EXAMEN LA TEORIA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE [628167]

EXAMEN LA TEORIA RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE
POSTOLACHE ALEXIA -ȘTEFANA
RISE, ANUL III, GRUPA 1

În urmă cu aproape trei decenii, politologul american și fostul oficial al administrației
Clinton, Joseph Nye, a prezentat un nou concept în pa ginile Politicii Externe . Iar denumirea
acestuia era de „soft power”, concept ul a fost unul controversat și a continuat să definească era
postbelică. Nye a susținut că, deși Statele Unite păreau relativ mai slabe decât fusese la sfârșitul
celui de -al Doilea Război Mondial, țara mai avea o sursă unică de putere pe care să o exercite .
Dincolo de a folosi puterea militară „pentru a face lucruri și a -i controla pe alții”, a explicat mai
târziu Nye , „pentru a -i determina pe ceilalți să facă ceea ce altfel nu ar face”, Statele Unite ar
putea să se bazeze pe puterea sa soft – puterea sa neacercativă – pentru a -și cimenta poziția de
lider în zona Internațională .
Din punct de vedere istoric, puterea a fost reprezentată de capacitățile materiale, precum
cele economice și militare. Pentru Statele mari, precum Rusia și SUA, ce dețin capacitatea
economică pentru a menține forțe le militare, puterea hard reprezintă de multe ori o variantă mai
viabilă. Cu toate acestea, după cum scria Nye în 1990 „nu este chiar bine, definiția puterii își
pierde accentul pe forța militară și cuceririle care au marcat epocile anterioare. Factorii
tehnologiei, educației și creșterii economice sunt din ce în ce mai semnificative în puterea
internațională, în timp ce geografia, populația și materiile prime devin oarecum mai puțin
importante” așadar pentru statele mai mici, instrumentele tradiționale de putere hard sunt mai
greu de obținut, puterea soft depinzând mai puțin de resursele materiale ale unui stat. Statele mici
au o capacitate sporită în construirea puterii soft, după cum arată exemplul Norvegiei. Un alt
aspect important al acestor tipuri de p uteri este timpul. Generarea de putere hard necesită mai
puțin timp, deoarece resursele sale sunt palpabile. În schimb, puterea soft durează relativ mult
pentru o dezvoltare pe măsura, resursele intangibile ale acesteia necesitând o perioadă mai lungă
de timp. Astfel, pentru a înțelege importanța puterii soft, trebuie să cunoaștem limitele puterii
hard. În timp ce puterea hard a fost una dintre cele mai răspândite forțe din istoria relațiilor
internaționale, cei care cred că puterea hard este în scădere,sus țin, la rândul lor, accentul pe
puterea soft. Există multe motive pentru care unii au sugerat că puterea hard nu este la fel de

importantă și nu mai este la fel de folosită, așa cum a fost folosită în trecut. Ideea de schimbare a
puterii soft este surprins ă prin strategii noi acționând intr -un mod total diferit față de
comportamentul obișnuit.
Gallarotti subliniază că puterea hard evocă acțiunile obligatorii, în timp ce puterea soft
induce acțiunea voluntară. Mai mult, el afirmă că compulsia duce la conflic t și voluntaritate la
consimțământ, ceea ce explică de ce soluțiile puterii soft tind să dureze mai mult decât soluțiile
de putere hard. De exemplu, măsurile represive impuse Germaniei după primul război mondial
au provocat un al doilea război mondial, în timp ce puterea soft folosită pentru construirea
Uniunii Europene a dus la decenii de pace la nivel european. Pe măsură ce statele devin mai
interdependente unul de celălalt din punct de vedere economic, opțiunile militare pentru
soluționarea conflictelor sunt mai puțin posibile și cu atât mai puțin o opțiune. Și astfel, din
cauza scăderii puterii hard în relațiile internaționale și din cauza capacității de a utiliza factori de
putere soft, susținătorii puterii soft au spus că statele trebuie să se adapteze la ideile lor de putere,
fără a elimina armata, ci mai degrabă să investească în problemele de soft power.
Puterea hard era mult mai ușor de măsurat, desigur. Putem estima corect numărul de
rachete , tancuri și trupe. Dar care a fost conținutul puterii soft a Americii? Nye a pus -o în trei
categorii: culturală, ideologică și instituțională. În aceste domenii, lumea ar vrea să fie ca Statele
Unite. Și această tragere, la rândul său, ar ajuta națiunea să modeleze lumea. „Dacă un stat poate
face ca puterea sa să pară legitimă în ochii celorlalți, va întâmpina mai puțin ă rezistență la
dorințele sale.” Pentru Nye, baza puterii soft a SUA a fost politica liberală democratică,
economia de piață liberă și valori le fundamentale precum drepturile omului – în esență,
liberalismul.
În sfertul de secol care a urmat concepției lui Nye de spre puterea soft, afacerile mondiale
s-au jucat în contururile largi ale predicțiilor sale. După ce Statele Unite au câștigat Războiul
Rece, liberalismul american a avut un apel inegalabil în întreaga lume. Toată lumea voia să
voteze, și toată lumea dorea o exprimare liberă – atât de mult încât teoreticianul politic Francis
Fukuyama a inventat sintagma „sfârșitul istoriei” pentru a surprinde ideea că întreaga lume
îngrijește un scop politic atins deja de către West.

Pe tărâmul relațiilor internaționale, la fel cum a susținut Nye, Statele Unite au condus la
crearea și extinderea instituțiilor internaționale care să -i sprijine noua ordine, precum Organizația
Mondială a Comerțului, Banca Mondială și Fondul Monetar Interna țional. De asemenea, și -a
extins sistemul de alianțe pentru a aduce foștii concurenți în continuare.
Lucrurile sunt pe aceeași undă și în Europa, unde Uniunea Europeană a jucat un rol
similar cu cel al Statelor Unite. Într-o generație întreagă, lumea a priv ea cu uimire când câteva
zeci de țări au renunțat voluntar la porțiuni din ce în ce mai mari din suveranitatea lor, pentru a se
supune unor seturi comune de reguli bazate pe aceleași valori liberale. Propunerea de la
Bruxelles se potrivea perfect cu cea a lui Nye; toate statele membre potențiale doreau ceea ce își
dorea miezul vest -european. De fapt, la un moment dat, toată lumea ar fi dorit ceea ce dorea
Europa Occidentală: chiar Turcia, o țară musulmană mare, cu o cultură și un set de valori foarte
diferite, și Ucraina, care a riscat războiul cu Rusia în încercarea de a se alătura.
Până de curând, cu alte cuvinte, chiar părea că secolul XXI ar aparține Statelor Unite, și
imperiului lor mondial guvernat de putere a soft. Dar nu a fost să fie așa.
Până acum, astfel de revolte au avut ca rezultat majorități de guvernare anti -liberale din
Austria, Republica Cehă, Ungaria, I talia, Polonia și Statele Unite – și aceasta se află doar printre
țările dezvoltate. Aceasta este starea regretabilă a liberalismului puterii soft, unde a întâmpinat
probleme de păstrare chiar și în locuri unde ar fi trebuit să aibă cele mai mari șanse de a
supraviețui.
În altă o rdine de idei, Statele Unite și Europa, au devenit atât de încreză toare în supremația
puterii soft încât au influențat convertirea restul ui lumii la sistemele lor. După cum a declarat
Anthony Lake – care a fost consilier în domeniul securității naționale pentru primul președinte al
războiului rece al Statelor Unite, Bill Clinton – , prosperitatea viitoare a Americii s -a bazat pe
„promovarea democrației în străinătate”.
Încrederea î n puterea și legitimitatea puterii soft a avut o încărcătură atât de mare încât a
fost, practic înlocuită o putere imensă în numele său. Război ul din Irak fiind un exemplu
extraordinar în acest caz, sau intervenția în Libia, cu sprijin ul european . În ambele cazuri, Statele
Unite și Europa au beneficiat de rezultate mai descurajatoare.

În al treilea rân d, actualizarea conceptulu i de putere, cu cea a puterii soft a dus la iluzia că
ar putea exista cumva la propriu. Dar nici Nye nu a afirmat asta niciodată. În realitate, consider
că puterea soft este și va fi întotdeauna o extensie a puterii hard. Să ne imaginăm dacă Statele
Unite ar deveni sărace și slabe ca multe dintre noile democrații din întreaga lume, dar și -ar păstra
valorile și instituțiile liberale. Puține țări vor continua să mai vrea să fie așa. Ideea că puterea soft
ar putea fi eficientă de la sine, probabil, a stat la baza c oncepției greșite că Irakul va deveni
automat o democrație liberală după răsturanare a lui Saddam Hussein .
A patra problemă este ilustrată de fr agilitatea puterii soft și ușurința transformării sale.
Timp de câteva decenii bune, puterea soft, amplificată de internet și de social media, părea cu
adevărat de neoprit. Acesta a fost în spatele numeroaselor revoluții de culoare care au răsturnat
guvernele și statele dezmembrate. Occidentul a zâmbit când Facebook și Google au răspândit
focul revoluției în Piața Tahrir din Cairo și Maidanul ui din Kiev, dar nu a prezentat aceleași
motive de fericire când Rusia a folosit același lucru în încercarea de a subverti politica în
Occident . Însă în momentul actua l se tot pune problema cenzurării unor părți d in internet, mass –
media și în camerele legislative. Giganții de pe Internet se află sub o presiune politică și socială
extraordinară pentru a -și autocenzura conținutul. Și mulți, inclusiv Facebook, Yo uTube și Apple,
fac acest lucru. Așadar, unul dintre fundamentele puterii soft a liberalismului – libera exprimare –
a căzut din favoare.
Acum, puterea hard este peste tot, iar Statele Unite reprezintă fără îndoială cel mai mare
jucător : Foc și f urie în Coreea de Nord, războaie comerciale pentru toți, împiedicând OMC și
folosind legile interne pentru a pedepsi companiile străine pentru că fac afaceri cu o țară terță.
Lista continuă. La rândul său, Europa este puțin constrânsă . Întrucât unii, inclusiv cancelarul
german Angela Merkel, solicită să fie ferm împotriva lui Trump, alții, inclusiv președintele
franc ez Emmanuel Macron, caută pace. Și, desigur, vine și Rusia , care folosește cu tărie puterea
sa limitată, dar încă considerabilă, Rusia a obținut cel mai important câștig teritorial de la
sfârșitul celui de -al doilea război mondial, luând Crimeea din Ucraina. Între timp, acțiunile
puternice ale Moscovei în Siria au schimbat cursul războiului civil în favoarea sa.
Există, de asemenea, puteri hard mici. Cel mai semnificativ exemplu fiind Coreea de
Nord, al cărui lider, Kim Jong Un, după ce a fost răsturnat de lumea occidentală atât de mult

timp, l -a cunoscut pe Trump ca egal . Este puțin probabil să fi reușit o asemenea fază dacă nu ar fi
const ruit arme nucleare.
Cu alte cuvinte, nu există îndoieli că era de putere moale a dat loc unei ere a puterii dure –
și că este periculos. Timp de secole, politica de putere dură a dus la suferințe umane
incomensurabile. Doar în secolul XX, puterea dura a condus două războaie mondiale și un lung
Război Rece care amenința să anihileze omenirea.
Treizeci de ani mai târziu, promisiunea lui Nye pare ciudată. În era puterii soft, China a
fost una din puținele țări care a u influențat tendinț ele. S-a integrat în ordinea internațională post –
al doilea război mondial prin extinderea legăturilor culturale și economice profunde și largi cu
practic toate țările din lume. Acum este cea mai mare națiune comercială din lume și din
istori e. Dar a refuzat constant să devină un client al puterii soft occidentale. Acesta a conceput
propria tranziție extrem de complexă de la o economie planificată central la o economie de piață,
dar a refuzat să permită pieței să se ridice deasupra statului. A respins definițiile occidentale ale
democrației, libertății și drepturilor omului și și -a păstrat și și -a consolidat sistemul politic cu un
singur partid. În termeni de putere soft, China nu a fost de acord să adopte aceleași ideologii cu
Occidentul .
Rezultatul? Contrar majorității țărilor care au trecut prin marea convertire, China a reușit
cu o viteză și o scară inedită în istoria umană. Țara s -a transformat dintr -una pe fond agrară
săracă în cea mai mare economie indu strială din lume prin achiziționarea parității de putere. În
acest sens, a scos 700 de milioane de oameni din sărăcie. Graham Allison de la Universitatea
Harvard numește acest miracol „ piramida sărăciei ”. Acum patruzeci de ani, nouă din 10 chinezi
trăiau sub „pragul sărăciei extreme” stabilit de Banca Mondială. Astăzi, piramida a fost
răsturnată, doar aproximativ 10% dintre chinezi trăiesc sub această linie. Fără această inversare,
sărăcia globală ar fi crescut probabil decât să scadă în ultimele câteva decenii.
Astfel de realizări ar putea fi conținutul unui nou tip de putere soft, conceptul actual
nefiind suficient, cum am menționat și anterior, în contextul în care ne aflăm, fără însoțirea
puterii hard.

BIBLIOGRAFIE:

Nye, Joseph S. Power in the Global Information Age: From Realism to Globalization. London,
New York: Routledge, 2004.
A. Maan, A . Cheema , Soft Power on Hard Problems: Strategic Influence in Irregular Warfare ,
Hamilton Books , 2017
Nye, Joseph S. “ The Decline of America’s Soft Power .” Foreign Affairs. 2004
Soft Power: The Means to Success in World Politics , https://fam.ag/3ekfSZ4
The Benefits of Soft Power , https://hbs.me/37Jl46g
Soft Power: The Means to Success in World Politics , https://bit.ly/2zOhYl9
US Election & the World , https://bit.ly/2NdGhMf
Hard Power , https://bit.ly/3fHI ig1