Evolutia Zonelor Functionale

Motivație

În arealul meu de studiu ,Municipiul Calafat,având la bază „Evoluția zonelor funcționale” din oraș,am obținut un studiu elaborat.

Am ales să discut despre acest subiect deoarece el nu a fost abordat în nici o altă lucrare,în această zonă fiind întocmite numai monografii fizico-geografice și istorice.

Studiul arealului a avut nevoie de stabilirea unei metodologii de lucru și de analiza problemelor apărute .

Consider că tema este de actualitate ,deoarece în ultimii douăzeci de ani au avut loc mari modificari la nivelul zonelor funcționale ,acestea având o transformare continuă.

Era necesară realizarea prezentei teme pentru identificarea de probleme la nivelul zonelor funcționale și la întocmirea de proiecte pentru a se încerca rezolvarea acestora,cea mai afectată la acest capitol fiind zona industrială.

Faptul că Municipiul Calafat este orașul în care m-am născut și mi-am petrecut toată copilăria mă îndreptățește să acord atenție acestui subiect, întrucât evoluția așezării se dovedește a fi plină de dinamism și individualitate.

În mod necesar mentionez că realizarea lucrării nu ar fi fost posibilă fără susținerea atentă a Domnului conf.univ.doctor Traian DEMETER ,căruia îi aduc calde mulțumiri.

Partea 1 – Notiuni generale

Capitolul 1- Istoric si localizare

1.1-Geneza Municipiului Calafat

Muncipiul Calafat are un istoric complex,deși multe documente s-au pierdut de-a lungul timpului. Prima atestare documentară gasită a fost din secolul XV,iar la baza descoperirilor stau două ipoteze: cea genoveză și cea bizantină.

Ipoteza originii genoveze

Ipoteza originii genoveze a Calafatului medieval a fost emisă în principal de B. P. Hașdeu ,iar mai apoi promovată de A .D. Xenopol. Cei doi susțineau faptul ca genovezii au întemeiat atât portul Giurgiu ,pe care l-au numit San Giorgio ,cât și portul Calafat pe care l-au numit astfel de la ocupația de bază a locuitorilor „ce călăfătuiau-ungeau corabiile cu duhot.”

Perioada coincidea cu traficul intens pe Dunăre,dar și cu negustorii genovezi. Ipoteza a fost susținută în mai multe lucrări,una dintre ele este cea a lui Al. Cebuc și C. Mocanu ce susțineau faptul că genovezii au împins comerțul pe Dunare spre Calafat,pe care l-au denumit „Calafato” ajutându-se de diferite tipuri de nave.

Ipoteza originii bizantine

Încă de la sfârșitul secolului XII a fost susținută de către istorici originea bizantină a Calafatului .

C.C.Giurgescu este primul ce demonstrează că denumirea de Calafat „redă exact grecescul Kalafatis ,care înseamnă cel ce smolește vasele”. Fiind un oras port ,este cert că bizantinii poposeau aici să-și facă provizii și să-și călăfătuiască vasele pentru a-și putea continua drumul pe Dunare spre Brăila si Giurgiu.

Alte surse din istoria bisericii romane spun că bizantinii și-au lăsat amprenta denumind orașele de la Dunare după bunul lor plac „Maglavit,Calafat,Corabia,Zimnicea”.

Nicolae Iorga susținea că numele de Calafat vine de la un nume de persoană foarte cunoscut printre greci si anume „Kalafatis”.

Legenda Locală

Legenda locală a Calafatului prezintă faptul că a existat o colonie de pescari ce a fost gasită de meșterul Mihai Calafat.El a înființat un atelier pentru repararea și călăfătuirea corăbiilor , și se spune că acesta a deservit bizantinii ,iar mai apoi genovezii.

Atelierul era situat la debarcaderul orașului din imediata apropiere a portului.

Stema municipiului Calafat

Descrierea stemei: Stema municipiului Calafat se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite. Aceasta are trei mari simoluri ce semifică atât legătura dintre stema orașului și stema regiunii în care se încadreaza, în același timp este semnificativă și pentru istoria orașului,dar și rangului de municipiu pe care îl detine.Cele trei simboluri sunt: leul întors spre est,cele trei ghiulele,dar și caducelul din josul stemei. Toate cele trei elemente au o însemnătate puternică pentru ceea ce a fost municipiul,dar și pentru ceea ce va fi în viitor.

Stema poartă cu mândrie coroana cu cele cinci turnuri crenelate.

Semnificația elementelor însumate: Leul este vechiul simbol al Olteniei ,stema acestei provincii fiind insăși leul,poziționat spre est,ceea ce simboliza faptul că din acea directie veneau păgânii,lucru evidențiat în figura 1. Ghiulelele simbolizează faptul că orasul Calafat,fiind oraș de frontieră,de aici s-au tras primele focuri de tun la începutul Războiului de Independență din 1877,către Bulgaria.Tunurile din acea vreme au fost păstrate în parcul Debarcader de la Calafat,și transformate in monument istoric.Bineînteles orașul nu are numai însemnatate istorică,dar în trecut a fost si un important centru comercial si de tranzit,acest lucru fiind simbolizat in stemă de către caducelul din josul acesteia.Coroana murală cu cinci turnuri crenelate arată că localitatea are rang de municipiu. Calafatul este unul dintre cele trei municipii ale județului Dolj.

Fig. 1 Stema municipiului Calafat

1.2Pozitia geografică

Poziția si localizarea geografică se raportează atât în ansamblu la teritoriul țarii,al regiunii ,dar și în cadrul județului. (Figura 2)

Fig. 2:Harta localizării Municipiului Calafat (Sursa: Prelucrată după Harta topografică din 1990, desecretizată Direcția topografică militară)

Municipiul Calafat este localizat în regiunea sud-vest Oltenia ,fiind unul dintre cele trei municipii ale județului Dolj. Situat la aproximativ 90 de km de municipiul Craiova ,reședința județului dar și capitala regiunii,în Câmpia Ciuperceni ,subunitate a Câmpiei Băilestilor.

Acesta se dezvoltă într-un cadru natural excelent îmbinand vegetația ornamentală precum trandafirii și castanii plantați ,de-a lungul marilor bulevarde cu industria modernă a fabricilor ,dar și încărcată de istorie ,marturie în acest sens fiind trainicele monumente.

Din analiza coordonatelor geografice ,se observă că municipiul Calafat este situat la 22grade,56 minute și 40 secunde longitudine estica si 43 grade ,58 minute si 14 secunde latitudine nordică, acolo unde fluviul Dunărea începe să-și adâncească cea de-a doua meandră .

Unitatea teritorial-administrativă din care face parte Calafatul este județul Dolj,acolo unde ocupă o pozitie sud-vestică ,pe malul stang al Dunarii ,între kilometrul 793 si 797. Municipiul Calafat are în componența sa administrativă în prezent satele Ciupercenii Vechi,Basarabi și Golenți.

În partea de N-E municipiul Calafat se învecinează cu comuna Maglavit ,aflată la o distantă de 14km,de care se leagă printr-o cale ferată,dar și printr-o șosea.

Spre S-E la o departare tot de 14 km,se învecineaza cu comuna Poiana Mare ,una dintre cele mai mari așezari rurale din țară,și comnunică în prezent doar cu o modernă șosea asfaltată.

La S-V se învecineaza cu localitatea Ciupercenii Noi.

La N si N-V ,peste Dunare se află Bulgaria. Între Calafat si Orașul Vidin din Bulgaria ,legăturile permanente se realizează printr-un feriboat,care asigură tranzitul de mărfuri în Bulgaria și printr-un bac special amenajat ,care efectua zilnic curse cu turiștii autohtoni și straini până în anul 2012.

Deși podul Calafat-Vidin a fost pus în funcțiune în anul 2012,acesta functiona doar în regim rutier,iar mai apoi din data de 14 iunie 2013 a fost pus în functiune și feroviar. Acesta facilitează atat schimburile de mărfuri ,cât și deplasarea turistilor autohtoni și străini.

Din punct de vedere fizico-geografic ,municipiul Calafat se gasește situat într-o regiune de ses și anume la extremitatea sud-vestică a Campiei Olteniei.O nouă caracteristică este morfologia creată de marele fluviu,lunca și terasele ,la care se adaugă relieful de dune. Un alt element esențial care apare în această zonă îl constituie băltile din luncă.

2.1 Relieful și implicațiile acestuia în cadrul zonei

Relieful municipiului Calafat având în vedere localizarea acestuia în Câmpia Ciupercenilor este predominant de altitudini joase ,până în 200 m,dar și predominanța formelor plate.

În cadrul câmpiei se pot distinge trei aspecte deosebite : câmpia piemontană,câmpia de subsidentă și câmpia tabulară loessică.

Având o formă plată și întinsă relieful a favorizat dezoltarea municipiului la sud de Dunare, la început bazându-se doar pe activitățile fluviale,iar mai apoi s-au conturat zonele de locuit si bineînteles zonele industriale. De-a lungul timpului zonele de locuit s-au extins din ce în ce mai mult.

Relieful fiind unul de câmpie ,s-a pus problema inundatiilor anumitor parti ale orașului,atunci când debitul Dunarii este cu mult peste limita admisă. Însă aceste lucruri au fost bine structurate încă de la începutul istoriei,atunci când Calafatul era doar un mic târg de meșteșugari. În prezent atunci cand debitele sunt crescute ,este inundată doar plaja Debarcader,dar și o pare din vestul orașului,în zona balastierei,dar și a gării, fără a afecta in niciun fel zona industrială,și cu atât mai mult zona de locuit.

Singurul drum ce este afectat atunci când debitul Dunării crește ,este drumul județean Calafat-Ciupercenii Vechi ce marginește în vest Rezervația ornitologică Calafat-Ciuperceni-Desa.

2.2 Particularitățile climatice și rolul lor in municipiul Calafat

Stația meteorologică de la Calafat este situată în partea estică a orașului,pe șoseaua de centură Calafat-Poiana Mare. În trecut măsurătorile se făceau manual,cu ajutorul aparatelor,însa în prezent totul se face automat pe calculator.

La vizita pe care personal am facut-o la stația meteorologică ,angajații stației mi-au comunicat și arătat calculatoarele în care se transmit măsurătorile,care sunt furnizate spre stația meteorologică din municipiul Craiova,dar și registrele folosite in trecut penru colectarea de informații si bineînteles transmiterea acestora mai departe.

Climatul este stabilit de anumiți parametrii, la fel ca în orice altă regiune: temperatura aerului, regimul de precipitații,umezeala aerului și influența ei asupra poluarii,viteza vântului,perioada de înghet,durata de stralucire a soarelui etc.

Calafatul se încadrează în sud-vestul țării ,iar teritoriul acestuia aparține în totalitate climatului temperat-continental. După poziție,prezintă influențe submedieteraneene fiind situat în apropierea Mării Mediterane,ce se caracterizează prin veri calde cu precipitații puține și ierni moderate,cu viscole rare .

Conform Strategiei de dezvoltare locală a municipiului Calafat pentru perioada 2007-2013 ,temperatura medie multianuală este de 11,7 °C,iar media lunii iulie este de 23,4°,aceasta înregistrând cele mai ridicate temperaturi din lunile de vară.(Primaria municipiului Calafat,2014)

Tot despre temperaturile cele mai scăzute și cele mai ridicate vorbesc și Lelius Mândoiu și Vasile Petrisor în lucrarea Calafat-trepte de istorie „temperatura minima absolută a fost înregistrata la Calafat în anul 1952 și a fost de -29,2°C,iar cea mai ridicată s-a înregistrat pe 28 august 1945,termometrele arătând 41,5°C”.

2.3 Rețeaua hidrografică si influenta ei asupra municipiului Calafat

Principala sursă hidrografică a municipiului este fluviul Dunărea. Acesta deservea orașul încă din cele mai vechi timpuri,pentru transport,meșteșugărit, și tot el a facut sa înflorească acest minunat târg, în trecut cunoscut pentru abilitatea meștesugarilor de a călăfătui și repara corăbiile.

O dată cu extinderea zonelor de locuit ,fluviul a devenit principala sursă de apă potabilă pentru oraș ,dar și pentru satele vecine.

„Portul Calafat se află situat la o distanta de 180 de metrii de oraș,iar pentru a se adăposti pompele ce alimentează orașul cu apă potabilă ,s-a construit în mal în zona Debarcader o cladire din beton armat.”(Silviu-Marinel Tuța, Monografia Orașului Calafat, Editura Docucenter,Bacău,2011).Acest lucru se poate observa și din schița(Fig.3) ce este amplasată la intrarea în portul municipal, ce prezintă detalii despre buna funcționare a acestuia.Schița este realizată de Compania Națională-Administrația Porturilor Dunării Fluviale SA.(Fig.4)

Fig. 3-Schița incinta portuară

Fig. 4-Organizarea portului Calafat

Pentru a putea furniza apă potabilă de asemenea municipiul are statie proprie de epurare,situată în partea sud-vestică a municipiului,și are ieșire către Drumul județean Calafat-Ciupercenii Vechi (Fig.5 si fig.6). Aceasta statie este conforma cu normele europene avand atât treaptă mecanică,cât și biologică,încadrându-se în indicatorii minimali pentru rangul de municipiu.( SECȚIUNEA A IV-A – REȚEAUA DE LOCALITAȚI – LEGEA 351/2000).

Fig. 5-Statia de epurare Calafat

Fig. 6-Statia de epurare Calafat

2.4 Vegetația municipiului Calafat

Vegetația este caracteristică zonei de luncă dar și zonei de stepă,cu unele elemente specifice marilor întinderi ale terenurilor nisipoase. Pădurile de salcâm nu numai că au înfrumusețat peisajul,fără de care aspectul ținuturilor nu ar fi fost plăcut, au și un rol deosebit în economie,dar și importanță geografică,stabilizând relieful de dune de nisip.

Vegetația de luncă este reprezentată prin păduri de esență albă formată din „salcii,rachită și plopi ,acestora adăugânduli-se plopul alb ,plopul negru și cenușiu ,trestia ,papura,rogozul ,pipirigul etc” (Calafat-trepte de istorie,Vasile Petrișor și Lelius Mândoiu ,Scrisul românesc,Craiova,1977).

2.4.1 Vegetația ornamentală

După cum am mai precizat municipiul Calafat este supranumit încă de la începuturile istorice „Orașul rozelor,al castanilor și al stejarilor seculari ,al holdelor aurii „(Vasile Petrișor și Lelius Mândoiu-Calafat trepte de istorie,Scrisul Românesc,Craiova,1977).

Locuitorii orașului împreuna cu edilii acestuia au acționat de-a lungul timpului pentru a urzi covorul verde și au țesut frumoasa haină florală pentru a se simți din ce în ce mai bine în orașul în care s-au născut și traiesc,dar și pentru vizitatorii acestuia.

Deși este un oraș mic ,este foarte primitor ,iar imaginea vizuală pe care acesta o oferă este una ce ramâne în memoria oricărui cunoscător pentru mult timp.

De-a lungul marilor bulevarde sunt plantați castani,tei și stejari ce alungă monotonia șoselelor și îmbogățesc imaginea vizuală cu verdeața lor.Împreună cu rozele pline de culoare și miresme asigură starea de bine a oamenilor ce se deplasează pe bulevarde o dată cu sosirea primăverii și până toamna târziu.

Începând cu anul 2007,când s-a deschis oficial Centrul Civic Calafat(Fig.7) au avut loc o serie de îmbunătățiri,centrul a fost închis pentru circulația automobilelelor și modernizat cu fântâni arteziene ,stâlpi de iluminat,bănci noi iar rondurile create au fost umplute cu panseluțe viu colorate(Fig.8 si fig9).

Toate acestea dau o paletă de culoare noului centru,unde locuitorii se aduna mai ales în timpul verii pentru a se recreea.

Din punctul de vedere al vegetației ornamentale municipiul Calafat excelează, toti locuitorii ,dar și vizitatorii sunt mulțumiți de simplitatea și frumusețea micului oraș de pe malul Dunării.

Fig. 7-Centrul civic Calafat(Sursa: Mircea Ramoiu)

Fig. 8-Panselute din Centru civic Calafat(Sursa:Mircea Ramoiu)

Fig. 9-Panselute din Centru civic Calafat(Sursa:Mircea Ramoiu)

2.5 Solurile și implicația lor economică in municipiu

„Întinderea mare a solurilor nisipoase și a nisipurilor constituie o caracteristică principală a învelișului de sol al județului și ridică probleme deosebite în legătură cu ameliorarea productivității fondului pedologic,acestea fiind specifice Calafatului.”(Ion Cetățeanu,Ilarie Hinoveanu ,Elisabeta Trăistaru,Județele patriei-Dolj monografie,Editura Sport-turism,București,1981).

Solul pe care este așezat orașul și regiunea înconjuratoare este variat deoarece aici se întalnesc zone de luncă,terase și dune. Cernoziomul acoperă suprafețe întinse,iar în luncă și în apropierea acesteia găsim nisipuri și aluviuni.

Conform studiilor geotehnice ,zona de pe malul Dunarii aparține șesului ,în care întâlnim din punct de vedere geologic depozite cuaternare la zi. În depozite predomină nisipuri și pietrișuri dar și prafuri argiloase și nisipoase .

Solul este afectat de gestionarea deșeurilor care nu este întotdeauna corespunzatoare,groapa de gunoi a municipiului ne fiind conformă cu normele europene a fost închisă,și astfel deșeurile industriale,apa de suprafață și apa de subsol sunt contaminate, ceea ce a afectat compoziția chimică a solului.

Județul Dolj este cel mai afectat din Romania în ceea ce privește procesul de deșertificare.aceasta fiind una dintre cele mai mari probleme din punct de vedere pedologic.

Datorită temperaturilor foarte ridicate de peste 30 de grade în lunile de vară multe culturi agricole din extravilanul municipiului suferă.Lipsa precipitațiilor și solul arid duc la scăderea producției ,în special a culturilor de porumb și vită de vie .

Partea 2 – Evoluția zonelor funcționale

Capitolul 1-Evoluția funcțiilor și zonelor funcționale

De-a lungul istoriei Calafatul a evoluat de la o mică așezare de pescari unde meseria de bază era călăfătuirea corăbiilor și comerțul peste Dunare, la rangul de municipiu ,unde s-au dezvoltat atât zonele rezidentiale,cât și cele industriale.

Desi a trecut prin foarte multe transformari a ajuns să dezvolte foarte bine aceste zone, mai ales că face tranzitul cu Bulgaria.

Însăși pozitia în zona de câmpie ,solurile fertile cu potențial agricol ,drenarea acestor terenuri de către bătrânul fluviu ,au condus la dezvoltarea acestor așezari.

Gurile rele afirmau că potențialul de dezvoltare pentru oraș era scăzut ,însă el s-a încăpățânat să iasă în față.

Din secolul XX s-au dezvoltat locuințe colective și individuale ,zone industriale pentru a asigura traiul localnicilor și funcția comercială în interiorul orașului.

Dezvoltarea acestor zone au dus la înflorirea orașului din ce în ce mai intensă ,și au influențat creșterea populației și implicit adaptarea orașului la nevoile populației.

Încă din cele mai vechi timpuri,dar și în evoluția ulterioară ,vatra orașului a evitat luncile inundabile ale Dunării,zona de locuit fiind amplasată la altitudini mai mari,si nu în imediata apropiere a portului.

Capitolul 2- Zona rezidențiala

Zona rezidențială sau de locuit reprezintă spațiul destinat locuințelor care ocupă cea mai mare parte din intravilanul municipiului și se dezvoltă pe directia nord-sud.

Aceasta are o dispunere continuă ,fără întreruperi. Specific este caracterul ei unitar funcțional ,care însa se interferează cu alte zone funcționale.

2.1 Zonele rezidențiale în secolul XX

Orașul prezintă o imagine urbanistică deosebită prin omogenitate și echilibru,cu o tramă stradală rectangulară .

Străzile sunt foarte largi și se întretaie în unghi drept ,orientarea acestora este nord-vest,sud-est ,iar daca s-ar prelungi străzile,ipotetic toate ar ajunge la bătranul fluviu(fig.10)

Fig. 10-Bulevardul Tudor Vladimirescu in anul 1907 (Sursa: https://www.google.ro/search?q=calafat&es_sm=93&tbm)

Marile bulevarde sunt situate in mijlocul orașului ,Bulevardul Tudor Vladimirescu și Bulevardul Horia Closca și Crișan ,ce se întretaie în unghi drept ,unde este situată și statuia lui Tudor Vladimirescu,de unde provine și numele bulevardului.

Fig. 11–Harta Municipiului Calafat în anul 1956 (Sursa: Prelucrată dupa Ortofotoplanul din 1956)

Din analiza hărtii orașului în anul 1956 se remarcă faptul că în acea perioadă orașul se contura doar cu zona rezidențială ,ce avea locuințe comune dar și individuale.

Centrul avea o poziție centrală,iar locuințele erau situate de o parte și de cealaltă a acestuia.Erau locuințele individuale ce se caracterizau prin înaltimi de p,p+1. În partea de nord a centrului erau locuințe colective de p+4,iar în imediata apropiere a centrului erau locuinte colective de p+2.

Comerțul se desfașura în mare parte în port ,prin schimburi de produse cu cei veniți din exterior.

Principala ocupație a locuitorilor era pescuitul,dar și repararea și călăfătuirea navelor.

Din câte se poate observa industria lipsește cu desăvârșire ,ceea ce ne îndrumă să credem că economia locală avea un ritm lent.

2.2 Evoluția zonelor rezidențiale în prioada 1956-2001

În anul 2001 lucrurile s-au conturat destul de mult,zona rezidențiala s-a extins în ambele cartiere ale orașului.

În partea de sud în cartierul Cobuz ,s-au extins locuințe colective în imediata apropiere a celor deja existente,dar și locuințe individuale ,orașul fiind extins până la calea fereată .

În partea de nord,în cartierul Traian zona de locuire s-a extins până la străzile ce duc spre Dunăre,dar și în partea de nord-est până la periferia orașului.

Centrul orașului ce face tranziția dintre cartierul Cobuz și cartierul Traian și-a menținut eticheta prin construcția locuințelor individuale ,la dimensiuni de p,p+1, pentru a nu distruge armonia estetică în care se află.

Între partea de sud a cartierului Cobuz și în partea de nord a caii ferate s-au construit locuințe mici și de o conditie submediocră a romilor din oraș.

Toate cele menționate mai sus au fost concluzii extrase din Harta municipiului Calafat din anul 2001 prelucrată după Planul urbanistic general ,dar și comparată cu ortofotoplanuri din perioada respectivă.

2.3 Zonele rezidențiale în anul 2014

După aproximativ 15 ani,evoluția în ceea ce privește construcția de locuințe nu s-a modificat însemnat. Au fost amenajate blocurile,oamenii fiind nevoiți să-și izoleze locuințele ca o necesitate în lipsa încălzirii termo certificate,dar și renovarea unor astfel de locuințe lăsate în paragină .Au fost reabilitate și date în funcțiune de către primarie.

S-au pus în folosință doua astfel de blocuri,unul pentru oamenii nevoiași,fără venituri,situat la periferia orașului ,în cartierul Traian,însa cu accesibilitate la Spitalul Municipal,iar celălalt pentru tinerii casatoriți,situat în cartierul Cobuz,și cu accesibilitate către Gradinița numarul 4, dar și în apropierea zonelor comerciale.

La nivel de locuințe individuale ,au fost construcții noi,însă fără a modifica trama stradală,majoritatea fiind de p,p+1.

3.2.4 Relația dintre zonele rezidențiale și celalalte zone

Observam că înca din cele mai vechi timpuri ,zona de locuit a fost amplasată la altitudini puțin mai ridicate pentru a nu fi inundate de fluviu,dar cu accesibilitate către port,acesta fiind principala sursă de comerț .

Locuințele se concentrau într-un spatiu relativ mic în 1956,comparativ cu evoluția din 2001 și mai apoi din 2014, însă oamenii nu se bazau doar pe comerț,ci și pe agricultură.

În 2001 deși orașul s-a conturat destul de bine (Fig.14),atât cu locuințe dar și cu industrie,potențialul agricol era destul de dezvoltat. Existau terenuri atât în partea de sud-vest,dar și în partea de nord-est. În nord-est se practică mai mult creșterea viței de vie.În prezent la periferia orașului în sud-vest există terenuri unde oamenii practică o agricultură de subsidentă ,dar și creșterea animalelor.În nord-est proprietarii au fost nevoiți sa renunțe la terenuri ,fiind despagubiți cu sume materiale ,în acestă parte a orașului fiind construit podul Calafat-Vidin,ce face tranziția între Romania și Bulgaria.

Deși podul a fost dat în folosință abia în anul 2012, construcția acestuia a început câtiva ani mai devreme,oamenii fiind nevoiti să își cumpere terenuri în apropierea orasului în satele aparținătoare sau învecinate.

Municipiul prezintă câteva hoteluri unele vechi,altele construite recent,cu capacitatea de a satisface nevoile turiștilor.

Vechiul hotel Panoramic situat în parcul Debarcader(Fig.12) și în imediata apropiere a portului ,în trecut era foarte cunoscut și gazduia marile personalitați ce ajungeau pe aceste meleaguri. În prezent acesta și-a dezvoltat o bază de tratament unde oferă servicii de fizioterapie,dar și de relaxare.

Hotelul Amfiteatru (Fig.13) construit între 2001 și 2014,este cunoscut atât pentru locuitori,cât și pentru turisti deoarece acesta apartine marelui fotbalist ce își are originile în oras și anume Gică Popescu.

Hotelul oferă condiții necesare pentru turiști,dar este deschis și pentru satisfacerea nevoilor locuitorilor prin piscine interioare ,dar și cea exterioară,puse la dispoziție atât în perioada de vară ,dar și cea de iarnă.

În funcție de nevoile poplației s-au dezvoltat spațiile comerciale,dar și cele administrative. O data cu evoluția municipiului s-au conturat zonele industriale dar și cele de transport.

Fig. 12–Hotelul Panoramic Calafat

Fig. 13Hotel Amfiteatru-Calafat(Sursa: https://www.google.ro/search?q=hotelul+amfiteatru+din+calafat ,accesat 17.05.2015 ,ora 10:16)

Capitolul 3 Zona industrială

3.1 Conturarea și evoluția zonelor industriale

Zona industrială este strans legată de economia orașului. Toate forțele industriale au fost înființate din nevoia populației de a avea un trai mai bun și de a se dezvolta în acest plan. Populația fiind din ce în ce mai numeroasă și în prag de evoluție simțea nevoia să se extindă financiar ,nu doar să practice activități de subsidentă .

Deși Municipiul Calafat a fost favorizat de un cadru geografic generos ,industria si economia nu au fost tocmai punctul lui forte,acest lucru îl putem observa și din (Fig.11) ce reprezinta harta municipiului Calafat de la 1956. La acel moment oamenii iși desfasurau activitățile în portul orașului ,din lipsă de alte mecanisme industriale.

3.2 Zonele industriale din secolul XX

În secolul XX,înainte de 1989 industria în municipiu a cunoscut o dezvoltare foarte lentă. Lelius Mândoiu și Vasile Petrișor afirmă faptul că din informațiile pe care aceștia le dețineau ,la jumatatea secolului XX existau doar mici înteprinderi,cum ar fi :”fabrica de bere,fabrica de tăbăcărie,fabricile de tiglă,olărie de pământ, fabricile de ape gazoase”. La prima vedere am putea crede că industria era destul de dezvoltată ,însa locuitorii și-au deschis aceste mici înteprinderi pentru a avea caștiguri de pe urma negustorilor ce poposeau in port. Singurele ce produceau pentru export erau cele cinci mori ale orașului,ce distribuiau către satele vecine.

Încă din acea perioadă doamnele se preocupau de aspectul fizic, astfel au fost înființate alte 100 de mici ateliere ce produceau haine,încaltari ,pălarii ,dar si țesături pentru amenajarea locuințelor.

Cele mai multe activități se desfășurau în port,cum ar fi încărcarea sau descărcarea navelor cu marfă, comert,la stația de captare și epurare a apei ce deservea orașul încă de atunci cu apă curentă ,dar și pescuitul.

Localnicii se ocupau cu agricultura de subsidența ,dar și cu creșterea animalelor. Fiecare gospodar avea o mică parcelă de pământ pe care o cultivă,iar la marginea orașului în general în partea de sud ,spre periferie erau plantații de vița de vie.

Mandoiu și Petrișor în lucrarea „Calafat ,trepte de istorie” menționau că în micile fabrici exista o forța de muncă de aproximativ 100 de persoane, restul populației se concentra pe celălalte activități, lucru concluzionat și din fig. unde observăm că s-au conturat foarte bine zonele de locuit,și puțin spre deloc cele industriale.

3.3 Zonele industriale după 1989

Activitățile industriale s-au dezvoltat și au înflorit din ce în ce mai mult, aceasta ajungând funcție de bază pentru municipiu. Funcțiile comercială,de transporturi ,de învățământ ,culturală,administrativă ,turistică,s-au dezvoltat atunci când contribuția și aportul fiecăreia la dezvoltarea funcției de bază a fost necesară.

Dispoziția zonelor funcționale a fost influențată de prezența fluviului Dunărea în partea de nord ,orașul fiind nevoit să se dezvolte în partea de sud (Fig.14)

Fig. 14.-Harta zonelor functionale din municipiul Calafat in anul 2001 (Sursa: prelucrata dupa Planul Urbanistic General al municipiului,realizat in anul 2001)

Zonele industriale au fost distribuite în partea de nord,în partea de vest,în partea de sud vest,în partea de nord-est și foarte putin în partea de sud a orașului. Această distribuție a fost influențată de intravilanul orașului,de pozitia Dunării ,și de periferia orașului neinfluentând drumurile spre satele și localitățile vecine.

Zona industrială vest-este cea mai mare zonă ce cuprinde majoritatea fabricilor industriale,este situată în imediata apropiere a cartierului Coboz și a locuințelor individuale.

Această platformă industrială are în componență urmaroarele fabrici:

Fabrica de zahar situata pe strada Termocentralei ,aceasta avea un potential foarte bun iar din spusele fostului primar Petre Traistaru pentru Gazeta de sud avea in „zilele de glorie 1100 de salariați”.(Olaru,2009)

Depozitul de materiale de construcții Danubius , TCIF Calafat-șantierul de construcții, Astra Balastieră,Sucpi Balastieră ,Sericicultură ,Fabrica de pâine ,Depozit de combustibil lichid .

Zona industrială sud-vest gazduiește fabrici precum:

Centrala electrică de termoficare ,este situata în partea de sud-vest a orașului,era principala sursă de energie și căldură . Avea o capacitate foarte mare,funcționa prin arderea păcurii și folosea aproimativ 40 de tone din aceasta pe zi.

Fabrica de Industrializare a Laptelui ce colecta laptele de la crescătorii de animale si îl distribuiau către marile magazine,dar și pentru export.

Înteprinderea de Biosinteze era singura fabrică din tară ce producea insecticid nepoluant și stimulente de hrană pentru animale și păsări. Era o inteprindere masivă,se întindea pe cațiva kilometrii,și avea foarte mulți muncitori.

Domnul Alexandru Pârvan afirma pentru Gazeta de Sud faptul că „atunci când se porneau compresoarele de la Biosinteze se punea in pericol consumul energetic national.Consumau,la pornire,mai multa energie decat tot judetul”.(Olaru,2009) Asta demonstrează faptul că institutia era extrem de puternica si de bine sudata atat din punct de vedere al fortei de munca,dar si a productiei.

Pe aceasta platforma industriala,in spatele Fabricii de Biosinteze ,se afla Fabrica de amidon ce producea glucoza in stare lichida si solida.

Zona industriala sud- este situata pe bulevardul Tudor Vladimirescu,în partea de sud a orașului,spre periferie. Este cea mai mică platformă industrială a orașului. Aici au funcționat fabrici precum:

Uscătoria de tutun ,Fabrica de țiglă, Stația electrică.

Zona industrială est-este foarte importantă din punct de vedere al producției. Aici se găsesc fabrici precum:

Fabrica de conserve (Fig.15)- a devenit principalul furnizor de alimente pentru armată . În împrejurimile acesteia există o livadă, iar materia primă din aceasta era prelucrată în fabrică.

Avea iesire pe partea dreaptă a drumului ce ieșea din oraș spre Craiova.

Fig. 15Fabrica de conserve (Sursa: Vasile Petrisor si Lelius Mandoiu ,Calafat trepte de istorie,Scrisul Romanesc ,Craiova, 1977)

Fabrica de textile(Fig.16) și (Fig.17)- a fost mândria Calafatului în acea perioadă,deoarece oferea locuri de muncă în special femeilor . Avea ieșire pe partea stângă a drumului ce ieșea din oraș spre Craiova.

Fig. 16. –Inteprinderea textila din Calafat (Sursa: Vasile Petrisor si Lelius Mandoiu ,Calafat trepte de istorie,Scrisul Romanesc ,Craiova, 1977)

Fig. 17–Inteprinderea textila din Calafat (Sursa: Vasile Petrisor si Lelius Mandoiu ,Calafat trepte de istorie,Scrisul Romanesc ,Craiova, 1977)

În partea estică a Fabricii de textile erau situate serele industriale ale fabricii de conserve.

În partea vestică a Fabricii de conserve se gasea Fabrica Bachus –fabrica de vinalcool (Fig18.) ce colecta și prelucra producția de vița de vie.

Fig. 18-Statia de vinificare (Sursa: Vasile Petrisor si Lelius Mandoiu ,Calafat trepte de istorie,Scrisul Romanesc ,Craiova, 1977)

3.4 Zonele industriale în prezent

Deși,din ortofotoplanurile din 2012 și 2014 după care am prelucrat Harta zonelor funcționale a municipiului Calafat (Fig.19),unele zone industriale rezultă că sunt neschimbate,s-au produs schimbări radicale în ceea ce le privește.

Fig. 19.- Harta Municipiului Calafat în anul 2014 (Sursa: prelucrata dupa Planul urbanistic general al municipiului ,realizat in anul 2001)

Unele dintre fabricile și depozitele industriale mai sunt în hărți și planuri doar fizic ,deoarece din acestea au mai rămas doar ruinele,devenind principala sursă de trai a localnicilor cu potențial financiar scăzut,prin vânzarea de fier vechi. Această actiune fiind bineînteles foarte periculoasă ,deoarece clădrile prezintă un grad ridicat de degradare, și ilegala in același timp.Putem aminti aici Fabrica de Biosinteze(Fig.20),Fabrica de Conserve(Fig.21),Fabrica de Zahar.

Fig. 20.-Fabrica de Biosinteze Calafat

Fig. 21-Fabrica de conserve Calafat

Fabrici care acopereau cu locuri de muncă mare parte din localnicii Calafatului. Fabrica de zahăr potrivit Gazetei de Sud în anul 1981 avea aproximativ „ 400 de muncitori,iar in timpul campaniei agricole 600 de muncitori,era mult prea mare pentru capacitatea zonei de a produce sfeclă, principala materie folosită pentru producție”(Olaru,2009). Tot Gazeta de Sud exprimă faptul că „în 24 de ore producea 4000 de tone de zahăr,însă era funcțională doar trei luni pe an ,din lipsa materiei prime”(Olaru,2009).

Fabrica de conserve spunea Petre Traistaru,fostul primar al orașului „acoperea 3500 de muncitori în incinta acesteia,dar și alti 5000 de oameni ce munceau pe câmp în perioada recoltarii legumelor si fructelor”. Din arhivele primariei am preluat informatii ca productia era de „100 000 de tone de legume ,din care se produceau aproximativ 20 000 de tone de conserve,aproximativ 6000 de tone de pastă de rosii și 1 500 de tone de conserve de fructe.

Dupa 2000, în doi –trei ani Fabrica „s-a stins ușor” dupa cum declara chiar Petre Traisaru în timpul mandatului la primărie. Cauza se presupune a fi căderea comunismului,după care terenurile au fost împarțite locuitorilor și n-au mai beneficiat de producția de fructe si legume.

Unele au fost înlocuite cu alte fabrici, mentinând același profil dar fiind modernizate și privaizate.Fosta Fabrica de textile devenind Maglierie Cristian Impex SRL(Fig.22), în prezent este deținută de un italian,a fost modernizată și extinsă,și oferă locuri de muncă atât pentru locuitorii Calafatului,dar și pentru cei din imprejurimi.

Fabrica de amidon a fost preluată de Grupul Roquette(Fig.23), companie multinațională de origine franceză. Nu este o înteprindere mare,având o medie între 100-300 de angajați, materia primă folosită fiind porumbul. Acestă fabrică nu întâmpină greutăți în ceea ce priveste transportul de porumb deoarece Calafatul este situat în zona de câmpie ,iar principalele culturi sunt cerealiere.

Fig. 22-Imagine din interiorul Fabricii de textile –Maglierie Impex SRL ( Sursa: https://www.google.ro/search?q=maglierie+cristian+impex+srl+calafat accesat la data de 17.05.2015,ora 11:22)

Fig. 23Roquette România- Fabrica de amidon-glucoze

Deasemenea,fabricile au fost înlocuite fără a se merge pe aceeași linie de activitate.

În zona industrială est în apropierea fostei Fabrici de Conserve, a fost construită Fabrica Marcelo Bene (Fig.23 si Fig.24) de către un investitor italian,însă aceasta a funcționat puțin timp în acest spațiu,deoarece o dată cu punerea în funcțiune a podului Calafat-Vidin,în anul 2012,aceasta a fost mutată în regiunea industrială vest în locul unor foste depozite de mărfuri.

Fig. 24–Marcelo Bene- sediul vechi in apropiere de fabrica de conserve

Fig. 25-Marcelo Bene –noul sediu

Fabrica Marcelo Bene folosește ca materie primă fibra de sticlă și produce pentru export. Munca fizică este mai grea,aici fiind angajați în special bărbați,dar are un potential de dezvoltare mare,deși are mai puțini angajați comparativ cu Maglierie Cristian Impex SRL.

Dacă ar fi să analizăm faptul că ambii invesitori sunt italieni,fabricile sunt extrem de diferite,singurul punct comun este faptul că produc pentru export și ambele au producții mari.

Marcelo Bene are puțini angajați ,însă salariile sunt atractive,în timp ce Maglierie Cristian Impex SRL are câteva mii de muncitori ,iar salariile sunt mizere. Deși fabrica a fost modernizată cu aparatură nouă ,după ce vechea Fabrică de textile „s-a transformat” ,nu au lipsit accidentele de muncă,la un moment dat aproximativ 100 de muncitoare ajungând la Spitalul Muncipal ,fiind intoxicate în urma unei dezinsectii nefăcute corespunzător normelor.

Am analizat aceste doua fabrici deoarece sunt principala sursă de locuri de munca din oraș,dar și din satele vecine.

Tot în zona de est în locul Fabricii de Conserve,dar și în imprejurimi s-a facut zonă administrativă,fiind punctul de trecere la Vamă spre Bulgaria.

Uscătoria de tutun din sudul orașului,a fost înlocuită cu un depozit de mobilă privat(Fig.26). În această zonă tutunul nu se mai cultivă,acesta fiind principalul motiv pentru care a fost desființată uscătoria.

Fig. 26.-Depozit de mobila

Unele instituții industriale au rămas neschimbate,însă potențialul financiar este mult mai scăzut. Moara Calafat(Fig.27), prelucrează cerealele ,atât din pământurile statului ,dar și cele ale locuitorilor ,care nu se pot ocupa de cultivarea acestora și le dau în arendă. Produsele finite sunt trimise către brutării,patiserii dar și spre vânzare.

Fig. 27-Moara Calafat

Sucpi Balastieră,este situată în partea de vest a orașului,și se ocupă cu prelucrarea și scoaterea pietrișurilor și nisipurilor pentru a obtine materiale de construcții. Este situat în apropierea Dunării,însă nu aduce prejudicii așezarilor din imediata apropiere.

Portul Calafat(Fig.28) a rămas la fel ,deși din 2012 s-a pus în funcțiune podul Calafat-Vidin.Transporturile de mărfuri și schimburi se fac bineînteles prin Port,cu Bacul.(Fig.29)

Fig. 28Portul Calafat-Punct de trecere la vama

Fig. 29.-Bacul din Portul Calafat (Sursa: https://www.google.ro/search?q=portul+calafat accesat la 17.05.2015 ora 11:45)

Depozitele de mărfuri,materiale de construcție din zona de vest au rămas ,micile înteprinderi precum Fabrica de tiglă ,Statia electrică și altele.

Spre deosebire de anul 2001 în care municipiul era un important centru industrial în 2014 aproximativ 70 % din populație este someră. Micile fabrici rămase în funcțiune nu au potențial dezvoltat în ceea ce privește locurile de muncă,spre deosebire de 2001 când majoritatea fabricilor aveau câteva mii de muncitori în subordine.

Din toate aceste probleme , datorită nefuncționării fabricilor și a trailui de viață scăzut majoritatea oamenilor au preferat să iși găsească de muncă în alte orașe mai mari,unde salariile puteau fi pe măsura muncii,în alte țări,dar și a tinerilor în căutarea unui potențial mai mare de a se dezvolta atât pe plan personal,cât și profesional.

Concluzia bineînteles este una simplă,numărul de locuitori se reduce o dată cu trecerea fiecărui an,dar și cu închiderea zonelor industriale. Acest lucru reiese și din prelucrarea datelor de la institutul național de statistică ,incepând cu anul 1992 și până în anul 2014, după cum urmează :

Dinamica populației municipiului Calafat ,în perioada 1992-2014

Sursa: INS 2015

Cea mai mare valoare a populației se înregistra între anii 1994-1998 atunci când industria era în floare în municipiu,localnicii erau mulțumiți,inclusiv populația din satele aparținătoare Basarabi,Golenți și Ciupercenii Vechi , pe lângă agricultura de subsidență veneau sa muncească în municipiu.

După anul 2000 a început să se resimtă o scădere semnificativă a numărului de locuitori ,datorită proastei organizări a fabricilor rămase în funcțiune ,iar oamenii cautau locuri de muncă mai bine plătite.

După anul 2008 când a fost închisă Uzina Termică ,iar oamenii au rămas fără încălzire în locuințe,numărul locuitorilor a scăzut de la peste 20 000 câți erau atunci ,până la sub 19 000 câți au fost înregistrați în anul 2014.

Din 2008 de când a fost închisă Uzina Termică, în anul 2015 nu mai sunt nici măcar ruinele din aceasta.Doar urme de materiale de construcții mai arată faptul că ne aflam pe fostul sediu al Uzinei Termice(Fig.30)

Fig. 30.-Uzina Termică a municipiului Calafat in 2015

3.5 Relația zonelor industriale cu celălalte zone

Majoritatea platformelor industriale sunt situate la periferia orașului pentru a nu pune în pericol buna desfășurare a zonelor rezidențiale ,administrative și comerciale.

Totodată platformele industriale au nevoie de spațiu pentru fabricile propriu zise, pentru depozitarea materiilor prime,pentru produsele finite,dar și de parcări pentru alimentarea fabricilor cu materii prime.

În apropierea zonelor industriale sud și sud-vest,aprovizionarea se făcea și pe calea ferată ,deoarece existau mai multe șine,fără a pune în pericol transportul de călători. Vagoanele și traseele pentru transportul mărfii erau separate . În ceea ce privește deplasarea muncitorilor zonele sunt accesibile,deși situate la periferia orașului sunt în apropierea zonelor de locuit. Nu a fost nevoie de înființarea unui transport în comun pentru a ajunge la diferite fabrici în oraș.

Numai în zona industrială nord și nord-est ,mai ales după ce Fabrica de textile a devenit Maglierie Cristian Impex SRL ,au pus la dispoziția celor câteva mii de muncitori autobuze atât pentru transportul local,dar și pentru muncitorii veniți din satele din vecinătate și aparținătoare municipiului.

Nu s-a pus problema în oraș de poluare fonică,fabricile au fost izolate fonic deși erau situate la periferia orașului. Poluarea aerului se încadrează în limite normale ,iar scăpările de noxe fiind doar accidentale și fără consecințe.

S-a pus problema depozitării deșeurilor și a poluării bineînteles,deoarece unele fabrici sunt situate în imediata apropiere a zonei de locuit.

„Direcția vântului reprezintă caracteristica cea mai importantă a mișcarii aerului deoarece ea determină direcția mișcarii poluanților”.(Clius Mioara,Note de curs,2015)

Din roza frecvenței vânturilor din zona Calafatului constatam că vânturile predominante în tot parcursul anului se înscriu pe directiile nord-vest sud-est, sud-vest nord-est, vest est.Primăvara cea mai mare frecventă o au vânturile din vest și sud- vest , vara se fac mai simțite vânturile dinspre vest,nord- vest și sud -vest, toamna sunt mai simțite vânturile din nord- vest și sud- est ,iar iarna cele din vest , nord- vest și sud -vest.

Pe baza analizei rozei vântului putem face o roză a poluării deoarece distribuția poluanților este direct proportională cu viteza vântului.Vânturile dominante în Calafat au direcția sud-est în proporție de 20,1%,ceea ce rezultă că mirosurile neplăcute de la Fabrica de amidon Roquette care este situată în zona de sud-vest a municipiului sunt purtate către est, în apropiere de locuințele nou create ale familiilor mai sărace și de altă etnie ,mai ales în perioada de vară când temperaturile sunt ridicate.

O altă problemă este depozitarea deșeurilor deoarece din spusele angajatilor de la primărie groapa de gunoi ce o deținea Calafatul a fost închisă la 1 august 2010 nefiind în conformitate cu normele de mediu. Actualul primar Mircea Guța și-a pus problema încă de înaintea închiderii acesteia deoarece Calafatul produce anual aproximativ 25 000 de tone de deșeuri, acesta a luat legătura cu diverse firme și după cum declara chiar dânsul pentru Gazeta de Sud „Avem oferte din partea unor firme germane și austrieci,dar chiar și românești, aceștia fiind interesați să producă biogaz din deșeuri ; însă discuții au fost și cu Silviu Prigoană proprietarul firmei Rosal”,dânsul s-a arătat interesat de investiții în această zonă o data cu construcția podului Calafat-Vidin.

Deși aceste discutii s-au purtat încă din 2010, înainte de a fi închisă groapa de gunoi, nici în momentul de fată această problemă nu a fost soluționată.

Capitolul 4- Zonele comerciale și administrative

4.1 Conturarea și evoluția zonelor comerciale și administrative

Funcția comercială a orașului este una din primele care s-au conturat, Calafatul definindu-se în trecut prin activitățile comerciale și meșteșugăresti. Zona comerciala este nucleul orașului ,încă din cele mai vechi timpuri de când orasul este atestat documentar,se remarcă prin activitățile de schimburi de mărfuri cu alte mari orașe riverane, portul devenind un mare centru comercial la acea vreme,dar și meșteșugăresc deoarece localnicii ajutau după cum am mai spus la călăfătuirea și repararea navelor,dar și la vânzarea peștelui,a hainelor și pantofilor.

S-au remarcat nu numai meșteșugari pricepuți și pescari,dar și croitori și cizmari. Acestea erau activitățile desfășurate în principal în port,dar locuitorii se dezvoltau și în plan local prin cultivarea cerealelor ,dar și creșterea animalelor.

Târgurile în trecut se organizau pe șoseaua de centură într-un spațiu destul de mare,unde în prezent au fost construite spații comerciale ,acolo se adunau localnicii orașului,dar și oamenii din satele vecine pentru a-și vinde sau cumpăra produsele trebuincioase. În acele vremuri bineînteles toate aceste acțiuni erau pentru subsidență,nimeni nu se gândea să facă o afacere profitabilă din cultura plantelor și creșterea animalelor.

După cum reiese din vechile istorisiri zona comercială este prima zonă funcțională care s-a conturat,mai apoi venind de la sine și zonele administrative ,industriale și de transport.

Municipiul se deservește de 159 de unități comerciale, unele cu profil alimentar,altele cu profil nealimentar, dar și spații cu profil mixt.

Spații alimentare: Profi .SRL, Amarildo Com SRL, Brutăria Mogador SRL, Brutăria Calafatului SRL, Marcelo Bene Market SRL și altele.

Spații nealimentare: Sud Oil Calafat, Casco SRL, CHR Panoramic SRL , Chris Style Com SRL, Cony Sat SRL ,Dihoru Sorin Impex SRL etc.

Spații mixte: Danubiu SA(Fig.31), Max SRL, Haifa Ex Impo Company SRL etc.

Fig. 31-Magazinul mixt-Danubiu Calafat(Sursa:Mircea Ramoiu)

Municipiul Calafat dispune de doua piețe,una dintre ele este situată pe Bulevardul Tudor Vladimirescu în apropiere de centrul orașului(Fig.32). Aceasta are două cladiri, una pentru legume și fructe,iar cealaltă pentru imbrăcăminte ,acestea fiind modernizate în ulimul timp pentru a corespunde cu normele europene.

Celaltă piață este situată în Cartierul Cobuz și are doar profil alimentar. A fost construită pentru a facilita accesibilitatea locuitorilor din cartier la produse proaspete. Bineînteles și aceasta este modernizată după normele europene.

Fig. 32-Piata Centrala Calafat (Sursa: Mircea Ramoiu)

Se constată o repartiție relativ echilibrată a spațiilor comerciale,mai ales de-a lungul marilor bulevarde exista lanțuri de magazine,atât în Cartierul Cobuz, Cartierul Traian,dar și în centrul orașului.

În special magazinele alimentare se găsesc la tot pasul, unele situate chiar la parterul locuințelor în comun.

Activitățile financiar-bancare

Serviciile bancare sunt concentrate în zona de centru a municipiului și prezintă mai multe filiale județene cu capital de stat sau privat.

Banca Comercială Română (BCR) este singura ce avea sediul mai puțin accesibil localnicilor,în apropierea parcului Debarcader, pe strada 1 Decembrie 1918(Fig.33), acesta fiind mutat ulterior pe Bulevardul Tudor Vladimirescu pentru o accesibilitate mai buna. Fostul sediu era într-o cladire veche,de patrimoniu,pe când cel nou este într-o cladire noua,modernizată și cu aparatură mai performantă. Tot în zona centrală funcționează și sediile :BRD, Banca Țiriac, Raifaissen Bank, Banca Transilvania, Banca Albina.

Fig. 33-Banca Comerciala Romana-sediul vechi

Sucursala Bancpost a fost deschisă recent în municipiu, se află tot în centru,în spațiul fostei cofetării Milady.

Activitatea financiar-bancară este în continuă schimbare și dezvoltare la Calafat , la început fiind doar o sucursală BCR,iar mai apoi au apărut toate celălalte. Bancomate ale acestor bănci sunt dispuse și în Cartierul Cobuz ,dar și în Cartierul Traian pentru a se evita aglomerația ,dar și pentru accesibiliate.

Accesibilitatea locuitorilor din oraș către bănci este una eficientă, centrul municipiului fiind zona de tranziție dintre cele doua cartiere ale orașului,iar majoritatea băncilor fiind concentrate în această zonă.

Serviciile de telecomunicații

Serviciile de comunicații sunt asigurate de Romtelecom, Cony Sat SRL ,direcția de poștă cu doua oficii poștale, unul era situat la marginea orașului ,langă gară,însă ulterior a fost mutat în apropiere de centrul orașului,langă sucursala Băncii Țiriac, și unul situat în Cartierul Cobuz ,la parterul unui bloc, în beneficiul locuitorilor.

În trecut exista o firmă privată ce oferea cablu TV,Magnavox,aceasta a funcționat pe parcursul a cațiva ani,în anul 2005 firma fiind desființată. Bineînteles localnicii nu au rămas în imposibilitatea de a-și alege furnizorii de cablu și telefonie,deoarece cațiva ani mai tarziu s-a deschis o sucursală a celor de la RCS-RDS .

Până recent când majoritatea locuitorilor și-au făcut abonamente pentru internet existau doua internet-cafe-uri,unul în zona pieței și unul în Cartierul Cobuz.Deși afacerea nu mai era profitabilă din 2008-2009, proprietarii au continuat să spere ,însă acestea au fost transformate pe rând în spații comerciale.

Bineînteles există și societăți comerciale private (Orange, Vodafone,Cosmote,Fancurier ) ,toate având câte două reprezentanțe în oraș, amplasate în zona de centru,dar și în zona pieței, de-a lungul Bulevardului Tudor Vladimirescu,unde traficul persoanelor este intens.

Turismul

Municipiul Calafat este așezat într-un cadru natural deosebit,fiind amplasat pe malul stâng al fluviului Dunărea. Este situat în zona de câmpie, chiar la granița cu Bulgaria. Este singurul oraș din Romania unde fluviul curge în partea de nord a orașului,fiind o particularitate aparte.

În prezent capacitatea turistică este reprezentată de mai multe hoteluri dar și pensiuni : Hotel Amfiteatru ,Hotel Panoramic, Hotel Casa Italia, Hotel Coliseum ,Pensiunea „La Pitzi”.

Turismul din oraș înflorește mai ales în sezonul estival când sunt puse la dispoziția localnicilor și a turistilor două plaje special amenajate. Plaja Debarcader ,ce are un restaurant-terasă pe malul Dunării,dar și umbreluțe pentru protecția împotriva ultravioletelor.Tot aici este situată fosta tabără de Folk(Fig.34),ce a funcționat în acest spațiu până în anul 2011, dar și Discoteca Debarcader , în aer liber ce a fost inchisă în anul 2009. Plaja Bascov(Fig.35) situată la doi kilometri de municipiu,pe drumul național ce merge către Craiova, dar accesibilă nu numai cu autovehiculele personale,dar și cu transportul în comun, este mult mai întinsă ,prevăzută cu umbreluțe,sezlonguri, mai multe cabane ,ce se pot închiria ,ce au baie și bucătărie proprie,restaurante cu specific pescăresc,dar și două cluburi în aer liber :”La Pașa”(Fig.36) și Club Tako(Fig.37). Club Tako a fost deschis abia în vara anului 2014.

Fig. 34-Tabara de Folk Danubiu Calafat

Fig. 35-Plaja Bascov Calafat(Sursa: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1421013054795255&set=a.1388457041384190.1073741826.100006597219657&type=1&theater)

Fig. 36-Clubul „La Pasa”(Sursa: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1388457074717520&set=a.1388457041384190.1073741826.100006597219657&type=1&theater)

Fig. 37-Clubul Tako(Sursa: https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1434106213540560&set=pb.100008235847012.-2207520000.1432746621.&type=3&theater)

Municipiul Calafat este unul încărcat de istorie,dar nici din punct de vedere cultural nu are standarde scăzute. Fiind localitate de frontieră, la Razboiul de Independență din 1877de aici s-au tras primele focuri de tun spre Bulgari, iar din acest motiv în parcul Debarcader s-au ridicat mai multe monumente în memoria acelor momente: Monumentul de Independență(Fig.38), Tunurile(Fig.39), Monumentul Marița(Fig.40) despre care se spune din bătrâni că este fata ce le aducea apă soldaților români,aceasta fiind ucisă în timpul războiului , Statuia lui Tudor Vladimirescu ce este poziționată la intersecția celor două mari bulevarde: Tudor Vladimirescu și Horia ,Cloșca și Crișan.

Fig. 38-Monumentul de Independenta Calafat(Sursa:Mircea Ramoiu)

Fig. 39-Monumentul „Tunurile”

Fig. 40-Monumentul Marița

Din punct de vedere cultural orașul se deservește de Muzeul de Artă și Etnografie Calafat(Fig.41), Palatul Copiilor unde în fiecare sâmbătă se desfăsoară activități extracuriculare pentru copii, Casa de cultură Calafat unde se găzduiesc diverse spectacole , Biblioteca Municipală,iar în trecut,funcțional până în 1989 era cinematograful Cinema Pub.

Fig. 41-Muzeul de Arta si Etnografie Calafat

Pe langă acestea locuitorii municipiului se pot bucura și de diverse festivaluri cum ar fi :

Zilele Municipiului Calafat ajunse în 2015 la a XXIV a ediție,acestea se desfășoară în primul weekend al lunii mai.

Festivalul Roadele Toamnei ajuns în 2015 la a VI a ediție,se desfășoară în luna octombrie.

Tabăra de Folk ajunsă la a XVIII a editie în anul 2015 ,se desfăsoară în luna iunie ,iar până în anul 2011 a avut propriul sediu,în parcul Debarcader,iar mai apoi din lipsa suventiilor pentru renovări,au fost nevoiți să iși desfăsoare activitătile în alt loc. Hotelul Panoramic găzduiește din anul 2012 acest festival,iar locuitorii par a fi din ce în ce mai încântați de eveniment.

Bineînteles pentru recreere,atât localnicii ,cât și turiștii au acces la Parcul Debarcader,care a fost modernizat în vara anului 2014(Fig.42), dar și la Centrul Civic înființat în anul 2007(Fig43).

Fig. 42-Parcul Debarcader

Fig. 43Centrul civic Calafat (Sursa: Mircea Ramoiu)

Zona centrală a municipiului

Încă din cele mai vechi timpuri,zona centrală a municipiului a fost mărginită la nord de strada Traian, la sud de bulevardul Horia,Cloșca și Crișan ,în vest de strada 22 Decembrie , în est de strada 1 Decembrie 1918, iar interiorul centrului a fost străbătut de cele doua benzi ale bulevardului Tudor Vladimirescu.

De-a lungul Bulevardului Tudor Vladimirescu erau plantați castani,iar în rondurile de pe trotuarul bulevardului erau tufe de trandafiri,care mai de care mai colorați și mai parfumați(Fig.44).

Fig. 44-Ronturi cu lalele din Centrul Civic Calafat

În centru erau situate ca și în prezent clădiri reprezentative pentru oraș,cum ar fi Primăria Municipiului Calafat(Fig.45),Casa de Cultura Calafat, Biblioteca Municipală etc.

Fig. 45-Primaria municipiului Calafat

Tot în apropierea centrului,pe bulevardul Tudor Vladimirescu se află amplasată și Judecătoria Calafat,cladire veche de patrimoniu,ce a fost renovată de-a lungul anilor.

O dată conturată zona de locuit,s-au construit spații mixte compuse din locuințe comune dar și zone comerciale,pe lângă cele cu funcții administrative.

Cu trecerea anilor ,s-au mai schimbat anumite funcții din centrul orașului, au mai apărut pub-uri,restaurante, terase,locuri de joacă,însă centrul s-a menținut în aceleași nuanțe până în anul 2007,când vechiul Centru a fost renovat și transformat în Centrul Civic de astăzi, acesta a fost închis,circulația având acum ruta ocolitoare pe strada Alexandru Ioan Cuza. În Planul Urbanistic General al orașului nu s-au făcut modificări după modernizarea centrului,deoarece a avut de suferit doar traficul din acea zona,însă spațiul propriu-zis a rămas același. Centrul a fost renovat,de la pavajele puse pe trotuare, la fântânile arteziene noi înființate,la rondurile de panseluțe,dar și la stâlpii de iluminat, centrul pare să fi renăscut ,atât pe timp de zi când agitația este în floare,dar și pe timp de noapte când localnicii vin să se relaxeze.

După deschiderea podului Calafat-Vidin(Fig.46) ,s-a făcut un schimb de experiență cu vecinii bulgari,timp în care locuitorii celor doua orașe se puteau vizita reciproc,fără să plătească taxe vamale. În acea perioadă localnicii bulgari au exclamat de mai multe ori faptul că municipiul Calafat,deși este un oraș mult mai mic decât Vidinul,este mult mai frumos și curat. Îmi aduc aminte de acele momente când orașul era invadat în sensul bun al cuvântului,de vecinii bulgari și majoritatea erau fascinați de frumusețile și liniștea orașului, lucru extras din pozele pe care și le făceau langă fiecare monument,fântâna arteziană sau clădire .

Fig. 46-Podul Calafat-Vidin (Sursa: https://www.google.ro/search?q=podul+calafat-vidin)

4.2 Relația zonelor comerciale cu zonele rezidențiale

Relația dintre zona comercială și zona rezidentială este una omogenă. Rețeaua unităților comerciale ,dar și de locuit s-au dezvoltat și modernizat continuu.

Orașul este oarecum împarțit în trei zone: Cartierul Cobuz, Cartierul Traian și Centrul civic al municipiului. În cartierul Cobuz ,Bulevardul Tudor Vladimirescu este mărginit pe ambele părti de un lanț de magazine,atât alimentare,cât și magazine generale. Bineînteles în cartier se mai găsesc diverse magazine la parterul locuințelor în comun,o brutărie,dar și o piață ,denumită între localnici „piața mică”,ce este alimentată în fiecare zi cu produse proaspete,aduse de țărani chiar din grădinile proprii.

În zona Centrului civic se găsesc marile magazine, precum Magazinul Danubiu care este unul mixt, piața cea mare,ce beneficiază de două clădiri,una este alimentară,cealaltă nealimentară, dar și de diferite alte magazine. În această zonă se concentrează majoritatea magazinelor de îmbrăcăminte și încăltăminte,dar și materialele de construcții.

În cartierul Traian sunt de asemenea magazine mici la tot pasul,în mod special cele alimentare, cele de îmbracăminte lipsesc în mare parte deoarece acestea se concentrează în zona de centru din imediata apropiere a cartierului.

Până în anul 2012, locuitorii cartierului se puteau bucura de marketul pus la dispoziție de fabrica Marcelo Bene ,situat la ieșirea din oraș pe drumul național Calafat- Craiova, însă o dată cu punerea în folosință a podului acesta a fost desființat.

Municipiul este cel mai important centru non-alimentar pentru satele din împrejurimi , nu numai îmbrăcăminte și încălțăminte,dar și materiale de construcții, depozite de mobilă și alte produse non-alimentare.

În același timp,satele vecine sunt foarte importante pentru municipiu din punct de vedere alimentar,deoarece majoritatea produselor de pe piață sunt aduse de țărani din propriile grădini.

Capitolul 5- Zonele de transport

5.1 Evoluția zonelor de transport

Încă de pe vremea când a fost atestat documentar,se știe că orașul Calafat este port la Dunăre .A fost recunoscut încă de pe atunci ca fiind un însemnat târg ,prin schimburi de mărfuri pe la vamă atât cu interiorul tării,cât și cu tările învecinate.

Începând cu anul 1890 a fost începută construcția căii ferate ce făcea legătura între municipiul Calafat și municipiul Craiova,bineînteles cu opriri în mai multe localități. Încă de când a fost proiectată s-a construit un pod peste râul Jiu,în apropierea localității Podari,cu două căi ,una feroviară și una rutieră.

Transportul feroviar era utilizat nu numai pentru transportul de calători,dar și pentru transportul de marfă. Rețeaua rutieră ajungea până în Gara Calafat(Fig.47) pentru transportul de persoane,dar și până în Portul Calafat unde se încărcau materialele extrase de la Balastieră și transportate mai departe în diverse centre.

Fig. 47-Gara Calafat

Gara fluviatilă cum mai era denumită a fost construită în anul 1906 ,avea zece încăperi și „deservea Poliția de Frontieră,birourile S.H.,Sovromtransport,dar și o sală mare de așteptare”(Silviu-Marinel Tuță, Monografia Orașului Calafat, Editura Docucenter,Bacău,2011).

O dată cu dezvoltarea municipiului a început să se utilizeze și transportul rutier ce avea următoarele căi de acces:

Pe DN 56 (E79) pe ruta Craiova- Calafat

Pe DN 55 A pe ruta Bechet-Calafat

Pe DN 56 A pe ruta Drobeta Turnu Severin –Calafat

Municipiul Calafat este traversat de coridorul paneuropean VII fluvial –Dunăre și coridorul paneuropean rutier IV ce pornește din Germania și se termină la Istanbul și Salonic.

Circulația vehiculelor grele,cu tonaj mare este strict interzisă în interiorul orașului,acestea fiind dirijate pe șoseaua de centură ,pe ruta ocolitoare spre celălalte drumuri naționale.

Circulația rutieră și de transport în comun în teritoriul înconjurator

Circulația către zonele industriale din partea de nord-est a orașului se face prin autobuze puse la dispoziție de către conducerea firmei ,în colaborare cu firma locală de transport Barapet Trans SRL, deoarece fabrica este situată la ieșirea din oraș.

Acestea sunt strict folosite de muncitorii fabricii Cristian Impex SRL ,atât pentru cei din oraș,dar și pentru cei din satele vecine.

Pentru ceilalți locuitori există firme de transport în comun atât pe distanțe mici,cât și pentru distanțe mai mari.

Pe distanțe mici : Calafat-Ghidici, Calafat-Plenița,Calafat-Ciupercenii Vechi,Calafat-Ciupercenii Noi.

Pe distanțe mari: Calafat-Bechet,Calafat-București,Calafat-Drobeta Turnu Severin,Calafat-Craiova.

Transportul în interiorul municipiului

Având în vedere faptul că orașul propriu-zis are o suprafață destul de restrânsă,în interiorul municipiului nu există transport în comun. După anul 2005 a fost înființată o firmă de taxi ce are în folosință două automobile .

Din anul 2007, după închiderea centrului civic,traficul de pe bulevardul Tudor Vladimirescu a fost deviat, pe ruta ocolitoare ,strazile învecinate 1 Decembrie 1918 și 22 Decembrie.

Transportul feroviar după cum am mai spus ,prima cale ferată a fost construită în anul 1890,însă aceasta nu a fost renovată în totalitate, șinele fiind vechi după anul 2000,traficul a început să se îngreuneze. Datorită firmelor de transport rutier ,din ce în ce mai multe, fluxul călătorilor pe calea feroviară a început să scadă consistent, ajungându-se să se folosească doar două vagoane și locomotiva pe traseul Calafat-Craiova.

Tot până aproximativ în anul 2000, spre comuna Poiana Mare,există o rută ocolitoare pe calea ferată,aceasta fiind accesibilă din satul Golenți. Trenul ce circulă pe ruta Golenți- Poiana Mare ,denumit de localinici Catarița,avea o legătură temporară cu trenurile ce circulau pe ruta Craiova- Calafat astfel încât călătorii să nu fie nevoiți să aștepte foarte mult în diferitele condiții meteorologice.

Transportul fluvial se realizează prin portul Calafat,tranzitul peste Dunăre se face cu bacul. Cu ajutorul bacului sunt transportate atât persoane,cât și tiruri cu mărfuri.

Începând cu anul 2012 a fost pus în funcțiune podul Calafat-Vidin,proiectul pentru construcția acestuia datând din anul 1909.

Podul funcționează rutier pe patru benzi , feroviar pe o singură linie,momentan între Craiova- Calafat-Vidin, în viitorul aproiat se vrea legătura între Sofia-Vidin-Calafat-București, o bandă cu lățime de doi metrii pentru bicicliști,dar și un trotuar .

Fig. 48-Podul Calafat-Vidin,rutier si feroviar

Pentru construcția acestui pod a fost nevoie să se construiască o pasarelă de la ieșirea din oraș în partea de nord-est către drumul Calafat-Craiova, lărgirea drumului național 56 ,unde s-a vrut înființarea a patru benzi,în prezent însă lucrările la acesta nu au fost finalizate, dar și construcția instituției administrativ vamale. Dacă în port,punctele vamale erau atât în potul Calafat (România) cât și în portul Vidin (Bulgaria), în prezent există un singur punct vamal,situat la ieșirea din municipiul Calafat, ce și desfăsoară activitatea în două areale,unul pentru români,altul pentru bulgari.

O dată cu deschiderea rețelei feroviare pe podul Calafat-Vidin ,municipiul Calafat a devenit singurul punct de trecere din Regiunea de dezvoltare S-V Oltenia unde transportul se realizează și feroviar. În zona Porțile de Fier 1 ,traficul către Serbia se realizează numai rutier.

De menționat este faptul că deși podul Calafat-Vidin prezintă un trafic intens,mai ales în ceea ce privește tirurile cu mărfuri, lucrurile nu s-au schimbat nici în port,bacul functionând la nivel normal .

Transportul de persoane se desfăsoară mai intens pe pod,decât cu bacul,acesta fiind mai accesibil cu mașinile personale , podul având 12 km lungime,dar și costuri mai mici în ceea ce privește taxele vamale.

Concluzii

Desi am plecat de la premiza ca nu s-a mai facut nici un studiu pe evolutia zonelor functionale in municipiul meu am sperat sa gasesc date si materiale necesare pentru intocmirea lucrarii.

Insa din lipsa acestora,pe baza monografiilor istorice dar si a planului urbanistic general pe care l-am prelucrat am incercat sa dezbat problema atat din punct de vedere obiectiv,cat si subiectiv prin interpretarea hartilor ,graficelor ,datelor cat si descrierea municipiului prin prizma propiei viziuni.

.Este cert ca orasul a evoluat de la un mic targ de pescari si mestesugari pana la un municipiu infloritor.Din punct de vedere al zonelor functionale acestea trebuie tratate separat deoarece au avut de suferit schimbari radicale pe parcursul anilor,unele in bine altele mai putin bine.

Zona rezidentiala a cunoscut o intreaga evolutie inca de la inceputuri,iar mai apoi dupa 1956 cand au fost create atat locuinte individuale,dar si colective.

Insa adevaratul boom a avut loc intre 1956 si 2001 cand s-au desprins cele doua cartiere,orasul

s-a extins in partea de sud la maxim,dar si in est si vest. In cartierul Cobuz au fost infiintate in mod special locuinte colective ,dotate atat cu functii edilitare ,cat si cu apa potabila.

In 2014 a fost modernizata zona rezidentiala existenta,aparitia unor noi locuinte a fost la nivelul celor individuale insa nu s-au produs mari schimbari. In ceea ce priveste locuintele colective au fost puse in folosinta doua blocuri ,reabilitate de catre primarie si date spre vanzare tinerilor casatoriti ,dar si familiilor cu posibilitati reduse.

Zona industriala in anul 1956 era aproape inexistenta ,locuitorii avand alte preocupari la acea vreme. O data cu trecerea anilor si dezvoltarea populatiei din municipiu a fost introdusa si zona industriala ,astfel ca in anul 2001 aceasta era principala sursa de venit in zona.

Au aparut foarte multe fabrici ce acopereau forta de munca din oras,productia acestora fiind cunoscuta la nivel judetean si chiar national. Bineinteles acestea erau dintre cele mai diverse,de la Fabrica de paine ,Fabrica de tutun ,Fabrica de biosinteze la Fabrica de zahar,Fabrica de textile,Fabrica de conserve,acest lucru se poate observa din cresterea demografica a populatiei .

Insa usor,usor cu epuizarea materiilor prime ,dar si dezinteresul pentru investitii municipiul a ajuns de la infloritoarea industrie ce o detinea la nivelul anului 2001,la momente de cumpana in anul 2014 cand nu mai are decat doua fabrici ,iar locuitorii muncesc pe salarii mizere datorita lipsei de competitie si a neexistentei locurilor de munca.

Acest fapt a dus bineinteles si la scaderea demografica cu aproximativ 2000 de locuitori in decursul a mai putin de 10 ani.

Zona comerciala si administrativa s-a imbunatatit in aceasta perioada,iar o data cu extinderea zonei de locuit s-a extins si zona comerciala,facilitand accesul populatiei la aceasta.

Zona de transport din punct de vedere extern exceleaza,mai ales ca orasul Calafat este port la granita cu Bulgaria,iar o data cu deschiderea podului s-a extins si mai mult pe aceasta arie.

In interiorul municipiului datorita suprafetei reduse a acestuia nu exista mijloace de transport in comun,doar o singura firma de taxi cu doua automobile.

Evolutia tuturor zonelor industriale se poate observa in figura 49 unde am incercat sa evidentiez cat mai bine schimbarile municipiului.

Concluzia generala este ca municipiul Calafat are potential de dezvoltare mare in ceea ce priveste zona idustriala la capitolul careia nu prea exceleaza,dar si pe domeniul turistic unde prin investitii pot atrage turisti atat romani cat si straini,deoarece este un municipiu frumos si curat. Beneficiaza de doua plaje si este pacat sa nu-si explaoateze aceste calitati la maxim.

Din punct de vedere al celorlalte zone eu zic ca este destul de dezvoltat si infloritor. Are potential ca pe viitor sa devina o adevarata perla de pe malul Dunarii.

Fig. 49-Evolutia municipiului Calafat intre anii 1956-2001-2014

Bibliografie