Evolutia Structurii Teritorial Functionale a Orasului Bucuresti Dupa 1990 cu Aplicatii Metodico Stiintifice
CUPRINS
INTRODUCERE
PARTEA I: Cadrul natural al municipiului București
Capitolul 1: Elementele cadrului natural
Așezarea geografică ……………………………………………………………….8
Relieful…………………………………………………………………………………10
Clima…………………………………………………………………………………….13
Hidrografia…………………………………………………………………………….15
Vegetația, fauna și solurile……………………………………………………….17
Capitolul 2: Istoricul cercetărilor
2.1 Istoria locala……………………………………………………………………………..20
PARTEA a-II-a: Elemente privind populația și economia orașului
Capitolul 3: Elementele cadrului geodemografic
3.1 Evoluția numerică a populației orașului București………………………..24
3.2 Aspecte demografice………………………………………………………………..25
Capitolul 4: Cadrul economic și protecția mediului înconjurător
4.1 Aspecte economice……………………………………………………………………31
4.2 Protecția mediului înconjurator și poluarea………………………………. …33
PARTEA a-III-a: Evoluția structurii teritorial-funcționale a orașului București dupa 1990
Capitolul 5: Particularități ale structurii teritorial-funcționale
5.1 Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban……………..38
5.2 Analiza spațiilor rezidențiale cu o dinamica accelerata……………….39
5.2.1 Locuința………………………………………………………………………..44
5.2.2 Spațiile rezidențiale – caracteristici structurale și funcționale..48
5.3 Evoluția spațiilor verzi……………………………………………………………..54
PARTEA a-IV-a: Metodica predării-invățării-geografiei
Capitolul 6: Formarea competențelor specifice privind evoluția structurii teritorial- funcționale a orașului Bucuresti
6.1 Forme de organizare a activității instructiv-educative.
Materiale didactice de proveniență proprie………………………………..59
Capitolul 7: Model de proiectare a unui curriculum la decizia școlii (CDȘ)
Evoluția structurii teritorial – funcționale a orașului București după 1990…………………………………………………………………………………………………………………….82
CONCLUZII …………………………………………………………………………………………110
BIBLIOGRAFIE ……………………………………………………………………………………112
ANEXE…………………………………………………………………………………………………..114
INTRODUCERE
Lucrarea intitulată „Evoluția structurii teritorial-functionale a orașului București după 1990 cu aplicații metodico-științifice” își propune prezentarea diferitelor aspecte privind structura teritorial-funcțională a Bucureștiului, fenomenul urban constituind una din trăsăturile caracteristice ale civilizației contemporane, astfel încât, orașul reprezentând un vast domeniu de cercetare, atât pe plan local cât și mondial. În literatura științifică se constată, o trecere de la concepția morfologică la cea funcțională, astfel încât dezvoltarea continuă a orașului și afluxul crescând al populației înspre acesta, a dus la modificări în structura teritorial-funcțională, cu precădere, după 1990. Lucrarea de față este structurată în patru părți, astfel prima parte intitulată „Cadrul natural al municipiului București” relevă elementele cadrului natural (relief, climă, ape, vegetație, fauna și soluri) și istoricul cercetărilor. În partea a doua sunt evidențiate elemente privind populația și economia orașului, iar în partea a treia numita „Evoluția structurii teritorial-funcționale a orașului București după 1990” sunt menționate particularitățile structurii teritorial-funcționale precum și amenajarea sistemului urban. Se urmărește, cu multă atenție densitatea urbană, potențialul economic al Bucureștiului, precum și, ritmul de creștere condiționat de structura funcțională. În dezvoltarea orașului privind problemele actuale, se subliniază că, în acțiunea de amenajare și extindere a spațiilor rezidențiale, trebuie să se țină seama de condițiile fizico și economico-geografice. Partea a patra, corelează elementele științifice cu cele metodice prin proiectarea unui curriculum la decizia școlii, cu tema „Evoluția structurii teritorial – funcționale a orașului București după 1990”, precum și forme de organizare instructiv-educative, materiale didactice de proveniență proprie, proiecte, fișe de lucru, fișe de evaluare etc. Curriculum la decizia școlii cuprinde acel segment opțional al disciplinelor obligatorii marcat in programă cu asterisc, și este recomandat situațiilor in care se alocă un număr maxim de ore conținuturilor, pe de alta parte, cuprinzand și opționalele propriu-zise. În cadrul capitolului 7, este evidențiat conceptul de curriculum ca interdepedență dintre obiective-conținuturi-strategii de predare-învățare-evaluare.In sens procesual, curriculum reprezintă ansamblul proceselor educative și al experiențelor de învățare prin care trece elevul pe parcursul unui an școlar, iar in sens tehnic, cuprinde documente de tip reglator și normativ ( plan cadru de învățământ, programa școlară, ghiduri metodologice), ce consemnează ansamblul experiențelor de învățare recomandate, prin școală, elevilor. Tema lucrării, pentru obținerea gradului didactic I, a fost aleasă pentru a scoate în evidență caracteristicile structurii teritorial-funcționale a orașului București, pentru aprofundarea orizontului local, având o deosebită importanță pentru elevi, ajutându-i pe aceștia să realizeze o legătură intre teorie și practică prin cunoaștere, înțelegere, explicare și aplicare a cunoștințelor despre habitatul urban.
PARTEA I: Cadrul natural al municipiului București
CAPITOLUL 1
ELEMENTELE
CADRULUI NATURAL
AȘEZAREA GEOGRAFICĂ
În cadrul rețelei urbane din zona dintre Carpați și Dunăre, se află municipiul București, capitala României, cel mai mare centru politic, economic, administrativ și cultural al țării. Orașul este localizat in sud-estul țării, în mijlocul Câmpiei Române, la 60 km distanță față de fluviul Dunărea, la 100 km față de Munții Carpați și 225 km față de Marea Neagră. Pe glob, este situat la intersecția paralelei de de 44024’49” lat. N cu meridianul de 26005’48” long. E.
Fig. 1. Așezarea geografică în Europa. Imagine preluată de pe internet
Are o suprafață de 228 km ceea ce reprezintă 0,8% din suprafața României, iar suprafața cu zona urbană reprezintă 285 km2. Față de capitalele vecine țării noastre este situat la o distanță de 385 km față de Sofia, 567 km de Belgrad, 802 km – Budapesta, 916 km –Kiev și 448 km față de Chișinău. Centrul municipiului Bucuresti este marcat prin “Km 0”, localizat în Piața Sf.Gheorghe, realizându-se de aici legaturi cu toate cele șase sectoare.
Fig.2.“Km 0”al Capitalei
In 1979, municipiul București avea opt sectoare, moment în care s-a trecut la împărțirea administrativ actuală, astfel încât sectorul 1 s-a unit cu sectorul 8, devenind actualul sector 1, sectoarele 2 și 3 s-au unit devenind sectorul 2, sectorul 4 s-a transformat în 3, sectorul 5 în 4, sectorul 6 în 5 și sectorul 7 în 6.
Fig.3. Sectoarele Bucureștiului. Imagine preluată de pe internet
RELIEFUL
Din punct de vedere structural, teritoriul in studiu este suprapus peste Platforma Moesică, arie consolidată intre Carpați și Balcani. Încheindu-și evoluția ca arie de sedimentare în Cuaternar, când a fost colmatată platforma, are o morfologie tipică de câmpie, cu un relief plat, corespunzând în intregime cu Câmpia Română. În stuctura platformei apar două etaje strucutrale: soclul cristalin și cuvertura sedimentară. Din punct de vedere genetic, Câmpia Română, a rezultat în urma proceselor de acumulare într-o zonă cu caracter subsident pe un fundament Cretacic, apartinând Platformei Moesice. Cretacicul prezintă o înclinare de la sud la nord, aparând imediat sub sedimentele Dunării, afundându-se la 900-1000 m la București.În timpul orogenezei hercinice acest soclu se scufundă și peste el e depun formațiuni ale Carboniferului, grosimea lor fiind de 940 m( T.Bandrabur, 1966- Harta Geologică a R.S.R., foaia București).
Suprafața de eroziune denumită de D.Paraschiv, 1966 “peneplena moesică” și de P. Coteț, 1967 “peneplena valahă”,”constituie un important reper în evoluția paleogegrafică a Câmpiei Române, separând ciclul paleotectonic de cel neotectonic. ” (P.Coteț, 1976).
Fig.4. Relieful Câmpiei Române. Imagine preluată de pe internet
În evoluția paleogeografică a Câmpiei Române, se disitng șase etape de construcție : din etapa Piemontului Getic, Câmpia Română, pastrează doua areale localizate de o parte și de alta a Oltului, etapa terasei 5, etapa tersei 4, etapa tersei 3, etapa tersei 2 si etapa tersei 1 slab marcată pe râurile câmpiei. Municipiul București este situate intr-un compartiment al Câmpiei Române, respectiv Câmpia Vlăsiei, drenată intens de râurile Dâmbovița și Colentina, cu altitudini de 54m – 90 m cuprinzând subunitățile următoare: Cămpia Bucureștiului, Câmpia Snagovului, Câmpia Moviliței, Câmpia Ilfovului, Câmpia Câlnăului și Lunca Argeș-Sabar. Câmpia Bucureștiului este delimitată în nord-est și est de Valea Pasărea, în sud-est, sud, sud-vest de Câmpul Câlnăului respectiv Lunca Argeș-Sabar, iar în nord-vest de Câmpia Titu. Structura liotlogică a câmpiei aparține stratelor de Frătești, peste care s-au depus nisipurile de Mostiștea acoperite de pietrișurile de Colentina. Câmpia Colentinei prezintă altitudini de 60-80 m, fiind denumită și Câmpul Vergului cu oînclinare pe direcția NV-SE. Acesta are ca limită nordică valea râului Colentina ce prezintă o serie de „pinteni” numiți dealuri – Dealul Pantelimon. Câmpul Colentina a fost fragmentat în trecut de văiuga Bucureștioara ce se vărsa în Dâmbovița
.
Fig.5.Imagine preluată din Suport curs “Geografia orașului București”(M.Dumitrescu, 2011)
Valea Dâmboviței are aspect asimetric, fiind alcătuită din patru terase (dezvoltate predominant pe partea stângă a râului) și lățimi cu valori între 300–500 – 2000–2200 metri. Influența omului prin amenajarea cursului Dâmboviței a dus la dispariția majorității popinelor, piscurilor, reniilor, grindurilor, ostroavelor și malurilor abrupte din lunca râului rămânând doar un pisc (Uranus – Mihai Vodă) și mai multe popine (Dealul Mitropoliei, Dealul Spirii, Colina Radu Vodă, Movila Mare). Câmpul Cotroceni are altitudini 60 metri (în est) și 90 metri (în vest) cu o densitatea a fragmentării cuprinsă între 0,5 – 1 km/ km². În modelarea actuală a reliefului se deosebesc o serie de procese geomorfologice generate de o serie de factori din care amintim: componența petrografică a substratului cu roci friabile, pantele, factorii climatici(vânturi, cantitatea de precipitații), vegetația și factorul antropic care poate duce la extinderea s-au încetinirea proceselor de modelare.
Cele mai raspândite sunt fenomenele de pluviodenudare cu cele două forme ale sale (spălarea solurilor și eroziunea de suprafață), cu efect maxim în partea superioară a versanților. Tasarea apare pestraturile de loess, pe terenurile construite cât și pe cele agricole sau cu alte utilizări.
1.3. CLIMA
Municipiul București, aflat în Câmpia Română, se înscrie în climatul temperat-continental cu nuanțe de excesivitate caracterizat prin patru anotimpuri unde se resimt influențele maselor continentale estice cu cele sudice și vestice. Verile sunt carcterizate prin ariditate, în ultimii ani înregistrându-se valori ridicate ale temperaturii aerului, chiar caniculare de până la 400C. În luna iunie se înregistreză frecvente ploi torențiale însoțite de grindină, tunete și fulgere, ajungând la 190 mm/m2. În lunile iulie și august cel mai des întâlnit fenomen meteorologic este seceta prin cantitati reduse de precipitații și uneori chiar lipsa lor. Temperatura maximă absolută a fost de 41,10C înregistrată la 20 august 1945.
În anotimpul cel mai rece, respectiv, iarna, se înregistrează temperaturi ale aerului de -30C, in ianuarie. Temperatura minimă absolută a fost de -30,50C înregistrată la 25 ianuarie 1942. Evoluția factorilor climatici este influențată de explozia urbană, dispariția suprafețelor împadurite, desecarea mlaștinilor sau amenajarea lacurilor determinând fenomenul de insulă de căldură urbană pe orizontală, iar pe verticală se inregistrează relativă a aerului variază între 75 și 80% pe timpul verii valorile scad la 67-69% – Filaret și la 69-71% – Băneasa și Afumați.
Tabel nr. 1. Elemente climatice la stațiile meteorologică Băneasa de pe teritoriul Municipiului București în anul 2009 (sursa datelor: ANM- 2010)
Deasupra orașului București, cele mai ridicate cantități de precipitații se înregistrează la stația Filaret 613,1 mm. Briza urbană reprezintă un fenomen specific condiționată de regimul termic de zi și de noapte, luând naștere datorită încalzirii diferențiate a orașului comparativ cu câmpia limitrofă( marginală). Ziua orașul se încălzește mai mult decât câmpia limitrofă și ca atare briza se manifestă dinspre câmpia limitrofă spre zona marginală. Aerul cald, plin de poluanți se ridică în straturile atmosferei, iar cel rece, dinspre câmp îl înlocuiește purificând astfel atmosfera.
Tabel nr. 2. Temperaturile înregistrate la stația meteo București-Filaret în anul 2009 (sursa datelor: Anuarul Statistic al României, ediția 2010, cu date pe 2009, consultat la Institutul Național de Statistică/ANM)
Evoluția temperaturilor la stația Bucureșt-Filaret
1.4. HIDROGRAFIA
Apa a reprezentat întodeauna una din sursele vitale pentru omenire, fiind o sursă de viață pentru toate organismele. Municipiul București este traversat de Dâmbovița pe o lungime de 25 km și de râul Colentina pe o distanță de 35 km, ambele aparținând bazinului hidrografic Argeș. Râul Dâmbovița iși are izvoarele în Munții Carpați, strabatând și Subcarpații Getici, Subcarpații Curburii, Câmpia Târgoviștei, Câmpia Titu, Câmpia Vlăsiei. Dâmbovița reprezintă principal sursa de alimentare cu apă a Bucureștiului, aceasta fiind amenajată pe o lungime de 17,170 km fiind proiectata și executată în perioada 1984-1987, în soluția realizării unei oglinzi de apă curată.
Fig.6. Canalizarea Dâmboviței în centrul Bucureștiului 1853-2013. Imagini preluate de pe internet.
Pentru amenajarea râului Dâmbovița s-au executat : un canal casetat din beton, cu 2-3 fire, pentru colectarea și tranzitarea către Stația de Epurare Glina și o cuvă trapezoidală din beton, deasupra casetei colectoare de ape uzate.În subteran alături de caseta de ape uzate, este localizat drumul urban de colectare de pe suprafața capitalei a apelor de ploaie.In capital, cursul Dâmboviței este traversat de numeroase poduri: Podul Unirii, Podul Vitan-Bârzești, Podul Mihai Bravu, Podul Eroilor, Podul Izvor etc. Deasemena traversează in cursul ei si următoarele cartiere: Semănătoarea, Grozăvești, Cotroceni, Eroilor, Izvor, Piața Unirii, Timpuri Noi, Văcărești, Vitan-Bârzești și apoi iese din oraș spre localitatea Glina, pe unde trece și Soseaua de Centură a capitalei.
Fig.7. Stăvilar pe Dâmbovița in București. Imagine preluată de pe internet.
Pe Dâmbovița viiturile au reprezentat un adevărat pericol pentru capitală, fiind consemnate incă din anul 1533, ultimele producându-se în anii 1934, 1984, 1972, 1975 și 1979. Lacurile din București au în majoritatea cazurilor origine antropică, fiind amenajate pentru pescuit sau agrement. Lacul Herăstrău, cu o suprafață de 77 ha și Lacul Tei au fost amenajate prin asanarea unei zone mlăștinoase in anul 1930 (fig.8). Lacul Morii cu origine antropică, construit pe Dâmbovița, se întinde pe 246 ha, având o adâncime de 15 m și o lungime de 7 km, în apropiere aflându-se Insula Morii, zonă de agrement.
Fig.8.Lacul Herăstrău
Apele subterane se împart în două categorii : freatice și captive, pânza freatică reprezentând în trecut o sursă de alimentare a fântânilor, situându-se la o adancime de 10 m sau 5-9 m.
1.5. VEGETAȚIA, FAUNA ȘI SOLURILE
Prin poziția sa geografică, Bucureștiul cuprinde următoarele zone de vegetație: pădurea de foioase cu stejar, ulm, arțar, tei, salcâm, frasin iar în zonele cu umiditate salcie și plop, silvostepa ( stepă și arbori) si stepa ( asociație xerofilă adaptată la uscăciune). Datorită lipsei unui studiu științific adecvat privind flora și fauna Bucureștiului, nu se cunoaște cu exactitate numărul de specii. În clădirile părăsite se întâlnesc Plecotus auritus (liliacul brun urechiat), Vespertilio murinus (liliacul de ziduri) și Eptesicus serotinus (liliacul cu aripi late). Vegetația acvatică este alcătuita din nuferi albi ( Nymphaea alba), nuferi galbeni ( Nuphar luteum ), cucuta de apă, ( Cicuta virosa), lintița (Lemna minor)etc.
Fig.9.Nuphar luteum. Imagine preluată de pe internet
Suprafețele împădurite reprezintă în prezent doar 6 %, majoritatea fiind defrișate pentru reutilizarea terenurilor pentru agricultură sau construirea așezărilor urbane. Pădurile situate în jurul Bucureștiului sunt : Băneasa, Pasărea, Corbeanca, Vlăsia, Snagov, Cernica și Tunari. Fauna pădurilor este reprezentată de, căprioara, veverița, iepurele.
Fig.10.Iepurele-imagine preluată de pe internet
Dintre pădurile menționate mai sus, Pădurea Snagov este o rezervație naturalistică, geobotanică și forestiera cu o suprafață de 10 ha, adăpostind o serie de specii floristice cum ar fi Tilia cordata, Quercus robur, Quercus cerris, lemn câinesc, crini de padure, aluni, fazani, potârnichi. Suprafața forestieră totala de pe raza orașului este de 617 ha, din care 218 reprezintă proprietatea statului.
Fig.11. Quercus cerris și Alun de pădure. Imagini preluate de pe internet.
În București sunt întalnite următoarele specii de lilieci ( Chiroptera) în Parcul Herăstrău, în Parcul Muzeului „Grigre Antipa”, în Palatul Parlamentului, toate speciile de lilieci fiind protejate conform legii 90/2000. In ceea ce privește fauna piscicolă, în București au fost identificate 19 specii de pești întâlnite în lacurile locale cum ar fi crapul (Cyprinus carpio), caras (Carassius auratis gibelo), țiparul (Nisgurnus fosilis) – specie protejată, știuca (Esox Lucius), săbița (Pelecus cultratus), plătica (Abramis brana), linul (Tinca tinca).
Fig.12. Crapul și țiparul. Imagini preluate de pe internet
Solurile și-au micșorat suprafața substanțial datorită extinderii rețelei stradale și a clădirilor, ele întâlnindu-se în spațiile verzi, în fața blocurilor, având diferite culori brun-roșcat sau negru.
CAPITOLUL 2
ISTORICUL CERCETĂRILOR
2.1. Istoria locală
Muncipiul București este o așezare veche, ce datează din secolul al XV-lea, când numele de București este întâlnit pentru prima oară în istorie la data de 20 septembrie 1459, într-un hrisov dat de Vlad Țepeș. În secolele XIV și XV, orașul se întindea pe o suprafață de aproximativ 15 ha, extinzându-se vertiginos în secolele următoare pe malul drept al Dâmboviței. În timpul lui Mihai Viteazul existau aglomerări numite mahalale cum ar fi : Mahalaua Dudeștiului, Mahalaua Bălăceanului, Mahalaua Colței, Mahalaua Vergulu, Mahalaua din jurul mănăstirii Ecaterina, menționată în documente la 5 iulie 158, considerată ca fiind cea mai veche mahala ce pornea de lânga Curtea Domnească spre Șoseaua Giurgiului. În această perioadă suprafața a ajuns la 75 ha.
Fig.13. Aspect dintr-o mahala bucureștenă. Imagine preluată de pe internet.
In anul 1659, orașul devine capitala Țării Românești, extinzându-se continuu ajungând la 100 000 ha în 1960.În anul 1862 devine capitala Principatelor Unite, mărindu-și rolul politic-administrativ. În perioada menționată apar primele zone funcționale ale orașului și anume: târgul central, mahalalele, zona de tranziție și zona periferică. Activitățile comerciale se desfașoară cu precădere în zona Piața Sfântul Gheorghe, Podul Mogoșoaia, Lipscani, Sărindari etc. În anul 1869 este construită prima cale ferată cu acces în oraș – Gara Filaret pentru linia București-Giurgiu, iar in 1870 Gara de Nord.Construcția cailor ferate a intensificat comerțul ceea ce a dus la apariția mai multor inteprinderi industriale cum ar fi Fabrica de postav Tunari, Moara lui Assan în 1853, astfel încât în anul 1900 în București existau circa 180 de inteprinderi ce aparțineau îndeosebi industriei ușoare. Între cele două războaie mondiale apar o serie de interprinderi metalurgice: Lemaitre, Wolff și Arsenalul Armatei. S-au construit numeroase drumuri ceea ce a dus la construirea multor hanuri : Hanul lui Manuc, Hanul Gabroveni, Hanul Greci etc.
Hanul lui Manuc a fost înființat și construit de negustorul armean Mirzaian Manuc numit și Manuc Bei, născut în 1769 la Rusciuc. In secolul XIX se menționa că în subsolul hanului se aflau 15 pivnițe cu bolte înalte, iar la parter 23 de prăvălii. Este intens deteriorat la cutremurul din 11 ianuarie 1838.
Fig.14. Hanul lui Manuc în 1841- Imagine preluată de pe internet.
Fig.15. Hanul lui Manuc în prezent.
În perioada socialistă, municipiul București devine cel mai mare centru economic al țării, participând cu 18% la valoarea producției totale, un procent ridicat fiind deținut de interpinderile industriei construcției de mașini și prelucrarea metalelor : Uzinele 23 August, Autobuzul, Grivița, Vulcan, Electronica, Timpuri Noi, Fabrica de mașini unelte și agregate București, Uzina de anvelope Danubiana etc.
Fig.16. Uzina Faur în prezent.
Din punct de vedere al comunicațiilor, muncipiul București, devine cel mai important nod feroviar și rutier al țării, dezvoltându-și rețeaua de tramvaie, troleibuze, autobuze.
Fig.17.Autobuzul 311.
În prezent structura teriorială suferă modificări continue, astfel încât elementele de compoziție arhitectonică și urbanistică vor completa fizionomia actuală.
PARTEA a-II-a
ELEMENTE PRIVIND POPULAȚIA ȘI ECONOMIA ORAȘULUI
CAPITOLUL 3: ELEMENTELE CADRULUI GEODEMOGRAFIC
3.1 Evoluția numerică a populației orașului București
Orașul București se află într-o continuă evoluție în ceea ce privește numărul de locuitori, astfel încât la recensământul din 1966 era de 1 366 684 de locuitori, ajungând în anul 1969 la 1 457 802 de locuitori iar în 2011 la 1 919 352 de locuitori ( Conform datelor publicate de Insitutul Național de Statistică).
Tabelul nr.3. Evoluția numerică a populației municpiului București (Date publicate de Institutul Național de Statistică, 2013)
Conform acestor date se constată o scădere accentuată a populației municipiului București, începând cu anul 2005, daca ne raportam la anul 1990.
Tabelul nr. 4 Populația la recensăminte, conform împărțirii terioriale în vigoare la 18 martie 2002 (Date publicate de Institutul Național de statistică)
Fig.18. Evoluția numerică a populației muncipiului București (1948-2002).
3.2 Aspecte demografice
Densitatea populației reprezintă numărul de locuitori raportat la suprafață (loc/ km2). Conform datelor publicate de Institutul National de Statistică la nivelul muncipiului București se înregistrează o valoare de 8094 loc/ km2.
Tabelul nr 5.Densitatea populației (loc/ km2) pe sectoare administrative in anii 2002 și 2011
Fig.19. Densitatea populației (loc/ km2) pe sectoare administrative în anii 2002 și 2011
Dinamica populației reprezintă modificările ce se produc, în timp, asupra numarului, răspândirii populației, imigrarilor si emigrărilor. Componentele majore sunt nașterile, decesele, emigrări și imigrari.Mișcarea naturală se definește prin modificările ce apar în repartiția natalității, mortalității, căsătorii, divorțuri.
Tabelul nr 6.Mișcarea naturală a populației municipiului București în valori absolute (Date publicate la Institutul Național de Statistică).
Analizând datele din tabel, se observă că cea mai ridicată valoare a născuților vii a fost în anul 2010, rezultând o rată relativ scăzută a sporului natural, comparativ cu ceilalți ani. Cel mai scăzut spor natural s-a înregistrat în anul 2000 având o valoare de -6435, pe fondul deceselor ridicate.
Fig.20 Mișcarea naturală a populației municipiului București în valori absolute
Structurile demografice se referă la caracterisiticile fizionomiei, etnice-sociale, cultural-religioase și demografice. Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică în cadrul structurii pe grupe de vârste se constată o creștere semnificativă a populației cu vârsta de peste 60 ani de la 376428 locuitori în anul 2000 la 391707 locuitori în 2011.
Tabelul nr.7 Populația muncipiului București pe grupe de vârstă
Conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică, în perioada 2000-2011 se constată un numar mai ridicat al populatiei feminine față de cea masculină, cel mai relevant raport fiind în 2011 unde numărul de barbați era de 894482 iar femeile în număr de 1024870.
Tabelul nr.8 Populația Municipiului București pe sexe ( date publicate de INS)
Fig.21. Populația Municipiului București pe sexe
Fig.22. Concentrări ale grupurilor etnice pe teritoriul Bucureștiului dupa 1990 (Preluare dupa Geografia orasului București, M.Szepesi,2011)
Fig.23. Etniile tradiționale din București (Preluare după Geografia orașului București, M.Szepesi, 2011)
CAPITOLUL 4: CADRUL ECONOMIC ȘI PROTECȚIA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR
4.1 Aspecte economice
În ceea ce privește tendințele actuale de dezvoltare a industriei, anul de vârf al economiei Bucureștiului a fost 1938, aflându-se în continuare pe primul loc în cadrul României privind dezvoltarea economică. Industrializarea s-a realizat forțat în perioada comunistă, având loc și o urbanizare agresivă prin strămutarea populației rurale în mediul urban. După 1990, multe inteprinderi mari au dat faliment sau au fost privatizate cu capital străin sau autohton. În prezent se remarcă câteva unități industriale : Electromagnetica, Vulcan , Faur S.A, Policolor S.A, Danubiana S.A, Nefral Pantelimon, Griro S.A, Turbomagnetica, Sintofarm S.A etc.
Fig. 24 FAUR S.A
Municipiul București este cel mai mare nod feroviar, rutier și aerian, de unde pornesc 8 magistrale feroviare.Cele mai importante gări sunt : Gara de Nord (denumita din 1888, inițial se numea Gara Târgoviștei), Gara Basarab, Gara Progresul, Gara Obor, Gara Titan și Gara Băneasa.Transportul în comun a evoluat foarte mult, trecând prin schimbări majore privind modernizarea. Transportul aerian datează din 1920 iar în 1926 apar primele rute pentru transport.București este singurul oraș din România cu metrou unde trenurile opresc în peste 45 de stații, aflându-se în construcuție tronsonul Eroilor-Drumul Taberei ceea ce va descongestiona traficul spre centrul capitalei, cu precădere în intersecțiile Răzoare, Eroilor.
Fig.25 Stație de metrou
Tabelul nr. 9 Transportul public local de pasageri- numar autovehicule (date publicate de Institutul Național de Statistică)
Fig.26 Transportul public local de pasageri-număr autovehicule
4.2 Protecția mediului inconjurator și poluarea.
Prin mediul înconjurător, se întelege, ansamblul factorilor naturali și ai celor creați de om, care în strânsă interdependență, influențează echilibrul ecologic și determină condițiile de viață pentru om, pentru dezvoltarea societății.(Roșu Al., Ungureanu Irina, 1977). Mediul înconjurător este alcătuit din elemente abiotice și elemente biotice. Mediul înconjurător trebuie cercetat ca un ansamblu territorial, în care se oglindesc componentele sale. Omul și mediu sunt considerate entități inseparabile, existența omenirii fiind debendentă de mediu, iar factorii de mediu fiind modificați prin influența antropică.Asfel, apare poluarea, aspect implicit al vieții, poluare care a însoțit omul de la apariția lui pe Terra.
În orașe cantitatea de reziduuri este mult mai mare decât la sate, alterând continuu starea mediului, determinând dezechilibre ale vieții naturale, dispar specii faunistice și floristice, elementele vitale, apa, aerul, solul sunt transformate continuu.
Poluarea atmosferei a căpătat o amploare foarte ridicată datorită industrializării. Impurificarea aerului este maximă în perioadele cu fenomene meteorologice nefavorabile: calm, ceață, inversiune termică. În București, în anul 2004 printr-un Program Phare a fost pusa în funcțiune o rețea automata de monitorizare a calității aerului.
Tabel nr.10 Emisii anuale de monoxid și dioxid de azot (NOx)- Sursa datelor Inventarul de emisii APM București
Fig.27 Emisii anuale de monoxid și dioxid de azot (NOx)
În București, principalele emisii de cadmiu, provin de la CET-uri prin ardere, iar sursele de contaminare cu plumb sunt industria metalurgică, carburația benzinei, vopsele sau fabricarea bateriilor.
Tabel.nr11.Emisii anuale de plumb și cadmiu (t/an) Sursa datelor :Raportul privind starea factorilor de mediu APM București și APM Ilfov 2009
Fig.28 Emisii anuale de plumb și cadmiu (t/an)
Calitatea apei potabile este supravegheată zilnic prin recoltări în 50 de puncte fixe stabilite cu reprezentanții SC APA NOVA BUCUREȘTI, astfel încât la stațiile Roșu și Arcuda au demonstrat potabilitatea apei, cantitatea de clor rezidual liber nu trebuie să depășească 0,5 mg/l.
Tabel. nr. 12. Procentul Clorului Rezidual Liber (CRL) în apa recoltată în puncte fixe- Sursă date Raportul de Activitate DSP București în Anul 2009
Fig.29 Evoluția clorului rezidual liber (CRL) în apa recoltată în puncte fixe la București.
PARTEA a-III-a: EVOLUȚIA STRUCTURII TERITORIAL-FUNCȚIONALE A ORAȘULUI BUCUREȘTI DUPĂ 1990
CAPITOLUL 5: PARTICULARITĂȚI ALE STRUCTURII TERITORIAL-FUNCȚIONALE
5.1 Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban
Municipiul București se confruntă cu problemele specifice marilor centre urbane, suprafață mică, locuitori numeroși, dezvoltare pe verticală, aflux important din zona metropolitană, trafic auto intens, mai ales în perimetrul central, salubrizare slab efectuată. Municipiul București se desfășoară pe o suprafață de 238 km2, fiind împărțit în șase sectoare împărțite la rândul lor în cartiere. În perioada actuală, Bucureștiul se confruntă cu amenajarea urbană datorita apariției unor spații comerciale, căi de comunicație noi.
Sectoarele municipiului București și cartierele aferente:
Sectorul 1: Primăverii, Pipera, Pajura, Floreasca Victoriei, Chibrit, Grivița, Gara de Nord,Dorobanți, Domenii, Dămăroaia, Bucureștii Noi,Băneasa, Aviatorilor și Aviației.
Sectorul 2: Vatra Luminoasă, Pantelimon, Colentina, Ion Creangă, Tei, Fundeni, Andronache, Iancului
Sectorul 3: Dudești, Vitan, Titan, Balta Albă, Centrul Istoric, Popa Tatu
Sectorul 4: Olteniței, Berceni, Timpuri Noi, Văcărești, Tineretului, Mărțișor, Filaret, Mitropoliei, Gramont
Sectorul 5: Rahova, Ghencea, Cotroceni, Panduri, Ferentari
Sectorul 6: Militari, Drumul Taberei, Ghencea, Crângași, Giulești, Grant.
Fig 30 Harta sectoarelor din București-Imagine preluată de pe internet
Tabelul nr.13 Organizarea administrativă a orașului București în 2009- Sursă date Anuarul Statistic București, 2009
5.2 Analiza spațiilor rezidențiale cu o dinamică accelerata
Dezvoltarea spontană a așezărilor urbane și numărul mare de locuitori înspre acestea a dus în timp la creearea unor sisteme urbane complexe cu o dezvoltare pe verticală datorită suprafețelor mici pe care se desfășoară. Pentru un oraș care se dezvoltă continuu, apar numeroase dificultăți, cea mai importantă constituind-o modificarea limitelor administrative și creșterea demografică. Prin extinderea orașelor, crește gradul de deterioare a capitalului natural, precum și a sistemului socio-economic, în acest context, se propune pentru toate sistemele socio-economice, un model de dezvoltare durabilă care are bază pe armonizarea relațiilor complexe dintre acestea si componentele mediului natural. Conferința ONU, care a avut loc la Rio de Janeiro-Brazilia, în perioada 3-14 iunie 1992, a constituit un amplu eveniment organizat în rețeaua ONU, ină din anul 1972. Această conferință a avut o semnificație mondială, deoarece a constituit momentul culminant al unui proces complex de dezbateri și interpretări a interdependenței dintre dezvoltarea sistemului socio-economic global și dinamica structurii, modului de funcționare a calității mediului natural. Schimbarea modelului de dezvoltare socio-economică presupune respectarea unor condiții cum ar fi un model conceptual de percepție și interpretare a mediului, alcătuirea unor metode de analiză , dezvoltarea aplicată și dezvoltarea mijloacelor inginerești prin care să se poată executa un randament crescut.Dezvoltarea durabila a mediilor urbane schimbă modalitatea de valorificare a resurselor, dezvoltarea tehnologică, în scopul unei crșteri economice. Un oraș poate fi durabil, numai dacă componentele sale funcționeaza pe o manieră durabilă. Componentele durabilității spațiilor rezidențiale se axează pe următoarele dimensiuni:
socială ( educație, sănătate, echitate, locuire, condiții de muncă)
economică ( echilibru între cheltuieli și venituri)
infrastrucutră (transport durabil, eficient, sigur cu grad de acoperire ridicat)
mediu ( resurse și calitate)
administrativă ( instituții eficiente în administrarea resurselor).
Un spațiu rezidențial durabil este caracterizat prin oferirea unor condiții de locuit adecvate, astfel încat spatiul de locuit trebuie să țină seama de următoarele dimensiuni:
confort
iluminare naturală și artificială
servicii interne și externe
intimitate
economisire
calitatea aerului interior
nivelul mediu al sunetului
igienă și sănătate
gestionarea deșeurilor
disconfortul
caliatea apei potabile
suprafața locuibilă raportată la numărul de persoane
securitate
dimensiunea riscurilor naturale si tehnogene
infracționalitate
gradul de izolare în raport cu condițiile externe
impactul asupra mediului
consum de spațiu
consum de energie
deșeuri solide și gazoase
gestionare de substanțe și deșeuri periculoase
poluanți
Spațiile rezidențiale reprezintă totalitatea clădirilor ce cuprind locuințele individuale, colective, spațiile comerciale, de învățământ și recreere. Suprafețele rezidețiale se extind după reguli clare ce țin de urbanism, arhitectură. Extinderea teritorială în București se desfășoară cu precădere prin deplasarea populației din spațiile centrale către periferie. Extinderea în timp și spațiu a suprafețelor rezidențiale are legătură cu evoluția sistemului de așezări. După 1990, odată cu restructurarea industriei, spațiul metroplitan ar trebui sa preia din forța de muncă.
Tabel nr 14 Distribuția unităților urbane în Zona Metropolitană București ( date publicate de INS, 2009)
Datorită lipsei unei strategii concise, fenomenul de extindere urbană necontrolată, a luat amploare după 1990, reprezentând extinderea unei așezări urbane și a zonei periferice în afara limitelor administrative. Deplasarea populației din oraș s-a realizat către primele localități din jurul Bucureștiului ( Voluntari, Chitila, Popești Leordeni, Mogoșoaia ) fără schimbarea locului de muncă, acest aspect ducând la aglomerarea către exterior, dependența familie față de mașinile proprii, ducând la congestionarea traficului rutier, în special la orele de vârf (dimineața și seara).
Foarte multe din complexele rezidențiale construite la periferia orașului sunt amplasate în zone lipsite de acces la minimul de facilități (spitale, școli), ceea ce determină costuri ridicate privind transportul. Acest aspect a avut impact și asupra schimbării modului de utilizare a terenurilor, ceea ce duce la dezechilibre majore asupra mediului înconjurator. Pierderea terenurilor agricole din jurul capitalei în detrimentul suprafețelor construite, afectează pe termen lung, aprovizionarea piețelor capitalei cu produse alimentare, ducând și la schimbarea mediului de viață, determinat de migrația locuitorilor din mediul rural către cel urban, implicând creșteri demografice necontrolate.
Fig.31 Harta locuințelor noi din București. Imagine preluată de pe internet.
Conform Institutului Național de Statistică, în București și județul Ilfov, în perioada 2005-2011 au fost construite 41000 de locuințe (fig.33), ceea ce reprezintă 4,5% din stocul existent, jumătate fiind în ansambluri rezidențiale cu 150-1800 unități locative fiecare. Blocurile sunt adresate locuitorilor cu venituri medii, Militari Residence ( 1800 de unități), Confort City (1680 de unități) și Răsărit de Soare din Titan ( 988 de unități). Conform INS, în primele noua luni ale anului 2011, au fost date în folosință 3417 case noi, doar o treime dintre cele mai mari ansambluri au fost construite în imediata apropiere a stațiilor de metrou sau în vecinătatea liniilor RATB.
Fig.32 Complexul Militari Residence. Imagine preluată de pe internet.
5.2.1 Locuința
În cadrul spațiilor rezidențiale, un loc important îl reprezintă locuința, un ansamblu de camere și dependințe, în care locuiesc mai multe persoane, organizarea spațiului fiind impusă de nivelul economic și social al individului.
Conform Institutului Național de Statistică, 2010, România are un fond de 8,2 milioane unități locative, 380 de locuințe la 1000 locuitori, 88, 4%din totalul fondului locativ fiind ocupat. Suprafața utila medie locuibilă pentruun individ este de 20 m2, sub media Uniunii Europene de 36 m2 ( Eurostat, 2008). În cadrul Uniunii Europene, România este țara cu cei mai mulți proprietari privați, datorită vânzarii către chiriași în perioada 1990-1993.
Locuințele se diferențiază între ele prin următoarele funcții:
vârsta (data construcției)
tip ( casă, apartament)
dimensiune (suprafață, număr de camere)
elemente de confort (canalizare, baie, incălzire, electricitate)
statutul de ocupare (proprietate, inchiriere)
La nivelul României, locuințele construite după 1990, reprezenta doar 8,7 % din fondul total locative. În România există șase tipuri de clădiri în funcție de materialul din care sunt construiți pereții exterior:
beton prefabricate
cărămidă sau piatră (cu schelet de beton )
cărămidă sau piatră (cuschelet de lemn)
lemn
chirpici
material non-standard (deșeuri)
Prima categorie este specific blocurilor din mediul urbanconstruite înainte de 1990.
Tabelul nr.15 Repartiția fondului de locuințe în România, după vârstă.(dupa datele publicate de INS, 2005)
Fig.33 Repartiția fondului de locuințe în România, după vârstă
În municipiul București, fondul total de locuințe este determinat pe baza raportului dintre intrări (locuințe noi) și ieșiri (demolări, schimbarea folosinței). În anul 2011, în capitală erau 797030 locuințe cu 1951477 camere de locuit (Tabelul nr.16).
Tabelul nr.16 Fondul de locuințe în București. (Dupa date publicate de INS, 2013)
Fig.34 Evoluția fondului de locuințe in 2000-2011.
În ceea ce privește locuințele terminate, acestea au înregistrat valori ridicate în 2010 (2772 locuințe), realizând o scădere în 2011 (1960 locuințe)
Tabelul nr.17 Locuințe terminate în București (Date publicate de Direcția de Statistică Teritorială București, 2013)
Fig.35 Evoluția locuințelor terminate în București
5.2.2 Spațiile rezidențiale – caracteristici structurale și funcționale
Evoluția teritorială a Municipiului București are carcteristici specifice orașelor cu dezvoltare urbanistică necontrolată, respectiv destrucuturarea platformelor industriale din interior și de la periferia orașului și înlocuirea cu spații rezidențiale sau centre comerciale. Creșterea suprafețelor rezidențiale a fost pusă pe seama vidului administrativ și legislativ, de dispariția industriei grele și de investițiile străine.
Fig.36 Amplasarea zonelor rezidențiale în raport cu fluxurile de circulație ale Municipiului București (Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
Intensificarea traficului, degradarea fondului construit, dezvoltarea lucrărilor de construcție fac din Municipiul București un oraș cu probleme delicate privind depășirea limitelor maxime admise la indicatorii de calitate a aerului, inregistrându-se pulberi în suspensii, monoxid de carbon și oxizi de azot.
Fig 37 Distribuția fenomenului de insula de căldură în București
(Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
Așadar, se accentuează efectele insulei de căldură și datorită creșterii suprafețelor construite, în special în periferia nordică, estică și sud-vestică, zone cu aport de aer proaspăt, depozitarea necorespunzătoare a deșeurilor, dezvoltarea spațiilor rezidențiale în asociere cu alte funcțiuni incompatibile.Spațiile rezidențiale reprezintă 35,9% din intravilan, din care 56,7% este reprezentat de spații individuale iar 43,3% de spații rezidențiale collective.Conform Planului General al Municipiului București(1999), au fost clasificate următoarele tipuri urbane:
tipul urban cu evoluție naturală situate în inelul central al orașului (7,05%)
tipul urban cu evoluție planificată de tip străpungere 4,49% (Bd.Dacia, Bd.Pache Protopopescu, Bd.Carol, Bd.Mihail Kogălniceanu etc)
tipul urban cu evoluție planificată de tip ansambluri de locuințe colective și placări (80,86%) – Colentina, Tei, Balta Albă, Crângași, Mihai Bravu, Stefan cel Mare etc
tipul rural-urban cu evoluție planificată (3,2%) – Șoseaua Alexandriei, Șoseaua Giurgiului, Șoseaua Berceni, Bucureștii Noi, Vatra Luminoasă și Șoseaua Chitila
tipul rural-urban cu evoluție natural (1,94) – Giulești Sârbi, Măgurele
După Suditu, 2005,- fig.38 au fost identificate în București trei tipuri de spații rezidențiale:
Spații rezidentiale cu locuințe individuale. Aici sunt incluse casele boierești de pe Calea Victoriei, Biserica Amzei, Câmpineanu, reședințele aristrocraților din perioada feudală ( Bd.Dacia, Șoseaua Cotroceni, Șoseaua Kiseleff, Lascăr Catargiu), vile și locuințe din clasa superioară și mijlocie ( Primăverii, Cotroceni, Aviatorilor, Calea Dorobanți, Iancu de Hunedoara), locuințe ieftine pentru funcționarii mijlocii și mici (Șoseaua Iancului, Str.Vatra Luminoasă, Calea Șerban Vodă, Bd.Tineretului), locuințe pentru persoanele sărace ( zonele Rahova, Plumbuita, Lânăriei), locuințe individuale de tip rural ( Grivița, Măgurele, Alexandriei, Chitila, Giurgiului, Dămăroaia etc), locuințe noi fără o identitate clară ( Prelungirea Ghencea etc)
Spații rezidențiale mixte – locuințe inșirate de tip vagon sau cuplat. Acestea sunt întâlnite în zone cum ar fi Maica Domnului, Ciprian Porumbescu și au maxim 3 etaje, cunoscând un declin în perioada 1966-2002, deoarece nuofereau condiții optime de locuit.
Spații rezidențiale colective cuprind blocurile izolate, marile ansambluri rezidențiale, imobile de raport ( construcții din perioada interbelica care flanchează bulevardele principale din centru, Bd Pache Protopopescu, Bd.Elisabeta, Bd.Carol, Hristo Botev, Bd.Ferdinand)
Fig.38 Tipolgii principale de spații rezidențiale. ((Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
În cadrul spațiilor rezidențiale au fost identificate surse de degradare a calității mediului externe și interne. Confortul locuirii scade datorită surselor mobile (trafic rutier, feroviar, tramvaie, metrou), industriale, șantiere în construcție. În ceea ce privește sursele industriale, cele mai mari probleme le generează activitățile cu profil energetic (CET-urile Sud, Vest, Grozăvești, Progresu, Titan), chimic (Policolor SA, SC ZENTIVA etc), metalurgice ( SC DOOSAN IMEGB, SC FAUR SA)
Fig 39 Amplasarea spațiilor rezidențiale în raport cu sursele industriale. ((Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
Spațiile rezidențiale noi au o amplasare necorespunzătoare, acestea nerespectând criteriile legate de istorie, servicii publice. În municipiul București apar probleme de amplasare macroteritoriale si microteritoriale. În cadrul problemelor macroteritoriale sunt identificate amplasarea spațiilor rezidențiale în apropierea unor surse de degradare majore (industriale, deșeuri, lângă spitale cu boli contagioase). Această categorie coincide cu amplasarea rezidențialului la periferia orașului, apropierea de obiective poluante) complexul rezidențial Confort City în apropiere rampa de deșeuri Glina și incineratorul de deșeuri animale Protan Glina. O altă problemă este distrugerea parțială sau totala a spațiilor verzi și înlocuirea lor cu ansambluri rezidențiale noi, proiectele rezidențiale ce au afectat Parcul Circului, Parcul Sticlăriei, Parcul Floreasca etc. Proiectele rezidențiale au afectat și grădinile blocurilor existente, unde apariția a noi imobile a supraaglomerat spațiile (proiectele de pe Bd Barbu Văcărescu, Str Ceaikovski).
Dintre problemele de ordin microteritorial se remarcă Proiectele rezidențiale de pe platformele industrial Obor –Electronicii, IMEGB, Electromagnetica, Policolor etc), ori din zona unităților militare- Antiaeriana Residențial. Acest aport de spații locative nu a generat o readaptare a serviciilor publice la noile complexe. Astfel, apar probleme la alimnetarea cu apăcaldă, rece și gaze prin scăderea presiunii la etajele superioare( majoritatea imobilelor depașesc 10 etaje). De menționat este și faptul ca aproximativ 10 % din aceste unitați locative nu sunt racordate la rețeaua centralizată a orașului, având acces la foraje de mare adâncime și vidanje proprii.
5.3 Evoluția spațiilor verzi
Conform prevederilor Legii 24/2007 privind reglementarea și administrarea spațiilor verzi din zonele urbane sunt considerate spații verzi următoarele teritorii :
spații plantate în jurul străzilor
terenuri libere din intravilan ( mlaștini, terenuri afectate de alunecări, sărături care pot fi amenjate cu plantații)
parcuri, gradini, scuarurile și fâșiile plantate
spații verzi publice de folosință specializată : Muzeul Satului, Grădina Botanică
baze de agrement
păduri de agrement
baze sportive amenajate
păduri și plantații forestiere destinate amenajării climatului
pădurile și fâșiile plantate pentru protecția sanitară.
Spațiul verde este definit ca zona verde din cadrul orașelor cu rol pozitiv în asigurarea unui mediu curat al așezărilor urbane cu funcție de recreere. Spațiul verde în municipiul București avea o suprafață de 17 082 024 m2, în anul 2004. Suprafața spațiului verde care revine unui locuitor al capitalei a scăzut din 1990 pâna în 2002, de la 16,79 m2 la 9,38 m2 ( minima stabilită de Organizașia Mondială a Sănătății este de 9 m2/locuitor).
Tabelul nr 18. Suprafața ocupată cu spațiu verde (mp pe locuitor) în 2010 în București.(Date preluate de la ADP)
Fig.40 Suprafața ocupată cu spațiu verde (mp/locuitor)
Situația devine alarmantă deorece doar 18 % din spațiile verzi sunt parcuri și grădini, ceea ce reprezintă 1,69 m2 pe locuitor- norma recomnadată de OMS este de 8m2 parc pe locuitor și 6 m2 grădină publică pe locuitor.
Tabel nr 19 Evoluția spațiilor verzi administrate de primariile Muncipiului București.( Date preluate din Raportul privind starea factorilor de mediu în regiunea 8 București-Ilfov, 2009)
Fig 41 Evoluția spațiilor verzi în Muncipiul București
Conform Raportului privind starea factorilor de mediu în regiune 8 București-Ilfov pe 2009 “în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 114/2007 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, art. II alin. (1) și (2), autoritățile administrației publice locale au obligația de a întocmi un program în care să fie evidențiate etapele de realizare a obligației privind asigurarea din terenul intravilan a unei suprafețe de spațiu verde de minimum 20 mp/locuitor, până la data de 31.12.2010 și de minimum 26 mp/locuitor, până la data de 31.12.2013”Indicele de spațiu verde public calculat la nivelul spațiilor verzi administrate de Administrația publică locală, raportat la o populație de 1.924.959 locuitori, este următorul: 12,39 mp/loc din care parcuri și grădini m2/loc-3,46, aliniamente stradale-2,22 mp/loc și ansambluri de locuințe 6,71 mp/loc.
Tabel nr 20 Suprafața de spațiu verde din mediul urban în anul 2009
Fig.42 Suprafața de spațiu verde din mediul urban în anul 2009
Analizând tabelul nr 20, se observă că cea mai ridicată valoare a suprafeței cu spațiu verde mp/loc este deținută de sectorul 3, iar cea mai redusă de 6,3 mp/loc de sectorul 5, acesta din urmă având în administrare doar cinci parcuri : Parcul Eroii Sanitari, Parcul Muncipal, Parcul Romniceanu, Parcul Sebastian, Parcul Humulești. Conform ADP în sectorul 3 există o pepenieră situată în Str. Releului nr. 4 cu o suprafață de 10 ha și o seră de flori în Calea Vitan nr. 154-158 cu suprafață de 1.000 mp.
PARTEA a-IV-a: METODICA PREDĂRII – ÎNVĂȚĂRII -GEOGRAFIEI
Capitolul 6:
FORMAREA COMPETENȚELOR SPECIFICE PRIVIND EVOLUȚIA STRUCTURII TERITORIAL – FUNCȚIONALE A ORAȘULUI BUCUREȘTI
6.1 Forme de organizare a activității instructiv-educative. Materiale didactice de proveniență proprie
În lucrarea de față, în capitolele anterioare am dezbătut pe larg evoluția structurii teritorial-funcționale a orașului București, precum și elemente generale ce privesc cadul natural și cadrul economic. Prin corelarea activității instructiv-educative cu tema lucrării de față, în continuare voi prezenta materiale didactice pe care le-am realizat pe parcursul carierei didactice la catedra de geografie, funcționând de a lungul timpului și în invațământul gimnazial și în cel liceal (exemple de planificări calendarisitice, pe unități de învățare, proiecte de lecții).
Programa școlară face parte din curriculum national, este elaborată în concordanță cu planul cadru, subliniază rolul reglator al obiectivelor cadru și competențelor specifice, descrie oferta educațională a unei discipline pentru un parcurs școlar determinat. De asemenea urmărește progresul elevului în achiziționarea de cunoștințe, capaciăți, competențe de la un an la altul. Proiectarea programelor este axată pe principiile de bază ale geografiei, implică o strategie în care metodele de lucru curente sunt investigația, problematizarea, contactul direct cu realitatea. Programa școlară pune accent pe interiorizarea unui mod de gândire specific fiecărui domeniu, transpus în școală prin obiective de studiu. Elementele componente sunt: nota de prezentare, competențele generale (obiective cadru), competențe specifice (obiective de referință), activități de învățare, conținuturi ale învățării, standarde curriculare de performanță. În cadrul proiectării demersului didactic un element important îl constituie lectura personalizată a programei școlare, reprezentând conceptual central al proiectării didactice iar unitatea de învățare, instrumental demersului didactic personalizat. Programa școlară este un document reglator ce stabilește obiectivele atinse de elev prin activitatea didactică. Planificarea calendaristică este un document administrativ ce asociază, într-un mod personalizat, elemente ale programei cu alocarea de timp optim pe parcursul anului școlar. Etapele în elaborarea planificării sunt : asocierea competențelor specifice cu conținuturile, împărțirea în unități de învățare,stabilirea succesiunii de parcurgere a unităților de învățare și alocarea timpului pentru fiecare unitate în concordanță cu competențele specifice și cu conținuturile vizate.
Colegiul Tehnic Mecanic “ Grivita” Avizat,
Numele și prenumele profesorului: NEDELEA DORINA Director,
An școlar 2013-2014 Responsabil catedra,
Disciplina: GEOGRAFIE Geografie fizică (,,Pământul planeta oamenilor”)
Clasa: a IX-a A, B, C, D
Număr de ore din trunchiul comun: 1 oră/săptămâna
PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ ANUALĂ
Geografie fizică (,,Pământul planeta oamenilor”)
Adaptare conform Programei Școlare în vigoare- Ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 3458 / 09.03.2004.
Unitatea de invatamant: Colegiul Tehnic Mecanic “Grivita Disciplina: Geografie fizica (“Pamanatul- planeta oamenilor”)
An școlar: 2013-2014
Profesor: Nedelea Dorina Aviz, Clasa: a IX-a Șef de catedra,
Nr.ore/saptamana: 1 Director
PROIECTAREA UNITĂȚILOR DE ÎNVĂȚARE
SEMESTRUL I
SEMESTRUL II
Adaptare conform Programei Școlare în vigoare- Ordin al ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 3458 / 09.03.2004.
PROIECT DIDACTIC
Excursie didactică cu caracter aplicativ la disciplina geografie
Locația: București – Parcul Herăstrău
Grupul țintă: 29 de elevi din clasa a IX-a A
Tema: Aplicații biogeografice în orizontul local respectiv
Durată: O zi
Scopul: Cunoașterea de către elevi a particularităților plantelor ce trăiesc în diferite ecosisteme, observarea unor adaptări la mediu și formarea abilităților de identificare a lor
Obiectivele excursiei:
– identificarea plantelor din ecosistemele vizitate;
– stabilirea caracteristicilor arborilor și arbuștilor;
– stabilirea importanței plantelor forestiere și agricole;
– stabilirea unor modalități de protecție a pădurilor.
Materiale necesare:
– pentru notarea observațiilor și etichetarea materialelor colectate: carnete pentru însemnări, creioane, etichete;
– pentru fotodocumentare: aparat de fotografiat;
– pentru documentare: atlas botanic.
Forme de organizare pe grupe de cate 7 elevi:
1. botaniști pentru recunoașterea plantelor ierboase;
2. botaniști pentru recunoașterea arbuștilor;
3. botaniști pentru recunoașterea arborilor;
4. ecologiști.
Desfășurarea excursiei
La școală la ora 8, în laboratorul de geografie se va face prezența, se va controla echipamentul de excursie, se vor repartiza ustensilele și materialele pe grupe de activitate. Se vor prelucra regulile și normele în vederea evitării accidentelor în timpul deplasării și in timpul aplicațiilor practice. Se va semna procesul verbal de luare la cunoștință a acestor reguli. Deplasarea s-a făcut de pe Calea Griviței, sector 1 cu autobuzul 105 la Parcul Herăstrău.
TRASEU : Colegiul Tehnic Mecanic Grivița – Stația R.A.R (Str Calea Griviței ) – Stația Clăbucet ( Str.Clăbucet ) – Stația Aviator Popiștenu ( Str.Aviator Popiștenu ) – Stația Bd.Expozitiei ( Str.Bd.Expoziției ) – Stația Traian Vasile ( Str.Bd.Expoziției ) – Stația Universitatea Româno-Americană ( Str.Bd.Expoziției ) – Stația Piața Presei ( Str.Bd.Expoziției )- Parcul Herăstrău cu o durată de aproximativ 15 minute.
Obiective : Clădirea R.A.R, Universitatea Româno – Americană – Sediul Romexpo – Centrul Național de Cartografie – Casa Presei Libere – Muzeul Național al Satului Dimitrei Gusti – Muzeul Țăranului Român – Parcul Herăstrău.
Clădirea R.A.R – Registrul Auto Român a fost înființat în anul 1992 de prof.ing Ioan Țigănaș
Universitatea Româno – Americană este o instituție de învățământ superior, fondată în anul 1992, de regretatul prof.dr. Ion Smedescu
Romexpo reprezintă sediul de vârf al târgurilor și expozitiilor din București, fiind format în anul 1962 cu participarea a 11000 de persoane, urmând ca în anul 1992 sa se transforme în denumirea actuală.
Casa Presei Libere a fost denumită inițial Casa Scânteii, fiind construită în doar 5 ani 1952-1957, construcția era destinată în special ziarului Scânteia de la vremea respectivă. După 1989 devine Casa Presei Libere.
Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti se întinde pe o suprafață de 10 ha, lucrarile pentru amenajarea terenului au început în martie 1936 la construcția lui participând 130 de meșteri în domeniul tradițional al locuințelor respective (Taxa de vizitare elevi, studenți 2,5 lei și adulți 5 lei în anul 2014).
Muzeul Țăranului Român a fost înființat la 1 octombrie 1906 fiind cunoscut de a lungul timpului sub denumiri ca Muzeul Lenin-Stalin, apoi Muzeul Partidului și din 5 februarie 1990 redenumit Muzeul Țăranului Român, in 1996 a obținut Premiul Muzeul European al Anului.
Parcul Herăstrău este situat în partea de nord a capitalei fiind construit în anul 1936 sub denumirea de Carol II pe malul Lacului Herăstrău, suprafața totală fiind de 187 ha (Parcul Herăstrău Vechi 379 570 mp și parcul Herăstrău Nou cu o suprafață de 363 270 mp, conform INS, 2009). Vegetația este formată din arțari, frasini, tei, salcie, plop, specii de rășinoase, o specie de stejar ocrotită prin lege Stejarul lui Tagore, 1961, cireși floriferi, salcâmul japonez cu ramuri plângătoare cu frunze pătate în alb situat în Grădina Japoneză.Fauna este formată din rațe sălbatice, mierle, cinteze, porumbei, pițiogoi, veverițe. În zona Insulei Trandafirilor au fost aduse păsări exotice : păuni, lebede, gâște de Nil, rațe caroline. Este declarat monument istoric de clasă A, pe malul nordic a fost găsită o așezare paleolitică.
Traseu –Calea Griviței – Parcul Herăstrău. Imagine prelucrată de pe internet
Prin observații directe se va remarca temperatura și luminozitatea mai scăzută, umiditatea aerului și solului mai ridicate în desișul pădurii.
Pentru realizarea aplicațiilor se vor dispune în teren grupele de elevi astfel încât să nu se producă stânjenirea reciprocă. Fiecare grupă va realiza aplicația conform fișei de lucru.
Ecologii vor determina temperatura aerului și a solului, tipul de sol, aspectul sezonier și descriu biotopul existent.
Botaniștii vor nota plantele întâlnite, vor presa plantele necunoscute, trag concluzia că plantele care au florile viu colorate sunt polenizate de insecte, care sunt atrase de acest caracter, notează plantele pe care le-au observat, pe când plantele care nu au flori colorate, sunt polenizate de vânt și produc o cantitate mare de polen.
Ca profesor îndrum observația, folosirea corectă a materialelor și ustensilelor pentru măsurători, determinări, recoltări și conservări de material biologic natural precum și notarea corectă a rezultatelor. Trecut pe la fiecare grupa de elevi și discut cu aceștia, răspund la o serie de întrebări și probleme ivite.
Grupele de elevi comunica între ele prin intermediul responsabililor de grupa în vederea completării listelor specifice.
În final se prezintă următoarele materiale:
– caracterizarea vremii;
– lista floristică și caracterizarea florei;
– adaptările întâlnite la plante, cu exemple;
– caracterizarea biotopului.
Se face apoi deplasarea în stația a doua biotopul de pădure. În observația de ansamblu se specifică faptul că ne aflăm într-o pădure de stejar, în amestec cu alte specii lemnoase.
Grupele de elevi vor realiza aplicațiile pe rând pentru a nu exista dezordine.
Ecologii vor nota temperatura aerului, a solului, umiditatea, lumina, precipitațiile.
Botaniștii notează speciile întâlnite în stratul ierbos, stratul arbustiv și cel al arborilor, vor colecta plantele necunoscute.
Sarcini de lucru pentru fiecare grupa de elevi
I. Ecologii (7 elevi)
Obiective
măsurarea și determinarea unor factori ecologici
descrierea biotopurilor ecosistemelor observate;
Observarea intervenției omului în cele trei ecosisteme.
Sarcini: Notarea rezultatele observațiilor și determinările efectuate în cele trei ecosisteme
Concluzii – În pădure temperatura aerului și solului e mai scăzută, intensitatea vântului și a luminii mai slabă, umiditatea aerului și a solului este mai ridicată față de poiană și ecosistemul agricol.
II. Botaniștii (22 elevi)
Obiectiv: determinarea și recoltarea plantelor, observarea adaptărilor pentru polenizare de către vânt și de către insecte.
Sarcini: Lista plantelor determinate
Concluzii: În pădure predomină plantele lemnoase (arbori și arbuști), lângă lac salcie, plop.
Concluziile în urma aplicațiilor pe teren se vor referi la:
– executarea sarcinilor de lucru pe grupe în cele trei ecosisteme;
– aprecierea asupra rezultatelor observațiilor și remarcări deosebite de grupe;
– verificarea rezultatelor și determinarea speciilor de plante necunoscute
– valorificarea materialelor și datelor colectate sub forma de comunicări, ierbare, colecții pe teme ecologice;
– necesitatea ocrotirii ecosistemului de pădure.
La finalul timpului acordat observațiilor, elevii și-au verificat materialele, le-au ordonat și au completat observațiile notate, au purtat discuții asupra rezultatelor obținute.
Excursia s-a încheiat cu deplasarea elevilor spre școala unde au predat materialele colectate și instrumentele folosite.
Valorificarea ulterioară a excursiei s-a făcut într-o întâlnire în laboratorul de geografie, unde sub supravegherea mea și a profesorului de biologie materialul colectat a fost prelucrat, presat, uscat și conservat în vederea păstrării sale în laborator și folosirii ca material intuitiv în lecțiile de geografie și biologie.
S-au făcut o serie de referate ca: Flora Parcului Herăstrău, Intervenția antropică asupra Parcului Herăstrău.
Concluzii despre excursia didactică:
– excursia didactică este atractivă și recreativă atât pentru elevi cât și pentru profesor;
– însușirea cunoștințelor noi se face în mod direct, în mijlocul naturii;
– formează abilități de observare a fenomenelor naturii;
– permite reactualizarea cunoștințelor biologice însușite anterior;
– profesorul are prilejul de a-și valorifica propria experiență;
– contribuie la dezvoltarea unui comportament ecologic;
– are o dimensiune instructiv-educativă și una educativ-estetică.
Capitolul 7:
MODEL DE PROIECTARE A UNUI CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII (CDȘ)
EVOLUȚIA STRUCTURII TERITORIAL – FUNCȚIONALE A ORAȘULUI BUCUREȘTI DUPĂ 1990
MODEL DE PROIECTARE A UNUI CURRICULUM
LA DECIZIA ȘCOLII (CDȘ)
UNITATEA ȘCOLARĂ: COLEGIUL TEHNIC MECANIC „GRIVIȚA”, BUCUREȘTI
ARIA CURRICULARĂ: OM ȘI SOCIETATE
SPECIALITATEA: GEOGRAFIE
TIPUL OPȚIONALULUI: CURRICULUM LA DECIZIA ȘCOLII
TITLUL OPȚIONALULUI: Evoluția structurii teritorial – funcționale a orașului București după 1990
AUTOR: prof. NEDELEA DORINA
CLASA: a-IX-a
NR. ORE/SĂPT: 1 oră
DURATA: 1 an
CUPRINS
1 Argument……………………………………………………………………………….
2. Competențe generale……………………………………………………………………
3. Competențe specifice……………………………………………………………………
4. Conținuturi………………………………………………………………………………
5. Valori și atitudini……………………………………………………………………….
6. Sugestii metodologice………………………………………………………………….
7. Planificarea calendaristică anuală.……………………………………………………
8. Planificarea unei unități de învățare……………………………………………………
9. Proiect de lecție………………………………………………………………………..
10. Bibliografie…………………………………………………………………………..
ARGUMENT
Programa CDȘ-ului cu tema Evoluția structurii teritorial – funcționale a orașului București după 1990 este realizată în conformitate cu competențele generale predării învățării geografiei. Curriculum-ul opțional se adresează elevilor din învățământul liceal de clasa a IX-a, interesați să cunoască geografia orizontul local. De asemenea opționalul de față, aprofundează cunoașterea muncipiului București, privind evoluția sa după 1990, confruntându-se cu problemele specifice marilor centre urbane, suprafață mica, locuitori numeroși, dezvoltare pe vertical, aflux important din zona metropolitană, trafic auto intens, mai ales in perimetrul central, salubrizare slab efectuată, în perioada actuală, Bucureștiul se confruntă cu amenajarea urbană datorita apariției unor spații comerciale, căi de comunicație noi. Conținuturile opționalului se bazează pe activităti de învățare diverse, precum activitatea în cabinetul de geografie ( lucrul cu harta, fișe de lucru, fișe de evaluare, efectuarea și interpretarea unor grafice legate fie de mediul natural, fie de cel economic), în bibliotecă ( lucru individual, documentare) și pe teren ( observații directe asupra modificărilor survenite în cadrul orizontului local, fotografii, chestionare, interviuri cu cetățenii, sondaje de opinie, colectare de date de la ADP, Institutul Național de Statistică, Direcția de Urbanism). Conținuturile propuse au fost verificate la clasă, elevii manifestând un interes deosebit, reacționând pozitiv la efectuarea unor sarcini de lucru, dezvoltându-le abilitățile cognitive în realizarea unor comparații, stimulându-le interesul pentru mediul în care își desfășoară activitățile zilnice, mediul aflat într-o permanent schimbare. În momentul de față este mai mult decât necesar, o revitalizare a comunității locale, a spiritului civic, a dezvoltării relațiilor interumne noi, care să poată relansa economia în strânsă legătură cu modelul dezvoltării durabile.
COMPETENȚE GENERALE
Utilizarea corectă a terminologiei specifice
Dobândirea unor priceperi, deprinderi, metode de învățare
Integrarea elementelor din natură și societate în cadrul mediului înconjurător
Formarea unei atitudini responsabile față de orizontul local
COMPETENȚE SPECIFICE
Utilizarea unui limbaj geografic aplicabil în orizontul local
Argumentarea unui demers explicativ
Utilizarea semnelor convenționale
Cunoașterea principalelor elemente naturale ale orizontului local în teren și pe suporturi cartografice
Interpretarea și construirea unor grafice și schițe cartografice
Orientarea în teren cu ajutorul schițelor de hărți
Observarea directă asupra modificărilor în cadrul structurii teritorial-funcționale a orașului București
Monitorizarea fenomenului de poluare în cadrul Bucureștiului
Construirea unui text strucuturat utilizând o interpretare grafică
Descrierea realității în orizontul apropiat
Elaborarea unor diagrame pe baza unor date furnizate
Realizarea de corelații între mediu înconjurător și schimbările privind carcateristicile structural și funcționale ale orașului
CONȚINUTURI
Noțiuni introductive- prezentarea conținuturilor și a scopului opționalului, definirea termenilor științifici și explicarea modului de obținere a datelor statistice
Elementele cadrului natural
2.1 Așezarea geografică
2.2 Relieful
2.3 Clima
2.4 Hidrografia
2.5 Vegetația, fauna, solurile
Istoricul cercetărilor. Istoria locală
Elemente privind populația si economia orasului
4.1 Evoluția numerică a populației orașului București
4.2 Aspecte demografice
4.3 Aspecte economice
4.4 Protecția mediului inconjurator si poluarea
Evoluția structurii teritorial-funcționale a orașului București dupa 1990
5.1 Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban
5.2 Analiza spațiilor rezidențiale cu o dinamica accelerata
5.3 Locuința
5.4 Spațiile rezidențiale – caracteristici structurale și funcționale
5.5 Evoluția spațiilor verzi
VALORI ȘI ATITUDINI
Valorile constituie baza dezvoltării atitudini și influențează comportamentul în luarea deciziilor.Acest model proovează următoarele valori și atitudini :
Motivația pentru informare și documentare științifică
Dezvoltarea spiritului de echipa
Respectul față de mediul înconjurător
Implicarea în rezolvarea unor probleme privind modificările ce apar în orizontul apropiat
Atitudine pozitivă față de cunoaștere, civilizație, cultură și societate
SUGESTII METODOLOGICE
ACTIVITĂȚI DE ÎNVĂȚARE
Realizarea și colectarea de fotografii din orizontul local
Elaborarea unor schițe cartografice
Exerciții de observare directă în mediul local și cartografierea lui
Exerciții de comparare a unor grafice
Construirea unor schițe de hartă
Identificarea elementelor cadrului natural și antropic din orizontul local
Elaborarea unui text geografic pe baza unor noțiuni
MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT
Hărți, atlase geografice, schițe de hărți, planuri cu evoluția orașului București
Dvd-uri, Cd-uri
Fotografii, albume
Internet
Fișe de lucru
Pliante, ghiduri turistice, postere
MODALITĂȚI DE EVALUARE
Evaluare orală
Evaluare scrisă ( teste de evaluare, eseuri, studii de caz)
Evaluare practică ( lucru pe teren, observații directe asupra modificărilor mediului local, realizarea de grafice, diagrame)
Portofolii
Sesiuni de referate
Expoziții cu fotografii din orizontul local
Autoevaluare
Observarea sistematică a elevilor în realizarea unor sarcini
Numele și prenumele profesorului: Nedelea Dorina
Unitatea școlară: Colegiul Tehnic Mecanic „ Grivița”
Disciplina: Geografie
Clasa: a IX-a
Nr. Ore/săpt: 1oră
PLANIFICAREA CALENDARISTICĂ ANUALĂ
„Evoluția structurii teritorial – funcționale a orașului București după 1990”
Clasa: a IX-a
PLANIFICAREA CALENDARISITICĂ ANUALĂ
PLANIFICAREA UNITĂȚII DE ÎNVĂȚARE
-Evoluția structurii teritorial-funcționale a orașului București după 1990-
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
NUMELE ȘI PRENUMELE ELEVULUI
CLASA
UNITATEA ȘCOLARĂ
LOCUL DE DESFĂȘURARE AL APLICAȚIEI PRACTICE :București – Parcul Herăstrău
TRASEU : Colegiul Tehnic Mecanic Grivița – Stația R.A.R (Str Calea Griviței ) – Stația Clăbucet ( Str.Clăbucet ) – Stația Aviator Popiștenu ( Str.Aviator Popiștenu ) – Stația Bd.Expozitiei ( Str.Bd.Expoziției ) – Stația Traian Vasile ( Str.Bd.Expoziției ) – Stația Universitatea Româno-Americană ( Str.Bd.Expoziției ) – Stația Piața Presei ( Str.Bd.Expoziției ) – Parcul Herăstrău.
Utilizând imaginea alăturată a parcului Herăstrău observați și cartografiați, utilizând simboluri proprii ( explicate în cadrul unei legende), elementele mediului antropic ( străzi secundare, străzi principale, spații comerciale, stații RATB și denumirea lor, locuri de joacă, unități sanitare, obiective culturale, scuaruri, alte parcur învecinate etc) întălnite pe traseul parcurs.
Parcul Herăstrău
Imagine preluată de pe internet
FIȘĂ DE OBSERVAȚIE
Starea vremii
Numele și prenumele elevului__________________________________________________
Unitatea școlară_____________________________________________________________
Clasa_________
Locul de desfășurare al aplicației practice________________________________________
Completați tabelul de mai jos, în urma analizei stării vremii în luna în curs.
LUNA…………….
FIȘĂ DE LUCRU
TRANSPORTUL ÎN COMUN
Numele si prenummele elevului………………………….
Clasa………………………….
Data………………………….
Notează stațiile RATB pe următorul traseu al liniei 41
Ghencea………………………………………………………..Piața Presei
Notează ora plecării din stația Ghencea…………..
Ora sosirii la stația Piața Presei…………..
c.Menționează obiectivele culturale și turistice întâlnite pe traseul stabilit.
Biserici………………………….
Muzee……………………………
Case memoriale………………….
Școli/Universități………………..
Parcuri…………………………..
Altele……………………………
Numele și prenumele elevului_______________
Clasa a IX-a
TEST PRACTIC
LOCUINȚA
Toate subiectele sunt obligatorii. Timp de lucru 45 min. Se acordă 10 puncte din oficiu.
Subiectul I 30 pct.
Reprezentarea grafică de mai jos reprezintă repartiția fondului de locuințe în București, după vărstă.
Precizați :
Valoarea maximă și perioada în care s-a înregistrat aceasta.
Valoarea minimă și anul în care s-a înregistrat aceasta.
Calculați:
Diferența dintre perioada 1945-1970 și perioada 1981-1989-
Subiectul II 30 pct.
Reprezentarea grafică de mai jos reprezintă evoluția locuințelor terminate în București în anul 2013.
Evoluția locuințelor terminate în București
Calculați totalul suprafețelor construite, utile și locuibile din anii 2011 și 2010.
Explicați valorile reduse din anul 2000.
Subiectul III 30 pct.
Pe baza datelor din tabelul de mai jos, realizati o reprezentare grafică.
TEST PRACTIC
LOCUINȚA
-Barem de corectare și notare-
Se acordă 10 puncte din oficiu.
Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat
Subiectul I: 30 pct.
2 x 5 pct = 10 pct
2 x 5 pct = 10 pct
2 x 5 pct = 10 pct
Subiectul II: 30 pct.
20 pct
10 pct
Subiectul III: 30 pct.
30 p se acordă pentru realizarea cronogramei :
– trasarea ordonatei și abscisei (6p),
– stabilirea intervalelor (6p),
– trasarea liniilor de mișcare (12p),
– titlul și legenda (6p).
PROIECT DE LECTIE
Data :
Profesor : Nedelea Dorina
Unitatea de invatamant: Colegiul Tehnic Mecanic Grivița, Bucuresti, sector 1
Obiectul: Evoluția structurii teritorial – funcționale a orașului București după 1990
Clasa : a IX- a
Subiectul lectiei: Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban
Tipul lectiei: mixta
Competențe specifice:
1.2. Precizarea, în cuvinte proprii, a sensului termenilor geografici de bază
1.3. Utilizarea termenilor geografici simpli în contexte cunoscute sau în contexte noi
2.1. Recunoașterea denumirilor și termenilor geografici în limbi străine
4.3. Poziționarea corectă a elementelor geografice pe reprezentările cartografice specifice
Obiective operationale
La sfârșitul orei, elevii vor fi capabili:
O1 – să enumere câte trei cartiere din fiecare sector pe baza cunostintelor dobandite
O2 – să numeasca două cartiere străbătute de Dâmbovița folosind Atlasul Geografic
O3 – să menționeze două direcții posibile de extindere în viitor a orașului pe baza cunostintelor dobandite
O4 – să precizeze două funcții specifice orașului, pe baza informațiilor primite de la profesor
Strategia didactica: dirijată, cognitivă, euristică
Metode didactice și procedee: conversația euristică, explicația, problematizarea, lucrul cu harta, lucru cu manualul
Mijloace de invățământ: Harta Fizică a Europei, Atlasul Geografic, lecturi geografice, imagini, fișa de evaluare, filme documentare , manualul
Material bibliografic: Strategii didactice (M.Dulama)
Didactica Geografiei (N.Ilinca) ;
Desfășurarea Lecției
(Momentele lecției)
Moment organizatoric (1min.)
Se pregătesc materialele necesare desfășurarii lecției. Se notează absenții
Verificarea cunoștințelor anterioare (5-6min)
Se proiectează o imagine în care este reprezentată o așezare umană. Se solicită elevilor să identifice imaginea. Numiți trei factori care influențează răspândirea așezărilor.
Se proiectează câteva imagini cu așezări omenești. Se solicită elevilor să le identifice. Elevii localizeaza la hartă unitățile de relief ( pe harta Lumii si Harta României) specifice tipurilor de așezări respective..In ce continent este localizat?
3. Captarea atenției (1min)
Se proiecteaza o imagine din Romania cu o hartă administrativă.
Desfășurarea lecției (36min)
Profesorul anunță titlul lecției – Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban si obiectivele lecției. Se proiectează o imagine cu elementele componente ale orașelor. Se proiecteaza un film didactic din București. Se solicită să observe forma clădirilor, locuitorii. Pe parcursul procesului didactic se urmărește explicarea unor termeni noi, însușirea corectă a terminologiei, interpretarea și analizarea de modele grafice și cartografice, transferul informațiilor obținute în scris.
Sunt prezentate imagini.
Fixarea cunoștințelor (1min)
Sunt proiectate doua imagini sugestive un sat și un oraș. Se solicită elevilor să menționeze unde ar dori să locuiască, argumentand alegerea facută.
Evaluare (5 min)
Se aplica fișa de evaluare
Verificarea fișei de evaluare (1min)
Prin sondaj se verifică o fișă care se analizează împreuna cu elevii. Celelalte fișe se verifică ulterior
Observații /Notarea (1min)
Se fac observații cu caracter general asupra modului în care au lucrat elevii. Aprecieri. Notări
Precizarea activităților pe care elevii le vor desfășura acasă (1 min)
Se solicita elevilor să alcătuiască un eseu cu tema București- oraș al viitorului.
SCHEMA LECȚIEI
Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban
Municipiul București se desfășoară pe o suprafață de 238 km2, fiind împărțit în șase sectoare împărțite la rândul lor în cartiere.
Sectoarele municipiului București și cartierele aferente:
Sectorul 1: Primăverii, Pipera, Pajura, Floreasca Victoriei, Chibrit, Grivița, Gara de Nord,Dorobanți, Domenii, Dămăroaia, Bucureștii Noi,Băneasa, Aviatorilor și Aviației.
Sectorul 2: Vatra Luminoasă, Pantelimon, Colentina, Ion Creangă, Tei, Fundeni, Andronache, Iancului
Sectorul 3: Dudești, Vitan, Titan, Balta Albă, Centrul Istoric, Popa Tatu
Sectorul 4: Olteniței, Berceni, Timpuri Noi, Văcărești, Tineretului, Mărțișor, Filaret, Mitropoliei, Gramont
Sectorul 5: Rahova, Ghencea, Cotroceni, Panduri, Ferentari
Sectorul 6: Militari, Drumul Taberei, Ghencea, Crângași, Giulești, Grant
Populația pe sectoare :
Sector 1 – 229.064 loc.
Sector 2 – 358856 loc.
Sector 3 – 397882 loc.
Sector 4 – 299741 loc
Sector 5 – 287388 loc
Sector 6 – 371050 loc.
FIȘĂ DE LUCRU
Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban
Municipiul București se desfășoară pe o suprafață de………………….
fiind împărțit…………………………………
Sectoarele municipiului București și cartierele aferente:
Sectorul 1: ……………………………………………………………………………….
Sectorul 2: ……………………………………………………………………………….
Sectorul 3: ……………………………………………………………………………….
Sectorul 4: ……………………………………………………………………………….
Sectorul 5: ………………………………………………………………………………
Sectorul 6: ……………………………………………………………………………….
Populația pe sectoare :
Sector 1 – ……………..
Sector 2 – …………………
Sector 3 – …………………
Sector 4 – ………………….
Sector 5 – ………………….
Sector 6 – ……………………
Profesor: Nedelea Dorina Nume/Prenume elev:
Fișă de evaluare
Tema: Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban
Clasa a IX-a
Data……….
Toate subiectele sunt obligatorii. Timp de lucru 20 min. Se acordă 20 puncte din oficiu.
I Analizați imaginea de mai jos, ce reprezintă organizarea administrativă a Bucureștiului, și precizați :
Imagine preluată de pe internet.
Două cartiere traversate de Dâmbovița
Două funcții importante ale orașului
Două direcții de extindere în viitor a orașului.
Trei cartiere din sectorul 1.
O problemă cu care se confruntă capitala din punct de vedere al extinderii teritoriale.
30 puncte
II. Pe baza datelor din tabelul de mai jos, răspundeți cerințelor următoare:
Calculați densitatea populației pentru un sector la alegere.
Realizați o reprezentare grafică a celor doi indicatori din tabel.
50 puncte
Barem de corectare si notare
Tema: Organizarea administrativă-teritorială a spațiului urban
Clasa a IX-a
Se punctează oricare alte formulări/modalități de rezolvare corectă a cerințelor.
Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracțiuni de punct.
Se acordă 20 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total acordat.
I . Se acordă câte 3 puncte pentru fiecare răspuns corect:
1. Unirii, Eroilor etc
2. Industrială, administrativă, culturală, turistică
3. Câte 3 p pentru fiecare direcție de extindere în viitor a orașului
4. Câte 3p pentru fiecare cartier menționat corect din sectorul 1
5. 3p pentru o problemă cu care se confruntă capitala
10x3p=30p
II. Se acordă 50 puncte pentru răspunsul corect și complet :
1.20 p pentru calculul densității populației
2. 30 p se acordă pentru realizarea cronogramei : trasarea ordonatei și abscisei (6p), stabilirea intervalelor (6p), trasarea liniilor de mișcare (12p), titlul și legenda (6p).
CONCLUZII
În urma studiului metodico-științific” Evoluția structurii teritorial-functionale a orașului București după 1990 cu aplicații metodico-științifice” s-a realizat prezentarea diferitelor aspecte privind structura teritorial-funcțională a Bucureștiului, fenomenul urban constituind una din trăsăturile caracteristice ale civilizației contemporane, muncipiul București fiind o așezare veche, ce datează din secolul al XV-lea, când numele de București este întâlnit pentru prima oară în istorie la data de 20 septembrie 1459, intr-un hrisov dat de Vlad Țepeș. În secolele XIV și XV, orașul se întindea pe o suprafață de aproximativ 15 ha, extinzându-se vertiginous in secolele următoare pe malul drept al Dâmboviței. În prezent structura teriorială suferă modificări continue, astfel încât elementele de compoziție arhitectonică și urbanistică vor completa fizionomia actuală. În ceea ce privește tendințele actuale de dezvoltare a industriei, anul de vârf al economiei Bucureștiului a fost 1938, aflându-se în continuare pe primul loc în cadrul României privind dezvoltarea economică.Industrializarea s-a realizat forțat în perioada comunistă, având loc șio urbanizare agresivăprin strămutarea populației rurale în mediul urban. Municipiul București se confruntă cu problemele specifice marilor centre urbane, suprafață mica, locuitori numeroși, dezvoltare pe vertical, aflux important din zona metropolitană, trafic auto intens, mai ales in perimetrul central, salubrizare slab efectuată. Dezvoltarea spontană a așezărilor urbane și numărul mare de locuitori înspre acestea a dus în timp la creearea unor sisiteme urbane complexe cu o dezvoltare pe verticală datorită suprafețelor mici pe care se desfășoară. Pentru un oraș care se dezvoltă continuu, apar numeroase dificultăți, cea mai importantă constituind-o modificarea limitelor administrative și creșterea demografică. Prin extinderea orașelor, crește gradul de deterioare a capitalului natural, precum și a sistemului socio-economic, in acest context, se propune pentru toate sistemele socio-economice, un model de dezvoltare durabilă care are bază pe armonizarea relațiilor complexe dintre acestea si componentele mediului natural. Conferința ONU, care a avut loc la Rio de Janeiro-Brazilia, în perioada 3-14 iunie 1992, a constituit un amplu eveniment organizat în rețeaua ONU, ină din anul 1972. Datorită lipsei unei strategii concise, fenomenul de extindere urbană necontrolată, a luat amploare după 1990, reprezentând extinderea unei așezări urbane și a zonei periferice în afara limitelor administrative. Deplasarea populației din oraș s-a realizat către primele localități din jurul Bucureștiului (Voluntari, Chitila, Popești Leordeni, Mogoșoaia ) fără schimbarea locului de muncă, acest aspect ducând la aglomerarea către exterior, dependența familie față de mașinile proprii, ducînd la congestionarea traficului rutier, în special la orele de vârf(dimineața și seara).
În municipiul București apar probleme de amplasare macroteritoriale si microteritoriale. În cadrul problemelor macroteritoriale sunt identificate amplasarea spațiilor rezidențiale în apropierea unor surse de degradare majore ( industriale, deșeuri, lângă spitale cu boli contagioase). Dintre problemele de ordin microteritorial se remarcă Proiectele rezidențiale de pe platformele industrial Obor –Electronicii, IMEGB, Electromagnetica, Policolor etc), ori din zona unităților militare- Antiaeriana Residențial. Partea a patra, corelează elementele științifice cu cele metodice prin proiectarea unui curriculum la decizia școlii, cu tema„Evoluția structurii teritorial-funcționale a orașului București dupa 1990”, precum și forme de organizare instructiv-educative, materiale didactice de proveniență proprie, proiecte, fișe de lucru, fișe de evaluare etc. Curriculum la decizia școlii cuprinde acel segment opțional al disciplinelor obligatorii marcat in programă cu asterisc, și este recomandat situațiilor in care se alocă un număr maxim de ore conținuturilor, pe de alta parte, cuprinzand și opționalele propriu-zise. Tema lucrării, pentru obținerea gradului didactic I, a scos in evidență caracteristicile structurii teritorial-funcționale a orașului București, pentru aprofundarea orizontului local.
BIBLIOGRAFIE
Anuarul Statistic al României – 2000, București, INS, 2001
Botnariuc N.; Vădineanu A., „Ecologie”, Ed. Didactică și pedagogică, 1982
Cucu V., (1998),” România- Geografie umană și economică”, Editura Printech, București
Dulamă M., (2002), “Modele, strategii și tehnici didactice activizate cu aplicații în geografie”, Editura Clusium, Cluj-Napoca
Dulamă M., (2006),” Metodologii didactice”, Editura Clusium, Cluj-Napoca
Ilinca N., Mândruț O., (2006),” Elemente de didactică aplicată a geografiei”, Editura CD Press, București
Szepesi M., Szepesi A., Dumitrescu M., Cruceru N., (2011) ”Geografia orașului București – Suport curs”, Editura CD Press, București.
Posea G., Ștefănescu I., (1984),”Municipiul București cu Sectorul agricol Ilfov”, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București
Puia I. și colab.(1989), “Structuri și funcții în ecosisteme terestre și acvatice”
10.Rotariu T., (2000), “Starea demografică a României, în context European. Posibile politici demografice și consecințele lor”, Editura Expert, București
11.Stănculescu E., (2008), “Psihologia Educației-de la teorie la practică”, Editura Universitară, București
12.Vulcu B., Vulcu L., (1967), “Aplicații practice la geografie”, Editura Didactică și Pedagogică, București
13. ***(1997)Monitorul Oficial al României nr. 325/1997, 24 noiembrie1997, Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a II-a: APA, (Legea nr. 171/1997).
14.*** (2001) Ministerul Administrației Publice, Strategia Națională privind dezvoltarea serviciilor publice de gospodărie comunală pe perioada 2001–2004 și până în 2030, septembrie, 2001
15.*** Institutul Național de Statistică și Studii Economice, Seria analize demografice, București
16.*** (2009) Ministerul Mediului, Raportul Anual privind Starea Mediului în Regiunea 8 București – Ilfov, Agenția Națională pentru Protecția Mediului, Aprilie 2009
17.*** (1985), “Monografie – București, Editura Sport turism”, București
18.***(2009) Bănuță(Iojă) A.D., ”Teză de doctorat- Calitatea mediului în spațiile rezidențiale din municipiul București”, Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Școala doctorală Simion Mehedinți- Natura și dezvoltarea durabilă
19.***(2011) Niță M.V., ”Teză de doctorat – Dinamica rezidențialului în zona metropolitan a municipiului București și proiecția ei în starea mediului” Universitatea din București, Facultatea de Geografie, Școala doctorală Simion Mehedinți- Natura și dezvoltarea durabilă.
ro.wikipedia.org
www.descopera.ro
http://www.insse.ro/cms/rw/resource/populația stabilă
http://www.edrc.ro/recensamant
ANEXE
Figuri de la 1 la 42.
Fig. 1.Asezarea geografică în Europa. Imagine preluată de pe internet
Fig.2.“Km 0”al Capitalei
Fig.3. Sectoarele Bucureștiului. Imagine preluată de pe internet
Fig.4. Relieful Câmpiei Române. Imagine preluată de pe internet
Fig.5. Imagine preluată din Suport curs “Geografia orașului București”(M.Dumitrescu, 2011)
Fig.6. Canalizarea Dâmboviței în centrul Bucureștiului 1853-2013. Imagini preluate de pe internet
Fig.7. Stăvilar pe Dâmbovița in București. Imagine preluată de pe internet.
Fig.8.Lacul Herăstrău
Fig.9.Nuphar luteum.Imagine preluată de pe internet
Fig.10.Iepurele-imagine preluată de pe internet
Fig.11. Quercus cerris și Alun de pădure. Imagini preluate de pe internet.
Fig.12. Crapul și țiparul. Imagini preluate de pe internet
Fig.13.Aspect dintr-o mahala bucureștenă. Imagine preluată de pe internet.
Fig.14. Hanul lui Manuc în 1841- Imagine preluată de pe internet.
Fig.15. Hanul lui Manuc în prezent.
Fig.16.Uzina Faur în prezent.
Fig.17.Autobuzul 311.
Fig.18. Evoluția numerică a populației muncipiului București (1948-2002).
Fig.19. Densitatea populației (loc/ km2) pe sectoare administrative în anii 2002 și 2011 (prelucrare dupa date publicate de Institutul Național de Statistică)
Fig.20 Mișcarea naturală a populației municipiului București în valori absolute
Fig.21. Populația Municipiului București pe sexe
Fig.22. Concentrări ale grupurilor etnice pe teritoriul Bucureștiului dupa 1990 (Preluare dupa Geografia orasului București, M.Szepesi,2011)
Fig.23. Etniile tradiționale din București (Preluare dupa Geografia orasului București, M.Szepesi,2011)
Fig. 24 FAUR S.A
Fig.25 Stație de metrou
Fig.26 Transportul public local de pasageri-număr autovehicule
Fig.27 Emisii anuale de monoxid și dioxid de azot (NOx)
Fig.28 Emisii anuale de plumb și cadmiu (t/an)
Fig.29 Evoluția clorului residual liber (CRL) în apa recoltată în puncte fixe la București.
Fig 30 Harta sectoarelor din București-Imagine preluată de pe internet
Fig.31 Harta locuințelor noi din București. Imagine preluată de pe internet.
Fig.32 Complexul Militari Residence. Imagine preluată de pe internet.
Fig.33 Repartiția fondului de locuințe în România, după vârstă
Fig. 34 Evoluția fondului de locuințe in 2000-2011.
Fig.35 Evoluția locuințelor terminate în București
Fig.36 Amplasarea zonelor rezidențiale în raport cu fluxurile de circulație ale Municipiului București (Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
Fig 37 Distibuția fenomenului de insula de căldură în București (Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
Fig.38 Tipolgii principale de spații rezidențiale. ((Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
Fig. 39 Amplasarea spațiilor rezidențiale în raport cu sursele industriale. ((Imagine preluata dupa Bănuță-Ioja Annemarie, 2009)
Fig.40 Suprafața ocupată cu spațiu verde (mp/locuitor)
Fig 41 Evoluția spațiilor verzi în Muncipiul București
Fig.42 Suprafața de spațiu verde din mediul urban în anul 2009
Tabele de la 1 la 40.
Tabel nr. 1. Elemente climatice la stațiile meteorologică Băneasa de pe teritoriul Municipiului București în anul 2009 (sursa datelor: ANM- 2010)
Tabel nr. 2. Temperaturile înregistrate la stația meteo București-Filaret în anul 2009 (sursa datelor: Anuarul Statistic al României, ediția 2010, cu date pe 2009, consultat la Institutul Național de Statistică/ANM)
Tabelul nr.3. Evoluția numerică a populației municpiului București (Date publicate de Institutul Național de Statistică, 2013)
Tabelul nr 4.Populația la recensăminte, conform împărțirii terioriale în vigoare la 18 martie 2002 (Date publicate de Institutul Național de statistică)
Tabelul nr 5.Densitatea populației (loc/ km2) pe sectoare administrative in anii 2002 și 2011
Tabelul nr 6.Mișcarea naturală a populației municipiului București în valori absolute (Date publicate la Institutul Național de Statistică).
Tabelul nr.7 Populația muncipiului București pe grupe de vârstă
Tabelul nr.8 Populația Municipiului București pe sexe( date publicate de INS)
Tabelul nr. 9 Transportul public local de pasageri- numar autovehicule (date publicate de Institutul Național de Statistică)
Tabel nr.10 Emisii anuale de monoxid și dioxid de azot (NOx)- Sursa datelor Inventarul de emisii APM București
Tabel.nr11.Emisii anuale de plumb și cadmiu (t/an) Sursa datelor :Raportul privind starea factorilor de mediu APM București și APM Ilfov 2009
Tabel.nr 12.Procentul Clorului Rezidual Liber(CRL) în apa recoltată în puncte fixe- Sursă date Raportul de Activitate DSP București în Anul 2009
Tabelul nr.13 Organizarea administrativă a orașului București în 2009- Sursă date Anuarul Statistic București, 2009
Tabel nr 14 Distribuția unităților urbane în Zona Metropolitană București ( date publicate de INS, 2009)
Tabelul nr.15 Repartiția fondului de locuințe în România, după vârstă.(dupa datele publicate de INS, 2005)
Tabelul nr.16 Fondul de locuințe în București.(Dupa date publicate de INS, 2013)
Tabelul nr.17 Locuințe terminate în București (Date publicate de Direcția de Statistică Teritorială București, 2013)
Tabelul nr 18. Suprafața ocupată cu spațiu verde (mp pe locuitor) în 2010 în București.(Date preluate de la ADP)
Tabel nr 19 Evoluția spațiilor verzi administrate de primariile Muncipiului București.( Date preluate din Raportul privind starea factorilor de mediu în regiunea 8 București-Ilfov, 2009)
Tabel nr 20 Suprafața de spațiu verde din mediul urban în anul 2009
DECLARAȚIE DE AUTENTICITATE
Subsemnata PETCULESCU DORINA, căsătorită NEDELEA, cadru didactic la Colegiul Tehnic Mecanic “Grivița”, sector 1, București, înscrisă la examenul de acordare a gradului didactic I, seria 2013-2015, specializarea Geografie, cu lucrarea metodico-științifică numită „EVOLUȚIA STRUCTURII TERITORIAL-FUNCȚIONALE A ORAȘULUI BUCUREȘTI DUPĂ 1990 CU APLICAȚII METODICO-ȘTIINȚIFICE”, coordonator științific Profesor universitar doctor Cristian Tălângă, cunoscând dispozițiile articolului nr. 292 cod penal cu privire la falsul în declarații, declar pe propria răspundere următoarele:
lucrarea a fost elaborată personal și îmi aparține în întregime;
nu am folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie;
nu am preluat texte, date, sau elemente de grafică din alte lucrări sau din alte surse fără a fi citate și fără a fi precizată sursa prelucrării, inclusiv în cazul în care sursa o reprezintă alte lucrări ale subsemnatei;
lucrarea nu a mai fost folosită în alte contexte de examen sau de concurs.
Declarant,
Nume prenume__________________
Data_____________ Semnătura_______________________
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Structurii Teritorial Functionale a Orasului Bucuresti Dupa 1990 cu Aplicatii Metodico Stiintifice (ID: 159384)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.