Evolutia Structurilor Turistice de Cazare In Judetul Bihor

CUPRINS

INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………………..pag 3

CAPITOLUL I Tipurile de structuri turistice de cazare reflectate

în literatura de specialitate ………………………………………………………………….pag 7

CAPITOLUL II Structuri turistice de cazare …………………….………………..…..…..pag 10

CAPITOLUL III Capacitate de cazare turistică ………………………………….………..pag 40

CAPITOLUL IV Sosirile turiștilor în structurile turistice de cazare …………….…….…pag 69

CONCLUZII ………………………………………………………… ……………. ..……..pag 95

BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………… pag 98

INTRODUCERE

În acest raport ne propunem să cercetăm starea și evoluția structurilor turistice de cazare din județul Bihor din punct de vedere al numărului lor, al capacității de cazare și al sosirilor de turiști, pe diferite perioade de timp, cea mai lungă perioadă fiind de 24 de ani, începând cu anul 1990 până în anul 2013.

În literatura de specialitate și în terminologia cunoscută, termenul folosit pentru structura de cazare turistică este structură de primire turistică cu funcțiuni de cazare.

Institutul de Statistică, pe site-ul www.insse.ro, definește structura de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică ca fiind – “orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii specifice pentru turiști”. “Nu se cuprind în cercetarea statistică, structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică cu o capacitate de cazare instalată de mai puțin de 5 locuri”.

Autoarea Aurelia Felicia Stăncioiu, în Dicționarul de terminologie turistică, definește structura de primire turistică ca fiind ,,construcția sau spațiul special amenajat, destinat primirii și găzduirii turiștilor pe o anumită perioadă”.

Autorii Gabriela Stănciulescu, Nicolae Lupu, Gabriela Țigu, Emilia Țițan și Felicia Stăncioiu în lucrarea Lexicon de termeni turistici, referindu-se la structura de primire cu funcțiuni de cazare turistică, fac o trimitere spre ,,unitatea cu activitate hotelieră” ,prezentând-o astfel: ,, o unitate hotelieră sau o unitate complementară cu activitate hotelieră” . Prin structură de primire turistică, autorii se referă la o ,,unitate operațională destinată servirii turiștilor conform HG nr 1328/2001”.

În Hotărârea Guvernului nr. 1328/ 2001 privind clasificarea structurilor de primire turistică se precizează că ,,prin structuri de primire turistică clasificate, în sensul prezentei hotărâri, se înțelege orice construcții și amenajări destinate, prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu serviciile specifice aferente”.

Structurile de primire turistică clasificate, definite în Dicționarul juridic, sunt prezentate ca fiind -,,orice construcții și amenajări destinate, prin proiectare și execuție, cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu serviciile specifice aferente”. 

Constantin Draica, în Ghidul practic de turism intern și internațional de cazare, ca și alți autori, prezintă structurile de primire turistică conform Ministerului Turismului. Acesta menționează în Normele metodologice și Criteriile de clasificare pe stele și categorii a structurilor de primire turistică că ,,prin structuri turistice se înțelege orice construcție și amenajare destinată prin proiectare și execuție, efectuării cazării sau servirii mesei pentru turiști, împreună cu serviciile specifice aferente”.

Constatăm astfel că, pentru termenul ,,structuri turistice”, autorii și Instituțiile folosesc aceeași definiție, singurele diferențe fiind cuvintele folosite care, însă sunt sinonime .

Acest raport cuprinde patru capitole. În primul capitol intitulat „Tipurile de structuri turistice de cazare reflectate în literatura de specialitate”, redăm pe scurt principalele caracteristici ale fiecărui tip de structură turistică de cazare din județul Bihor. Am prezentat documentele ce se depun la Autoritatea Națională pentru Turism de către cel ce deține o structură turistică de cazare, în scopul obținerii certificatul de clasificare. Deoarece în acest prim capitol prezentăm expresii turistice folosite atât în practica turistică, cât și în literatura de specialitate, scopul acestui capitol este de a ajuta cititorul în evaluarea acestui raport.

În capitolul al doilea al acestui raport, intitulat „Structuri turistice de cazare din județul Bihor”, am elaborat șapte tabele și șapte figuri. În primul tabel nr. 2.1 prezentăm structurile turistice de cazare pe tipuri de structuri, scopul acestei prezentări fiind cercetarea tipurilor de structuri turistice de cazar existente, evoluția lor, precum și apariția altor tipuri de structuri turistice de cazare pe o perioadă de 24 ani ( începând cu anul 1990 până în anul 2013). Pentru a constata mai ușor evoluția procentului structurii turistice de cazare, am elaborat figura 2.1.

În cel de al doilea tabel elaborat, tabelul 2.2, prezentăm evoluția procentuală din punct de vedere al numărului a patru dintre cele mai reprezentative structuri turistice de cazare din Bihor. Perioada de cercetare este de 24 ani, (din an în an, începând din anul 1990 până în 2013), cu scopul de a constata evoluția celor patru structuri de cazare din punct de vedere al procentului numărului acestora, iar tot în acest scop s-a elaborat și figura 2.2.

În tabelul nr. 2.3, tabelul nr. 2.4, tabelul 2.5 și tabelul nr. 2.6 am prezentat separat numărul structurilor turistice de cazare prezentate în tabelul nr. 2.2, și anume: hoteluri, vile turistice, campinguri și pensiuni agroturistice, cu scopul de a putea compara evoluția acestora în localitățile din județul Bihor, iar pentru o ușoară clarificare a cititorului, la fiecare tabel s-a realizat și o figură în care sunt redate datele din tabele din punct de vedere procentual.

În ultimul tabel, nr. 2.7 am prezentat evoluția numărului de structuri turistice de cazare a județelor din regiunea NV, cu scopul de a constata pe ce loc se află județul Bihor față de celelalte județe din punct de vedere al numărului de structuri turistice de cazare.

În capitolul al III.-lea, intitulat „Capacitatea de cazare în structurile turistice de cazare”, am elaborat șapte tabele și șapte figuri. În tabelul 3.1, prezentăm capacitatea de cazare existentă de-a lungul unei perioade de 24 ani, (începând cu anul 1990 până în anul 2013), pe tipuri de structuri turistice de cazare, cu scopul de a constata care tip de structură de cazare are o evoluție din punct de vedere al capacității de cazare mai semnificativă. Pentru o mai ușoară clarificare a cititorului privind evoluția procentului capacității de cazare în structuri turistice de cazare, am elaborat figura 3.1.

În tabelul 3.2, prezentăm evoluția procentuală a patru dintre cele mai reprezentative structuri turistice de cazare din Bihor din punct de vedere al capacității de cazare a acestora. Perioada de cercetare este de 24 ani, (din an în an, începând din anul 1990 până în 2013), cu scopul de a stabili evoluția capacității de cazare a celor patru structuri turistice de cazare, tot în acest scop elaborându-se și figura nr. 3.2.

În tabelul nr. 3.3, tabelul nr. 3.4, tabelul 3.5 și tabelul nr. 3.6 am prezentat separat capacitatea de cazare a structurilor turistice de cazare prezentate în tabelul nr. 2.2 și anume: hoteluri, vile turistice, campinguri și pensiuni agroturistice, cu scopul de a compara evoluția acestora în localitățile din județul Bihor. Pentru o ușoară clarificare a cititorului, la fiecare tabel s-a realizat și o figură în care sunt redate procentual datele din tabele.

În tabelul nr. 3.7, ultimul tabel al acestui capitol, am prezentat evoluția capacității de cazare a structurilor turistice de cazare din județe situate în regiunea NV, cu scopul de a stabili pe ce loc se află județul Bihor față de celelalte județe.

În capitolul al VI-lea, intitulat „Sosirile turiștilor în structurile turistice de cazare”, am elaborat, tot ca și în celelalte două capitole precedente, șapte tabele și șapte figuri. În tabelul 4.1 prezentăm sosirile turiștilor în tipuri de structuri turistice de cazare pe o perioadă de 14 ani, începând cu anul 2000 până în anul 2013. Ne rezumăm la această perioadă deoarece înregistrarea datelor la Institutul de Statistică, privind sosirile turiștilot în structuri turistice de cazare sunt înregistrate abia din anul 2000. Această prezentare am realizat-o cu scopul de a constata care tip de structură turistică de cazare are o evoluție mai semnificativă. Pentru o mai ușoară clarificare a cititorului asupra evoluției procentului sosirii turiștilor în structuri turistice de cazare, am elaborat și figura 4.1.

În tabelul 4.2, prezentăm evoluția procentuală a patru dintre cele mai reprezentative structuri turistice de cazare din Bihor din punct de vedere al numărului sosirilor turiștilor. Perioada de cercetare este de 14 ani, (din an în an, începând din anul 2000 până în 2013), cu scopul de a constata evoluția numărului sosirilor turiștilor în patru structuri turistice de cazare, considerate de către noi mai reprezentative, iar pentru a constata procentajul numărului de sosiri turiști în aceleași structuri turistice de cazare, am elaborat și figura nr. 4.2.

În tabelul nr. 4.3, tabelul nr. 4.4, tabelul 4.5 și tabelul nr. 4.6 am prezentat separat numărul sosirilor turiștilor în structurilor turistice de cazare considerate de către noi mai reprezentative și anume: hoteluri, vile turistice, campinguri și pensiuni agroturistice, cu scopul de a compara evoluția din punct de vedere numeric a sosirilor turiștilor în aceste tipuri de structuri turistice de cazare din localitățile județului Bihor, pe o perioadă de 14 ani, iar pentru o ușoară clarificare a cititorului, la fiecare tabel s-a realizat și o figură în care sunt redate procentual datele din tabele.

În tabelul nr. 4.7, ultimul tabel al acestui capitol, am prezentat evoluția sosirilor turiștilor în structuri turistice de cazare a județelor din regiunea NV, cu scopul de a constata pe ce loc se află județul Bihor față de celelalte județe din punct de vedere al numărului sosirilor turiștilor în structurile turistice de cazare.

La finalul acestui raport am formulat concluziile generale ale raportului și am așezat referințele bibliografice.

Datele prezentate în tabelele și figurile din raport au fost obținute de la Institutul de Statistică și de pe situl www.insse.ro , fiind prelucrate de către autor.

.

CAPITOLUL I

TIPURILE DE STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE REFLECTATE ÎN LITERATURA DE SPECIALITATE

Pentru a ajuta cititorul în evaluarea lucrării noastre, redăm pe scurt principalele caracteristici ale fiecărui tip de structură de cazare turistică, așa cum sunt ele reflectate în legislația în vigoare și literatura de specialitate.

Așa cum am precizat și în introducere prin structuri de primire turistică, denumite în continuare, de noi structură turistică de cazare – „se înțelege orice construcție sau amenajare, care furnizează în mod permanent sau sezonier serviciul de cazare și alte servicii pentru turiști”. .

Structurile de primire turistică din România, se clasifică pe stele, sau flori în funcție de îndeplinirea criteriilor minime de funcționare, în conformitate cu H.G. 601/1997 stabilite de Autoritatea Națională pentru Turism.

Perioada de eliberare a certificatului de clasificare, în conformitate cu legea este de până la 30 de zile de la data depunerii dosarului. Se eliberează o clasificare provizorie, după care se face vizita în teren de către angajați ai Ministerului Turismului, cu atribuții de control, iar în urma controlului se va elibera certificatul de clasificare definitiv.

Clasificarea se dă pe o perioadă nedeterminată și poate fi schimbată la cerere în funcție de modificările intervenite. Dacă, spre exemplu, s-au deteriorat structuri de primire turistică, se trece de la un grad superior la un grad inferior ( ex. de la 3 stele la 2 stele), iar dacă s-au accesat fonduri pentru o structură de cazare turistică, unitatea de cazare trece de la un grad inferior la un grad superior al clasificării.(de ex de la 2 stele la 3 stele).

Personalul de conducere trebuie să fie calificat pentru toate structurile de primire turistică, iar în cele ce depășesc 3 stele, trebuie ca tot personalul sa fie calificat.

În continuare se va realiza o scurtă descriere a structurilor turistice de cazare existente în județul Bihor.

Hotelurile – sunt structuri turistice de cazare ce se adresează tuturor categoriilor de turiști, fiind clasificate de la o (1) stea la cinci (5) stele, având obligatoriu și activitate de recepție. Pe lângă serviciul principal de cazare, în cadrul hotelului se oferă turiștilor și alte servicii turistice: servicii turistice de alimentație, servicii turistice de transport, servicii turistice de agrement și servicii turistice complementare (tratament, coafura, cosmetica, parcare, piscină, masaj, servicii de informare etc.). Hotelurile pot fi compuse din camere single, duble, triple și apartamente, toate fiind dotate adecvat, pentru odihna și relaxarea turiștilor.

Hostelurile – sunt structuri turistice de cazare ce se adresează unei categorii de turiști și anume în general tinerilor. Hostelurile pot avea camere cu baie proprie, dar și cameră cu baie comună. Camerele fiind cu mai mult de două paturi.

Hotelul apartament – e un tip de structură de primire relativ nou, e un hotel care în loc de camere are doar apartamente, formate din: dormitor, living, bucătărie, baie. Apartamentul poate avea una sau mai multe dormitoare. Bucătăriile sunt dotate și utilate. Acest tip de structură de primire poate avea sau nu restaurant. Sistemul a fost importat din Grecia.

Hanurile – sunt structuri turistice de cazare care de obicei se găsesc pe drumurile intens circulate, având capacitatea de cazare mică, dar au incluse și servicii de alimentație publică. Se adresează turiștilor în tranzit, iar perioada de sejur nu depășește o zi.

Motelurile – sunt structuri de primire turistică, care se găsesc în general lângă benzinării sau pe lângă drumurile intens circulate, având o capacitate mică sau medie de cazare. Pe lângă serviciile de cazare mai oferă și alte servicii turistice: servicii de alimentație, servicii de informare etc.

Vilele turistice – sunt structuri turistice de cazare asemănătoare hotelurilor, dar cu o capacitate mai mică. Această structură de primire turistică are obligația existenței recepției, față de celelalte structuri turistice de cazare (nu se referă la hoteluri) și pote fi găsită în spații urbane, rurale și montane.

Cabane turistice – sunt structuri turistice de cazare situate în zone montane având capacitate redusă de cazare. În funcție de gradul de clasificare acestea pot avea camere cu sau fără baie. Au în jur de 12 camere și sunt în mare parte construite din lemn. În general cabanele turistice sunt cu baie comună, iar personalul de conducere se numește cabanier.

Campingurile – sunt spații ce pot să aibă în incintă structuri turistice de cazare, formate din căsuțe, rulote, bungalouri, corturi și să ofere doar posibilitatea de campare. Conform normelor în vigoare, trebuie să aibă un anumit număr de dușuri și de toalete în funcție de capacitate.

Bungalourile – sunt structuri turistice de cazare construite din lemn, pe un singur nivel, situate în cadrul unor spații comune (campinguri) ce oferă anumite servicii turistice: divertisment, alimentație.

Taberele de elevi și preșcolari – sunt structuri turistice de cazare care se adresează unei anumite categorii de turiști și anume elevi. Oferă servicii de cazare în camere cu două și mai mult de două paturi, servicii de alimentație și servicii de agrement.

Pensiunile turistice – sunt structuri turistice de cazare ce constau în asigurarea turistului cu o servire completă, cazare și masă. Pot să funcționeze în locuințele celor care le administrează sau în spații de sine stătătoare, se adresează strict turiștilor și au un număr maxim de 18 camere.

Pensiunile turistice se clasifică:

pe stele – în mediul urban,

pe flori – în mediul rural

Pensiunea agroturistică – este de fapt casa proprie (gospodăria țărănească), transformată în structură turistică de cazare. Pe lângă serviciile de cazare, oferă și servicii de masă, masa fiind preparată din produse agricole proprii și posibilitatea de participare la activitățile gospodărești ale acesteia. Proprietarul poate să locuiască în același imobil cu turistul sau separat. Pensiunea agroturistică are un număr maxim de 8 camere.

Apartamentul în regim hotelier – este orice apartament situat într-un imobil de locuințe, apartament transformat în structuri de primire de sine stătătoare. Conform legislației în vigoare, apartamentul funcționează cu acordul vecinilor, același proprietar putând avea unul sau mai multe apartamente situate într-unul sau mai multe imobile din același loc sau din mai multe locuri. În județul Bihor, astfel de structuri turistice de cazare se găsesc în Oradea și Băile Felix.

CAPITOLUL II

STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE

Din cele 17 tipuri de structuri turistice de cazare ce au drept de funcționare în țara noastră, în județul Bihor se regăsesc doar 12 astfel de structuri turistice de cazare și anume: hoteluri, hosteluri, hoteluri apartament, moteluri, hanuri, vile turistice, cabane turistice, bungalouri, campinguri, tabere de elevi și preșcolari, pensiuni turistice, pensiuni agroturistice.

În continuare cercetăm evoluția celor 12 tipuri de structuri turistice de cazare existente în județul Bihor pe o perioadă de 24 de ani.

Structurile turistice de cazare din județul Bihor sunt prezentate în tabelul nr. 2.1, de mai jos, în funcție de tipul și numărul acestora pe ultimii 24 ani. Dorim să realizăm o comparație a evoluției tipurilor structurilor turistice de cazare din anul 1990 până în anul 2013.

Comparând datele prezentate, în tabelul 2.1, a totalului structurilor turistice de cazare din județul Bihor, pe perioada anilor 1990 – 2013, se observă că acestea au avut o evoluție în creștere de la începutul perioadei de cercetare până la sfârșitul perioadei de cercetare astfel: în anul 1990, totalul structurilor turistice de cazare înregistrate în județul Bihor este într-un număr de 67, iar la sfârșitul perioadei de cercetare, anul 2013, numărul total al structurilor turistice de cazare este într-un număr de 139. Rezultă o creștere, la finalul perioadei analizate, de 72 structuri turistice de cazare noi.

Pentru a se constata care tip de structură turistică de cazare s-a dezvoltat și care a avut un declin și în ce perioadă, vom analiza pe rând cele 12 tipuri de structuri turistice de cazare existente în județul Bihor. Acestea sunt redate în tabelul 2.1 pe perioada anilor 1990 – 2013.

TABEL NR. 2.1 NUMĂRUL STRUCTURILOR TURISTICE DE CAZARE PE TIPURI DE STRUCTURI

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

Conform cercetării realizate pe perioada 1990 – 2013 se observă următoarea dezvoltare a structurilor de primire turistică pe tipuri de structuri , astfel:

Hoteluri. Chiar de la începutul perioadei analizate, se înregistrează un număr de 27 de structuri turistice de cazare. După anul 1995 până în anul 2003 are loc o descreștere a numărului de hoteluri ajungând la 24 de structuri turistice de cazare. După anul 2005 se observă o tendință de creștere a numărului de hoteluri astfel de la 30 de hoteluri în anul 2005 printr-o ușoară creștere se ajunge în anul 2013 la 44 de structuri turistice de cazare.

Hosteluri. Acest tip de structură turistică de cazare apare în județ în anul 2005 cu o singură structură turistică de cazare. Are o ușoară dezvoltare cu o singură structură turistică de cazare în anul 2010 și cu încă o structură turistică de cazare în anul 2013. Ajunge la un număr de 3 structuri turistice de cazare, până la sfârșitul perioadei analizate. Nu este un serviciu turistic care s-a dezvoltat suficient de mult în județul Bihor, iar în primele trei perioade de comparație 1990, 1995, 2000 nici nu a existat.

Hotelul apartament – această structură turistică de cazare apare în județ în anul 2010 având o singură structură turistică de cazare. În anul 2013 se înregistrează încă o structură turistică de cazare.

Moteluri. Sunt structuri turistice de cazare care apar în perioada analizată abia în anul 2001, cu 4 structuri turistice de cazare. Urmează o perioadă de regres, având doar 3 structuri turistice de cazare în anul 2003, iar în perioada următoare se remarcă o ușoară creștere, până la 4 structuri turistice de cazare care se mențin pe perioada anilor 2005-2007. În anul 2010 se ajunge la 5 structuri de primire turistică. La finalul perioadei analizate, din nou se observă un regres în evoluția numărului de structuri de primire turistică, ajungându-se la 3 unități de primire turistică.

Hanuri. La începutul perioadei 1990- 2001, conform datelor culese, hanurile sunt evidențiate cu zero structuri turistice de cazare.

În anul 2003 apare o singură structură turistică de cazare de tip han care se menține o perioadă de 4 ani, până în anul 2007. Din anul 2010 până în anul 2013, această structură turistică de cazare este din nou evidențiată, conform datelor culese, cu zero.

Vile turistice. Aceste structuri turistice de cazare se prezintă cu un număr suficient de mare la începutul perioadei analizate, anul 1990, și anume cu 21 de unități. În perioada următoare, anul 1995, numărul acestor structuri turistice de cazare scade la un număr de 15 unități, rămânând același până în anul 2001. În anul 2003 se observă o creștere cu 6 structuri turistice de cazare, ajungându-se până la un număr de 21 structuri turistice de cazare. După anul 2005 apare o scădere cu 2 structuri turistice de cazare, ajungându-se la 19 structuri turistice de cazare. Urmează apoi o ușoară creștere , până la 20 structuri turistice de cazare în anul 2007.

După anul 2007, până la finalul perioadei analizate, anul 2013, în cadrul acestor structuri turistice de cazare se observă o reducere la 12 structuri în anul 2010 și numai 10 structuri la finalul perioadei analizate, anul 2013. La sfârșitul perioadei cercetate, anul 2013, față de anul 1990, la acest tip de structură turistică de cazare se constată o descreștere cu un număr de 11 unități.

Cabane turistice. În anul 1990 acest tip de structuri turistice de cazare se găsesc într-un număr de 4. În anul 1995 se dezvoltă cu o singură structură, ajungând la un număr de 5 structuri, număr care nu suportă niciun fel de modificare pe perioada anilor 2000 – 2007. În anul 2010 crește numărul acestui tip de structură turistică de cazare cu un număr de 2 cabane turistice. Urmează un declin al acestei structuri turistice de cazare ,ajungând la finalul perioadei de cercetare, în anul 2013, la un total de 4 cabane.

Constatăm că acest tip de structură turistică de cazare nu a avut parte de o creștere numerică la sfârșitul perioadei analizate, anul 2013, față de perioada de început a analizei, anul 1990.

Bungalouri. Această structură turistică de cazare apare la finalul perioadei cercetate, anul 2013, cu un număr de 9 structuri turistice de cazare.

Campingurile. Se prezintă la începutul perioadei cercetate, anul 1990, cu 13 structuri, iar la sfârșitul perioadei cercetate, anul 2013, cu 4 structuri. În 1995 are loc o scădere cu un număr de 6 structuri, aproape jumătate din numărul total al acestui tip de structură turistica de cazare, rămânând constant la un număr de 7 campinguri până în anul 2003. Campingurile au parte de o singură perioadă de dezvoltare, din anul 2003 până în anul 2007 cu o singură structură turistică de cazare, ajungând la 8 structuri. Spre finalul perioadei de cercetare se observă din nou o descreștere a acestui tip de structură turistică de cazare cu 2 structuri în anul 2010 și încă 2 structuri în anul 2013, ajungându-se la un total de 4 structuri turistice de cazare.

Taberele de elevi și preșcolari. În anul 1990, acest tip de structură turistică de cazare nu apare cu nicio înregistrare, numărul acestora fiind zero. În anul 1995 sunt înregistrate cu un număr de 5 structuri turistice de cazare, iar până în anul 2003 numărul acestora rămâne neschimbat. O ușoară creștere, cu numai o singură structură, are loc în anul 2005 care se menține până în anul 2007. În anul 2010 are loc o descreștere cu un număr de 3 structuri turistice de cazare, rămânând constant până în anul 2013 când se încheie și perioada de cercetare.

Pensiuni turistice. Acest tip de structură turistică de cazare apare abia în anul 2001 cu o singură structură turistică de cazare, având în anul 2003 o creștere cu 2 structuri, ajungând la 3 structuri turistice de cazare. În anul 2005 numărul acestor structuri turistice de cazare ajunge la 6 structuri turistice de cazare, număr ce se menține până în anul 2007, fiind înregistrate și în anul 2013. În anul 2010 are loc o ușoară descreștere a acestui tip de structură turistică de cazare, fiind înregistrată cu doar 4 structuri.

Pensiuni agroturistice. Sunt singurele structuri turistice de cazare ce nu au parte de niciun fel de descreștere numerică, deși apar destul de târziu în județul Bihor. Apărute în anul 2003, într-un număr de 2, pensiunile agroturistice au parte și de cea mai mare creștere numerică dintre toate structurile turistice de cazare cercetate până acum. În anul 2005 numărul acestor structuri turistice de cazare crește cu 3 structuri, ajungându-se la un număr de 5 structuri turistice de cazare, număr ce se menține și în anul 2007. O creștere semnificativă are loc în cadrul acestor structuri turistice de cazare după anul 2010, când crește cu un număr de 26 de structuri, ajungând la 31 de structuri. În anul 2013 continuă creșterea numărului acestui tip de structură turistică de cazare cu un număr de 22 de structuri, ajungând la un total de 55 de structuri turistice de cazare.

FIGURA 2.1: PROCENTUL NUMĂRULUI STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE PE TIPURI DE STRUCTURI

SURSA: DATE CULESE DE LA INSTITUTUL DE STATISTICA ȘI PRELUATE DE PE Site-ul www.insse.ro ÎN APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

Cercetarea evoluției procentului numărului structurilor turistice de cazare este prezentată în figura 2.1. Perioada cercetată este cuprinsă între anul 1990 și anul 2013.

În figura de mai sus, se observă că hotelurile, care sunt reprezentate prin culoarea albastru deschis, au cel mai mare procent de creștere al numărului de structuri turistice de cazare în prima parte a perioadei cercetate, în comparație cu celelalte tipuri de structuri turistice de cazare. Spre finalul perioadei de cercetare s-a constatat că valoarea procentului numărului pensiunilor agroturistice a crescut comparativ cu valoarea procentului numărului hotelurilor. În anul 1995 hotelurile reprezintă cel mai ridicat procentul al numărului de structuri turistice de cazare, peste 40% în comparație cu ceilalți ani. În anul 2013 hotelurile reprezintă cel mai mare număr de structuri din toată perioada cercetată, însă procentul este mai mic cu aproximativ 30%, sub cel din anul 1995. Aceasta se datorează faptului că din anul 2013 s-au dezvoltat și alte tipuri de structuri turistice de cazare care nici nu au existat în 1995 sau care au avut un număr de structuri turistice de cazare scăzut, de exemplu pensiunile turistice sau pensiuni agroturistice, reprezentate în diagramă cu culoarea galben, respectiv verde.

Vilele turistice sunt redate prin culoarea roșu-cărămiziu și ocupă locul al doilea în diagramă, după hoteluri, din punct de vedere a procentului numărului de structuri turistice de cazare pe toata perioada 1990-2005, loc pe care îl pierde după anul 2010, în favoarea pensiunilor agroturistice, până la finalul anului 2013.

Creșterea numerică a acestui tip de structuri de primire (vile turistice) a fost de peste 30% la începutul perioadei, a urmat o ușoară scădere ajungând la un procent de peste 25% în perioada anilor 1995-2003 și la un procent de peste 20% în anul 2003-2007, iar la finalul perioadei cercetate a scăzut la un procent sub 10% (7,19%).

Campingurile, reprezentate în diagramă cu culoarea albastru bleumarin, ocupă locul trei după hoteluri și vile turistice, privind numărul de structuri turistice de cazare în prima parte a perioadei cercetate 1990- 2005. Pierde acest loc după anul 2005, ajungând la finalul perioadei cercetate, anul 2013, pe locul cinci din punct de vedere al procentului de creștere numerică. În anul 2013 pensiunile agroturistice sunt pe primul loc și au un procent de aproximativ 40%, hotelurile aproximativ 30%, vilele turistice aproximativ 7%, bungalourile aproximativ 6%, pensiunile turistice aproximativ 4% și la egalitate cu campingurile turistice, cu un procent de aproximativ 3%, sunt cabanele turistice.

Bungalourile reprezintă o nouă structură turistică de cazare ce apare abia la finalul perioadei de cercetare cu un procent de peste 6% .

Cabanele turistice, ca procent al numărului de structuri turistice de cazare, au prezentat o fluctuație între 6% și 10% până în anul 2010, iar la finalul perioadei este sub 3% cu un procent de 2,88 %, fiind abia pe penultimul loc, în comparație cu celelalte 11 structuri turistice de cazare. Analizând această situație, se constată că acest tip de structură turistică de cazare nu a mai fost atât de căutat ca și alte structuri turistice de cazare ce au prezentat o creștere numerică mai mare.

Taberele de elevi și preșcolari, reprezentate prin culoarea violet, chiar dacă statistic nu apar în prima perioada a cercetării, în anul 1990, ele sunt consemnate începând abia din anul 1995 cu un procent de 8 – 9 % din totalul structurilor turistice de cazare, procent ce îl menține până în anul 2001, iar în perioada 2003-2007 cu un procent puțin peste 7%, ajungând la finalul perioadei la un procent puțin peste 2% din totalul structurilor turistice de cazare.

Pensiunile turistice, reprezentate prin culoarea galbenă, sunt structuri turistice de cazare nou apărute în județul Bihor. Apar în anul 2001, cu un procent de aproape 2% crește treptat numărul lor în anii 2003 – 2007, ajungând la un procent de peste 7%. La finalul perioadei, între anii 2010-2013, se observă un declin ajungând de la un procent sub 4% la un procent puțin peste 4% din totalul structurilor turistice de cazare.

Pensiunile agroturistice au apărut în 2005 după pensiunile turistice cu un procent mai mic la început, aproximativ 3%, reușind ca în anul 2010 să depășească procentul pensiunilor turistice, ajungând chiar pe locul al doilea după hoteluri, cu un procent de aproape 30%. În anul 2013 prezintă cea mai mare creștere dintre toate structurile turistice de cazare, ocupând locul întâi, cu un procent ce depășește 38 %, trecând în fața hotelurilor.

În tabelul 2.2. este prezentată evoluția anuală , din punct de vedere procentual al numărului celor mai reprezentative unități de structuri turistice de cazare existente în județul Bihor, în număr de patru pe o perioadă de 24 de ani. Cele patru structuri turistice de cazare cercetate sunt hotelurile, vilele turistice, campingurile și pensiunile agroturistice. Redarea evoluției celor patru structuri turistice de cazare începe cu anul 1990 și se termină cu anul 2013.

TABEL 2.2 EVOLUȚIA PROCENTUALĂ A NUMĂRULUI CELOR MAI REPREZENTATIVE STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE DIN BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

FIGURA 2.2 PROCENTUL CELOR MAI REPREZENTATIVE STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE DIN JUDEȚUL BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În figura nr. 2.2 prezentăm evoluția anuală a 4 din cele mai reprezentative structuri turistice de cazare din județul Bihor, pe o perioadă de 24 ani, privind numărul de structuri turistice de cazare.

Procentul cel mai mare, din punct de vedere al numărului de tipuri de structuri turistice de cazare, îl reprezintă hotelurile, redate în figura nr. 2.3 prin culoarea albastră.

În primii doi ani ai cercetării, procentul numărului de hoteluri are o creștere rapidă, ajungând de la un procent de 40,30%, în anul 1990, la un procent de 47,17%, în anul 1992, această valoare reprezintă și pragul maxim al procentului din punct de vedere al numărului acestui tip de structură turistică de cazare. După anul 1992 are loc o scădere rapidă a procentului numărului de hoteluri, ajungând la 40% în anul 1995, urmată de o scădere lentă până în anul 2003, ajungând la procentul de 33,80, apoi urmează creșteri și descreșteri în jurul procentului de 35% până în anul 2010. La finalul perioadei are loc o scădere a procentului numărului de hoteluri până în jurul valorii de 30% în anul 2012 menținându-se la această valoare până la finalul perioadei cercetate, anul 2013.

Vilele turistice reprezentate prin culoarea mov, au o tendință de scădere rapidă a procentului de structuri turistice de cazare, de la un procent de peste 30% în 1990 până la un procent de 25% valoare la care se menține cu mici oscilații până în anul 2002, iar în anul 2003 crește din nou la o valoare apropiată de 30%. După anul 2004 evoluția procentului acestui tip de structuri turistice de cazare este în scădere, cu ușoare variații de revenire, ajungând la finalul perioadei cercetate la un procent sub 10%.

Campingurile, redate prin culoarea galbenă, au parte la începutul perioadei analizate, anii 1990-1994, de o scădere bruscă a procentului de structuri turistice de cazare de acest tip, urmată de o scădere mai lentă, de la un procent de 20% la un procent puțin peste 10% din totalul numărului de structuri turistice de cazare cercetate. Perioada anilor 1995-2007 s-a caracterizat printr-o evoluție constantă a procentului numărului de campinguri, oscilând în jurul valorii de 10%. Finalul perioadei 2007-2011 este caracterizat de o scădere continuă până la un procent de aproximativ 3% , procent care se menține până în anul 2013.

Pensiunile agroturistice, redate prin culoarea verde, cunosc o creștere rapidă a procentului numărului de structuri turistice de cazare. De la un procent de peste 1,5% în anul 2000, în anul 2004 ajunge la un procent de peste 5%, menținându-se la această valoare până în anul 2008 când cunoaște cea mai rapidă și mai substanțială creștere a procentului de structuri turistice de cazare, ajungând la aproape 40% din totalul structurii turistice de cazare cercetate.

TABEL NR.2.3 : NUMĂRUL HOTELURILOR DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015, ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 2.3 este redat numărul și procentul pe care îl are hotelurile din localități din județul Bihor, pe o perioadă cuprinsă între anii 1990 – 2013.

În municipiul Oradea, în perioada anilor 1990 – 2005, numărul hotelurilor este în medie de 7 hoteluri. În anul 2007 numărul hotelurilor are o ușoară creștere, ajungând la un număr de 9 hoteluri existente în Oradea. O creștere semnificativă are loc în anul 2010 când se ajunge la un număr de 17 hoteluri, iar în anul 2013 se înregistrează un număr de 18 hoteluri în municipiul Oradea.

Municipiul Beiuș, în perioada anilor 1990 – 1995, are 2 hoteluri, iar din anul 2000 până în anul 2013, numărul hotelurilor rămâne constant la un singur hotel. Municipiul Marghita este înregistrat în anul 1990 până în anul 2013 cu un singur hotel.

Municipiul Salonta se înregistrează cu un hotel în anul 1990. Din 1995 până în anul 2003 nu mai există niciun hotel, iar din anul 2005 până la finalul perioadei cercetate, anul 2013, se înregistrează iar cu un hotel. În orașul Nucet este consemnat un singur hotel numai în anul 2010. Orașul Ștei este înregistrat chiar de la începutul perioadei de cercetare, anul 1990, cu un hotel, număr care rămâne neschimbat până la finalul perioadei de cercetare, anul 2013. În orașul Valea lui Mihai este un singur hotel înregistrat în anul 1990. După anul 1995 numărul hotelurilor este 0 (zero) până la finalul perioadei de cercetare, anul 2013. În localitatea Borș este înregistrat un hotel din anul 2005 până în anul 2013. În localitatea Budureasa este un singur hotel de la începutul perioadei până la finalul perioadei 2013. Localitatea Săcădat apare înregistrată cu un singur hotel din anul 2010 până în anul 2013. Localitatea Sânmartin este localitatea în care se înregistrează cel mai mare număr de hoteluri, chiar de la începutul perioadei cercetate, anul 1990, când existau 13 hoteluri, iar din anul 1995 numărul de hoteluri scade la 12 structuri, rămânând constant până în anul 2003. În anul 2005 numărul hotelurilor crește, ajungând la 14 structuri, după care scade în anul 2007 și în anul 2010 ajunge la 13 hoteluri, iar la finalul perioadei 2013 crește din nou, ajungând la 16 hoteluri.

În localitatea Tinca se înregistrează primele 2 hoteluri în anul 2003, număr care se menține și în 2005, iar din anul 2007 localitatea înregistrează un singur hotel până la finalul perioadei cercetate anul 2013.

În diagrama 2.3 este redată evoluția procentuală a numărul de hoteluri în localități din județul Bihor. Procentul numărului de hoteluri care ajunge la cea mai mare valoare este din localitatea Sânmartin reprezentată pe diagramă prin culoarea galbenă.

Se observă că valoarea procentului numărului de hoteluri crește treptat din anul 1990 de la valori ușor sub 50%, la valori de 50% în anul 1995. În anii 2000 și 2001 se ajunge la cele mai mari valori, de aproape 55% procente număr de structuri turistice de cazare de tip hotelier. În anii 2003 , 2005 și 2007 valoarea procentului numărului de hoteluri din Sânmartin scade treptat și se menține între 50-40%. În anul 2010 procentul numărului de hoteluri din localitatea Sânmartin ajunge la ceea mai mică valoare, puțin peste 30%. În anul 2013 cunoaște o ușoară creștere, dar nu depășește procentul de 40% din totalul numărului de hoteluri din localitățile din județul Bihor.

Municipiul Oradea, analizat din punct de vedere al valorilor procentului numărului de hoteluri din localități din județul Bihor, ocupă locul II și este reprezentat pe diagramă prin culoarea albastră. Evoluția procentului numărului de hoteluri din municipiul Oradea în perioada anilor 1990- 2007 variază cu valori cuprinse între 25 – 30%, ajungând la cea mai mare valoare în anii 2010 și 2013 când depășește 40% procente din numărul total de hoteluri din localitățile din județul Bihor.

Orașul Beiuș, reprezentat pe diagramă prin culoarea mov, are un procent al numărului de hoteluri în medie de 8 % în primii doi ani, anul 1990 și anul 1995, iar după anul 2000 procentul numărului de hoteluri scade treptat de la valori de 5% la valori de 4%,și 3 %, iar la finalul perioadei, anul 2013, la puțin peste 2% procente din numărul total de hoteluri din localități din județul Bihor.

Orașul Tinca, reprezentat pe diagramă prin culoarea verde, deși până în anul 2003 nu are niciun hotel, ajunge în acest an la un procent de 8% din numărul total de hoteluri din localitățile din județul Bihor. Din anul 2005 procentul numărului de hoteluri din Tinca scade treptat de la aproximativ 7%, ajungând la un procent de 2,5% în anul 2013.

Orașul Marghita, reprezentat pe diagramă prin culoarea albă, din punct de vedere al procentului numărului de hoteluri din localități ale județului Bihor, înregistrează pe toată perioada de cercetare valori sub 5%.

Localitatea Budureasa, reprezentată pe diagramă cu culoarea bleumarin, se înregistrează cu o prezență constantă de număr de hoeluri pe toată perioada cercetată din anul 1990 până în anul 2013, având valori ce variază între 2- 4 % procente din totalul numărului de hoteluri din localități a județului Bihor.

Celelalte localități cu reprezentare sporadică a procentului numărului de hoteluri numai în anumite perioade, nu ajung să atingă nici măcar 5% procente din totalul numărului de hoteluri din localități ale județului Bihor.

FIGURA NR. 2.3 PROCENTUL NUMĂRULUI HOTELURILOR DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL 2.4 : NUMĂRUL VILELOR TURISTICE DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 2.4 sunt prezentate numărul și procentele vilelor turistice din localități din județul Bihor. S-au cercetat cei mai reprezentativi ani începând din anul 1990 până în anul 2013.

În municipiul Oradea este înregistrată o singură vilă turistică în anul 2010 care se menține și în anul 2013.

Municipiul Marghita are înregistrată existența unei vile turistice din anul 2007 care se menține până în anul 2013.

Orașul Nucet nu are înregistrată nicio vilă turistică pe perioada cercetată.

Localitatea Budureasa are înregistrate din anul 1990 până în anul 2000 – 5 vile turistice, număr ce scade la 4 în anul 2001, dar înregistrează cea mai mare valoare 9 vile turistice în anul 2003, după care din anii 2005 , 2010 numărul vilelor turistice este constant de 7. La finalul perioadei, anul 2013, numărul vilelor turistice din localitatea Budureasa scade ajunge la 2 structuri.

Localitatea Curățele este înregistrată cu o singură vilă turistică în anul 2013.

Localitatea Sânmartin este de departe lider în ce privește numărul de vile turistice existente în localități din județul Bihor de-a lungul întregii perioade cercetate, 1990 – 2013. În anul 1990 sunt înregistrate 14 vile turistice, numărul lor scade la 9 în anul 1995 și se menține până în anul 2000. O creștere ușoară se observă în anul 2010 când se ajunge la un număr de 10 vile turistice. Din anul 2003 numărul vilelor turistice crește la 12 și se menține până în anul 2007. În anul 2010 numărul vilelor turistice din Sînmartin cunoaște o reducere masivă, ajungând doar la 2 structuri turistice de acest tip, iar în anul 2013 crește la 4 structuri.

În localitatea Sârbi apare pentru prima dată înregistrată evidența vilelor turistice în anul 2010 cu o singură structură de cazare de acest tip și care se menține și în anul 2013. Orașul Tinca are la începutul perioadei ,anul 1990, înregistrată existența a 2 vile turistice, dar în anul 1995 se reduce la o singură vilă, menținându-se la această înregistrare până în anul 2001. Din anul 2003 până în anul 2013 în orașul Tinca nu mai există înregistrată nicio vilă turistică.

În figura nr. 2.4 s-a prezentat evoluția procentuală a numărului de vile turistice din localități ale județului Bihor.

Conform figurii se observă că procentul numărului de vile din localitatea Sânmartin este substanțial mai mare decât în celelalte localități din județul Bihor. Reprezentat pe diagramă prin culoarea roșie, procentul numărului de vile turistice din localitatea Sânmartin este în anul 1990 peste 65% și apoi din anul 1995 până în 2007 se menține la o valoare medie de 60%, cu o singură excepție în această perioadă, în anul 2001, când din nou depășește 65% procente din valoarea procentului numărului de vile turistice din localități din județul Bihor. La finalul perioadei cercetate valoarea procentului numărului de vile turistice atinge minimul perioadei cercetate cu valoare de 40% procente.

Valori mai mari de 30% procente din numărul total de vile turistice din localități din județul Bihor sunt atinse în localitatea Budureasa, reprezentate pe diagramă prin culoarea albastru deschis. În anul 1990 procentul numărului de vile turistice din Budureasa avea valori ce depășea 20% . În următorii ani, 1995 și 2000, procentul numărului de vile turistice depășește 30 %, scăzând în anul 2001 puțin sub 30%, iar în anul 2003 trece de 40% și se menține cu o medie de 35% în anii 2005 și 2007, având cea mai spectaculoasă creștere, de aproape 60%, în anul 2010. În anul 2013 procentul numărului de vile turistice scade la un procent de numai 20% din totalul de vile turistice din localități ale județului Bihor.

Valoarea procentului vilelor turistice din celelalte localități prezentate în diagrama 2. 4 nu depășește 10 % și nu au o evoluție continuă. Astfel, în prima perioadă cercetată, din anul 1990 până în anul 2001, evoluția procentului numărului de vile turistice din orașul Tinca scade de la un procent de aproximativ 10%, la un procent puțin peste 5%, iar din anul 2003 până în anul 2013, procentul este 0 (zero).

Cu valori de maxim 10% a numărului de vile turistice se înregistrează și municipiul Marghita, reprezentată cu mov. Până în anul 2005 procentul numărului de vile turistice este 0 (zero), iar spre final, în anul 2007 până în anul 2013, crește treptat de la 5% la 10 % procente vile turistice din localități ale județului Bihor.

Municipiul Oradea, redat prin culoarea albastră și localitatea Sârbi, redată prin culoarea albastru închis, au înregistrat un procent asemănător al numărului de vile turistice din localitățile județului Bihor. Până în anul 2007 procentul este zero, iar în anul 2010 și anul 2013 nu depășește 10 % procente vile turistice din totalul de vile turistice din localități ale județului Bihor.

Localitatea Curățele redată pe diagramă prin culoarea bleumarin se remarcă doar la finalul perioadei, în anul 2013 cu un procent de 10 % din totalul de vile turistice din localități ale județului Bihor, iar perioada 1990 – 2010 se înregistrează cu 0% procente privind numărul de vile turistice.

Localitatea Nucet, reprezentată prin culoarea alb pe diagramă, are înregistrat zero pe toată perioada cercetată a procentului de vile turistice din totalul de vile turistice din localități ale județului Bihor.

FIGURA NR 2.4: PROCENTUL NUMĂRULUI VILELOR TURISTICE DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL NR. 2.5 : NUMĂRUL CAMPINGURILOR DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015, ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 2.5 prezentăm evoluția numărului de campinguri din localitățile județului Bihor pe perioada anilor 1990 – 2013.

Municipiul Marghita are la începutul perioadei anul 1990 o singură structură turistică de cazare de tip camping și în perioada 1990 – 2013 nu se înregistrează nicio structură turistică de acest tip. Din 2015 până în 2013 se înregistrează din nou o singură structură turistică de tip camping.

Orașul Nucet are de la începutul perioadei, anul 1990 pană în anul 2007, o singură structură turistică de cazare de tip camping, iar în perioada 2010 – 2013 numărul acestor structuri este zero.

În localitatea Biharia, într-un singur an 1990, se înregistrează o singură structură turistică de cazare de tip camping.

Localitatea Budureasa are o singură structură turistică de cazare de tip camping pe toată perioada cercetată, din anul 1990 până în anul 2013.

Localitatea Bulz este localitatea unde se înregistrează mai mult de o structură turistică de cazare de tip camping pe parcursul întregii perioade. Astfel, în anul 1990 sunt înregistrate 3 structuri turistice de cazare de tip camping, în anul 1995 se reduce numărul acestora la o singură structură turistică, iar din anul 2000 până la finalul perioadei analizate, anul 2013, se înregistrează 2 structuri turistice de cazare de tip camping.

Localitatea Bunești se înregistrează cu o structură turistică de tip camping, începând din anul 2005 până în anul 2010.

Localitatea Cefa are o singură structură turistică de tip camping înregistrată doar în anul 1990.

În localitatea Pietroasa este înregistrată o structură turistica de cazare de tip camping în anul 1990, 2 structuri turistice de cazare în 1995, iar din anul 2000 până în anul 2003 din nou o structură turistică de cazare, iar după această perioadă numărul acestora devine zero.

Localitatea Săcădat are înregistrată o singura structură turistică de cazare tip camping începând din anul 1990 până în anul 2007, iar din 2010 pană la sfârșitul perioadei numărul acestei structuri turistice de cazare este zero.

Localitatea Sânmartin apare într-un singur an înregistrată cu 2 structuri de acest tip, în 1990, după care numărul acesteia este zero până la sfârșitul perioadei de cercetare.

Localitatea Tinca are o structură turistică de tip camping în toată pe perioada 1990 – 2010 după care până la final ajunge la zero structuri de tip camping.

În figura nr. 2.5 este redat procentul numărului de structuri turistice de cazare de tip campinguri din localitățile județului Bihor.

Localitatea Bulz, reprezentată pe diagramă prin culoarea mov, debutează în anul 1990 cu aproximativ 20% procente și în anul 1995 cu aproximativ 15% procente din numărul total de campinguri aflate în localitați din județul Bihor, iar din anul 2000 până în anul 2003 valoarea procentului este puțin sub 30%. Între anii 2005 – 2007 campingurile din localitatea Bulz sunt înregistrate cu un procent de 25%, iar din anul 2010 procentul urcă aproape de 35% și ajunge în anul 2013 la valoarea de 50% procente din totalul de campinguri înregistrate în localitățile județului Bihor.

Localitatea Budureasa, reprezentată prin culoarea albastru deschis, are o evoluție în creștere a procentului numărului de campinguri pe toată perioada cercetată. De la un procent aproape de 8% campinguri în anul 1990, ajunge în perioada 1995 – 2003 la un procent de 14%, scade sub 13% în perioada 2005 – 2007, ca în anul 2010 să ajungă la aproape 17% și la 25% procente privind numărul de campinguri în anul 2013.

Localitatea Pietroasa, reprezentată prin culoarea albastru închis, are un procent al campingurilor în anul 1990 ce era sub 8% și în anul 1995 cunoaște cea mai mare valoare a procentului numărului de campinguri de 28,57%. În perioada anilor 2000 -2003 valoarea procentului de campinguri este de 14,29% procente. În perioada anilor 2005 – 2013 valoarea procentului campingurilor este 0 (zero).

Localitatea Săcădat, reprezentată prin culoarea galben, înregistrează un procent al numărului de campinguri, în anul 1990, de 7,69%, iar în perioada 1995 – 2003 crește la 14,29 %. În perioada 2005 – 2007 procentul campingurilor scade la 12,5%. Din perioada 2010 – 2013 procentul campingurilor este 0 (zero).

Localitatea Sânmartin înregistrează un procent al campingurilor de 15,38% în anul 1990, apoi după acest an până la finalul perioadei de cercetare, procentul devine 0 (zero).

În localitatea Tinca procentul structurilor de cazare de tip camping este înregistrat în anul 1990 cu valoarea de 7,69%, iar din anul 1995 valoarea procentului este de 14,29%, valoare ce se menține până în anul 2003. Perioada 2005 – 2007 este caracterizată printr-o scădere a procentului numărului campingurilor, ajungând la valoarea de 12,5%. În anul 2010 localitatea Tinca, față de alte localități din Bihor, se situează la un procent de 16,67%. din punct de vedere al procentului numărului de campinguri. În anul 2013 valoarea procentului campingurilor este 0 (zero).

FIGURA NR. 2.5 : PROCENTUL NUMĂRULUI CAMPINGURILOR DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL 2.6 : NUMĂRULUI PENSIUNILOR AGROTURISTICE DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul nr 2.6 este prezentată evoluția numerică și procentuală a structurilor turistice de cazare de tip pensiuni agroturistice din localitățile județului Bihor, pe perioada anilor 1990-2013.

Așa cum se observă și din tabel, aceste structuri turistice de cazare au apărut în județul Bihor pentru prima oară în anul 2003 în localitatea Sânmartin cu 2 structuri. Evoluția pensiunilor agroturistice ajunge la 4 structuri în anul 2003 și rămâne valoric constantă în anul 2007. În anul 2010 are loc o creștere a numărului de pensiuni agroturistice, ajungând la 23 de structuri. Trendul de creștere se menține și în 2013 când se ajunge la un număr de 31 de pensiuni agroturistice.

A doua localitate în care se dezvoltă acest tip de structură turistică de cazare, este orașul Săcuieni, unde în anul 2005 se înregistrează o structură. În anul 2007 și anul 2010 numărul acestei structuri turistice de cazare rămâne la fel ca în anul apariției sale în această localitate și anume 1, iar în anul 2013 dispare și această singură pensiune agroturistică, evidența lor fiind zero.

În anul 2010 aceste structuri turistice de cazare se înregistrează cu câte o structură în încă 7 localități din județul Bihor: localitatea Curățele, Hidișelul de Sus, Pietroasa, Remetea, Sâmbăta, Sârbi și Șuncuiuș.

În anul 2013, din 23 de localități ale județului Bihor prezentate în tabelul 2.6, 18 dintre aceste localități sunt înregistrate cu pensiuni agroturistice astfel:

Localitatea Sânmartin – 31 pensiuni agroturistice

Municipiul Marghita și Pietroasa – 3 pensiuni agroturistice

Localitatea Balc, Bratca, Bulz, Hidișelul de Sus, Ineu, Nojorid, Paleu, Pocola, Bulz, Remetea, Sâmbăta, Sântandrei, Sârbi, Șuncuiuș, Vadu Crișului – 1 pensiuni agroturistice

În figura nr. 2.6 este prezentată evoluția procentuală a numărului de pensiuni agroturistice din localități ale județului Bihor.

Orașul Săcuieni, reprezentat prin culoarea alb pe figura 2.6, înregistrează pentru prima oară, în anul 2005, un procent al campingurilor de 20%, procent ce se menține și în anul 2007. În anul 2010 procentul campingurilor din orașul Săcueni este de 3,23%, chiar dacă numeric localitatea Săcueni are înregistrată o singură structură de tip camping pe toată perioada mai sus menționată.

În localitatea Balc, reprezentată prin culoarea albastru azur, procentul numărului de pensiuni agroturistice se înregistrează într-un singur an, anul 2013, cu o valoare de 1,89%.

Localitatea Bratca are un procent total de 1,89% a numărului de pensiuni agroturistice si sunt reprezentate prin culoarea violet. Perioada în care s-a înregistrat acest procent este anul 2013.

Localitatea Bulz , reprezentată pe diagrama prin culoarea roșie, are un procent de 3,77% pensiuni agroturistice din totalul de pensiuni agroturistice din localitați din județul Bihor în anul 2013.

Localitatea Curățele, reprezentată pe diagrama prin culoarea gri, are un procent al numărului de pensiuni agroturistice în valoare de 3,25% într-un singur an și anume anul 2010. Ceilalți ani sunt consemnați cu procent zero.

În localitatea Hidișelul de Sus, reprezentată prin culoarea bleumarin, procentul pensiunilor agroturistice este de 3,23% în anul 2010 și de 1,89% în anul 2013.

Localitățile Ineu, Nojorid și Paleu au un procent a numărului de pensiuni agroturistice de 1,89% în anul 2013.

Localitatea Pietroasa, reprezentată prin culoarea mov, are un procent al pensiunilor agroturistice de 3,23% în anul 2010 și 5,66% în anul 2013.

Localitățile Pocola, Sântandrei, Suplacul de Barcău și Vadul Crișului sunt localități în care procentul pensiunilor agroturistice din localitățile județului Bihor reprezintă valoarea de 1,89% doar în anul 2013, în ceilalți ani procentul fiind 0 (zero).

Localitățile Remetea, Sârbi și Suncuiuș au un procent al pensiunilor agroturistice de 3,23% în anul 2010 și un procent de 1,89 în anul 2013, al pensiunilor agroturistice din totalul pensiunilor agroturistice din localitățile județului Bihor.

Localitatea Sânmartin, reprezentată prin culoarea albastru verzui, se înregistrează cu un procent al pensiunilor agroturistice începând cu anul 2003 de 100%, chiar dacă numărul acestora este de 2 structuri turistice de cazare, procentul mare se datorează faptului că este singura localitate în care se înregistrează în acest an pensiuni agroturistice. În perioada 2005-2007 procentul este de 80% , apoi începe să scadă și în anul 2010 procentul este de 74,19, iar în anul 2013 ajungând la 58,49% pensiuni agroturistice față de numărul total de pensiuni agroturistice aflate în localități din județul Bihor. Chiar dacă la finalul perioadei de cercetare procentul pensiunilor agroturistice este mai mic decât în anul 2003, numărul pensiunilor agroturistice a crescut de la 2 structuri în anul 2003 la 31 de structuri în anul 2013. Scăderea procentului se datorează faptului că acest tip de structură turistica de cazare s-a dezvoltat și în alte localități ale județului Bihor. Constatăm că la același număr de pensiuni agroturistice procentul variază în funcție de evoluția acestui tip de structură turistică de cazare, pensiunile agroturistice în localități ale județului Bihor.

FIGURA NR. 2.6 : PROCENTUL NUMĂRULUI PENSIUNILOR AGROTURISTICE DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL 2.7 NUMĂRUL STRUCTURILOR DE CAZARE A JUDEȚELOR DIN REGIUNEA NORD – VEST

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul nr. 2.7 este prezentată evoluția numărului de structuri turistice de cazare a județelor din regiunea NV.

În anul 1990 județul Bihor deține un număr de 72 de structuri de cazare, iar din 1995 până în 2001 numărul acestora scade până la aproximativ 60 de structuri turistice de cazare. Din anul 2003 se observă o creștere constantă până în anul 2013, ajungând de la un număr de 71 structuri turistice de cazare, la un număr de 139 structuri turistice de cazare.

În anul 1990 județul Cluj se evidențiază cu un număr de 77 structuri turistice de cazare, cu o ușoară scădere a numărului acestora în 1995, iar din anul 2000, de la un număr de 87 structuri turistice de cazare, se ajunge la un număr de 206 în anul 2013.

Județul Maramureș, pe perioada analizată 1990 – 2013, se înregistrează cu valori crescânde de la 36 la 180 structuri turistice de cazare.

În figura nr 2.7 se prezintă evoluția procentuală a numărului de structuri turistice de cazare a județelor din regiunea NV.

Județul Cluj, reprezentat pe diagramă prin culoarea albă, prezintă din 1990 până în anul 2005 și 2007 o evoluție crescândă, cu mici oscilații de la o valoare a procentului de 20% la peste 35% procente structuri de cazare din numărul total de structuri de cazare înregistrate în județele din regiunea NV.

Județul Bihor, reprezentat pe diagramă prin culoarea albastră, se situează, în primii trei ani analizați, pe locul 2, după județul Cluj, ajungând pe locul III după Județul Maramureș, din anul 2000 până la finalul perioadei analizate, având valori ale procentului numărului de structuri turistice de cazare cuprinse între valori de15,34% și 25,99% din totalul structurilor turistice de cazare a județelor din regiunea NV.

Județul Maramureș, reprezentat prin culoarea albastru deschis, înregistrează un procent al numărului de structuri turistice de cazare din județele regiunii NV între 13% și 29,03%.

Județul Satu Mare, reprezentat prin culoarea mov, înregistrează procente ale numărului de structuri turistice de cazare din județele regiunii NV cuprinse între 9,73% și 15,16%.

Județul Bistrița Năsăud, reprezentat prin culoarea maro, înregistrează procente ale numărului de structuri turistice de cazare a județelor din regiunea NV cuprinse între 4,10% și 11,2%.

Județul Sălaj, reprezentat prin culoarea roșu, înregistrează procente ale numărului de structuri turistice de cazare a județelor din regiunea NV cuprinse între 2,89% și 8,30%.

FIGURA 2.7 PROCENTUL NUMĂRUL STRUCTURILOR DE CAZARE A JUDEȚELOR DIN REGIUNEA NORD – VEST

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

CAPITOLUL III

CAPACITATEA DE CAZARE ÎN STRUCTURILE

TURISTICE DE CAZARE

„Capacitatea de cazare turistică existentă (instalată) reprezintă numărul de locuri de cazare de folosință turistică înscrise în ultimul act de recepție, omologare, clasificare a structurii de primire turistice cu funcțiuni de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot instala în caz de necesitate. Numărul de locuri este determinat pentru structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică existente la 31 iulie, aflate în stare de funcționare. Informațiile prezentate se referă la structurile de cazare cu cel puțin 5 locuri pat autorizate/clasificate de către Autoritatea Națională pentru Turism”. (COMUNICAT DE PRESĂ Nr. 256 din 20 octombrie 2014 Capacitatea de cazare turistică existentă la 31 iulie 2014)

În acest capitol cercetăm evoluția capacității de cazare existente în tipurile de structuri turistice de cazare din județul Bihor. Cercetăm localitățile din punct de vedere al capacității de cazare turistică în structurile turistice de cazare existente și evoluția procentuală a patru dintre cele mai reprezentative structuri turistice de cazare din Bihor, din punct de vedere al capacității de cazare a acestora. Perioada de cercetare este de 24 ani, începând din anul 1990 până în 2013.

În acest capitol am cercetat individual patru structuri turistice de cazare din punct de vedere al evoluției capacității turistice de cazare. Cele patru structuri turistice de cazare considerate de către noi mai reprezentative sunt: hotelul, vile turistice, campingurile și pensiunea agroturistică.

La finalul acestui capitol s-a cercetat evoluția capacității de cazare a structurii turistice de cazare a județelor din regiunea NV, pentru a afla pe ce loc se clasează județul Bihor față de celelalte județe din regiune.

.

defini

TABEL NR. 3.1.CAPACITATEA DE CAZARE TURISTICA EXISTENTA PE TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În urma cercetării realizate pe perioada anilor 1990 – 2013 s-a calculat dezvoltarea procentului capacității de cazare turistica pe tipuri de structuri turistic de cazare existente.

Hoteluri. Capacitatea de cazare a acestui tip de structură turistică de cazare este cea mai mare față de toate celelalte structuri turistice de cazare. Cel mai mare număr de locuri de cazare în hoteluri se înregistrează în anul 1990, cu o capacitate de 7959 locuri. Din anul 1995 până în anul 2013 capacitatea de cazare nu a scăzut sub 7000 locuri decât într-un singur an, 2010, când s-a înregistrat 6532 locuri.

Hosteluri. Acest tip de structură turistică de cazare se înregistrează pentru prima oară în județul Bihor în anul 2005 cu o capacitate de cazare de 40 locuri, crescând treptat la 280 locuri în anul 2013.

Hoteluri apartament. Acest tip de structură turistică de cazare se înregistrează pentru prima oară în județul Bihor în anul 2010 cu o capacitate de cazare de 36 locuri, ajungând la finalul perioadei cercetate, anul 2013, la 42 locuri.

Moteluri. Conform datelor cercetate, acest tip de structură turistică de cazare se înregistrează în județul Bihor începând din anul 2001, când capacitatea de cazare de 172 locuri, crește până în anul 2003 la 192 locuri. Tendința de creștere a capacității de cazare se menține până în anul 2010 când se înregistrează cel mai mare număr de locuri de cazare și anume 291 locuri. La finalul perioadei cercetate, anul 2013, capacitatea de cazare scade la 122 locuri.

Hanuri. Hanurile înregistrate începând cu anul 2003 până în anul 2007 au o capacitate de cazare constantă pe toată perioada și anume 40 locuri de cazare. După anul 2010 până în 2013 capacitatea de cazare este zero.

Vilele turistice. Capacitatea de cazare la acest tip de structură turistică de cazare reprezintă cel mai mare număr de locuri de cazare la începutul perioadei analizate, anul 1990, când se înregistrează 1161 locuri. Începând cu anul 1995 capacitatea de cazare scade la aproape jumătate, ajungând la 588 locuri de cazare. În perioada 2000- 2001 în vilele turistice se ajunge la 400 locuri de cazare, iar din anul 2003 până în 2007 capacitatea de cazare este în medie de 260 locuri. În anul 2010 se înregistrează cea mai mică capacitate de cazare de 134 locuri, iar la finalul perioadei, anul 2013, capacitatea de cazare crește până la 212 locuri.

Cabane turistice. În 1990 capacitatea de cazare în aceste structuri turistice de cazare era de 411 locuri, iar din anul 2000 capacitatea de cazare scade la 153 locuri. În anul 2010 se observă o ușoară creștere de până la 201 locuri, scăzând la cea mai mică valoare, în anul 2013, când ajunge la 92 locuri.

Bungalouri. Sunt structuri turistice de cazare care apar doar la finalul perioadei analizate, anul 2013, cu o capacitate de cazare de 58 locuri. Perioada 1990 – 2010 este înregistrată cu o capacitate de cazare de zero locuri.

Campinguri. Acest tip de structură turistică de cazare prezintă la începutul perioadei cercetate, în anul 1990, cea mai mare valoare a capacității de cazare și anume 2298 locuri. Din 1995 capacitatea de cazare scade, ajungând la 975 locuri.În perioada 2000 – 2003 capacitatea de cazare înregistrează aproximativ 1100 locuri și crește în anul 2005 și anul 2007 la aproximativ 1350. După anul 2010 începe din nou o scădere a capacității de cazare de la 916 locuri la 623 locuri în anul 2013 când se atinge cea mai scăzută valoare a capacități de cazare.

Taberele de elevi și preșcolari. Evidențiate statistic din anul 1995, înregistrează o capacitate de cazare de 770 locuri, iar din anul 2000 până în anul 2003 crește la 790 locuri. În anii 2007 și 2010 se înregistrează cele mai mari valori ale capacității de cazare de 800 locuri, respectiv 870 locuri. După anul 2010 se înregistrează o scădere a capacității de cazare la 248 locuri, iar la final, în anul 2013, ajunge la 192 locuri.

Pensiuni turistice. Sunt evidențiate statistic din anul 2001 când au o capacitate de cazare de 12 locuri. Din anul 2003 valoarea capacității de cazare crește treptat la 29 locuri, în anul 2005 și 2007 la 76 locuri. În anul 2010 se înregistrează o scădere a capacității de cazare, înregistrând 66 locuri, iar în anul 2013 se înregistrează cea mai mare valoare a capacității de cazare și anume 122 locuri.

Pensiuni agroturistice. Apar abia din anul 2003 cu o valoare a capacității de cazare de 18 locuri, numărul acestora crește ușor în anii 2015 și 2007 la 45 locuri. Din anul 2010 aceste structuri turistice de cazare au cunoscut o creștere spectaculoasă a valorii capacități de cazare, ajungând la 556 locuri, iar la finalul perioadei de cercetare, în anul 2013, capacitatea de cazare în aceste structuri turistice de cazare ajunge la 1053 locuri.

FIGURA NR. 3.1: PROCENTUL CAPACITĂȚII TURISTICE DE CAZARE EXISTENTe PE TIPURI DE STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICĂ

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În figura 3.1 s-a redat evoluția procentuală a capacității de cazare turistică pe tipuri de structuri turistice de cazare, calculate în tabelul nr. 3.1

Structura turistică de cazare care are cel mai ridicat procent al capacității de cazare este hotelul, reprezentat prin culoarea albastră. În 7 din 9 ani în care s-a realizat cercetarea, procentul capacității de cazare a hotelurile depășește 70%. În ceilalți 2 ani ai cercetării, procentul capacității de cazare nu scade sub 67% din totalul capacității de cazare a structurilor turistice de cazare cercetate.

Campingurile, redate prin culoarea bleumarin, sunt existente ca și hotelurile în fiecare an al analizei. Procentul capacității de cazare a acestor structuri turistice de cazare reprezintă o valoare mai mică decât hotelurile, de aproximativ 20%, iar în perioada 1995 – 2010 acesta variază în jurul procentului de 10% din totalul capacității de cazare a celorlalte structuri turistice de cazare. La finalul perioadei cercetate, în anul 2013, se înregistrează un procent puțin peste 6% al capacități de cazare.

Vilele turistice, redate prin culoarea roșu, sunt prezente în toți anii de cercetare, cu un procent al capacității de cazare mai mic decât cel al hotelurilor și cel al campingurilor, scăzând de la aproximativ 10% în anul 1990 la aproximativ 5% în anul 1995, iar după anul 2000 scade, ajungând la finalul perioadei la 2,10 % din totalul capacității de cazare a celorlalte structuri turistice de cazare cercetate.

Taberele de elevi și preșcolari sunt redate prin culoarea roz. Procentul capacități de cazare la aceste tipuri de structuri turistice de cazare se observă pentru prima oară în anul 1995. Din anul 1995 până în anul 2007 valoarea capacității de cazare se menține în jurul procentului de 7%. La sfârșitul perioadei, în anii 2010 – 2013, valoarea capacității de cazare la acest tip de structură turistică de cazare scade la aproximativ 2% , greu observându-se pe diagramă.

Pensiunile turistice apar în anul 2010, procentul capacității de cazare la acest tip de structură turistică de cazare este prezentat prin culoarea galbenă. Valoarea scăzută a procentului capacității de cazare sub 1% la acest tip de structură turistică de cazare, o face greu de observat pe figură.

Pensiunile agroturistice, reprezentate pe diagramă prin culoarea verde, apar în anul 2003 cu un procent al capacității de cazare de 0,17%, crește în perioada anilor 2004, 2007, dar nu depășește 1%. În anul 2010 ajunge la un procent de 6%, iar din anul 2013 ajunge la un procent al capacității de cazare de peste 10%.

Procentul capacității de cazare la moteluri, cabane turistice, hosteluri și hoteluri apartamente nu depășește 3, 5% și este greu observabil pe figură.

TABEL 3.2 EVOLUȚIA PROCENTUALĂ A CAPACITĂȚII TURISTICE A CELOR MAI REPREZENTATIVE STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE DIN BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

FIGURA 3.2 PROCENTUL CAPACITĂȚII DE CAZARE A HOTELURILOR, VILELOR TURISTICE, CAMPINGURIILOR ȘI PENSIUNILOR AGROTURISTICE

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În figura 3.2 prezentăm evoluția anuală a valorii procentului capacității de cazare a celor 4 tipuri de structuri turistice de cazare mai importante din județul Bihor, pe o perioadă de 24 de ani, prezentată în tabelul 3.2

Aceste tipuri de structuri de cazare sunt: hotelurile, vilele turistice, campingurile și pensiunile agroturistice.

Conform diagramei se observă că valoarea procentului capacității de cazare a hotelurilor, reprezentată prin culoarea albastru, este mult mai mare, aproximativ 70% față de a celorlalte trei structuri turistice de cazare care niciuna nu depășește 20%.

În 1995 valoarea procentuală a capacității de cazare crește rapid de la o valoare sub 70% înregistrată în anul 1990, la o valoare a procentului de peste 75% ce se menține până în anul 2003. După anul 2004 până la finalul perioadei cercetate, anul 2013, valoarea procentuală a capacității de cazare oscilează ușor în jurul valorii de 70% din totalul capacității de cazare cercetată

Campingurile, reprezentate prin culoarea galbenă, au la începutul perioadei parte de o scădere accentuată a capacități de cazare, de la un procent apropiat de 20% până sub 6%. Urmează o ușoară creștere a procentului capacității de cazare, la acest tip de structură turistică de cazare din anul 1996 până în anul 2003, când începe să aibă loc oscilații ușoare în jurul valorii de 10%. După anul 2004, până în anul 2009, procentul variază între 12 – 13%, iar din 2010 procentul scade de la 10% până la 6% , în anul 2013.

Vilele turistice reprezentate prin culoarea roz se clasifică pe locul trei din cele 4 tipuri de structuri turistice de cazare prezentate în figura 3.2, după hoteluri și campinguri, din punct de vedere al valorilor procentuale a capacității de cazare, cu valori ce nu ating 10%, cea mai mare valoare o are în anul 1990 când aproape ajunge la 10% din capacitatea de cazare. După 1990, la acest tip de structură turistică de cazare ,capacitatea de cazare scade treptat, ajungând la un minim sub 2% în 2010, revenind ușor peste 2% la finalul perioadei cercetate, anul 2013.

Pensiunile agroturistice, reprezentate prin culoarea verde, au o capacitate de cazare foarte scăzută în perioada 2003-2007, sub 1%, iar după anul 2010 are o creștere rapidă, ajungând în anul 2013 puțin peste 10 % din totalul capacității de cazare .

TABELUL NR. 3.3 CAPACITATEA DE CAZARE ÎN HOTELURIL DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul nr. 3.3 prezentăm capacitatea de cazare a structurii turistice de cazare de tip hotel din localități din județul Bihor. În municipiul Oradea capacitatea de cazare în anul 1990 și 1995 este în jur de 900 de locuri. Din anul 2000 până în anul 2007 capacitatea de cazare oscilează în jurul valorii de 750 locuri, iar din anul 2010 aceasta crește peste 1100 de locuri, continuând creșterea și în anul 2013, ajungând la 1529 de locuri.

Municipiul Beiuș cu o capacitate de 51 de locuri în anul 1990 crește ușor la 70 locuri în anul 1995, iar din anul 2000 până în anul 2003 scade la 25 locuri. În anul 2005 și 2007 numărul capacității de cazare crește la 28 de locuri și revine în anii următori, 2010 și 2013, la 25 de locuri de cazare.

Municipiul Marghita are o capacitate de cazare în 1990 de 224 de locuri, scade în anul 1995 la 130 de locuri, iar în perioada 2000 – 2003 capacitatea de cazare devine constantă 366 locuri. Din anul 2003 până în anul 2005 capacitatea de cazare scade ajungând la 100 de locuri, menținând aceeași valoare până în anul 2010. După anul 2010 are loc din nou o scăderea a capacității de cazare în hotelurile din municipiul Marghita, ajungând la finalul perioadei cercetate la 90 locuri.

În municipiul Salonta, în anul 1990, capacitatea de cazare în hoteluri este de 59 de locuri, iar în perioada anilor 1995 – 2003 capacitatea de cazare este 0 (zero) locuri. În anul 2005 și 2007 numărul capacității de cazare a hotelurilor este de 21 de locuri, iar în anul 2010 și 2013 ajunge la 24 de locuri.

În orașul Nucet este evidențiat un singur an, anul 2010, cu 56 de locuri a capacității de cazare din hoteluri.

Orașul Nucet debutează în anul 1990 cu un număr de 121 de locuri a capacității de cazare, iar din anul 1995 până în anul 2013 capacitatea de cazare a hotelurilor are o valoare în medie de 82 de locuri.

Orașul Valea lui Mihai este evidențiat având capacitatea de cazare în hoteluri numai în anul 1900 cu 22 de locuri. Perioada 1995 – 2013 este înregistrată cu zero.

Localitatea Borș are înregistrată pentru prima dată capacitatea de cazare în anul 2005 cu 99 de locuri, iar din anul 2007 până în anul 2013 capacitatea de cazare este constantă pe toată perioada și anume 146 locuri.

Localitatea Budureasa se înregistrează în anul 1990 cu o capacitate de cazare în hoteluri de 130 locuri, crește ușor în 1995, când ajunge la o capacitate de cazare de 154 locuri. Din anul 2000 până în anul 2003 capacitatea de cazare este în medie de 130 locuri ,iar din în perioada 2005-2007 capacitatea de cazare scade la valoarea de 122 de locuri. Finalul perioadei de cercetare, 2010 – 2013, se caracterizează printr-o scădere ușoară a capacității de cazare când înregistrează 114 locuri.

Localitatea Săcădat are înregistrată o capacitate de cazare de 50 locuri din anul 2010 până la finalul perioadei de cercetare, anul 2013.

Localitatea Sânmartin prezintă cea mai mare capacitate de cazare dintre toate celelalte localități ale județului Bihor, analizate în tabelul nr.3.3. Din anul 1990 până în anul 2003 valoarea capacității de cazare se menține la o valoare aproximativă de 6400 locuri. Din anul 2005 numărul capacității de cazare scade la 6155 de locuri, apoi urmează tot o perioadă de scădere până în anul 2010 ajungând la 4762 locuri. Spre finalul perioadei, anul 2013, capacitatea de cazare începe să crească, ajungând la 5096 locuri.

În orașul Tinca capacitatea de cazare din hoteluri este înregistrată pentru prima dată în anul 2003 cu 199 locuri, număr de locuri ce se menține și în anul 2005 după care începe să scadă în anul 2007, ajungând la 182, apoi în anul 2010 ajunge la 70 de locuri. În anul 2013 numărul capacității de cazare are parte de creștere, ajungând la 110 locuri.

În diagrama nr. 33 este prezentată evoluția procentuală a capacității de cazare în localități ale județului Bihor. Conform diagramei, pe toată perioada cercetată, 1990 – 2013, evoluția cea mai spectaculoasă o reprezintă capacitatea de cazare a hotelurilor din localitatea Sânmartin, reprezentată prin culoarea verde pe diagramă. Din 1990 până în anul 2007 procentul capacității de cazare a hotelurilor din Sânmartin se menține peste 80%, iar din 2010 până în 2013 valoarea procentului capacității de cazare scade la un procent de peste 70%.

Pe locul al doilea privind procentul capacității de cazare a hotelurilor din județul Bihor se situează municipiul Oradea, reprezentat pe diagramă prin culoarea albastră. Din anul 1990 până în anul 2007 procentul capacității de cazare are valori în jur de 10%, apoi din anul 2010 crește peste 15%, iar din anul 2013 depășește procentul de 20%.

Procentul capacității de cazare în hotelurile din municipiul Marghita, reprezentată prin culoarea gri, are în anii 2000 , 2001 și anul 2003 o valoare de aproximativ 5%, iar în ceilalți ani nu depășește procentul de 3%.

În celelalte localități, valoarea capacității de cazare în hoteluri, nu depășește procentul de 3 %.

FIGURA NR. 3.3 PROCENTUL CAPACITĂȚII DE CAZARE ÎN HOTELURIL DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABELUL NR. 3.4 CAPACITĂȚII DE CAZARE ÎN VILELE TURISTICE DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul nr. 3.4 este redată capacitatea de cazare în vile turistice în localități din județul Bihor. În municipiul Oradea acest tip de structură turistică de cazare apare în anul 2010 cu 20 de locuri care se mențin până în 2013.

În municipiul Marghita capacitatea de cazare a vilelor turistice apare în anul 2007 cu 16 locuri, număr de locuri ce se mențin și în anul 2010 și anul 2013.

Localitatea Budureasa se numără printre puținele localități din județul Bihor în care capacitatea de cazare în vilele turistice este înregistrată încă de la începutul perioadei de cercetare, anul 1990 cu 195 de locuri. Perioada 1995-2001 se caracterizează printr-un număr a capacității de cazare de 114 locuri. Din anul 2003 numărul capacității de cazare scade la 56 de locuri, iar în anii 2005 și 2007 numărul capacității de cazare ajunge la 28 de locuri. Anul 2010 se caracterizează printr-o creștere a capacității de cazare când se ajunge la 40 locuri, iar în anul 2013 se revine din nou la 28 de locuri.

Localitatea Sânmartin este localitatea care și în acest tip de structură turistică de cazare se evidențiază prin cel mai mare număr a capacității de cazare pe toată perioada cercetată. În anul 1990 localitatea Sânmartin are cel mai mare număr a capacității de cazare, 831 locuri, apoi urmează o descreștere, ajungând la 409 locuri. Perioada anilor 2000 – 2007 se caracterizează printr-o ușoară oscilație a capacității de cazare în jurul valorii de 200 locuri. Anul 2010 se caracterizează prin cea mai mică valoare a capacității de cazare, când se ajunge la 30 de locuri, an urmat de o ușoară creștere, când se ajunge în anul 2013 la 86 de locuri.

Localitatea Sârbi este evidențiată doar în ultimii doi ani, 2010 și 2013, cu o capacitate de cazare în vilele turistice înregistrând 28 locuri.

Localitatea Tinca debutează cu un procent mare a capacității de cazare în 1990, de 135 locuri, în anul 1995 scade la 65 locuri, iar în următorii doi ani, 2000 și 2001, crește la 96 locuri. Din anul 2003 până la sfârșitul perioadei de cercetare capacitatea de cazare este zero.

Conform diagramei nr 3.4, procentul cel mai mare al capacității de cazare a vilelor turistice se situează în localitatea Sânmartin, redată prin culoarea roșie. Anii 1990 și anul 1995 prezintă un procent de 70% a capacității de cazare, iar în anii 2000 și 2001 scade ușor sub 50% capacitatea de cazare, urmând să depășească procentele capacității de cazare precedente, ajungând la aproximativ 80% în anul 2003 și anul 2007, iar în 2005 aproape la 90%. În anul 2010 procentul capacității de cazare ajunge la cea mai mică valoare, puțin peste 20% în comparație cu ceilalți ani cercetați. În anul 2013 are loc o ușoară creștere, ajungând la un procent al capacității de cazare în vile turistice de aproximativ 40%.

Conform diagramei nr. 3.4, localitatea Budureasa se clasează pe locul al doilea privind capacitatea de cazare în vilele turistice. Din anul 1990 procentul capacității de cazare crește treptat de la o valoare de peste 15% la 20% în anul 1995. În anul 2000 și anul 2001 ajunge la o valoare de peste 28% procente a capacității de cazare .În anul 2003 începe o scădere a procentului capacității de cazare, ajungând la aproximativ 20%. În anul 2005, anul 2007 și anul 2013 procentul capacității de cazare oscilează în jurul valorii de10%. Anul 2010 este anul în care procentul capacității de cazare are valoarea cea mai mare, aproape de 30%.

Localitatea Tinca, redată în diagramă prin culoarea gri, are în perioada 1990 – 1995 un procent al capacității de cazare de aproximativ 10%, iar în anul 2000- 2001 procentul capacității de cazare crește la peste 20%, iar după această perioadă devine 0 (zero).

În localitatea Sârbi procentul capacității de cazare apare în anul 2010 cu o valoare de aproximativ 20%, apoi scade, ajungând în 2013 puțin peste 10%.

Celelalte localități din diagramă 3.4 au un procent al capacității de cazare sub 20% .

FIGURA NR. 3.4 PROCENTUL CAPACITĂȚII DE CAZARE ÎN VILELE TURISTICE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABELUL NR. 3.5 CAPACITATEA DE CAZARE ÎN CAMPINGURILE DIN LOCALITĂȚIILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 3.5 este prezentată capacitatea de cazare în campingurile din localitățile județului Bihor. Municipiul Marghita are la începutul anului 1990 o capacitate de cazare de 90 de locuri. Din anul 1995 până în anul 2003 capacitatea de cazare este zero, iar din anul 2005 până în anul 2007 se înregistrează 246 locuri. În anul 2010 numărul capacității de cazare scade la 232 locuri, iar în 2013 scade la 176 locuri.

Orașul Nucet are la începutul perioadei, în anul 1990, o capacitate de cazare de 20 locuri . Începând din anul 1995 până în anul 2007 capacitatea de cazare crește la 124 de locuri. În perioada anilor 2010-2013 capacitate de cazare este zero.

În localitatea Biharea este înregistrat un singur an cu valori ale capacității de cazare, acestea fiind de 52 locuri în anul 1990. Localitatea Budureasa are în anul 1990 o capacitate de cazare de 72 locuri, crește în anul 1995 la 152, iar din anul 2000 până în anul 2005, capacitatea de cazare crește la 173 locuri. Din anul 2007 capacitatea de cazare scade la 172 de locuri, iar în anul 2010 și anul 2013 scăderea este mai accentuată, ajungându-se la 34 locuri.

Localitatea Bulz se înregistrează în anul 1990 cu o capacitate de cazare în campinguri de 214 locuri, crește în 1995 la 335 locuri, iar din anul 2001 până în anul 2013 capacitatea de cazare înregistrează 420 locuri.

Localitatea Buntești se înregistrează în perioada anilor 2005 – 2010 cu o capacitate de cazare de 148 locuri. În celelalte perioade cercetate capacitatea de cazare în campingurile din Buntești este zero.

Localitatea Cefa este înregistrată cu o capacitate de cazare în campinguri de 12 locuri într-un singur an, 1990, iar în anii ceilalți, aceasta este zero.

În localitatea Pietroasa capacitatea de cazare în campinguri crește treptat de la 109 locuri în 1990 la 184 în anul 2000 după care în anul 2001 și anul 2003 ajunge la aceeași valoare de 148 locuri. Cealaltă perioadă cercetată este înregistrată cu 0 ( zero).

Localitatea Săcădat, înregistrată cu o capacitate de cazare în anul 1990 de 53 locuri, cunoaște, începând cu 1995, o creștere a capacității de cazare la 100 locuri care se menține constant până în anul 2007, după care în anii 2010 – 2013 capacitatea de cazare în campinguri este zero.

Localitatea Sânmartin este înregistrată cu cea mai mare capacitate de cazare de 1619 locuri, în anul 1990, dar din 1995 – 2013 capacitatea de cazare în campinguri este zero.

Localitatea Tinca se înregistrează în anul 1990 cu o capacitate de cazare de 57 locuri, iar din anul 1995 până în anul 2007 se înregistrează cu 137 de locuri, scade la 80 locuri în anul 2010, devenind zero în anul 2013.

Conform diagramei 3.5, cel mai mare procent al capacității de cazare în campinguri peste 70% s-a înregistrat în localitatea Sânmartin reprezentată prin culoarea verde, dar numai într-un singur an, după care această localitate nu mai este reprezentată pe diagramă.

Cu o valoarea ridicată a procentului capacității de cazare este localitatea Bulz, redată prin culoarea mov închis pe diagramă. Cu un procent de sub 10% în anul 1990, din anul 1995 până în anul 2003 procentul de cazare crește la valori între 35% și sub 40%, iar în anul 2005 și anul 2007 procentul scade la o valoare de 30%. Din anul 2010, de la peste 45% crește la peste 65% în anul 2013 când înregistrează și cea mai mare valoare din întreaga perioadă cercetată.

Localitatea Budureasa înregistrează în 1990 un procent al capacității de cazare sub 5%, apoi în anul 1995 până în anul 2003 înregistrează un procent ușor peste 15%, iar în anul 2005 și anul 2007 nu depășește 13% .În anii 2010 și 2013 înregistrează un procent al capacități de cazare de aproximativ 5% procente.

Localitatea Tinca înregistrează un procent al capacității de cazare sub 5% în anul 1990, cea mai mare valoare o înregistrează în anul 1995, cu un procent de aproape 15%, iar din anul 2000 înregistrează o valoare în jur de 10%. În anul 2013 nu apare pe diagramă deoarece procentul capacității de cazare în localitatea Tinca este zero.

Localitatea Buntești, redată pe diagramă prin culoarea roșie, are procentul capacității de cazare, începând cu anul 2005 și până în anul 2010, în valoare de 10% și respectiv 15%.

Localitatea Săcădat, reprezentată pe diagramă prin culoarea galbenă, înregistrează în anul 1990 un procent al capacității de cazare sub 3%, apoi din anul 1995 până în anul 2007 înregistrează valori cuprinse între 10 -7%. După această perioadă nu mai este redată pe diagramă deoarece procentul capacității de cazare este zero.

FIGURA NR. 3.5 PROCENTUL CAPACITĂȚII DE CAZARE ÎN CAMPINGURILE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABELUL NR. 3.6 CAPACITATEA DE CAZARE ÎN PENSIUNILE AGROTURISTICE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul nr. 3.6 este reprezentată evoluția capacității de cazare pe perioada anilor 1990 – 2013, în pensiunile agroturistice din localități ale județului Bihor.

Primul an în care se înregistrează capacitatea de cazare a pensiunilor agroturistice în județul Bihor este anul 2003, în localitatea Sânmartin cu 18 locuri. Din anul 2005 și anul 2007 capacitatea de cazare din localitatea Sânmartin crește la 38 locuri, iar în anul 2010 creșterea este semnificativă, ajungând la 422 locuri, iar în 2013 înregistrează 633 locuri.

Orașul Săcueni este a doua localitate în care se înregistrează capacitatea de cazare în cadrul pensiunilor agroturistice începând cu anul 2005 cu 7 locuri. În anul 2007 capacitatea de cazare rămâne la 7 locuri , crescând în anul 2010 la 13 locuri, apoi devine zero.

Din anul 2010 capacitatea de cazare în pensiuni agroturistice se înregistrează în mai multe localități ale județului Bihor astfel:

În anul 2010 localitatea Curățele se înregistrează cu 10 locuri, iar în anul 2013 se înregistrează cu 0 locuri

În anul 2010 localitatea Hidișelul de Sus se înregistrează cu 32 locuri, iar în anul 2013 se înregistrează cu 18 locuri

În anul 2010 localitatea Pietroasa se înregistrează cu 25 locuri, iar în anul 2013 se înregistrează cu 57 locuri

În anul 2010 localitatea Remetea se înregistrează cu 10 locuri, iar în anul 2013 se înregistrează cu 22 locuri

În anul 2010 localitatea Sâmbăta se înregistrează cu 20 locuri, iar în anul 2013 se înregistrează cu 20 locuri

În anul 2010 localitatea Sârbi se înregistrează cu 12 locuri, iar în anul 2013 se înregistrează cu 12 locuri.

În anul 2010 localitatea Șuncuiuș se înregistrează cu 12 locuri iar în anul 2013 se înregistrează cu 33 locuri

În anul 2013 au apărut capacități de cazare în pensiuni agroturistice în alte localități ale județului Bihor astfel:

municipiul Marghita se înregistrează cu 43 locuri

localitatea Balc se înregistrează cu 8 locuri

localitatea Bratca se înregistrează cu 19 locuri

localitatea Bulz se înregistrează cu 48 locuri

localitatea Ineu se înregistrează cu 26 locuri

localitatea Nojorid se înregistrează cu 14 locuri

localitatea Paleu se înregistrează cu 6 locuri

localitatea Pocola se înregistrează cu 20 locuri

localitatea Sântandrei se înregistrează cu 9 locuri

localitatea Suplacul de Barcău se înregistrează cu 16 locuri

localitatea Vadu Crișului se înregistrează cu 19 locuri

În diagrama nr. 3.6 este prezentat procentul capacității de cazare a pensiunilor agroturistice din județul Bihor, pe perioada 2003-2013.

Localitatea Sânmartin, redată prin culoarea verde pe diagramă, prezintă procentul cel mai mare al capacității de cazare de la 100% în anul 2003, cu un procent de peste 80% în 2005 și 2007, scăzând în 2010 la 75%, iar în anul 2013 ajunge la un procent ușor peste 60%.

Localitatea Săcueni, redată de culoarea mov, este următoarea localitatea cu valori mai semnificative a procentului capacității de cazare , de aproximativ 15% în anul 2005 și anul 2007 și sub 3% în anul 2010.

Celelalte localități nu depășesc 6% procente ale capacității de cazare în pensiunile agroturistice din localitățile județului Bihor.

FIGURA NR. 3.6 PROCENTUL CAPACITĂȚII DE CAZARE ÎN PENSIUNILE AGROTURISTICE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL NR. 3.7 CAPACITATEA DE CAZARE A STRUCTURILOR DE PRIMIRE TURISTICĂ DIN REGIUNEA NV

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 3.7 prezentăm valoarea capacității de cazare a județelor din regiunea NV, pe perioada anilor 1990 – 2013.

Județul Bihor ocupă locul I pe toată perioada cercetată din punct de vedere al capacității de cazare în comparație cu celelalte județe din regiunea NV. În anul 1990 capacitatea de cazare are cea mai mare valoare de 12821 locuri, iar după acest an capacitata de cazare scade și crește din nou în jurul valorii de 10.000 locuri

Județul Cluj ocupă locul II în regiunea NV privind capacitatea de cazare în structuri turistice de cazare. Din anul 1990 până în anul 2001 valoarea capacității de cazare este cuprinsă între 5.000 și 6.000 locuri, scade sub 5.000 în anul 2003, iar din anul 2005 cu 6.669 locuri ajunge în anul 2013 la 8215 locuri.

Județul Maramureș ocupă locul III în regiunea NV privind capacitatea de cazare în structuri turistice de cazare. În anul 1990 se înregistrează cu o capacitate de cazare de 3281 locuri, ajungând la finalul perioadei cu o capacitate de cazare de 4805 locuri.

Județul Bistrița – Năsăud ocupă locul IV în regiunea NV privind capacitatea de cazare în structuri turistice de cazare. În anul 1990 înregistrează o capacitate de cazare de 3663 de locuri și scade treptat, ajungând la finalul perioadei de cercetare la 3105 locuri de cazare.

Județul Satu Mare ocupă locul V în regiunea NV privind capacitatea de cazare în structuri turistice de cazare. În anul 1990 înregistrează o capacitate de cazare de 2169 locuri, iar la final 2110 locuri, rămânând pe același loc.

Județul Sălaj ocupă ultimul loc în regiunea NV privind capacitatea de cazare în structuri de primire turistică. În 1990 înregistrează o capacitate de cazare de 1922 locuri, ajungând în 2013 la o capacitate de cazare de 1723 locuri.

În diagrama 3.7 se prezintă procentul capacității de cazare a structurilor turistice de cazare din regiunea NV. Județul Bihor, reprezentat prin culoare albastră, are valori ale procentului capacității de cazare ce oscilează în jurul valorii de 40% până în anul 2007, iar din anul 2010 până la final oscilează în jurul valorii de 35%.

Județul Cluj, reprezentat pe diagramă prin culoarea albă, înregistrează procentul capacității de cazare între 20 și 25% în perioada 1990 – 2003, iar din 2005 până în 2013 crește peste procentul de 25%. Județul Maramureș, reprezentat prin culoarea albastru deschis, înregistrează procentul capacității de cazare între 10 – 15% în perioada anilor 1990 – 2007, iar din perioada anilor 2010 -2013 depășește puțin procentul de 15%.

Județele Bistrița Năsăud, Satu Mare, Sălaj reprezentat prin culoarea maro, mov ,portocaliu au o evoluție a procentului capacității de cazare ce oscilează în jurul valorii 10% și 5% pe toată perioada cercetată.

FIGURA NR. 3.7 PROCENTUL CAPACITĂȚII DE CAZARE A STRUCTURILE DE PRIMIRE TURISTICĂ DIN REGIUNEA NV

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

CAPITOLUL IV

SOSIRILE TURIȘTILOR ÎN STRUCTURILE

TURISTICE DE CAZARE

Am cercetat în acest capitol sosirile turiștilor în structurile turistice de cazare pe tipuri de structuri, pe o perioadă de 14 ani, pentru a se observa preferința turiștilor cu privire la serviciile turistice de cazare. S-a realizat cercetarea pe 14 ani și nu pe 24 de ani, cum s-a realizat cercetarea la numărul structurilor turistice de cazare și la capacitatea de cazare turistică, deoarece datele existente la Institutul de Statistică privind sosirile turiștilor în structuri turistice de cazare sunt disponibile începând cu anul 2001.

Turiștii cazați, înregistrați ca și sosiri turiști în structurile turistice de cazare sunt turiști români, cât și turiști străini.

În numărul turiștilor cazați în structuri turistice de cazare ,,se cuprind toate persoanele (români și străini) care călătoresc în afara localităților în care își au domiciliul stabil, pentru o perioadă mai mică de 12 luni și stau cel puțin o noapte într-o unitate de cazare turistică în zone vizitate din țară; motivul principal al călătoriei este altul decât acela de a desfășura o activitate remunerată în locurile vizitate,,. 

În acest capitol am elaborat, șapte tabele și șapte figuri. În primul tabel elaborat, tabelul 4.1, prezentăm sosirile turiștilor în tipuri de structuri de cazare pe o perioadă de 14 ani, începând cu anul 2000 până în anul 2013.

În cel de al doilea tabel elaborat, tabelul 4.2, prezentăm evoluția procentuală a patru dintre cele mai reprezentative structuri turistice de cazare din Bihor, din punct de vedere al numărului de sosiri turiști.

În tabelul nr. 4.3, tabelul nr. 4.4, tabelul 4.5 și tabelul nr. 4.6 am prezentat separat numărul de sosiri turiști în structurilor turistice de cazare considerate de către noi mai reprezentative și anume: hoteluri, vile turistice, campingurile și pensiunile agroturistice.

În tabelul nr. 4.7, ultimul tabel al acestui capitol, am prezentat evoluția sosirilor turiștilor în structuri turistice de cazare a județelor din regiunea NV.

Pentru o observare mai clară a cititorului, la fiecare tabel s-a realizat și o figură în care sunt redate procentual datele din tabele.

TABEL NR. 4.1: SOSIRI ALE TURISTILOR IN STRUCTURI DE PRIMIRE TURISTICA PE TIPURI DE STRUCTURI

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În urma cercetării realizate pe perioada 2001 – 2013 observăm următoarea dezvoltare a procentului sosirilor turiștilor în structurile turistice de cazare pe tipuri de structuri astfel:

Hoteluri. Procentul sosirii turiștilor la acest tip de structură turistică de cazare, prezintă valoarea cea mai mare în comparație cu procentul sosirilor turiștilor la celelalte tipuri de structuri turistice de cazare, în toată perioada analizată. Anul în care s-a înregistrat cel mai mare procent al sosirilor turiștilor în structurile turistice de cazare este anul 2001. În perioada următoare, între anii 2004-2007, procentul sosirilor turiștilor se menține peste 80%, scăzând în perioada anilor 2010-2013, ajungând până la procentul de 76,87% din totalul sosirilor turiștilor in structuri turistice de cazare.

Hosteluri. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare este zero, în primul an al cercetării, 2001. Din anul 2004 se înregistrează un procent de 2,71% al sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, procent ce continuă să crească și în perioada anilor 2007, 2010, ajungând la 5,20%, după care are loc o ușoară scădere a procentului sosirilor turiștilor, înregistrându-se în anul 2013 cu 4,97%.

Hoteluri apartament. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, de la începutul perioadei analizate și până în 2007 este zero. Abia în anul 2010 se înregistrează cu un procent de numai 0,22%, iar la finalul perioadei cercetate, anul 2013, se înregistrează un procent ușor mai ridicat, de 0,47%.

Moteluri. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, se înregistrează din primul an al cercetării cu 1,18%. În perioada următoare a cercetării, intre anii 2004, 2007 se observă o creștere de până la 3, 90% a procentului sosirilor turiștilor.În perioada anilor 2010, 2013, procentul de sosire a turiștilor este într-o ușoară scădere, ajungând la 1,84%, totalul procentului de sosiri turiști în cadrul structurilor turistice de cazare.

Hanuri. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, pe perioada cercetată între ani 2001 – 2013 este zero, așa cum se observă în tabelul 1.3, date ce au fost obținute de la Institutul de Statistică și prelucrate de către autor. Situația aceasta se datorează și faptului că acest tip de structură turistică de cazare nu s-a dezvoltat în județul Bihor sau nu au fost înregistrate la Institutul de Statistica

Vile turistic. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare se înregistrează în primul an al cercetării cu un procent de 4,29%, ajungând în anul 2007 la un procent de 6,20% . În perioada următoare a cercetării, anul 2010, respectiv anul 2013, are loc o scădere a procentului sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, ajungând la 2,39%, respectiv 1,19%, din totalul procentului de sosiri turiști în structurile turistice de cazare.

Cabane turistice. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare se înregistrează din primul an al cercetării până în ultimul an al cercetării, anul 2013, cu un procent mic, sub 1%, ajungând cu cea mai mare înregistrare în anul 2013 la doar 0,31%, din totalul procentului de sosiri turiști în structurile turistice de cazare.

Bungalouri. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, pe perioada cercetată între anii 2001 – 2013 este zero. Acest tip de structură turistică de cazare, așa cum se observă în tabelul 2.1, s-a înregistrat în județul Bihor la finalul perioadei de cercetare, în anul 2013, cu 9 structuri turistice de cazare. Putem deduce că sosirile turiștilor la aceste tipuri de structuri turistice de cazare nu au fost înregistrate la Institutul de Statistică, la data preluării datelor din acest raport.

Campinguri. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, se înregistrează încă din primul an al cercetării cu un procent mic de 0,22%, procent ce reprezintă o ușoară creștere, ajungând la maxim 0,74% în anul 2010. Până la sfârșitul perioadei de cercetare, procentul sosirilor turiștilor nu reușește să depășească 1% in cadrul acestor structuri turistice de cazare.

Tabere de elevi și preșcolari. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare este mic la începutul perioadei de cercetare de 1,10%, procent ce înregistrează o ușoară creștere în următoarea perioadă a cercetării, ajungând la 1,15%, în anul 2004. Până la finalul perioadei de cercetare urmează o continuă descreștere a procentului sosirilor turiștilor, înregistrând un procent de doar 0,44%

Pensiuni turistice. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare se înregistrează încă din primul an al cercetării cu un procent de sub 1%, fiind de 0,22%, urmând o continuă creștere în următorii ani, 2007, 2010, 2013, ajungând să înregistreze un procent ce reușește să depășească 1%, fiind de 3,10% la finalul perioadei cercetate.

Pensiuni agroturistice. Procentul sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare a înregistrat un procent de creștere mult mai mare în comparație cu pensiunile turistice, de la zero, în primul an al cercetării, anul 2001, ajungând la un procent al sosirilor turistice de 9, 67% în ultimul an al cercetării, anul 2013.

FIGURA NR. 4.1: PROCENTUL SOSIRILOR TURIȘTILOR ÎN structuri turistice de cazare PE TIPURI DE STRUCTURI

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În figura 2.3 s-a redat procentul sosirilor turiștilor în structurile turistice de cazare pe tipuri de structuri, procent ce s-a calculat în tabelul 2.3.

Hotelurile sunt reprezentate în diagramă prin culoarea albastră, observându-se chiar din anul 2001 un procent al sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare de peste 90%, scăzând ușor până în anul 2013, dar nu mai mult de 70% . Între hoteluri și celelalte tipuri de structuri turistice de cazare se observă o diferență foarte mare a procentului sosirilor turiștilor. Procentul sosirilor turiștilor la celelalte tipuri de structuri turistice de cazare nu depășește procentul de 10% al sosirilor turiștilor din totalul structurilor turistice de cazare cercetate.

La o diferență mare de hoteluri, dar la un procent ce se apropie cel mai mult de 10% sunt pensiunile agroturistice care sunt redate pe diagramă cu culoarea verde. Anul în care pensiunile agroturistice ies în evidență și sunt aproape de procentul de 10%, mai exact cu un procent de 9, 67%, conform tabelului 2.3, este anul 2013. Acest tip de structură turistică de cazare apare în anul 2004, observându-se cu dificultate în diagramă, aceasta datorându-se valorilor scăzute ale procentului sosirilor turistice în această structură turistica de cazare. Creșterea considerabilă a procentului sosirilor turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare, în următorii ani face ca să se observe tot mai bine pe diagrama.

Hostelurile, redate prin culoarea vișiniu, înregistrează o creștere a procentului tot mai vizibil pe figură începând cu anul 2004, până la sfârșitul perioadei analizate, anul 2013.

Procentul vilelor turistice, redate în diagramă prin culoarea roșie, se observă în toți anii cercetării. Procentul sosirilor turiștilor in aceste structuri turistice de cazare este cel mai vizibil in anul 2001, iar datorita scăderii acestuia, în anul 2013, abia se observă.

Pensiunile turistice au redate procentul sosirilor turiștilor in culoarea galben. Procentul sosirilor turiștilor in aceste structuri turistice de cazare reușește să se observe bine abia în anul 2007 și din ce în ce mai bine în următoarea perioada, între anul 2010 și în anul 2013, an în care se observă cel mai bine.

Celelalte culori reprezintă procentele sosirilor turiștilor în cadrul celorlalte structuri turistice de cazare care nu au fost prezentate, fiind nesemnificative, deoarece nu se observă bine pe diagrama.

TABEL NR.4.2 EVOLUȚIA PROCENTUALĂ A SOSIRILOR TURISTICE A CELOR MAI REPREZENTATIVE STRUCTURI TURISTICE DE CAZARE DIN BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

FIGURA 4.2 PROCENTUL SOSIRILOR TURIȘTILOR ÎN structuri turistice de cazare

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În figura 4.3 este prezentată evoluția anuală a 4 structuri turistice de cazare mai semnificative din județul Bihor care au prezentat o evoluție mai importantă din punct de vedere al procentului numărului de sosiri ale turiștilor în comparație cu celelalte tipuri de structuri turistice de cazare prezentate în tabelul 4.1.

Cele patru structuri turistice de cazare prezentate sunt: hotelurile, vilele turistice, campingurile și pensiunile agroturistice.

Evoluția procentului numărului de sosiri turiști în cadrul celor 4 structuri turistice de cazare este redată pe o perioadă de13 ani, începând cu anul 2001 până în anul 2013. În ordinea valorii procentului numărului de sosiri ale turiștilor în cel patru tipuri de structuri turistice de cazare cercetăm evoluția acestora.

Hotelurile reprezentate prin culoarea bleumarin au valoarea cea mai mare a procentului privind numărul de turiști care au sosit în aceste structuri turistice de cazare, ocupând locul I. În anul 2001 – 2003 procentul numărului de sosiri ale turiștilor în acest tip de structură turistică de cazare are valori în jur de 90%. După anul 2005 valoarea procentului scade treptat de la 85% până la aproximativ 77% din totalul procentului numărului de sosiri a turiștilor spre finalul perioadei, anul 2013.

Pensiunile agroturistice, reprezentate pe diagramă prin culoarea verde ,deși abia ajunge la sfârșitul perioadei cercetate la numai 10% procente, privind numărul de sosiri ale turiștilor ocupă locul al II-lea, după hoteluri, față de celelalte tipuri de structuri turistice de cazare.

Vilele turistice, reprezentate prin culoarea mov, au o evoluție constantă încă de la începutul perioadei cercetate, anul 2001, când procentul numărului de sosiri ale turiștilor este ușor în creștere, de la 4% la peste 6% în anul 2005. Din anul 2007 procentul numărului de sosiri ale turiștilor scade de la aproximativ 6% până puțin sub o valoare de 2% în anul 2013. Se observă că la aceste structuri de primire procentul numărului de sosiri a turiștilor nu reușește să ajungă nici la 10%, ci maxima valoare fiind de 6,46% procent atins în anul 2005.

Campingurile, redate prin culoarea galbenă, au o evoluție a procentului numărului de sosiri ale turiștilor aproape constantă ce nu depășește 1% pe toată perioada cercetată.

TABEL NR 4.3 SOSIRILOR TURIȘTILOR ÎN HOTELURIL DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 4.4 se cercetăm evoluția numărului de sosiri ale turiștilor în hotelurile din localitățile județului Bihor.

Perioada cercetată este din anul 2001 până în anul 2013. Din punct de vedere al valorii numărului de sosiri ale turiștilor în cadrul hotelurilor, locul I este ocupat de localitatea Sânmartin cu un număr în jur de 100000 de turiști cu valoare maximă în anul 2001 de 119795 sosiri turiști și valoarea minimă în anul 2013 de 95785 de turiști sosiți în cadrul hotelurilor din această localitate.

Pe locul II privind valoarea numărului de turiști sosiți în cadrul hotelurilor se situează municipiul Oradea cu un număr de 74499 sosiri turiști în anul 2001. În perioada anilor 2003 – 2010 numărul turiștilor cazați în hotelurile din municipiul Oradea crește de la un număr de aproximativ 40.000 la un număr de aproximativ 60.000. Finalul perioadei, anul 2013, se evidențiază prin valoarea cea mai mare, 86.503, număr de turiști cazați la hotelurile din municipiul Oradea.

Localitatea Borș este pe locul III din punct de vedere al numărului de sosiri turiști în cadrul hotelurilor. Chiar dacă structurile turistice de cazare de tip hotelier apar abia în anul 2005 în această localitate, numărul sosirilor este în medie de 8350 de turiști în anul 2005 – 2010, aproximativ 8000 turiști în anul 2007 și în jur de 6.000 turiști în anul 2013.

Localitatea Budureasa. Anul 2001 reprezintă anul în care numărul de turiști sosiți în cadrul structurilor turistice de cazare de tip hotelier este de 7125, fiind cea mai mare din toată perioada cercetată. În anii următori, 2003 – 2005, fluctuația numărului de sosiri turiști este în creștere, de la aproximativ 4600 turiști la 5800 turiști, urmată de o scădere treptată până la aproximativ 2200 turiști în anul 2013.

Municipiul Marghita prezintă din punct de vedere al numărului de sosiri turiști în cadrul hotelurilor o valoare apropiată de cea a localității Budureasa. La începutul anului 2001 numărul turiștilor sosiți este de 6954. În anii 2003, 2005, 2007 numărul de sosiri turiști scade la aproximativ până la o medie de 3200. La finalul perioadei 2010 – 2013 numărul turiștilor scade sub 2000.

În cadrul celorlalte localități cercetate numărul de sosiri turiști este în continuă scădere în cadrul structurii turistice de cazare de tip hotelier.

În orașul Ștei numărul sosirilor turiștilor în cadrul hotelurilor prezintă o variație de la peste 1300 turiști în anul 2001 la 3400 turiști în anul 2003, ajungând la valori apropiate de 2000 turiști în anul 2005 și anul 2007, iar după anul 2010 scade la un număr de numai 137 sosiri turiști în cadrul structurilor turistice de cazare de tip hotelier.

Orașul Tinca prezintă valori ale numărului de sosiri turiști în cadrul hotelurilor din localitate apropiate ca valoare de cele din orașul Ștei. Chiar daca în anul 2001 numărul de sosiri turiști este zero, în anul 2003 numărul de sosiri turiști este aproximativ de 2000 turiști, scăzând treptat la valori de aproximativ 1500 – 1600 – 1200 turiști în anii 2005, 2007, 2013, având valoarea cea mai mică de 580 sosiri turiști în anul 2010.

Localitatea Nucet, orașul Salonta și localitatea Săcădat se caracterizează printr-un număr de sosiri sub 1000 de turiști, astfel:

Localitatea Nucet în anul 2010 și anul 2013 are un număr de 982 de sosiri, turiști respectiv zero;

Orașul Salonta în anul 2010 și anul 2013 are un număr de 474 de sosiri turiști ,respectiv 324 de sosiri turiști;

Orașul Săcădat în anul 2010 și anul 2013 are un număr de 158 de sosiri turiști, respectiv 58 de sosiri turiști.

În diagrama 4.4 prezentăm evoluția procentuală a numărului de sosiri în cadrul structurii turistice de cazare de tip hotelier în localitățile din județul Bihor.

Localitatea Sânmartin, reprezentată prin culoarea violet, se clasează detașat de celelalte localități printr-un procent al numărului de sosiri turiști de peste 55% în anul 2001 care crește la aproximativ 70% în anul 2003 și scade în jurul valorii de 60% în anul 2005 și anul 2007, menținându-se la un procent în medie de 50% în anul 2010 și anul 2013.

Pe locul II, reprezentată prin culoarea albastră, se prezintă evoluția variabilă a procentului numărului de sosiri în cadrul hotelurilor din municipiul Oradea. Valoarea procentului numărului de sosiri turiști ajunge la aproximativ 35% în anul 2001, scade la un procent de peste 20% în anul 2003, urmată de o creștere progresivă de 25%, în anul 2005 de 30 % în anul 2007, de 38% în anul 2010 și 44% în anul 2013.

Pe locul III, cu valoarea procentului numărului de sosiri turiști mică, ce nu depășește 6%, se află localitatea Borș, urmată de localitatea Budureasa și municipiul Marghita cu procente de maximum 3,5% .

Celelalte localități prezintă un procent al numărului de sosiri turiști în cadrul structurii turistice de cazare de tip hotelier de 1% și mai mic față de această valoare.

Figura 4.3 PROCENTUL SOSIRILOR TURIȘTILOR ÎN HOTELURILE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL NR. 4.4: SOSIRILE TURIȘTILOR ÎN VILELOR TURISTICE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 4.4 prezentăm evoluția numerică și procentuală a sosirilor de turiști din cadrul structurii turistice de cazare de tip vile turistice, în localitățile județului Bihor pe perioada 2001 – 2013.

În vilele turistice din localitatea Sânmartin, valoarea numărului de sosiri turiști este cea mai mare pe toată perioada cercetată față de numărul de sosiri turiști în celelalte localități.

Evoluția numărului de turiști sosiți din anul 2001 până în anul 2005 – 2007 crește treptat de la 7674 sosiri turiști, la valori aproximativ de 12.000 de sosiri turiști . În anul 2010 numărul de turiști la acest tip de structură turistică de cazare scade la aproximativ 1200 turiști și își revine în anul 2013, înregistrând o creștere până la 2115 sosiri turiști.

Numărul sosirilor de turiști din vilele turistice din localitatea Budureasa se evidențiază începând cu anul 2003 și până în anul 2007, valoarea medie a numărului de sosiri turiști nedepășind valoarea de 1200 de sosiri turiști.

După anul 2010 numărul sosirilor de turiști scade la 936, ajungând în anul 2013 la un număr 676 turiști.

În municipiul Oradea sunt înregistrate sosiri la vilele turistice începând cu anul 2007 cu un număr de 339 turiști care în anul 2010 crește la 1353 turiști, iar spre final anului 2013 nu depășește 335 turiști.

Municipiul Marghita și localitatea Sârbi sunt evidențiate cu sosiri turiști în această structură turistică de cazare de tip vile turistice spre finalul perioadei cercetate. Astfel în municipiul Marghita numărul sosirilor de turiști în vilele turistice este semnalată din anul 2007 până în anul 2013 cu o medie de 400 turiști sosiți în fiecare an cercetat. Localitatea Sârbi este semnalată cu un număr de sosiri turiști în vilele turistice în medie de 800 turiști doar în anii 2010 și 2013.

Celelalte două localități Tinca și Curățele sunt înregistrate într-un singur an cu sosiri turiști. Orașul Tinca, în anul 2001, este înregistrat cu un număr de 2069 turiști, iar localitatea Curățele este înregistrată în anul 2013 cu un număr de 303 turiști

În diagrama 4.4 sunt prezentate evoluțiile procentului numărului de sosiri turiști în cadrul vilelor turistice din localități din județul Bihor.

Cel mai mare procent privind numărul de sosiri turiști în cadrul vilelor turistice s-a înregistrat în localitatea Sânmartin, cu valori cuprinse între 80%-90% între anii 2001 și 2007. În anul 2010 procentul numărului de sosiri turiști din vilele turistice ale acestei localități scade la un procent de aproximativ 25%, iar spre finalul perioadei cercetate crește din nou, dar nu depășește decât cu puțin 40% procente număr de turiști.

Cu valori medii a procentului numărului de turiști sosiți în cadrul vilelor turistice se înregistrează municipiului Oradea, având în anul 2010 aproape un procent de 30%, după care în anul 2013 scade sub 10%.

Procente ale numărului de sosiri turiști apropiate de 20% se înregistrează în anul 2001 în orașul Tinca, în anul 2010 în localitatea Budureasa și puțin sub 20% în localitatea Sârbi în care procentul de 20% este atins în anul 2013.

Valoarea medie de 10% procente a numărului de sosiri turiști, începând din anul 2003 până în anul 2013, cu excepția anului 2010, este atinsă de procentul sosirilor de turiști din localitatea Budureasa. Sub 10% procente din numărul total de sosiri turiști se înregistrează în municipiul Marghita și localitatea Curățele.

FIGURA NR. 4.4: PROCENTUL SOSIRILOR TURIȘTILOR ÎN VILELOR TURISTICE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL NR.4.5: SOSIRILE TURIȘTILOR ÎN CAMPINGURILOR DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 4.5 prezentăm evoluția numerică și procentuală a sosirilor de turiști din cadrul structurii turistice de cazare de tip campinguri, în localitățile județului Bihor pe perioada 2001 – 2013.

Conform datelor din tabel se observă că aceste structuri turistice de cazare nu au o răspândire prea mare în județul Bihor.

Municipiul Marghita este înregistrat ca locul în care numărul de sosiri turiști este în medie de 700 turiști în anii 2005 – 2007. Numărul sosirilor de turiști se dublează în anul 2010, ajungând la 1400 turiști și scade sub 1000 sosiri turiști în anul 2013.

O altă localitate din Bihor unde este înregistrat un singur an și anume anul 2001 cu un număr de sosiri turiști de 505 turiști este localitatea Bulz.

Neavând alte localități pentru compararea procentului de sosiri turiști în cadrul acestor structuri turistice de cazare de tip campinguri, cele două localități conform diagramei 4.4 reprezintă procentul de 100% sosiri turiști și anume în anul 2001 localitatea Bulz și în anul 2005, 2007, 2010, 2013 municipiul Marghita.

FIGURA NR. 4.5 PROCENTUL SOSIRILOR TURIȘTILOR ÎN CAMPINGURILOR DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL NR. 4.6 : SOSIRILE TURIȘTILOR ÎN PENSIUNILE AGROTURISTICE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul nr. 4.6 este prezentată evoluția numerică și procentuală a sosirilor de turiști în pensiunile agroturistice din localitățile județului Bihor.

Localitatea Sânmartin este înregistrată din anul 2003 cu un număr de 211 sosiri turiști, iar în perioada următoare numărul turiștilor crește, ajungând în anul 2005 la 485 turiști, în anul 2007 la 1533 turiști, în anul 2010 la 11515 turiști, ajungând în anul 2013 la 16648 turiști, ce reprezintă numărul maxim de turiști sosiți în această localitate.

Localitatea Săcueni este înregistrată din anul 2005 cu un număr de 255 turiști, număr ce crește în anul 2007, ajungând la 733 turiști.

Localitatea Hidișelul de Sus înregistrează pentru prima oară turiști în anul 2007 cu 30 de turiști, număr ce crește treptat în următorii ani astfel, în anul 2010 înregistrează 305 turiști, iar în anul 2013 înregistrează 627 turiști.

Sosirile de turiști înregistrate în ultimii doi ani ai cercetării ce au o evoluție în creștere sunt consemnate în localitățile Pietroasa, Șuncuiuș, iar ce au o evoluție în scădere, sunt în localitățile Sâmbăta, Sârbi, Remetea.

Localitatea Curățele este înregistrată într-un singur an, anul 2010 cu 135 turiști, în ceilalți ani sosirile turiștilor este zero.

Municipiul Marghita este înregistrat cu sosiri turiști doar în ultimul an al cercetării anul 2013 cu 1391.

Tot în ultimul an al cercetării mai sunt înregistrate cu sosiri turiști localitățile Bulz cu 839, localitatea Nojorid cu 271, localitatea Vadu Crișului 256, localitatea Bratca cu 172, localitatea Suplacu de Barcău cu 157 și localitatea Balc cu 125.

În figura nr. 4.6 este redată evoluția procentului de sosiri turiști în pensiunile agroturistice din localitățile județului Bihor.

Localitatea Sânmartin, reprezentată prin culoarea verde, are cel mai mare procent al sosirilor de turiști înregistrat în anul 2003, apoi între anii 2005 și 2007 are o evoluție oscilantă în jurul valorii de 65%, în anul 2010 crește până aproape de 80%, ca apoi în anul 2013 să scadă sub 70%. Această scădere se datorează faptului că sunt înregistrate mult mai multe localități cu sosiri turiști în pensiunile agroturistice în ultimul an al cercetării.

Orașul Săcueni, redat prin culoarea albastră, înregistrează un procent al sosirilor de turiști de aproximativ 35% în anul 2005, procent ce scade aproape de 30% în anul 2007, apoi devine 0 (zero).

Celelalte localități au un procent al sosirilor de turiști sub 6 % și majoritatea apar în anii 2010 și 2013, ce reprezintă finalul perioadei de cercetare.

FIGURA NR. 4.6 : PROCENTUL SOSIRII TURIȘTI ÎN PENSIUNILE AGROTURISTICE DIN LOCALITĂȚILE JUDEȚULUI BIHOR

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

TABEL NR.4.7: SOSIRILE TURIȘTILOR ÎN JUDEȚELE DIN REGIUNEA NORD-VEST

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

În tabelul 4.7 prezentăm evoluția sosirilor turiștilor în județele din regiunea NV, pe perioada anilor 1990 – 2013.

Județul Bihor ocupă locul I, începând cu anul 1990, cu un număr de 500.823 turiști până în anul 2001 când ajunge la un număr de 227.016 turiști. Din anul 2003 trece pe locul al II după județul Cluj, cu valori în jur de 200.000 turiști.

Județul Cluj înregistrează în anul 2007 o valoare mai mare decât a județului Bihor cu 372007 turiști, fiind pe locul I în ceea ce privește evoluția sosirilor de turiști în județe din regiunea NV. Cea mai mare valoare a numărului de sosiri turiști o are județul Cluj în anul 1990 cu 428915 turiști, ocupând locul II în regiunea NV.

Județele Maramureș, Bistrița Năsăud, Satu Mare, Sălaj sunt județe ce înregistrează un număr al sosirilor turiștilor sub cel înregistrat în județul Bihor.

Figura nr. 4.7 reprezintă evoluția procentuală a sosirilor turiștilor în județele din regiunea nord-vest.

Conform figurii , județul Bihor, reprezentat prin culoarea albastru, are o evoluție crescândă începând din anul 1990, de la un procent de 33,27% până la un procent de 39% în anul 2000. În anul 2001, de la un procent de 38,07% , ajunge în anul 2013, după o evoluție oscilantă, la un procent de 28,02% sosiri turiști.

Județul Cluj, reprezentat pe diagramă prin culoarea alb, prezintă un procent de aproximativ 25% sosiri turiști în perioada 1990 – 2001, iar în perioada 2003 – 2013 evoluția procentului de sosiri turiști oscilează în jurul valorii de 35%, cu maximul în anul 2007, cu peste 40% procente sosiri turiști.

Județul Maramureș, reprezentat pe figură prin culoarea verde, este județul ce atinge un procent al sosirilor de turiști de peste 15% procente, în perioada anilor 1990 – 2001, iar din anul 2003 până în anul 2013 are valori ce oscilează în jurul procentului de 10% sosiri turiști.

Celelalte județe Bistrița Năsăud, Satu Mare și Sălaj au un procent maxim de puțin peste 10% al sosirilor turiștilor, iar procentul minim de sosiri turiști are valoarea sub 2% din totalul sosirilor de turiști în județe din regiunea NV.

FIGURA NR. 4.7: PROCENTUL SOSIRILOR TURIȘTILOR ÎN JUDEȚE DIN REGIUNEA NORD-VEST

SURSA: DATE CULESE DE PE www.insse.ro ÎN LUNA APRILIE 2015 ȘI PRELUCRATE DE CĂTRE AUTOR

CONCLUZII

În urma cercetării din cadrul acestui raport, am ajuns la anumite concluzii privind evoluția tipurilor structurilor turistice de cazare din punct de vedere al numărului acestora, a capacității de cazare și a sosirii turiștilor. În continuare vom prezenta câteva concluzii considerate de noi mai importante.

În ceea ce privește tipul de structuri turistice de cazare, se remarcă ca având o evoluție mai semnificativă hotelul și pensiunile agroturistice.

La începutul perioadei de cercetare din anul 1990 numărul hotelurilor a evoluat de la un număr de 26 de structuri turistice de cazare, reprezentând un procent mai mare de 40%, ajungând la finalul perioadei de cercetare, în anul 2013, la un număr de 42 de structuri de cazare, ce reprezintă un procent puțin peste 30%. Analizând datele am observat că deși numărul hotelurilor a crescut și au existat pe toată perioada de cercetare, procentul a scăzut, nereușind să păstreze locul I din punct de vedere al numărului de structuri turistice de cazare până la finalul perioadei de cercetare. Un alt tip de structură turistică de cazare s-a dezvoltat mai mult la finalul perioadei de cercetare depășind și numărul și procentul hotelurilor. Acest tip de structură ce s-a dezvoltat abia în mijlocul perioadei de cercetare este reprezentat de pensiunile agroturistice, pornind în anul 2003 cu un număr de 2 structuri turistice de cazare, reprezentând 2,82% din totalul structurilor turistice de cazare ale județului Bihor, iar la final ajung să înregistreze un număr de 53 structuri turistice de cazare, reprezentând 38,13 % fiind în creștere. Singura structură turistică de cazare ce a avut un declin total la finalul perioadei din punct de vedere al numărului de structuri turistice de cazare sunt hanurile.

În urma cercetării s-a ajuns la următoarele concluzii în ceea ce privește evoluția numărul hotelurilor din localități ale județului Bihor. Localitatea unde s-a dezvoltat cel mai mult numărul acestui tip de structură turistică de cazare este municipiul Oradea, cu un cu un număr de 18 hoteluri, reprezentând un procent de 42,86%.

În localitatea Sânmartin, deși la începutul perioadei hotelurile reprezintă un număr de 13 structuri, nu reușește să se dezvolte suficient de mult în toată perioada, ajungând la final, în 2013, abia la un număr de 16 hoteluri, crescând cu doar 3 structuri, în comparație cu hotelurile din municipiul Oradea care au avut o evoluție a numărului de structuri turistice de cazare mai mare de jumătate din numărul existent la începutul perioadei de cercetare (11 structuri).

În urma cercetării s-a ajuns la concluzia că evoluția numărului tipurilor de structuri turistice de cazare de tip vilă turistică este în descreștere în județul Bihor, de la 21 de structuri turistice de cazare la un număr de 10. Numărul localităților județului Bihor în care se regăsesc aceste tipuri de structuri turistice de cazare este în creștere, de la 3 localități la începutul perioadei de cercetare, la 6 localități la finalul perioadei de cercetare.

În urma cercetării s-a ajuns la concluzia că evoluția numărului tipurilor de structuri turistice de cazare de tip camping este în descreștere pe perioada cercetată 1990 -2013. Campingurile sunt la începutul perioadei de cercetare, existente în 10 localități ale județului Bihor, iar la final se mai mențin doar în trei localități. Localitatea Bulz este localitatea în care se înregistrează la începutul perioadei cele mai multe campinguri cu un număr de 3, ajungând la finalul perioadei cu doar 2 structuri. Celelalte două localități în care se înregistrează acest tip de structură turistică de cazare sunt localitatea Budureasa și municipiul Marghita.

În ceea ce privește evoluția numărului de pensiuni agroturistice din localitățile județului Bihor am ajuns la concluzia că acestea sunt în creștere, deși au fost înregistrate începând cu anul 2003.

Referitor la locul ce-l ocupă județul Bihor în regiunea NV, se observă o evoluție a numărului de structuri de cazare de la 72 de structuri la 139 de structuri, dar nu suficient de mare ca să mențină locul II în regiune ce-l avea la începutul perioadei, deoarece la final este depășit de județul Maramureș. Județul Bihor prezintă o descreștere a procentului numărului de structuri turistice de cazare de la un procent de 25,99% la începutul perioadei, la un procent de 19,16% la finalul perioadei.

În capitolul al treilea și al patrulea se observă că pe toată perioada cercetată capacitatea de cazare și numărul de sosiri ale turiștilor în structurile turistice de cazare de tip hotelier este cel mai mare față de toate celelalte structuri turistice de cazare. Numeric se observă că la finalul perioadei analizate, anul 2013, structurile turistice de cazare de tip pensiune agroturistică este cel mai mare, și anume de 53 de unități, față de numai 42 de unități de tip hotelier. Capacitatea de cazare însă a pensiunilor agroturistice este vizibil mai mică decât la hoteluri. Chiar dacă capacitatea de cazare a pensiunilor agroturistice este mai mică, numărul sosirilor de turiști la acest tip de structuri de cazare ocupă locul doi după hoteluri în comparație cu celelalte structuri de primire (hosteluri, vile turistice, campinguri etc.)

Conform datelor cercetate privind capacitatea de cazare și sosiri ale turiștilor în hotelurilor din localități ale județului Bihor se observă o scădere pe perioada anilor 1990 -2013, în majoritatea localităților în afară de Municipiul Oradea unde tendința este în creștere.

Cercetând evoluția capacității de cazare în vilele turistice din localități ale județului Bihor se constată că aceasta este în descreștere, de-a lungul perioadei 1990 – 2013. Cu o capacitate de cazare de 1161 de locuri în 1990, vilele turistice ajung în anul 2013 la numai 212 locuri, cu toate că numărul localităților în care se regăsesc aceste structuri este mult mai mare decât la începutul perioadei de cercetare. La fel se întâmplă și cu evoluția sosirilor turiștilor în vilele turistice, este una în scădere, de la 9743 turiști la începutul perioadei de cercetare, la 4832 turiști la finalul perioadei de cercetare.

Cercetând evoluția capacității de cazare în campingurile din localitățile județului Bihor, ajungem la concluzia că și în aceste structuri turistice de cazare evoluția este în scădere, de la 2298 locuri în anul 1990, la doar 632 locuri în anul 2013. Din localitățile în care campingurile s-au înregistrat, singura localitate în care capacitatea de cazare în aceste tipuri de structuri turistice de cazare a crescut este localitatea Bulz, de la 214 locuri în anul 1990, la 440 locuri în anul 2013. Numărul sosirilor de turiști în aceste structuri turistice de cazare este în creștere, de la 505 turiști la începutul perioadei de cercetare, la 967 turiști la finalul perioadei de cercetare.

Concluziile referitoare la evoluția capacității de cazare cât și a sosirilor de turiști în pensiunile agroturistice din localități ale județului Bihor este una în creștere. Sunt înregistrate în județul Bihor pentru prima oară în anul 2003 într-o singură localitate, cu 18 locuri acesta se dezvoltă la final în încă 17 localități, ajungând la 1053 locuri capacitate cazare, iar sosirile turiștilor de la 211 turiști în 2003, ajung la 24.375 turiști în anul 2013.

Concluziile referitoare la evoluția capacității de cazare și sosirile turiștilor în județele din regiunea NV este una descrescătoare de la începutul perioadei de cercetare până la finalul perioadei cercetare. Referitor la județul Bihor și aici se menține tendința de scădere a capacității de cazare, cât și a sosirilor de turiști în structurile turistice de cazare.

Structurile turistice de cazare se adaptează cerinței turistului, modificându-se și reinventându-se pentru a face pe plac turiștilor care sunt într-o continuă schimbare.

BIBLIOGRAFIE

Bâc D.P.(2013),Turismul si dezvoltarea durabila, Editura Economica, București

Bădulescu A, Bâc D., –„Amenajarea turistică a teritoriului”, Editura Universitatea din Oradea, 2008.

Bâc D, Bădulescu A, Bădulescu D –„Management turistic, / manual universitar”, Editura Universității din Oradea, 2006

Bibircea Romeo – „Turismul durabil” /oportunități si provocări, Editura Universala, București 2009

Chiangă Nicolae – „România. Geografia Turismului”(partea întâi), Presa Universitară Clujeană Cluj-Napoca, 2001.

Chiriac Aurel – „Oradea”, Editura Muzeul Țării Crișurilor, Oradea 2001

HG nr. 709/2009 privind clasificarea structurilor de primire turistice. Hotărâre nr. 709/2009

INS Statistica – „Turismul României”, Breviar Statistic Turismul României – Breviar Statistic 2012 INS

INSOMAR, Cercetări și Marketing Politic – „Consumul de servicii turistice în România”, Raport de cercetare volumul III, noiembrie 2009.

Nistoreanu Puiu – Managementul prestației turistice, Editura Cargo, București 2002

Stăncioiu Aurelia Felicia – Strategii de marketing în turism, Editura Economică, București 2000

Stănciulescu Gabriela – „Managementul operațiunilor de turism”, Editura All Beck București 2003.

Stănciulescu G., Lupu N., Țigu G. – „Dicționar poliglot explicativ de termeni utilizați în turism”, Editura ALL Educațional București 1998

Stănciulescu Gabriela, Țigu Gabriela – „Tehnica operațiunilor de turism”, Editura All Beck București 1999.

Stănciulescu Gabriela, Jugănaru Ion D. – „Animația și animatorul în turism”, Editura Uranus București 2006

Stănescu Dorina, Mihai Ștefania N., Stan Roxana E. – „Calitatea în serviciile turistice”, Editura Universală București 2008

Tomescu Ada Mirela – „Calitatea produsului turistic”, Editura Universității din Oradea 2000.

www.insse.ro date preluate în anul 2010 – 2015

www.mdrt.ro date preluate în anul 2014

www.insee.ro – Comunicat de presă Nr. 256 din 20 octombrie 2014 Capacitatea de cazare turistică existentă1 la 31 iulie 2014

Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului – Ordin Nr. 1051/03.03.2011, Criterii obligatorii privind clasificarea structurilor de primire turistice cu funcțiuni de alimentație publică, anexa 2.