Evolutii Recente ale Investitiilor Straine Directe In Plan International

EVOLUȚII RECENTE ALE INVESTIȚIILOR STRĂINE DIRECTE ÎN PLAN INTERNAȚIONAL

CUPRINS

INTRODUCERE

Investițiile constituie factorul principal în promovarea progresului tehnic, economic sau social și în procesul creșterii și dezvoltǎrii economice armonioase. Acest proces apare pe fondul acumulǎrii mijloace economice de producție și ca rezultat al sporirii calitǎții muncii, ca efect al calificǎrii forței de muncǎ și introducerii de tehnologii de vârf.

Discuțiile legate de investițiile străine directe (ISD), în mediul academic, dar și în cel politic și public, asociază fluxurile de capital cu o serie de rezultate favorabile pentru țările primitoare. Astfel, investiția străină devine motorul esențial al strategiei de dezvoltare economică și de modernizare, de creștere a veniturilor și a locurilor de muncă, în special pentru țările în dezvoltare, economiile emergente și țările în tranziție.

Investiția prespune o activitate care are ca principal scop folosirea unor sume de bani pentru a obține profituri viitoare. Investițiile directe presupun anumite relații investiționale între entități rezidențe și entități nerezidente ce implică exercitarea unor influențe manageriale semnificative de către investitori în societățile în care s-a investit.

Atenția sporită din ultimii ani către domeniul investițiilor străine directe se justifică prin aceea că acestea sunt văzute ca factor principal de stimulare a creșterii economice.

Investițiile străine directe sunt privite sub efectul pozitiv, dar și negativ în contextul dezvoltării durabile. Realizarea acesteia presupune creșteri economice prin care mediul înconjurător să fie mai puțin afectat, să se promoveze egalitatea socială și să se mențină capacitatea generațiilor viitoare de a beneficia de aceleași condiții de trai ca și generația prezentă.

Efectele investițiilor străine directe asupra statelor sunt:

efecte caracteristice stadiului inițial al deficitului balanței comerciale poate crește, la fel somajul suportă creșteri, iar economia stagnează

efecte ale stadiului de maturizare: creștere economică, creșterea exportului și îmbunătățirea deficitului balanței de plăți.

Caracteristică principală a investițiilor străine directe o reprezintă controlul asupra firmei în care investitorul a investit. În vederea realizării controlului, procesul realizării unei investiții străine directe necesită transferul unui pachet industrial ce cuprinde capitalul, tehnologii, sisteme de organizare industrială, precum și cunoștințe de marketing și management. Controlul presupune participarea la organizarea și conducerea firmei în care investitorul direct a investit.

Investițiile străine directe se cuantifică prin intermediul următorilor indicatori:

fluxurile de investiții străine directe: ce cuprind sumele aferente investițiilor directe realizate de investitorii străini

stocurile de investiții străine directe: ce cuprind suma dintre participațiile aparținând firmei investitoare și datoriile nete ale filialelor către aceasta

La nivel microeconomic, efectele pozitive se cuantifică prin crearea de noi locuri de muncă, creșterea nivelului de perfecționare, investițiile străine directe canalizându-se spre perfecționarea continuă a angajaților prin investiția în resursa umană, accesul la tehnologii moderne, la piețe externe de desfacere.

Investițiile străine directe au impact direct asupra ființei umane și mediului înconjurător, factori ai creșterii și dezvoltării economice. Aspectele pozitive resimțite de către pilonul social al sistemului numit dezvoltare durabilă sunt: creșterea calității vieții, investițiile în resursa umană, accesul la tehnologia modernă. Aspectele negative sunt concretizate prin apariția șomajului și a poluării în țările în care politica de mediu nu este restrictivă.

CAPITOLUL 1: EVOLUȚIA FLUXURILOR DE INVESTIȚII STRĂINE DIRECTE

Investițiile prespun o activitate care are că scop folosirea unei sume de bani pentru a obține profituri viitoare. În sens larg investiția este ”un sacrificiu al unei părți din consumul prezent pentru un consum viitor”. Acel sacrificiu se întâmplă în prezent și e sigur, însă recompensa vine mai târziu și are o mărime incertă. În unele cazuri elementul care predomină este timpul, în altele riscul este atributul dominant, iar alteori, ambele aspecte sunt la fel de importante. Investiția reprezintă de fapt un consum sacrificat în intenția obținerii unui consum mai mare. Investiția caracter real, putând determina creșterea pe viitor a producției naționale.

Investițiile directe presupun anumite relații investiționale între entități rezidențe și entități nerezidente ce implică exercitarea unor influențe manageriale semnificative de către investitori în societățile în care s-a investit.

Componentele investițiilor străine directe (notate prescurtat ISD) sunt:

participațiile la capital ale investitorilor nerezidenți ce dețin minim 10% din capitalul social al unor întreprinderi rezidente

profitul reinvestit

instrumentele de natura datoriei între investitori și întreprinderile în care s-a investit.

1.1. Abordări generale cu privire la investițiile străine directe

Investițiile de capital se materializează sub două forme:

investiții străine directe

investiții de portofoliu.

Cele două forme de investiții se deosebesc prin modalitatea de exercitare a controlului asupra investiției.

Există numeroase definiții ale investițiilor străine directe, însă cea mai importantă, este definiția din Manualul de Balanță de Plăți elaborat de FMI.

Investiția străină directă reprezintă o formă a investițiilor internaționale care ”reflectă scopul unei entități rezidente într-o țară de a obține un interes de durată într-o companie rezidentă într-o altă țară”. Investiția străină directă prespune ”plasarea de fonduri într-un obiectiv ce funcționează în străinătate, în vederea obținerii controlului asupra acestuia”.

Conform manualului pentru a se putea identifica o investiție străină directă se utilizează frecvent ca și criteriu principal de identificare existența influenței pe care o are investitorul străin în administrarea investiției respective. Această definiție este utilizată de țările membre ale Fondului Monetar Internațional în momentul în care predau rapoartele privind situația balanței de plăți.

Fluxurile de investiții străine directe se compun din :

”Acțiuni sau părți sociale deținute în sucursale, filialele sau asociate, precum și alte contribuții de capital

Împrumuturi intra-firmă: fonduri cu caracter de împrumut între investitor și sucursale, filiale sau asociate

Profituri reinvestite: venituri pe care le primește investitorul și care nu au fost distribuite ca dividend, sau venituri pe care sucursalele, filialele sau asociatele nu le-au remis încă investitorului”.

Din punct de vedere al cantității investițiile străine directe se măsoară prin intermediul următorilor indicatori:

fluxurile de investiții străine directe

stocurile de investiții străine directe.

Fluxurile de investiții directe (FDI flows) cuprind ”sumele aferente investițiilor directe realizate de investitorii străini”.

Fluxurile pot fi:

fluxuri de intrare: investiții facute într-o țară sau într-un grup de țări de către firme sau investitori nerezidenți

fluxuri de ieșire: investiții făcute de firme sau investitori rezidenți într-o țară sau un grup de țări.

Stocul de investiții străine directe (FDI stock) reprezintă suma dintre participațiile aparținând firmei investitoare și datoriile nete ale filialelor către aceasta. Stocul de investiții străine directe reprezintă de fapt suma investițiilor străine directe făcute de la un anumit moment de referință și până la o dată indicată.

Investițiile străine directe sunt investițiile în care investitorii ce emit fluxurile investiționale dispun de controlul și decizia asupra activității agenților economici ce receptează investițiile.

Agentul economic emitent se angajează pe termen lung și cu capital mare, asumându-și riscuri și costuri legate de distanță, decalajele informaționale și diferențele culturale. Aceste costuri trebuie să fie compensate de câștiguri superioare celor ce ar fi putut fi obținute pe piață locală.

Fluxurile financiare, indiferent dacă îmbracă formă de capital, profituri reînvestite sau împrumuturi acordate de firma-mama sunt însoțite de inputuri calitative care sunt, în multe cazuri, mai importante decât primele.

Caracteristică principală a investițiilor străine directe o reprezintă controlul asupra firmei în care investitorul a investit. În vederea realizării controlului, procesul realizării unei investiții străine directe necesită transferul unui pachet industrial ce cuprinde capitalul, tehnologii, sisteme de organizare industrială, precum și cunoștințe de marketing și management. Controlul presupune participarea la organizarea și conducerea firmei în care investitorul direct a investit.

În cazul înființării de firme mixte cu partenerii locali, investitorii străini pot participa fie în proporție minoritară, fie în proporție majoritară, în acest din urmă caz deținând controlul asupra firmei. Participarea directă la conducerea și organizarea producției și controlul asupra activității întreprinderii reprezintă diferența esențială dintre investițiile străine directe și cele de portofoliu.

Se poate afirmă că pe plan internațional nu există o definiție a investițiilor străine directe universal acceptată. De reținut este abordarea Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare care consideră că investițiile străine directe sunt acele investiții realizate pentru a câștigă un profit pe termen lung într-o întreprindere operând într-un mediu economic altul decât al investitorului, scopul investitorului fiind ”participarea la managementul întreprinderii respective”.

1.2. Scurt istoric al evoluției investițiilor străine directe în plan internațional

Investițiile străine directe au o istorie întinsă pe câteva decenii. Noțiunile juridice, precum și normele și cutumele aferente acestora au evoluat constant, au generat anumite controverse și excese la nivelul economiilor naționale și au cunoscut reglementări diverse, iar în prezent se află în fața unei provocări căreia trebuie să-i facă față, provocare generată de tendința de globalizare a economiei mondiale.

În ultimele două decenii ale secolului al XX-lea, trăsătura principal a fluxurilor de investiții externe a fost intensificarea într-un ritm accelerat a fluxurilor directe. Investițiile străine directe au domeniu de manifestare în situația în care într-o țară, nivelul cererii de investiții depășește volumul economiilor interne. Astfel se creează premis pentru atragerea economiilor din alte țări pentru a compensa deficitul intern.

Aceste fluxuri externe provin din țările dezvoltate, ducând la un transfer net de resurse ca o consecință a faptului că în economiile țărilor dezvoltate resursele financiare depășesc cu mult cererea internă de investiții. Se poate vorbi de istoria fluxurilor externe, începând cu secolul al XIX-lea, în care predominau împrumuturile și investițiile de portofoliu.

Delimitarea conceptuală a investițiilor străine directe față de investițiile de portofoliu se face abia după anul 1914, alături de Anglia și Franța apărând în calitate de investitori externi și Germania și Statele Unite. La nivel international apar firme destul de cunoscute că Siemens, Standard Oil și General Electric.

Prima jumătate a secolului al XX-lea este marcată de problema primul război mondial și de criza mondială ce răstoarnă ierarhiile potențialului investițional, SUA situându-se pe primul loc ca investitor, iar Germania tot pe primul loc, însă ca importator de capital. Al doilea război mondial marchează trecerea la o altă etapă a economiei mondiale, etapa dominației investițiilor străine directe.

Funcția de control a investitorului reprezintă particularitatea ce deosebește investițiile de portofoliu, care nu sunt controlate direct de investitor, de investițiile străine directe, care sunt controlate direct de investitor.

Problema care se ridică în acest context se referă la proporția din capitalul firmei care trebuie să fie în proprietatea unui investitor strain pentru a i se asigura acestuia funcția de control, specialiștii considerând că coeficientul necesar pentru a asigura controlul unei afaceri trebuie să fie de minim 50%.

Evoluția economiei mondiale în cea de a două jumătate a secolului XX și prima jumătate a secolului XXI, face că în prezent investițiile străine directe să devină o sursă importantă de finanțare externă pentru state, indiferent de gradul de dezvoltare economică al acestora. Regulile și modalitatea de finanțare a investițiilor străine directe oferă stabilitate economică țărilor, spre deosebire de investițiile de portofoliu.

Trebuie înțeles rolul investițiilor străine directe, care este acela de a aduce în țara destinatară surse financiare care sunt necesare pentru susținerea dezvoltării armonioase a societății, justificându-se astfel atitudinea guvernelor de a caută permanent soluții pentru a favoriza investițiile străine directe, sub aspectul atragerii capitalului extern.

Tranziția de la economia centralizată la economia de piață a determinat statele să elaboreze politici de atragere a investitorilor străini, investițiile fiind considerate un factor cheie al progresului și instrument pentru depășirea decalajului existent între țările în curs de dezvoltare și țările bine dezvoltate.

Facilitățile principale oferite de către guvernele statelor investitorilor străini constă în aplicarea de măsuri de protecție împotriva riscului de naționalizare, anumite scutiri de impozite pentru investițiile străine directe, după ce s-a început activitatea întreprinderii.

Pe lângă aceste facilități, este indicat ca statele să prezinte și alte avantaje în atragerea investițiilor străine directe:

poziția geografică

prețul forței de muncă

resursele naturale și terenurile existente

acorduri încheiate cu alte state în ceea ce privește promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor străine

politică fiscală favorabilă

mediu sănătos de afaceri.

Conform literaturii de specialitate, investitorii externi străini pot să fie clasificați în funcție de beneficiile urmărite pe piață astfel:

Investitori ce urmăresc eficiența, atrași de costul factorilor de producție

Investitori ce urmăresc piața, atrași de mărimea ei, cererea scăzută și accesul facil la resurse

Investitori orientați spre export, atrași de facilitățile oferite și poziția geografică avantajoasă.

1.3. Efectele crizei financiare și economice globale asupra fluxurilor de investiții străine directe

Investițiile străine directe au devenit cea mai importantă sursă de finanțare externă, indiferent de gradul de dezvoltare al statelor. Investițiile străine s-au dovedit a fi o sursă de finanțare stabilă, des utilizată.

Creșterea fluxurilor de capital străin apare că rezultat al combinației dintre politicile guvernamentale și acțiunea întreprinderilor, guvernelor și autorităților locale, mereu în căutare de soluții pentru atragerea investitorilor.

Fluxul investițiilor străine directe a avut un declin acut în anii 2000, ca rezultat al încetinirii economice. Comportamentul investitional al firmelor este de asemenea puternic influențat de schimbările pe termen scurt ale ciclurilor de afaceri, lucru dovedit de recentele tendințe ale investitiilor străine directe. După nivelurile record, fluxurile globale au scăzut puternic în anul 2001. Acesta a fost rezultatul declinului economiei globale, mai ales în cele mai mari trei economii ale lumii, care au intrat toate în recesiune, urmată de o scădere a valorii fuziunilor și achizițiilor transfrontaliere.

Ca rezultat, declinul investitiilor străine directe a fost concentrat mai ales în economiile dezvoltate, în care influxurile s-au redus, în comparație cu economiile în curs de dezvoltare. Influxurile către Europa Centrala și de Est au rămas în general stabile.

Încetinirea economică a intensificat presiunile competitive, accentuând nevoile de căutare de locații la costuri mai scăzute. Aceasta poate avea ca rezultat investiții străine sporite în activități care beneficiază de realocări către, sau expansiune în, economii cu salarii scăzute.

Fluxurile către exterior pot apărea și din țări în care piețele interne creșteau mai lent decât piețele externe. Există semnale că ambii factori au contribuit la recentele creșteri de investiții străine directe ale Japoniei către China și la creșterile de fluxuri către Europa Centrală și de Est.

În ciuda impactului descurajant al cererii slabe din economiile cele mai mari, perspectivele pe termen lung ale ISD ramân promițătoare. Un număr de analize asupra planurilor de investiții sugerează faptul că marile companii transnaționale vor continua expansiunea lor internațională. Mai exact, acestea sugerează că cele mai preferate destinații vor include marile piețe ale țărilor dezvoltate, precum și un număr de destinații cheie în țările în curs de dezvoltare. Este interesant de remarcat faptul că aceste țări în curs de dezvoltare și economii în tranziție au avut succes în special în atragerea de ISD orientate spre export.

Influxurile către și ieșirile din Uniunea Europeană au scăzut datorită declinului în ceea ce privește fuziunile și achizițiile în legătură cu ISD. Influxurile către Regatul Unit (principalul receptor din Europa Occidentală) și Germania au scăzut cel mai mult, în vreme ce acelea către Franța, Grecia și Italia au crescut. Declinul ISD către exterior a fost și mai mare, singurele excepții fiind Irlanda, Italia și Portugalia. Ca și în anii precedenți, ieșirile au constat mai ales în fuziuni și achiziții transfrontaliere. Franța a devenit cel mai mare investitor extern din regiune, urmată de Belgia și Luxemburg.

Investițiile străine directe către America Latină și Caraibe au cunoscut declinul doi ani la rând, în special datorită unei scăderi a ISD în Brazilia, unde procesul de privatizare al ultimilor câțiva ani aproape că s-a oprit și datorită Argentinei, unde criza economică și financiară a descurajat orice nouă investiție.

Între timp, Mexic a devenit cel mai mare recipient regional prin achiziția băncii Banamex de către Citicorp (Statele Unite). Ieșirile de fluxuri din economiile Americii Latine au ramas modeste și direcționate în special spre alte companii din regiune.

Țările mai puțin dezvoltate au început să se auto-promoveze mai activ față de investitorii străini. S-au înființat agenții pentru promovarea investițiilor în 38 de tări mai puțin dezvoltate, iar dintre acestea 28 s-au alăturat Asociației Mondiale de Promovare a Investițiilor. Mai mult decât atât, 41 de țări mai puțin dezvoltate au încheiat un total de 292 tratate bilaterale de investiții și 138 de tratate de dublă impozitare.

Marcarea performanțelor și potențialului economiilor individuale în atragerea de investiții străine directe, așa cum au fost ele măsurate de Indicele UNCTAD de Performanță a Investițiilor Străine Intrate și respectiv de Indicele UNCTAD al Potențialului Investițiilor Străine Intrate poate asigura date folositoare pentru creatorii de politici și pentru analiști în ceea ce privește performanțele relative ale țărilor.

Conform Indicelui de Performanță a Investițiilor Străine Intrate, care compară partea deținută de o țară în fluxurile de investiții străine directe globale cu partea sa în PIB-ul global, valoarea indicelui unei țări implică faptul că partea deținută de o țară în fluxurile de ISD globale este egală cu partea sa în PIB-ul mondial.

Țările cu o valoare a indicelui supraunitară (> 1) atrag investiții străine directe peste așteptări pe baza mărimii relative a PIB-ului lor. Pe baza acestei măsurători, lumea dezvoltată a fost mai puțin echilibrată în termeni ISD primite.

Indicele UNCTAD al Potențialului Investițiilor Străine Intrate clasifică țările în conformitate cu potențialul lor de a atrage investiții străine directe. Acest indice se bazează pe factori structurali care au tendința de a se schimba foarte încet. Ca rezultat, valoarea indicelui este relativ stabilă în timp.

Clasificarea țărilor în funcție de Indicele de Performanță și de Indicele de Potențial conduce spre următoarea matrice:

Țări cu performanțe ridicate în ceea ce privește investițiile străine directe

Țări cu performanțe scăzute în ceea ce privește investițiile străine directe

Economiile peste potențial sunt mai ales acelea fără capabilități puternice, dar care reușesc să atragă investiții străine directe; majoritatea lor sunt țări relativ sărace și nu au o bază industrială.

Economiile sub potențial au inclus mai multe economii bogate și relativ industrializate care au avut investiții străine slabe datorită preferințelor politice și a tradiției slabe în ceea ce privește investițiile străine directe, factori politici și sociali defavorabili sau o competitivitate scăzută.

În prezent, importanța menținerii unui trend ascendent al investițiilor străine este cu atât mai importantă cu cât ele contribuie la creșterea economică a țării, stimulând și consolidând factorii interni ai dezvoltării armonioase. Menținerea acestui trend este posibilă prin existența forței de muncă calificate și a costurilor de producție mici.

1.3.1. Fluxurile de investiții străine directe în contextul economiei globale contemporane

Modelele naționale de investiții străine sunt influențate și de diferențele ratei de formare a capitalurilor. Teoria investițiilor internaționale de portofoliu explică mișcarea capitalului la nivel mondial, ca factor de producție. În cazul acestora se pleacă de la premisa potrivit căreia deplasarea capitalului dintr-o țară în alta este determinată de diferența de dobândă.

Investițiile externe directe au următoarele componente:

Capitalul propriu, format din capitalul social deținut de nerezidenți în societăți rezidente și cota aferentă de rezerve

Creditul net, format din diferența dintre creditele primite de către societate ca investiție directă și creditele acordate de către societate ca investiție direct.

Întreprinderea investiție directă prespune că ”un investitor străin deține minim 10% din capitalul social subscris sau din voturi, în cazul întreprinderilor cu personalitate juridică, respectiv 10% din capitalul de dotare, în cazul întreprinderilor ce nu au personalitate juridică”.

Tipurile investițiilor externe directe sunt diferențiate după contribuția la dezvoltarea și înnoirea activelor economice în țara gazdă receptoare de investiții externe directe:

Greenfield: investiții în întreprinderi sub forma unor investiții noi

Brownfield: investiții în întreprinderi preluate integral sau parțial, în care mai mult de 50% din imobilizări au fost realizate după preluare

Preluări integrale sau parțiale de întreprinderi: investiții în întreprinderi preluate integral sau parțial în care mai mult de 50% din imobilizări au fost realizate înainte de preluare.

În conformitate cu angajamentele asumate și regulile Uniunii Europene privind ajutorul de stat se acordă următoarele stimulente financiare:

sume primate cu titlu gratuit pentru anumite investiții de capital (granturi)

acordarea terenului necesar investiției la un preț redus

amenajări industriale (infrastructura necesară proiectului de investiții).

CAPITOLUL 2. FLUXURI DE INVESTITII STRAINE DIRECTE IN PLAN INTERNATIONAL

2.1. Evoluții recente ale fluxurile de investițiilor străine directe în plan internațional

2.2. Studiu de caz. Evoluția investițiilor străine directe în România

Investitorii străini ocupă o poziție vitală în determinarea tendințelor de specializare în economia României și a modului în care se formează avantajele competitive. Potrivit statisticilor, peste 72 % din cifra de afaceri a întreprinderilor mari este realizată de filialele companiilor multinaționale rezidente în România.

Cercetarea statistică privind investițiile străine directe se realizează de către Banca Națională a României și Institutul Național de Statistică. Obiectivul principal al studiului evoluției investițiilor străine directe are în vedere determinarea soldului investițiilor străine directe în România, precum și a fluxurilor (mișcărilor) investițiilor străine directe, în întreprinderile investiție străină directă rezidente.

2.2.1. Evoluția fluxurilor investițiilor străine directe în România

Fluxurile de investiții directe cuprind ”sumele aferente investițiilor directe realizate de investitorii străini”.

În 2013 fluxul de investiții străine directe a fost de 2712 milioane euro, din care:

2427 milioane euro aport la capitalul propriu

285 milioane euro credit de la investitorii străini.

În tabelul următor sunt prezentate valorile înregistrate de fluxurile investițiilor străine directe în perioada 2009-2013 pentru România:

Evoluția fluxurilor investițiilor străine directe – mil. euro –

După cum se observă și din graficul de mai jos, realizat pe baza datelor din tabelul anterior, evoluția fluxurilor investițiilor străine directe în România ultimilor ani prezintă o ușoară tendință de scădere, urmată apoi de o tendință de creștere a acestora începând cu anul 2012, însă fluxul investițiilor străine directe nu reușește să atingă nivelurile realizate anterior.

Evoluția fluxurilor investițiilor străine directe

Sursa: BNR, Investițiile străine directe în România în anul 2013.

2.2.2. Evoluția soldului investițiilor străine directe în România

Stocul de investiții străine directe reprezintă suma dintre participațiile aparținând firmei investitoare și datoriile nete ale filialelor către aceasta. Stocul de investiții străine directe reprezintă de fapt suma investițiilor străine directe făcute de la un anumit moment de referință și până la o dată indicată.

În 2013 soldul final al investițiilor străine directe la fost de 59958 milioane euro, din care:

40700 milioane euro aport la capitalul propriu și profit reinvestit

19258 milioane euro credit de la investitorii străini.

În tabelul următor sunt prezentate valorile înregistrate în România de soldul investițiilor străine directe în perioada 2009-2013:

Evoluția soldului investițiilor străine directe

După cum se observă din graficul de mai jos, realizat pe baza tabelului anterior, evoluția soldului investițiilor străine directe în ultimii ani prezintă o ușoară tendință de creștere a acestora pe parcursul anilor luați în calcul ca perioadă de analiză.

Evoluția soldului investițiilor străine directe

Sursa: BNR, Investițiile străine directe în România în anul 2013.

Repartizarea pe activități economice

Din punct de vedere al repartizării pe ramuri economice, investițiile străine directe s-au localizat preponderent în industria prelucrătoare. În cadrul acesteia cele mai bine reprezentate ramuri sunt prelucrarea de țiței, obținerea de produse chimice, cauciuc și mase plastice, industria producătoare de mijloace de transport, industria metalurgică, industria alimentară, băuturilor și tutunului și industria producătoare de ciment, sticlă și ceramică.

Pe lângă industrie, activități care au atras importante investiții străine directe sunt intermedierile financiare și asigurările, comerțul, construcțiile și tranzacțiile imobiliare, precum și tehnologia informației și comunicațiile.

Repartizarea pe regiuni de dezvoltare

Se observă orientarea investițiilor străine directe cu precădere spre regiunea de dezvoltare București – Ilfov, alte regiuni de dezvoltare beneficiare de investiții străine directe fiind regiunea centrală, regiunea Sud – Muntenia, regiunea Vestică și regiunea Nord – Vestică.

Investițiile străine directe au fost localizate din punct de vedere teritorial în funcție de sediul social al întreprinderilor investiție directă, însă sediul social nu corespunde totdeauna cu locul în care se desfășoară activitatea economică a întreprinderii.

Repartizarea pe țări de origine

S-a făcut repartizarea în funcție de țara de rezidență a investitorului de deține minim 10% din capitalurile sociale ale întreprinderilor investiție directă aflate în România.

Primele cinci țări clasate după ponderea deținută în soldul investițiilor străine directe la 31 decembrie 2013 sunt: Olanda, Austria, Germania, Franța și Italia, ierarhie care a rămas neschimbată în ultimii 5 ani.

Tipuri de investiții străine directe

Fluxul de investiții străine directe în întreprinderile investiții străine directe este diferențiat în

investiții greenfield

fuziuni și achiziții de întreprinderi

dezvoltări de întreprinderi

restructurări de întreprinderi.

În 2013 investițiile greenfield și fuziunile și achizițiile de întreprinderi au înregistrat un nivel redus, ponderea majoritară în fluxul participațiilor la capital fiind reprezentată de dezvoltările și restructurările de firme.

Pentru a aprecia impactul investițiilor greenfield asupra economiei, au fost evidențiate acumulările de investiții străine directe în întreprinderile înființate prin investiții greenfield.

În funcție de principalele activități economice investițiile străine directe în întreprinderi greenfield s-au orientat cu precădere spre industria prelucrătoare. Alte ramuri în care aceste investiții au o pondere semnificativă sunt: comerțul, construcțiile și tranzacțiile imobiliare, intermedierile financiare și asigurările.

Cea mai mare parte a investițiilor străine directe în întreprinderi greenfield se concentrează, ca și ansamblul investițiilor străine directe în regiunea București-Ilfov, Centru, Vest și Sud – Muntenia.

Considerată după mărimea investițiilor străine directe în întreprinderi greenfield, ordinea țărilor de proveniență a acestora diferă într-o oarecare măsură de ordinea stabilită în funcție de originea soldului total al investițiilor străine directe. Cele mai mari investiții în întreprinderi greenfield provin din Olanda, Germania, Austria și Italia.

În 2013 distribuirea pe activități economice a investițiilor străine directe în întreprinderi de tip greenfield se prezenta după cum urmează:

Pentru dezvoltarea economică și sporirea competitivității economiei naționale, investițiile străine directe sunt un factor deosebit de important, care compensează deficitul de resurse interne. Atunci când investițiile străine directe sunt în creștere, aceasta poate încuraja și alți investitori străini să aloce noi resurse în economia respectivă.

Astfel, după ce un anumit prag al neîncrederii este depășit, investițiile străine directe devin o importantă forță motrice pentru dezvoltarea economică. Investițiile străine directe sunt importante nu doar ca resurse valutare, dar și ca combinație potentă a experienței, cunoștințelor, practicilor de management, inovațiilor de marketing și de know-how tehnologic.

Exporturile și importurile

Activitatea întreprinderilor cu investitori străini are un impact pozitiv asupra comerțului extern al României, contribuția acestor întreprinderi la exporturile de bunuri fiind de peste 70%, iar contribuția la importurile de bunuri fiind de aproape 65%.

În ceea ce privește soldul balanței comerțului cu bunuri a întreprinderilor ISD din diferitele ramuri economice, se constată că industria prelucrătoare este principala ramură cu excedent comercial și aceasta în special datorită subramurilor mijloace de transport, produse din lemn și mobilă, metalurgie și textile, confecții și pielărie.

Întreprinderile investiții străine directe din agricultură, silvicultură și pescuit au înregistrat un ușor excedent în comerțul cu bunuri, în vreme ce în toate celelalte ramuri întreprinderile investiții străine directe din România au înregistrat un deficit comercial.