizarea oportunității organizării unitare a contabilității sintetice și analitice a creanțelor și obligațiilor unității, inclusiv din punct de vedere al programului informatic utilizat.

Problema 3: Efectuarea formală sau neefectuarea unor operațiuni privind organizarea și desfășurarea activității de inventariere (FIAP nr. E/3 și E/14)

Constatări:

Relativ la modul de efectuare a inventarierilor și de întocmire al documentelor s-au constatat următoarele:

inventarierea nu s-a efectuat, în toate situațiile, pe stări calitative;

pe listele de inventariere a unor bunuri materiale nu este precizat dacă aceste bunuri sunt în termenul de valabilitate;

nu sunt inventariate pe liste separate bunurile aflate la starea pentru ,,casat” și cele cu mișcare lentă (atipice);

din documentele întocmite nu rezultă că s-a inventariat pe serii și loturi bunurile materiale a căror evidență se ține în acest mod;

la solicitarea echipei de audit, nu s-au pus la dispoziție documente din care să rezulte că s-au inventariat materialele date în prelucrare la atelierul entității precum și cele aflate în folosință individuală (scule, unelte, etc), precum și a celor aflate în custodie.

printre documentele prezentate, nu am identificat procesele verbale de inventariere pentru inventarierile care s-au efectuat lunar;

declarațiile de inventariere au fost datate și semnate de gestionar, dar nu și de comisia de inventariere care atestă că declarația a fost dată în prezența sa;

inventarierea, atât cea lunară cât și cea anuală, nu s-a efectuat pe stări calitative;

Cauze:

a) nerespectarea întocmai a prevederilor Ordinului nr. 128/1999 pentru aprobarea „Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului din administrarea ministerului entității.”, Ordinului 159/23.09.2005 pentru aprobarea „Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului din administrarea entității.”, OMFP nr. 2388/15.12.2005 și OMFP nr. 1753/22.11.2004;

b) nerespectarea prevederilor art. 3 (3) din Dispoziția S.T.-3, potrivit cărora “buteliile pentru oxigen” admise în urma verificărilor în cadrul “activității de inventariere vor fi luate pe serii și an de fabricație și vor fi marcate orizontal în zona postamentului cu inscripția admis S.T.-3 de dimensiuni 40x40x499 mm”;

Consecințe:

a) riscul utilizării în procesul de producție a unor bunuri materiale necorespunzătoare calitativ (cu termenul de valabilitate expirat);

b) riscurile schimbării/dispariției unor bunuri sau creării de plusuri/ minusuri în gestiune;

c) necunoașterea de către managementul entității a nivelului stocurilor pentru bunurile de casat, depreciate sau cu mișcare lentă.

Recomandări și soluții propuse:

a) menționarea pe listele de inventariere, în funcție de situație, a bazelor tehnice de calcul pe baza cărora se determină cantitățile de bunuri inventariate, calitatea/starea bunurilor, seriile identificate/anul de fabricație;

b) inventarierea tuturor bunurilor inclusiv a celor aflate pe locuri de folosință (ateliere, lucrări), în custodie și a celor aflate în folosință individuală;

c) inventarierea pe liste separate a bunurilor „pentru casare”, a celor depreciate și a celor cu mișcare lentă;

Problema 4: Achiziționarea și folosirea unor produse pentru menținerea curățeniei, care nu se regăsesc în normele aprobate ; neutilizarea formularelor prevăzute de actele normative pentru transferul de bunuri materiale între depozitele de materiale de construcții și formațiunile de lucru (FIAP nr. E/8 și E/12)

Constatări:

În urma verificării, prin sondaj, a cantităților și a modului de utilizare a materialelor de curățenie achiziționate în perioada supusă auditului și consumate în localurile administrate de entitatea publică, comparativ cu normele maximale de consum stabilite prin Instrucțiunile 21/1991, am constatat că majoritatea bunurilor materiale folosite la curățenie nu se regăsesc ca denumire în normele tehnice.

Entitatea auditată a argumentat folosirea acestor materiale prin faptul că aceste materiale nu existau pe piață la data intrării în vigoare a normativului, respectiv anul 1991.

Detalii privind gama produselor consumate și încadrarea acestora în normele de consum se regăsesc în balanțele de consum materiale pentru menținerea curățeniei și iluminat pe anii 2004 și 2005, anexate la FIAP E/12.

În urma verificărilor efectuate prin sondaj asupra documentelor contabile aparținând gestiunilor depozitelor de materiale de construcții am constatat că predarea materialelor necesare executării lucrărilor de reparații curente și întreținere către formațiunile de lucru s-a făcut pe baza bonurilor de consum, neexistând, în contabilitate, deschise partizi pe devize aprobate. În fapt, bonurile de consum au fost operate în evidența contabilă ca și bonuri de predare transfer restituire.

În opinia auditorilor, operațiunile de transfer a acestor bunuri materiale ar trebui să se facă folosind bonuri de predare transfer restituire, așa cum este prevăzut în Anexa nr. 2 din OMFP 1850 din 14.12.2004 privind registrele și formularele financiar-contabile.

Cauze:

a) neactualizarea normelor tehnice de consum de materiale de curățenie, în sensul includerii în acestea și a produselor care sunt disponibile în mod curent în oferta distribuitorilor sau a echivalării cantităților între produsele prevăzute în norme și cele achiziționate în mod curent de entitatea auditată;

b) nerespectarea în totalitate a prevederilor OMFP 1850 din 14.12.2004 privind registrele și formularele financiar-contabile;

c) nerespectarea prevederilor art. 232 din Instrucțiunea 8/1999, în sensul că în evidența contabilă se deschid partizi pe devizele aprobate.

Consecințe:

a) Prin folosirea unor produse pentru menținerea curățeniei care nu se regăsesc în normele tehnice și a căror justificare se face prin asimilare cantitativă, există riscul unor consumuri supranormate și, implicit, a unor cheltuieli nejustificate.

b) Având în vedere faptul că, în conformitate cu prevederile OMFP 1850 din 14.12.2004, bonul de consum servește pentru scăderea bunurilor din evidența contabilă, prin folosirea acestora pentru transferul materialelor de la depozitele de materiale de construcții la formațiunile de lucru, poate exista riscul ca respectivele materiale să fie scăzute din evidența contabilă fără alte documente care să justifice consumurile, fapt ce poate conduce la crearea unor eventuale prejudicii.

Recomandări și soluții propuse:

a) inițierea, prin compartimentul de specialitate, a activității de actualizare a normelor tehnice , cap.V, pct. c) – materiale de curățenie, cu o gamă variată de produse specifice fiecărei suprafețe de curățat care să asigure un climat și ambient optim pentru desfășurarea activităților și care vor fi supuse procedurilor de avizare și aprobare, ministrului ;

b) utilizarea formularelor, conform destinației acestora, privind gestionarea și evidența bunurilor materiale, potrivit prevederilor OMFP nr. 1850 din 14.12.2004;

c) deschiderea de partizi pe devizele aprobate în evidența contabilă pentru materialele cu destinația lucrări de reparații curente și întreținere clădiri, distribuite din depozit la meseriași.

Problema 5: Modul de întocmire și utilizare a unor formulare privind activitatea financiar-contabilă la gestiunile Auto și Carburanți-Lubrifianți (FIAP nr. E/4, E/5, E/6 și E/7)

Constatări:

În urma verificărilor efectuate prin sondaj, la gestiunile auto și C.L., am constatat următoarele:

inexistența inventarelor anexate la actele de primire, întocmite după exemplarul nr. 1, ca documente justificative de scădere sau de înregistrare în evidența contabilă, la predarea/primirea activelor fixe grupate pe complete între structuri;

majoritatea actelor de primire nu sunt semnate de șeful de compartiment pentru certificarea verificării operațiunilor care au avut loc, iar unele acte de primire nu sunt semnate de gestionar;

o mare parte din mătcile bonurilor valorice folosite pentru achiziția carburantului nu sunt completate cu prețul produselor;

existența unor foi de parcurs care nu aveau completat numărul de kilometri existent la bordul autovehiculul la plecare și sosire, precum și verificările personalului de serviciu;

la anumite autovehicule pentru alimentarea cărora s-au folosit bonuri valorice, foile de parcurs corespunzătoare nu sunt completate cu cantitatea de combustibil, în litri, cu care s-au alimentat acestea;

între foaia de parcurs cu seria B nr. 11000/26.11.2006 și tabelul fișă de eliberare și justificare a bonurilor valorice există o contradicție, în sensul că în foaia de parcurs se precizează folosirea a două bonuri valorice, iar în tabel se justifică utilizarea a trei bonuri;

există comenzi deschise în care nu sunt menționate defecțiunile constatate la primirea tehnicii în reparație, iar aproximativ 90% din comenzile efectuate nu au semnătura organului C.T.C. care atestă calitatea lucrărilor efectuate;

la unele comenzi există neconcordanță între tipul de lucrări, aferent constatărilor făcute la primirea autovehiculului în reparație și materialele consumate;

în urma confruntării perioadelor de imobilizare a tehnicii în reparație prevăzute în Registrul comenzilor și în formularele de comenzi întocmite cu perioadele în care tehnica a circulat, conform Registrului cu evidența ieșirii-înapoierii tehnicii din și în parc, am constatat cazuri de autovehicule care, pe timpul efectuării reparației, efectuau și misiuni de transport;

pentru fiecare autovehicul introdus în reparație, din cele verificate, starea tehnică la plecare și înapoiere din cursă, a fost consemnată de personalul de serviciu pe parc „bună”.

Cauze:

a) nerespectarea art. 164, 195, 196 și 197 din Ordinul ministrului 8/27.01.1999 pentru aprobarea „Instrucțiunilor privind organizarea și conducerea evidenței cantitativ-valorice a bunurilor aflate în administrarea entității”, pct. 2 și 3 din Ordinul ministrului nr. 93/1999 pentru aprobarea „Normelor metodologice pentru întocmirea și utilizarea formularelor specifice privind activitatea financiară și contabilă și modelele acestora”;

b) nerespectarea prevederilor anexei nr. 18 din „Regulamentul asigurării tehnice de autovehicole grele -1/1992”.

Consecințe:

a) riscul existenței diferențelor nejustificate dintre cuprinsul inventarului de complet în momentul intrării în gestiune a activelor fixe respective și cuprinsul inventarelor de complet întocmite la o dată ulterioară;

b) riscul nereflectării cu fidelitate în evidență a cantităților de carburant achiziționate și riscul efectuării unor cheltuieli nejustificate;

c) riscul execuției unor lucrări care nu îndeplinesc toți parametri de calitate și riscul deschiderii și executării formale a unor comenzi de reparații auto.

Recomandări și soluții propuse:

a) întocmirea inventarelor valorice pentru toate activele fixe din administrare;

b) analiza tuturor operațiunilor prevăzute în actele de primire emise la gestiunile Auto și C.L., în perioada auditată și, în funcție de rezultat, luarea măsurilor ce se impun conform prevederilor legale;

c) stabilirea unei comisii pentru a analiza prețul carburanților achiziționați cu bonurile valorice care nu sunt completate cu prețul produselor, și, în funcție de rezultat, luarea măsurilor ce se impun;

d) stabilirea unei comisii pentru a analiza corectitudinea datelor înscrise în foile de parcurs în cazul cărora carburanții au fost achiziționați cu bonuri valorice, în perioada auditată, confruntarea acestora cu informațiile din tabelele fișă de eliberare și justificare a bonurilor valorice, și, în funcție de rezultat, remedierea celor constatate.

e) analizarea de către o comisie numită în acest sens, pentru perioada supusă auditării, a tuturor comenzilor efectuate de către atelierul de Reparații., pentru a stabili încadrarea lucrărilor în parametrii calitativi corespunzători, executarea sau neexecutarea comenzilor la autovehiculele care au avut misiuni în perioada de reparație și, în funcție de rezultat, luarea măsurilor în consecință;

f) precizarea reală a stării tehnice a autovehiculelor la înapoierea din cursă, în registrul folosit în acest sens, auditorii recomandând menționarea la capitolul „Observații” și a simptomelor identificate de conducătorul auto;

g) urmărirea concordanței între perioadele de imobilizare în reparație și cele de ieșire în cursă, astfel încât un autovehicul să nu apară simultan „în reparație” și „în cursă”;

h) întocmirea unei proceduri scrise, la nivelul entității auditate, prin care să se stabilească modul de întocmire și execuție a comenzilor privind reparațiile de autovehicule.

4.2.4.5. SISTEMELE DE CONDUCERE ȘI CONTROL, PRECUM ȘI RISCURILE ASOCIATE UNOR ASTFEL DE SISTEME

În urma evaluării documentelor puse la dispoziție de structura auditată, opinia auditorilor este că în perioada analizată a fost implementat un sistem de control intern și proceduri aferente, care însă s-au dovedit insuficiente în unele situații, exemplificate prin constatările și consecințele materializate în fișele de identificare și analiză a problemelor.

Analiza mediului de control intern a reliefat faptul că în intervalul de timp supus auditării managementul instituției s-a bazat pe structuri organizatorice, metode și proceduri unitare, îndeosebi în sectorul financiar-contabil, impunându-se, în opinia noastră, îmbunătățirea și generalizarea acestora și în celelalte microstructuri funcționale ale unității, astfel încât să asigure îndeplinirea obiectivelor generale ale controlului intern.

În acest sens, principalele direcții de acțiune pe care le considerăm prioritare, pentru dezvoltarea unui sistem de control managerial mai eficient ar fi următoarele:

a) efectuarea unei analize anuale realiste a riscurilor pe care să se fundamenteze Planul de control al Entității Publice X, în scopul orientării acțiunilor de verificare în zonele sensibile, cu riscuri operaționale și financiare majore;

b) inventarierea funcțiilor sensibile și stabilirea unei politici adecvate de rotație a persoanelor care ocupă astfel de funcții;

c) îmbunătățirea coordonării deciziilor și acțiunilor componentelor structurale ale entității, inclusiv prin întocmirea și difuzarea unor proceduri interne care să reglementeze operațiunile, activitățile și evenimentele semnificative;

d) separarea adecvată a atribuțiilor, astfel încât să se creeze condițiile ca nici o persoană sau compartiment să nu poată controla toate etapele importante ale unei operațiuni sau ale unui eveniment.

Ca o primă etapă în implementarea sistemului de control managerial, recomandăm conducerii structurii auditate ca în domeniul controlului intern să fie valorificată și generalizată experiența Secției financiar-contabile, atât în ceea ce privește planificarea activităților de control, cât și executarea efectivă a acestora.

Problema 1: Organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv propriu în cadrul Entității Publice X (FIAP nr. G/1)

Constatări:

Controlul financiar preventiv propriu al instituției auditate este organizat în cadrul structurii contabilului șef, fiind exercitat de 3 persoane.

În urma efectuării verificărilor prin sondaj asupra modului de exercitare a controlului financiar preventiv propriu, am constatat următoarele aspecte, pe care le considerăm semnificative pentru conducerea unității auditate, în scopul îmbunătățirii cadrului actual de organizare și exercitare a controlului financiar preventiv:

1. Cadrul specific al proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu ar trebui actualizat, în opinia noastră, și cu proiectele de operațiuni vizate pentru control financiar preventiv propriu în prezent, dar necuprinse în acesta.

2. Nu au fost întocmite liste de verificare (check-list) pentru toate proiectele de operațiuni cuprinse în Cadrul specific al proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu, detalierea prin liste de verificare fiind obligatorie, potrivit prevederilor pct. 2.3 din OMFP 522/16.04.2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, așa cum au fost modificate cu OMFP 912/15.06.2004, precum și ale art. 1 din Dispoziția șefului Direcției Financiare nr. A4667/29.07.2004.

3. Acordarea, în unele situații punctuale, a vizei de control financiar preventiv propriu, deși nu sunt respectate toate condițiile de formă și fond (detalii în FIAP G/1).

Cauze:

a) Complexitatea operațiunilor efectuate de Entitatea Publică X, insuficiența personalului și dispersia teritorială mare a subunităților subordonate;

b) Neaplicarea în totalitate a prevederilor actelor normative detaliate la pct. 2 ,,Constatări”.

Consecințe:

Riscul de eroare, fraudă, încălcare a legislației, precum și riscul de a nu putea detecta aceste probleme.

Recomandări și soluții propuse:

a) Analizarea oportunității completării Cadrului specific al proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu cu toate proiectele de operațiuni pentru care se acordă viza de CFPP în prezent.

b) Detalierea obiectivelor verificării prin liste de verificare (check-list) pentru toate proiectele de operațiuni cuprinse în Cadrul specific al proiectelor de operațiuni supuse controlului financiar preventiv propriu.

4.2.4.6. SISTEMELE INFORMATICE

Problema 1: Nerespectarea în totalitate a criteriilor minimale menționate în OMFP 1850/2004 în ceea ce privește sistemele informatice de prelucrare a datelor și programele informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă (FIAP nr. H/1)

Constatări:

În urma verificărilor efectuate de echipa de audit asupra modului de prelucrare a datelor înregistrate în contabilitate, controlul și păstrarea acestora, am constatat că entitatea auditată utilizează în acest sens sisteme informatice de prelucrare automată a datelor, integrate într-o rețea organizată la nivelul Secției financiar-contabile, ca o componentă a rețelei entității.

Din analiza prin sondaj a modului în care sistemele informatice de prelucrare a datelor și programele informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă respectă criteriile minimale menționate în OMFP 1850/2004 privind registrele și formularele financiar-contabile, am constatat următoarele:

Nu există, materializată în documente, o procedură de salvare și arhivare a datelor în scopul reprocesării ulterioare în condiții de exploatare reconstituite și nu este organizată gestiunea versiunilor, modificărilor, corecturilor și schimbărilor de produs informatic.

Din discuțiile purtate cu reprezentanții unității auditate a rezultat că se execută lunar, pe suporți externi, salvarea datelor financiar-contabile de către fiecare utilizator de produs informatic.

Nu există, materializat în documente, un plan de securitate al sistemului informatic, care să cuprindă măsurile tehnice și organizatorice care să asigure îndeplinirea cerințelor minimale. Astfel, de exemplu, în cazul apariției unor evenimente imprevizibile ce ar conduce la deteriorarea parțială sau totală a datelor contabile, structura auditată nu dispune de proceduri scrise care să precizeze fără echivoc locația/locațiile, persoanele și modul de restaurare a informațiilor gestionate de sistemul informatic de prelucrare a datelor.

Nu au fost stabilite prin regulamente interne responsabilitățile ce revin personalului instituției cu privire la utilizarea sistemului informatic de prelucrare automată a datelor, conform pct. 45.

Din analiza situației dotării cu tehnică de calcul a Secției financiar-contabile, rezultă că în procent de 50 % calculatoarele au durata de viață îndeplinită, în unele cazuri folosindu-se pentru procesarea de note contabile, balanțe analitice și liste de inventariere, sisteme cu procesoare de frecvențe reduse care, în general, nu sunt folosite în administrarea bazelor de date.

Nu există, la nivelul entității auditate, o analiză concretizată într-un document scris, privind repartizarea tehnicii de calcul în concordanță cu resursele cerute de aplicațiile informatice utilizate și documentele întocmite (utilizarea eficientă a tehnicii de calcul).

Cauze:

a) neaplicarea în totalitate a prevederilor OMFP nr. 1850/2004, pct. G și H referitoare la criteriile minimale privind sistemele și programele informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă;

b) inexistența unei strategii unitare privind înzestrarea și repartizarea tehnicii de calcul în concordanță cu resursele cerute de aplicațiile informatice utilizate și documentele procesate.

Consecințe:

a) riscul nedisponibilității informației financiar-contabile, în timpul cel mai scurt, în cazul deteriorării parțiale sau totale a bazelor de date contabile prelucrate prin sistemele informatice de calcul;

b) riscul utilizării ineficiente a fondului de timp alocat activităților de introducere și prelucrare a datelor contabile datorată procesării lente a informațiilor sau creșterii timpului de indisponibilitate al acestora.

Recomandări și soluții propuse:

a) întocmirea de proceduri scrise, cu precizarea persoanelor/funcțiilor responsabile pentru fiecare operațiune/activitate, care să asigure respectarea criteriilor minimale privind sistemele și programele informatice utilizate în activitatea financiar-contabilă, așa cum sunt ele menționate în OMFP 1850/2004, pct. G și H;

b) efectuarea unei analize la nivelul entității auditate, concretizată într-un document scris, privind repartizarea tehnicii de calcul în concordanță cu resursele cerute de aplicațiile informatice utilizate și documentele întocmite (utilizarea eficientă a tehnicii de calcul). În funcție de rezultatul acestei analize entitatea auditată va întreprinde măsurile ce se impun în vederea asigurării în timp oportun a informațiilor prelucrate prin sistemele informatice necesare în procesul de fundamentare a deciziilor;

c) Elaborarea unei strategii privind înzestrarea și repartizarea tehnicii de calcul care să asigure alocarea optimă a resurselor disponibile sau previzionate, în concordanță cu cerințele aplicațiilor informatice utilizate, documentelor procesate și interconectării la rețeaua centrală a entității. Auditorii recomandă în special analizarea posibilității asigurării de monitoare TFT (care nu emit radiații și conduc la o eficiență sporită în asigurarea disponibilității informației financiar-contabile) pentru posturile în care se administrează bazele de date financiar-contabile precum și îmbunătățirii parametrilor sistemelor cu procesoare de frecvențe reduse care sunt folosite în administrarea bazelor de date

CONCLUZII

În urma analizei prin sondaj și documentare a operațiunilor, activităților și acțiunilor efectuate în cadrul structurii și cuprinse în intervalul controlat apreciem că informațiile colectate asigură auditorilor o evidență suficientă și relevantă, oferind o bază rezonabilă pentru constatările și concluziile acestora.

În urma evaluării documentelor puse la dispoziție de structura auditată, opinia auditorilor este că în perioada analizată a fost implementat un sistem de control intern și proceduri aferente, care însă s-au dovedit insuficiente în unele situații, exemplificate prin constatările și consecințele materializate în fișele de identificare și analiză a problemelor.

Analiza mediului de control intern a reliefat faptul că în intervalul de timp supus auditării managementul instituției s-a bazat pe structuri organizatorice, metode și proceduri unitare, îndeosebi în sectorul financiar-contabil, impunându-se, în opinia noastră, îmbunătățirea și generalizarea acestora și în celelalte microstructuri funcționale ale unității, astfel încât să asigure îndeplinirea obiectivelor generale ale controlului intern. În acest sens, principalele direcții de acțiune pe care le considerăm prioritare, pentru dezvoltarea unui sistem de control managerial mai eficient ar fi următoarele:

a) efectuarea unei analize anuale realiste a riscurilor pe care să se fundamenteze Planul de control al Entității Publice X, în scopul orientării acțiunilor de verificare în zonele sensibile, cu riscuri operaționale și financiare majore;

b) inventarierea funcțiilor sensibile și stabilirea unei politici adecvate de rotație a persoanelor care ocupă astfel de funcții;

c) îmbunătățirea coordonării deciziilor și acțiunilor componentelor structurale ale entității, inclusiv prin întocmirea și difuzarea unor proceduri interne care să reglementeze operațiunile, activitățile și evenimentele semnificative, asigurându-se astfel și o mai bună continuitate a activității, în pofida fluctuației de personal;

d) separarea adecvată a atribuțiilor, astfel încât să se creeze condițiile ca nici o persoană sau compartiment să nu poată controla toate etapele importante ale unei operațiuni sau ale unui eveniment.

În perioada auditată Entitatea Publică X a cunoscut o serie de transformări structurale.

În general, aceste transformări au avut ca efect creșterea semnificativă a numărului domeniilor de activitate și a volumului activităților specifice ale direcției, fără însă a fi însoțite, în numeroase cazuri, și de suplimentări ale numărului de posturi din statele de organizare.

Astfel, evoluția crescătoare a volumului și complexității responsabilităților, în special în domeniul economico-financiar, din ce în ce mai greu de gestionat, a determinat apariția și menținerea unor riscuri semnificative de eroare și fraudă, dar și de nedetectare operativă a acestora. În opinia noastră, managementul structurii auditate trebuie să mențină actuale preocupările privind suplimentarea numărului de posturi din structura financiar-contabilă, precum și cele privind proiectarea, realizarea și implementarea unui sistem eficient de control intern, care să mențină riscurile prezentate la un nivel rezidual minim.

De asemenea, apreciem că un domeniu sensibil și totodată important de activitate al structurii auditate îl reprezintă sistemele informatice, în care eforturile managementului ar trebui orientate, în principal, spre elaborarea unei concepții unitare de informatizare, avizarea și înregistrarea programelor informatice utilizate în domeniul financiar-contabil, precum și acreditarea și securizarea rețelei informatice.

În ceea ce privește administrarea patrimoniului imobiliar, testele efectuate au relevat existența a numeroase zone de risc semnificativ, cum ar fi evidențierea eronată în contabilitate a unor active, neactualizarea dosarelor tehnice și neconcordanța acestora cu evidența contabilă.

Opinia auditorilor cu privire la gradul de încredere pe care conducerea ministerului și a structurii auditate îl pot avea asupra modului de gestionare a riscurilor semnificative la care unitatea a fost expusă în perioada auditată și impactului acestora asupra imaginii patrimoniale, este următoarea:

aprecierea vulnerabilității entității – redusă;

aprecierea controlului intern – corespunzător;

aprecierea impactului financiar – scăzut.

Considerăm că implementarea recomandărilor și soluțiilor propuse de auditori cu extinderea și adaptarea acestora și pentru activitățile sau obiectele auditabile care nu au fost selectate în eșantioanele analizate pot conduce la diminuarea și monitorizarea riscurilor asociate acțiunilor desfășurate de structura auditată într-o zonă acceptabilă și rezonabilă.

Apreciem că problematica expusă în prezentul raport de audit public intern se poate constitui într-o bază reală și rezonabilă de analiză din partea conducerii ministerului și structurii auditate, care să aibă ca finalitate asigurarea conformității depline a operațiunilor din domeniul economico-financiar cu legislația în vigoare, în scopul asigurării suportului necesar îndeplinirii misiunilor stabilite prin actele normative specifice care reglementează activitatea Entității Publice X.

În acest sens, recomandăm conducerii structurii auditate să păstreze permanent în atenție printre domeniile prioritare de acțiune întărirea structurilor organizatorice, metodologiei și procedurilor necesare efectuării analizei economico-financiare, implementarea unor sisteme eficiente de control intern și de monitorizare a achizițiilor, precum și optimizarea administrării patrimoniului imobiliar.

Despre implementarea recomandărilor formulate de auditori, structura auditată va informa punctual și detaliat Direcția Audit Intern conform termenelor convenite în Fișa de urmărire a recomandărilor, anexată.

B I B L I O G R A F I E S E L E C T I V Ă

Petre Brezeanu și colectiv- Audit financiar. Repere metodologice, etice și istorice. Reglementări internaționale (ISA): extrase, Editura Cavallioti, București, 2008

Petre Brezeanu, Iulian Brașoveanu- Audit și control financiar, Editura A.S.E., 2003

Ali Eden, Victoria Stanciu- Auditul sistemelor informatice, Editura A.S.E., 2002

Ana Stoian- Audit financiar-contabil, Editura A.S.E., București, 2002;

Camera Auditorilor din România- Audit financiar, Editura Economică, București, 2000

***

Legea nr. 672/ 2002 privind auditul public intern

HG nr.235/ 2003 pentru aprobarea Normelor privind modul de nominalizare a membrilor Comitetului pentru Audit Public Intern

OMFP nr. 38/ 2003 pentru aprobarea normelor generale privind exercitarea activității de audit public intern, cu modificările și completările ulterioare

OMFP nr. 252/ 2004 pentru aprobarea codului privind conduita etică a auditorului intern

OG nr. 37/ 2004 pentru modificarea și completarea reglementărilor privind auditul public intern

Colecția Tribuna Economică 2007