Excluderea Persoanelor cu Hiv

Psihologie

Excluderea Persoanelor cu Hiv

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

CAPITOLUL 1: HIV/SIDA/AIDS

„Cum a început?”……………………………………………..pag.4

HIV/SIDA—Origine, cai de transmitere și homosexualitate……………………………………………..pag.11

Percepția virusului HIV in comportamentul sexual la adolescenți și tineri………………………………………….pag.17

CAPITOLUL 2: PROBLEMATICA HIV/SIDA ÎN ROMÂNIA

2.1. Copiii cu HIV/SIDA: un fenomen exploziv în perioada comunistă (1985-1989)…………………………………………………..pag.21

2.2. Problematica HIV/SIDA în județul Constanța…..pag.25

CAPITOLUL 3: EXCLUDEREA SOCIALĂ A PERSOANELOR AFECTATE ȘI INFECTATE DE HIV/SIDA

3.1. Impactul HIV/SIDA: boala ca stigmat……………….pag.28

3.2. Prejudecată și discriminare în contextul integrării copiilor și adolescenților seropozitivi în colectivitate………….pag.35

3.3. Consecințe ale maladiei HIV/SIDA în cadrul familiei: pierdere, separare, doliu………………………………………………….pag.43

CAPITOLUL 4: METODOLOGIA CERCETĂRII

4.1 Obiective generale………………………………………………pag.48

4.2 Ipoteze de lucru………………………………………………….pag.49

4.3 Lotul de cercetare……………………………………………….pag.50

4.4 Procedura de lucru………………………………………………pag.51

4.5 Instrumente de lucru……………………………………………pag.52

4.6 Analiza și interpretarea datelor…………………………….pag.56

CAPITOLUL 5: CONCLUZII ȘI PROPUNERI……………pag.76

BIBLIOGRAFIE

– ANEXE

BIBLIOGRAFIE

Anthony Giddens—„Sociologie”, Ed. All, București, 2001.

Esther Rantzen—„Children and HIV”, Ed. McMillan Education Ltd, 1998.

John Hubley—„The AIDS Handbook—a guide to understanding of AIDS and HIV”, second edition, 1995, Ed. McMillan Education Ltd.

Susan Moore, Doreen Rosenthal—„Zouth, AIDS and Sexually Transmitted Diseases”, Ed. Routladge London&New York, 1996.

Andrew Ball, Jerry Stimson—„Drug Injecting and HIV Infection”, Ed. UCL Press, London, 1998.

Angela Dare, Margaret O’Donovan—„Good practice in caring for young children with special needs”, Ed. Stanley Thornes Ltd, Eng, 1997.

Peter D. Hill—„The child with a disability”, Ed. Blackwell science Ltd, 1996.

Ioan Nedelcu—„HIV.AIDS.SIDA”, Ed. Militară, București, 1991.

Sorin Petrea—„Prevenirea transmiterii HIV în practica medicală”, Ed. All, București, 1999.

Michaela Nanu, Jose Luis Sanchez—„Împreună—ghid de integrare a adolescenților infectați cu HIV” Ed. Pentru Știință și Educație, București, 1999.

Elisabeta Stănciulescu—„Sociologia educației familiale”, Ed. Polirom, Iași, 2002.

Pentru o societate centrată pe copil, raport realizat de Institutul de Cercetare a calității Vieții, București, 1997.

Human Wrights and HIVAIDS—Edited by UN New York&Geneva, 1998.

Merrifield, Dr. M.—„Come sit by me”, Ed. Women’s Press 1990.

Richard Y. Bourhis, Jaques-Philippe Leyens—„Stereotipuri, discriminare și relații intergrupuri”, Ed. Polirom, Iași, 1997.

Cristian Bocancea, George Neamțu—„Elemente de asistență socială”, Polirom, Iași, 1999.

Worden, W—„Grief Counselling and Grief Therapy”, Ed. Tavistok, london, 1992.

Kathryn&David Geldard—„Counseling children”, Ed. Cromwell Press Ltd, 1997.

Vera Fahlberg—„Fitting the pieces toghether”, Ed. Cromwell Press Ltd, 1998.

20. Grub Smith—„Real sex”, Ed. Proeditura, București, 2002

21. Cristian Pârvu&Co—„Sexualitatea umană și sănătatea”, Ed. Tehnică, București, 2000.

22. *** Ajutor pentru sănătatea copiilor din România, București, 1993. Realizat de WorldVision și ARAS.

23. Rob McIlveen, Richard Gross–"Social Psychology", Ed. Hodder&Stoughton Educational, 1998

=== cap2 ===

PROBLEMATICA HIV/SIDA ÎN ROMÂNIA

COPIII CU HIV/SIDA: un fenomen exploziv în perioada comunistă (1985-1989)

Virusul HIV a fost comparat cu un munte de gheață care plutește pe ocean, datorită creșterii numărului de cazuri de pre-SIDA. Din acest munte de gheață, este vizibilă doar partea aflată deasupra apei, adică acele cazuri de SIDA, în timp ce partea cea mai mare din muntele de gheață (cazurile infectate cu HIV doar aparent sănătoase clinic) se află sub nivelul apei. Înainte de 1989, din motive politice, problematica HIV/SIDA era un subiect tabu în România. Regimul comunist nu recunoștea existența aceste boli în țara noastră. In perioada 1985-1989, au fost raportate la OMS doar 43 de cazuri de SIDA în România. Consecințele acestui fapt au fost:

Utilizarea la transfuzii de sânge netestat pentru HIV

Lipsa de informare a populației în ceea ce privește modul de transmitere și măsurile de precauție

Slaba informare a personalului sanitar în ceea ce privește transmiterea și măsurile de precauție

După 1990, odată cu răsturnarea regimului comunist s-a recunoscut diagnosticarea unui număr impresionant de cazuri de infecție HIV/SIDA. La 31 martie 1996, s-au înregistrat 3911 cazuri (3556 de copii și 355 de adulți infectați). În perioada 1985-1995 s-au înregistrat 1262 de decese, numărul persoanelor cu SIDA rămase în viață fiind de 2291 (Ministerul Sănătății, Comisia Națională de Statistică).

Una dintre cele mai îngrijorătoare probleme sociale din România, o constituie copiii cu HIV/SIDA. Gravitatea situației în perioada 1985-1989 nu era dată de numărul absolut al copiilor infectați, ci de lipsa șanselor și a condițiilor grele de viață cu care se confrunta familia. Costurile necesare tratamentului și îngrijirilor pe care le impune boala au împins familiile într-o stare de sărăcie cronică, ce au generat tensiuni familiale, dezorganizarea familiei și chiar abandonul copilului. La aceste probleme se adăugau nutriția precară, locuințele insalubre cu un număr mare de membrii ce locuiau într-o singură cameră, stigmatizarea și discriminarea din partea comunității. La toate acestea se adaugă izolarea copiilor bolnavi și chiar molestarea fizică și morală din partea membrilor comunității. Copiii născuți în perioada 1988-1989 au reprezentat vârful iceberg-ului cunoscut din punct de vedere epidemiologic, clinic și terapeutic. Factorii care au determinat această situație au fost:

Degradarea sistemului de asistență medicală în anii regimului socialist (transfuzii cu sânge netestat HIV și seringi incorect sterilizate)

Politica de nerecunoaștere și chiar de negare a bolnavilor de SIDA în regimul trecut

Posibilitățile limitate de diagnostic de laborator și studiul epidemiologic

Lipsa de informare a medicilor asupra SIDA

Absența problematicii SIDA din programele didactice ale facultăților de medicină

Lipsa educației sanitare și a informării în rândul populației în legătură cu această boală.

Situația economică din ultimii ani ai regimului comunist se afla în criză. Evoluția unor indicatori economici demonstrează amploarea acestei crize: scăderea PIB, a producției industriale, a producției agricole, a vânzărilor de mărfuri cu amănuntul și mai ales a celor de produse alimentare. Produsele lipseau de pe piață datorită scăderii producției interne și interzicerii importurilor, oferta fiind mult mai mică decât cererea. Aceste modificări nefavorabile au dus în economie la reduceri însemnate în consumul mediu pe locuitor la multe din bunuri, în special la produsele alimentare. În perioada 1985-1989, consumul mediu anual pe locuitor a cunoscut o descreștere de 10% la carne și produse din carne și peste 20% la legume, lapte și fructe, toate cu rol fundamental în nutriție, mai ales la copii. Subnutriția din acea perioadă a afectat morbiditatea infantilă. Creșterea morbidității infantile a fost cauzată și de condițiile precare de locuit: frigul, lipsa condițiilor de igienă. Starea precară a sistemului sanitar a favorizat infectarea noilor născuți cu virusul HIV și nu numai: moda din ultimii ani ai regimului comunist de a face noilor născuți microtransfuzii pentru a le crește imunitatea. Multe din aceste transfuzii au fost făcute cu sânge infectat HIV, ceea ce a dus la contractarea bolii. După 1990, a fost diagnosticat un număr foarte mare de copii, reprezentând 60% din totalul cazurilor pediatrice de SIDA din Europa. Numărul adulților infectați cu HIV în România este foarte mic în comparație cu numărul copiilor iar ca urmare, s-a creat o imagine mult deformată: SIDA în România este o boală a copiilor instituționalizați. Pentru a se elimina această concepție eronată s-a apelat la ajutorul mass-media care a prezentat numeroase cazuri de copii seropozitivi care trăiau în familie alături de părinți și frață sănătoși.

A crescut drastic numărul copiilor infectați transversal, născuți din mame HIV pozitive datorită incidenței crescute a infecției la femeile tinere, prostituției necontrolate și lipsei noțiunilor elemenetare privind mijloacele de prevenire a bolii. De asemenea, numărl anual de cazuri de infecție HIV/SIDA pedriatică rămâne ridicat datorită faptului că sunt diagnosticați în continuare copii infectați în perioada 1986-1989.

Caracteristic pentru toată legislația existență în România este faptul că nu prevede nimic explicit referitor la persoanele infectate cu HIV. Persoanele seropozitive sunt incluse la prevederile legii 53/92, eliberându-li-se un certificat de handicap. Costul mediu pentru un copil cu infecție HIV era evaluat în perioada 1992-1993 la 2 milioane de lei pe an și la 5,4 milioane pentru un copil cu SIDA. În țările dezvoltate, costul îngrijirii medicale pentru o persoană care are SIDA este evaluat la 25.000 USD pe an (OMS 1992).

2.2. PROBLEMATICA HIV/SIDA ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

Din datele statistice reiese că în județul Constanța se află 35% din totalul copiilor bolnavi din România. În județul Constanța boala a fost contractată de la transfuzii și utilizarea instrumentarului nesterilizat în perioada 1986-1989. Se presupune că această situație s-a datorat condițiilor economico-sociale specifice ale județului Constanța în anii '80. regimul comunist a dus în acea perioadă o politică de investiții aberantă:canalul Dunăre-Marea Neagră și Poarta Albă Midia-Năvodari, podurile dunărene, supra industrializarea regiunii cu obiective economice ca:centrala atomo-electrică de la Cernavodă, platforma petrochimică Midia-Năvodari, șantierele navale. Toate acestea au însemnat un număr impresionant de locuri de muncă și o colonizare forțată a regiunii. Astfel, a avut loc o migrație de la sat la oraș, din regiunile mai puțin dezvoltate economic spre cele mai industrializate și urbane. Județul Constnța este un exemplu semnificativ pentru acest fenomen, în anii '80 înregistrându-se o puternică migrație din regiunile Moldovei și Olteniei. S-a produs o puternică aglomerare urbană, fără să existe șo condiții adecvat de trai (locuințe muncitorești cu confort redus, cu condiții igienico-sanitare precare). Sistemul de sănătate a fost supraaglomerat și calitatea serviciilor medicale era foarte scăzută. La acestea s-au adăugat și condițiile generale de lipsă a alimentelor de bază, frigul din locuințe, lipsa apei calde.

Morbiditatea infantilă a crescut iar riscul contaminării prin transfuzii a fost mai mare datorită faptului că orașul Constanța este un oraș port. Numărul de cazuri de infecții HIV la copii se menține aproximativ constant, anual înregistrându-se aproximativ 70 de cazuri diagnosticate și 80 de decese. Peste 90% din copii nou diagnosticați sunt născuți în perioada 1987-1989, infectați prin transfuzii de sânge și injecții. Pentru județul Constanța, infecția HIV și SIDA la copil este în continuare o problemă atât medicală cât și socială. În sfera protecției sociale a persoanelor infectate HIV/SIDA și a familiilor lor, accentul trebuie pus pe dezvoltarea sprijinului comunitar, pe creșterea responsabilității pe plan local, SIDA fiind problema întregii comunități. Creșterea speranței de viață depinde în mod direct de calitatea nutriției. În același timp este necesar un sprijin economic substanțial pentru familiile afectate de HIV/SIDA prin mărirea cuantumului alocațiilor de stat pentru copii. Este necesară dezvoltarea asistenței psihologice și sociale îîn cadrul rețelei sanitare care să răspundă nevoilor speciale ale familiilor afectate.

ONG-urile au creat și implementat programe sociale complexe care au ca obiectiv sprijinirea familiilor afectate de HIV/SIDA. Majoritatea ONG-urilor sunt finanțate de fundații naționale sau internaționale, programe de asistență internațională (PHARE) și sponsorizări locale. Funadmentul pentru lupta împotriva discriminării și izolării persoanelor cu SIDA, a familiilor și prietenilor acestora este dat în Declarația Universală a Drepturilor Omului, document emis de ONU. România este semnatara Declarației de la Paris din 1 Decembrie 1994, împreună cu alte 42 de state ale lumii afectate masiv de epidemia SIDA. Acest document prevede obligativitatea liderilor politici de a considera o prioritate națională, lupta împotriva SIDA. De asemenea, subliniază importanța informării, educării și a prevenției în eliminarea problemelor legale, economice și politice, accesul liber la îngrijiri medicale, accesul liber la educație, locuințe și asigurări sociale.

După estimările UNAIDS, Programul Națiunilor Unite pentru HIV/SIDA, mai mult de 3 milioane de copii și tineri din întreaga lume sau infectat cu HIV în anul 1998. UNAIDS a estimat că până la sfârșitul anul 1998 vor fi peste 33,4 milioane de persoane infectate în întreaga lume, dintre aceștia, 43% fiind femei. Astăzi, numărul persoanelor infectate în întreaga lume a depășit 40 de milioane. Vulnerabilitatea femeilor față de infecție cu HIV este sporită de negarea sau neglijarea drepturilor omului, incluzând aici discriminarea sexuală care duc la un control inadecvat al expunerii lor la transmiterea HIV pe care sexuală și la accesul foarte redus la serviciile socio-economice. Cifrele prezentate la Congresul Mondial Împotriva Exploatării Sexuale a Copiilor din 1996, indicau că în toată lumea mai multe de 1 milion de copii pătrund în circuitul comerțului sexual. În 2004, cifra copiilor folosiți pentru prostituție a depășit 100 de milioane. Abuzul psihic și mental asupra copiilor crește posibilitatea ca aceștia să adote ulterior comportamente sexuale riscante, crescând astfel riscul infecției cu HIV la copii și adolescenți.

=== chestionar ===

CUM SUNT PERCEPUTE PERSOANELE INFECTATE CU H.I.V.?

Acest chestionar are 26 de întrebări. Fiecare întrebare are 5 variante de răspuns. Alegeți o singura variantă de răspuns.

Dacă ai HIV înseamnă că ești condamnat la moarte?