Executarea Silita In Materie Mobiliara
Cap. I GENERALITATI PRIVIND EXECUTAREA SILITA
Definitie
Natura juridica a executarii silite
Caracteristici
CAP. II PARTICIPANTII LA EXECUTAREA SILITA
1. Partile
2. Instanta judecatoreasca
3. Executorul Judecatoresc
4. Procurorul
5. Tertele persoane
6. Agentii fortei publice
CAP. III. EFECTUAREA EXECUTARII SILITE
1.Titlurile executorii
2.Sesizarea organului de executare
2.1 Instiintarea prealabila a debitorului
3. Executarea provizorie a hotararilor judecatoresti
4.Efectuarea actelor de executare silita
4.1 Executare importriva mostenitorilor
4.2 Interventia altor creditori
5. Incidente care impiedica , temporizeaza sau sting executarea silita
5.1 Prescriptia, perimarea, suspendarea,amanarea, incetarea executarii silite
Cap. IV. EXECUTAREA SILITA . DIRECTA si INDIRECTA
1.Directa
1.1 Predarea silita a bunurilor mobile
2. Indirecta
2.1Urmarirea silita a bunurilor mobile
2.2 Sechestrarea bunurilor mobile
2.3 Valorifica bunurilor sechestrate
2.3.1 Vanzare directa
2.3.2 Vanzarea titlurilor de valoare si a bunurilor cu regim special
2.3.3 Vanzarea la licitatie publica
3. Poprirea
4. Urmarirea fructelor si a veniturilor imobilelor
5. Eliberarea si distribuirea sumelor realizate prin urmarire silita
CAP V. STUDIU DE CAZ
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
Executarea silita ca institutie juridica este cunoscuta inca din epoca romana; unde la inceput creditorul avea posibilitatea sa-si execute singur dreptul sau.
In epoca romana, executia avea un caracter de regula penal si extrajudiciar, in sensul ca datornicul era considerat un delicvent si raspundea cu persoana sa de plata datoriilor. Ulterior, prin intermediul legii celor XII table executia isi pierde caracterul penal si se axeaza tot mai mult pe urmarirea bunurilor datornicului. Mult mai tarziu, legea Poetelia Papiria renunta definitiv la executarea asupra persoanei.
In Romania, executarea silita a fost considerata mereu o procedura exceptionala la care se putea recurge numai in baza unei autorizatii prealabile. Sobornicescul Hrisov a lui Alexandru Mavrocordat a facut referiri in ce priveste executarea silita si a prevazut posibilitatea urmaririi bunurilor prin vanzare la licitatie, lucru care instituia necesitatea unor publicatii de vanzare in cazul urmaririi bunurilor imobile ale datornicului. Chiar si asa, la inceputul secolului XIX in Romania, executarea silita se practica si asupra persoanei.
In anul 1865, Codul de procedura civila reglementeaza executarea silita , astfel ca ea se purta asupra bunurilor debitorului si se putea declansa doar daca exista un act public investit cu formula executorie.
Totusi, in codul de procedura civila din anul 1865 , art. 380 se gasesc precizari cu privire la faptul ca se putea recurge la constrangere corporala in scopul realizarii dreptului. Astfel ca legea constrangerii corporale prevedea necesitatea organizarii in fiecare capitala de judet a unei case pentru „arestul debitorilor in materii civile si comerciale”. Desigur, aceste penitenciare nu au mai fost infiintate din motive pur economice, iar in anul 1900 art 380 a fost abrogat si tot in acelasi an s-au adus multe simplificari in ce priveste materia executarii silite.
Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, au fost adoptate o serie de acte normative avand ca scop instituirea unor noi titluri executorii : inscrisurile notariale, materia contraventionala etc.
In zilele noastre, executarea silita este reglementata in codul de procedura civila , articole 622-914 ce impreuna alcatuiesc Cartea V.In ce priveste executarea creantelor bugetare, exista o derogare de la dreptul comun , derogare concretizata in Codul de procedura fiscala.
Atfel ca, in prezent, procesul civil de la inceput si pana la terminarea sa, parcurge mai multe momente distincte. In mod obisnuit el parcurge doua mari faze : a) faza judecatii propriu-zise si b) faza executarii silite a hotararii.
Faza judecatii propriu-zise are loc in fata instantelor de judecata, care se sfarseste prin pronuntarea unei hotarari definitive; faza care se poate realiza la randul ei in doua etape si anume : judecata in prima instanta si judecata in caile de atac. Judecata in prima instanta parcurge o etapa scrisa in care partile sunt citate si isi comunica reciproc pretentiile si apararile, etapa orala a dezbaterilor publice si contradictorii in care se administreaza probe si se formuleaza concluzii si etapa deliberarii in care judecatorii stabilesc situatia de fapt, la care vor aplica normele juridice corespunzatoare ; rezultand astfel hotararea judecatoreasca.
Executarea silita, „constituie a doua faza a procesului civil, in care opereaza realizarea efectiva a dreptului creditorului constatat prin titlu executoriu, in ipoteza in care debitorul nu-si executa de bunavoie obligatia din acesta” Rezulta astfel ca aceasta faza nu este obligatorie, dar intotdeauna posibila, ea poate lipsi in momentul in care debitorul isi executa de buna-voie obligatia, creditorul nemaifiind astfel nevoit sa se adreseze organelor competente pentru valorificarea drepturilor sale constatate prin titlul executoriu.
Sa nu uitam totusi, scopul oricarei activitati judiciare nu se poate limita doar la simpla obtinere a unei hotarari judecatoresti favorabile; simpla recunoastere a dreptului creditorului sau altfel spus obligarea debitorului de a restitui sau de a restabili dreptul incalcat; acest lucru fiind insuficient.
Este putin probabil ca debitorul , in fata unei hotarari judecatoresti sa se convinga de justetea deciziei si sa procedeze de bunavoie la realizarea obligatiei dispuse in sarcina sa.
In opinia proceduristului elvetian W.J Habscheid ; hotararea judecatoreasca chiar de este inzestrata cu autoritate de lucru judecat „ risca sa ramana o lovitura de sabie in apa si sa nu serveasca cu nimic partii victorioase, in special reclamantului, daca el n-ar putea recurge la constrangere pentru a o executa „
Asadar, este absolut necesar ca legiutorul sa instituie un ansamblu de mijloace procedurale care sa faca posibila realizarea efectiva a dreptului chiar si in situatia in care debitorul se opune cand vine vorba de indeplinirea obligatiilor statutate prin hotararea judecatoreasca pronuntata impotriva sa. Aceste mijloace procedurale, reprezinta de fapt forta de constrangere a statului ; constrangere care se poate manifesta numai prin intermediul executarii silite.
Definitie
Desi in introducere am definit pe scurt executarea silita in conceptia Gabrielei Raducanu, etimologia cuvantului „executare”, provine din francezul exécuter care in traducere libera inseamna : a face, a indeplini, a realiza . Termenul „silit” inseamna : a constrange, a obliga, a impune.
Altfel spus, sintagma „executare silita” evoca prin ea insasi conotatiile esentiale si determinante ale acestui concept : silirea celui obligat printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu sa-si indeplineasca prestatia, atunci cand el nu se asociaza voluntar la realizarea dreptului recunoscut prin acel titlu. Urmarirea silita „este procedura prin mijlocirea careia creditorul, titular al dreptului recunoscut printr-o hotarare judecatoreasca sau printr-un alt titlu executoriu, constrange cu concursul organelor de stat competente pe debitorul sau, care nu-si executa de bunavoie obligatiile decurgand dintr-un asemenea titlu, de a si le aduce la indeplinire, in mod silit”
In realitate intalnim totusi si o alta nuantare cand vine vorba despre executarea silita : executarea fortata este un substituit al executarii voluntare, astfel ca exista doua mari extreme, care creaza o presiune psihologica asupra debitorului, determinandu-l astfel sa-si execute obligatia
Desi titlul executoriu il reprezinta hotararea judecatoreasca prin care creditorul doreste sa-si realizeze dreptul sau sa-si satisfaca un interes legitim, el nu se va putea considera indreptatit in raport cu dreptul sau interesul sau decat in momentul in care dreptul lui este efectiv realizat ori cand interesul ii este satisfacut. Constrangerea judiciara, ca un raspuns al refuzului executarii de bunavoie apare ca fiind un atribut esential al judecatii. Codul de procedura civila, in art. 622 (1) precizeaza foarte clar : obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu executoriu, se aduce la indeplinire de bunavoie”. Art 622 (2) precizeaza „in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita…” ; iar in alin. (3) al aceluiasi articol este adaugat „executarea silita are loc pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu”
Prin urmare, executarea silita, este o faza a procesului civil, prin intermediul careia se asigura realizarea efectiva a dreptului recunoscut prin intermediul titlului executoriu, spre exemplu, prin ridicarea obiectului datorat si predarea lui creditorului urmaritor, ori dupa caz, prin intermediul vanzarii silite a unui bun / parte din bunurile debitorului, urmate de distribuirea pretului catre creditor.
Natura juridica a executarii silite
Natura juridica a executarii silite nu este o problematica recenta, o regasim atat in doctrina franceza mai veche cat si in literatura romana antebelica ; ea a fost reluata de majoritatea proceduristilor care s-au referit la aceasta institutie ulterior.
Opinia potrivit careia activitatea de executare silita prezinta un caracter administrativ datorita faptului ca , odata pronuntata hotararea judecatoreasca de catre instanta de judecata, aceasta dezinvestindu-se, o putem considera ca fiind rezoluta. Asta deoarece, desi rolul principal in cadrul executarii silite il are executorul, sa nu uitam faptul ca intreaga executare este supusa controlului instantei judecatoresti,
Astfel ca, instanta este cea care are atributii in ce priveste : investirea cu formula executorie, rezolvarea contestatiilor impotriva oricarui act de executare silita si respectiv intoarcerea executarii.
De asemenea, ori de cate ori executorul judecatoresc intalneste o piedica in activitatea executionala; neputand sa decida de unul singur, acesta trebuind sa se adreseze instantei de executare. Cu titlu de exemplu, vom face referire la doua cazuri concrete in care vorbim despre rolul instantei: cazul 1 in care este vizata identificarea unur bunuri mobile la domiciliul sau sediul altei persoane decat cel al debitorului, in lipsa acordului persoanei respective, accesul nu se va putea face direct prin interventia agentilor fortei publice la cererea executorilui, ci este absolut necesar ca executorul sa primeasca autorizatie prealabila din partea instantei de executare (art 681 (2)Cod procedura civila ) si cazul numarul 2 in care avem in vedere conexarea executarilor, care apare in momentul in care executarea silita asupra acelorasi bunuri, se face de catre mai multi executori judecatoresti diferiti; instanta de executare din circumscriptia careia a inceput prima executare, la cererea oricarui executor judecatoresc sau la cererea oricarei persoane interesate, va dispune prin incheire conexarea executarilor, caz in care se va efectua o singura executare de catre organul de executare mai intai sesizat (art 654 (1),(2) Cod procedura civila)
De aceea in literatura juridica de specialitate se vorbeste de un adevarat „proces de executie”, care tine de dreptul de jurisdictie al instantei, nefiind o activitate pur administrativa.
Profesorul Gratian Porumb, a facut urmatoarea remarca „ executarea silita nu constituie o institutie diferita de actiunea civila, ci ea ne apare ca o faza succesiva a procesului civil pentru obtinerea realizarii hotararii definitive” Tot acelasi autor, in aceeasi lucrare face o alta precizare „a considera executarea silita ca o institutie distincta de actiunea civila inseamna a goli continutul actiunii civile de mijlocul concret de realizare efectiva a drepturilor recunoscute; ar insemna a lipsi actiunea civila de elementul constrangerii necesar, realizarii efective a dreptului recunoscut in cauza.”
Sub nicio forma, activitatea pe care o desfasoara organele de urmarire silita nu poate fi identificata cu activitatea de judecata; in primul rand pentru ca executarea silita nu se caracterizeaza prin existenta unei instructii propriu-zise, instructie materializata in administrarea unor dovezi pentru stabilirea dreptului urmarit a fi realizat in justitie. In al doi-lea rand, executarea silita este intotdeauna o faza ulterioara recunoasterii dreptului prin intermediul judecatii.
Desigur, in anumite situatii interventia instantei in cursul executarii silite este absolut necesara. Prin modificarea OUG 138/2000, interventia instantei in procedurile de executare, a fost redusa considerabil, astfel ca ea este chemata sa solutioneze incidentele care apar in cursul urmaririi.
Este adevarat ca, in ambitia noii reglementari, executorul judecatoresc apare ca fiind figura centrala a executarii silite, doar ca actele si faptele de executare silita sunt supuse controlului instantei judecatoresti. Instanta este cea care , asa cum am aratat mai sus, este chemata sa rezolve anumite incidente si aici ne referim la contestatiile impotriva oricarui act de executare
In ce priveste vechea reglementare; pana la modificarea OUG 138/2000, urmarirea bunurilor , poprirea, urmarirea veniturilor, urmarirea fructelor, se facea prin intermediul instantei; lucru care a justificat opinia potrivit careia formele de executare sunt niste proceduri executionale care se realizeaza sub forma unui adevarat proces civil public si contradictoriu in care instanta decide printr-o hotarare judecatoreasca. Astfel ca, in mod corect si necesar instanta a fost despovarata de operatiunile administrative ale executarii silite, ea ramanand sa inlature sau sa corecteze impedimentele ori excesele in executare.
Asadar, executarea silita se prezinta ca o activitate complexa, cu caracter mixt in care se distinge atat o latura jurisdictionala, reprezentata de altfel prin activitatea instantei de executare cat si o latura administrativa, constand in activitatea executionala a executorului judecatoresc
Caracteristici
Prima caracteristica foarte importanta este aceea ca executarea presupune exercitiul fortei coercitive a statului. Acest lucru, inseamna ca debitorul va putea fi constrans pentru a-si executa obligatia, numai prin intermediul mijloacelor procedurale prevazute de lege si numai cu concursul organelor stabilite. Cu alte cuvinte; este imposibil a se realiza executarea silita de catre insusi creditor; singura exceptie fiind prevazuta in art. 622 c.pr.civ, alin. (5), unde se prevede ca, vanzarea bunurilor mobile ipotecate in conditiile art. 2445 c.civil, se poate face de catre creditor, fara interventia executorului judecatoresc, dar numai cu incuviintarea instantei.
Avand in vedere faptul ca, exercitiul fortei de coercitie, este o prerogativa a suveranitatii statului, executarea silita nu se poate realiza decat asupra bunurilor urmaribile aflate pe teritoriul Romaniei si potrivit regulilor prevazute de legea romana. Astfel, executarea silita a titlurilor executorii straine este conditionata de recunoasterea efectelor si de incuviintarea executarii acestora pe teritoriul Romaniei, recunoastere si executare care sunt supuse, dupa caz, regulilor de drept international privat roman sau celor stabilite prin conventii bilaterale ori internationale la care Romania este parte.
O alta caracteristica a executarii silite, este aceea ca ea nu opereaza asupra bunurilor debitorului si nicidecum asupra persoanei sale. Altfel spus, debitorul nu poate sa fie constrans fizic, astfel incat sa fie determinat sa-si execute obligatia. Singura constrangere aplicabila, este cea de natura patrimoniala.
Singura exceptie in ce priveste executarea silita asupra persoanei, apare in cazul in care prin intermediul hotararii judecatoresti, se dispune incredintarea copilului minor unuia dintre parinti, unui tert sau dupa caz, unei institutii de ocrotire; iar persoana care detine copilul, incearca sa se sustraga de la executarea hotararii. „Apreciem ca, in ipoteza mentionata, nu are loc o executare asupra persoanei (…), legea procesuala civila, prevede ca impotriva debitorului, vor fi luate masurile de constrangere de natura patrimoniala prevazute de lege pentru neexecutarea obligatiilor de a face ; iar daca debitorul este de rea-credinta si ascunde minorul, el poate fi si urmarit penal pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti”
CAP. II PARTICIPANTII LA EXECUTAREA SILITA
Executarea silita in ansamblul ei, nu poate sa existe fara participarea partilor principale si a organelor de urmarire silita, iar in anumite situatii si participarea instantei de judecata si desigur a procurorului, dar participarea acestuia din urma este limitata , in acest sens facem referire la Art. 92 Cod Procedura civila alin. 1 si alin.5 de unde rezulta ca „procurorul poate porni actiunea civila ori de cate ori este necesar pentru apararea drepturilor si intereselor legitime ale minorilor, persoanelor puse sub interdictie si ale disparutilor” ; procurorul putand „cere punerea in executare a oricaror titluri executorii emise in favoarea persoanelor minore, puse sub interdictie si disparutilor”. Nu in ultimul rand, trebuie sa facem precizarea ca si anumiti terti ; spre exemplu cei a caror drepturi au fost vatamate prin intermediul executarii; si ei pot participa.
Oricum, desi lista celor care pot participa in cadrul executarii silite, este mai vasta; partile : creditorul si debitorul, precum si organul de executare silita sunt actorii principali ai acestei ultime faze a procesului civil.
In cele ce urmeaza, ne vom referi, succint la fiecare categorie de participant la executarea silita.
Partile
Acestea se impart in doua mari categorii : creditorul si debitorul. Calitatile acestea se pot obtine de oricare dintre partile procesului civil; atat de reclamant cat si de parat. In schimb, dreptul de a solicita si obtine declansarea executarii silite, apartine persoanei care are un titlu executoriu, adica acelei parti care a castigat procesul si aceasta va purta denumirea de creditor in faza executarii silite, indiferent daca in cadrul procesului a avut calitatea de reclamant/apelant sau de parat/intimat.
Pe de alta parte, cel care a fost obligat prin intermediul unei hotarari ori alt titlu executoriu; sau intr-un limbaj mai frecvent utilizat, partea care a pierdut procesul; impotriva ei urmeaza a se porni executarea silita si poarta denumirea de : datornic, urmarit sau debitor.
In ce priveste coparticiparea, aceasta este posibila dar oarecum diferita spre deosebire de faza judecatii unde avem coparticipare activa ( mai multi reclamanti) , coparticipare pasiva (mai multi parati) si coparticipare mixta (mai mult reclamanti si mai multi parati). In faza executarii silite ; pot actiona doar mai multi creditori impotriva aceluiasi debitor; lucru care se poate traduce prin coparticipare activa. Coparticiparea pasiva in alta ordine de idei, este imposibila; asta deoarece urmarirea are un caracter individual, adica ea se rasfrange numai asupra patrimoniului debitorului. Altfel spus, daca prin acelasi titlu executoriu sunt obligati mai multi debitori, executarea va trebui sa se faca separat pentru fiecare dintre ei.
Acest lucru, inseamna ca urmarirea se face distinct pentru fiecare debitor in parte, nu numai atunci cand obligatia stabilita prin titlul executoriu este divizibila sau cand unul dintre debitori este debitor principal, iar celalalt accesoriu (ex : fideiusor), ci si atunci cand obligatia este solidara sau indivizibila. Trebuie mentionat insa ca, in limita exceptiilor prevazute de lege, urmarirea distincta a fiecarui debitor in parte nu inseamna si existenta unei ordini de urmarire; ceea ce inseamna ca, creditorul va putea incepe in acelasi timp urmarirea distincta a tuturor debitorilor obligati prin titlu executoriu; exceptie facand desigur situatia in care legea recunoaste debitorului un beneficiu de discutiune; creditorul fiind astfel obligat sa isi indrepte executarea mai intai impotriva patrimoniului debitorului principal si abia apoi impotriva celui acesoriu.
Explicatia acestei deosebiri o gasim in caracterul unipatrimonial al executarii silite. Spre deosebire de faza de judecata in care in cazul participarii pasive pot fi actionati impreuna in calitate de coparati, mai multi debitori; in faza executarii silite obiectul urmaririi silite este fie predarea unui bun anume determinat fie valorificarea bunurilor din patrimoniul debitorului in intregime sau in parte. Oricum, aceste proceduri vor trebui a fi indeplinite fata de fiecare debitor in parte.
Astfel, neputand exista o coparticipare pasiva, inseamna ca atunci cand avem o pluralitate de debitori care obligati prin aceeasi hotarare sau dupa caz printr-un titlu executoriu, procedura executionala va trebui sa fie realizata fata de fiecare debitor in parte. Cu alte cuvinte, coparticiparea pasiva din cursul judecatii inceteaza si vor trebui sa fie atatea executari silite cati debitori sunt.
Creditorul : In principiu, orice creditor are dreptul de urmarire, daca sunt indeplinite exigentele si conditiile prevazute de lege, indiferent de calitatea acestuia de creditor chirografar, creditor privilegiat, creditor ipotecar, creditor gajist, are in pricipiu in cadrul procedurii executionale aceleasi drepturi ca si in cursul jdecatii. El poate uza de atributele disponibilitatii procesuale, renuntand la executare, solicitarea suspendarii acesteia etc. O particularitate care trebuie avuta in vedere, este dreptul creditorului de a-si alege bunurile pe care doreste sa le urmareasca in cazul executarii silite indirecte, ceea ce implica si alegerea modalitatii de executare.Desigur, in ce priveste acest drept exista si anumite limite impuse de lege din considerente umanitare sau de protectie a debitorului (ca exemplu ne vom referi la bunurile de uz casnic, alimente necesare traiului, combustibului pentru 3 luni de iarna etc).
Pe de alta parte, ca o expresia a principiului disponibilitatii, trebuie facuta precizarea ca executarea silita porneste de regula numai la cererea expresa a creditorului. Sigur ca de la aceasta regula exista si exceptii, atunci cand executarea trebuie a fi ordonata de catre instanta de fond; cum ar fi cazul sumelor datorate cu titlu de despagubiri pentru repararea pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii etc.
In aceasta ultima faza a procesului civil, creditorul poate fi reprezentat printr-un mandatar, iar executarea poate fi solicitata dupa cum o sa vedem in cele ce urmeaza si de catre mostenitorii cu titlu universal ori cu titlu particular ai creditorului.
Codul de procedura civila stabileste , ca in tot cursul executarii silite, calitatea de reditor sau de debitor se poate transmite potrivit legii, in acest caz, actele de executare indeplinite pana la data transmiterii calitatii procesuale, urmand a produce efecte . Rezulta asadar ca se poate transmite atat calitatea de creditor cat si cea pasiva a debitorului.
Transmisiunea conventionala poate avea loc ca urmare a incheierii unor acte juridice prin care dreptul stabilit prin titlul executoriu ori datoria sunt transferate unei alte persoane fizice sau juridice.
Este posibila si shimbarea conventionala a debitorului in cazul preluarii datoriei conform art. 1599 cod civ. In aceasta situatie , nu este necesar ca pentru a-l putea urmari pe noul debitor, creditorul sa isi constituie un alt titlu executoriu impotriva acestuia, cu atat mai mult cu cat transmiterea conventionala a datoriei printr-un contract incheiat de debitorul initial cu noul debitor, nu produce efecte decat in masura in care creditorul isi da acordul (art. 1605 c.civ.)
O situatie cu adevarat impresionanta, o reprezinta cesiunea de creanta, iar in practica acest lucru a creat si continua sa creeze probleme.
Problematica cesiunii de creanta, o vom imparti in doua categorii : cesiune de creanta intre persoane fizice si sau juridice si cesiune de creanta unde cedentul este o institutie bancara.
Asadar, cesiunea de creanta dintre persoane fizice si sau juridice, in lipsa comunicării cesiunii, potrivit dispozițiilor legale, către debitorul cedat (împrumutatul din contractul de credit), cesiunea de creanță nu produce niciun efect, astfel că executarea silită demarată de cesionar (firma de recuperări creanțe) este nelegală.
In conformitate cu art. 1578 Cod civil, debitorul este tinut sa plateasca cesionarului din momentul in care (1) a) accepta cesiunea printr-un inscris cu data certa, b) primeste o comunicare scrisa a cesiunii, pe suport hartie sau in format electronic in care se arata identitatea cesionarului (…) .
Simpla inregistrare in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare in lipsa unei comunicari conform art 1578 cod civil, nu este suficienta pentru ca cesiunea de creanta sa fie opozabila debitorului.
De fapt, inscrierea in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare, este proba cesiunii de creanta fata de ceilalti terti ai cesiunii de creanta, exceptie facand debitorul , in privinta caruia doar cumunicarea sau acceptarea genereaza efecte de opozabilitate.
Chiar daca instanta de judecata a pronuntat deja o incheiere de admitere a incuviintarii procedurii de executare silita, nu inseamna ca instanta a si verificat legalitatea actelor si sa constate daca au fost sau nu respectate prevederile legale in privinta transmiterii creantei si publicitatii cesiunii de creanta. Procedura de incuviintare a executarii silite este strict limitativ prevazuta de lege in sensul ca rolul instantei este foarte mult diminuat deoarece avem de a face cu o procedura simplificata si necontencioasa.
Astfel, in lipsa comunicarii sau acceptarii cesiunii potrivit dispozitiilor legale, cesiunea de creanta este lipsita de efecte, desi creanta a fost transmisa catre cesionar; contractul producandu-si efectele doar intre partile cesiunii, nu si fata de debitorul cedat, care este un tert specific cesiunii de creanta. Debitorul cedat este indreptatit sa se comporte ca si cum cesiunea ca si cum aceasta nu ar exista atunci cand acestuia nu i-a fost comunicata, chiar daca stie de existenta ei pe o alta cale.
Prin urmare, in ce-l priveste pe debitor, daca acesta nu a fost instiintat cu privire la cesiunea de creanta si aceasta din urma a fost pusa in executare de catre cesionar, debitorul poate face contestatie la executare datorita lipsei comunicarii cesiunii si contestatia va fi admisa de catre instanta
Cesiunea de creanta in care cedentul este o institutie bancara, este o problematica foarte complexa la randul ei.
In conformitate cu art. 120 din OUG 99/2006, contractele de credit sunt titluri executorii. Contractele bancare cesionate catre terti pe de alta parte, terti care nu mai au statut de institutii de credit, nu mai beneficiaza de prevederile legale care permit trecerea la executare silita fara aprobarea unui judecator.
Astfel ca, pretentiile cesionarilor (firme de recuperari de regula), se bazeaza pe contractul de cesiune si nu pe cel de imprumut, iar contractul de cesiune nu beneficiaza de statutul legal de titlu executori precum contractul de credit; ceea ce inseamna ca in momentul in care noul creditor solicita executarea silita a unui contract de credit, in urma unei cesiuni de creanta cu institutia de credit, executarea este lipsita de un titlu executoriu.
De fapt, valoarea de titlu executoriu al unui inscris, altul decat o hotarare judecatoreasca, trebuie express statutata de legiuitor, lucru de altfel valabil in cazul contractelor de credit dar nevalabil in cazul contractelor de cesiune.
Creanta in sine, priveste materialitatea, substanta dreptului dedus judecatii, nu atributul executorialitatii sale, care este de fapt un aspect de drept procesual; prin urmare este gresita interpretarea conform careia transferul creantei implica si trasmiterea valorii sale de titlu executoriu, intrucat caracterul de titlu executoriu al creantei nu este un accesoriu al dreptului cedat, ci un atribut pe care legiuitorul l-a prevazut expres sau nu pentru acest contract. In cazul contractelor de garantie reala si personala aferente contractului de credit, a fost reglementat in mod expres caracterul de titlu executoriu. In ce priveste cesiunea de creanta nu esre prevazut in mod express acest caracter.
Legiuitorul confera caracter de titlu executoriu contractului de credit in considerarea persoanei creditorului, respectiv a institutiei de credit care acorda imprumutul bancar, titlul executoriu fiind raportat strict cu privire la obiectul sau si anume debitul principal si accesoriile precum si subiectele sale : insititutia bancara si debitorul.
Cesiunea de creanta fiind un contract de sine statator, poate comporta transformari in ce priveste intinderea creantei pretinse pe calea unei actiuni de drept comun, aspecte care privesc fondul dreptului, iar ulterior obtinerii unui titlu executoriu, cesionarul se poate adresa executorului judecatoresc in vederea executarii silite.
Drepturi si obligatii comune ale creditorului :
In conformitate cu art 646 Cod Procedura civila,creditorul are dreptul : „ de a participa la executare personal sau prin reprezentant ; dreptul de a fi instiintat despre inceperea executarii silite precum si cu privire la savarsirea principalelor acte procedurale care marcheaza desfasurarea ei ; dreptul de a formula cererile pe care le socotesc utile apararii dreptului si interesului sau ; dreptul de a cunoaste actele aflate la dosarul executional ; dreptul ca declaratiile sale sa fie consemnate in actele incheiate de organele de executare ; dreptul de a tranzactiona cu privire la alegerea formei de executare si obiectul ei ; dreptul de a pretinde restituirea cheltuielilor facute in timpul executarii.”
Nu in ultimul rand, trebuie sa facem precizari si cu privire la principiul diponibilitatii (art 9. C.pr.civ), care se manifesta si in faza de executare silita. In baza acestui principiu, partile pot sa dispuna atat de drepturile materiale pe care le valorifica cat si de drepturile lor procesuale.
Astfel, creditorul este liber sa porneasca executarea silita sau sa astepte declansarea ei, in limitele termenului de prescriptie a dreptului de a obtine executarea silita, dupa cum si posibilitatea de a o suspenda odata ce ea a fost pornita; ori poate sa renunte la executare.
Totodata, dupa inceperea executarii silite, creditorul si debitorul pot sa ajunga la o intelegere sau dupa caz, debitorul poate executa de bunavoie obligatia care ii revine, punand astfel capat in mod amiabil procedurii de executare.
O manifestare importanta a principiului disponibilitatii in faza de executare silita, il reprezinta dreptul creditorului de a alege bunurile debitorului pe care vrea sa le urmareasca; deci implicit, alegerea formei de urmarire silita pe care doreste sa o declanseze.
Tot in baza principiului disponibilitatii si a art. 754 c.pr.civ, „executorul judecatoresc, cu acordul creditorului, poate sa ii incuviinteze debitorului sa procedeze el insusi la valorificarea bunurilor sechestrate. In acest caz, debitorul este obligat sa il informeze in scris pe executor despre ofertele primite, indicand, dupa caz, numele sau denumirea si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care acesta din urma se angajeaza sa consemneze pretul opus.”
In ce priveste obligatiile creditorului, legea instituie niste obligatii generale, si anume : sa indeplineasca actele de procedura, in conditiile, ordinea si termenele stabilite; obligatia de a isi exercita drepturile procesuale cu buna-credinta.
Cu privire la obligatiile speciale, vom face referire la art. 647 din Codul de procedura civila, unde gasim urmatoarele : sa acorde sprijin executorilui pentru aducerea la indeplinire in conditii bune a executarii silite, punandu-i la dispozitie si mijloacele necesare in acest scop ; avansarea cheltuielilor necesare indeplinirii actelor de executare .
Interventia altor creditori in cadrul urmaririi silite
Potrivit art 690 c.pr.civ, orice creditor poate interveni in cursul executarii silite, aflate in curs pana la data fixarii de catre executorul judecatoresc a termenului pentru valorificarea bunurilor urmaribile, iar dupa depunerea sau consemnarea sumelor realizate din urmarire, poate sa participe la distribuirea acestor sume.
Rezulta asadar, ca interventia altor creditori, poate avea loc numai in cadrul urmaririi silite mobiliare sau imobiliare incepute de alt creditor. Este adevarat, interventia altor creditori nu poate avea loc in cadrul unei executari silite directe, deoarece atat predarea silita a bunurilor mobile sau imobile; cat si executarea silita a altor obligatii de a face sau de a nu face, presupun in mod necesar ca obligatia debitorului este corelativa creantei unui anumit creditor, singurul de altfel care poate sa ceara executarea acesteia.
Potrivit art 690. Alin. (2) c.pr.civ, pot interveni in procedura de urmarire silita :
– creditorii care au deja un titlu executoriu contra debitorului,
– creditorii care au luat masuri asiguratorii asupra bunurilor acestuia,
– creditorii care au un drept real de garantie sau , dupa caz, un drept de preferinta asupra bunului urmarit, conservat in conditiile prevazute de lege,
– creditorii chirografari, titulari ai unor creante banesti rezultate din inscrisuri cu data certa ori din registre tinute cu respectarea conditiilor prevazute de lege.
Se poate observa, ca spre deosebire de declansarea urmaririi silite, pentru interventia in cursul unei urmariri deja incepute, creditorii intervenienti nu trebuie sa fie in mod obligatoriu in posesia unui titlu executoriu.
In alta ordine de idei, pentru a putea interveni in procedura de urmarire silita deja inceputa, creditorii care nu au un titlu executoriu, trebuie sa aiba fie o creanta garantata cu o garantie reala sau care se bucura de un drept de preferinta, fie in cazul creditorilor chirografari, o creanta constatata prin act scris cu data certa sau care rezulta din registre tinute cu respectarea legii.
Totodata, trebuie sa fie facuta distinctie in ce priveste termenul de interventie; intre interventia creditorilor chirografari si interventia creditorilor privilegiati.
Potrivit art. 691 alin. (1) c.pr.civ, interventia creditorilor chirografari, poate fi facuta pana la termenul stabilit de catre executor pentru valorificare in oricare dintre modalitatile prevazute de lege ori convenite de parti, a bunurilor mobile sau imobile urmarite.
Creditorii chirografari, pot sa intervina si dupa termenul prevazut de art. 691 alin.(1) c.pr.civ, cel mai tarziu inainte de expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanta, in vederea intocmirii proiectului de distribuire a sumei rezultate din urmarire, dar, interventia tardiva este sanctionata cu pierderea egalitatii cu ceilalti creditori chirografari care au intervenit in timp util. Conform art. 696 c.pr.civ, creditorii chirografari care au intervenit dupa expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanta, in vederea intocmirii proiectului de distributie a sumei rezultate din urmarire, au dreptul sa participe la distribuirea partii din suma ramasa dupa indestularea drepturilor creditorilor urmaritori, a creditorilor garantati sau privilegiati si a celor care au intervenit in timp util.
In celalalt caz, creditorii care au un drept real de garantie; altfel spus, creditorii privilegiati, au dreptul sa participe la distribuire dupa rangul conferit de dreptul lor de preferinta, chiar daca cererea de interventie a fost facuta dupa expirarea termenului stabilit potrivit art. 691 c.pr.civ, alin. (1); conditia fiind sa-si fi depus titlurile de creanta cel mai tarziu in termenul prevazut de art. 869 alin. (2) c.pr.civ, respectiv termenul de 10 zile fixat de executorul judecatoresc in scopul depunerii titlurilor de creanta.
Efectele interventiei altor creditori in urmarirea silita, se regasesc in art. 695 c.pr.civ; de unde rezulta ca , ei pot sa participe la distribuirea sumei rezultate din urmarire; pot sa participe la urmarirea bunurilor debitorului si sa solicite efectuarea unor acte de executare silita.
Astfel, in masura in care se afla in posesia unui titlu executoriu, creditorii intervenienti pot sa solicite si extinderea urmaririi asupra altor bunuri ale debitorului in afara celor care fac obiectul executarii silite, in cadrul careia au intervenit, chiar si atunci cand creditorul urmaritor nu i-a notificat in acest sens. Daca, creditorul urmaritor se desisteaza de executarea silita inceputa, creditorii intervenienti, a caror creanta este constatata printr-un titlu executoriu, pot cere continuarea executarii, chiar si in cazul in care nu au cerut anterior extinderea urmaririi.
Debitorul : este persoana impotriva careaia se infaptuieste executarea silita. Astfel, orice debitor care nu si-a achitat datoria, poate fi urmarit, neexistand debitori care sa se poate bucura de imunitate executionala si este supus urmaririi numai acela care are care are calitatea de debitor, exceptand unele situatii in care un tert , – in aceasta calitate, ce-i confera de altfel unele drepturi speciale – este implicat in procedura urmaririi „debitorului” pentru ca detine unele bunuri ale acestuia.
Debitorul neexecutandu-si obligatia de buna voie, va fi urmarita intreaga sa avere mobila si imobila, care face in principiu obiect al executarii silite. Desigur, exista si situatia in care neavand un patrimoniu indestulator pentru creditor, debitorul este neglijent si nu intreprinde absolut nicio actiune pentru a-si mari patrimoniul; cu titlu de exemplu situatia in care acesta are o creanta certa, lichida si exigibila, dar practic nu intreprinde nicio actiune pentru a-si realiza acest drept de creanta sau in situatia in care acesta nu accepta succesiunea.
In atare situatie, spre deosebire de creditorii privilegiati, pentru creditorii chirografari exista posibilitatea ca ei sa ramana pagubiti, neavand cum sa-si realizeze creanta datorita insolvabilitatii debitorilor.
Ideea este ca : un creditor chirografar are un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului, ceea ce inseamna ca-si vor culege creanta dupa creditorii privilegiati (ipotecari si gajisti). Creditorul chirografar poate urmari oricare dintre bunurile debitorului care se afla in acel moment in patrimoniul debitorului, indiferent daca ele existau sau nu la data nasterii obligatiei. Dar dupa cum am aratat anterior, exista situatia in care debitorul este insolvabil si desi poate, nu intreprinde nicio actiune concreta pentru a deveni solvabil deoarece bunurile obtinute ar fi executate.
Astfel ca, legiuitorul a pus la dispozitia creditorului actiunea oblica, care este un mijloc juridic, prin care creditorul exercita drepturile si actiunile debitorului atunci cand acesta refuza sau neglijeaza sa si le exercite. In doctrina mai poarta denumirea de actiune indirecta sau subrogatorie, pe motiv ca se exercita de creditor in locul debitorului, dar are acelaso rezultat ca in cazul in care ar fi fost exercitata de creditor.
Potrivit art. 1560 al.(1) Cod Civil, creditorul poate actiona in locul debitorului, dar el nu dobandeste un drept propriu ci efectele sale se produc in patrimoniul debitorului si nu cel al creditorului. Altfel spus, creditorul actioneaza doar in locul debitorului pentru a realiza un drept al acestuia si a consemna sau readuce o valoare economica in patrimoniul debitorului care din neglijenta sau chiar cu rea intentie este pe cale de a fi pierduta.
Din nou, o alta situatie intalnita in practica si care poate face imposibila executarea silita o reprezinta simulatia cu ajutorul careia debitorul isi creaza o stare de insolvabilitate, producand astfel un prejudiciu creditorului care se va afla in imposibilitatea de a-si realiza creanta. Cu titlu de exemplu, ne vom referi la partajul simulat si anume situatia in care paratul a observat inca de la instanta de fond ca exista toate sansele ca reclamantul sa-si realizeze dretul si a facut un partaj conventional, astfel incat cele mai importante bunuri sa fie preluate de catre sotul sau; sot care nu si-a asumat nicio obligatie fata de creditor.
Iarasi, legiuitorul vine in ajutor creditorilor si in aceasta situatie prin intermediul actiunii pauliene, cunoscuta si sub denumirea de actiune revocatorie.
Drepturi si obligatii comune debitorului :
Drepturile debitorului le gasim in art. 646 cod civil, respectiv : dreptul de a asista personal sau prin reprezentant la efectuare tuturor actelor de executare silita ; dreptul de a lua cunostinta de actele dosarului de executare si sa obtina adeverinte si copii de pe aceste acte ; dreptul de a contesta actele de executare sau executarea silita insasi in termenele si conditiile prevazute de lege ; la cererea debitorului, executorul judecatoresc, va aplica in conditiile legii compensatia legala dintre creanta prevazuta in titlu a carui executare s-a cerut impotriva sa si creanta pe care el (debitorul) o opune in baza unui alt tilu executoriu.
In ce priveste obligatiile debitorului, in primul rand, acesta are obligatia de a nu se impotrivit la executarea silita, deoarece, in cazul in care executorul judecatoresc intampina opunere la efectuarea unui act de executare, la cererea acestuia, organele de politie, jandarmerie si alti agenti ai fortei publice, sunt obligati sa asigure indeplinirea efectiva a activitatii de executare silita. Totodata, in situatia in care opunerea la executare intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni, executorul judecatoresc va incheia un proces-verbal, pe care il va trimite de indata parchetului de pe langa instanta de executare; lucru care nu va impiedica continuarea executarii silite.
Cu titlu de exemplu, in cazul executarii silite a unei hotarari judecatoresti referitoare la minori, atunci cand debitorul este de rea-credinta si incearca sa impiedice executarea silita prin ascunderea minorului, el va putea fi urmarit penal pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti.
Totodata, debitorul, in vederea efectuarii executarii silite, are obligatia de a permite executorului judecatoresc accesul la bunurile sale. In cazul in care refuza, executorul poate patrunde in incaperile ce reprezinta domiciliul / resedinta / sediu, cu concursul fortei publice.
In alta ordine de idei, codul de procedura civila in art. 647 precizeaza urmatoarele obligatii speciale: sa declare la cererea executorului toate bunurile sale, mobile si imobile, inclusiv cele aflate in proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie, cu aratarea locului in care acestea se afla, precum si toate veniturile sale , curente sau periodice ; debitorul a carui bunuri au fost sechestrate, are obligatia de a aduce la cunostinta executorului care sechestreaza aceleasi bunuri, existenta sechestrului anterior si identitatea organului de executare care l-a aplicat, predand o copie a procesului-verbal de sechestru.
Oricum, partile pentru a putea participa in aceasta faza, trebuie sa aiba calitate si capacitate procesuala si desigur existenta unui interes in declasansarea executarii silite.
O problema delicata o reprezinta situatia mostenitorilor. Dupa cum am precizat anterior faptul ca urmarirea silita este strict personala, astfel incat, dupa cum nimeni nu poate urmari pe cineva decat pentru un drept care ii apartine (creditorul) si dupa cum nimeni nu poate fi urmarit decat pentru datoria sa personala (debitor); rezulta asadar la o prima vedere ca numai creditorul si debitorul pot participa in faza executarii silite.
Sub aspectul transmisiunii ligale, ea se realizeaza in cazul persoanelor fizice, pe calea mostenirii (legale sau testamentare), iar in cazul persoanelor juridice pe calea reorganizarii sau transformarii persoanei juridice care detine calitatea de creditor sau debitor. In articolul 687 care poarta denumirea marginala de „interzicerea executarii”, se precizeaza ca in situatia in care debitorul moare inainte de inceperea executarii silite si se constata ca nu exista niciun mostenitor acceptant si nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea credtorului sau dupa caz a executorului judecatoresc, instanta de executarea poate numi un curator special pana cand va fi numit curatorul succesiunii.
In cazul in care mostenirea a fost acceptata si exista doar mostenitori majori, situatia este simpla; in sensul ca executarea va fi pornita impotriva tuturor, exceptie cazul in care o parte dintre ei sunt chemati potrivit vointei defunctului sa raspunda pentru anumite datorii. In orice caz, toti mostenitorii vor fi instiintati prin intermediul unei instiintari colective la locul deschiderii mostenirii, pe numele acesteia, exceptia cazului in care au ales cu ocazia dezbaterii succesorale un alt domiciliu in vederea citarii sau un reprezentant.
Daca printre mostenitori exista si persoane minore sau dupa caz puse sub interdictie, executarea silita nu va putea porni decat dupa numirea reprezentantilor sau a ocrotitorilor legali. Totusi, daca reprezentantul sau curatorul nu a fost numit in termen de cel mult o luna de la moartea debitorului ori dupa caz de la data punerii sub interdictie, creditorul sau executorul judecatoresc, va putea cere instantei de executare numirea unui curator special.
Insa exista si unele exceptii si anume : Executarea silita poate fi ceruta, inafara de titularul dreptului, de succesorii universali, cu titlu universal sau cu titlu particular respectiv ea poate fi continuata asupra mostenitorilor, dupa cum aceasta a fost inceputa impotriva debitorului sau a fost pornita direct impotriva mostenitorilor.
Astfel ca, va trebui sa facem o distinctie clara in ce priveste mostenitorii creditorului respectiv mostenitorii debitorului.
Mostenitorii creditorului, indiferent ca sunt universali, cu titlu universau sau chiar cu titlu particular, ei pot continua o executare inceputa sau pot porni executarea silita impotriva debitorului. In cazul decesului creditorului urmaritor, pentru a se putea continua executarea silita pornita de catre autor, succesorii nu trebuie sa faca vreo netoficare debitorului pentru a-i aduce la cunostinta faptul ca a survenit acest eveniment. Dar, pentru a continua executarea deja inceputa sau dupa caz. Pentru a inceoe executarea silita impotriva debitorului, este necesar ca mostenitorii creditorului sa fie sezinari; in cazul celor nesezinari, ei trebuie sa obtina eliberarea certificatului de mostenitor.
Mostenitorii debitorului, executarea silita va putea continua asupra acestora in situatia in care debitorul a murit,dar numai in anumite conditii si totodata, tinem a preciza faptul ca, mostenitorii raspund potrivit art. 1114 alin. (2) c.civ, pentru datoriile si sarcinile mostenirii, dar numai cu bunurile din patrimoniul succesoral, proportional cu creanta fiecaruia.
Acest lucru inseamna ca, in baza titlului executoriu pe care creditorul l-a obtinut impotriva debitorului (care ulterior a decedat), ii poate urmari pe mostenitorii acestuia, fie continuand executarea silita inceputa deja impotriva debitorului, ori dupa caz, poate sa treaca direct la executarea impotriva mostenitorilor, sub rezerva ca obligatia cuprinsa in titlu sa nu fi fost una strict personala, care sa se fi stins la data decesului debitorului.
Mostenitorii debitorului vor fi urmariti, deoarece se subroga in drepturile autorilor lor. Totusi trebuiesc a fi facute unele distinctii dupa cum urmeaza : mostenitorii universali si cu titlu universal raspund cu bunurile lor de toate datoriile si sarcinile succesiunii. Pentru a evita o asemenea raspundere, mostenitorii au posibilitatea de a accepta succesiunea sub beneficiu de inverntar, situatie in care vor raspunde numai in limita bunurilor culese din mostenire.
In ce-l priveste pe mostenitorul cu titlu particular, acesta va putea fi urmarit numai in legatura cu bunul dobandit si numai daca obligatia a luat nastere in legatura cu acel bun.
Intrucat inceperea sau dupa caz, continuarea executarii silite impotriva mostenitorilor debitorului, este conditionata de acceptarea mostenirii de catre acestia, legea reglementeaza express conditiile inceperii ori ale continuarii executarii . Astfel, conform art 687 alin.1 Cod procedura civila, daca debitorul moare inainte de sesizarea executorului judecatoresc, nicio executare nu poate fi pornita, iar conform alin. (2) al aceluiasi articol, daca debitorul moare dupa ce executarea a fost pornita, ea nu poate fi continuata cat timp mostenirea nu a fost acceptata de catre cei chemati la mostenire sau in lipsa cat timp nu a fost numit un curator al succesiunii , ori dupa caz un curator special pentru executare.
Cu toate acestea, daca executarea silita era pornita in momentul mortii debitorului, in conformitate cu art. 689, ea se va suspenda si nu va fi reluata impotriva succesibililor acceptanti decat dupa 10 zile de la data cand acestia au fost incunostiintati despre continuarea executarii silite. Termenul de 10 zile, face posibil ca mostenitorii sa execute obligatia in mod voluntar, evitandu-se astfel continuarea executarii.
In ce privesteste incunostiintarea, mostenitorii vor fi citati printr-o instiintare colectiva, facuta la locul deschiderii mostenirii, pe numele mostenirii, fara a se arata numele si calitatea fiecarui mostenitor, exceptie facand situatia in care cu ocazia dezbaterii succesorale a fost desemnat un reprezentant al mostenitorilor.
executarea silita impotriva bunurilor acestuia din urma, va continua impotriva mostenitorilor sai majori dupa opt zile dupa ce ei au fost instiintati in mod colectiv la ultimul domiciliu al defunctului.
In alta ordine de idei, in cazul in care creditorul sau executorul judecatoresc ia cunostinta, in orice mod despre faptul ca debitorul a decedat, oricare dintre acestia este obligat sa solicite de indata camerei notarilor publici, in a carei circumscriptie a avut defunctul domiciliul, sa se faca mentiune in registrul special prevazut de lege despre inceperea executarii silite si sa elibereze un certificat de unde sa rezulte daca mostenirea debitorului decedat, a fost sau nu dezbatuta, iar in cazul in care aceasta a fost dezbatuta, care sunt persoanele ce au calitatea de mostenitori , precum si faptul daca pana la acceptarea mostenirii de catre cel putin unul dintre mostenitori, a fost numit un curator al succesiunii.
Daca mostenirea, a fost dezbatuta si acceptata de cel putin un succesor, executarea va fi continuata sau dupa caz, va fi pornita impotriva acestuia.
Totusi, in cazul in care mostenirea a fost acceptata si exista numai mostenitori majori, executarea sililita va fi pornita impotriva tuturo, exceptie cazul in care numai unii dintre ei sunt chemati, potrivit vointei defunctului, sa raspunda pentru anumite datorii ale acestuia.
Dificultati apar in situatia in care printre mostenitori, sunt si minori; caz in care, executarea silita sub nicio forma nu va putea fi pornita decat dupa numirea reprezentantilor sau a ocrotitorilor legali. Daca in termen de o luna de la moartea debitorului, sau de la punerea sub interdictie judecatoreasca, nu a fost numit un reprezentant legal, creditorul ori dupa caz, executorul judecatoresc, va putea sa ceara instantei de executare sa fie numit un curator special.
In situatia in care se constata ca mostenirea nu a fost dezbatuta sau dupa caz, acceptata, creditorul sau executorul judecatoresc, poate cere camerei notarilor publici sau dupa caz, notarului deja sesizat cu intocmirea inventarului succesiunii desemnarea unei persoane in acest scop.
Daca debitorul moare inainte de inceperea executarii silite si se constata ca nu exista niciun mostenitor acceptant si nici nu este numit un curator al succesiunii, la cererea creditorului sau a executorului, instanta va numi de indata cu curator special.
Instanta judecatoreasca
Se poate identifica cum legiuitorul a dorit sa asigure un rol de supervizor al legalitatii executarii, rol realizat inclusiv prin solutionarea unor incidente procedurale intervenite pe parcursul urmaririi
Instanta in aceasta faza a procesului civil este considerabil despovarata de efectuarea unora dintre actele si faptele de executare silita, trecute acum in sarcina executorului judecatoresc; dar ramane totusi un participant principal si necesar in procedura executionala, spre exemplu : controleaza si indruma activitatea executorului judecatoresc ; in cazul obligatiilor de a face sau de a nu face ceva, instanta poate autoriza pe creditor printr-o hotarare, sa indeplineasca chiar el obligatia dea a face sau dea nu face ; solutionarea contestatiilor la executare etc.
Altfel spus, instanta judecatoreasca in aceasta faza a procesului civil, poarta denumirea de instanta de judecata, iar activitatea ei este reglementata de art. 651 Codul de procedura civila.
Instanta de executare este judecatoria in a carei circumscriptie se afla domiciliu sau sediul debitorului. In situatia in care sediul / domiciliul debitorului nu se afla in Romania, competenta teritorial este instanta de executare in a carei circmscriptie se afla la data sesizarii organul de executare.
Dupa cum afirma articolul 650 alin. 2, instanta de executare, solitioneaza cererile de incuviintare a executarii silite, contestatiile la executare, precum si incidentele care pot aparea pe parcursul executarii silite.
In situatia in care debitorul isi schimba domiciliu, acest lucru nu poate sub nicio forma sa atraga schimbarea competentei instantei de executare.
In ce priveste rolul acestei instante, este acela de a solutiona contestatiile la executorul judecatoresc si alte incidente aparute pe parcursul executarii silite.
Vom face o enumerare cu principalele atributii ale instantei de executare :
Solutioneaza cererile de recuzare a executorilor judecatoresti
Solutioneaza cererile pentru inlocuirea executorului judecatoresc
Solutioneaza cererile de conexare a executarilor
Solutioneaza constestatiile la executare
Solutioneaza cererea de repunere in termenul de prescriptie
Solutioneaza cererile de intoarcere a executarii
Solutioneaza cererile pentru intoarcerea executarii etc.
Conform art. 651 alin.(4) c.pr.civ., instanta de executare, se pronunta prin incheiere executorie care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare.
Organele de executare
Organele de executare sunt investite cu autoritate de stat in scopul de a impune realizarea intocmai a dispozitiilor cuprinse intr-o hotarare judecatoreasca sau intr-un alt tilu executoriu. Principalele organe de executare silita sunt executorii judecatoresti. In sistemul nostru judiciar executorii judecatoresti au fost considerati auxiliari ai justitiei.
Executorul judecatoresc este dator a starui prin toate mijloacele admise de lege, pentru realizarea integrala si cu celeritate a obligatiei prevazute in titlul executoriu si pentru respectarea dispozitiilor legii, a drepturilor partilor si ale altor perosane interesate.
Potrivit legii 188/2000 privind executorii judecatoresti, „ executorii judecatoresti sunt investiti sa indeplineasca un serviciu de interes public”. Pe de alta parte, „actul indeplinit de executorul judecatoresc, in limita competentelor legale, purtand stampila si semnatura acestuia, precum si numarul de inregistrare si data, este act de autoritate publica si are forta provanta prevazuta de lege”. Activitatea executorilor judecatoresti se desfasoara la cererea persoanei interesate, altfel spus executorul judecatoresc presteaza niste servicii si are dreptul la un onorariu conform art.37 din legea 188/2000.
La ora actuala, executorii judecatoresti nu au o competenta exclusiva in materia executarii silite; existenta unor organe diferite, cum ar fi executorii fiscali, nu poate genera o practica uniforma. Pe de alta parte, unele dintre organele de executare silita, nu se bucura de garantiile firesti de independenta pe care trebuie sa le aiba nu doar organele de justitie propriu-zise, ci si acelea care transpun in viata dispozitiile cuprinse intr-o hotarare judecatoreasca sau intr-un titlu executoriu. Faptul ca exista o oarecare subordonare a executorior fata de creditorii lor, cu care se afla in raporturi juridice de munca, este de natura sa pericliteze drepturile debitorilor urmariti, care trebuie sa beneficieze si in faza executarii de drepturile procesuale garantate de lege.
Competenta teritoriala a executorului judecatoresc este determinata prin art 652 cod procedura civila „ hotararile judecatoresti si celelalte titluri executorii se executa de catre executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel, dupa cum urmeaza : a) in cazul urmaririi silite a bunurilor imobile (…) executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel unde se afla imobilul ; b) in cazul urmaririi silite a bunurilor mobile, executorul judecatoresc din circumscriptia unde se afla domiciliul / sediul debitorului sau din circumscriptia curtii de apel unde se afla bunurile „
Numarul executorilor judecatoresti se stabileste si se actualizeaza anual de ministrul justitiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Nationale a Executorilior Judecatoresti, in functie de cerintele locale determinate de intinderea teritoriului, de volumul de activitate si de numarul locuitorilor, in asa fel incat la 15.000 de locuitori sa revina cel putin un executor judecatoresc. Numarul executorilor judecatoresti din circumscriptia unei instante nu va fi mai mic de trei. De asemenea, la stabilirea numarului executorilor judecatoresti, se are in vedere si numarul executorilor judecatoresti stagiari care au promovat examenul de definitivat.
Tot din codul civil reusim sa aflam ca in cazul in care bunurile mobile se afla in circumscriptia mai multor curti de apel, atunci in aceasta situatie, oricare dintre executorii judecatoresti este competent teritorial sa realizeze executarea tuturor bunurilor, chiar daca o parte dintre acestea nu se afla in raza curtii de apel de unde are acesta sediul; prin urmare, alegerea executorului apartine creditorului.
In situatia in care a fost pornita o executare silita, iar competenta teritoriala a fost determinata de sediul sau domiciliul debitorului si acesta l-a schimbat ulterior, executorul judecatoresc sesizat, ramane competent sa continuie executarea silita.
O problematica apare in ce priveste existenta mai multor imobile in proprietatea aceluiasi debitor,situate in raza mai multor curti de apel. In conformitate cu art. 654 alin.1 , competent teritorial sa efectueze executarea silita este executorul din raza curtii de apel unde se afla imobilul respectiv. In atare situatie, competenti teritorial vor fi toti executorii in a caror raza teritoriala se afla imobilele, ceea ce presupune ca vom avea atatia executori cate imobile in circumscriptii diferite sunt.
Atunci cand cu privire la aceleasi bunuri, se efectueaza mai multe executari silite de catre executori judecatoresti diferiti, instanta de executare in cirumscriptia careia a inceput prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricaruia dintre executorii judecatoresti, le va conexa dispunand a se face o singura executare silita de catre executorul judecatoresc care a indeplinit actul de executare cel mai inaintat.
Daca executarile silite sunt in acelasi stadiu, pe roul unor executori judecatoresti diferiti, atunci instanta de executare in circumscriptia careia a inceput prima executare, la cererea persoanei interesate sau a oricaruia dintre executori le va conexa, dispunand sa se faca o singura executare de catre executorul judecatoresc care a inceput cel dintai executarea. Dupa conexare, procedura de executare va continua de la actul de urmarire cel mai inaintat, chiar daca unul dintre creditorii urmaritori renunta la executarea inceputa.
In situatia in care executarile silite se afla pe rolul aceluiasi executor judecatoresc, conexarea se poate dispune de acesta din urma, prin incheiere data cu citarea partilor, deci fara a fi necesara interventia instantei de executare.
Cand privitor la aceleasi bunuri, se efectueaza mai multe executari, unele pornite de executorul judecatoresc, la cererea unui creditor, iar altele direct de catre alti creditori, toate actele de executare vor fi efectuate de catre executorul judecatoresc competent in favoarea caruia s-a dispus conexarea, daca prin lege speciala nu se prevede altfel.
In ce priveste poprirea, conform art 782 c.pr.civ, ea se infiinteaza la cererea creditorului de catre un executor judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel unde isi are domiciliul sau sediul debitorul ori tertul poprit. In cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice, competenta apartine executorului judecatoresc al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel de la domiciliul sau sediul debitorului ori, dupa caz, de la sediul principal sau de la sediile secundare ale institutiei de credit unde debitorul si-a deschis contul. Daca debitorul are mai multe conturi, competenta pentru infiintarea popririi asupra tuturor conturilor, apartine executorului judecatoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise.
Sanctiunea in cazul nerespectarii normelor privitoare la competenta teritoriala a executorului judecatoresc, o reprezinta nulitatea actelor de procedura efectuate.
In cazul in care apare un conflict pozitiv de competenta intre doi sau mai multi executori, dupa cum am precizat, pentru rezolvarea acestuia se vor aplica dispozitiile articolelor 654 si repectiv 655 c.pr.civ., referitoare la conexarea executarilor care se desfasoara asupra acelorasi bunuri ale debitorului.
Totodata, daca, se respinge cererea de executare pe motiv de necompetenta, poate sa se iveasca un conflict negativ de competenta. Acesta se va solutiona potrivit art. 11 din Legea nr. 188/2000 de catre curtile de apel in a caror circumscriptie se afla birourile executorilor judecatoresti ori dupa caz, daca birourile executorilor se afla in circumscriptii diferite, competenta a solutiona conflictul, este curtea de apel in a carei circumscriptie se afla biroul executorului mai intai sesizat. Oricum, conflictele negative de competenta se solutioneaza de urgenta, iar instanta se pronunta prin incheiere definitiva.
Art. 653 c.pr.civ. alin.(1), reglementeaza posibilitatea recuzarii executorului judecatoresc numai in cazurile si conditiile prevazute la art. 42 si urmatoarele c.pr.civ. (cazuri de incompatibilitate)
Astfel, conform art. 10 alin. (3) din Legea 188/2000, partea interesata, poate cere instantei de executare recuzarea executorului imediat ce a aflat despre una dintre situatiile prevazute de lege, dar numai pana la incetarea executarii silite.
Executorul judecatoresc pentru care este ceruta recuzarea ,poate declara ca se abtine indata ce a cunoscut situatia de incompatibilitate, chiar daca legea nu prevede in mod expres acest lucru.
Cererea de recuzare sau de abtinere, se solutioneaza de instanta de executare, in conformitate cu dispozitiile art. 51 c.pr.civ, in camera de consiliu, fara prezenta partilor si ascultand partile numai daca apreciaza ca este necesar.
Oricum, cererea de recuzare nu duce la suspendarea de drept a executarii, dar instanta poate sa dispuna suspendarea executarii pana la solutionarea cererii de recuzare printr-o incheiere care nu este supusa niciunei cai de atac. Totusi, pentru a se putea dispune suspendarea, cel care o solicita, trebuie sa plateasca o cautiune in valoare de 1000 ron sau dupa caz, daca valoarea creantei nu depaseste 1000 ron, cautiunea va fi de 10% din valoare.
In situatia in care se admite cererea de recuzare, incheierea arata si in ce masura actele indeplinite de executor urmeaza a fi pastrate.
Din art. 653 alin. (4) c.pr.civ, la cererea creditorului, instanta de executare, poate sa dispuna, pentru motive temeinice, inlocuirea executorului judecatoresc cu alt executor indicat de catre creditor. Desi legea nu indica ce anume se intelege prin „motive temeinice”, rezulta asadar ca acestea sunt lasate la aprecierea instantei. „ Cu privire la acest aspect, aceste motive, nu se confunda cu cele de incompatibilitate, si trebuie sa se inteleaga elemente de aparenta de nelegalitate a executarii si/sau aspecte de oportunitate, in aprecierea lor tinandu-se seama, pe de o parte, de faptul ca simpla dorinta a creditorului de a inlocui executorul, nu constituie motiv temeinic, iar, pe de alta parte, de faptul ca exigenta nu poate fi absoluta, intrucat exista institutii care reglementeaza astfel de situatii (recuzarea, contestatia la executare).”
Potrivit art. 12 din legea 188/2000, activitatea executorilor judecatoresti se desfasoara in cadrul unui birou, in care pot functiona unul sau mai multi executori asociati cu personal auxiliar corespunzator. Toti executorii judecatoresti din Romania, se constituie in Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti, organizatie profesionala cu personalitate juridica dupa cum prevede art. 28 , alin 1 din legea 188/2000. Ministerul justitiei, prin inspectori generali de specialitate si Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti, prin consiliul sau de conducere exercita un control profesional asupra calitatii actelor si lucrarilor efectuate de executorii judecatorest precizeaza articolul 59 alin. 1 din aceeasi lege.
In circumscriptia fiecarei curti de apel functioneaza cate o camera a executorilor judecatoresti, camera cu personalitate juridica, iar din aceasta fac parte toti executorii judecatoresti din circumscriptia curtii de apel respective. Camera executorilor este condusa de un colegiu director format dintr-un peresinte, un vicepresedinte si 3 – 7 membri.
Colegiul director, este ales de adunarea generala a executorilor judecatoresti pentru o perioada de 3 ani, dintre membrii camerei executorilor judecatoresti. Presedintele colegiului director, reprezinta camera in raporturile acesteia cu tertii si primeste pentru activitatea depusa o indemnizatie al carei cuantum este stabilit de adunarea generala.
Atributiile colegiului director al camerei executorilor sunt urmatoarele : rezolva plangerile partilor impotriva executorilor judecatoresti, luand masurile corespunzatoare ; deleaga in cazuri exceptionale pentru o perioada de maximum 6 luni de zile un executor judecatoresc pentru a asigura functionarea unui alt birou de executor judecatoresc ; informeaza Uniunea Nationala a Executorilor Judecatoresti in legatura cu activitatea birourilor executorilor judecatoresti si asupra necesarului de executori judecatoresti ; tine evidenta veniturilor si cheltuielilor Camerei executorilor judecatoresti precum si contributia membrilor acesteia.
Participarea procurorului la activitatea de executare silita
In legislatia actuala, Ministerul Public face parte din categoria organelor statale, ale caror implicare in realizarea executarii silite trebuie sa fie prompta si eficienta, motiv pentru care in Codul de procedura civila, la articolul 658 gasim reglementarea potrivit careia, Ministerul Public este un participant la executarea silita.
Oricum, Statul este obligat sa asigure, prin agentii sai, executarea in mod prompt si efectiv a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii, iar in caz de refuz, cei vatamati au dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit. Obligatiile Statului in materie de executare silita, au fost subliniate si in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului. Asadar, procurorul fiind un agent al statului, are printre multiplele sale atributii, si pe aceea de a sprijini realizarea eficienta a executarii silite.
Procurorul poate sa ceara punerea in executare a hotararilor pronuntate in favoarea persoanelor minore, puse sub interdictie sau disparute sau alte categorii de persoane prevazute de lege. De asemenea, procurorul este indreptatit sa uzeze de calea contestatiei la executare silita pentru a solicita si obtine anularea actelor de executare care contravin unor norme imperative sau sunt de natura a vatama interesul minorilor sau al altor persoane lipsite de capacitate. In fine, procurorul poate exercita si caile de atac impotriva hotararilor pronuntate asupra contrestatiilor la executare.
Acest drept al procurorului de a participa la activitatea de executare silita nu poate fi contestat, desi in practica se uzeaza arareori de o atare prerogativa, astfel ca procesul civil fiind o ramura a dreptului privat, sunt putine situatiile in care sa fie implicat interesul public.
Tertele persoane
Tertele persoane, au si ele posibilitatea de a participa la activitatea de executare silita, participarea acestora fiind determinata de cele mai multe ori, de luarea unor masuri de natura a le prejudicia drepturile lor ( spre exemplu, urmarirea unor bunuri, proprietatea tertilor). Calea procedurala a participarii tertilor la executarea silita, este in asemenea cazuri, contestatia la executare.
Codul de Procedura civila, in art. 650 consacra principiul potrivit caruia :” orice tert persoana vatamata printr-un act de executare silita, poate solicita desfiintarea acestuia sau, dupa caz incetarea executarii silite insesi, numai pe calea contestatiei la executare, daca prin lege nu se dispune altfel.” Se remarca asadar, consacrarea exclusivismului contestatiei la executare, ca remediu procesual pentru tertii vatamati prin actele de urmarire silita.
O alta forma de participare a tertilor vizeaza situatia creditorilor care intervin in faza executarii silite, spre a-si valorifica drepturile lor de creanta. In acest sens, precizam ca tertii, creditorii neurmaritori pot participa la distribuirea pretului obtinut prin vanzarea bunurilor debitorului.
In ce priveste situatia tertilor garanti, bunurile acestora pot fi urmarite de creditor in conditiile legii, concomitent sau separat pentru plata datoriilor creditorului.
Agentii fortei publice si alte persoane
O executare silita de regula nu implica necesitatea interventiei agentilor fortei publice , dar exista si unele cazuri aparte in care acest lucru este absolut inevitabil. De aceea, Codul de procedura civila, prin art. 659, stabileste cadrul juridic al participarii acestor organe la desfasurarea executarii silite.
Atunci cand executorul judecatoresc considera necesar, organele de politie, jandarmerie si alti agenti ai fortei publice, sunt obligati sa sprijine indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare. Textul din art 659 este foarte semnificativ, iar aplicarea lui in spiritul si litera legii, poate aduce o revigorare a activitatii de executare silita
Trebuiesc a fi facute doua precizari : prima consta in faptul ca executorul judecatoresc, are in principiu puterea de a aprecia asupra necesitatii de participare a agentilor fortei publice la activitatea de executare silita; solutie fireasca de altfel, deoarece executorul judecatoresc poate sa aprecieze in functie de complexitatea si circumstantele de fapt ale cauzei ori cele legate de atitudinea debitorului, care justifica de altfel o participare a agentilor fortei publice. A doua constatare vizeaza faptul ca agentii fortei publice dupa cum se precizeaza in art 659 din codul de procedura civila , „ sunt obligati sa sprijine indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare silita”. Textul trebuie interpretat in sensul ca interventia agentilor fortei publice este utila si necesara doar pentru operatiile determinate in concret de executorul judecatoresc. De altfel, exista si acte de executare la a caror participare nici exista vreo interventie din partea vreunui alt organ sau persoane straine de executare.
In scopul participarii agentilor fortei publice la activitatea de urmarire silita, executorul va trebui sa se adreseze autoritatilor competente pentru a asigura concursul fortei publice , care trebuie sa ia masuri de urgenta pentru a se evita tergiversarea sau impiedicarea executarii silite.
Tot prin intermediul codului de procedura civila, este reglementata si situatia procesuala a martorilor asistenti. In anumite conditii, prezenta martorilor asistenti este obligatorie la patrunderea intr-o locuinta, localuri, depozite sau alte incaperi, la cercetarea acestora precum si la sechestrarea si ridicarea bunurilor debitorului. Desigur, la cererea expresa a partilor sau daca executorul considera a fi necesar, martorii asistenti pot fi invitati si in alte cazuri.
Oricum, martorii asistenti in mod obligatoriu trebuie a fi persoane cu capacitate deplina de exercitiu, care nu sunt interesate de savarsirea actelor de executare si nici nu se afla cu participantii la procedura de executare in legatura de rudenie sau afinitate ori de subordonare. Aceste exigente pe care le-am enumerat, sunt de natura sa garanteze impartialitatea martorilor asistenti
Numarul martorilor asistenti trebuie sa fie de cel putin doi, daca prin lege nu este prevazut altfe; martorul avand dreptul la sumele prevazute de lege pentru indemnizatia martorilor. Prin semnarea procesului-verbal, martorul asistent atesta faptele la care a asistat.
Cap III
Titlurile Executorii
Actiunea civila, nu semnifica ea insasi proces, ci este o prerogativa legala care apartine titularului unui drept subiectiv sau al unui interes legitim si care se materializeaza si individualizeaza prin cererea de chemare in judecata.
Daca procesul nu poate fi conceput in lipsa actiunii, exitenta actiunii nu este conditionata de materializarea unui proces. Actiunea este anterioara procesului; pe cand procesul este insa forma de materializare si dezvoltare a actiunii. Daca actiunea civila este exercitata, astfel se configureaza si intretine procesul civil, tinzandu-se la finalizarea acestuia prin intermediul executarii silite, desigur in raport de atitudinea debitorului.
Executarea silita, este completarea naturala a actiunii civile, iar prin exercitarea ei, executarea silita face parte din proces; executarea fiind stadiul final al actiunii civile ; mijlocul legal de aparare a drepturilor si intereselor legale incalcate sau contestate.
Dupa cum se cunoaste, nimeni nu actioneaza in justitie pur si simplu pentru a i se recunoaste un drept ci, pentru a-l putea realiza, pentru a fi opozabil fata de toti ceilalti. Altfel spus, se face trecerea de la eficacitatea procesului prin care este recunoscut dreptul reclamantului la efectivitatea acestuia, lucru care nu poate fi facut decat prin intermediul unui titlu executoriu.
Titlul executoriu este asadar considerat „a fi actul incontestabil, in baza caruia se poate proceda la aplicarea masurilor de constrangere, pe calea executarii silite, pentru realizarea efectiva a drepturilor urmaritorului. Eliberarea titului exeutoriu de catre organul competent constituie baza pentru inceperea executarii silite „ De altfel, executarea silita este si imposibil de efectuat in absenta unui titlu executoriu.
Altfel spus, pentru a se putea face executarea silita, obligatia ce se solicita a fi pusa in executare, trebuie sa fie constatata printr-un titlu executoriu.
Titlurile executorii pot consta pe de o parte in hotararile judecatoresti obtinute dupa finalizarea fazei judecatii, iar pe de alta parte, in titluri executorii carora legea le confera acest caracter fara a mai fi nevoie de parcurgerea fazei judecatii pentru obtinerea unei hotarari judecatoresti.
Asadar, principalele titluri executorii sunt hotararile judecatoresti. Totusi, se impune a face o distinctie intre aceastea.
Hotararile date in apel sunt executorii, dar exista totusi si exceptii, cand o hotarare data in apel nu este executorie, datorita unor dispozitii contrare ale legii. Facem in acest sens precizarea ca, a) conform art. 484 c.pr.civ, recursul suspenda de drept executarea hotararii in cauzele privitoare la stramutarea de hotare, desfiintarea de constructii, plantatii sau alte lucrari care au o asezare fixa ; b) instanta poate dispune suspendarea executarii in cazul exercitarii cailor de atac de retractare ; contestatie in anulare si revizuire conform articolelor 507 si 512 c.pr.civ.
Hotararile date in prima instanta fara drept de apel, ori cele in legatura cu care partile au convenit sa exercite direct recursul potrivit art. 459 c.pr.civ. Ideea este ca, o hotarare susceptibila de apel si de recurs poate fi atacata, inauntrul termenului de apel, direct cu recurs, la instanta care ar fi fost competenta sa judece recursul impotriva hotararii date in apel, daca partile consimt expres, prin inscris autentic sau prin declaratie verbala data in fata instantei. Prin urmare, hotararea data in prima instanta asupra careia partile au convenit expres sa renunte la calea de atac a apelului, este executorie.
Pe langa hotararile pronuntate in apel si acelea date in prima instanta fara drept de apel ori cele in legatura cu care partile au convenit sa exercite direct recursul, potrivit art. 459 alin. (2) c.pr.civ, exista o serie de hotarari pronuntate in prima instanta, carora legea le confera putere executorie sau care pot dobandi acest caracter in conditiile legii. Astfel, conform art 448 c.pr.civ, hotararile primei instante se pot pune provizoriu in executare, aspecte ce le vom trata in sectiunea : executarea provizorie a hotararilor judecatoresti.
Hotararile definitive, potrivit art 634 c.pr.civ, in aceasta categorie gasim :
Hotarari care nu sunt supuse nici apelului nici recursului; b) hotarari date in prima instanta fara drept de apel, neatacate cu recurs ; c) hotarari date in prima instanta care nu au fost atacate cu apel; d) hotarari date in apel fara drept de recurs sau cele care nu au fost atacate cu recurs ; e) hotarari date in recurs, chiar daca prin aceasta a fost solutionat fondul pricinii ; f) orice alte hotarari care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs, g) toate hotararile mentionate care devin definitive la data expirarii termenului de exercitare a apelului sau reursului ori dupa caz, de la data pronuntarii.
Dupa cum am precizat anterior, pe langa hotararile judecatoresti mai exista si titluri executorii carora legea le confera un caracter executoriu, fara a mai fi necesara parcurgerea fazei judecatii pentru obtinerea unei hotarari judecatoresti. Acestea sunt :
Titlurile executorii europene, in care o hotarare judecatoreasca ce a fost certificata ca titlu executoriu european in statul membru de origine, este recunoscuta si executata in celelalte state membre fara a fi necesara incuviintarea executarii silite si fara a fi posibila contestarea recunoasterii sale ( art. 5 din Regulamentul (CE) nr. 805/2004 al Parlamentului European si al Consiliului din 21 aprilie 2004 privind crearea unui Titlu executoriu European pentru creantele necontestate , aplicabil in materie civila si comerciala.)
Incheierile si procesele-verbale intocmite de executorii judecatoresti, conform art 638 alin (1) pct.1 c.pr.civ, se bucura de putere executorie. Legea prevede faptul ca, nu orice act al executorului judecatoresc constituie titlu executoriu si poate sa fie pus in executare silita, ci doar acele procese-verbale si incheieri carora legea le confera expres acest caracter. Spre exemplu, incheierea executorului judecatoresc prin care acesta realizeaza actualizarea valorii obligatiei principale stabilite in vani din titlul executoriu in conditiile art. 628 alin. (2)-(4) c.pr.civ; incheierea prin care executorul judecatoresc dispune amanarea, suspendarea si incetarea executarii silite, eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute din executare, precum si alte masuri anume prevazute de lege, in conformitate cu art 657 c.pr.civ; procesul-verbal de licitatie dupa cum se precizeaza in art. 851 c.pr.civ etc.
Inscrisurile autentice, precum si titlurile executorii notariale emise in conditiile prevazute de lege (art. 638 alin. (1), pct. 2 si 3, c.pr.civ).
Tinem a face preciarea ca, inscrisul autentic, este inscrisul intocmit sau dupa caz, primit si autentificat de o autoritate publica, de notarul public sau deo alta persoana investita de stat cu autoritate publica. Autenticitatea inscrisului se refera practic la stabilirea identitatii partilor, exprimarea consimtamantului acestora cu privire la continut, semnatura lor si data inscrisului.
Practic inscrisul autentificat de notarul public, care constata o creanta certa, lichida si exigibila, are putere de titlu executoriu de la data exigibilitatii acestuia.
Oricum, actele autentice notariale, se intocmesc intr-un singur exemplar original, care se pastreaza in arhiva notarului public, partile primind un duplicat de pe actul original, duplicat care are aceeasi forta ca si originalul actului (art.225, alin (1) si (2) din Regulamentul de punere in aplicare a legii 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale)
In situatia in care a fost pus in executare un astfel de titlu, singura posibilitate ca executarea sa fie suspendata, apare atunci cand exista o actiune de fond prin care se solicita desfiintarea inscrisului respectiv.
Titulurile de credit sau alte inscrisuri carora legea le reunoaste putere executorie, dupa cum se precizeaza in art. 638 alin. (1), pct. 4 c.pr.civ.
Astfel ca, sunt titluri executorii atat titlurile de credit, cat si alte inscrisuri carora legea le confera putere executorie.
Oferim cu titlu de exemplu, Procesul-verbal de contraventie potrivit art. 37 din OG 2/2001, care daca nu este atacat in termenul legal, constituie titlu executoriu ; potrivit art.8 din O.G 51/1997,privind operatiunile de leasing si societatile de leasing, contractele de leasing precum si garantiile reale si personale, constituite in scopul garantarii obligatiilor asumate prin contractul de leasing constituie titluri executorii ; legea 51/1995 pentru organizarea si exeritarea profesiei de avocat, unde contractul de asistenta juridica legal incheiat, este titlu executoriu.
In categoria titlurilor de credit, gasim : cambia, biletul la ordin, cecul, precum si alte titluri de credit, daca indeplinesc conditiile prevazute in legea speciala, dupa cum precizeaza art. 640 c.pr.civ.
Dupa cum am precizat si in cazul inscrisurilor notariale, titlurile executorii care nu sunt reprezentate de hotararile judecatoresti, prima faza a procesului civil (judecata), nu exista, ceea ce inseamna ca, suspendarea executarii titlurilor de credit poate fi solicitata numai in cadrul actiunii de fond care are ca obiect desfiintarea titlului.
Totusi, nu este suficient doar sa existe un titlu executoriu, intrucat acesta nu se poate pune in executare pur si simplu, el trebuind in conformitate cu art 641 c.pr.civ sa fie investit cu formula executorie de catre instanta de judecata.
Trebuie facuta precizarea ca, hotararile judecatoresti pot fi puse in executare silita fara a fi necesara investirea lor cu formula executorie. Doar in cazul titlurilor executorii, altele decat hotararile judecatoresti, este necesar a fi investite cu formula executorie pentru a putea fi puse in executare.
Astfel, investirea cu formula executorie obligatorie pentru demararea executarii silite, in lipsa careia, executorul judecatoresc va trebui sa respinga cererea de incuviintare a executarii judecatoresti. Daca sa presupunem ca executorul judecatoresc ar dispune incuviintarea executarii, desi lipseste investirea cu formula executorie, debitorul are posibilitatea de a cere anularea pe calea constestatiei la executare, atat a incheierii de incuviintare cat si a tuturor actelor ulterior efectuate.
In ce priveste procedura de solutionare a cererii de investire cu formula executorie, competenta apartine judecatoriei in circumscriptia careia se afla domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului dupa caz; iar in situatia in care domiciliul sau sediul creditorului se afla in strainatate, creditorul va putea depune cererea de investire si la judecatoria din circumscriptia careia se afla domiciliul sau ales, dupa cum se precizeaza in art. 641 alin. (2) teza II c.pr.civ.
Solutionarea investirii cu formula executorie are un caracter necontencios, facandu-se in camera de consiliu fara citarea partilor, dar daca instanta considera ca este necesar, aceasta poate sa asculte chiar si pe debitor, chiar daca el nu este parte in aceasta procedura, dupa cum rezulta din art. 532 alin. (2) c.pr.civ. Astfel, instanta este limitata numai la a verifica daca inscrisul intruneste toate conditiile de forma cerute de lege pentru a fi titlu executoriu; analiza ei nu poate sa fie extinsa si asupra altor aspecte sau cerinte de fond ale titlului executoriu, precum : prescriptia extinctiva, perimarea, clauze abuzive, nulitatea unor clauze etc. Instanta se va pronunta prin incheiere, putand fie sa admita sau fie sa respinga investirea cu formula executorie.
Oricum, in situatia in care instanta respinge investirea cu formula executorie, incheirea prin care respinge, poate fi atacata numai cu apel de catre creditor in termen de 5 zile de la comunicare. Demn de remarcat este faptul ca, daca cererea a fost admisa, atunci nu exista nicio cale de atac, singura posibilitate pentru debitor fiind doar contestatia la executare.
In fine, in situatia in care instanta admite cererea de investire cu formula executorie, potrivit art. 641 alin. (6) c.pr.civ, formula executorie are urmatorul cuprins :
„Noi, Presedintele Romaniei,
Dam imputernicire si ordonam executorilor judecatoresti sa pun in executare titlul (adaugarea elementelor de identificare a acestuia) pentru care s-a pronuntat prezenta incheiere de investire cu formula executorie. Ordonam agentilor fortei publice sa sprijine indeplinirea prompta si efectiva a tuturor actelor de executare silita, iar procurorilor sa staruie pentru ducerea la indeplinire a titlului executoriu, in conditiile legii (urmand la sfarsit semnatura aferenta completului si a grefierului) „
In ce priveste desfiintarea titlului executoriu, tinem sa precizam ca, daca acesta a fost desfiintat, se vor desfiinta implicit si toate actele de executare desfasurate in cauza, urmand o repunere in situatia anterioara a partilor raportului executional, caz in care, partea interesata are posibilitatea de a solicita intoarcerea executarii silite, fara a fi nevoita sa demonstreze altceva decat desfiintarea titlului care a determinat efectuarea executarii silite.
Daca executarea silita nu s-a realizat ci doar au fost efectuate acte de executare, dar care nu au condus la executarea concreta a debitorului, acele acte vor fi desfiintate, datorita desfiintarii titlului executoriu.
Sesizarea organului de executare
Dupa cum prevede legiutorul in art 664 alin. (1) cod procedura civila, executarea silita poate porni numai la cererea creditorului. Desi acest articol precizeaza in mod express ca executarea porneste numai la cererea creditorului, tinem sa aducem aminte art. 1560 alin. (1) cod civil, de unde rezulta ca ea poate fi pornita si pe cale oblica de catre creditorul a carui creanta este exigibila, stabila si printr-un titlu executoriu; a unei cereri de executare silita pe care propriul sau debitor refuza ori neglijeaza sa o formulee, producand astfel o paguba.
In orice caz, cererea trebuie sa cuprinda urmatoarele elemente : numele, prenume, domiciliul/sediul creditorului si debitorului ; felul prestatiei datorate ; modalitatea de executare solicitata de creditor ; semnatura si desigur, conform art.664 cod procedura civila alin.4, in mod obligatoriu va trebui atasat la cerere titlul executoriu in original sau copie legalizata plus dovada ahitarii taxelor de timbru inclusiv timbrul judiciar.
Cererea de executare silita se va depune personal sau dupa caz prin intermediul reprezentantului legal ori conventional la biroul executorului judecatoresc competent ori se transmite executorului competent prin posta, curier, telefax sau alte mijloace care asigura trimiterea textului si confirmarea primirii cererii de executare cu toate documentele justificative.
Inregistrarea cererii de executare se face de catre executorul judecatoresc, de indata ce primeste cererea de executare si acesta prin incheiere va dispune inregistrarea ei si deschiderea dosarului de executare sau refuzarea motivata a deschiderii procedurii de executare.
Incuviintarea executarii silite pe de alta parte, a suferit modificari, in sensul ca CCR CC a decis că dispozițiile articolului 666 din Codul de Procedură Civilă ce privesc încuviințarea executării silite de către executorul judecătoresc sunt neconstituționale, subliniind că declanșarea procedurii era sustrasă controlului judecătorec și nu era respectat dreptul la un proces echitabil.
Astfel ca, prin Decizia 895 din 17 decembrie 2015, CCR precizeaza urmatoarele :” Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.666 din Codul de procedură civilă, Curtea reține că, în redactarea inițială a Codului de procedură civilă aplicabilă în perioada 15 februarie 2013-18 octombrie 2014, data intrării în vigoare a Legii nr.138/2014, încuviințarea executării silite a hotărârilor judecătorești și înscrisurilor cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu se realiza de către instanța de executare, respectiv de judecătoria în circumscripția căreia se află biroul executorului judecătoresc care urma să facă executarea, creditorul putând alege un executor judecătoresc din raza curții de apel unde se află imobilul, unde se află domiciliul/ sediul debitorului sau unde urmează a se face executarea [art.650 alin.(1) și (2), art.651 alin.(1) și art.665 alin.(1)]. După intrarea în vigoare a Legii nr.138/2014, procedura încuviințării executării silite a fost regândită, în sensul că hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii – acestea din urmă învestite cu formulă executorie – se pun în executare silită de către executorul judecătoresc numai după ce acesta încuviințează executarea silită [în prezent, art.666 din Codul de procedură civilă].
Curtea constată că, potrivit art.666 alin.(5) din Codul de procedură civilă, prin încuviințarea executării silite se verifică dacă: cererea de executare silită este de competența altui organ de executare decât cel sesizat; hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu; înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, nu este învestit cu formulă executorie; creanța nu este certă, lichidă și exigibilă; debitorul se bucură de imunitate de executare; titlul cuprinde dispoziții care nu se pot duce la îndeplinire prin executare silită; există alte impedimente prevăzute de lege. Analizând aceste aspecte, Curtea reține, pe de o parte, că competența executorului judecătoresc de a 14 verifica dacă înscrisul, altul decât o hotărâre judecătorească, constituie, potrivit legii, titlu executoriu [art.666 alin.(5) pct.2 din Cod] se suprapune cu competența instanței judecătorești ca în procedura învestirii cu formulă executorie a acestuia să verifice dacă înscrisul întrunește toate condițiile de formă cerute de lege pentru a fi titlu executoriu, ceea ce echivalează cu posibilitatea acordată executorului judecătoresc de a controla legalitatea unei hotărâri judecătorești, iar, pe de altă parte, competența executorului judecătoresc menționată la art.666 alin.(5) pct.4-7 din Cod presupune realizarea unor aprecieri făcute de acesta care excedează competenței sale de punere în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii [art.7 lit.a) din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.738 din 20 octombrie 2011]. Or, Constituția recunoaște numai judecătorului jurisdictio și imperium, adică puterea de a „spune” dreptul și de a impune executarea forțată a hotărârilor/ a da hotărâri cu putere de executare silită (a se vedea Decizia nr.96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.251 din 17 octombrie 1996, Decizia nr.339 din 18 iulie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.170 din 25 iulie 1997, sau Decizia nr.189 din 10 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.92 din 22 februarie 2001). Așadar, Curtea constată că nu este de competența executorului judecătoresc să dispună el însuși executarea titlului executoriu, acesta putând efectua numai acte de executare în cadrul procedurii declanșate de către o instanță judecătorească. Intervenția instanței judecătorești nu se poate realiza ex post, eventual pe calea soluționării unei contestații la executare, conform art.712 din Cod, întrucât hotărârea acesteia nu poate nici înlătura și nici acoperi viciul de neconstituționalitate al actului care a declanșat executarea silită, fază a procesului civil, respectiv caracterul său extrajudiciar.
Curtea urmează a constata încălcarea art.21 alin.(3) și art.124 din Constituție, prin prisma faptului că începerea/ declanșarea procedurii executării silite este sustrasă controlului judecătoresc, astfel că nu sunt respectate exigențele dreptului la un proces echitabil, sub aspectul imparțialității și independenței autorității, înfăptuirea justiției fiind „delegată” executorului judecătoresc, precum și a art.147 alin.(4) din Constituție, întrucât legiuitorul nu a respectat Decizia Curții Constituționale nr.458 din 31 martie 2009, ignorând exigențele constituționale stabilite prin aceasta. De asemenea, Curtea, reținând încălcarea prevederile constituționale antereferite, 18 constată că soluția legislativă contravine și dispozițiilor art.1 alin.(4) și art.126 alin.(1) din Constituție, prin prisma exercitării de către executorii judecătorești a unei activități specifice instanțelor judecătorești. (…) Așadar, din ziua publicării prezentei 19 decizii, competența executorilor judecătorești de a încuviința executarea silită încetează. „
Astfel, prin decizia Curtii Constitutionale, executorul judecatoresc nu va mai incuviinta executarea silita; acest atribut revenind instantei de judecata; ceea ce inseamna ca, se va aplica vechea reglementare.
Prin urmare, conform noului art.666 c.pr.civ, in termen de maximum 3 zile de la inregistrarea cererii, executorul judecatoresc va solicita incuviintarea executarii de catre instanta de executare, careia ii va inainta, in copie certificata de el pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, incheierea prevazuta la art. 665 alin. (1) si dovada achitarii taxei judiciare de timbru. Cererea de incuviintare a executarii silite se solutioneaza in termen de maximum 7 zile de la inregistrarea acesteia la instanta, prin incheiere data in camera de consiliu, fara citarea partilor. Pronuntarea se poate amana cu cel mult 48 de ore, iar motivarea incheierii se face in cel mult 7 zile de la pronuntare.
Incheierea va cuprinde : aratarea titlului executoriu, titlu in baza caruia se va face executarea ; suma , atunci cand aceasta este determinata ; modalitatea concreta de executare atunci cand aceasta a fost solicitata in mod expres.
Practic incuviintarea executarii silite nu face altceva decat sa permita creditorului sa ceara executorului judecatoresc sa recurga la modalitatile prevazute de lege in vederea realizarii drepturilor sale; precum si a cheltuielilor de executare.
Sa nu uitam totusi ca dupa cum instanta poate sa admita cererea de incuviintare a executarii judecatoresti, tot la fel ea poate sa o si respinga, dar numai pentru motivele prevazute in mod expres la articolul 666 alin. 5 din codul de procedura civila :
Cererea de executare silita este de competenta altui organ de executare
Hotararea sau inscrisul nu constituie titlu executoriu
Inscrisul nu este investit cu formula executorie
Creanta nu este certa, lichida si exigibila
Debitorul se bucura de imunitate de executare
Titlul cuprinde dispozitii care nu se pot duce la indeplinire prin executare silita
Exista alte impedimente prevazute de lege.
Desigur, in aceasta situatie in care executorul refuza practic deschiderea procedurii executionale, creditorul poate face plangere la instanta de executare in termen de 15 zile de la data comunicarii incheierii si totodata se mai poate ataca si cu apel in termen de 10 zile de la comunicare, hotararea instantei prin care este solutionata plangerea.
Totusi, in ce priveste refuzul executorului judecatoresc de a deschide procedura de executare putem spune ca parerile sunt impartite, in sensul ca unii autori sustin ca intr-adevar, executorul judecatoresc trebuie sa aiba posibilitatea de a respinde deschiderea procedurii de executare; altii sunt de parere ca acest atribut ar trebui sa apartina instantei de executare.
„ Ar trebui totusi sa se acorde deschiderea procedurii de catre executor, pentru ca abia ulterior, sa se astepte interventia corecta a instantei , respingandu-se cererea de incuviintare a executarii. Executorul judecatoresc, trebuie sa fie el insusi, un garant al legalitatii executarii, in limitele stabilite prin lege. Pe de alta parte insa, s-ar putea considera ca refuzul executorului de a deschide dosarul de executare, este ingaduit exclusiv atunci cand cererea de executare silita nu intruneste cerintele apartinand regularitatii ei formale – prevazute de art. 664 alin (3) si (4) C.pr.civ; in vreme ce identificarea unor cauze de nelegalitate ce au consistenta vizata de alin (5) al art. 666 C.pr.civ, ar trebui sa constituie un atribut exclusiv al instantei de executare.”
Instiintarea prealabila a debitorului
Dupa cum am precizat, executarea silita, porneste numai la cererea creditorului, adresata executorului judecatoresc; iar acesta din urma dupa ce o primeste si dispune inregistrarea ei, desigur in masura in care nu exista impedimente, deschide procedura de executare.
Potrivit art 667, alin (1) C.pr.civ, executorul judecatoresc va comunica debitorului o copie de pe incheierea data in conditiile art 666 impreuna cu o copie, certificata de executo pentru conformitate cu originalul, de pe titlul executoriu si somatia aferenta.
Cu privire la continutul somatiei, legea nu predetermina decat in mica masura elementele pe care aceasta ar trebui sa le cuprinda, neindicand forma expresa.Trebuie considerat ca mentiunea esentiala a somatiei, o reprezinta solicitarea adresata debitorului pentru a-si putea executa in mod voluntar obligatia; precum si precizarea termenului in care executarea voluntara ar putea fi facuta impreuna cu consecintele aferente care vor decurge ca urmare a acestei nerespectari.
Dar fiind insa vorba despre un act de procedura care trebuie a fi comunicat debitorului; nu incape indoiala ca acesta nu trebuie sa cuprinda forma scrisa.
„Incunostiintarea debitorului despre declansarea executarii silite este o formalitate stabilita de lege in interesul acestuia, spre a i se acorda posibilitatea de a-si indeplini in mod voluntar obligatia, dar in acelasi timp, ea constituie si un avertisment dat debitorului pentru ca acesta sa cunoasca faptul ca, daca nu-si executa de bunavoie obligatia inauntru termenului prevazut de lege, se va trece la executarea silita a creantei” .
Oricum ar fi, inceperea executarii fara o somatie, exceptie facand cazurile prevazute de art 669 c. Pr. Civ (ordonante pronuntate de instanta precum si reaua credinta a debitorului), in care nu este necesara comunicarea titlului executoriu si a somatiei ; este prevazuta sub sanctiunea nulitatii executarii silite. Asta deoarece, rolul somatiei este acela de a proteja debitorul, avertizandu-l asupra iminentei executarii silite, in cazul in care, in termenul prevazut in somatie acesta nu-si indeplineste in mod voluntar obligatia, lucru care echivaleaza cu un refuz.
Prin urmare, dupa cum afirmam mai sus, de la momentul instiintarii sale, debitorul are la dispozitiei un termen in interiorul caruia sa isi execute voluntar obligatia. Inainte de expirarea acestui termen, executorul judecatoresc nu poate sa faca niciun act de executare, deoarece debitorul ar putea cere anularea acestora pe calea contestatiei la executare.
In ce priveste durata termenului prevazut in somatie, tinem sa precizam ca nu este uniforma si ca variaza de la o forma de executare la alte; dupa cum urmeaza :
In cazul urmaririi mobiliare, termenul este de o zi si curge de la data comunicarii somatiei insotita de incheierea prin care este incuviintata executarea silita. Dar, in situatia in care exista pericolul de sustragere a bunurilor, conform art 732 alin (2) C.pr.civ, la solicitarea creditorului sau a executorului instanta de executare dispune sechestrarea bunurilor odata cu comunicarea somatiei.
In ce priveste procedura urmarii silite a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini, executarea nu se poate face decat in 6 saptamani dinaintea coacerii lor si va fi precedata de o somatie cu doua zile inaintea urmaririi
Legat de procedura urmaririi veniturilor generale ale imobilelor (chirii, dobanzi, arenzi etc), legea nu prevede un termen care sa fie determinat pe zile sau pe ore. Conform art 805 c.pr.civ executorul, va afisa de indata copii certificate ale incheierii de incuviintare a urmaririi la sediul organului de executare, la instanta de executare si la sediul primariei in raza caruia se afla imobilul, precum si la publicarea intr-un ziar local. In continuare, art 806 c.pr.civ, stabileste ca executorul trebuie sa notifice dupa acestea, prin instiintare scrisa pe : chiriasi, arendasi sau cei care au contracte de exploatare a imobilului; ca toate veniturile acestuia sunt sechestrate si ca sunt indatorati ca in viitor sa plateasca chiriile, arenile sau alte venituri realizate din contractele de exploatare a imobilului direct administratorului sechestru ori sa le consemneze la unitatea prevazuta de lege, depunand recipisele la administratorul sechestru.
In ce priveste procedura urmaririi imobiliare, incheierea de incuviintare a urmaririi se va comunica in copie certificata de catre executorul judecatoresc, debitorului si tertului dobanditor, daca este cazul; insotita de titlul executoriu si somatia aferenta, punandu-li-se in vedere ca in termen de 15 zile de la primirea acesteia sa plateasca intreaga datorie, inclusiv dobanzile si cheltuielile de executare.
Cand exista obligatia de a face sau de a nu face, termenul care trebuie lasat la dispozitia debitorului este de 10 zile de la data comunicarii incheierii de incuviintare a executarii (art 904 si 906 alin 1 c.pr.civ)
Daca executarea hotararii judecatoresti se refera la minori, exeutorul va trimite partintelui sau persoanei la care se afla minorul incheierea de incuviintare impreuna cu o somatie in care ii va comunica acesteia data la care sa se prezinte impreuna cu minorul la sediul sau in vederea preluarii acestuia de catre creditor sau dupa caz ii va pune in vedere sa permita celuilalt parinte sa isi exercite dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, potrivit programului stabilit in titlul executoriu. (art 910 alin (2) si (3) )
Asadar, putem observa o etapizare a executarii, oferindu-i-se debitorului posibilitatea executarii voluntare, raportat la o data sau dupa caz in conditiile stabilite de executor, pentru ca apoi sa treaca la constrangerea debitorului prin aplicarea penalitatilor potrivit art 906 cod procedura civila, ramanand ca ulterior , daca neexecutarea persista se va proceda la executarea silita.
Asa cum am aratat mai sus, exceptie de la somatie, o fac potrivit art 669 ordonantele si incheierile pronuntate de instanta si declarate de lege executorii. Din aceasta categorie tinem sa precizam ca fac parte si ordonantele presedintiale, art 997 c.pr.civ, mentioneaza ca la cereea reclamantului, instanta poate hotara ca executarea sa se faca fara somatie sau fara trecerea vreunui termen. De asemenea, somatia nu este necesara nici in cazul popririi, conform art. 783 c.pr.civ, aceasta se infiinteaza in baza incheierii de incuviintare, prin adresa in care se va preciva si titlul executoriu in temeiul caruia s-a infiintat poprirea.
Si nu in ultimul rand, o alta derogare partiala de la regula comunicarii incheierii de incuviintare si somatia aferenta, apare in cazul in care executarea silita s-a perimat, daca inauntrul termenului de prescriptie, creditorul face o noua cerere de executare silita, dupa incuviintarea executarii silite, executorul va comunica debitorului incheierea instantei, precum si o noua somatie, la care nu se va mai atasa titlul ce se executa.
Sa nu uitam, chiar daca debitorul beneficiaza de un termen de plata, el poate sa fie decazut din acest termen la cererea creditorului. Indiferent de ipoteza care atrage decaderea , consecinta este ca nu se mai comunica.
2. Executarea proviorie a hotararilor judecatoresti
Trebuie avut in vedere faptul ca, de regula, numai hotararea definitiva poate fi pusa in executare silite. Totusi, exista si exceptia de la regula, prin care unele hotarari nedefinitive pot fi aduse la indeplinire inainte de definitivarea lor.
Astfel, executarea provizorie a hotararilor judecatoresti reprezinta practic acele situatii in care hotararile pronuntate in prima instanta pot fi puse in executare, inainte ca acestea sa ramana definitive.
Executarea provizorie se imparte la randul ei in 2 categorii : de drept (numai in temeiul legii) si cea judecatoreasca (ramanand la aprecierea instantei de judecata).
Executarea provizorie de drept, intervine in cazurile expres prevazute de legiuitor in art 448 c.pr.civ si anume : a) stabilirea modului de exercitare a autoritatii parintesti, stabilirea locuintei minorului, precum si modul de exercitare a dreptului de a avea legaturi personale cu minorul, b) plata salariilor sau a altor drepturi izvorate din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite, potrivit legii somerilor, c) despagubiri pentru accidente de munca, d) rente ori sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii, precum si pensii acordate in cadrul asigurarilor sociale, e) reparatii grabnice, f) punerea, ridicarea sigiliului, ori facerea inventarului, g)cereri privitoare la posesie, h) hotararile pronuntate in temeiul recunoasterii de catre parat a pretentiilor relamantului, in conditiile art. 436 c.pr.civ.
Practic legiuitorul a avut in vedere acele hotarari al caror obiect se refera, in principal, la drepturi ce se bucura de o protectie deosebita sau la situatii care reclama urgenta.
Asadar, in toate aceste cazuri expres prevazute de lege, in ce priveste executarea provizorie de drept nu este nevoie ca partea sa o solicite in mod expres, iar instanta nu are posibilitatea sa aprecieze daca este sau nu cazul sa o acorde, intrucat legea este cea care permite partii sa puna in executare inainte ca aceasta sa devina definitiva.
Executarea provizorie judecatoreasca, este lasata la aprecierea instantei de judecata. Instanta poate incuviinta executarea provizorie ori de cate ori considera ca masura este necesara in raport de : a) temeinicia dreptului, b) starea de insolvabilitate, c) atunci cand instanta apreciaa ca neluarea de indata a acestei masuri este vadit prejudiciabila pentru creditor.
Executarea provizorie judecatoreasca, poate fi incuviintata numai in pricinile referitoare la bunuri, per a contrario, instanta nu poate acorda executarea provizorie in alte pricini care nu se refera la bunuri. Acesta inseamna ca, executarea provizorie nu se poate incuviinta in materie de stramutare de hotare ; in materie de desfiintare constructii, plantatii sau alte lucrari avand o asezare fixa precum si atunci cand prin hotarare se dispune intabularea unui drept sau radierea lui din cartea funciara.
Interdictiile mentionate au o justificare deplina si asta pentru ca, de s-ar admite executia provizorie , restabilirea situatiei anterioare in cazul casarii hotararii, poate fi dificilasi mai ales poate fi realizata numai cu cheltuieli considerabile. In cel de-al doi-lea caz, se poate ajunge la realizarea unor operatii juridice a caror desfiintare ulterioara ar putea dauna drepturilor legitime ale unor terte persoane (dobanditorii de buna credinta).
Cererea de executare provizorie, va trebui sa fie facuta in scris sau verbal in fata instanei, dar numai pana la inchiderea dezbaterilor in fata primei instante, dupa cum reiese din art. 449 alin (3) c.pr.civ. Daca cererea este respinsa de catre instanta de fond, aceasta va putea sa fie reiterata in apel dupa cum precizeaza alin. (4) al aceluiasi articol. Totusi, instanta il poate obliga pe creditor la plata unei cautiuni, scoul acesteia fiind acela de a-l asigura pe debitor, in ipoteza in care se desfiinteaza hotararea, in privinta despagubirilor ca urmare a executarii provizorii.
Desi despre suspendarea executarii vom vorbi mai pe larg in cele ce urmeaza, tinem sa facem totusi precizarea ca executarea provizorie, indiferent ca este de drept sau judecatoreasca, se poate suspenda, suspendare care se cere odata cu cererea de apel fie separat in parcursul judecarii apelului.
Aceasta cerere de suspendare, se depune la prima instanta sau dupa caz la instanta de apel, urmand ca instanta de apel sa poata incuviinta suspendarea, dar numai daca se depune o cautiune in cuantumul pe care il va fixa instanta potrivit art. 719 alin. (2) si (3) c.pr.civ.Asupra acestei cerei, instanta se va pronunta cu citarea partilor, prin incheiere, care este supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea atacata.
Oricum, pana la solutionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi incuviintata provizoriu prin ordonanta presedintiala, chiar inainte de sosirea dosarului, insa tot numai cu depunerea unei cautiuni in cuantumul fixat de instanta.
Incidente care impiedica , temporizeaza sau sting executarea silita
In cursul executarii silite, pot sa apara diferite incidente procedurale, cauzele acestora fiind diverse, dar se poate ajunge la perimarea, suspendarea,executarii. Unele dintre ele conduc chiar si la sistarea definitiva a executarii silite, altele duc doar la oprirea temporara a acesteia.
In cele ce urmeaza, vom face o analiza a tuturor acestor cauze.
Prescrisptia dreptului de a cere executarea silita
Dreptul de a obtine executarea silita, trebuie si el sa fie exercitat intr-un termen legal, caci altfel, la cererea persoanei interesate, trebuie sa se refuze indeplinirea oricarui act de executare. Tiltul executoriu nu va mai fi eliberat sau el nu mai poate fi pus in executare silita, aceasta fiind o consecinta prin interventia prescriptiei, dreptul ramanand astfel lipsit de protectia legii, statul nu mai asigura exercitarea fortei lui de coercitie pentru a-l aduce la indeplinire.
Dupa pronuntarea hotararii judecatoresti, nu se mai poate vorbi despre prescriptia dreptului la actiune ci doar de prescriptia dreptului de a solicita executarea silita.
Oricum, instutia prescriptiei este aceeasi si deci avem aceleasi principii si functii asemanatoare. Dar, desi cele doua prescriptii au aceeasi natura procesuala, ele au practic un obiect distinct si uneori termene diferite de realizare. Este adevarat ca, prescriptia dreptului la actiune limiteaza in timp posibilitatea de a obtine concursul organelor de jurisdictie in scopul pronuntarii unei hotarari favorabile, de recunoastere a dreptului, iar prescriptia dreptului de a cere executarea silita, vizeaza insasi posibilitatea de realizare efectiva a urmaririi silite prin masuri de constrangere patrimoniala.
Totusi, tinem sa facem precizarea ca prescriptia nu poate fi invocata decat de catre cel in folosul caruia curge, conform art. 2512 alin. (1) cod civil, caz in care, debitorul se poate dispensa de prerogativa sa de a invoca exceptia prescriptiei, ceea ce ii va permite creditorului sa obtina executarea silita, chiar daca a fost implinit termenul de prescriptie, judecatorul si nexecutorul judecatoresc neputand sa-l respinga, deoarece in conformitate cu art 2512 alin. (2), acestia nu pot aplica prescriptia din oficiu.
In conformitate cu art. 706 C.pr.civ, „dreptul de a obtine executarea silita se prescrie in termen de 3 ani, daca legea nu prevede altfel. In cazul titlurilor emise in materia drepturilor reale, termenul de prescriptie este de 10 ani.” Acest termen, conform alin. (2) al aceluiasi articol, „ incepe sa curga de la data cand se naste dreptul de a obtine executarea silita. In cazul hotararilor judecatoresti si arbitrale, termenul de prescriptie incepe sa curga de la data ramanerii lor definitive.”
Dupa cum putem observa, formula pe care legiuitorul o foloseste, nu lasa nicio indoiala asupra caracterului de drept comun al termenului de 3 ani. Asa fiind, sunt supuse termenului de prescriptiei de 3 ani, toate cererile de executare silita, indiferent de natura titlului care urmeaza sa fie valorificat, inclusiv cele prin care se urmareste executarea silita a unor obligatii nepatrimoniale.
Asa cum am facut mentiune, legea prevede ca momentul de la caer incepe sa curga prescriptia este practic momentul in care se naste dreptul creditorului de a cere executarea silita. Astfel ca, regula enuntata, tine seama de posibilitatea efectiva a creditorului de a cere executarea silita, facultate care ii este conferita creditorului numai din momentul nasterii dreptului sau; anterior acestui moment, nu i se poate imputa creditorului vreo culpa, asta deoarece dreptul sau era inexistent la acel moment.
Sa nu uitam ca, dreptul de a solicita executarea silita apare din momentul in care titlul ce urmeaza a fi valorificat, devine executoriu; principiul fiind acela ca, hotararile judecatoresti, dobandesc caracter executoriu din momentul ramanerii definitive. Sigur ca, avem si exceptii si aici trebuie sa facem referire la executarea provizorie a hotararilor judecatoresti, inainte de a ramane definitive; care dupa cum precizeaza codul de procedura civila cazurile sunt putine la numar : art448 precizeaza ca hotararile primei instante sunt executorii de drept cand au ca obiect :
Stabilirea modului de exercitare a autoritatii parintesti, locuinta minorului etc
Plata salariilor, a drepturilor izvorate din raporturile de munca
Despagubiri pentru accidentele de munca
Rente ori sume datorate cu titlu de obligatii
Despabugiri in caz de moarte
Reparatii grabnice
Cereri privitoare la posesie
Hotarari care au fost pronuntate in temeiul recunoasterii pretentiilor reclamantului
Art 449, mai precizeaza ca , instanta poate incuviinta executarea provizorie a hotararilor privitoare la bunuri, ori de cate ori considera ca masura este necesara in raport cu temeinicia vadita a dreptului ori cu starea de insolbabilitate a debitorului, precum si atunci cand ar aprecia ca neluarea de indata a acestei masuri este prejudiciabila pentru creditor. Totusi, in atare situatie instanta va putea solicita creditorului plata unei cautiuni cinform art. 719 alin. (2) si (3).
Oricum, tinem sa mentionam si categoria hotararilor in cadrul carora se acorda un termen de gratie, situatie in care executarea se va putea cere numai la implinirea acestui termen, fiind totodata si momentul care marcheaza inceputul prescriptiei; pana la acel moment prescriptia se considera a fi suspendata
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita, este susceptibil de intrerupere si suspendare. Aceste cazuri, le gasim in articolele 708 si 709 cod procedura civila.
Potrivit articolului 708 alin. (1), suspendarea prescriptiei apare in urmatoarele cazuri :
In cazurile prevazute de lege pentru suspendarea termenului de prescriptie a dreptului de a obtine obligarea paratului
Pe timpul cat suspendarea executarii silite este prevazuta de lege ori a fost stabilita de intanta sau de alt organ jurisdictional competent
Cat timp debitorul nu are bunuri urmaribile sau care nu au putut fi valorificate ori isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire
Remarcam faptul ca, potrivit alin. (1), pct. 3 din art 708, in situatia in care debitorul isi sustrage veniturile si bunurile de la urmarire, prescriptia executarii se suspenda. Acest lucru este si firesc de altfel, asta datorita atitudinii culpabile a debitorului, o imprejurare de altfel independenta de vointa creditorului.
Totodata, decretul 167/1958, determina alte cazuri de suspendare a cursului prescriptiei dreptului material la actiune :
Cat timp cel impotriva caruia curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere
Pe timp cat creditorul sau debitorul fa parte din Fortele Armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi
Impotriva celui lipsit de capacitate de exercitiu, cat timp nu are reprezentant legal si nici impotriva celui cu capacitate restransa, cat timp nu are cine sa-i incuviinteze actele
Intre soti, in timpul casatoriei.
In schimb, potrivit art 708 alin. (3) c. Proc. Civ, prescriptia nu se suspenda pe timpul cat executarea silita este suspendata la cererea expresa a creditorului urmaritor. Solutia legii este explicabila, deoarece suspendarea executarii la cererea creditorului, nu poate sa exprime decat pasivitatea acestuia in a-si valorifica dreptul.
In ce priveste intreruperea cursului prescriptiei, codul de procedura civila, prin articolul 709, aduce urmatoarele precizari :
Prescriptia se poate intrerupe : – pe data indeplinirii de catre debitor, inainte de inceperea executarii sau in cursul acesteia, un act voluntar de executare a obligatiei prevaute in titlul executoriu ori a recunoasterii datoriei
In cazul in care cererea de executare a fost adresata unui organ de executare necompetent
Pe data depunerii cererii de interventie in cadrul urmaririi silite pornite de alti creditori
Pe data indeplinirii in cursul executarii silite a unui act de executare
Pe data depunerii cererii de reluare a executarii.
Dupa cum putem observa, la interventia altor creditori ai debitorului urmarit intr-o executare silita, pornita de un alt creditor, practic se iese din pasivitate si se incearca a se realiza dreptul pe care acesti creditori intervenienti il au impotriva debitorului si deci cererea lor de interventie, trebuie sa produca intreruperea prescriptieidreptului de a obtine executarea silita.
Prescriptia sub nicio forma nu se va intrerupe daca exeutarea a fost respinsa, s-a perimat ori cel care a facut executarea a renuntat la ea. Pentru a putea fi intrerupta prescriptia, executarea silita trebuie sa fie efectiva, aceasta efectivitate subzistand pe intreaga durata a urmaririi silite.
Repunerea in termen
Dupa implinirea termenului de prescriptie, art 710, alin. (1) c.pr.civ, prevede posibilitatea creditorului de a cere repunerea in termen, conditia fiind ca el sa fi fost impiedicat sa ceara executarea silita datorita unor motive temeinice, conditia conform alin. (2) fiind aceea de a introduce cererea de repunere in termen in cel mult 15 zile de la data incetarii impiedicarii.
Cererea se va introduce la instanta de executare competenta, in toate situatiile, deci chiar si atunci cand titlul executoriu nu este o hotarare judecatoreasca; judecata facandu-se cu citarea partilor, iar hotararea fiind supusa numai apelului. S-a afirmat totusi, ca motivele temeinice trebuie sa se afle in afara oricarei culpe apartinand creditorului, altfel insasi ratiunea repunerii in termen ar fi compromisa.
Prin urmare, repunerea in termen, sub nicio forma nu poate opera din oficiu, ci numai ca urmare a unei cereri facute de catre reditor, instanta fiind chemata sa rezolve aceasta cerere, desigur apreciind in concret temeinicia motivelor care l-au impiedicat pe debitor sa ceara executarea inauntrul termenului de prescriptie. Totusi, tinem sa precizam ca „ in ce priveste procedura fiscala, nu exista institutia repunerii in termen, dar ca totusi nu exista un impediment ca dispozitiile art 710 sa se aplice si in cazul creantelor fiscale „
In situatia in care instanta admite cererea de repunere in termen, conform art 710, alin (3), creditorul poate formula cerere de executare silita, in termen de 30 de zile de la data ramanerii definitive a hotararii. Ceea ce intelegem de aici, este faptul ca acest termen de 30 de zile, este ca natura juridica un termen de prescriptiei, si deci prin urmare, i se aplica dispozitiile privitoare la prescriptiei, astfel ca, in situatia in care creditorul nici de data aceasta nu isi exercita dreptul, din propria lui culpa in schimb, dreptul sau se va prescrie.
Efectele prescriptiei.
Conform art. 707 alin. (2) c.pr.civ , „Prescriptia stinge dreptul de a obtine executarea silita, si orice titlu executoriu, isi pierde puterea executorie. In cazul hotararilor judecatoresti si arbitrale, daca dreptul de a obtine obligarea paratului este imprescriptibil sau, dupa caz nu s-a prescris, creditorul poate obtine un nou titlu exeutoriu, pe calea unui proes, fara a i se putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat.”
Rezulta asadar, ca implinirea termenului de prescriptiei are ca efect pierderea puterii executorii a tilului, astfel ca devine imposibila indeplinirea oriarui act de executare silita; aceasta nu inseamna totusi ca debitorul nu ar putea, in afara formelor de executare silita si dupa implinirea termenului de prescriptie a dreptului sa isi indemplineasca in mod voluntar obligatia.
Doar acesta poate fi sensul prevederii potrivit careia, daca dreptul de a obtine obligarea paratului este imprescriptibil ori, dupa caz, nu s-a prescris, creditorul poate obtine un nou titlu exeutoriu, pe alea unui nou proes, fara a i se putea opune exceptia autoritatii de lucru judecat.
„Aceasta solutie propusa de actuala reglementare, a incercat, aparent, sa inlature pozitia care, in vechiul art 404 cod.pr.civ, generase unele reprosuri, anume aceea ca, daca odata cu pierderea fortei executorii a titlului, se pierde si autoritatea lucrului judecat, s-ar crea riscul ca, pornindu-se un nou proces, la finele acestuia sa se pronunte o hotarare diferita de cea din primul proces”
3.2 Perimarea executarii silite
Perimarea este sactiunea procesuala, care consta in stingerea executarii silite, ca urmare a lipsei de staruinta a creditorului in ce priveste indeplinirea actelor sau demersurilor necesare executarii. Astfel, conform art. 697 c.pr.civ, in cazul in care creditorul, lasa sa reaca 6 luni fara sa indeplineasca un act sau demers necesar executarii silite, ce i-a fost solicitat in scris de catre executorul judecatoresc, executarea se perima de drept.
Conditiile pentru care perimarea poate interveni sunt urmatoarele si trebuies a fi intrunite cumulativ : – sa exsite investirea organului de executare u o cerere de executare silita ,
Executarea silita sa ramana in nelucrare o perioada de cel putin 6 luni
Ramanerea in nelucrare sa-i fie imputabila creditorului.
In ce priveste prima conditie, desi legea nu o prevede in mod express, valoarea ei este indiscutabila, deoarece nu putem vorbi despre o perimare atata timp cat nu exista o exeutare silita care sa se afle in desfasurare. „Faptul ca legiuitorul a refuat enuntarea expresa a acestei conditii, preferand doar sa o sugereze, pare a tine, mai degraba, de o preocupare pentru stilistica reglementarii, evidentiindu-se, in raport de continutul art 697 alin. (1), ceea ce putea parea un truism”
A doua conditie referitoare la ramanerea in nelucrare pentru o perioada de minim 6 luni de zile, la implinirea caruia, inactiunea creditorului provoaca intervenirea perimarii; calculul termenului se realizeaa potrivit art 181 alin. (1) pct. 3 si alin. (2) c.pr.civ, ceea ce inseamna ca el se va implini in ziua corespunzatoare celei de-a sasea luni, iar daca aceasta luna nu are zi corespunzatoare celei in care termenul a inceput sa curga, se va implini in ultima zi a acestei luni, iar daca aceasta cade intr-o zi nelucratoare, termenul se va prelungi pana in prima zi lucratoare.
In ce priveste ultima conditie si anume faptul ca perimarea nu poate interveni decat daca exista o culpa a creditorului, se are in vedere pasivitatea sau neglijenta acestuia din urma; asta deoarece creditorul este singura parte interesata de executare.
Oricum, in situatia in care, organul de executare intelege sa opreasca executarea, impunandu-i in mod eronat creditorului ca a lasat neindeplinit actul sau demersul afirmat ca necesar, creditoru poate formula contestatie la executare, invocand caracterul nelegal al refuzului executorului judecatoresc de a continua executarea silita.
Totusi, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca, acest termen de perimare poate fi intrerupt sau suspendat in cursul executarii silite. Posibilitatea de intrerupere a termenului, decurge din insusi modul cum a fost redactat art. 697 c.pr.civ, text care conditioneaza aplicarea sanctiunii datorita neindeplinirii unui alt act de executare timp de 6 luni. Prin urmare, daca in cursul termenului s-a indeplinit un act de executare, acesta intrerupe termenul de perimare, urmand a incepe curgerea altui termen, dar numai daca actul intrerupator nu a fost urmat de actele firesti de executare.
In doctrina, s-a ridicat problema daca actul intrerupator de perimare poate fi facut numai de creditor sau si de alte persoane, inclusiv de catre debitor. Problema se pune, in mod necesar, tocmai datorita referirii legii la aplicarea sanctiunii ca urmare a lipsei de staruinta a creditorului.
Scopul legii, infaptuindu-se prin actele firesti de urmarire. De aceea, se impune sa atribuim efecte intreruptive atat actelor facute de creditor cat si celor facute de catre debitor. In aceasta privinta, in doctrina s-a subliniat ca are caracter intreruptiv chiar si contestatia la executare formulata de un tert .
Oricum, termenul de perimare, mai este susceptibil si de suspendare,lucru care rezulta din alin. (2) al art. 697 c.pr.civ, unde se specifica : in caz de suspendare a executarii, termenul de perimare urge de la incetarea suspendarii”. Rezulta asadar ca legea nu face nicio distinctie in ce priveste cazurile care justifica suspendarea executarii silite, ceea ce inseamna ca, suspendarea executarii silite determina automat si suspendarea termenului de perimare.
Dupa incetarea cauzei care a determinat suspendarea termenului, perimarea isi va relua cursul si va intra in calculul ei si termenul scurs inainte de suspendare.
Desi perimarea este practic o sanctiune adusa creditorului datorita pasivitatii de care da dovada prin neindeplinirea oricaror acte de executare, in situatia in care executarea silita opereaza din oficiu, nu exista o perimare a executarii silite.
Efectele perimarii au un caracter imperativ, in sensul ca, organul de executare este obligat sa constate indeplinirea termenului de perimare si sa refuze continuarea procedurii de urmarire . Daca totusi se continua urmarirea silita, debitorul are deschisa calea contestatiei la executare pentru a obtine constatarea si pronuntarea perimarii.
Odata constata de catre instanta sau de organele de executare, perimarea duce la desfiintarea tuturor actelor de urmarire indeplinite in cauza, cu exceptia acelora care au dus la realizarea in parte (asta deoarece daca s-ar fi realizat in totalitate creanta creditorului, nu s-ar mai fi pus problema perimarii unei executari deja finalizate), a creantei cuprinse in titlu executoriu si a accesoriilor. In consecinta, afara de actele de exdcutare caer au condus la satisfacerea partiala a creantei creditorului, toate celelalte raman fara efecte. Perimarea actioneaza retroactiv, stingand toate efectele juridice ale actelor de executare efectuate pana in momentul pronuntarii ei, chiar daca acestea erau valide juridic atunci cand au fost indeplinite.
Totusi, perimarea nu se rasfrange si asupra dreptului creditorului; dreptul acestuia ramane neatins si deci exista posibilitatea de a solicita din nou exeutarea silita, atata timp cat acesta nu s-a prescris, intrucat sanctiunea afecteaza numai actele de urmarire. Altfel spus, dreptul de a solicita executarea silita, nu se stinge ca urmare a constatarii perimarii. Prin urmare, in conformitate cu art. 699 c.pr.civ, in caz de perimare, se poate face inauntrul termenului de prescriptie o noua cerere de executare silita; iar dupa incuviintarea acesteia, executorul judecatoresc va comunica debitorului incheierea de incuviintare a executarii silite, precum si o noua somatia, exceptie facand titlul executoriu care nu se va mai atasa.
3.3 Suspendarea executarii silite
De regula, executarea silita, ar trebui sa se caracterizeze prin continuitate, introducerea cererii de executare practic declanseaza intreaga succesiune a actelor procedurale a caror finalitate este realizarea in totul a obligatiei cuprinse in titlul executoriu.
Insa, din ratiuni bine justificate, legea ingaduie totusi ca, uneori cursul executarii sa fie temporar oprit, intervenind asa numita suspendare a executarii. Deci putem sa definim suspendarea mai degraba ca un incident procedural care consta in oprirea temporara a executarii, intervenind dupa ce aceasta a fost pornita; nu excludem insa si cazul ca ea sa intervina inainte de sesizarea executorului judecatoresc, situatie in care capata mai de graba semnificatia unui impediment la pornirea executarii.
Suspendarea executarii silite, consta in oprirea temporara a tuturor actelor de urmarire. Cazurile ce determina suspendarea executarii silite, sunt determinate de imprejurari diferite.
Formele suspendarii fiind diverse. Astfel, legea ne ajuta sa facem distinctia intre suspendarea voluntara a executarii silite si suspendarea legala, aceasta din urma fiind la randul ei subclaisificata in suspendare legala de drept (obligatorie) si suspendare legala facultativa.
Clasificarea aceasta este sustinuta si de prevederile art. 701 alin (1) si (2), executarea silita se suspenda in cazurile in care este prevazuta de lege ori a fost dispusa de instanta sau la cererea creditorului urmaritor.
Suspendarea voluntara, in baza art 701, alin (2) c.pr.civ, executarea silita se suspenda si la cererea creditorului urmaritor de catre executorul judecatoresc. In aplicarea principiului disponibilitatii, creditorul ca initiator al executarii silite are si deptul de a solicita suspendarea acesteia, drept care nu este conditionat de un eventual acord al debitorului sau al executorului judecatoresc.
Altfel spus, creditorul este singura parte din procedura executionala care poate solicita suspendarea executarii.Aceasta suspendare poate sa fie expresa ori tacita, in functie de forma in care se manifesta vointa creditorului de a opri temporar cursul executarii silite. Suspendarea expresa are loc in prezenta unei cereri scrise sau verbale formulate de catre creditor, in sensul sistarii temporare a activitatii executionale. Suspendarea voluntara tacita poate fi dedusa din neintocmirea unor acte executionale cu privire la care este necesar acordul expres al reclamantului.
Suspendarea de drept a executarii silite pe de alta parte, intervine in cazurile anume prevazute de lege, deci fara a fi condtionata de vointa creditorului sau de aprecierea instantei de judecata, exeutorul judecatoresc sau dupa caz instanta, doar constata intervenirea suspendarii, fara a putea face aprecieri privitoare la oportunitatea ei. Astfel ca, putem face distinctie intre suspendarea de drept a procedurii executionale si suspendarea legala facultativa. Situatia este, asadar, asemanatoare cu suspendarea judecatii, desi cazurile care o determina sunt in mare masura diferite. Suspendarea legala de drept intervine in situatia in care instanta este obligata in baza unei dispozitii exprese a legii, sa sisteze procedura executionala, fara a avea un drept de apreciere in acest sens. Dimpotria, in caul suspendarii legale facultative, instanta are puterea de a aprecia si a dispune asupra suspendarii executarii.
Asadar, potrivit art 687 c.pr.civ, daca debitorul moare inainte de sesizarea executorului judecatoresc, nicio executare nu poate fi pornita, iar daca moare dupa ce aceasta a fost pornita, nu poate fi continuata cat timp mostenirea nu a fost acceptata de catre cei chemati la mostenire sau, in lipsa, cat timp nu a fost numit in conditiile legii un curator al succesoiunii ori dupa caz un curator special pentru executare in conditiile art 58 c.pr.civ.
Totodata, prevederile art 688 alin. (3) c.pr.civ, stabilesc ca daca intre mostenitori sunt si minori sau persoane puse sub interdictie judecatoreasca, executarea silita nu va putea fi pornita decat dupa numirea reprezentantilor sau a ocrotitorilor legali. Daca insa dupa o luna de la moartea debitorului sau de la punerea sub interdictie judecatoreasca nu a fost numit un reprezentant, sau octotitorul legal, creditorul sau executorul va putea cere instantei de executare numirea unui curator special.
In conformitate cu art. 692 alin.(6) c.pr.civ, daca debitorul constesta in tot sau in parte reantele relamate, creditorii intervenienti ale caror creante au fost contestate, au dreptul de a solicita instantei , cu plata unei cautiuni prevazute de art 719 alin. (2), sa dispuna executorului judecatoresc ca sumele reclamate sa fie puse deoparte, daca in termen de 5 zile de la data cand a avut loc convocarea de catre instanta a debitorului si a creditorilor intervenienti ce nu au titlu executoriu, acestia vor face dovada ca au introdus actiune in justitie in scopul obtinerii titlului executoriu. Asadar, pana la expirarea termenului de 5 zile, eliberarea sau distribuirea acestor sume se va suspendta de drept.
Din art 719 alin. (4) c.pr.civ, suspendarea executarii este obligatorie daca : hotararea sau inscrisul care se executa nu este potrivit legii executoriu ; daca inscrisul care se executa a fost declarat fals printr-o hotarare judecatoreasca data in prima instanta; debitorul face dovada cu inscris autentic ca a obtinut de la creditor o amanare, ori dupa caz, beneficiaza de un termen de plata.
Potrivit art 721 alin. (1) si (4) c.pr.civ, cand debitorul sau tertul garant au consemnat la dispozitia executorului judecatoresc intreaga valoare a creantei, cu toate accesoriile si cheltuielile de executare si au depus dovada de consemnare la executorul judecatoresc; insa acestia au formulat contestatie la executare, opunandu-se astfel la eliberarea sumei catre creditor, suma consemnata nu va putea fi remisa creditorului deoarece eliberarea ei este suspendata de drept. In acest caz, executorul judecatoresc se va pronunta asupra eliberarii sumei numai dupa ce instanta a dat o hotarare definitiva supra contestatiei la executare (spre exemplu, in situatia in care contestatia la executare este respinsa si instanta apreciaza ca urmarirea este legala, executorul judecatoresc va putea trece la eliberarea catre creditor a sumei consemnate).
In ce priveste procedura urmaririi mobiliare, art. 750 , alin (1), pct. 2 c.pr.civ, debitorul va putea impiedica aplicarea sechestrului sau dupa caz va putea obtine ridicarea lui in caul in care face depunerea cu afectatiune speciala si preda recipisa de consemnare executorului judecatoresc, dupa cum am precizat anterior conform art. 721 alin. (1) c.pr.civ. Totusi, daca debitorul a facut contestatie la executare, executorul va depune procesul-verbal constatator odata cu recipisa la instanta de executare, care se va pronunta de urgenta, ramanand ca pana la solutionarea contestatiei, executarea sa se suspende de drept.
Daca se urmaresc imobilelor aflate in proprietatea comuna a debitorului si a altei / altor persoane, avand in vedere faptul ca nu se poate urmari partea debitorului coproprietar din imobilele aflate in proprietate comuna, mai intai va trebui a se cere partajul acestora; si abia apoi se va putea urmari partea debitorului; urmarirea silita pe timpul partajului fiind desigur suspendata de drept.
Potrivit art. 876 alin. (3) c.pr.civ, cel nemultumit de proiectul de distribuire a sumelor obtinute prin executare, poate introduce contestatie in termen de 5 zile de la data intocmirii procesului-verbal prevazut la alin (2) al articolului, suspendand astfel plata creantei sau a partii din creanta contestata.
O alta suspendare de drept, care ce-i drept nu are legatura cu prezenta lucrare, dar tinem totusi sa o precizam, apare in cazul urmaririi bunurilor imobile; conform art 896 alin (1), nicio evacuare nu poate fi facuta din imobilele cu destinatie de locuinta in pedioada 1 decembrie – 1 martie a anului urmator, decat daca creditorul face dovada ca el si familia sa nu au la dispozitie o locuinta corespunzatoare ori ca debitorul si familia sa au o alta locuinta corespunzatoare in care s-ar putea muta de indata; dispozitii care sub nicio forma nu se aplica persoanelor care ocupa in mod abuziv, fara niciun titlu o locuinta si nici celor care au fost evacuati pentru ca pun in pericol relatiile de convietuire sau tulbura in mod grav linistea publica.
Suspendarea facultativa este dispusa de catre instanta de executare ca o consecinta a unei cereri cu acest obiect formulata de catre debitor. Putem spune asadar, ca aceasta forma de suspendare are un caracter de exceptie; asta deoarece doar existenta unor indicii temeinice care conduc la concluzia ca din ratiuni de prudenta, acordarea suspendarii este oportuna si astfel s-ar putea justifica oprirea urmaririi silite pentru o perioada de timp.
O situatie particulara intalnim si in cazul apelului exercitat in termen, care atrage suspendarea executarii hotararii apelate, dar unele hotarari date in prima instanta cu drept de apel, beneficiaza de executare provizorie de drept sau dupa caz judecatoreasca. In acest caz, nu este vorba in principiu de o veritabila suspendare a executarii, ci de un impediment in declansarea urmaririi. Astfel ca, partea interesata, poate cere suspendarea executarii dar numai cu plata unei cautiuni in conditiile art 719 alin.(2) si (3) c.pr.civ. Pana la solutionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi incuviintata provizoriu, prin intermediul ordonantei presedintiale, dar la fel cu plata unei cautiuni.
In cazul in care, recursul are ca obiect o hotarare ce constituie titlu executoriu, instanta sesizata cu judecarea recursului, poate dispune la cererea recurentului suspendarea hotararii atacate potrivit art 484 alin. (2) c.pr.civ.
Tot astfel, in conformitate cu art 507 c.pr.civ, intanta poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere, dar numai cu conditia platirii unei cautiuni.
Daca un alt creditor al debitorului urmarit a formulat o cerere de interventie in procedura de executare pornita de creditorulul urmaritor, executorul judecatoresc, are potrivit art 692 alin. (3) c.pr.civ, obligatia de a o inainta instantei de executare impreuna cu toate documentele; urmand ca pana la solutionarea cererii de interventie, instanta poata suspenda eliberarea sau distribuirea sumelor obtinute din valorificarea bunurilor debitorului, creditorul intervenient putand fi obligat la plata unei cautiuni; prevederile art 719 aplicandu-se in mod corespunzator.
Conform art. 719 c.pr.civ, pana la solutionarea contestatiei la executare, instanta poate suspenda executarea, asta daca suspendarea se cere impreuna cu contestatia la executare sau dupa caz prin cerere separata, fiind in ambele cazuri necesara plata unei cautiuni, ce se calculeaza la valoare obiectului sau daca obiectul nu este evaluabil in bani, cautiunea va fi 1000 Ron. In situatia in care bunurile sunt supuse degradarii, deprecierii, alterarii, pieirii, se va suspenda doar distribuirea sumelor obtinute prin valorificarea acestor bunuri. Justificarea acestei ultime prevederi este cat se poate de evidenta, deoarece in cazul unor astfel de bunuri, suspendarea executarii in ansamblul ei, ar antrena inclusiv vanzarea lor, putandu-se ajunge prin tinerea pe loc a urmaririi, la degradarea acestora, iar intr-o asemenea situatie, prejudiciate ar fi toate partile, lucru inacceptabil atat juridic cat si economic.
Oricum, asupra cererii de suspendare, instanta se pronunta prin incheiere chiar si inaintea termenului fixat pentru judecarea contestatiei, iar partile vor fi mereu citata. Incheierea poate fi atacata numai cu apel in termen de 5 zile de la pronuntare pentru partea prezenta, respectiv de la comunicare pentru partea care lipseste.
In concluzie, principalul efect al suspendarii, este oprirea temporara a executarii , deci incetarea ei pentru viitor, pe o perioada determinata. Pe perioada suspendarii, actele de executare efectuate anterior si toate masurile dispuse de instanta sau de catre executor se mentin.
Deci suspendarea, nu produce efecte pentru trecut ci doar pentru viitor, toate actele si masurile ramanand in fiinta, nefiind atinse au vatamate in niciun fel. Actele de procedura noi in schimb, ele nu se vor putea face pe timpul cat suspendarea executarii se mentine; orice acte de executare facute pe timpul suspendarii, exceptie facand desigur cererea creditorului de reluare a executarii, sunt lovite de nulitate.
Exceptand suspendarea solicitata de creditor, in toate celelalte cazuri, suspendarea executarii are ca efect si suspendarea termenului de perimare, aceasta reincepand a curge doar de la data incetarii suspendarii.
Reluarea executarii dupa suspendare.
Aceasta etapa este prevazuta de art 701 alin. (5) , unde este specificat „dupa incetarea suspendarii, executorul, la cererea partii interesate va dispune continuare executarii, in masura in care actele de executae sau executarea silita insasi nu au fost esfiintate de instanta de judecata ori acestea nu au incetat prin efectul legii.”
„Textul legal evocat ridica, am spune, o intrebare : cand suspendarea a incetat, dar partea interesata nu pretinde , formuland cuvenita cerere, continuarea executarii, care sunt consecintele ? „
Desi legea nu ofera in mod concret un raspuns la aceata intrebare, ideea este ca, incepand de la data la care suspendarea si-a incheiat efectele, apare lasarea in nelucrare din culpa creditorului, aceasta necerand continuarea executarii, iar daca aceasta persista pe o perioada de 6 luni de zile, ne vom afla in prezenta perimarii.
Sigur ca, in situatia in care creditorul ramane pasiv, executorul judecatoresc ii poate solicita in scris sa formuleze o cerere pentru a putea fi continuata executarea silita; „ dar creditorul nu trebuie sa astepte totusi invitatia executorului judecatoresc pentru reluarea executarii, putand introduce cererea din proprie initiativa, imediat dupa inceperea procesului.”
3.4 Amanarea executarii silite
Potrivit art 700 alin. (1) c.pr.civ, in afara altor cazuri prevazute de lege, executorul judecatoresc nu poate amana executarea decat daca procedura de citare sau de intocmire a anunturilor si publicatiilor de vanzare nu a fost indeplinita sau daca, la termenul stabilit, executarea nu poate fi efectuata datorita neindeplinirii de catre creditor a obligatiilor prevazute de art 647 alin. (1).
Prin urmare, amanarea executarii poate fi dispusa doar atunci cand : procedura de citare a partilor, prevazuta cu caracter obligatoriu de lege in anumite situatii executionale nu a fost indeplinita (aceeasi va fi situatia si daca procedura de citare a fost indeplinita cu incalcarea legii, fiind lovita de nulitate; daca procedura de intocmire a anunturilor si publicatiilor de vanzare nu a fost deloc indeplinita sau desi a fost, s-au incalcat dispozitiile legale in raport de care devine necesar a se dispune amanarea; legea prevede in mod expres aceasta in anumite imprejurari (spre exemplu, la cererea partii interesate, inainte de inceperea licitatiei, executorul judecatoresc, va amana vanzarea bunurilor mobile urmarite in cazul nerespectarii termenelor de instiintare a creditorului, debitorului sau tertului detinator ori, dupa caz a termenelor de afisare sau publicare a vanarii potrivit art 766 alin. (1) c.proc.civ).
Astfel cum stabileste art. 700 alin. (2) c.pr.civ, amanarea executarii se dispune, in cazurile prevazute la alin. (1) al articolului, executorul judecatoresc prin incheiere. In lipsa altor precizari, ramane ca aceasta incheiere se da, in sensul art. 657 alin. (3), fara citarea partilor, se comunica acestora, este executorie de drept si poate fi atacata numai cu contestatie la executare.
In concluzie, amanarea este determinata si in procedura executionala de neindeplinirea cerintelor legale pentru continuarea sau finalizarea procedurii, ori la cererea si cu acordul partilor in limitele legii.
3.5 Incetarea executarii silite
Legiuitorul a stabilit potrivit art 663 alin. (1) c.pr.civ ca executarea silita poate porni numai la cerea creditorului impreuna cu incuviintarea executarii silite.
Oricum, potrivit art. 703 c.pr.civ, exista 5 situatii in care executarea silita inceteaza.
Prin urmare, avem urmatoarele cazuri de incetare a executarii silite:
Cand s-a realizat intregral obligatia prevazuta in titlul executoriu, s-au achitat cheltuielile de exeutare precum si alte sume datorate; caz in care executorul judecatoresc ii va preda creditorului titlul executoriu, mentionand pe acesta stingerea totala a obligatiei si ii va remite debitorului un certificat constatator al indeplinirii integrale a obligatiilor mentionate. Practic certificatul constatator al indeplinirii integrale a obligatiilor ii confera debitorului certitudine cu privire la finalizarea executarii.
In situatia in care nu mai poate fi efectuata ori continuata executarea silita din cauza lipsei de bunuri urmaribile ori din caua imposibilitatii de valorificare a unor astfel de bunuri. In atare situatie, executorul va remite reditorului titlul executoriu, mentionand totodata pe acesta si cauza restituirii si partea de obligatie ce a fost executata, precum si daca este cazul, va remite debitorului un certificat constatator al partii din obligatie ce a fost executata.
Oricum, ideea este ca avem doua ipoteze, prima in care nu exista deloc bunuri care poata fi urmarite si a doua in care exista bunuri si se incearca valorificarea lor, dar nu se poate realiza deoarece nu exista persoane interesate de achizitie. Cu alte cuvinte, in cea de-a doua ipoteza, in mod obligatoriu trebuie sa existe incercarea de valorificare si numai daca nu se poate realiza, abia atunci urmarirea silita inceteaza.
Cazul al 3-lea, vizeaza situatia in care creditorul renunta la executare. Practic renuntarea la executare nu este altceva decat un drept de dispozitie conferit creditorului; in conformitate cu art. 9 alin (3) c.pr.civ, partea poate renunta la executarea unei hotarari.
Avand in vedere faptul ca, legea nu prevede nicio conditie de forma pentru renuntarea exprimarii, s-a ajuns la concluzia, plecand de la o analogie cu renuntarea la judeata, ca ea poate sa fie facuta verbal in fata executoului judecatoresc, fie prin cerere scrisa adaugandu-se si observatia ca renuntarea poate interveni in tot cursul executarii, dar inainte de vanzarea bunurilor urmarite. Intr-adevar, daca bunurile au fost vandute, renuntarea la executare nu ar mai putea fi posibila, caci prin executare, dreptul real al bunului urmarit, trece la adjudecatar, astfel ca desistarea, daca s-ar ivi ar trebui sa implice si desfiintarea vanzarii cu lezarea intereselor adjudecatarului.
Totusi, desi creditorul poate potrivit art. 9 ali. (3) sa renunte la executare; asta nu inseamna ca prin desistare creditorul nu ar mai putea introduce ulterior cu respectarea dreptului de prescriptie o noua cerere de executare.
In cazul renuntarii la judecata, sub conditia de a nu fi implinit termenul de prescriptie, reclamantul poate sa introduca o noua cerere de chemare in judecata si astfel sa fie initiat un nou proces. Concluzia care rezulta asadar, este ca si in cazul renuntarii creditorului la judecata si/sau la executare, lipseste o norma legala care sa prevada in mod expres daca pentru creditor exista sau nu dreptul de a porni in viitor un nou proces sau o noua executare.
„Cum sub acest aspect, analogia dintre renuntarea la judecata si renuntarea la executarea silita nu poate fi refuzata, ambele semnificand o forma de abandon al procedurilor pornite, nici planul efectelor n-ar putea fi ignorat. „
Cazul IV apare in situatia in care titlul executoriu a fost desfiintat. Este evident ca urmarirea in aceasta situatie trebuie sa inceteze, asta deoarece executarea silita ramane ca o casa fara fundatie. Titlul executoriu se poate desfiinta prin : casare, modificare, schimbare, anulare etc, lucru care nu face altceva decat sa-l lipseasca de efecte.
Ultimul caz prin care poate inceta executarea silita este atunci cand se anuleaza executarea. In atare situatie, conform art. 656 alin. (1) incetarea executarii silite, se dispunde de executorul judecatoresc prin incheiere.
Cap. IV. EXECUTAREA SILITA . DIRECTA si INDIRECTA
Legea reglementeaza doua modalitati diferite de executare : executarea silita directa si executarea silita indirecta.
Executarea silita Directa :
Uneori executarea silita, se realizeaza prin mijloace directe (cum ar fi cazul predarii bunurilor mobile sau imobile), in vreme ce in alte situatii, executarea se realizeaza prin mijloace indirecte (spre vanzarea la licitatie a bunurilor mobile etc).
Executarea silita directa, sau cunoscuta si sub denumirea de executare in natura,se realizeaza sub 3 forme : a) predarea silita a bunurilor mobile, b) predarea silita a bunurilor imobile si c) executarea obligatiilor de a face sau de a nu face. Aceste 3 forme de executare silita, sunt reglementate prin art. 888 – 914 c.pr.civ. Aceste cateva articole, reglementeaa o procedura simpla pentru realizarea in natura a obligatiei de a preda un bun mobil sau imobil si a altor obligatii de a face sau de a nu face.
Potrivit art. 888 c.pr.civ, in cazul in care obligatia debitorului consta in lasarea posesiei unui bun sau a folosintei acestuia ori in evacuarea debitorului dintr-o locuinta sau incinta, desfiintarea unei constructii, plantatii sau alte lucrari ori indeplinirea altei activitati pentru realizarea drepturilor creditorului, iar debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa in termenul prevazut in somatia, creditorul va solicita executarea silita si daca este cazul, sesizarea instantei de executare in vederea aplicarii unei penalitati.
Avand in vedere faptul ca, prezenta lucrare isi propune sa se axeze numai pe executarea in materie mobiliara, nu vom face precizari in ce priveste imobilele; astfel ca , in cadrul executarii silite directe, ne vom axa numai pe : predarea silita a bunurilor mobile si executarea obligatiilor de a face sau de a nu face.
Predarea silita a bunurilor mobile
Atunci cand debitorul are obligatia de a preda bunuri de gen, creditorul poate cere instantei de executare conform art 904 c.pr.civ sa indeplineasca el personal sau prin alte persoane aceasta obligatie; iar o asemenea posibilitate este ingaduita de lege, deoarece este vorba despre bunuri fungibile, ceea ce inseamna ca ele pot sa fie inlocuite cu altele, avand aceleasi calitati; iar creditorul nu va fi prejudiciat.
Daca obligatia debitorului are ca obiect un bun mobil determinat prin cantitate si calitate (art 893 c.pr.civ), iar debitorul refuza executarea de buna voie, predarea lui se va face prin executare silita.
Termenul pe care legea il lasa debitorului pentru indeplinirea de bunavoie a obligatiei este de 24 de ore de la comunicarea incheierii de incuviintare a executarii, deci un termen scurt, dar apreciat ca fiind suficient, intrucat debitorul detine deja bunul si deci nu are nevoie de timp pentru a putea sa-l procure si plus de asta, existenta obligatiei de predare ii era cunoscuta debitorului inca din momentul pronuntarii hotararii care constituie titlu executoriu. Rezulta asadar, ca debitorul nu poate sustine ca a fost surprins de o executare pe neasteptate.
Prin urmare, daca in termenul de 24 de ore, debitorul nu isi executa obligatia, executorul judecatoresc se va deplasa la locul unde se afla bunul si-l va ridica de la debitor sau de la persoana care il detine, predandu-l creditorului si desigur incheierea unui proces verbal. In situatia in care creditorul nu ar fi prezent, predarea va avea loc ulterior, caz in care, predarea bunului ar trebui sa fie urmata de o consemnare intr-un proces verbal distinct. Asta deoarece, atunci cand creditorul nu a fost de fata la ridicarea bunurilor de la debitor ori de la tertul care le detine, in scopul de a-i fi predate, predarea realizandu-se astfel la un alt moment, acest lucru trebuie a fi mentionat in scris, intrucat nu este posibila completarea ulterioara a procesului-verbal intocmit in prima etapa a executarii silite.
In doctrina s-a ajuns la concluzia ca si in cazul urmaririi silite directe asupra bunurilor mobile, va fi nevoie sub sanctiunea nulitatii de prezenta fortei publice, ori de cate ori executorul judecatoresc intampina dificultati. Exemple de dificultati : a) usile debitorului sunt inchise si acesta refua a le deschide, b) debitorul refuza a deschide camerele sau mobilele, c) debitorul lipseste si nu il poate reprezenta nicio ruda. In astfel de conditii, prezenta organelor fortei publice, putand fi inlocuia prin doi martori majori.
Asadar, se poate afirma ca predarea silita a bunurilor mobile, constituie astfel o procedura relativ simpla si rapida de executare. Dipozitiile mentionate se completeaza si cu celelalte reguli generale privitoare la realizarea executarii silite.
Executarea silita a obligatiilor de a face sau a obligatiilor de a nu face
Trebuie sa facem precizarea ca, executarea silita se poate ivi nu doar in cazul in care debitorul a fost obligat printr-un titlu executoriu sa predea un bun mobil sau imobil ci si atunci cand el a fost obligat sa faca ceva sau sa se abtina de la o anumita actiune.
Pentru aducerea la îndeplinire prin executare silită a unei obligații de a face sau a nu face, executorul judecătoresc va solicita instanței încuviințarea executării și va comunica debitorului încheierea de încuviințare, punându-i în vedere să își îndeplinească obligația prevăzută în titlu în termen de 10 zile de la comunicare.
Dacă debitorul nu își îndeplinește obligația în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, instanța de executare poate autoriza pe creditor să îndeplinească el însuși, sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului, obligația de a face cuprinsă în titlul executoriu sau să desființeze lucrările făcute de debitor cu nerespectarea obligației de a nu face.
Dacă obligația de a face sau de a nu face nu poate fi îndeplinită de altă persoană, iar debitorul nu a executat-o în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, instanța sesizată de creditor poate obliga debitorul la plata unei penalități de la 100 lei la 1.000 lei pe zi de întârziere în favoarea creditorului până la executarea obligației , iar când obligația este evaluabilă în bani penalitatea poate fi stabilită între 0,1 % și 1 % din valoarea obligației pe zi de întârziere.
Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalității debitorul nu își execută obligația cuprinsă în titlul executoriu, instanța de executare va fixa o despăgubire globală ce i se cuvine creditorului, încheierea dată fiind executorie.
Executarea silita indirecta
Executarea silita indirecta se realizeaza prin valorificarea bunurilor debiorului sau prin poprirea veniturilor pe care acesta le are de primit de la o terta persoana. Codul civil reglementeaza 4 forme de executare silita indirecta : a)urmarirea bunurilor mobile (art. 727 – 780 c.pr.civ) ; b) poprirea (art. 781 – 794 c.pr.civ) ; c) urmarirea fructelor si a veniturilor imobilelor ( art. 795 – 812 c.pr.civ).
Urmarirea bunurilor mobile
Urmariea bunurilor mobile este una dintre formele de executare frecvent folosita in practica; este acea forma indirecta prin care, in scopul realizarii unei creante banesti, al carei titular este creditorul, se va procedeaza la valorificarea bunurilor mobile ale debitorului.
Cu alte cuvinte , se vor vinde practic bunurile debitorului, iar pretul rezultat din vanzare, il va indestula pe creditor.
Din punct de vedere al continutului, urmarirea bunurilor mobile se concretizeaza intr-o vanzare silita, intrucat determina o transmitere a dreptului de proprietate de la debitor catre tertul participant la licitatie si care a oferit pretul cel mai mare.
Aceasta procedura este regelementata in intregime de articolele 727 – 812 c.pr.civ, dar dupa cum am aratat anterior, este structurata in mai multe forme.
„Fara a-i fi specific plusul de eleganta si suplete, care, in cazul popririi, rezulta din inexistenta contactului fizic direct cu bunurile debitorului si spatiul privat al acestuia, urmarirea bunurilor mobile se constituie insa intr-un instrument executional considerat provocator prin faptul ca, de multe ori, afecteaza viata curenta a debitorului, invadandu-i universul cotidian. Caracterizata inca din debutul ei, de patrunderea in spatiile – inclusiv, daca este cazul in cel de locuit, in care se afla bunurile mobile urmaribile ale debitorului in scopul sechestrarii, cel urmarit ajunge sa resimta in mod direct greutatea autoritatii statului si vigoarea fortei lui de coercitie. „
Astfel, dupa cum precizeaza Profesorul Ion Deleanu, aceste masuri executionale au un impact direct si sunt foarte efective, in sensul ca debitorul ajunge a fi pus in situatia in care el va pierde anumite bunuri pentru a-si achita datoriile, bunuri fata de care poate este atasat; iar acest lucru actioneaza asupra psihicului persoanei, existand astfel posibilitatea ca debitorul sa execute in mod voluntar obligatia ce o are.
Urmarirea bunurilor mobile , nu poate incepe fara incunostiintarea debitorului printr-o somatie. Daca somatia nu este urmata de executare in termen de o zi, executorul judecatoresc se va deplasa la domiciliul sau locul unde se afla bunurile mobile, proprietatea debitorului si va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmaribile, in vederea valorificarii lor, chiar daca sunt detinute de un tert, dupa cum se precizeaza in art. 732 alin (1) c.pr.civ.
Prin urmare, exista 2 conditii : in primul rand sa fie vorba despre bunuri mobile urmaribile si a doua conditie este ca aceste bunuri, sa se afla in proprietatea debitorului si nu in posesia acestuia. De aici rezulta ca, facand abstractie de cazurile in care avem anumite bunuri declarate ca fiind insesizabile prin lege ori vointa partilor , precum si bunurile mobile alienabile exceptate de la urmarire silita, creditorii pot urmari orice bunuri mobile ale debitorului.
Deci cu titlu de exceptie de la urmarirea bunurilor avem : 1) bunuri mobile care nu se pot urmari datorita caracterului lor inalienabil si 2) bunuri mobile alienabile, dar exceptate de la urmarirea silita.
Bunuri mobile care nu se pot urmari datorita caracterului lor inalienabil
Prin vointa legii sau dupa caz, prin vointa partilor, anumite categorii de bunuri, sunt exceptate de la urmarirea silita.
Conform art 2.329 cod civil, „ Toate bunurile care sunt, potrivit legii, inalienabile sunt insesizabile” legea stipuland totodata ca pentru a fi obozabile tertilor, clauzele de insesizabilitate, trebuie inscrise in registrele de publicitate mobiliara sau dupa caz imobiliara.
Astfel urmatoarele bunuri nu pot fi urmarite :
Bunuri prorietate publica, ele fiind inalienabile, imprescriptibile si insesizabile, conform art 861, cod civil.
Din art 627, alin. (1) cod civil, prin conventie sau prin testament (inalienabiliate conventionala); se poate interzice instrainarea unui bun, dar numai pentru o perioada de cel mult 49 de ani si daca exista un interes serios si legitim, termenul incepand sa curga de la data dobandirii bunului. Art. 629 cod civil, vine si intareste cele afirmate intrucat „ nu pot fi supuse urmarii bunurile pentru care s-a stipulat inalienabiliatea, cat timp clauza produce efecte, daca prin lege nu se prevede altfel”.
Art 752 cod civil, specifica faptul ca dreptul de uz, nu poate fi cedat, iar bunul care face obiectul acestui drept, nu poate fi inchiriat sau arendat. Astfel, coroborarea acestui articol cu art 2.329 cod civil, rezulta insesizabilitatea lui.
In ce priveste libertatea religioasa si regimul juridic al cultelor, Legea 489/2006, prin art 27, alin. (2), bunurile sacre, cele destinate direct si exclusiv cultului, in conformitate cu traditia si practicile fiecarui cult, sunt insesizabile si imprescriptibile, putand a fi instrainate doar in conditiile statute de fiecare cult in parte. Exemplul concret in acest caz fiind bunurile Bisericii Ortodoxe Romane.
Bunuri mobile alienabile, dar exceptate de la urmarirea silita
Aici nu se mai poate vorbi este insesizabilitate, deci implicit nu se mai aplica prevederile art. 2.329 cod civil. Se are mai degraba in vedere, protectia sociala a debitorului, asta deoarece legea precizeaza care sunt bunurile ce vor fi exceptate de la urmarirea silita.
Astfel ca, avem urmatoarele categorii de bunuri exceptate :
In conformitate cu art. 727 c.pr.civ, nu vor fi urmarite :
bunurile de uz personal sau casnic indispensabile traiului debitorului si familiei sale, obietele de cult;
obiectele indispensabile persoanelor cu handicap si cele destinate ingrijirii bolnavilor
alimentele necesare debitorului si familiei sale pe o perioada de 3 luni, iar daca debitorul se ocupa exclusiv cu agricultura, alimentele necesare pana la noua recolta, animalele necesare obtinerii mijloacelor de subzistenta precum si furajele necesare acestora pana la noua recolta
combustibilul necesar debitorului si familiei sale, calculat pentru 3 luni de iarna
scrisori, fotografii, tablouri personale sau de familie
bunuri declarate neurmaribile in cazurile si conditiile prevazute de lege.
Art. 15, alin. (1) din legea 8/1996, privind drepturile de autor si conexe, stabileste ca utilajele, schitele, machetele , manuscrisele si orice alte bunuri care servesc direct la ralizarea unei opere ce da nastere unui drept de autor, nu pot face obiectul unei urmariri silite.
Totodata, codul de procedura fiscala, prin art.150 alin. (2) precizeaza ca, in cazul debitorului persoana fizica nu pot fi supuse urmariirii, fiind necesare vietii si muncii debitorului precum si familiei sale : – bunurile mobile de orice fel care servesc la continuarea studiilor, precum si cele strict necesare exercitarii profesiei sau a altei oupatii cu caracter permanent, inclusiv cele necesare desfasurarii activitatii agricole (unelte, seminte, ingrasaminte, furaje etc); restul prevederilor din art.150 cod fiscal, fiind identice cu prevederile art. 727 c.pr.civ.
in conformitate cu art 728 c.pr.civ, bunurile care sunt destinate ocupatiei sau profesiei debitorului, bunuri mobile ce fac obiectul unei diviziuni a patrimoniului afectat exercitiului unei profesii, nu pot fi urmarite decat de creditorii ai caror creante s-au nascut in legatura cu exercitarea profesiei respective.
In ce priveste veniturile banesti ale debitorului, din ratiuni de protectie, nu trebuie sa-i fie afectata subzistenta debitorului. Astfel ca, tot ceea ce inseamna : salarii, pensii, venituri periodice, alte venituri banesti ; legea instituie anumite limite.
Conform art. 728 alin. (1-3) c.pr.civ, veniturile obtinute conform precizarilor de mai sus, pot fi urmarite : pana la 1/2 din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau de alocatie pentru copii, respectiv pana la 1/3 pentru orice alte datorii.
Avand in vedere faptul ca, legiuitorul a stabilit o cota maxima de ½, aceasta inseamna ca indiferent de natura, numarul si intinderea creantelor, aceasta limita nu va putea fi depasite. Astfel s-a incercat asigurarea unui echilibru intre interesele creditorilor care doresc sa-si satisfaca creanta si interesele debitorului, care trebuie sa-si asigure subzistenta.
In conformitate cu art. 728, alin (4 -7), pot fi urmarite si alte categorii de venituri ale debitorului, dar la fel in anumite limite :
Ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca, compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a contractului individual de munca pe baza oricaror dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor.
Acestea nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere , pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau vatamari corporale. Urmarirea acestor venituri pantand a se face pana in limita a ½ din cuantumul lor.
Alocatiile de stat si indemniatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, bursele de studii, nu pot fi urmarite pentru nicun fel de datorii
In cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru prejudicii produse prin accidente de autoehicule, despagubirile acordate de catre asigurator, nu pot fi urmarite de catre creditorii asiguratului (art. 55 alin. (1-3); Lg. 136/1995)
In ce priveste conditia ca bunurile sa se afle in proprietatea debitorului, aceasta este indeplinita indiferent daca bunurile se afla fizic la debitor sau la un tert; imprejurarea ca tertul este un detentor, nu afecteaza cu nimic executarea silita. Astfel, cand bunurile debitorului se afla in posesia unui tert, nimic nu poate impiedica executorul judecatoresc sa le sechestreze, ba mai mult, poate numi tertul custode.
Totusi, exista niste situatii aparte cu privire la care trebuiesc facute anumite precizari :
Sechestrul se va putea aplica si asupra bunurilor debitorului daca acestea sunt detinute de un tert, exceptie daca acesta nu recunoaste ca bunurile apartin debitorului. Daca tertul recunoaste ca bunurile apartin debitorului, este obligat sa declare daca le detine in temeiul vreunui titlu si sa inmaneze executorului judecatoresc o copie certificata in acest sens.
Daca tertul nu recunoaste ca bunurile apartin debitorului, insa creditorul pretinde si face dovada ca bunurile respective sunt ale debitorului, instanta de executare prin incheiere definitiva, il poate autoriza pe executor sa continuie executarea.
In situatia in care tertul detinator are un drept de folosinta asupra unui bun sehestrat, poate cere instantei de executare sa foloseasca in continuare bunul respectiv, dar numai daca exista o asigurare facultativa contra daunelor sau urmeaza a fi intocmita in termenul fixat de catre instanta de judecata.
Asadar, daca exista bunuri care se afla in posesia debitorului, dar ele apartin debitorului, in atare situatie, identificarea si sechestrarea se vor face in locul unde se afla acestea, adica la tertul detinator.
2.2 Procedura de sechestrare a bunurilor mobile urmarite:
Urmarirea bunurilor mobile, nu poate incepe decat dupa incunostiintarea debitorului printr-o somatie . In situatia in care somatia nu este urmata de o executare voluntara din partea debitorului, executorul judecatoresc se va deplasa la locul debitorului sau dupa caz, la locul unde se afla bunurile mobile, va proceda la inventarierea si apoi la sechestrarea acestora.
Ca exceptie, daca exista pericolul ca debitorul sa-si sustraga bunurile de la urmarire, in conformitate cu art 731, alin. (2) c.pr.civ, instanta de executare, va putea dispune, la solicitarea creditorului, ca sechestrarea bunurilor debitorului sa se faca odata cu comunicarea somatiei. Cu alte cuvinte, ne aflam in prezenta unei masuri de protectie pentru creditor.
Textul de lege in schimb, nu face nicio referire cu privire la caile de atac pe care le poate exercita creditorul in situatia in care instanta i-ar respinge cererea de sechestrare, fiind posibil astfel ca instanta sa admita cererea. Totusi, daca ne raportam la prevederile art. 460 alin (2) c.pr.civ, in situatia in care o hotarare cu privire la o cerere principala sau incidentala, nu este supusa nici apelului, nici recursului, solutia cu privire la celelalte cereri, este supusa cailor de atac in conditiile legii. Rezulta asadar ca exista ipoteza cum ca cererea prin care creditorul solicita sechestrarea este supusa apelului.
Oricum, in situatia in care debitorul nu-si executa voluntar obligatia si executorul judecatoresc se deplaseaza astfel la locul unde se afla bunurile, pe langa identificare si sechestrare, executorul judecatoresc, potrivit art 758 alin. (1) c.pr.civ., mai are obligatia de a evalua bunurile respective, exceptie facand cazul in care acest lucru nu este cu putinta.
Evaluarea bunurilor, se face la valoarea de circulatie a acestora, la preturile medii de piata din localitatea respectiva.
Cand este cazul, separat de valoare bunurilor, se va determina si valoarea drepturilor reale de folosinta. Astfel, conform art. 769 alin. (6 si 7) c.pr.civ, „(6) Daca bunul este grevat de un drept real de folosinta, dobandit ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la primul termen de vanzare, strigarile vor incepe de la pretul cel mai mare oferit, sau in lipsa, de la cel fixat in publicatiei, diminuat cu valoarea acestor drepturi socotita potrivit art. 758 alin.(2). (7) Daca din cauza existentei drepturilor aratate la alin. (6), nu s-a putut ovtine un pret suficient pentru acoperirea creantelor ipotecare inscrise anterior, executorul judecatoresc va relua in aceeasi zi licitatia pentru vanzarea bunului libe de acele drepturi, in acest caz, strigarile vor incepe la pretul mentionat in publicatia de vanzare, fara scaderea aratata la alin. (6).”
Oricum, in ce priveste evaluarea bunurilor sechestrate, conform art. 758 alin. (2) si (3), avem doua cazuri, in care valoarea lor urmeaza sa fie stabilita prin intermediul unei expertize tehnice : a) situatia in care executorul nu poate proceda el insusi la evaluare, asta deoarece nu detine cunostinte sau informatii prin intermediul carora sa poata evalua un bun si b) situatia in care exista cererea unei parti interesate.
Cand stabilirea valorii urmeaza a se face prin expert, acesta va fi numit de executorul judecatoresc, care va dispune ca el sa fixeze pretul printr-un raport scris, care va fi predat cu cel putin 5 zile inainte de ziua stabilita pentru vanzare.
In situatia in care, initiativa de a efectua o expertiza apartine partilor, solicitarea fiind facuta verbal la data sechestrarii bunurilor, dupa cum se precizeaza in art 758 alin. (5), ea va fi consemnata in procesul-verbal de sechestru sau in scris in termen de 5 zile de la data comunicarii procesului-verbal de sechestru. Astfel, conform alin. (6) al aceluiasi art., executorul se va pronunta de urgenta, fara citarea partilor asupra cererii de expertiza, prin incheiere executorie, stabilind totodata si onorariul provizoriu care se cuvine expertului si care va trebui sa fie depus in cel mult 5 zile de la data admiterii cererii de expertiza. Totodata, executorul judecatoresc conform alin. (8), va cita partile pentru a putea desemna experti consilieri.
Datoria expertului este aceea de a depune raportul de expertiza la termenul fixat de executor si daca din culpa expertului, termenul nu se respecta si astfel se produce amanarea vanzarii, instanta de executare, poate lua impotriva acestuia masuri de sanctionare, respectiv amenda judiciara al carei cuantum este intre 50 – 700 Ron precum si la plata despagubirilor materiale si morale care au fost cauzate prin amanare, dupa cum este prevazut in articolele 187 si 189 c.pr.civ.
Daca, executorul judecatoresc intampina opozitie, el va trebui sa fie insotit de agenti ai fortei publice, despre care am facut anterior cateva precizari. Asadar, atunci cand a) usile imobilului debitorului sau al tertului detinator sunt inchise si acesta refuza a le deschide ; b) daca se refuza a fi deschise camerele sau mobilele ; c) daca debitorul sau tertul detinator lipseste si in imobil nu se gaseste nicio persoana majora sau nimeni nu da curs solicitarii executorului de a deschide usile imobilului si d) in situatia impotrivirii sau pentru pastrarea ordinii in timpul sechestrarii bunurilor.
Motivul pentru care este necesara prezenta unui agent al fortei publice, este tocmai acela pentru a se evita o posibila contestatie la executare, respectiv o violare a domiciliului debitoriul sau savarsirea unui abuz in serviciu . Sigur ca, prezenta agentilor fortei publice, poate fi suplinita prin intermediul a doi martori asistenti.
De asemenea, in situatia in care usile de la locuina, usile camerelor, ale mobilelor etc sunt inchise si debitorul sau tertul care le detine, refuza sa le deschida; executorul judecatoresc poate sa recurga la ajutorul unui mecanic pentru a le deschide cu instrumente speciale; incercandu-se astfel a se pastra pe cat posibil incuietorile intacte si a nu se sparge usile; insa daca distrugerea a fost imposibil de evitar, vor trebui inlocuite incuietorile sau puse lacate, asta pentru a asigura locuinta debitorului atat in ce priveste bunurile care sunt supuse sechestrarii cat si cele nesechestrate. Conform art. 670 alin. (2) c.pr.civ, toate cheltuielile de executare vor fi suportate de catre debitor.
In fine, deschiderea incaperilor sau a mobilelor, conform art. 735 c.pr.civ, trebuie facuta treptat, bunurile urmand a fi mentionate, in ordinea gasirii lor in procesul-verbal. Se incearca a se evita astfel, intr-o oarecare masura ce-i drept, patrunderea in intreaga locuinta a debitorului si inventarierea tuturor bunurilor acestuia, intrucat este posibil primele bunuri identificate sa fie indestulatoare pentru realizarea creantei si acoperirea cheltuielilor de executare.
Executorul judecatoresc, este obligat sa identifice bunurile sechestrate printr-un semn distinct, fiind posibila fotografierea sau filmarea acestora. Sau debitorul poate cere ca bunurile sa fie asezate intr-o incapere cu intrari sigilate, caz in care semnul distinct nu se va mai aplica.
Daca bunurile sunt deja identificate, prin unele dispozitii legale sau dupa caz prin intermediul unor inscrisuri eliberate sau certificate de o autoritate sau institutie publica, se va face mentiunea aplicarii sechestrului pe acele inscrisuri. In situatia in care debitorul nu le are sau dupa caz, refuza a le prezenta, executorul va aplica un semn distinct asupra acestor bunuri sau va proceda la ridicarea si incredintarea lor unui administrator de sechestru care va fi desemnat de catre creditor; toate cheltuielile fiind avansate de catre creditor si suportate in cele din urma de catre debitor.
O situatie aparte o reprezinta aceea in care bunurile gasite, au fost deja sechestrate de catre un alt executor judecatoresc. In atare situatie, executorul judecatoresc va lua o copie de pe procesul-verbal intocmit si aflat la debitor ori la tertul detinator sau administratorul de sechestru, si va incheia la randul sau un proces-verbal in care sa fie specificat numele si calitatea celui care a facut urmarirea anterior si va declara aceleasi bunuri sechestrate de catre acesta ori va putea proceda si la sechestrarea altor bunuri care nu au fost sechestrate de catre executorul initial.
Motivul pentru care cel de-al doi-lea executor procedeaza la sechestrarea acelorasi bunuri, care fusesera deja sechestrate in cadrul unei urmariri anterioare, exista tocmai datorita desistarii primului creditor, care daca va fi facuta, nu va putea fi atinsa sechestrarea facuta de catre cel din urma creditor; continuand a-si produce efectele juridice.
Dupa cum am precizat cand am desris organele de executare, ne aflam in situatia a doua urmariri silite a aceluiasi debitor, caz in care se poate cere conexarea executarilor, urmand ca organul de executare care a inceput umarirea sa o continue.
O alta problematica a sechestrarii bunurilor mobile ale debitorului, apare in situatia in care exista un drept real de garantie (ipoteca sau gaj). In atare situatie, executorul judecatoresc, luand cunostinta despre garantie, va instiinta acea persoana despre aplicarea sechestrului, si o va cita la toate termenele fixate pentru vanzarea bunului respectiv si totodata se va face mentiune despre aplicarea sechestrului in Arhiva Electronica de Garantii Reale Mobiliare.
In fine, procesul-verbal, semnat de catre executorul judecatoresc si de catre agentii fortei publice ori dupa caz, de catre martorii asistenti, marcheaza momentul indisponibilizarii bunurilor si determina care bunuri vor fi supuse vanzarii. Continutul procesului verbal este reglementat de art. 679 si respectiv 744 c.pr.civ. In ce priveste nulitatea procesului verbal, ea poate fi invocata pe calea contestatiei la executare, dar avand in vedere faptul ca nu este prevazut in mod expres ca nerespectarea vreuneia dintre metiunile art. 679 si respectiv 744 c.pr.civ ar atrage nulitatea , este vitala raportarea la dispozitiile de drept comun (art.175 c.pr.civ) in ce priveste nulitatea actelor de procedura. Prin urmare, cel care invoca nulitatea procesului-verbal, va trebui sa demonstreze ca prin nerespectarea cerintelor de forma, s-a cauzat o vatamare, care nu poate fi inlaturata decat prin desfiintarea acestuia.
Felurile si efectele sechestrului :
Din art. 746 c.pr.civ, rezulta ca exista 3 feluri de sechestru : 1) cel simplu; 2) sechestru cu aplicare de sigilii si 3) sechestru cu ridicata.
Astfel, 1) sechestrul simplu este cel mai des folosit in practica si presupune lasarea bunurilor in posesia debitorului sau a tertului detinator, acestia din urma pastrand si dreptul de a le folosi. Aceasta forma de sechestru, poate exista numai daca si creditorul este de acord, in caz contrar, bunurile vor trebui ridicate si date unui custode.
2) sechestrul cu aplicare de sigilii, presupune ca si sechestrul simplu, lasarea bunurilor in custodia debitorului sau a tertului detinator, singura diferenta fiind aceea ca executorul judecatoresc aplica sigilii. Cu alte cuvinte, debitorul sau tertul detinator nu mai are acces la bunurile respective, deoarece singurul autorizat sa rupa sigiliile, este executorul judecatoresc si asta numai in ziua vanzarii; iar in cazul in care nu au reusit sa fie vandute, se vor aplica alte sigilii (art765 c.pr.civ.). De regula aceasta masura se instituie in cazul in care exista riscul ca bunurile sa fie distruse, ascunse, instrainate de catre debitor sau tertul detinator.
3) Sechestrul cu ridicata, inseamna luarea bunurilor care se afla in posesia debitorului sau a tertului detinator, si darea acestora in custodia unei terte persoane. La fel ca in cazul sechestrului prin aplicare de sigilii, si aceasta masura se poate lua daca exista riscul de a fi distruse, sustrase, instrainate bunurile mobile ale debitorului.
Prin urmare, bunurile sechestrate ori se lasa in custodia debitorului ori se incredinteaza unui custode. Legiuitorul, regelementeaza totusi si situatia in care desi bunurile ar putea fi lasate in custodia debitorului / tertului detinator, acesta refuza a primi in depozit bunurile sau dupa caz nu sunt prezenti la aplicarea sechestrului (art. 746 alin. (3) c.pr.civ). In atare situatie, va trebui sa fie desemnat un administrator de sechestru.
Cu privire la administratorul de sechestru, legea face precizarea ca acesta este numit dintre persoanele desemnate de catre creditor si ca trebuie sa fie major si solvabil. Administratorul de sechestru nu poate sa fie o persoana dintre sotul, ruda sau afinii deitorului pana la gradul IV inclusiv; iar daca este cazul, la cererea creditorului, ori a executorului judecatoresc, instanta poate obliga administratorul sechestru la darea unei cautiuni.
Atunci cand administrator sechestru a fost numita o alta persoana decat debitorul sau tertul detinator, aceasta are dreptul la o remuneratie stabilita de executorul judecatoresc prin incheiere, tinand seama de activitatea depusa. In cazul unitatilor specializate, se va tine seama de preturile practicate de acestea pentru servicii similare. Totusi, remuneratia si cheltuielile administratorului-sechestru, vor putea fi platite cu anticipatie de catre creditorul urmaritor cale le va prelua cu precadere din restul bunurilor urmarite (art. 748 c.pr.civ).
Nu trebuie uitat faptul ca, administratorul sechestru nu va putea achizitiona la vanzare publica bunurile a caror custodie a avut-o.
Alta problematica in ce priveste administratorul sechestru, apare in ipoteza in care acesta decedeaza in cursul urmaririi silite. In atare situatie, obligatia de custode , ar trece, in mod provizoriu, pana la numirea unui nou administrator sechestru, asupra mostenitorilor administratorului sechestru decedat si care locuiesc impreuna cu acesta.
Printre efectele sechestrului, tinem a preciza, ca principalul efect este acela de indisponibilizare a bunurilor debitorului; iar efectele secundare se refera la limitarea cu mult a prerogativelor acestuia, mai ales in cazul in care vorbim despre sechestru cu aplicarea de sigilii ori cel cu ridicarea bunului. Oricum, in situatia in care dupa 1 an de zile de la data aplicarii sechestrului, bunurile raman in continuare indisponibilizate, debitorul isi va recastiga drepturile cu privire la bunurile respective; fiind astfel restabilita situatia anterioara aplicarii sechestrului.
In ipoteza in care debitorul, instraineaza cu titlu oneros bunurile sechestrate, va fi avuta in vedere reaua-credinta a dobanditorului. Acest lucru inseamna ca, debitorul de rea-credinta a cunoscut faptul ca bunurile respective sunt sechestrate, ceea ce face ca el sa nu beneficieze de protectia legii, iar astfel nu este un posesor de buna-credinta; lucru care face ca actul de instrainare sa fie lovit de nulitate.
Oprirea Urmaririi
Oprirea, este regelementata prin art 751 c.pr.civ; unde intalnim doua situatii : a) atunci cand debitorul plateste creanta, inclusib accesoriile si cheltuielile de executare direct creditorului sau unui reprezentant care are procura speciala si b) cand debitorul face depunere cu afectatiune speciala si preda executorului recipisa de consemnare; caz in care executorul judecatoresc va libera debitorului o dovada de primire a recipisei si incheia un proces-verbal in care se mentioneaza acest aspect.
Valorificarea bunurilor sechestrate
In cazul in care au fost sechestrate bunuri, daca in termen de 15 zile de la aplicarea sechestrului, nu se plateste suma datorata, executorul judecatoresc va proceda la valorificarea bunurilor sechestrate prin vazare la licitatie publica, vanzare directa sau prin alte modalitati admise de lege (art. 753 alin (1) c.pr.civ).
Astfel, distingem mai multe modalitati prin intermediul carora se pot valorifica bunurile sechestrate : vanzare la licitatie publica (cea mai des intalnita in practica de altfel), vanzare directa sau vanzare amiabila.
Vanzarea amiabila : (art. 754 c.pr.civ)
Pentru ca aceasta sa poate exista, acordul creditorului este obligatoriu si numai dupa obtinerea acestuia, executorul poate sa incuviinteze debitorului sa procedeze el insusi la valorificarea bunurilor sechestrate.
Avantajul acestei vanzari este ca debitorul poate sa controleze pretul. Debitorul in schimb, este obligat sa-l instiinteze in scris pe executor despre ofertele primite, indicand, dupa caz, numele sau denumirea si adresa potentialului cumparator, precum si termenul in care se angajeaza sa consemneze suma.
Aceasta obligatie a debitorului, nu face altceva decat sa permita executorului judecatoresc sa poata supraveghea decurgerea procedurii de vanzare. Caz in care, daca debitorul nu este de buna-credinta si el urmareste doar sa intarzie executarea, creditorul va fi instiintat de catre executor despre acest aspect, caz in care, se va putea reveni asupra executarii initiale.
O alta prevedere interesanta in ce priveste aceasta modalitate de vanzare, rezulta din alin. (2) al art. 754 : „ tertul cumparator (..) conseamneaza pretul oferit la dispozitia executorului judecatoresc”. Aceasta obligatie pentru tert este necesara, deoarece exista posibilitatea ca daca pretul i-ar fi remis debitorului, acesta sa nu-l foloseasca pentru plata creantei si a accesoriilor ei; lucru care echivaleaza cu fraudarea creditorilor.
Prin urmare, aceasta procedura de vanzare, este una care se bazeaza pe incredere in persoana debitorului, o sabie cu doua taisuri, in sensul ca debitorul poate incerca sa realizeze vanzarea in mod onest sau va incerca sa tergiverseze executarea.
Vanzarea directa:
Reglementata prin art. 755 c.pr.civ; reprezinta procedura prin care, cu acordul ambelor parti, la valorificarea bunurilor umarite, cumparatorul ofera pretul stabilitit prin raportul de evaluare.
Conditiile sunt :a) acordul ambelor parti, b) sa existe o oferta de cumparare ,c) pretul sa nu fie mai mic decat cel din raportul de evaluare si d) sa nu existe o alta forma de executare pornita.
Termenul pentru vanzarea directa, potrivit alin.(2) c.pr.civ, va trebui sa fie stabilit prin acordul partilor. Debitorul si creditorul urmeaza a fi instiintati cu privire la data, ora si locul vanzarii si implicit cu privire la oferta de pret depusa de potentialul cumparator.
La data vanzarii, executorul judecatoresc va intocmi un proces-verbal despre desfasurarea vanzarii si rezultatul acesteia, care va fi semnat de el insusi, de creditor , debito si tertul cumparator; daca una dintre parti lipseste, acesteia ii va fi comunicata o copie de pe procesul-verbal privind vanzarea.
Vanzarea titlurilor de valoare si a unor bunuri cu regim de circulatie special : ( art 757 c.pr.civ)
Legiuitorul a facut precizari cu privire la urmatoarele categorii de bunuri : titluri de credit, valori sa marfuri negociabile la bursele de valori, obiectele din metale pretioase respectiv pietre pretioase, mijloace de plata straine, obiecte de arta, colectii de valoare, obiecte de muzeu etc.
Prin urmare, titlurile de credit si orce alte valori sau marfuri negociabile la bursele de valori sau marfuri, se vor putea vinde prin intermediul bursei celei mai apropiate, respectiv prin sistemul alternativ de tranzactionare.
Obiectele din metale pretioase si pietre pretioase, alte titluri de valoare, ele se vor putea vinde numai prin intermediul entitatilor autorizate.
Obiectele de arta , colectiile de valoare, obiectele de muzeu, vor fi valorificate prin organele prevazute de lege si in conditiile prevazute de lege, sumele obtinute urmand a fi consemnate la entitatea indicata de executorul judecatoresc.
In ce priveste vanzarea actiunilor la societatile inchise si partile sociale, acestea se vor vinde amiabil, potrivit dispozitiilor art 754 c.pr.civ, iar in lipsa, ori daca nu se finalizeaza, sa se recurga la vanarea la licitatie publica, exceptie cazul in care legea prevede un sistem special privind circulatia acestora. Daca vanzarea se realizeaza de catre executorul judecatoresc sau dupa caz, un agent specializat, acesta din urma va intocmi un caiet de sarcini, care va cuprinde : actul constitutiv , numarul si felul actiunilor sau partilor speciale dupa caz. Cu alte cuvinte, in continutul caietului de sarcini, gasim si numeroase elemente de vanzare : situatia financuara anuala pe ultimele doua exercitii financiare. Putem spune ca in caietul de sarcini, intra si anumite elemente esentiale pnetru informare
In ce priveste eventualele obiectiuni, aceastea vor trebui a fi formulate in termen de 5 zile de la comunicarea caietului de sarcini, executorul judecatoresc trebuind a le solitona prin incheiere executoriu. Daca in schimb, nu s-au facut obiectii sau dupa caz s-au facut, dar au fost respinse ori incheierea de respingere nu a fost atacata pe calea contestatiei la excutare urmarirea va continua.
Vanzarea la licitatie publica :
Daca vanzarea bunurilor mobile nu s-a realizat pe calea vanzarii amiabile sau directe, executorul judecatoresc va stabili, ziua, ora si locul licitatiei publice in termen de cel mult o zi de la expirarea termenului (15 zile de la aplicarea sechestru sau termenul in care potentialul cumparator se angajase sa consemneze pretul propus). Daca bunurile sunt supuse pieirii/degradarii/alterarii/deprecierii, termenul va fi de cel mult o zi; dupa cum se precizeaza in art 759 alin.(1) c.pr.civ.
In ce priveste data licitatiei, tot din art 759 alin (2), rezulta ca aceasta nu se va putea face in mai putin de doua saptamani, dar nici in mai mult de 4 saptamani; exceptie facand desigur situatia bunurilor perisabile. Acest termen de minim 2 saptamani pe care legea il prevede, este o masura de protectie; avand scopul de a-i oferi debitorului posibilitatea de a-si procura mijloacele banesti necesare pentru achitarea datoriei.
In legatura cu termenul de maxim 4 saptamani, el este instituit in favoarea creditorului, intrucat acesta este interesat de recuperarea cat mai rapida a creantei sale.
Prin urmare, cand termenele nu ar fi respectate; executorul judecatoresc stabilind fie un termen mai scurt, fie un termen mai lung pentru efectuarea vanzarii, in conformitate cu art 175 c.pr.civ exista o prima conditie a nulitatii. Atamarea produsa creditorului sau dupa caz debitorului, precum si faptul ca aceasta nu poate sa fie inlaturata decat prin anularea actului; in speta a vanzarii sau a formelor pregatitoare acesteia.
Locul unde vanzarea se va efectua, in conformitate cu art 760 c.pr.civ, este locul unde se afla bunurile mobile sechestrate .Acest lucru reprezinta un avantaj in sensul ca nu se mai efectueaza cheltuieli de transport cu bunurile respective.
Conform alin. (2) al aceluiasi articol, daca in localitate exista targuri oficiale recunoscute si tinute in mod obisnuit cel putin o data pe saptamana, vanzarea vitelor se va face obligatoriu in acele targuri, in zilele si orele de targ chiar daca targurile ar cadea in zilele nelucratoare sau de sarbatoare legala, fara a fi necesara incuviintarea instantei de executare. Cu alte cuvinte, aceste targuri au rolul de a eficientiza vanzarea (existand posibilitatea de vanzare a mai multor bunuri sau dupa caz la un pret mai bun).
Executorul judecatoresc, are obligatia de a instiinta pe creditor/debitor/ tertul detinator, cu cel putin 48 de ore inaintea termenului de vanzare, despre ziua, ora, locul vanarii la licitatie pe care le-a stabilit. ( art. 761 alin.(1) c.pr.civ). In caz contrar, acestora nu li se poate pretinde sa cunoasca ziua/ora/locul doar din publicatiile si anunturile facute in conformitate cu art 762 c.pr.civ., deoarece scopul notificarii este acela de a-i oferi debitorului posibilitatea de a putea plati ori dupa caz de a introduce contestatie la executare ; pe de alta parte creditorului, asigurandu-i-se posibilitatea de a putea supraveghea desfasurarea licitatiei.
Totodata, este foarte importanta publicitatea pe care executorul judecatoresc trebuie sa o faca, (art 762 c.pr.civ) , intrucat prin intermediul acesteia, se asigura prezenta unui numar mai mare de participanti, ceea ce inseamna ca se poate obtine si un pret de adjudecare mai ridicat. Astfel, legea stabileste ca inainte cu cel putin 5 zile inaintea licitatiei, executorul judecatoresc va intocmi si afisa anunturile de vanzare la locul licitatiei, la sediul organului de executare, al primariei de la locul vanzarii bunurilor si al instantei de executare, precum si in alte locuri publice. De asemenea, executorul va intocmi si publicatii de vanzare pe care le va aduce la cunostinta publicului prin unul dintre ziarele locale sau de circulatie nationala, reviste sau alte publicatii existente care sunt destinate comercializarii unor bunuri de natura celor scoase la vanzare precum si pe pagini de internet deschise in acelasi scop. ( EX: http://www.registru.uniuneaexecutorilor.ro/)
Art. 762 alin. (2) c.pr.civ, precizeaza faptul ca, atat publicatiile cat si anunturile de vanzare trebuie sa cuprinda : denumirea si sediul organului de executare, numarul dosarului de executare, numele executorului judecatores, numele/prenumele /domiciliul sau, ziua/ora/locul licitatiei, indicarea si descrierea sumara a bunurilor ce vor fi vandute la licitatie publica cu aratarea pentru fiecare a pretului de incepere a licitatiei ( pret care este prevazut in procesul-verbal de evaluare), mentiunea daca bunurile se vand grevate de drepturi reale de folosinta, dobandite ulterior inscrierii vreunei ipoteci, semnatura si stampila executorului judecatoresc. Indeplinirea formalitatilor de publicitate pe care legea le stabileste se considerea a fi indeplinite in momentul in care executorul judecatoresc incheie un proces-verbal in acest sens, cheltuielile de afisare si publicare urmand a fi avansate de creditorul urmaritor, care le va putea insa prelua la finele executarii. Formalitatile de publicitate constituie o problematica foarte delicata, in sensul ca, daca acestea nu sunt indeplinite in mod corespunzator, creditorul este pus in situatia de a nu-si putea realiza creanta, iar debitorul trebuie sa suporte vanzarea la un pret mai mic a bunurilor.
In situatia in care nu se pune problema amanarii din orice cauza a vanzarii, insa aceasta nu se poate termina in aceeasi zi, ea va continua in ziua urmatoare, iar executorul va aduce verbal acest lucru la cunostinta celor prezenti. Daca debitorul si creditorul sunt impreuna de acord cu amanarea licitatiei, aceasta se va amana, costul formalitatilor de publicitate fiind suportat in mod egal de ambele parti.
In ziua stabilita pentru vanzare, executorul judecatoresc se va deplasa la locul unde se afla bunurile. Prima operatiune pe care acesta trebuie sa o faca, este sa primeasca bunurile din mana adrministratorului de sechestru, eliberand chitanta de primire. Daca sechestrul s-a facut prin aplicare de sigilii, executorul verifica mai intai daca acestea sunt intacte, iar apoi le va rupe.
In cazul in care executorul constata ca unulele bunuri au fost deteriorate sau substituite ori chiar instrainate, va sesiza organele de cercetare penala competente in vederea unei eventuale porniri a urmaririi penale.
Dupa cum am precizat anterior, de regula vanzarea bunurilor se va face in locul in care acestea se afla, dar daca este cazul, ele vor putea fi duse in alt loc; creditorul fiind obligat sa avanseze cheltuielile necesare in acest scop.
Sub sanctiunea decaderii, partea interesata trebuie sa solicite amanarea inainte de inceperea licitatiei; orice intarziere semnificand renuntarea tacita in ce priveste invocarea nelegalitatilor formelor de publicitate, exceptie facand desigur cazul in care nu s-a putut ce re amanarea licitatiei din motive temeinic justificate, caz in care exista dreptul de a fi repus in termen. (art. 186 c.pr.civ)
Daca din orice cauza,vanzarea se amana, incusnostiintarea celor interesati si formalitatile de publicitate se vor indeplini si pentru noul termen, care nu va putea fi mai scurt de o saptamana si nici mai lung de doua. (art 764 c.pr.civ, alin. (1) ).
Pot sa participe la licitatei orice persoane care au capacitate de exercitiu precum si capacitate de a dobandi bunurile care sunt scoase la licitatie (art. 767 c.pr.civ alin.(1) ).
Persoanele care nu pot participa la licitatie : debitorul urmarit, nici in nume propriu nici prin persoane interpuse; creditorii urmaritori sau creditorii intervenienti nu pot nici personal nici prin persoane interpuse sa adjudece bunurile oferite spre vanzare la un pret mai mic de 75% din pretul stabilit potrivit raportului de evaluare.
Tinem a face precizarea ca, este obligatoriu ca participantii la licitatie sa consemneze, cel mai tarziu pana la inceperea licitatiei, la dispozitia executorului judecatoresc , cel putin 10% din pretul de incepere a licitatiei pentru bunurile pe care intentioneaza sa le cumpere. De regula sumele de bani ar trebui sa se depuna la unitati specializate, dar in conformitate cu alin. (3) al art. 768, daca in localitatea unde are loc licitatia nu functioneaza nicio unitate dintre cele prevazute de lege sau daca licitatia se desfasoara in zone izolate, garantia poate fi depusa si la executorul judecatores, acesta din urma avand obligatia de a elibera o chitanta de primire si totodata sa faca mentiune despre aceasta in procesul-verbal.
Singurii care sunt exonerati de obligatia de a plati garantia de participare, sunt creditorii, existenta creantei lor fiind insasi socotita ca o garantie suficienta.
Astfel, procedurile fiind indeplinite, se va proceda la vanzare in mod public de catre executorul judecatoresc, care va oferi spre vanzare fiecare bun in parte prin trei strigari succesive; pretul de incepere fiin cel prevazut in publicatia de vanzare.
In raport cu natura sau cu destinatia lor, bunurile se vor vinde fiecare in parte sau mai multe impreuna, tinandu-se seama in toate cazurile ca prin modul de vanzare, acestea sa nu se deprecieze. O astfel de optiune poate sa existe spre exemplu in cazul in care mai multe bunuri alcatuiesc impreuna un bun individualizat ca atare : o instalatie, o masina si accesoriile ei, etc. Oricum, nu se pot vinde impreuna bunuri sechestrate care nu au nicio legatura intre ele.
Daca de la debitor s-au ridicat sume de bani, vanzarea celorlaltor bunuri, nu se va putea face decat in masura in care aceste sume nu acopera creanta si accesoriile acesteia.
La licitatie daca pariticipa mai multe persoane interesate, bunul se va vinde celui care, dupa trei strigari succesive, facute la intervale de timp care sa permita optiuni si supralicitari, ofera pretul cel mai mare. In situatia in care exista un singur participant, acesta va adjudeca bunul daca ofera pretul de incepere a licitatiei sau dupa caz cel de 75% care va avea loc in aceeasi zi. Totusi, avand in vedere faptul ca, legea nu precizeaza care sa fie intervalul de timp pentru a permite optiuni si supralicitari, intelegem asadar ca durata ramane la aprecierea executorului judecatoresc.
Totusi, in situatia in care bunul supus vanzarii este grevat de un drept real de folosinta dobandit ulterior inscrierii vreunei ipoteci, la primul termen strigarile vor incepe la pretul cel mai mare oferit, diminuat cu valoarea acestor drepturi, dupa cum se precizeaza in art.758 alin. (2) c.pr.civ.
In situatia in care nu se obtine pretul de incepre al licitatiei, la acelasi termen, bunul va fi din nou scos la vanzare, doar ca de aceasta data pretul va porni de la 75% din cel prevazut in publicatia de vanzare si procedura este identica, in sensul ca el va fi atribuit celui care ofera pretul cel mai mare. Daca nici de aceasta data nu se ofera pretul minim (cel de 75%), vanzarea se va amana la un alt termen, pentru care se vor indeplini din nou formalitatile de publicitate, in schimb pretul va porni de la 50% din pretul initial prevazut in publicatie. Daca nici de data aceasta nu se obtine pretul cerut, in aceeasi zi, bunurile vor fi vandute la cel mai mare pret oferit, chiar si daca se prezinta un singur ofertant la licitatie.
Exceptie de la aceasta procedura, dupa cum deja am precizat, o constituie bunurile care sunt perisabile (supuse pieirii/deprecierii/degradarii/alterarii), vanzarea facandu-se la primul termen, pentru orice pret indiferent de numarul participantilor.
Oricum, in ambele cazuri, in situatia in care avem doi participanti cu aceeasi oferta, va fi preferat cel care are un drept de preemtiune asupra bunului urmarit, exceptie cazul in care titularul dreptului de preemtiune nu a participat la licitatie; el fiind decazut din acest drept al sau.
„Intrucat legea nu se preocupa de fixarea unei limite generale sub care pretul nu poate cobora atunci cand prin adjudecatari sunt alte persoane decat creditorii, doctrina a facut, justificat observatia ca pretul nu ar putea totusi cobora pana la un nivel care sa permita caracterizarea lui ca derizoriu. Argumentul care, decisiv, a fost adus este acela ca vanzarea silita, desi se face fara consimtamantul debitorului, ramane totusi o vanzare, astfel ca pretul ei trebuie, la fel ca in dreptul comun sa fie unul serios. Concluzia valorizeaza asadar, regula specifica vanzarilor hotarate in mod liber de catre contractanti, potrivit careia in lipsa unui pret serios (real), contractul ajunge sa fie lipsit de unul dintre elementele sale exentiale, ceea ce viciaza fundamental vanzarea, provocand nulitatea ei. De aici, concluzia ca executorul judecatoresc nu va putea efectua vanzarea unui bun pentru o suma care ar caracteriza pretul ca derizoriu, el trebuind, intr-un asemenea caz, sa amane vanzarea, procedand la fel ca in situatia in care la licitatie nu s-a prezentat niciun concurent. „
Conform art 772 a.pr.civ, licitatia se va inchide de indata ce din sumele obtinute se pot acoperi creantele care se urmaresc, precum si toate cheltuielile de executare aferente. Plata pretului, se poate face fie in numerar fie prin ordin de plata sau orice alt instrument legal de plata; totodata legea obligandu-l pe executor sa consemneze de indata sumele debani incasate, pastrand dovada consemnarii si urmand a face mentiune despre aceasta imprejurare in procesul-verbal de licitatie. Acest lucru inseamna ca vanzarea se va opri, obtinandu-se sumele necesare, este firesc ca inceteaza si executarea silita. De asemenea, tinem a face precizarea ca dupa adjudecarea bunului, adjudecatarul este obligat sa depuna de indata intregul pret, ori la cererea sa, acceptata de creditor sau de reprezentantul legal al acestuia, va putea depune pretul si ulterior, in cel mult 5 zile de la data licitatiei (art. 771, alin(1) c.pr.civ).
Exista totusi posibilitatea ca adjudecatarul sa ignore aceste prevederi si sa nu depuna pretul (lucru care ar putea sa echivaleaze cu o razgandire sau poate o imposibilitate de plata); cu alte cuvinte nu isi mai indeplineste obligatia care ii revine oricarui cumparator.
Cu privire la acest incident procedural, codul de procedura civila prin art 771 alin. (3), precizeaza ca, in cazul in care pretul sau dupa caz, diferenta de pret nu se depune, se va relua licitatia sau dupa caz, se va stabili alta modalitate de valorificare a bunului, la acelasi termen sau la un alt termen, pentru care se vor indeplini formalitatile de publicitate a vanzarii. Prin urmare, dupa cum adjudecatarul nu-si indeplineste obligatia, in speta plata bunului adjudecat, se produce o rezolutiune, cu alte cuvinte el el sanctionat. Pentru ca, dupa cum se percizeaza in art 771 alin. (3) c.pr.civ, adjudecatarul este raspunzator atat de scaderea pretului obtinut la a doua vanzare cat si de cheltuielile facute pentru aceasta; sume care se vor stabili de catre executorul judecatoresc prin proces-verbal, care constituie titlu executoriu si se vor retine cu precadere din suma depusa conform art 768 c.pr.civ ( garantia de participare de 10% din suma).
In practica judiciara , s-a decis ca daca intaiul adjudecatar al unui bun nu depune pretul, el va putea totusi sa participe la alta licitatie tinuta pentru vanzarea aceluiasi bun, intrucat legea nu-i interzice acest aspect; dar totodata el va trebui sa plateasca diferenta care corespunde scaderii pretului la a doua vanzare.
De altfel, daca bunul sechestrat nu s-a putut vinde, creditorul care a cerut executarea silita asupra bunurilor debitorului, il poate prelua in contul creantei sale. Pretul fiind acela de la care a pornit licitatia; iar in cazul in care acest pret este mai mare ca valoarea creantei, creditorul va trebui sa plateasca diferenta in termen de cel mult 5 zile. (art 771 alin. (2) c.pr.civ).
Totusi, o situatie aparte o reprezinta cazul bunurilor care nu se pot valorifica (art 780 c.pr.civ alin. (1-3)). Astfel, ele vor ramane indisponibilizate timp de cel mult 6 luni, calculat de la data infiintarii sechestrului, timp in care executorul judecatoresc este in drept sa inceapa din nou valorificarea lor, organizand o noua licitatie sau alegand dupa caz o alta modalitate de vanzare. Daca nici dupa expirarea termenului de 1 an nu s-a reusit valorificarea bunurilor, iar creditorul refuza sa le preia in contul creantei sale, ele se restituie debitorului. Daca nici debitorul nu se afla la domiciliul cunoscut si nici nu poate fi indentificat in alt loc, bunurile respective urmeaza sa treaca in proprietatea privata a unitatii administrativ-teritoriale, unde executorul judecatoresc isi are sediul; caz in care executorul va intocmi un proces-verbal prin care se atesta faptul ca aceste bunuri indisponibilizate au fost predate organului competent, proces semnat de catre executor si organul caruia i s-a facut predarea.
In ce priveste procesul-verbal intocmit, tinem a preciza faptul ca, acesta este un act de procedura foarte important, deoarece el vizeaza insusi vanzarea bunului / bunurilor; esenta executarii silite. Astel, acesta trebuie sa contina, pe langa mentiunile cu caracter general cerute in mod obisnuit pentru procesele-verbale intocmite de executorul judecatoresc (denumirea si sediul organului de executare ; numele si calitatea celui care incheie procesul-verbal; data intocmirii si numarul dosarului ; titlul executoriu in temeiul caruia se efectueaza actul de executare; masurile luate de executor sau constatarile acestuia; consemnarea explicatiilor, opozitiilor si obiectiunilor participantilor la executare; mentionarea refuzului creditorului/debitorului de a semna procesul-verbal ori dupa caz absenta acestora; mentionarea numarului de exemplare in care s-a intocmit procesul-verbal, precum si persoanele carora le-a fost inmanat; semnatura executorului , precum si a altor persoane interesate ori care asista la executare; stampila executorului) si unele mentiuni cerute in mod expres, mentiuni enumerate prin art 773 alin.1 c.pr.civ : a) aratarea locului, datei si orei can licitatia a inceput si s-a terminat ; b) indicarea proceului-verbal de sechestru si constatarile prevazute la art 765 alin. (2) c.pr.civ (numarul, starea bunurilor , lipsuri) ; c) aratarea bunurilor vandute, pretul rezultat din vanzarea lor, precum si numele sau denumirea fiecarui adjudecatar.
Toate aceste mentiuni, sunt impuse de lege sub sanctiunea nulitatii, procesul verbal trebuind a fi semnat de catre executor, debitor, creditor.
Totodata, la procesul-verbal se vor anexa, lista cu bunurile vandute si pretul cu care s-au vandut, iar cand este cazul si raportul de expertiza privitor la valoarea bunurilor urmarite. In situatia in care vor fi organizate mai multe licitatii, iar suma nu se obtine de prima data, executorul va fi nevoit sa intocmeasca asemenea procese-verbale dupa fiecare licitatie.
Efectele vanzarii silite asupra bunurilor :
Principalul efect este desigur, transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului urmarit catre adjudecatar.
Prin urmare, in conformitate cu art. 774 c.pr.civ, executorul judecatoresc elibereaza pentru fiecare adjudecatar in parte un certificat de adjudecare, care cuprinde data si locul licitatiei ; numele adjudecatarului; indicarea bunului adjudecat si, dupa caz a pretului platit sau daca s-a incuviintat un termen de cel mult 5 zile pana la care pretul urmeaza sa fie platit.
Acest certificat constituie dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor vandute. In cazul titlurilor de valoare nominative, adjudecatarul va putea obtine transferul pe numele sau in temeiul certificatului de adjudecare. Daca emitentul refuza in mod nejustificat transferul, instanta de executare, la cererea adjudecatarului, va da o incheiere care va constata transferul intervenit si care va servi adjudecatarului la efectuarea inregistrarilor prevazute de lege, Totodata, prin aceeasi hotarare instanta dispune obligarea emitentului la plata unei amenzi judiciare de la 1.000 Ron la 7.000 Ron, precum si obligarea sa, la cererea partii interesate, la plata de despagubiri pentru paguba astfel produsa (art 774, alin. (2) c.pr.civ).
Un aspect demn de remarcat, este faptul ca, adjudecatarul conform art. 775 c.pr.civ, el devine proprietar de la data predarii bunului adjudecat. Prin urmare, nu momentul adjudecarii este cel care conteaza, efectiv momentul cand bunul in sine se preda; predare care dupa cum rezulta din art. 774 alin. (3) c.pr.civ, are loc dupa achitarea integrala a pretului. Asadar, putem observa ca in materie de executare, opereaza o derogare de la principiul potrivit caruia, proprietatea se transmite de drept cumparatorului din momentul incheierii contractului, chiar daca bunul nu a fost predat si pretul nu a fost platit inca (art. 1674 cod civil).
Cu alte cuvinte, aceste prevederi din codul de procedura civila, nu fac altceva decat sa instituie o garantie si sa descurajeze adjudecatarul in a nu plati sau dupa caz sa efectueze o plata cu intarziere. Totodata, faptul ca adjudecatarul nu primeste bunul pana cand nu achita pretul, face conform alin (3) al art 774 c.pr.civ, ca debitorul sa suporte riscul pierii bunului adjudecat.
Conform precizarii din art. 776 cp.pr.civ, „nu exista garantie contra viciilor ascunse ale bunului vandut”.; dispozitie care confera stabilitate executarii in sensul ca se evita complicatiile care ar putea fi generate de reducerea pretului sau chiar rezolutiunea vanzarii.
In ce priveste desfiintarea vanzarilor, codul de procedura civila prin art 777, precizeaza ca, nu este admisibila nicio cerere de desfiintarea a vanzarii impotriva tertului adjudecatar care a platit pretul, afara de cazul in care a existat frauda din partea acestuia. Asemenea cerere nu poate fi facuta decat pe cale de actiune principala. Totodata, pentru ituatia in care adjudecatar a fost creditorul, vanzarea va putea fi desfiintata numai daca exista temei de nulitate potrivit dreptului comun.
B) Poprirea (Art. 781 – 794 C.Pr.Civ)
Poprirea, este acea forma a executarii silite indirecte, prin care se valorifica sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmaribile datorate debitorului urmarit de catre o terta persoana, creditorul subrogandu-se in drepturile acestuia din urma
In conditiile societatii actuale, poprirea este foarte importanta si deci folosita frecvent, acest lucru datorandu-se avantajelor pe care a ceasta le prezinta dar si datorita faptului ca ea se regaseste asupra salariului debitorului, ceea ce este un element foart important pentru patrimoniul acestuia si totodata, ea nu se limiteaza doar la situatia persoanelor fizice, ci poate sa existe si in cazul persoanelor juridice; nimeni neputandu-se sustrage de la aceasta procedura. In alta ordine de idei, tot in caracterizarea popririi intra si rapiditate in ce priveste recuperarea creditului si totodata presiune psihologica asupra debitorului, care este posibil sa fie determinat in a-si plati de buna voie datoria.
Cand vine vorba despre riscurile creditorului, ele sunt mult mai reduse prin comparatie cu celelalte forme de executare silita indirecta, asta deoarece, in ce priveste bunurile debitorului este posibil ca ele sa nu poata fi valorificate, sa fie deteriorate ori dupa caz sustrase de la executare si asemenea riscuri persista si in cazul imobilelor, spre exemplu terenuri agricole care au un grad redus de fertilitate ori dupa caz sunt situate la distante mari de localitati sau in anumite zone izolate.
Subiectii popririi:
De regula avem trei subiecti : creditorul urmaritor sau creditorul popritor ; debitorul urmarit, denumit si debitorul poprit si o terta persoana, denumita tert poprit, care datoreaza o suma de bani debitorului. Astfel, pe cale de consecinta, avem trei raporturi juridice : cel dintre creditorul poritor si debitorul poprit; cel dintre creditorul popritor si tertul potrit ; cel dintre tertul poprit si debitorul poprit; cu alte cuvinte esenta popririi depinde de existenta acestor trei raporturi juridice.
Calitatea de creditor, fara indoiala, este atestata prin intermediul titlului executoriu, chiar si daca este provizoriu. Oricum, acesta in baza unei cereri subrogatorii de poprire poate intra in patrimoniul debitorului, care ar fi trebuit sa actioneze ca creditor popritor, pentru sumele cuvenite debitorului urmarit, indisponibiliate la tertul poprit.
Tertul poprit nu poate fi decat o persoana care datoreaza debitorului sume de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale ori pe care i le va datora in viitor, in temeiul unor raporturi juridice existente; deci cu alte cuvinte este o persoana care detine o creanta a debitorului urmarit. Se foloseste termenul te „tert”, intrucat el estre total strain de raportul juridic dintre creditorul popritor si debitorul poprit; ca in care, orice persoana care detine o creanta urmaribila poate sa fie tert poprit : mandatarul , tutorele, depozitarul, etc.
Obiectul popririi :
Asa cum am aratat deja, obiectul popririi il constituie conform art 781 c.pr.civ: sumele de bani, titlurile de valoare, alte bunuri mobile incorporale urmaribile precum si bunurile mobile corporale ale debitorului detinute de un tert in numele sau.
Tinem totusi sa facem precizarea ca desi se pot urmari sumele de bani, aceastea totusi in unele cazuri sunt insesizabile : conform art 729 alin. (1) – (3) c.pr.civ, salariile si alte venituri periodice realiate din munca, pensiile acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si orice alte sume ale acestuia, pot fi urmarite in limitele a : a) jumatate dom vnitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligatie de intretinere sau alocatie pentru copii; respectiv 1/3 pentru orice alte datorii. b) Daca sunt mai multe urmariri asupra aceleiasi sume, urmarirea nu poate depasi ½ din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creantelor, in afara de cazul in care legea prevede altfel.
De asemenea, ajutoarele pentru incapacitate temporara de munca, compensatia acordata salariatilor in caz de desfacere a contractului individual de munca pe baza oricaror dispozitii legale, precum si sumele cuvenite somerilor, care nu pot fi urmarite decat pentru sume datorate cu titlu de obligatie de intretinere si despagubiri pentru repararea daunelor cauzate prin moarte sau prin vatamari corporale, dupa cum se precizeaza in alin. (4) al art. 729 c.pr.civ.
In alta ordine de idei, alocatiile de stat, bursele, indemnizatiile pentru copii, ajutoarele pentru ingrijirea copilului bolnav, ajutoarele de maternitate, cele acordate in caz de deces, nu pot fi urmarite pentru nicun fel de datorii (alin. (7) al art 729 c.pr.civ).
Un alt lucru care nu poate fi urmarit prin poprire, il reprezinta sumele de bani destinate unei afectatiuni speciale; chestiune pe care am tratat-o intr-un capitol anterior.
Prin urmare, normele sunt imperative, astfel ca in situatia in care din salariu sau din alte drepturi banesti s-ar retine mai mult de cat se cuvine, ne aflam in prezenta unei nelegalitati, lucru care echivaleaza cu o contestatie la executare.
Procedura popririi:
Dupa cum am preciat, poprirea este una dintre cele mai frecvente forme de executare silita indirecte; caz in care, ea se infiinteaa la cererea creditorului, de catre un executor judecatoresc, al carui birou se afla in circumscriptia curtii de apel, unde isi are domiciliul sau sediul debitorul ori dupa caz, tertul poprit.
Prin urmare, poprirea se infiinteaza fara somatie, in baza incheierii de incuviintare a executarii, prin adresa unde se va preciza si titlul executoriu in temeiul caruia se infiinteaa poprirea, care toate acestea vor fi comunicate debitorului.
Daca ne aflam in prezenta unei a treia persoane, si aceasta din urma trebuie sa-i fie comunicata infiintarea popririi, neputandu-se considera ca ea a cunoscut datoria debitorului si in alt mod. Oricum, tertului nu i se va comunica si copie dupa titlul executoriu. Totodata, tertului prin intermediul adresei de infiintare a popririi, i se va pune in vedere si interdictia de a plati debitorului sumele de bani care i le datoreaza sau care i le va datora (art784, alin. (2) c.pr.civ.), ceea ce inseamna ca o plata facuta de catre tert creditorului sau (debitorului a carui executare se cere), nu este opozabila creditorului popritor, fapt pentru care se poate obtine din nou obligarea tertului; chestiune de altfel tratata in capitolul anterior.
In art 783 alin. (3) c.pr.civ, gasim toate elementele pe care trebuie sa le cuprinda adresa de infiintare a popririi : numele si domiciliul/ sediul debitorului (persoana fizica/juridica), CNP/CUI.
Daca adresa de infiintare a popririi se transmite unei unitati operationale a unei institutii de credit, poprirea va fi infiintata numai asupra conturilor pe care debitorul urmarit le are deschise la acea unitate. Cand insa debitorul nu are cont deschis la unitatea institutiei de credit sesizate, aceasta va informa executorul cu privire la conturile deschise ale debitorului la alte unitati operationale (art. 783 alin. (5) c.pr.civ)
Efectele infiintarii popririi:
Conform art 784 alin. (1) c.pr.civ, de la data comunicarii adresei de infiintare a popririi, sunt indisponibilizate toate sumele si bunurile poprite, pana la achitarea integrala a obligatiilor prevazute in titlul executoriu.
Dupa cum se precizeaza in alin. (5) al aceluiasi articol, „poprireaintrerupre prescriptia, nu numai cu privire la creanta poprita, dar si in ce priveste creanta pentru acoperirea carea ea a fost infiintata”. Altfel spus, avand in vedere faptul ca, poprirea practic marcheaza iesirea din pasivitate a creditorului, deoarece acesta efectiv incepe a-si recupera creanta, este asadar firesc a fi intrerupta prescriptia, chiar daca nu s-a inceput nicio alta procedura pentru valorificarea bunurilor debitorului.
Publicitatea popririi:
Din art. 785 c.pr.civ, rezulta faptul ca, in cazul in care creanta poprita este garantata cu ipoteca sau cu alta garantie reala, creditorul popritor va fi in drept sa ceara, pe baza unei copii certificate de executorul judecatoresc, ca poprirea sa fie notata in cartea funciara sau in alte registre de publicitate; exceptie facand cazul in care, garantia ipotecara este aratata chiar in cererea de poprire; caz in care de aceasta data, executorului judecatoresc ii revine obligatia de a solicita el insusi inscrierea popririi in cartea funciara.
In alta oridine de idei, antiteza inscrierii in cartea funciara a popririi, si anume radierea, poate sa fie dispusa cu citarea creditorului, la cererea caruia a fost facuta (art. 785 alin. (3) c.pr.civ) si deci implicit cel care poate sa ceara radierea popririi din cartea funciara este insusi debitorul, dupa cum se precizeaza in art. 794 alin. (3) c.pr.civ.
Validarea popririi:
Potrivit art. 790 alin. (1) c.pr.civ, „daca tertul poprit nu-si mai indeplineste obligatiile care-i revin pentru efectuarea popririi, creditorul, inclusiv in cazul in care in loc sa consemneze suma urmaribila a liberat-o debitoruluu poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, in termen de o luna de la data cand tertul poprit trebuia sa consemneze sau sa plateasca suma urmaribila, poate sesiza instanta de executare in vederea validarii popririi”
Validarea popririi, este pusa in discutie, de catre un reputat procedurist , care remarca ca o atare procedura, este de natura a nega insasi eficacitatea infiintarii popririi. Autorul se intreaba pe buna dreptate, de ce un titlu executoriu necontestat, mai trebuie dublat de un al doilea titlu executoriu, in cadrul unul al doilea proces.
Astfel, validarea, consta in verificarea conditiilor legale pentru obligarea directa, pe cale judecatoreasca, a tertului poprit fata de creditorul popritor. Se citeaza toate partile interesate de validare , inclusiv tertul poprit.
Situatia are doua trasee pe care le urmeaza :a) situatia in care tertul, recunoaste existenta raportului obligational dintre el si debitorul poprit , cea mai simpla de altfel si b) situatia in care el invoca inexistenta raportului obligational sau dupa caz stingerea acestuia.
Oricum, instanta de validare( care este defapt instanta de executare, deoarece in fond si la urma urmei, ne aflam in prezenta unei masuri de executare), nu poate sa admita exceptii sau aparari care pun in discutie fondul dreptului, adica legalitatea sau temeinicia hotararii pusa in executare , intrucat ne aflam in prezenta autoritatii de lucru judecat; lucru care a permis debitorului sa-si formuleze apararile in fata primei instante.
In ce priveste validarea, instanta se pronunta printr-o hotarare de respingere a cererii sau dupa caz de validare a popririi. In primul caz, se desfiinteaza poprirea si nu mai poate continua; dar in cel din urma caz, daca cererea este admisa, instanta va proceda la validarea popririi si-l va obliga pe tertul poprit sa plateasca suma poprita creditorului popritor. Hotararea de validare este supusa numai apelului, in termen de 5 zile de la comunicare.
Asadar, hotararea de validare face parte din categoria hotararilor constitutive de drepturi, caci prin intermediul ei, se realizeaza un transfer al creantei in favoarea creditorului urmaritor ; ceea ce face sa se nasca un raport juridic nou, in sensul ca tertul poprit, devine debitor direct al creditorului popritor, desi intre aceste persoane nu exista niciun raport juridic si tinem a face in mod expres preciarea ca, debitorul principal nu va fi liberat; creditorul urmarindu-i pe amandoi concomitent.
Dupa cum se precizeaza si in art 792, alin. (1) c.pr.civ, hotararea de validare ramasa definitiva, are efectul unei cesiuni de creanta si constituie titlu executoriu impotriva tertului poprit, pana la concurenta sumelor pentru care s-a facut validarea; lucru care, conform alin. (3) al aceluiasi articol, creditorul se va putea intoarce si cu alte urmariri impotriva debitorului poprit.
Hotararea de validare a popririi, poate fi pusa in executare in termenul general de prescriptie de 3 ani, termen care incepe sa curga de la data ramanerii definitive a hotararii de validare.
Desfiintarea popririi: reglementare : art. 794 c.pr.civ alin. (1-3).
Atunci cand prin poprire se ajunge la recuperarea integrala a creantei si a cheltuielilor de executare, suntem in situatia incetarii cauzei pentru care s-a instituit masura de poprire pe salariu sau poprire pe cont. La indeplinirea obligatiei pecuniare prevazuta in titlul executoriu, executorul judecatoresc din oficiu sau la cererea debitorului poprit, va dispune desfiintarea popririi prin comunicarea catre tertul poprit a unei adrese din care sa reiasa aceasta masura. Pentru ca in practica se pune intrebarea cine este “obligat“ sa comunice aceasta adresa? Raspunsul este unul simplu. O poate comunica executorul judecatoresc potrivit procedurii comunicarii actelor de procedura ori, debitorul, personal sau prin reprezentant/mandatar ridica adresa prin care s-a dispus desfiintarea popririi si o depune la tertul poprit.
Cea din urma varianta este cea recomandata deoarece masura desfiintarii popririi isi poate face efectul mult mai rapid decat in cazul transmiterii adresei de catre executorul judecatoresc prin intermediul postei.
C. Urmarirea fructelor si a veniturilor imobilelor
Conform art. 548 din codul civil,
(1) Fructele reprezintă acele produse care derivă din folosirea unui bun, fără a diminua substanța acestuia. Fructele sunt: naturale, industriale și civile. Fructele civile se numesc și venituri.
(2) Fructele naturale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute fără intervenția omului, cum ar fi acelea pe care pământul le produce de la sine, producția și sporul animalelor.
(3) Fructele industriale sunt produsele directe și periodice ale unui bun, obținute ca rezultat al intervenției omului, cum ar fi recoltele de orice fel.
(4) Fructele civile sunt veniturile rezultate din folosirea bunului de către o altă persoană în virtutea unui act juridic, precum chiriile, arenzile, dobânzile, venitul rentelor și dividendele.
Astfel, avand in vedere aceste considerente, urmarirea silita a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini este acea forma a executarii silite indirecte, prin care creditorul, inzestrat cu un titlu executoriu, poate obtine indisponibilizarea juridica a fructelor neculese si a recoltelor prinse de radacini ale debitorului, in vederea vanzarii acestora, inainte sau dupa ce au fost culese; in scopul recuperarii crenatei acestuia. Codul de procedura civila, reglementeaza aceasta procedura de executare prin articolele 795-798.
Prin urmare, obiectul urmaririi, il reprezinta furctele neculese si recoltele prinse de radacini; dar trebuie totusi sa fie indeplinite cateva conditii :
Fructele sa nu fi fost separate prin culegere (recoltare) de bunul care le-a produs,
Daca s-ar gasi culese, ele nu ar putea fi urmarite decat in cadrul unei urmariri silite mobiliare, aplicandu-se procedura prevazuta in art 731- 780 c.pr.civ
Frutele nu trebuie sa fi fost instrainate inainte de inceperea urmaririi, caci ele iesind din patrimoniul debitorului, nu pot face obiectul executarii
Fructele supuse urmaririi nu trebuie sa fie nici sa fie imobile prin destinatie
Trebuiesc a fi avute in vedere dispozitiile art. 728 c.pr.civ, prin care spre exemplu, semintele pentru cultivarea pamantului precum si furajele pentru animale sunt insesizabile.
Procedura de urmarire :
In conformitate cu art. 796 c.pr.civ, urmarirea nu se va putea face decat in 6 saptamani inaintea coacerii lor, dar sechestrarea se va putea face oricand.
Din ratiuni de ordin practic, daca urmarirea ar fi pornita devreme de cele 6 saptamani, socotit de la momentul coacerii normale a fructelor, drija debitorului pentru indeplinirea in mod corespunzator a activitatilor necesare obtinerii unei bune recolte s-ar putea diminua, ori dupa caz sa ne aflam in prezenta unui abandon deliberat al lucrarilor; lucru care nu face altceva decat sa-l prejudicieze pe creditor. Totodata, fructele nefiind aproape de maturitate, valoare lor economica este incerta.
Aceasta perioada de 6 saptamani fixata de codul de procedura civila, este uniforma, nefacandu-se distinctie intre tipul de fructe si particularitatile acestora, care unele dintre ele ar putea creste intr-un interval mai mare de timp. Oricum, momentul de la care incepe sa curga termenul, este raportat de regula la tipul de planta cunoscut pentru ajungerea acesteia la maturitate; tinandu-se seama si de conditiile climatice fiecarei regiuni.
Nerespectarea termenului, atrage nulitatea vanarii, cel interesat putand recurge la contestatia la executare.
In fine, executorul judecatoresc, va hotara, vanzarea fructelor asa cum sunt prinse de radacini sau dupa ce vor fi culese. Oricum, aceasta va fi anuntata, cu cel putin 5 zile inainte de termen, la primaria comunei ; locul unde se face vanzarea precum si la domiciliul debitorului. (art. 798 alin.(1) c.pr.civ).
Potrivit art 799, alin. (4) c.pr.civ, vanzarea se va face prin licitatie publica si de preferinta pe bani gata, in prezenta unui agent al politiei sau a unui reprezentant al jandarmeriei ori, in lipsa, a primarului sau a unui delegat al primariei si a debitorului sau chiar in lipsa acestuia, numai daca, in prealabil fusese legal citat. La fel ca in cazul urmaririi silite a bunurilor mobile, si in ce priveste urmarirea fructelor, pretul trebuie a fi platit pe loc, sau cu acordul creditorului, cel mai tarziu in 5 zile de la data licitatiei; caz in care, cumparatorul intra in posesia bunurilor adjudecate, numai dupa ce face plata integrala.
Desigur, exista si o exceptie, despre care am vorbit in prezenta lucrare; exceptie in care: a) fructele sunt supuse pieirii, degradarii, alterarii,deprecierii; vanzarea trebuind sa se faca de urgenta si b) cand depozitarea nu este cu putinta sau da loc la cheltuieli disproportionate in raport cu valoarea fructelor sau recoltelor.
Urmarirea veniturilor bunurilor imobile (reglementata de articolele 800 – 811 c.pr.civ)
Este acea forma de executare silita indirecta, in cadrul careia, realizarea creantelor debitorului se face pe seama veniturilor unui bun imobil, venituri pe care debitorul urmarit avea sa le incaseze.
Obiectul urmaririi:
Il reprezinta toate veniturile prezente si viitoare ale imobilelor ce sunt proprietatea debitorului (chirii, arenzi, dobanzi, venitul rentelor etc), sau asupra carora acesta are un drept de uzufruct, precum si veniturile debitorului arendas sau chirias, provenite din exploatarea imobilelor arendate sau inchiriate; totodata tinem a face precizarea ca, nu pot fi urmarite veniturile imobilului in situatia in care se efectueaza o urmarire imobiliara asupra aceluiasi imobil (art 800 c.pr.civ).
Cererea de urmarire, dupa cum se precizeaza in art. 800 c.pr.civ, trebuie depusa la executorul judecatoresc din circumscriptia curtii de apel, in a carei raza teritoriala se afla imobilul ale carui venituri se urmaresc.
In sensul art. 802, alin (2) c.pr.civ, poate sa fie numit un administrator de sechestru insusi debitorul sau dupa caz o alta persoana fizica/juridica. Administratorul are responsabilitatea de a administra bunurile; potrivit art 802, el avand urmatoarele drepturi si obligatii :
sa ia masuri de conservare si intretinere in stare buna a imobilului ;
sa faca insamantari sau plantatii pomicole ori viticole ;
sa incaseze chiriile si arenzile sau alte venituri ale imobilului;
sa plateasca taxele si impozitele locale, dobanzile creantelor ipotecare, primele de asigurare , precum si orice alte prestatii cu scadente succesive in legatura cu acel imobil ;
sa denunte potrivit clauzelor contractuale, contractele de locatiune existente ;
sa ceara evacuarea locatarilor ;
sa sechestreze in numele proprietarilor, bunurile mobile ale locatarilor aflate in imobil;
in caz de pericol, sa ia masurile de conservare sau de asigurare;
sa incheie , numai cu incuviintarea instantei de executare, contracte de inchiriere sau de arendare privitoare la imobil ;
sa intenteze cu incuviintarea instantei de executare actiuni in justitie;
sa retina pentru cheltuielile de administrare, cel mult 10% din sumele incasate, cu obligatia de a consemna restul in termen de 24 de ore de la incasare si sa remita executorului recipisa de consemnare.
Neindeplinirea obligatiilor, ori indeplinirea necorespunzatoare a acestora, potrivit art 802, alin. (5) c.pr.civ, oricare persoana interesata poate sa solicite executorului a-l revoca pe administratorul de sechestrul si sa-l inlocuiasca cu o alta persoana; iar totodata daca este cazul, administratorul-sechestru poate fi obligat la plata unor despagubiri.
Urmarirea propriu-zisa :
Dupa ce executarea a fost incuviintata, executorul va afisa copii certificate de pe incheierea de incuviintare a urmaririi, la sediul organului de executare, la instanta de executare si la sediul primariei in a carei raza se afla imobilul; iar daca este cazul, se va publica si intr-un ziar local. Totodata, in conformitate cu prevederile art. 805, alin (2) c.pr.civ, se va trimite si la oficiul de cadastru si publicitate imobiliara un exemplar al incheierii, pentru a se putea face notarea urmaririi in cartea funciara; permitand astfel ca aceasta sa fie opozabila tuturor tertilor.
In alta ordine de idei, executorul are pe de alta parte si datorirea de a notifica in scris chiriasii sau arendasii imobilului; informandu-i ca toate veniturile imobilului sunt sechestrate si ca au obligatia sa plateasca chiriile, arenzile sau alte venituri realizate din contractele de exploatare direct administratorului sechestru. Prin urmare, din momentul norificarii nu se va mai face absolut nicio plata debitorului; in caz contrar, aceasta nefiind opozabila creditorului; singura posibilitate ca plata facuta debitorului sa-i fie opozabila creditorului apare in situatia in care aceasta plata ar fi fost facuta inainte notificarii.
Oricum, dupa incuviintarea urmaririi, in conformitate cu prevederile art 806 c.pr.civ., executorul judecatoresc se va deplasa la fata locului, insotit de administratorul-sechestru, caruia ii va preda, pe baza de inventar imobilele ale caror venituri sunt urmarite, toate elementele de identificare ale acestuia fiind trecute in inventar.
In situatia in care debitorul refuza sa permita accesul in imobil ori dupa caz, lipseste sau refuza a preda bunurile ale caror venituri sunt urmarite, executorul este in drept sa ceara si sa obtina concursul fortei publice, dispozitiile art. 735 aplicandu-se in mod corespunzator.
Dupa ce predarea s-a facut, executorul judecatoresc va incheia in trei exemplare, un proces-verbal prin care constata aducerea la indeplinire a sarcinilor care ii reveneau; proces-verbal care se vam semna de catre executorul judecatoresc si de catre administratorul de sechestru, caruia urmeaza sa-i fie predat un exemplar; urmand ca un alt exemplar sa-i fie comunicat debitorului; iar al treilea exemplar se va atasa la dosarul de executare impreuna cu dovezile de comunicare a instiintarilor scrise facute chiriasilor sau arendasilor.
Art 808 c.pr.civ, se refera la posibilitatea creditorului de a-i solicita instantei de executare sa ordone evacuarea in tot sau in parte a imobilului ale carui venituri sunt urmarite, daca este ocupat de catre debitor. Aceasta va putea fi dispusa fie de indata fie intr-un anumit termen care ramane la aprecierea instantei; conditia fiind aceea ca prin intermediul evacuarii sa se asigure o mai buna exploatare a imobilului. Totusi, tinem a preciza ca prevederile art. 896 c.pr.civ raman aplicabile, debitorul nepudand a fi evacuat in periada 1 decembrie – 1 martie decat daca creditorul face dovada ca debitorul are la dispozitie o alta locuinta in care s-ar putea muta de indata.
Totodata, o alta dispozitie prin care se asigura protectia debitorului, apare in situatia in care acesta nu are alte mijloace de subzistenta, iar la cererea acestuia, executorul judecatoresc va dispune ca o parte din veniturile imobilului, sa serveasca pentru intretinerea rezonabila a sa si a familiei sale, pe toata durata urmaririi (art.809 c.pr.civ). De altfel, potrivit art 833 c.pr.civ, executorul stabileste prin intermediul procesului-verbal, o cota de cel mult 20% din aceste venituri in beneficiul debitorului; limita exacta ramanand totusi la aprecierea executorului judecatoresc, care trebuie a tine cont de situatia concreta a debitorului (daca are si alte venituri, cati membri de familie are in intretinere etc).
Incetarea urmariri :
Cazurile prin intermediul carora urmarirea veniturilor inceteaza, le gasim in art 812 c.pr.civ :
a) prin renuntarea la urmarire facuta de creditor/creditori
b) prin plata creantelor acestora, inclusiv a dobanzilor si a cheltuielilor de judecata
c) prin depunerea cu afectatiune speciala a sumelor pentru care s-a facut urmarirea
d) prin trecerea unui termen de 5 ani de la infiintarea ei, chiar daca creditorul urmaritor nu a fost indestulat, exceptie totusi cazul in care se urmaresc veniturile unui uzufruct asupra imobilului.
Avand in vedere aceste considerente, se ridica totusi o intrebare : Coincide incetarea urmaririi veniturilor unui imobil cu incetarea executarii silite ?
Raspunsul la aceasta intrebare, trebuie sa fie rezolvat prin interpretarea normei generale – normei speciale. Norma speciala, reglementata prin art 812 c.pr.civ, se aplica cu prioritate normei generale reglementata prin art. 703 c.pr.civ; caz in care, pentru incetarea urmaririi veniturilor imobilelor, trebuies avute in vedere ambele ipoteze (atat cea speciala cat si cea generala).
„Ca tehnica de reglementare, ar fi fost poate mai potrivit, ca pornind de la situatia particulara a veniturilor imobilelor, legiuitorul sa se limiteze la a enunta in cuprinsul art 812 c.pr.civ, doar acele cazuri de incetare a urmaririi cu adevarat specifice acestei forme de executare silita indirecta, fara a mai relua si ipotezele de incetare care se gaseam in cuprinsul art 703 c.pr.civ.”
Eliberarea si distribuirea sumelor
Ultima etapa a oricarei urmariri silite, o reprezinta eliberarea si distribuirea sumelor obtinute. Legea face distinctie intre situatia in care la urmarire a participat un singur creditor si respectiv situatia in care au participat mai multi creditori.
In primul caz, suma realizata se elibereaza creditorului urmaritor, pana la acoperirea integrala a drepturilor sale, iar suma ramasa disponibila, se preda debitorului. (art.864 c.pr.civ) In cadrul acestor sume de bani, evident, sunt incluse si cheltuielile de executare si nu doar creanta insasi.
Cazul al doilea, vizeaza existenta mai multor creditori, caz in care, apare problema distribuirii pretului. In acest sens, art. 865 c.pr.civ alin. (1), precizeaza ca, daca executarea a fost pornita de mai multi creditori sau cad, pana la eliberarea sau distribuirea sumei rezultate din executare, au depus si alti creditori titlurile lor, executorul judecatoresc procedeaza la distribuirea sumei potrivit urmatoarei ordini de preferinta, daca legea nu prevede altfel :
a) creantele reprezentand cheltuieli de judecata, pentru masuri asiguratorii sau de executare silita, pentru conservarea bunurilor al caror pret se distribuie, orice alte cheltuieli facute in interesul comun al creditorilor, precum si creantele nascute impotriva debitorului pentru cheltuielile efectuate cu ocazia indeplinirii conditiilor sau formalitatilor prevazute de lege pentru dobandirea dreptului asupra bunului adjudecat si inscrierea acestuia in registrul de publicitate;
b) cheltuielile de inmormantare a debitorului, in raport cu conditia si starea acestuia;
c) creantele reprezentand salarii si alte datorii asimilate acestora, pensiile, sumele cuvenite somerilor, potrivit legii, ajutoarele pentru intretinerea si ingrijirea copiilor, pentru maternitate, pentru incapacitate temporara de munca, prevenirea imbolnavirilor, refacerea sau intarirea sanatatii, ajutoarele de deces, acordate in cadrul asigurarilor sociale, precum si creantele reprezentand obligatia de reparare a pagubelor cauzate prin moarte, vatamarea integritatii corporale sau a sanatatii;
d) creantele rezultand din obligatia legala de intretinere, alocatii pentru copii sau obligatia de plata a altor sume periodice destinate asigurarii mijloacelor de existenta;
e) creantele fiscale provenite din impozite, taxe, contributii si din alte sume stabilite potrivit legii, datorate bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat, bugetelor locale si bugetelor fondurilor speciale;
f) creantele rezultand din imprumuturi acordate de stat;
g) creantele reprezentand despagubiri pentru repararea pagubelor pricinuite proprietatii publice prin fapte ilicite;
h) creantele rezultand din imprumuturi bancare, din livrari de produse, prestari de servicii sau executari de lucrari, precum si din chirii sau arenzi;
i) creantele reprezentand amenzi cuvenite bugetului de stat sau bugetelor locale;
j) alte creante.
Ordinea de preferinta mentionata in textul de lege, este destinata sa ocroteasca anumite creante, fie din considerente umanitare, fie din considerente social-economice.
Potrivit art. 864 C. pr. civ., dacă există un singur creditor urmăritor, după reținerea cheltuielilor de executare, când este cazul, suma de bani realizată prin urmărirea silită se eliberează acestuia până la acoperirea integrală a drepturilor sale, iar suma rămasă disponibilă se predă debitorului.
a) din suma obținută sunt reținute mai întâi cheltuielile de executare.
b) eliberarea sumei creditorului până la acoperirea integrală a drepturilor sale.
c) predarea sumei disponibile debitorului.
Etapele și ordinea procedurii de distribuire :
prima etapă – o reprezintă fixarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță.
a doua etapă – o reprezintă depunerea titlurilor de creanță.
a treia etapă – are loc doar în situația în care unul dintre titlurile depuse de creditorii urmăritori conține obligația debitorului de a plăti o sumă de bani în mod periodic,
a patra etapă – întocmirea un proiect de distribuire
a cincea etapă – afișarea proiectului de distribuire
a șasea etapă – încercarea de conciliere,
a șaptea etapă – plata sumei de bani rezultate din urmărirea silită
ultima etapă – predarea titlurilor de creanță, încetarea urmăririi silite și închiderea dosarului execuțional.
In ce priveste fixarea termenelor pentru depunerea creantelor, art. 869 C. pr. civ., precizeaza ca, în vederea distribuirii sumei rezultate din vânzarea bunurilor urmăribile, după depunerea sau consemnarea sumei rezultate din vânzare sau, după caz, de la data când adjudecarea imobilului urmărit a devenit definitivă, executorul va fixa de urgență un termen de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanță.
Totodata, stabilirea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță trebuie să se facă de către executorul judecătoresc printr-un proces verbal, iar toate persoanele care au un drept real, sarcini sau drepturi de preferință care grevează bunurile mobile sau imobile trebuie înștiințate de către executorul judecătoresc din oficiu despre fixarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță; inștiințare care se face printr-o adresă.
Art. 869 alin. 4 C. pr. civ. – termenul pentru depunerea titlurilor de creanță se va afișa la sediul executorului judecătoresc și la cel al instanței de executare cu cel puțin 5 zile înainte de termenul fixat pentru depunerea titlurilor de creanță. Afișarea va fi constatată printr-un proces-verbal care se va depune la dosar.
După expirarea termenului de 10 zile pentru depunerea titlurilor de creanță, niciun creditor nu va mai putea lua parte la distribuirea sumei obținute din urmărire, acest termen fiind un termen de decădere.
Din continutul art. 870 C. pr. civ rezulta ca, în termenul de 10 zile fixat, toți creditorii interesați vor trebui să depună la sediul biroului executorului judecătoresc, titlurile de creanță în original sau în copie certificată, arătându-se în mod distinct capitalul, dobânzile și cheltuielile ce le sunt datorate, precum și, dacă va fi cazul, drepturile de preferință neînscrise în cartea funciară sau în alte registre publice.
Depunerea titlurilor după împlinirea termenului de 10 zile stabilit de către executorul judecătoresc este considerată o intervenție tardivă, creanțele acestora urmând a fi alocate asupra părții din suma rămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori și a celor care au intervenit în timp util.
In ce priveste titlul care conține obligația debitorului de a plăti o sumă de bani în mod periodic, art. 871 alin. 1 precizeaza ca, sunt necesare a fi indeplinite mai multe condiții în mod cumulativ:
– existența unui titlu executoriu care să constate obligația debitorului de a plăti o sumă de bani
în mod periodic;
– depunerea titlului la executorul judecătoresc;
– bunurile rămase în patrimoniul debitorului sau veniturile sale, după efectuarea executării, să
nu asigure plata în viitor a ratelor datorate.
În situația în care părțile nu ajung la un acord în privința sumei cu care creditorul ce deține o creanță periodică să participe la executarea silită, orice parte interesată poate, în termen de 15 zile de la încheierea procesului-verbal, dacă a fost prezentă, sau de la comunicarea acestuia de către executor, dacă a lipsit, să solicite instanței de executare în circumscripția căreia se face executarea să stabilească suma alocată creditorului în vederea participării la distribuire.
Dacă părțile nu se înțeleg, instanța de executare va stabili, prin încheiere, suma cu care
creditorul va participa la distribuirea sumelor realizate prin urmărire
Încheierea se dă cu citarea în termen scurt a părților și este supusă numai apelului
Potrivit art. 871 alin. 3 C. pr. civ., în cazul în care niciuna dintre părți nu sesizează instanța de
executare în termenul arătat la alin. (1), executorul judecătoresc va solicita acesteia stabilirea
sumei alocate creditorului.
Dacă debitorul a decedat și se constată că, în raport cu numărul moștenitorilor, locul unde aceștia se găsesc, modul în care s-a făcut împărțeala moștenirii sau cu alte asemenea
împrejurări, plata în rate a creanțelor este greu de realizat, instanța poate, la cererea creditorului, să procedeze potrivit alin. (1), stabilind suma ce se cuvine creditorului, precum
și partea din aceasta pe care o va plăti fiecare moștenitor în parte (art. 871 alin. 4 C. pr. civ.)..
Întocmirea proiectului de distribuire, trebuie sa fie facut în termen de 5 zile de la expirarea termenului pentru depunerea titlurilor de creanță, dupa cum precizeaza codul de procedura civila in art. 874 alin. (1). Executorul va întocmi proiectul de distribuire a sumelor, potrivit ordinii de preferință, iar dacă printre creditorii urmăritori și intervenienți se află și creditori care au intervenit tardiv, creanțele acestora vor fi alocate asupra părții din suma rămasă după îndestularea drepturilor creditorilor urmăritori și a celor care au intervenit în timp util.
Creanțele cu termen și cele condiționale vor fi repartizate după rangul lor, ca și cum
ar fi pure și simple, cu mențiunea că ele vor fi plătite numai potrivit regulilor prevăzute la art. 881 și 882 c.pr.civ.
Creanțele care nu pot fi valorificate decât după executarea bunurilor unui codebitor principal, vor fi trecute ca socotite sub condiție suspensivă.
Afișarea (comunicarea) proiectului de distribuire, din continutul art. 875 C. pr. civ., acestava fi comunicat debitorului și creditorilor care și-au depus titlurile de creanță, potrivit dispozițiilor privitoare la comunicarea și înmânarea citațiilor. Ei vor fi citați cu mențiunea expresă că, sub sancțiunea decăderii, în termen de 5 zile de la data comunicării, pot formula, în scris, obiecțiuni la proiectul de distribuire. În lipsa obiecțiunilor în termenul arătat mai sus, proiectul de distribuire devine definitiv.
Termenul de 5 zile stabilit de legiuitor pentru formularea obiecțiunilor la proiectul de distribuire este un termen de decădere și curge de la data comunicării proiectului.
În cazul în care nu se formulează obiecțiuni sau acestea sunt formulate tardiv, proiectul de distribuire devine definitiv
Totusi Potrivit art. 875 alin. (4) C. pr. civ., în cazul în care se formulează obiecțiuni la proiectul de distribuire, executorul va convoca în scris debitorul și toți creditorii în vederea unei eventuale concilieri, care va avea loc la sediul executorului în termen de cel mult 15 zile de la data primirii ultimei contestații.
Concilierea părților apare in doua situatii. Prima situație se referă la cazul în care partea care a formulat obiecțiuni nu și le mai susține. Prin urmare, atât debitorul, cât și creditorii urmăritori sau intervenienți au posibilitatea ca după ce au formulat obiecțiuni să declare în fața executorului judecătoresc sau printr-un înscris autentic că nu și le mai susțin.
A doua situație vizează cazul în care părțile ajung la un acord în vederea modului de distribuire a sumelor rezultate din urmărirea silită. În ambele situații, executorul judecătoresc este obligat să încheie un proces-verbal.
Potrivit art. 876 alin. 2 C. pr. civ., dacă nu se ajunge la un acord, iar cei care au formulat obiecțiuni stăruie în menținerea lor, executorul va încheia un proces-verbal în care va consemna obiecțiile celor prezenți, semnat de el și de cei prezenți.
Totodata, cel nemulțumit de proiectul de distribuire poate introduce contestație în termen de 5 zile de la data întocmirii procesului-verbal prin care părțile nu ajung la un acord în privința proiectului de distribuire a sumelor rezultate din urmărirea silită nici după încercarea de conciliere. Contestația suspendă de drept plata creanței sau a părții din creanța contestată.
Plata sumei rezultate din urmărirea silită se dispune de către executorul judecătoresc, prin încheiere,care poate fi dată numai după expirarea termenului de 10 zile fixat pentru depunerea titlurilor de creanță sau la data expirării termenului de formulare a obiecțiunilor împotriva proiectului de distribuire.
Dacă s-au formulat obiecțiuni împotriva proiectului de distribuire, iar încercarea de conciliere a eșuat și s-a formulat contestație împotriva procesului verbal prin care s-a consemnat eșecul încercării de conciliere, atunci este suspendată de drept doar plata creanței sau a părții din creanță care este contestată, astfel că se va efectua plata sumelor pentru restul
creanțelor necontestate. Creanțele contestate urmează a fi consemnate pentru a fi plătite ulterior.
Plățile vor fi efectuate de către unitatea la care au fost depuse sau consemnate sumele rezultate din urmărire, pe baza unei dispoziții de plată.
In ce priveste predarea titlurilor de creanță și închiderea procedurii, potrivit art. 885 C. pr. civ. , titlurile creanțelor plătite integral vor fi eliberate creditorilor, cu mențiunea stingerii totale a datoriei.
Titlurile creanțelor plătite parțial, vor fi eliberate creditorilor cu mențiunea părții plătite. Predarea titlurilor de creanță se va face de către executorul judecătoresc prin încheierea unui proces verbal.
După predarea titlurilor, executorul, prin încheiere, dată fără citarea părților, constată încetarea urmăririi silite și dispune închiderea dosarului (art. 886 c.pr.civ); iar sumele consemnate și neridicate în termen de 5 ani de la data comunicării încheierii prin care s-a
aprobat distribuirea acestora se fac venit la bugetul local.
Studiu de caz
Studiul de caz a fost efectuat pe activitatea unei societati, care a achizitionat marfuri de la o firma din Slovacia, urmand a nu-si realiza obligatiile contractuale ( prin neplata); obligatia de plata fiind de aproximativ 100.000 Ron.
Instanta, a admis ordonanta de plata cu nr. 936 din data de 09.04.2015 in dosarul 5757/855/2014, al judecatoriei Pascani si a obligat firma debitoare la plata sumei reprezentand contravaloarea marfurilor livrate. Totodata, a fost admisa si cererea de executare silita in data de 03.06.2015, facandu-se in acest sens o somatiei de plata catre SC F.B SRL cu termen de 1 zi.
Avand in vedere faptul ca, SC F.B SRL, nu si-a indeplinit obligatia prevazuta in titlul executoriu, executorul judecatoresc s-a deplasat la punctul de lucru al unui service din raza jud. Bacau, unde a fost identificat, un autoturism aflat in proprietatea debitorului; autoturism care a fost fotografia, s-a constatat starea acestuia, apoi a fost declarat ca fiind sechestrat prin aplicarea unui sigiliu; totodata desemnandu-se si un administrator-sechestru, datorita faptului ca la locul unde se afla autoturismul nu s-a prezentat niciun reprezentant al societatii.
Astfel, dupa intocmirea raportului de evaluare prin care s-a stabilit valoarea autoturismului, s-a stabilit data licitatiei publice ( 23.09.2015), si in conformitate cu art. 765 c.pr.civ, locul licitatiei fiind acela unde se afla bunul si anume, in apropierea jud. Bacau, dat fiind faptul ca bunul a fost dat in custodia administratorului-sechestru.
La data si ora stabilite pentru vanzare, s-a costatat faptul ca, la fata locului a fost prezent administratorul-sechestru, reprezentantii creditoarei si debitoarei nu au fost prezenti, desi au fost legal instiintati, fiind prezenti si doi licitatori, care nu au depus oferte pentru primul termen de licitatie.
Potrivit actelor de la dosarul de executare, s-a constatat ca procedura este completa, in sensul ca, publicatia de vanzare a fost afisata in locurile prevazute de art. 762 c.pr.civ, iar un extras al publicatiei a fost publicat in ziarul Evenimentul, in editia din data de 22.09.2014, la dosarul de executare silita existand aceasta dovada.
La orele 11:00, in prezenta persoanelor amintite mai sus, s-a dat citire publicatiei de vanzare, conform dispozitiilor art. 768 alin. (1) c.pr.civ, fiind oferit spre vanzare autoturismul, la pretul stabilit prin raportul de evaluare.
Pentru termenul de vanzare de la orele 11:00, nicio persoana nu a depus cerere de cumparare a bunului scos la vanzare.
Ulterior, conform dispozitiilor art. 769 c.pr.civ alin. (8), s-a facut o noua oferta de vanzare publica a bunului, la 75% din pretul stabilit prin raportul de evaluare.
La aceasta a doua oferta, s-au prezentat doi licitatori si au depus cautiunile de 10% din pretul de pornire al licitatiei; executorul eliberand chitantele aferente.
Dupa 3 strigari succesive, bunul a fost adjudecat de catre licitatorul care a oferit suma cea mai mare, punandu-i-se in vedere ca este obligat a depune de indata diferenta de pret, in conformitate cu dispozitiile art. 771 c.pr.civ si ca dupa achitarea acestui pret, adjudecatarul va intra in posesia bunului, urmand a i se elibera certificatul de adjudecare conform dispozitiilor art. 774 c.pr.civ.
O parte dintre actele de executare silita care au fost efectuate in cadrul acestei proceduri se regasesc in capitolul intitulat anexe al prezentei lucrari.
Concluzii
Facand o scurta analiza a tuturor considerentelor expuse in prezenta lucrare, intelegem faptul ca profesia de executor judecatoresc este extrem de importanta, daca nu chiar vitala pentru functionarea justitiei intr-un stat de drept.
Astfel, executarea silită reprezinta ultima fază a procesului civil si in acelasi timp o garanție importantă a înfăptuirii justiției, întemeindu-se, în toate fazele ei, pe principiul legalității. Concomitent cu realizarea drepturilor creditorului, legea ocrotește debitorul și orice alte persoane împotriva oricăror măsuri excesive.
Creditorul are dreptul de a urmării îndeplinirea exactă a obligației debitorul său, iar pentru executarea acestei obligații debitorul raspunde cu toate bunurile sale, fie că este vorba de bunuri mobile sau imobile, în virtutea funcției patrimoniului, de a constitui dreptul de gaj general în favoarea creditorului.
Există o serie de mijloace prin care se atinge acest scop luându-se anumite măsuri asiguratorii pentru a-l împiedica pe debitor de a-și micșora patrimoniu.
Urmărirea se efectuează numai asupra debitorului, fiind absolut interzisă orice măsura de constrângere asupra persoanei acestuia. În principiu, executarea silită are aplicabilitate asupra întregului patrimoniu al debitorului, legea exceptând de la urmărire bunuri strict necesare pentru existența sa și întreținerea familiei sale, pentru exercitarea meseriei sau profesiei precum și alte bunuri cu destinație specială.
În ceea ce privește concursul de urmăriri acesta se poate admite în cazul executărilor silite putându-se declara sechestrate bunurile deja sechestrate de un alt creditor al aceluiași debitor.
Executarea silită poate fi directă (ex: evacuarea dintr-o locuință) sau indirectă (ex: încasarea sumelor de bani obținute prin vânzarea bunurilor debitorului de către creditor).
Procedura executării silite trebuie să se caracterizeze prin echitate, celeritatea procedurii, dat fiind faptul că în această fază primează aspectul de constrângere, fiindcă interesul este acela ca realizarea obiectivului propus în faza de judecată – realizarea dreptului creditorului – să nu fie iluzoriu, iar efortul instanței să nu devină inutil.
Anexe
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Executarea Silita In Materie Mobiliara (ID: 115295)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.