Evreii din Europa

Cuprins

Evreii din Europa

Istoria evreilor din Europa de Est

Prin Statutul de la Kalisz, regale Boleslaw V cel Cucernic le acorda evreilor protective, libertate religioasa, garantii impotriva acuzatiilor calomnioase. Stabilirea evreilor in Polonia este atat de avantajoasa pentru aceasta tara incat, cu aproape un secol mai tarziu, regale Cazimir cel Mare le intareste drepturile pentru a-i atrage in cat mai mare numar. In urmatorii 300 de ani, regatul unit al Poloniei si Lituaniei devine cel mai intins stat din Europa, cuprinzand numeroase teritorii din Est, printre care si Ucraina.

Evreii aceste epoci feudale apartin direct regelui, fiind tratati ca un grup distinct. Au propriul lor mod de viata, deosebindu-se de restul populatiei prin limba, cultura, imbracaminte, conditii economice. Aceasta izolare este avantajoasa pentru toata lumea. Evreii se bucurau de autonomie, ajungand sa aibe chiar un parlament propriu in 1564, iar regii si biserica catolica isi pot incasa mai usor darile. Aceasta perioada de pace si relative prosperitate este brutal intrerupta de cazacii lui Hmelnitki, apoi chiar de catre polonezi, din ce in ce mai des, incepand cu prima jumatate a secolului al XVIII. Populatia evreiasca din Polonia ajunsa la 1,5 milioane, este impartita odata cu teritoriul. Cea mai mare parte a acestor evrei vor devein supusii Imperiului Rus, soarta evreilor ve depinde astfel de politica si conceptiile fiecarui tar.

Cine sunt evreii?

Sunt un grup aparte, iar contributiile lor pe plan mondial intrec cu mult numarul lor ca populatie. Sa intelegi pe evrei, inseamna sa intelegi istoria civilizatiei vechi si contemporane. Evreii au reusit sa faca cea ce nici o natiune, nici un imperiu, nu a reusit in istoria omenirii – sa faca istorie si nu sa devina istorie. Mark Twain, scria "totul este mortal, dar nu evreii. Toate fortele dispar, dar nu evreii. Care este secretul imortalitatii evreiesti ?". Mark Twain a intrebat, dar nu avea un raspuns.

Cum au ajuns in Europa?

Evreii de origine europeana, denumiti askenazi, reprezinta aproximativ 90% din cei peste 13 milioane de evrei care traiesc in prezent in lume. Potrivit ipotezei renane, askenazii sunt descendentii evreilor care au parasit Palestina dupa cucerirea musulmana din anul 638 e.n.

Potrivit aceleiasi ipoteze, ei s-au instalat mai intai in sudul Europei, apoi aproximativ 50.000 dintre ei s-au deplasat din Renania spre Europa de Est.

Unii dintre cercetători considera ca aceasta ipoteza este putin probabila, intrucat scenariul este imposibil de demonstrat in termeni demografici.

O astfel de teorie ar presupune o explozie a populatiei evreilor din Europa orientala de la 50.000 de indivizi in secolul al XV-lea la aproximativ 8 milioane de persoane la inceputul secolului al XX-lea.

In randul evreilor din Europa, geneticianul Eran Elhaik a descoperit semnaturi ancestrale care indica foarte clar regiunea Caucaz si, intr-o mai mica masura, spre Orientul Mijlociu.

Aceste rezultate, spune Eran Elhaik, sprijina teoria rivala ipotezei renane, cunoscuta sub numele de "ipoteza hazara". Potrivit acestei teorii, evreii din Europa orientală descind din acei hazari – un amestec de clanuri turce care s-au instalat in Caucaz in primele secole ale erei noastre si, influentati de evreii din Palestina, s-au convertit la iudaism în secolul al VIII-lea.

Evreii hazari au construit un imperiu infloritor, atragandu-i pe evreii din Mesopotamia si din Imperiul Bizantin.

Prin Statutul de la Kalisz (1264), regele Boleslaw V cel Cucernic le acorda evreilor protectie, libertate religioasa, garantii impotriva acuzatiilor calomnioase. Stabilirea evreilor in Polonia este atat de avantajoasa pentru aceasta tara incat, cu aproape un secol mai tarziu, in 1344, regele Cazimir cel Mare le intareste drepturile pentru a-i atrage in numar cat mai mare. In urmatorii 3oo de ani, regatul unit al Poloniei si Lituaniei a devenit cel mai intins stat din Europa, cuprinzand numeroase noi teritorii din est, printre care si Ucraina. 
Populatia evreiasca se dezvolta economic si cultural,precum si numeric. Conform datelor din Enciclopaedia Judaica, se aflau in Polonia 3o mii de evrei in 1490 si 3oo mii la mijlocul secolului XVII.

"Am ajuns la concluzia ca genomul evreilor din Europa este un mozaic al unor populatii stravechi, inclusiv hazarii iudaizati, evrei greco-romani, evrei din Mesopotamia si din Palestina. Structura populatiei lor a fost formata in Caucaz si pe malurile Volgai, cu radacini care se intindeau pana in regiunea Canaan si pe malurile Iordanului".

De ce sunt evreii atat de puternici?

Exista doua milioane de evrei în Europa. Pentru fiecare evreu din lume, exista 100 de musulmani. Cu toate acestea, evreii sunt de o sută de ori mai puternici decat toti musulmanii la un loc. Iisus din Nazareth a fost evreu, Albert Einstein, cel mai influent om de stiinta din toate timpurile, desemnat de revista TIME ‘Omul Secolului’, a fost evreu. Sigmund Freud – sinele, eul, supraeul – parintele psihanalizei, a fost evreu. La fel și Karl Marx, Paul Samuelson și Milton Friedman.

In ultimii 105 ani, 14 milioane de evrei au castigat 180 de premii Nobel. Prin urmare, evreii sunt cei mai puternici pentru ca sunt educati.

Evreii, bancheri innascuti?

Deoarece evreii nu aveau voie sa detina pamnant si nici sa practice anumite profesii, ei s-au orientat catre orase, unde puteau sa se grupeze si au ocupat “nisele profesionale” care le erau ingaduite. Dar pentru ca in conceptia Bisericii de atunci, camata era interzisa, crestinii nu puteau imprumuta bani, ceea ce astazi este o activitate perfect onorabila si normal. Asa ca evreii au ajuns in mod natural “camatari” sau ”bancheri”. In timp ei au strans averi care au fost ravnite si invidiate de catre ceilalti oameni.

Conceptul de Holocaust

Termenul “Holocaust”, chiar daca utilizat ocazional in timpul razboiului si dupa aceea, nu a devenit larg raspandit, pana in anii ’70, ca termen definind distrugerea populatiei evreiesti din Europa. La inceput, termenul ebraic/idis “Hurban” a fost folosit de catre multi evrei. Mai tarziu forma ebraica consacrata a fost “Shoah” (care a fost folosita de Papa Ioan Paul al II-lea). “Holocaust”, al carui sens avea radacinile in termenul referitor la ofranda incinarata sau sacrificiu, parea pentru multi nepotrivit, dar in prezent a intrat in uzante.

Sionismul

In zilele 30 si 31 decembrie 1881 s-a desfasurat la Focsani primul congres sionist al asociatiilor „Iubitorilor Sionului” (Hibat Țion sau Hovevei Țion) din Romania.

Scopul acestora era sionismul practic – recolonizarea cu evrei a Tării Israel, cunoscuta si ca Palestina sau Tara Sfanta si aflata atunci sub stapanire turceasca. La congres au participat 56 de delegati care au reprezentat 33 de organizatii sioniste locale, reprezentand aproximativ 70.000 de membri. Presedintele congresului a fost Samuel Pineles din Galati si secretarul congresului a fost David Rintzler. La congresul din Focsani a fost intonat pentru prima oara „Hatikva” – astazi, imnul national al Statului Israel, a cărui muzică se bazează pe o melodie populară romaneasca.

Primul val de emigranti sionisti spre Tara Israel a iesit din România în anul 1882, condusi de Mose David Iancovici. Acesti emigranti au fondat coloniile Ros Pina si Zihron Iacov.

Pentru fondatorii sai, incepand cu Theodor Hertzl, sionismul ar fi solutia „problemei evreiesti”. De-a lungul timpului, aceasta miscare a creat o puternica traditie si în spatiul romanesc, ca efect al esecului asimilarii si al permanentei discriminari la care erau supusi evreii. Inainte de cel de-al doilea rãzboi mondial, numarul populatiei evreiesti in Romania se apropia de trei sferturi de milion. In afara Ungariei, Poloniei si Rusiei, aici a trait cea mai numeroasa populatie evreiasca din Europa. Importanta organizatiilor sioniste („Zeirei Zion”, „Hatchia”, „Hehaluþ”, „Zionim Clalim”, „Borochowia”, „B’nei Avoda”, „Mismar”, „Hanoar Hationi”, „Dror”, „Hitachduth”, „Hasmonaea”, „Herzlia”, „Macabi”, „Gordonia”, „B’nei Ezra”, „Brit Trumpeldor” s.a.) a crescut insa considerabil in timpul celui de-al doilea razboi mondial, o serie de lideri ai evreilor precum Wilhelm Filderman, presedintele in Romania al „Joint”-ului, si A.L. Zissu – desfasurand o activitate intensa in aceasta directie. In timpul razboiului, organizatiile sioniste si-au desfasurat activitatea aproape exclusiv prin intermediul Centralei Evreilor, deoarece orice alta forma de manifestare a lor era interzisa. Cu toate acestea, ei au depus o munca titanica. Cand la 23 august 1944 Romania a fost eliberata, aceste organizatii au iesit la lumina si si-au continuat activitatea mult mai intens.

Exterminarea evreilor din Europa

Exterminarea evreilor s-a desfasurat in doua mari perioade, marcate de politici si solutii diferite. In prima perioada (1933-1940), actiunile anti-evreiesti practicate de nazisti au fost inspirate de politica de expulzare si excludere, si antisemitii rasisti ai sec. XIX : evreii au fost deposedati de drepturile si libertatile cetatteni, de proprietatile imobiliare si valorile mobile, concomitant cu excluderea din viata economica, administrative si sociala.

Obiectivul politicii naziste era eliminarea evreilor din tara, solutia fiind expulzarea si emigrarea fortata. In a doua perioada (1941-1945, 1941 fiind an de rascruce in istoria antisemitismului activ), politica adoptata a fost cea a anihilarii, marcata de “solutia teritoriala”, numita “solutia finala a problemei evreiesti in Europa” care semnifica moartea evreilor. In literartura de specialitate, au fost identificate patru stadia cronologice ale procesului de Exterminare a Evreilor din Europa:

Elaborarea prin decret a definitiei Evreului;

Procedurile de expropriere;

Concentrarea in ghetouri

Primele trei etape, parcurse inainte de 1940, au constituit, fiecare in parte, o inaintare pe calea exterminarii biologice a evreilor. Dupa 20 de ani de la evenimente, Exterminarea Evreilor din Europa a primit numele de Holocaust.

Ultimele victim ale lui Stalin (1945-1953)

In Europa de Est, evreii care au supravietuit celui de-al doilea razboi mondial traiau in conditii sarace, boala frica si mizeria. In Budapesta, 35 de copii au murit de foame intr-un bloc de garsoniere, in primele doua luni de la terminarea razboiului. In toata regiunea, structura populatie de evrei a fost dramatic modificata.

Cele mai urgente si mai disperate nevoi, de hrana si de medicamente, au fost rezolvate de catre organizatia umanitara ”Joint”, care a desfasurat ample operatiuni de sprijin acordat supravietuitorilor evrei. Atat de deprimate erau conditiile in care traia comunitataea evreiasca, incat cativa dintre membrii acesteia recunosteau, pe ascuns, ca vremurile de razboi din timpul regimului fascist erau de preferat regimului communist.

Doua evenimente politice importante au influentat vietile evreilor din toata Europa de Est, in primii ani dupa razboi. Primul a fost ocupatia sovietica. Trupele sovietice aveau ordin sa nu faca discriminari intre etnii. Atitudinea sovieticilor fata de evrei fusese dintotdeauna marcata de contradictii, precum emanciparea evreilor iar edictele antireligioase ale noului regim au adus in conflict marea masa a evreilor ortodocsi aflati pe teritoriile Uniunii Sovietice.

Al doilea factor politic care a influentat viata evreilor din Europa de Est a fost cultura politica in care antisemitismul popular era adanc inradacinat.

Renasterea in Europa de Vest (1945-1973)

Dupa 1945, o linie fundamental ii separa pe evreii din Euorpa de Vest in doua categorii: cei care indurasera ocupatia si cei care nu trecusera prin Holocaust. Din cea de-a doua categorie fac parte evreii din Marea Britanie, Suedia si Elvetia.

Pentru toate comunitatile de evrei din Eropa, urmarile razboiului nu au necesiat doar un efort urias de reconstructie , dar si de acceptare traumatica a trecutului. La sfarsitul razboiului, unii dintre supravietuitori au constatat ca statutul de evreu devenise o povara insuportabila. Cativa s-au separate de comunitatile evreiesti, cum a fost cazul catorva evrei din Danemarca care, la intoarcerea din refugiul din Suedia, s-au simtit “satui sa mai fie evrei”.

Al doile strat al comunitatii evreiesti era constituit de evreii Askenazi de origine germana, stability cu multa vreme in urma. Acest grup includea membri ai unor importante comunitati evreiesti din Alsacia si Lorena, redobandite de Franta dupa razboi. Unii dintre acestia, cuum era Simone Jacob, au supravietuit razboiului in lagare de concentrare; altii, ca tanara Annie Besse, luptasera in Rezistenta; altii, ca scriitorul politic Raymond Aron, lucrasera pentru de Gaulle in Londra. Ceea ce au avut toti in comun a fost un profund sentiment patriotic.

Cel de-al treilea strat, cel mai bine reprezentat, era constituit din masele de evrei din Europa de Est, emigrant sau copii de emigrant din Rusia si din Polonia. In cazul Freantei, fata de Marea Britanie, acest tip de emigratie, in special dinspre Polonia, au continuat si in perioada interbelica. Drept rezultat, in Franta, imediat dupa cel de-al doilea razboi mondial, inca se mai vorbea idis, chiar daca din ce in ce mai putin. Dupa 1945, acest grup a intrat intr-un process de embourgeoisement. Totusi, au rezistat si elemnte proletare, cele care aveau sa ofere sprijin politic Partidului Comunist sau Partidului Socialist Evreiesc Bund. Evreii din Franta s-au orientat mai mult spre stanga decat spre dreapta. Multi evrei au ajuns in pozitii ministeriale. Pierre Mendes France a fost numit la mijlocul anului1954, cel mai dinamic premier al celei de-a patra Republici. Originea sa evreiasca s-a dovedit a fi un paratrasnet in calea ostilitatii de dreapta, o ura personala, nu doar politica. Ostilitatea rasiala nu era numai apanajul dreptei. In iunie 1954, cand Mendes France a refuzat sa include comunisti in majoritatea sa parlamentara, Jacques Duclos, vicepresedintele Partidului Comunist, a explodat: “Este un las, un pui de evreu speriat, caruia ii e teama sa faca ceva, numai gura e de el! Este un rahat, dar cu sosete de matase”. Mendes France nu se simtea vinovat ca era evreu, chiar daca nu era un crestin practicant, totusi a declarant:”Sunt profund constient ca sunt evreu…raman incantat si impresionat de originea evreiasca”.

Comunitatea evreiasca din Anglia, in anii imediat dupa razboi, inca mai avea aspectul unei oligarhii. Evreii din Marea Britanie nu erau impartiti numai in functie de clasa, ci si in functie de o stratificare cvadripartita, rezultata in urma valurilor successive de emigrant evrei. Cel mai mic si mai select grup era cel al evreilor Sefardi, expulzati din Spania si din Portugalia in 1492 si respectiv in 1497. Acestia au venit in Anglia ca urmare a “reprimirii” tacite a evreilor de catre Cromwell, in 1656. Alti evrei care nu erau Askezani, in special comercianti sirieni din Alep, s-au alaturat evreilor Sefardi din Londra si din Manchester, in secolul al XIX-lea.

La baza piramidei sociale se aflau evreii de origine ruso-poloneza, care emigrasera in aceasta tara, inte anii 1881 si 1914 si ai caror descendenti formau majoritatea absoluta a comunitatii evreiesti din Angila.

Cel de-al patrulea strat, ocupa o pozitie intermediara intre vechii aristocrati si est-europeni. Acestia venisera in Marea Britanie, ca refugiati din regimul nazist. Printre ei se numara si cativa savant adusi in Marea Britania de Assistance Council (Consiliul Academic de Sprijin), care i-a ajutat sa-si gaseasca locuri de munca in universitatile britanice. Chiar daca faceau parte de grupul Askenazi, aveau putine in comun, din punct de vedere cultural sau social, cu est-europenii. Descendentii evreilor rusi din Marea Britanie, ii priveau cu dispret pe cei din Europa si ii priveau ca fiind ingamfati si formalisti. Relatiile dintre aceste grupuri erau incordate.

Comunitatea evreilor din Marea Britanie este singura comunitate de dimensiuni semnificative in Europa de Vest care supravietuise razboiului. Aceasta comunitate a atins varful demographic la inceputul anilor ’50, cand se estimeaza ca existau 410 000 de evrei in aceasta tara. Emigrarea evreiasca a continuat , la scara mai redusa, dupa revolutia din 1956.

Evreii din Europa de Vest au inceput sa dobandeasca din ce in ce mai multa independent din punct de vedere financiar. Un sociology care a facut studii asupra comunitatii evreiesti din Franta, remarca: “o schimbare radical in modul in care evreii din Franta se vad (se percep) ca evrei; si in felul in care se vad in raport cu alti evrei sau cu arienii. (…)Societatea franceza de astazi este construita in asa fel incat evreul poate accept ape deplin identitatea sa evreiasca ca un fapt real al existentei. Acum este posibil sa fii un francez ca oricare altul si, in acelasi timp, sa fii diferit.”

Confruntarea cu trecutul

A trebuit sa treaca mult timp pana cand semnificatia profunda a exterminarii in masa a evreilor de catre nazisti sa se intipareasca in constiinta colectiva a evreilor si a arienilor din aproape toata Europa. Confruntarea cu trecutul a avut loc pe mai multe planuri: fizic, sub forma cronicilor si a colectiilor de documente si lucruri ramase din acea vreme; imaginativ, sub forma literaturii, filmului si apieselor de teatru; juridic, sub forma procesului de la Nurnberg si a altor procese postbelice intentate criminalilor nazisti de razboi; economic, prin plata despagubirilor de razboi si restituiri de catre Germania Federala. Totusi, toate acestea nu au fost suficiente pentru ca trauma psihologica suferita de evreii din Europa sa fie depasita.

In Europa de Vest, pe parcursul deceniilor care au urmat, cititorii si publicul au redescoperit ororile din timpul razboiului. Prima lucrare care a facut impresie a fost Jurnalul Annei Frank, scrisa in timpul razboiului intre 1942 si 1944, timp in care familia Frank a stat ascunsa in Amsterdam. Anne a murit la varsta de 15 ani la Bergen-Belsen, in februarie sau martie 1945. Tatal sau, Otto, s-a numarat printer prizonierii eliberati de la Auschwitz de rusi, la sfarsitul lunii ianuarie 1945. Otto Frank s-a intors in Olanda in iunie 1945 si dup ace a primit confirmarea mortii fiicei lui, a descoperit jurnalul. Aceasta marturie a “tot felul de lucrui ascunse adanc in inima mea” a fost publicata pentru prima data, in olandeza, in 1947, apoi in multe alte limbi. Carea a avut un success surprinzator: pana in 1989, a fost publicata in 37 de tari si s-a vandut in mai mult de 15 milioana de exemplare. In 1955 a fost adaptata pentru o piesa de teatru care a primit premiul Pulitzer, iar in 1957, pentru un film. Neonazistii, antisemitii si istoricul militar britanic si publicist David Irving au atacat jurnalul, acuzandu-l ca este un fals. Cu toate acestea, o analiza detaliata realizata de catre Institutul Olandez de Documentare in problem de razboi i-au stabilit autenticitatea. Fundatia Anne Frank, infiinata in 1956, in “anexa secreta” a familiei Frank din Amsterdam, a devenit un muzeu comemorativ vizitat de 500 000 de oameni in fiecare an.

Pana in anii ’70, Holocaustul, asa cum a ajuns sa fie cunoscut in general, s-a transformat intr-o trasatura esentiala a identitatii evreilor din diaspora. Unii lideri, cum ar fi seful rabin Jakobovits din Marea Britanie, deplangeau aceasta transformare, avertizand asupra “sanctificarii Holocaustului ca doctrina cardinal in gandirea si educatia evreiasca contemporana”. Jakobovits sustinea: “Pericolul consta in faptul ca preocuparea fata de Holocaust ar putea denature, cu usurinta, scopurile evreilor, inlocuind speranta pentru realizare spiritual cu teama de disparitie ca natiune, ca dinamica suprema a vietii evreilor sit el supreme al existentei evreiesti”. Mai mult decat orice alta religie sau popor, iudaismul si evreii manifesta o preocupare esentiala fata de memoria istorica colectiva. Dorinta de a privi istoria in fata, fara sovaire, este in concordanta cu traditia everiasca si izvoraste, in forma sa actuala, asa cum este aplicata in cazul tragediei evreilor in timpul nazismului, din majoritatea motivelor bine intentionate. Pozitia central potrivit careia Holocaustul a pus stapanire pe intelegerea de sine evreiasca contemporana ameninta sa devina aproape o obsesie necreofila.

Umbre in Europa Rasariteana 1953-1989

Chiar daca doar dupa moartea lui Stalin Campania oficiala antisemita din Europa de Est si din URSS a incetat, comunitatile evreiesti au reusit doar treptat sa duca o viata mai lipsita de griji. Antisemitismul a ramas principal politica oficiala, iar educatia religioasa si, in unele cazuri, practicarea religiei au continuat sa fie descurajate. Vremurile tulburi ale razboiului si ale revolutiei dintre anii 1914 si 1956 au scos la suprafata puternice sentimente anti-evreiesti. In timpul primei Republici Sovietice Ungare, care a durat 133 de zile, in 1919, 161 din cei 203 inalti oficiali erau evrei. In timpul Terorii Albe care a urmat intre anii 1919 si 1920, foarte multi evrei, dintre care multi nu avusesera nimic de a face cu comunismul, au fost omorati. In timpul perioadei interbelice si in timpul celui de-al doilea razboi mondial, grupuri de dreapta desfasurau actiuni cu caracter militar anticomunist si excesiv antisemit. In acelasi timp, evreii erau bine reprezentati in randul cardrelor active ale partidului communist interzis. Rakosi, conducatorul Stalinist din perioda de dupa razboi, asemenea multor subordonati ai sai, era evreu.

Contributia evreilor la arhitectura moderna

Evreii europeni: patroni ai arhitecturii

Sinagoga din Wahrendorffsgatan, Stockholm, proiectata de arhitectul Frederik Wilhelm Scholander in 1861 si ridicata in 1866-1870. Considerata, cu caracteristicile ei asiriane vechi, ca inceputul arhitecturii sinagogii europene. O copie a acesteia s-a construit si in Bruxelles.

Daca prima jumatate a secolului al XIX-lea era dominata de aristocrati, in cea de-a doua jumatate a secolului burghezii au fost cei care au introdus un nou set de valori si o noua mentalitate. Liberalismul care a fost si a trecut dupa 1848 a facut posibila emanciparea evreilor, oriunde au primit drepturi depline.

Clasica vila Palladian a devenit punctual commercial al capitalistilor in secolul al XVIII-lea.

In timpul razboiului Franco-Prus dintre anii 1870-1871, era nevoie de circumstante speciale inainte ca evreii sa opteze pentru o arhitectura istorica nationala. Un exemplu constructive care cuprinde un subiect al unui monograf special este vila gotica construita inte anii 1867-1872 in afara Bonnului pentru un bancher numit Albert Cahn. El a detinut una dinte cele mai vechi banci evreiesti din Germania, fondata in 1772. Aceasta vila a fost denumita “deutsches Haus” sau “casa germana”, iar pe langa colectiile de portrete din secolele XVI si XVII.

Sinagoga Dresden proiectata de Gottfried Semper in 1838 avand un interior care reflecat cultura orientate a evreilor, in tipm ce exteriorul tinde spre arhitectura medieval germana.

Evreii au lasat si alte urme atat prin cultural lor cat si prin arhitectura. Unele dintre ele inca mai sunt in picioare altele au fost distruse.

Jurnalul Annei Frank

Povestea tragica a Annei Frank e bine cunoscuta. Impreuna cu familia ei si alti cunoscuti evrei, Anne a stat ascunsa timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportarii în lagar, in asa-numita Anexa a sediului firmei patronate de tatal sau, in Amsterdamul ocupat de germani. Avea 13 ani cand a intrat in Anexa. A tinut aici un jurnal (inceput anterior, in 12 iunie 1942), devenind la un moment dat constienta ca el va reprezenta un document important dupa ce razboiul se va sfarsi. In 4 august 1944, asadar nu mult dupa debarcarea Aliatilor in Normandia, cand finalul recluziunii parea foarte aproape, Anne si ceilalti sapte locatari ai Anexei sunt arestati si mai tarziu deportati cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu excepția lui Otto Frank, toți vor muri. Anne si sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen in februarie sau martie 1945. Eliberat din lagarul de la Auschwitz, tatal Annei va publica si va face cunoscut in toata lumea jurnalul fiicei sale.

Anne Frank este un nume familiar chiar si pentru cei care nu au citit Jurnalul. Anne Frank si jurnalul ei figureaza pe mai toate listele de excelenta ale veacului XX privitoare la personalitati si la carti. Cei mai importanti oameni ai secolului, cele mai bune carti publicate in secolul XX, operele literare definitorii pentru acelasi secol.
Din 1947, cand s-a publicat pentru prima oara in Tarile de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus in peste 65 de limbi. S-a vandut in intreaga lume in peste 30 de milioane de exemplare. La celebritatea Jurnalului au contribuit neindoielnic adaptarile sale teatrale si cinematografice, faptul ca a devenit materie de studiu in multe scoli din lume, ca a fost obiectul unor analize subtile, dar si tinta unor vehemente atacuri.

„Era o tanara scriitoare minunată. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parca ai vedea, la viteza marita, un film cu un fat care capata brusc chip si incepe sa stapaneasca lucrurile… dintr-odata, descopera reflectia, brusc, face portrete, schite de personaje, si iata lungi intamplari complicate, povestite atat de frumos, incat par sa aiba in spate zeci de ciorne. Si fara intentia otravita de-a fi interesanta sau profunda. Este ea insasi… Ardoarea, spiritul care o anima mereu activ, punand mereu lucrurile in miscare… E ca o surioara pasionala a lui Kafka, este fetita lui pierduta“.

Evreii din Romania

De unde ne vin evreii?

O stranie poveste a fost mereu lansata de-a lungul timpului de catre evrei, relativ la inchipuita lor existenta milenara pe teritoriul Romaniei, revendicand astfel un drept natural. O astfel de teorie, care sustine colonizarea Daciei de catre imperiul roman cu populatie evreiasca stramutata din Iudeea, a fost relansata in anul 2002 de catre Tesu Solomovici in lucrarea Romania Iudaica, lucrare sub forma a doua volume uriase publicate pe banii Ministerului Culturii din Romania. De aici decurge ideea ca evreii au o existenta naturala in Romania dinainte inca de nasterea poporului roman. De aici mai este doar un pas pana la a spune ca drepturile lor asupra teritoriului Romaniei sunt mai vechi decat ale noastre. Astfel, am ajuns sa ne invatam istoria de la straini. Ungurii (hunii) ne spun ca nu ne-au gasit aici cand s-au asezat in Transilvania si in Campia Panoniei, iar evreii ne spun ca nici nu ne nascusem cand ei erau stapani in Dacia ca cetateni romani. Teoria ascendentei evreiesti asupra romanilor in teritoriilor dacilor (Dacia Traiana sau Romania Mare de mai tarziu) a fost lansata intr-o serie de studii ale autorilor evrei incă de la jumatatea secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului XX, pentru ca sa revina in forts la inceputul mileniului 3, de data aceasta pe banii romanilor si fara nici o reactie din partea istoricilor romani. Cu totul alta a fost situația acum 90 de ani, cand Nicolae Iorga isi prezenta in sedinta Academiei Romane lucrarea Istoria Evreilor in Tarile noastre, dand replica necesara unor autori precum Johan Kaspar Bluntschli sau Bernard Stambler. Bluntschli afirmase la 1879, in lucrarea Statul roman si situatia juridica a Evreilor in Romania ca: “Fara indoiala ca un numar mare de familii israelite au venit in provincia dunareana Dacia, inca sub domnia vechilor imparati romani. Aceste familii vechi israelite s-au conservat aici si sunt cel putin tot asa de vechi pamantene ca si natiunea roman. Ele formeaza si samburele populatiei evreiesti de astazi din Romania”.

Originea si vechimea populatiei evreiesti din Romania

Cea mai veche semnalare a prezentei evreilor pe aceste teritorii ar putea fi plasata inaintea erei noastre (sec.I i.Hr.), in zona Dunarii si a Marii Negre. Este vorba de evreii veniti din Palestina si stability in aceste zone pentru practicarea comertului cu dacii, moment semnalat de lucrarea The Universal Jewish Encyclopedia, aparuta in anul 1969, la prestigioasa editura Ktav Publishing House Inc. din New York, unde sunt semnalati la litera “R” (Romania) acesti comercianti evrei. In perioada Daciei romane, odata cu transformarile produse de cucerirea Statului Dac, diversificarea categoriilor de populatie a fost un proces natural, logic, dar de o mare insemnatate prin urmarile avute, cat si prin urmele lasate in timp. Odata cu trupele roamne aduse aici din Palestina – legiunea a XIII-a Gemina, au avut in Dacia si multi comercianti si colonisti evrei, ce au practicat negotul in aceasta tara atat de bogata. Aceasta perioada a Antichitatii poate fi considerate ca o etapa speciala a prezentei evreilor pe teritoriul Romaniei, datorita faptului ca este vorba mai mult de o semnalare a prezentei evreilor, decat de o stabilire propriu-zisa a lor pe aceste meleaguri.

Perioade si etape in evolutia populatie evreiesti pe teritoriul Romaniei, pana in anul 1800: in aceasta perioada s-au putut delimita 3 etape (pana in anul 1800), fiecare dintre ele cu trasaturi diferite si cu modalitati de atestare caracteristice. O prima caracteristica e evolutiei populatiei evreiesti, pana in 1800, valabila pe cuprinsul tuturor provinciilor istorice romanesti, se refera la delimitarea celor trei mari perioade, fiecare prezentand caracteristici spatiale, temporale si functionle diferite:

pana in sec. XV, grupurile de evrei erau putine si restranse numeric, iar tinerea evidentei populatiilor in acea perioada era o activitate foarte sporadica si cu totul ocazionala.

Desfasurata de-a lungul secolelor XV-XVII, unde apar mentionari referitoare la un nou fenomen, care va influenta puternic repatritia teritoriala a evreilor in provinciile istorice romanesti. Mentionarile sunt, de asemenea, reduse, insa ele apar in cadrul unor legi, decrete sau cronici de cancelarie, avand girul voievozilor romani. Un fenomen important in aceasta perioada, se refera la accedarea unor evrei la functii importante la curtile domnesti romanesti ale vremii. Posture ca secretary personali ai domnitorului sau medici personali ai acestuia, sfetnici sau creditori ai coroanei, sunt extreme de commune pentru aceasta perioada.

Desfasurata de-a lungul secolului XVIII, unde caracteristica esentiala este aparitia unui fenomen nou in Moldova, si anume: chemarea de catre unii boieri moldoveni a negustorilor evrei, in vederea dezvoltarii comertului in orasele si targurile moldovenesti, cat si pentru crearea unor noi asezari, de regula targuri.

In legatura cu elementul teritorial apar cele mai evidente diferentieri ale evolutiei populatiei evreiesti, fiecare provincie avand propria sa imagine, propriile sale caracteristici teritoriale.

Evolutia demografica a populatiei evreiesti din Romania in sec. XIX: acest secol a reprezentat o etapa hotaratoare in evolutia demografica a evreilor din Romania, prezentand doua laturi distincte: o latura cantitativa, legata de cresterea numerica a evreiolr si o latura calitativa, legata de aspectle sociale, teritoriale si nu in ultimul rand, de rolul si locul evreilor in societatea romaneasca. Cele doua laturi componente se evidentiaza si prin diferentierile existente in cadrul acestui process, intre cele trei provincii istorice romanesti. Aparitia de noi targuri si ulterior de noi orase, va avea ca repercursiune directa diversificarea tipurilor de ocupatii desfasurate in mediul urban. Modificarea profilului economic al regiunilor component ale provinciilor istorice romanesti, a avut in final, rolul de a moderniza economia romanesca si de a o adduce la cerintele specifice inceputului de sec. XIX. Din acest punct de vedere, evreii pot fi priviti ca factor de progres economic, ca o forta pilot in reorientarea economiei romanesti si pregatirea ei pentru asaltul numit industrializare, salt ce va avea loc in a doua jumatate a sec. XIX.

Evolutia demografica a populatiei evreiesti din Romania in sec. XX: de-a lungul celor 100 de ani, din 1900 pana in 2000, populatia evreiasca “s-a miscat”, din punct de vedere demographic, de la o extrema la alta, de la nivelul unie adevarate explozii demografice, la un deficit de populatie greu de imaginat la inceputul secolului trecut.

Caracteristicile evolutiei demografice in sec. XX: cresterea aproape exploziva a numarului de evrei in toate provinciile istorice romanesti. Acest lucru s-a datorat proceselor migrationiste, cat si vitailtatii demografice relative ridicata. Acest proces migrational va constitui una din cauzele cele mai importante ale descresterii numerice, valabile pentru ultimele 5 decenii. Parallel cu acest proces de emigrare continuu si extreme de puternic, se remarca o scadere accentuate a vitaliatii populatiei evreiesti din Romania, o scadere a natalitatii, generate implicit de un puternic proces de imbatranire a populaitiei evreiesti din tara noastra.

Prima jumatate a sce. XX: conditiile istorice, sociale si politice, alaturi de preafacerile economice au schimbat caracteristica evolutiei numerice a populatiei evreiesti din tara noastra. Cel de-al doilea Razboi Mondial va adduce si el prefaceri puternice in ceea ce priveste nu numai evolutia numerica, dar mai ales, intreaga viata comunitara evreiasca. Holocaustul evreiesc, chiar daca pe teritoriul actual al Romaniei, nu a cunoscut atrocitatile pe care le-a avut in Germania nazista si Ungaria hortista, a modificat dinamica populatiei evreiesti de pe aceste meleaguri. Dupa razboi, momentul cel mai important din viata tuturor evreilor, inclusive a celor din Romania, a fost reprezentat de crearea Statului Israel, visul multimilenar al intregii populatii evreiesti, lucru care a demarat un intens proces de emigrare din Romania spre aceasta minunata destinatie. Crearea Statului Israel in anul 1948, va orienta evolutia numerica spre o noua coordonata, si anume, migratia masiva, in diferite etape catre Israel sau alte state occidentale. Un alt moment deosebit de important in evolutia demografica a evreilor din Romania a fost reprezentat de ciuntirea teritoriala din 1940, cand Romania pierde nu numai o treime din teritoriul sau, dar mai ales o treime din totalul populatiei sale, inclusive etnici evrei.

A doua jumatate a sce. XX: in 1992, la primul recensamant liber din a doua jumatate a sce. XX, atunci cand populatia Romaniei putea sa-si declare deschis apartenenta etnica si religioasa care o reprezenta, au fost inregistrati numai 9.107 evrei. Comparative cu 1942, piramida varstelor valabila pentru populatia evreiasca in 1992, la 50 de ani diferenta, arata cu totul diferit fata de mijlocul sec. XX. Preponderenta grupelor tinere si a celor cuprinse intre 30-40 de ani, a fost inlocuita cu preponderenta grupelor cuprinse intre 60-70 de ani. Aceasta stare de fapt demonstreaza gradul major de imbatranire specific populatiei evreiesti din Romania.

Tipuri de activitati prestate de evrei in perioada moderna si contemporana

Activitatile economice specifice populatiei evreiesti sunt caracterizate de o serie de elemente, parte dintre ele venite din trecut, parte dintre ele aparute si dezvoltate cu precadere in acesta perioada. Structurarea in timp a caracteristicilor economice ale populatiei evreiesti din Romania, este rezultatul interactiunii mai multor factori demografici, sociali, dar si legislative, istorici, politici si conjuncturali.

Activitatea comerciala, si-a pastrat locul si rolul in cadrul preocuparilor economice. Comertul, desi parte fundamental a specificului economic evreiesc, se va moderniza, se va transforma continuu, adaptandu-se noilor realitati economice ale vremii. Perioada moderna si contemporana a adus in comertul evreiesc transformari profunde.

Alaturi de preocuparile comerciale atat de commune evreilor din Romania in perioada moderna si contemporana, se remarca si o alta ocupatie specifica evreilor si anume mestesugurile si meseriile productive. O prima caracteristica referitoare la mestesugari si meseriile practicate poate fi considerate si continuitatea in timp a acestor preocupari. Intreaga perioada interbelica a reprezentat un moment culminant in evolutia economica si sociala a evreilor de pe teritoriul Romaniei, ocupatiile lor clasice transformandu-se si capatand noi valente, fiind aliniate cerintelor modern impuse de noul tip de economie ce-si demonstrase deja viabilitatea.

Ulterior, intreaga perioada interbelica a reprezentat un moment culminant in evolutia economica si sociala a evreilor de pe teritoriul Romaniei, ocupatiile lor clasice transformandu-se si capatand noi Valente, fiind aliniate cerintelor modern impuse de noul tip de economie ce-si demonstrase deja viabilitatea. Tot acum industria a cunoscut un ritm intens de dezvoltare si modernizare, determinat, in primul rand de amploarea capitalului investit in aceasta ramura (valoare care depaseste cu mult investitiile in celelalte ramuri), capital materializat prin construirea unui numar mare de intreprinderi in toate provinciile, sporind astfel capacitatile de productie si crescand numarul locurilor de munca.

Pe parcursul ultimelor doua decenii ale secolului al XIX-lea si in prima jumatate a sec. XX apar doua tipuri specifice de organizare economica in interiorul etniei evreiesti din Romania:

Cooperatia evreiasca: functioanrea lor avea la baza principiul sprijinului reciproc in domeniul commercial si industrial al evreilor ce doreau sa inceapa o afacere, insa fara obtinerea de pe urma acestora a unor profituri majore care le-ar fi ingreunat acestor mici intreprinzatori situatia economica si financiara. Adoptarea unor astfel de principia de “protectie” a propriei etnii si de incurajare a implicarii in activitatea economica a membrilor etniei evreiesti, a avut ca rezultat, printer altele, si intarirea rolului evreilor in viata economica a Romaniei. Cooperativele nu distribuiau dividend si nici nu renumerau pe cei ce lucrau ca functionary in ele. Acest lucru avea o latura benefica asupra mobilitatilor financiare rulate de cooperativa si crea in mintea celor care se imprumutau aici o imagine de corectitudine si incredere in institutie. Activitatea cooperatiei s-a concentrate in special in mediul urban, unde micii meseriasi aveau nevoie de fonduri nu prea mari pentru pornirea unor afaceri pe cont propriu.

Coloniile agricole evreiesti: aceasta politica avea la baza colonizarea noilr teritorii romanesti intrate de doi ani sub ocupatia ruseasca, cu populatie alohtona adusa din cele mai indepartate colturi ale Rusiei, dar si cu populatii diferite ca religie de autohtonii romani, in speta, populatie evreiasca. Facilitatile acordate de statul rus noilr colonisti erau foarte atragatoare, in special pentru cei care nu posedau pamant sau aveau o situatie economica dezastruoasa. Pentru etnia evreiasca din Basarabia, un element important a fost, pe langa facilitatile economice, si faptul ca li se asigura libertatea cultului religios, lucru extreme de important pentru evrei. Alaturi de aceasta, faptul ca o serie de material de constructive erau gratuite.

Evreii din Romania-final de istorie

Necesitatea istoriei minoritatilor a fost adeseori negata. Se ridica intrebarea nevoii de a cerceta istoria unui grup minoritar, si cu atat mai mult a unei minoritati ce traieste raspandita in masa populatiei majoritare. Alteritatea nationala, religioasa si de orice fel are drepul de a fi studiata si aceasta nu numai in folosul mai bunei cunoasteri a ei, dar si a corpului majoritar. Trei factorii au influentat dinamica societatii evreiesti, in perioada postbelica:

a) trauma trecutul imediat, adica tragedia populatiei evreiesti in perioada dictaturii fasciste, sau ceea ce numim „capitolul romanesc al Holocaustului”. Aceasta tragedie a avut un impact deosebit asupra colectivitatii evreo-romane. Socul suferit va influenta deciziile fundamentale, le va schimba radical modul de a gandi. Evreii din Romania, ca si din celelalte tari, se prezentau, dupa caderea fascismului, ca un grup uman ce a supravietuit, iesit din tiparele normalitatii, atat la nivelul individului, cat si al colectivului.

b) proclamarea statului Israel, in mai 1948, materializeaza o milenara nazuinta a poporului evreu spre un camin national. Aparitia acestui stat avea sa sensibilizeze constiinta intregii comunitati de evrei, indiferent de decizia de a pleca sau nu spre noul stat. In fata evreilor din Romania se impune un nou plan, de interes fundamental, cel legat de statul Israel. Interesul pentru tara cea noua-veche va fi o permanenta nu numai pentru cei ce au decis sa plece, ci si pentru cei care, din diverse motive, au refuzat optiunea emigrarii. Impactul acestui eveniment a fost cu atat mai puternic, dat fiind momentul in care s-a petrecut, imediat dupa Holocaust.

c) schimbarile sociale din Romania (instaurarea regimului communist) care prin masurile sale, in special cele legate de regimul proprietatii, dar nu numai, va influenta soarta populatiei evreiesti, ca si pe cea a populatiei majoritare. Socati si lipsiti de speranta datorita trecutului, speriati de desfasurarile prezentului, evreii din România isi vor organiza trairea istorica pe doua planuri, cel al realitatii romanesti si cel israelian. Un raport al serviciilor de siguranta surprinde destul de bine aceasta existenta pe mai multe planuri a populatiei evreiesti: „Evreii (…) sunt ingrijorati din cauza evenimentelor din Palestina. Pe plan intern se observã o rezerva in legatura cu nationalizarea industriei si trecerea comertului «en gros» in mainile statului”.

Partidul Comunist a privit cu neincredere intreaga problematica evreiasca. Obisnuit sa incadreze toate fenomenele intr-o „schema” atotcuprinzatoare, comunismul a abordat cu dificultate complicata structura a vietii evreiesti: impletirea intre religios si laic, institutia comunitatii cu toate functiile sale, legaturile internationale firesti pentru un popor ce traia in diaspora, aspect agravat de aparitia statului Israel. Tot acest hatis de probleme enerva si trezea antipatie, evreul nu era doar cel diferit, ci cel „foarte diferit”. Cel mai mult deranja legaturile si interesele commune in societatea evreiasca, din care apararea impotriva antisemitismului nu era cea din urma. De aici si etichetarea organizatiilor evreiesti, inclusiv a celor controlate si conduse de comunisti. Cea mai grava acuzatie, cea de „bundism sionist”, fara ca teoreticienii comunisti sa stie mai mult despre bundism decat cateva citate din I.V. Stalin si ignorand amanuntul ca bundismul era intr-un conflict ideologic ascutit cu sionismul. Fara doar si poate problematica evreiasca in perioada comunista este deosebit de bogata si interesanta de studiat.

Evreii dupa Holocaust

Inca din secolul al XIX-lea a existat in Romania un puternic curent antisemit ce a culminat in anii celui de-al doilea Razboi Mondial cu elaborarea unei legislatii rasiale, prin impunerea evreilor la muncã fortata ori deportarea lor in Transnistria. Consecintele holocaustului erau vizibile prin scaderea dramatica a numaruluide evrei reintorsi în tara din lagarele de concentrare. Daca la recensamantul din1930 au fost inregistrati 756.930 evrei , in aprilie 1941 se estima ca numarul evreilor existenti in Romania deposedata de nord-vestul Transilvaniei, Basarabia si Bucovina se ridica la 314.859; dupa razboi, in 1946, la suprafata antebelica a tarii, cuantumul acestora nu era decât de 372.000, cifra variind la diversi autori, insa situandu-se mereu intre 350.000 si 428.000, ultima inregistrand evreii aflati aici in 1949.

Starea lor materiala era acum deplorabila, fiind lipsiti de cele mai elementare mijloace de trai, foarte multi din ei fiind bolnavi, cu familiile imputinate (aproape fiecare familie pierzand mai multi membri in lagarele de concentrare sau de deportare) etc. Cu toate acestea, in noile imprejurari, viata comunitatii evreiesti revine treptat la normalitate, vechile organisme comunitare independente isi reiau activitatea, se cauta crearea altor structuri reprezentative, unele efemere, precum Consiliul General Evreiesc, creat la 14 septembrie si disparut dupa numai doua luni, altele cu o activitate mai indelungata, ca in cazul Uniunii Comunitatilor Evreiesti.

O activitate intensa se desfasoara in vederea reprimirii evreilor deportati. Eforturi deosebite in aceasta directie sunt depuse in Transilvania, pentru asistarea si ingrijirea supravietuitorilor lagarelor de concentrare, evreii din acest spatiu avand si ei in trecut enorm de suferit. In urma Dictatului de la Viena din 30 august1940, nord-vestul Transilvaniei intrase în componenta Ungariei. Revenirea evreilor pe teritoriul Romaniei in partea de Nord-Vest a Transilvaniei, a adus cu sine nu numai traume oarecum diferite decat cele suferite de evreii din Vechiul Regat, dar si un flux de populatie care era puternic asimilata si atasata de apiritualitatea maghiara, dar care putea manifesta semnificative resentimente fata de guvernantii de la Budapesta. In plus, cand soarta teritoriului nu era inca certa in ceea ce priveste statul careia ii va apartine, aceasta masa de evrei putea constitui o parghie de decizie pentru viitorul Transilvaniei de nord-vest, iar din acest motiv aici s-au aplicat o serie de masuri reparatorii privind evreii, in special in privinta bunurilor mobile si immobile.

La finele razboiului existau grave problem sociale, o masa enorma de evrei – marcati de suferintele deportarii si de traumele holocaustului – incearca sa revina la o viata normala, in conditiile in care nu mai posedau avere, fiind deposedati in vremea razboiului de bunuri si de traditionalele institutii de asistenta. Cele cateva exceptii de evrei care au colaborat cu autoritatile antonesciene sau care s-au imbogatit de pe urma suferintelor coreligionarilor au fost aproape imediat “demascati” si pedepsiti, ca in cazul lui Ghelfman (fostul primar al orasului Rabnita), Zilberman (fostul primar al ghetoului din Tiraspol), Meyer Teich (fostul presedinte al comunitatii din Suceava si conducatorul coloniei de deportati din Sargorod), etc.

Populatia evreiasca astepta de la noile autoritati indreptarea abuzurilor si deposedarilor din anii precedent: abrogarea legislatiei rasiale, restituirea bunurilor imobiliare si a celor mobile (ori compensarea lor),etc. Totusi aceasta s-a facut foarte greu si incomplete, nu fara retineri si in virtutea unor prejudecati greu de estompat. Desi nu imediat dupa eliberare, iar in unele cazuri cu destula greutate, totusi se incep mai multe procese in justitie, menite sa aduca minime reparatii morale pentru suferintele din anii dictaturii. E drept ca noile autoritati comuniste nu s-au aratat prea dispuse sa faca aceste reparatii in toata masura ce le statea la dispozitie, ducand o politica de tergiversare, de promisiuni facute atat evreilor, dar si ne-evreiolr, cautand sa capete adeziunea unei mase cat mai numeroase, inclusive a antisemitilor, a caror atitudine mai rabufnea din cand in cand. Astfel ca procesul de revenire la normalitate nu a fost unul usor iar pentru multi nu in sensul asteptat de ei. Au fost ani plini de privatiuni, nu doar material, de provocari ideologice care au generat confuzii, au impins spre optiuni pripite. Unii s-au indreptat spre noile valori promovate de Uniunea Sovietica, au participat la instaurarea regimului communist, considerand ca acesta poate exclude pentru pornirile anti-Semite si nedreptatile sociale din perioada anterioara. Altii, marcati de tragedia holocaustului si neavand incredere in noile realitati ce se profilau la orizont, priveau cu speranta “sansa unei noi vieti” intr-un proiectat stat national israelian, alaturandu-se curentului sionist. Evident, niciuna din aceste doua orientari nu era ceva nou pentru evreii din Romania.

Cultura evreiasca

Saraga: o familie evreiasca in societatea romaneasca

Familia Saraga a incput sa fie cunoscuta prin cei doi fii a-i lui Aizic: David si Ihil; cel dintai nascut in 1816 si mort in 1885, cel de-al doilea nascut in 1819 si stins din viata in 1874. Acestia aveau o legatorie, mostenita de la bunici, pe care, datorita circulatiei cartii si cresterea numarului de cititori, cei doi au mutat-o de pe ulita Bucsenescu in Ulita Mare, pe locul unde ulterior a fost construit hotelul Continental, adoptand si o noua ramura de activitate: libraria. Acest lucru nu era la indemana oricui, caci pe vremea Regulamentului Organic, o dispozitie din anul 1835 prevedea ca „nimeni putând neguțători cu vânzare de carte fără a avea întradins voie dată de stăpânire și care voie se va da numai la obraze cu purtări bune”. Or, frații Șaraga erau, evident, socotiți ca având „obraze bune”, dacă ținem seama că Gheorghe Asachi, prin tipografia „Albina Românească”, le-a dat mereu de lucru, aproape un sfert de veac, iar autoritățile îndrituite le-au permis să exercite și meseria de potapsieri, adică făcători de potcapcieni pentru fețele bisericești, îndeletnicire exercitată cu ajutorul unui tânăr, special angajat, Nicolae son Fotache.

Patru ani mai tarziu, in 1877, fratii Saraga au deschis o librarie si in strada Golia 50 cu sectii de anticariat, filatelie si numismatica. Acum, ei se puteau sprijini sip e ajutorul fratelui mai mic, Aizic, care, scolit, ii ajuta la intocmirea contractelor de editare si purta corespondenta cu strainatatea. Asa cum, dupa catva ani, avea sa le fie de cert ajutor Natan, fiul lui David, si apoi, din 1894, Iancu, fiul lui Natan, care, impreuna cu Aizic Saraga, va prelua conducerea sucursalei bucurestene a librariei Saraga din Iasi. Librăria „Frații Șaraga” începuse să tipărească și cărți școlare, mai întâi pentru școlile primare, apoi și pentru gimnazii și licee.

Astfel au influentat fratii Saraga cultura romanesca, si nu doar prin aceasta librarie, ci si prin faptul ca au dat un nou avant poporului roman de a se cultiva prin citirea cartilor altor natiuni. Cel mai respectat om al familiei era bunicul.

Bancile romanesti – tinta israelita

“In secolul 19, capitalismul financiar era concentrat pe scară națională în constelații din diverse țări… Dar la începutul secolului 20, dinastiile de bancheri Rothschild, Baring, Erlanger, Schroder, Seligman, Speyers, Mirabaud, Mallet, Warburg, Oppenheimer, Schiff etc., care preluaseră puterea financiară în constelațiile bancare naționale s-au unit peste granițele naționale și au produs o schimbare radicală, creand un sistem financiar internațional unitar, pe care intenționează să-l tina sub călcâiul lor”.

“Banca Mondială și Fondul Monetar Internațional au ca acționari majoritari cele șapte state cele mai industrializate. «Niciodată aceștia nu vor vrea ca noi să avem piață de desfacere.»”(Nicolae Văcăroiu, fost prim-ministru al României).

Faptul că băncile românești au fost în ultimii ani ținta unor atacuri din partea finanțelor evreiești este dovedit cu prisosință de falimentul BANCOREX (desăvârșit de un agent al familiei bancherilor evrei Rothschild) și al BĂNCII INTERNAȚIONALE A RELIGIILOR (a cărei prăbușire totală a fost cauzată de plasamentele masive efectuate de bancă în Fondul Național de Investiții (F.N.I.), fond condus de Maria Vlas, refugiată până de curând în Israel), precum și preluarea Bancii DACIA FELIX (EUROMBANK) de către grupul israelian Mandler-Robinson. Israeliții însă, încă de la întemeierea României ca stat modern, fapt istoric la care au încercat a se opune, au fost permanent preocupați de dominarea activității financiar-bancare a țării, în acest sens fiind finanțați de banca ROTSCHILD din Frankfurt, unde se afla și sediul european al organizației sioniste B’nai B’rith.

Banca nationala – tinta predilecta

Dorința evreilor de a conduce finanțele lumii, se poate regăsi în ambiția de a conduce finanțele fiecărui popor în parte, a fiecărei națiuni sau a fiecărui stat, astfel încât să se constituie într-o oligarhie dominantă, într-o aristocrație a banului, sau, mai nou, a tuturor valorilor mobile. Este un fapt cunoscut că Banca Federală a Statelor Unite ale Americii, ce are rolul de bancă de emisie a monedei naționale, dolarul american, este formată din bănci evreiești precum Băncile Rothschild din Londra sau Paris.

In anul 1866, la București, în urma actului de concesiune semnat de domnitorul Alexandru Ioan Cuza s-a înființat de către evreii englezi și francezi, Banca României.

Obținerea independenței României la 1877 și emanciparea de sub tutela Imperiului Otoman, crearea sa ca stat modern, s-a lovit de o acerbă opoziție a Alianței Israeliților, organizație evreiască mondială cu sediul în Franța. Alianța Israeliților invoca la toate marile puteri, abuzurile la care ar fi supuși evreii de către români. Nu este lipsit de semnificație că tocmai un israelit francez, evreul Isaac Pereire, deținea banca centrală a României, bancă ce avea atribuții de bancă de emisiune și de scont, iar independența României îl putea face să piardă privilegiul emiterii de moneda românească, ceea ce s-a și întâmplat, până la urmă, românii văzând cât de puțin le-au vrut binele evreii. Odată cu apariția Băncii Naționale a României în 1880, “Banca României”, în realitate a evreilor Grenfell (omul lui Morgan) și Isaac Pereire, a rămas practic o simplă bancă comercială, iar în 1903, când a expirat concesiunea băncii acordată de domnitorul Cuza, activul și pasivul băncii a fost preluat de către The Bank of Romania Limited, cu sediul la Londra, creație a adevăraților patroni, Morgan și Grenfell, funcționând în România până în 1948 ca sucursală a firmei londoneze.

“Datorită evoluției evenimentelor post-decembriste, s-a recurs la funcția de guvernator al Băncii Naționale a României, poziție cheie de altfel pentru finanțele României și de pe care nu i-a nemulțumit pe stăpânii săi. C.F.R. acționează pe baza pârghiilor financiare de care dispune organizația, controlând inclusiv Federal Reserve Bank, banca investită cu coordonarea rezervei federale a S.U.A. și emiterea dolarului ca monedă, precum și principalele organisme financiare mondiale, F.M.I. și Banca Mondială. Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, pe tot parcursul anilor 1990-1992 s-a purtat un imens război mediatic de dezinformare în toate emisiunile economice, subliniidu-se greseala facuta de Romania prin plata datoriei externe si exemplificand prin tari care au mari imprumuturi, dar la nivel de trai mai crescut, suggerandu-se ca o tara se poate dezvolta prin imprumuturi inrobitoare. De altfel, principal forma de control al unei atri este cea financiara – specialitatea C.F.R.”.

Personaje cheie ale afacerilor israeliene in Romania

Samuel W. Botman: este adjunct al secretarului Departamentului de Stat al SUA privind comerțul. El s-a deplasat la București în iulie 2000 pentru a transmite guvernului român, lista companiilor americane ce trebuie să obțină din partea României afaceri de miliarde de dolari.

Bodman și oamenii săi de afaceri, atunci când i-au în vizor România, evaluează „potențialul investițional” al acesteia, adică fac „inventarul oportunităților de afaceri pentru următorii 10-20 de ani”. Tocmai de aceea, misiunea lui Samuel Bodman stabilea că „numai cheltuielile (pe care România trebuie să le facă) pe următorii 20 de ani pentru reabilitarea infrastructurilor și a mediului se cifrează la peste 40 miliarde de dolari”, iar „totalul investițiilor planificate de Guvernul României în următorul deceniu, pentru creșterea producției de energie la nivelul cererii prognozate și pentru reabilitarea rețelelor de transport și distribuție se cifrează la 12-15 miliarde de dolari”.

Mark Meyer: evreu american de origine română, președinte al firmei de avocatură (evreiască) de pe Wall Street (New York), Herzfeld & Rubin, firmă care s-a ocupat, printre altele, de banca românească Dacia Felix și care desfășoară o activitate susținută în România. Este unul dintre cei doi evrei americani care monitorizează și dirijează România de la cel mai înalt nivel, s-a ocupat de organizarea vizitei în S.U.A. a președintelui Ion Iliescu în anul 2001.

Jose Iacobescu: ofițer militar, unul dintre cei mai importanți promotori ai preluării, în anii '90, și după aceea, a întreprinderilor de stat românești. Născut în 1938 la București, membru de marcă al comunității evreiești din România, este din 1990 președintele Camerei de Comerț și Industrie România-Israel.

Richard Armon: vorbind curent românește, Richard Armon este, la București, co-președinte al Băncii de Credit Industrial și Comercial, bancă la crearea căreia a contribuit după 1989. El a mai fost numit și consul de onoare al României în Israel.

Elan Shwartzenberg: numele său adevărat este Emilian Schwartzenberg, cu dublă cetățenie, română și israeliană, fiul lui Bernard și Hany, născut în Iași la 25.04.1967, Elan apare ca administrator la mai multe firme românești, pe care le controlează prin intermediul unor alte firme off-shore, înființate în diverse paradisuri financiare din întreaga lume.

În România există peste 2.500 de israelieni, posesori ai unor societăți comerciale sau afaceri.

F.C.E.M.R.

Federatia Comunităților Evreiești Mesianice din România reunește Comunități Evreiești Mesianice ce doresc să adere la statutul federației în vederea susținerii și împlinirii scopurilor acesteia. Comunitățile Evreiești Mesianice sunt organizații cu caracter religios, cultural, social și caritativ, care practică, cred și au la bază Iudaismul Mesianic. Comunitățile Evreiești Mesianice au ca scop răspândirea Kitvey Ha’Kodesh (Sfintelor Scripturi) evreiești cuprinse în Tanach (Vechiul Legământ) și Ha’Brit Ha’Chadashah (Noul Legământ), respectiv trăirea unei vieți iudaice în ceea ce privește cultura, limba, familia și religia evreiască mesianică.

Scopul F.C.E.M.R.:

Unitatea organizațiilor evreiești mesianice și nu numai, din țară și străinătate în vederea consolidării lor și a colaborării cât mai eficiente dintre ele.

Asigurarea unui cadru legal și potrivit pentru redescoperirea și adâncirea identitătii iudaice, pentru trăirea unei vieți evreiești decente, pașnice și religioase în ceea ce privește naționalitatea, limba, cultura, religia evreilor și neevreilor cu crez mesianic.

Răspândirea, oferirea și punerea la dispozitie a Ha’B’sorah (Evangheliei) respectiv a Kitvey Ha’Kodesh (Sfintelor Scripturi) evreiești compuse din Vechiul și Noul Legământ, prin orice mijloc, în orice loc, în orice limbă, la orice persoană indiferent de nationalitate, sex, religie, vârstă, orientare politică, etc.

Studiu de caz: evreii din Oradea

Istoria evreilor din Oradea

Comunitatea evreilor din Oradea a trecut și ea prin aceste faze – așezarea evreilor, întemeierea unei comunități cu toate instituțiile specifice, dezvoltarea comunității, integrarea ei în viața orașului, asimilarea culturii și valorilor locale,  prezența proeminentă în viața economică, socială, culturală a orașului și apoi abruptul sfârșit prin exterminarea fizică care într-o clipă a șters tot ce s-a făurit în sute de ani de istorie.

Istoria orașului Oradea nu este completă și nu poate fi spusă fără a include și istoria comunității evreiești care a trăit aici.

Urmele evreilor veniți cu legiunile romane au fost găsite atât în Dacia, cât și în Panonia; Bihorul care se afla între aceste două provincii  nu poate face excepție.

Orașul Oradea este atestat documentar de la 1113 ca reședință episcopală catolică. Conform legilor existente, evreii aveau voie să locuiască numai în orașele episcopale, dar numărul lor, dacă au existat în cetatea Oradei, trebuia să fi fost foarte mic.

Istoria evreilor în Oradea este diferită în funcție de părțile viitorului oras (în devenire) în care s-au asezat. Evreii, neavând drept de locuire în Orașul Nou (Oradea) și Olosig, s-au asezat în târgurile Velența și Seleuș.  Subcetate era o așezare întemeiată de evrei și se afla sub autoritate militară care era mai favorabilă evreilor decât alte administrații. În anul 1780, comandantul cetății, Roth Georg, acorda anumite privilegii acestei comunități (să construiască tarabe și chiar case de locuit) care avea deja o administrație proprie, conducători și un jude. Primul jude evreu al cărui nume s-a păstrat este Brod Samu (1788).

Evreimea din Oradea și-a adus contribuția și la lupta de eliberare din 1848, atât cu voluntari, cat și prin donații. Din păcate, aceste merite au fost repede uitate. Din rândul evreilor orădeni era și Diosy Marton, secretarul lui Kossuth Lajos și prieten bun cu poetul Petofi Sandor. Dr. Grosz-Csatary Lajos, care a salvat viața generalului Bem, a fost înaintat la grad de căpitan.

Programul revoluției promitea tuturor egalitate în viața civică și religioasă, dar revoluția nu a adus emanciparea așteptată. Pe lista martirilor revoluției își găsesc locul și mulți evrei orădeni.

Evreii din Oradea se mută din toleratele așezări de corturi și barăci de la poalele cetății pe strada principală pe care au modelat-o definitiv prin palatele ridicate. Este unanim acceptat astăzi că imaginea edilitară a orașului  a fost creată prin contribuția evreilor, arhitecți, constructori, beneficiari. 

Contributia populatiei evreiesti la dezvoltarea orasului Oradea

Populația evreiască a contribuit în toate aspectele dezvoltării orașului Oradea, în anumite sectoare mult mai extinse decât ar fi cerut numărul lor. Prin practicile lor religioase, tradițiile, integritatea, generozitatea și atitudinea generală cu privire la viață au devenit un element de preț pentru oraș. Cu toate că numărul lor a scăzut la doar câteva sute până în prezent, moștenirea lăsată poate fi observată într-un mod evident la fiecare pas.

Nu este o exagerare a spune că populația evreiască a trăit în pace cu toate celelalte grupuri etnice și a participat la fiecare etapă a dezvoltării orașului – inclusiv religios, spiritual, educațional, în sectorul de urbanizare economică și în cel cultural.

Caritatea, viata civica, cultura

Odată ce populația evreiască a început să prospere, cu toții au donat în scopuri caritabile, după cum prevedeau legile iudaismului – în măsura posibilităților. Cei mai înstăriți dintre ei erau responsabili cu înființarea de organizații de caritate care să îngrijească de cei în nevoi, care adesea nu erau de credință evreiască.

Unele societăți caritabile, precum Asociația Talmud, Asociația Israelită pentru Ajutorarea Învățătorilor de Talmud în Nevoi, Asociația Matrimonială, Asociația Evreiească pentru Ajutor Reciproc, erau orientate spre religie. Altele, precum Asociația Femeilor Evreice, organiza baluri, aducând în oraș diverși artiști și răspândind cultura modernă. Fondurile pe care le strângeau erau folosite pentru ajutorarea celor în nevoi – copii și adulți. Prieteni ai Societății Copiilor, bucătăria publică, organizația de caritate pentru copiii orfani și înființarea unei școli de comerț pentru fete, făceau și ele parte din munca de caritate realizată de multe evreice.

Oradea, O Florenta evreiasca la granita dintre secolele XIX si XX

Primele dovezi ale existenței evreiești în Oradea datează încă de la finalul secolului al XV-lea, ceea ce atestă faptul că implicarea evreiască în Oradea a fost lungă și, remarcabilă. Istoria evreilor din Oradea, pune accent în special pe modul în care populația evreiască s-a dezvoltat și pe modul în care aceasta a adus o contribuție mereu înfloritoare vieții orașului, în ciuda restricțiilor aduse adeseori activităților evreiești. Contribuția evreilor în Oradea abundă prin realizările cetățenilor evrei atât din trecut cât și din prezent, secțiunea de față dorind să adune aceste dovezi. Populația actuală a orașului nu este mereu conștientă de această contribuție, iar unul din scopurile asociației este să ajute în această recunoaștere.

De-a lungul timpului, suprafețe mari de teren destinat mormintelor au fost rezervate pentru a asigura nevoile populației evreiești, însă acele nevoi s-au schimbat dramatic după evenimentele tragice din 1944. Cu toate acestea, Cimitirele evreiești păstrează amintiri prețioase și oferă o legătură concretă cu trecutul. Acesta este motivul pentru care dedicăm o secțiune a site-ului nostru identificării localizării și stării actuale a acestora în Oradea și în județul Bihor. Oradea este un oraș minunat, cu numeroase caracteristici atrăgătoare pentru vizitatorii din toată lumea și, indiscutabil, reputația sa va spori ca destinație turistică pe măsură ce secolul al XXI-lea avansează. Sinagogile din Oradea stau drept dovadă că, de-a lungul vremii, comunitatea evreiască a fost în plină dezvoltare în Oradea. Chiar dacă trecerea anilor le-a degradat și transformat, mai de grabă, în ruine decât în monumente demne de vizitat, în ultimii autoritățile s-au implicat în restaurarea lor, au încercat să acceseze fonduri europene și, sperăm, nu peste mult timp acestea își vor recăpăta statutul pe care-l merită. Sinagoga ortodoxă de rit ashkenaz de pe strada Mihai Viteazul din Oradea este primul monument istoric din Bihor, reabilitat după „rețeta“ vieneză. A fost acoperită cu o plasă de protecție pictată, care prezintă cum va arăta clădirea, la finalizarea lucrărilor de reabilitare. Monument istoric de interes local este Sinagoga Ortodoxă care a fost construită în 1890 de către inginerul Ferenc Knapp, după planurile arhitectului Nándor Bach, preluând întreaga gamă decorativă a artei maure. Ceea ce o scoate în evidență este faptul că a fost acoperită cu o plasă de protecție pictată, așa cum se practică în Austria, Polonia sau Franța. Cea mai mare Sinagogă din partea de Est a Europei revine la viață.

Au trecut aproape zece ani de când Sinagoga Sion din Oradea nu a mai putut fi folosită pentru oficierea slujbelor religioase, în condiții de siguranță. Trecerea anilor, intemperiile și contextul istoric, toate au contribuit la degradarea acestei clădiri monument care, în sfârșit, la 130 de ani de la construcție, are șanse să-și recapete strălucirea de altădată. Prin parteneriatul dintre Primăria Oradea și Comunitatea Evreilor din Oradea, monumentul urmează să fie renovat, municipalitatea ocupându-se de părțile exterioare și Comunitatea Evreiască de interior. Similară unei sinagogi din Nurnberg Sinagoga Neologă Sion a fost construită, pe malul Crișului, de comunitatea evreiască neologă, apărută în urma scindării, în 1870, a comunității evreiești din Oradea, în comunitatea ortodoxă și cea congresistă, care a primit ulterior numele de comunitatea neologă. Potrivit inginerului Petru Pavel Stern, expert în istoria sinagogilor din oraș, clădirea monument a fost ridicată în 1878, după modelul unei sinagogi din Nurnberg, lăcaș reliogios care a fost incendiat în 9 noiembrie 1938, în Noaptea de Cristal, când a început pogromul împotriva evreilor. Oradea În urma distrugerii distrugerii arhivelor reconstituirea trecutului evreilor din orașul Oradea în epoca medievală este aproape imposibilă. Prima mențiune privind prezența evreilor în oraș datează din anul 1715. În anul 1722 a luat ființă comunitatea evreiască din Oradea, iar în anul 1731 se înființează Chevra Kadișa (Confreria Sacră), al cărei act de întemeiere este semnat de 68 de enoriași. Conform unei conscripții din anul 1735 evrei din Orașul Nou și Olosig erau veniți pe de o parte, din Moravia și Cehia și într-o mai mică măsură din Polonia. Această imigrație din cele două direcții a purtat în sine viitoarea scindare a comunității evreiești din Oradea din a doua jumătate a secolului următor. Olosigul a manifestat toleranță mai mare față de evrei decât Orașul Nou. Acesta din urmă fiind profilat pe meșteșuguri și comerț, avea și magistratura alcătuită mai ales din meseriași și comercianți, care vedeau în evrei o concurență nedorită . Nu se cunoaște data înființării primului cimitir evreiesc. Dintr-un document din anul 1776, în care se cere reamenajarea, îngrădirea și paza cimitirului, reiese că acesta se afla în afara orașului, intrarea în cimitir fiind pe strada Lebedei. Acest cimitir a funcționat până în anul 1880. În anul 1867, anul emancipării evreilor, numărul lor în Oradea era de 6.438, reprezentând 22.4% din populația orașului. În anul 1910, în preajma primului război mondial, numărul evreilor din Oradea era de 15.155, reprezentând 23,6% din populația orașului. La data eliberării orașului în Oradea mai erau doar 6500 de evrei, număr ce cuprinde și persanele din localtățile limitrofe orașului și pe cei 1000 de evrei refugiați din Bucovina. Acum comunitatea evrească, care cu câteva decenii în urmă reprezenta aproape o treime din populația orașului, formând cea mai mare comunitate evrească din Transilvania, nu depășește 600 de suflete. În locul celor dispăruți a rămas doar un monument în marmură neagră, aflată în apropierea sinagogii ortodoxe.

Contributia evreilor in Oradea

Evreii din Oradea și-au adus aportul în toate aspectele vieții orădene. O moștenire de durată a creativității evreiești o constituie numeroasele cladiri din Oradea care își datorează existența finanțării, design-ului sau construcției venite din partea evreilor.

Numeroase afaceri de succes au fost inițiate și conduse de antreprenori evrei în Oradea, oferind multe locuri de muncă.

In  arte si sport este prezent interesul pentru creația artistică și competiția sportive pe care l-au avut evreii.

In perioada tragică a aplicării "soluției finale" asupra evreilor din Oradea și nordul județului Bihor, în primăvara anului 1944, la Oradea a funcționat un Consulat general al Regatului României, condus de consulul general dr. Mihai Marina, ai cărui membri au acționat pentru salvarea de la moarte sigură a evreilor ghetoizați (în cele două ghetouri orădene), trecându-i cu mașina Consulatului sau cu ajutorul unor călăuze – țărani români care cunoșteau foarte bine locurile – peste graniță, din Ungaria în România. Tot în acest consulat, prin salvarea membrilor săi, a fost redactată forma finală a unui memoriu, care a fost trimis la Crucea Roșie din Elveția și conține date precise despre ce li s-a întâmplat evreilor din partea de nord a Transilvaniei, unde au fost organizate 13 ghetouri în care au fost înghesuiți, în condiții inumane, peste 150.000 de evrei, toți aceștia fiind ulterior deportați de jandarmii horthyști și de soldați S.S. în lagărele morții din Polonia (Auschwitz-Birkenau).

Metode de cercetare

Ancheta sociologica

Este una dintre cele mai complexe metode de investigatie sociologica. Complexitatea ei este data de ansamblul instrumentelor (chestionar, ghiduri de interviu, planuri de ancheta), al tehnicilor (de codoficare, scalare, analiza, prelucrare, etc.) pe care le foloseste si de faptul ca adeseori utilizeaza, in mod complementar, alte metode si tehnici de cercetare (observatia, analiza documentara).

Metoda ancchetei sociologice face parte din categoria metodelor fundamentale ale socilologiei, alaturi de metoda observatiei, metoda experimentala si metoda monografica. Aici cercetatorul, in ipostaza de anchetator trebuie sa ia contact “pe teren” cu sistemele sociale pe care le studiaza (institutii, organizatii, grupuri sociale etc.), dar nu se insereaza in ele, caci interogheaza indivizi izolati, rupti de sistemul rolurilor pe care le joaca in grupurile de apartenenta.

Oricat de diversificate ar fi cercetarile pe metoda anchetei sociologice, se pot identifica cateva tipuri mai importante.

Din punctul de vedere al cuprinderii, anchetele pot fi:

Complete

Incomplete

Selective

Dupa principala tehnica de culegere a informatiilor anchetele pot fi:

Pe baza de chestionar

Pe baza de interviu

Din punct de vedere metodologic este mai importanta clasificarea anchetelor sociologice in:

Descriptive

Explicative

Etapele unei anchete sociologice

O cercetare care isi propune sa regurga la metoda anchetei sociologice, va trebui sa parcurga cele 4 etape obligatorii pentru orice metoda:

Etapa de proiectare

Etapa recoltarii informatiilor

Etapa analizei si interpretarii datelor

Etapa finala (prezentarea rezultatelor sub forma de raport).

Prima etapa comporta rezolvarea unor probleme tehnice si organizatorice, specifice fiecarei faze in parte. Fazele prin acre trebuie sa treaca munca de pregatire a unei anchete pot fi prezentateschematic astfel:

Definirea problemei la care ancheta cauta un raspuns

Delimitarea cadrului anchetei, prin fixarea unei unitati drept “camp”.

O ancheta de nivel stiintific nu este doar un inventar de date. Ea este inainte de toate o cercetare centrate pe o problema specifica si clar delimitata in ceea ce priveste “campul” care va fi implicat in procesul de cercetare: stabilirea tipului de informatii care vor fi cautate (factuale, de atitudini, de opinii, etc.); elaborarea ipotezei de lucru pentru a asigura deplina validitate stiintifica a concluziilor anchetei, trebuie ca problema asupra careia se va concentra sa fie tradusa in una sau mai multe ipoteze de lucru explicite; alegerea tehnicilor de recoltare a informatiilor (cum se va porceda la recoltarea datelor); organizarea grupului sau echipei de cercetare in functie de problemele de cercetat si de tehnicile de adoptare; cuprinderea anchetei, care constituie cea mai importanta dar si cea mai dificila faza a etapei premergatoare anchetei propriu-zise.

In etapa a doua se culeg datele. Pentru a realiza aceasta, ancheta recurge la variate tehnici si procedee ca: diferite forme de convorbiri, interviuri si mai ales chestionare.

Dupa ce s-a incheiat partea de tren a anchetei, incepe etapa a treia care consta in prelucrarea materialului si analizarii acestuia, in vederea exploatarii stiintifice a rezultatelor. Aici se efectueaza:

Verificarea chestionarelor

Masa detaliilor trebuie sa fie redusa la proportii manipulabile

Materialul trebuie sa fie sintetizat sub forma tabulara

Trebuiesc scoase in relief caracteristicile materialului

Sa se aprecieze pierderea de informatii

In cea de-a patra etapa rezultatele vor fi interpretate si prezentate intr-o dare de seama.

Chestionarul

Definitie: chestionarul este un instrument și o tehnică de cercetare în științele socioumane. Este un instrument de investigare constand intr-un ansarnblu de întrebări scrise si, eventual, imagini grafice, ordonate logic si psihologic, care, prin administrarea de către operatorii de ancheta sau prin autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate raspunsuri ce urmeaza a fi inregistrate in scris.

Este instrumentul care ne ajuta sa culegem datele de care avem nevoie la tema pe care o cercetam. Este aplicat de operatorul de chestionar, iar cel care raspunde se numeste respondent.

Tipuri de intrebari intr-un chestionar, in functie de continut:

Factuale (elemente de comportament al indivizilor, calitati fizice, etc.)

De cunostinte (despre cunostintele indivizilor)

De opinie (despre parerile indivizilor)

De control (pentru verificarea acuratetei raspunsurilor)

Tipuri de intrebari in functi de inregistrarea raspunsurilor:

Inchise (nu permit decat alegerea raspunsurilor dinainte fixate in chestionar.)

Semideschie

Deschise (da libertatea unei exprimari individualizate a raspunsurilor.)

Tipuri de intrebari in functie de numarul de variabile pe care le genereaza:

Intrebari ce genereaza o singura variabila (intrebari ce necesita o singura varianta de raspuns)

Intrebari ce genereaza mai multe variabile (permit mai multe variante de raspuns, fiecare varianta generand o variabila)

In chestionarul de opinie intrebarile inchise alterneaza cu cele deschise. Intrebarile filtru (inchise, cu raspunsuri multiple precodificate sau deschise) pentru stabilirea gradului de cunoastere de catre cel anchetat a problemei puse in discutie. Una sau mai multe intrebari deschise privind atitudinea populatiei fata de problema respectiva. Un sistem de intrebari inchise (cu raspunsuri multiple precodificate) referitoare la aceeasi problema. Intrebari deschise vazand motivatia opiniilor exprimate. Intrebari inchise (cu raspunsuri precodificate) pentru masurarea intensitatii opiniilor.

Structura chestionarului

La inceput se formuleaza intrebari ce favorizeaza comunicarea si stimuleaza cooperarea individului. Nu se recomanda asezarea intrebarilor intr-o forma logica, unde urmatoarele intrebari sunt o consecinta a precedentelor (individul este directionat spre un raspuns asteptat, ce nu prezinta opinia lui). Intrebarile factuale se aseaza, de regula , la sfarsit. Pentru verificarea sinceritatii sau acuratetei raspunsutilor, pentru depistarea fraudelor unele intrebari pot sa se repete intr-o formulare schimbata (intrebari de control).

In structura chestionarelor, dupa functia lor, pot fi puse in evidenta intrebari: introductive, de contact sau de "spart gheata"; intrebari de trecere sau tampon; intrebari filtru; bifurcate; "de ce"; de control; intrebari de identificare.

Modalitate de aplicare a chestionarului:

Face-to-face

Prin telefon

Prin posta (plic), sau posta electronica (facebook, tweeter, e-mail, medii de socializare)

Ziare

Avantajele unui chestionar:

Economice (mai ieftine decat metodele de cercetare calitative)

Se poate afla parerea unui numar mare de indivizi

Sunt usor de finalizat

Reduc bias-ul (inclinarea catre un raspuns), in conditiile in care intrebarile sunt uniformizate iar parerile/opiniile cercetatorului nu se regasesc in intrebari.

Dezavantajele unui chestionar:

Nu permite cercetarea realitatii in profunzime

Nu permite multa flexibilitate respondentului

Este indicat sa apelati la serviciile profesioniste ale unei firme care se ocupa de cercetarea de piata sau unui institut de sondare a opiniei publice, in functie de necesitati si buget.

Surse de erori in anchetele pe baza de chestionar:

Erorile de esantionare se refera la greseli in constructia esantionului, la nerespectarea unor caracteristici ale populatiei de baza, dar si la situatii de non-raspuns, adica refuzul de a raspunde la unele intrebari sau chiar la intreg chestionarul. Aceste erori sunt intalnite adesea in cazul chestionarelor aplicate prin telefon sau ziare si reviste.

Erorile legate de constructia chestionarului pot fi datorate mai multor factori:

Formularea intrebariolor (limbajul utilizat, claritatea si concizia intrebarilor, etc.)

Numarul si ordinea intrebarilor in chestionar

Forma de raspuns (utilizarea unei forme necorespunzatoare de inregistrare a raspunsurilor)

Constructia grafica a chestionarului (determinarea clara a intrebarilor si a variantelor de raspuns specifice, calitatea tiparului, marimea caracterelor folosite)

Erorile datorate operatorilor sunt cele mai frecvente erori care pot sa apara in cazul anchetelor pe baza de chestionar. Erorile au mai multe cauze:

Trasaturi de personalitate sau insusiri fizice (aroganta, neseriozitate, aspect fizic neplacut si neingrijit).

Scurtarea intrebarilor, simplificarea limbajului sau, dimpotriva, utilizarea unui limbaj elevat pentru impresionarea interlocutorului, fapt ce afecteaza raspunsurile.

Sugerarea raspunsurilor de catre operatori prin anumite intonatii, inflexiuni ale vocii, etc.

Erorile datorate celor care au raspuns la chestionar. Orice actiune umana poate fi supusa influentei unor factori care duc la modificarea rezultatului acesteia.

Esantionul

Din anasamblul populatiei vizate se alege o parte.

Reprezentativitatea esantionului consta in capacitatea esantionului de a reproduce cat mai fidel structurile si caracteristicile populatiei din care este extras (calitatea de a avea aceeasi distributie a caracteristicilor ca si populatia din care este extras). Este criteriul dupa care putem judeca validitatea externa a unui sondaj. Gradul de reprezentativitate a esantionului depinde de urmatoarele aspecte:

Caracteristicile populatiei

Marimea esantionului

Procedura de esantionare

Tipuri de esantionare:

Esantionare aleatoare (probabilistica) – fiecare individ din populatia studiata are sanse egale sa fie ales in esantion, fundamentele sale matematice se regasesc in studiul probablitatilor.

Esantionare nealeatoare (esantioane de convenienta)

Esantionare prin stratificare – precizia esantionarii depinde de gradul de eterogenitate a populatiei (masurat prin abaterea standard).

Esantionarea multistadiala – alegerea pe mai multe stadii (zona-unitati-sub-unitati-pers.)

Esantionarea multifazica – reprezentativitatea esantionului este legata de caracteristica studiata, respectiv ca nu este aceeasi, la un volum dat, pentru orice item.

Esantionarea pe cote – replicarea cat mai exacta a caracteristicilor intregii populatii

Esantioane fixe – esantioane supuse unei investigatii repetate, cu un acelasi instrument sau cu unele apropiate.

Metode:

Metoda areolara sau pe zone

Metoda itinerariilor.

Metoda de cercetare aplicata

Datele au fost culese prin ancheta sociologica. Ca si metoda de cercetare am folosit chestionarul, care cuprinde intrebari inchise, deschise si semideschise, intrebari filtru, scale, intrebari de opinie, cu informatii despre respondenti, de tip ierarhic, de cunostinte.

Esantionul si construirea esantionului

Universul cercetarii este format din persoanele de peste 30 de ani, rezidente in orasul Oradea si din imprejurimile apropiate, avand mediul de provenienta atat urban cat si rural. Marimea esantionului este de 100 de persoane.

Metoda de esantionare: esantionarea aleatoare (probabilistica) cu stuructura populatiei pe zona Oradea (metoda areolara).

Dimensiune – indicatori

Anexe

Chestionarul

1 . Ati fost sa vizitati sinagogile evreilor din Oradea?

Da

Nu

Daca raspunsul dvs. este da va rugam sa mergeti la intrebarea urmatoare.

Daca raspunsul dvs. este nu va rugam sa treceti la intrabarea numarul 3.

2 . Ati ramas impresionat/a de arhitectura si de ce ati vazut acolo?

Da

Nu

3 . Marcati pe o scara de la 1 la 5 cat de mult apreciati arhitectura evreiasca: 1 fiind minim iar 5 maxim.

4 . Aveti tangente cu evreii?

Da

Nu

Daca raspunsul dvs. Este da va rugam sa mergeti la intrebarea urmatoare.

Daca raspunsul dvs este nu va rugam sa treceti la intrabarea numarul 6 .

5 . Ce fel de relatii dezvoltati cu acestia?

Familiale

Educationale

Sociale

Culturale

De afaceri

Altele

6 . Care este cel mai respectat membru al familiei evreiesti?

Mama

Tata

Bunicul

Bunica

Fiul

Fica

Altii

7 . Prin ce se deosebeste un evreu de un roman?

Cultura

Obiceiuri

Mod de viata

Gandire

Educatie

Altele

8 . Care este primul cuvant care va vine in minte cand auziti cuvantul “evreu”?

______________________________________________________________________________

9 . Ce religie au evreii?

Islamica

Iudaica

Budista

Hindusa

Ortodoxa

Catolica

Greco-catolica

Romano-catolica

Neoprotestanta

10 . In ce masura au contribuit evreii la dezvoltarea orasului Oradea. Marcati pe o scara de la 1 la 10 gradul de influenta pe cale l-au avut. 1- foarte mic, 10 – foarte mare.

11 . Numiti 2 monumente istorice construite de evrei din Oradea.

______________________________________________________________________________

12 . Prin ce se reflecta cultura lor?

Traditii

Obiceiuri

Monumente

Moscheie

Imbracaminte

13 . In ce masura au influentat meseriile practicate de evrei, comunitatea oradeana? Marcati pe o scara de la 1 la 5 influenta pe care au avut-o.

14 . Care e categoria de varsta in care va incadrati?

30-40 de ani

40-50 de ani

50-60 de ani

Peste 60 de ani

15 . Care este venitul dumneavostra lunar?

700-1000 lei/luna

1100-1500 lei/luna

1600-2000 lei/luna

2100-2500 lei/luna

Peste 2500 lei/luna

16 . Care este nationalitatea dumneavostra?

Ramana

Maghiara

Rroma

Slovaca

Chineza

Altele:

17 . Care va este mediul dumnevoastra de provenienta?

Rural

Urban

Bibliografie

http://www.jen.ro/istorie_files_5.html

http://www.satu-mare.info/csev.pdf

Originea evreilor din Europa: Controverse clarificate cu ajutorul geneticii

http://www.jen.ro/istorie_files_5.html

http://romaniadindiaspora.ning.com/profiles/blogs/dr-farrukh-saleem-de-ce-sunt-evreii-at-t-de-puternici-i

http://www.explora.home.ro/Istorie/Evreii/evreii.html

CENTRUL DE RESURSE PENTRU DIVERSITATE ETNOCULTURALÃ, Minoritati etnoculturale. Marturii documentare. Evreii din Romania (1945-1965), Cluj 2003.

http://www.auschwitz.ro/dictionary.aspx?term=Exterminarea%20Evreilor%20din%20Europa

Bernard Wasserstein Disparitia diasporei. Evreii din Europa incepand cu 1945, ed. Polirom 2000.

Leni Yahil, The Rescue of Danish Jewry: Test of a Democracy, (Philadelphia, 1969)

Pierre Birnbaum, Anti-Semitism in France: A Political History from Leon Blum to the present (Oxford, 1992)

Georges Levite, A Changing Community, in Benguigui et al., Aspects of French Jewry

David Barnouw si Gerrold van der Stroom (eds.), The Diary of Anne Frank : The Critical Edition (New York, 1989).

Immanuel Jakobovits, The Holocaust: Rememberig the Future, in William Frankel (ed.), Survey of Jewish Affairs 1983 (Cranbury, NJ, 1985)

http://books.google.ro/books?id=QUKtom7AtkC&printsec=frontcover&dq=jews+in+romania&hl=en&sa=X&ei=0xmCUrvWMsKRtAbEhoHgBg&redir_esc=y#v=onepage&q=jews%20in%20romania&f=false

http://www.humanitas.ro/humanitas/jurnalul-annei-frank

Cornel Dan Niculae, Razboiul nevazut al evreilor sionisti cu romanii, ed. Carpathia Rex

Siliviu Costachie, Evreii din Romania . Aspecte etnografice, Ed. Topform, Bucuresti 2003

Dr. Liviu Rotman Universitatea din Tel Aviv, Minoritati etnoculturale. Marturii documentare. Evreii din Romania, Centrul de Resurse pentru Diversitate Culturala, Cluj 2003.

Liviu Rotman, Romanian Jewry. The First Decade after the Holocaust, în vol. The Tragedy of Romanian Jewry, ed. Randolph L. Braham, New York, Columbia University Press, 1994

Cf. D. Sandru, Imigrarea si emigrarea evreilor (1944-1948), în Anuarul Institutului de istorie A.D. Xenopol, Iasi, XXXIV, 1997

Liviu Rotman,Camelia Crăciun, Ana-Gabriela Vasiliu, Noi perspective in istoriografia evreilor din Romania, ed. Hasefer, Bucuresti, 2010

Tereza Mozes, Evreii din Oradea, Editura Hasefer, Bucuresti, 1997. 

Septimiu Chelcea, Ioan Marginean, Ion Cauc, Cercetarea sociologica. Metode si tehnici, ed. Destin.