Evolutia Structurii Consumului In Romania pe Categorii de Produse

CUPRINS

Cuprins…………………………………………………………………………………………………………………..1

Introducere……………………………………………………………………………………………………………..2

Capitolul 1. Corelația dintre modificarea venitului și consumului……………………………..3

Definirea consumului……………………………………………………………………………………………3

Definirea venitului………………………………………………………………………………………………..5

Relațiile dintre modificarea venitului și a consumului……………………………………………….8

Capitolul 2. Analiza dinamicii și evoluției consumului în România în 2010-2013………..11

2.1 Cheltuielile totale ale gospodăriilor………………………………………………………………………..11

2.2 Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor …………………………………………30

2.3 Structura cheltuielilor bănești de consum ale gospodăriilor ………………………………………35

2.4 Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosință îndelungată …………………………………….39

2.5. Consumul mediu anual la principalele produse alimentare și băuturi în 2010-2013………41

2.5.1 Consumul de produse de origine vegetală ………………………………………………….41

2.5.2 Consumul de produse de origine animală …………………………………………………..42

2.5.3 Consumul de băuturi ……………………………………………………………………………….43

2.5.4 Consumul alimentar mediu zilnic pe locuitor………………………………………………44

Capitolul 3. Perspective privind evoluția și structura consumului……………………………….46

3.1 Evoluția consumului………………………………………………………………………………………………46

3.2 Structura consumului……………………………………………………………………………………………..48

Concluzie…………………………………………………………………………………………………………………..49

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………………..50

INTRODUCERE

Lucrarea de licență are ca temă evoluția structurii consumului în România pe categorii de produse.

Pe parcursul capitolului 1 sunt prezentate teoriile principale care stau la baza consumului si venitului, alături de relațiile dintre acestea când se modifică.

Capitolul 2 conține analize detaliate ale dinamicii și evoluției consumului în România în perioada 2010-2013. De-a lungul acestuia sunt încadrate date despre consumatori, având in vedere toate cheltuielile la care aceștia se supun, cât și cantitățile consumate în funcție de veniturile fiecăruia.

În capitolul 3 este prezentată perspectiva din punct de vedere economic a evoluției și structurii consumului, fiind astfel posibilă observarea activității economice și situația acesteia pe piață, cât și efectele generate de diferite evenimente economice care se materializează prin acțiuni decizionale ale consumatorilor.

Lucrarea se bazează pe teoriile principale ale corelațiilor dintre venit și consum, ideea principala fiind observarea indicatorilor importanți prin a căror interpretare se poate materializa situația economica, financiara și a puterii de cumpărare a societății.

Pentru a putea prezenta situațiile economice complete ale fiecărui tip de consumator, aceștia au fost împărțiți în funcție de zona de activitate în: gospodării de salariați, gospodării de agricultori, gospodării de șomeri și gospodării de pensionari. Astfel, indicatorii economici care reflectă progresul fiecărui tip de gospodărie, se pot observa independent și astfel se contureaza informația economica necesara analizei.

1.Corelația dintre modificarea venitului și a consumului

Definirea venitului

Venitul reprezintă o sumă de bani pe care un individ sau o companie o primește din activitățile sale normale de afaceri, de obicei din vânzarea de bunuri și servicii.

Veniturile totale cuprind:

veniturile banești pe surse de proveniență (salarii, venituri din activități pe cont propriu, vânzari, ajutoare de șomaj, pensii, alocații pentru copii, burse și alte prestații de protecție socială, venituri din proprietăți etc.)

contravaloarea prestațiilor (mărfuri și servicii) gratuite sau cu reducere de preț, evaluată la prețul de vânzare al unității ofertante

contravaloarea consumului de produse alimentare și nealimentare din resurse proprii (producție, stoc etc.), determinată pe bază prețurilor medii lunare ale produselor respective.

Venitul național reprezintă ansamblul veniturilor încasate de agenții economici naționali, indiferent unde își desfășoară activitatea în lume. Atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic, venitul nu poate fi decât consumat sau economisit.

Venitul național este, conform lui Alfred Marshall, produsul total net al agenților economici și singura sursă de plată a acestora.

La nivelul economiei naționale, veniturile obținute de agenții economici îmbraca diverse forme, rezultate prin mecanismul distribuirii și al redistribuirii.

Venitul național se împarte în mai multe forme:

Venitul național disponibil VND = VN ± STCS unde STCS reprezintă soldul transferurilor curente în raport cu străinatatea.

Venitul personal al populației VPM exprimă veniturile curente ale persoanelor, provenite dintr-o activitate, la care se adaugă transferurile de la guvern și întreprinderi ( gratificații, alocații, ajutor de boală, diferite compensații).

VPM = VND – contribuția pentru asigurari sociale, profitul nedistribuit, impozitul pe profit + Transferuri ( pensii, ajutoare, burse, alocații etc. )

Venitul disponibil al populației – VDM – reprezintă o parte a venitului personal din care s-au dedus impozitele pe veniturile personale plătite administrației centrale și locale.

Venitul personal disponibil este reprezentat de veniturile menajelor, care pot fi folosite pentru satisfacerea nevoilor personale sau pentru economisire. Mărimea să are implicații deosebite asupra cererii finale de bunuri de consum și bunuri investiționale.

Venitul disponibil obținut efectiv de posesorii factorilor de producție este folosit pentru consum (C), iar partea care nu este consumată este reprezentată de economii (E).

V = C + E

Corelațiile dintre venitul disponibil, în calitate de variabilă independentă, consum și economii, în calitate de variabile dependente, se analizează static și dinamic, cu ajutorul unor parametrii că:

rata medie/ inclinația medie spre consum, ce arată partea din venit folosită pentru consum:

rata medie/ inclinația medie spre economii, ce arată partea din venit folosită pentru economii:

Ținând seama că economiile plus consumul formează venitul disponibil, suma dintre înclinația medie spre economii și înclinația medie spre consum este egală cu 1 sau 100:

Partea din venit care nu este consumată reprezintă economisirea. Aceasta mai este interpretată și că un consum amânat.

În general, veniturile au următoarele destinații: cumpărarea de bunuri și servicii finale (consum), cumpărarea de bunuri pentru producție (investiții), achiziția de active financiare (plasamente) și păstrarea monedei (tezaurizare). Ultimele trei destinații constituie direcțiile de utilizare a economiilor. Economisirea creativă este cea pe bază căreia se achiziționează bunuri și servicii pentru producție (și vor genera venituri viitoare).

Câștigul salarial nominal brut cuprinde:

salariile, respectiv drepturile în bani și în natură cuvenite salariaților pentru munca efectiv prestată (inclusiv pentru timpul lucrat suplimentar), potrivit formei de salarizare aplicată, sporurile și îndemnizațiile acordate că procentaj din salariu sau în sume fixe, alte adaosuri la salarii potrivit legii, sumele platite pentru timpul nelucrat (îndemnizațiile pentru concediile de odihnă și de studii, zile de sărbătoare și alte zile libere, sumele plătite din fondul de salarii pentru concediile medicale), premiile, primele de vacanță și alte sume plătite din fondul de salarii potrivit prevederilor legislației în vigoare sau contractelor colective de muncă

sumele plătite din profitul net și din alte fonduri (inclusiv contravaloarea tichetelor de masa)

Caștigul salarial nominal net se calculeaza scăzând din sumele brute aferente caștigului salarial nominal brut următoarele elemente:

impozitul aferent

contribuția salariaților la bugetul asigurărilor pentru șomaj

contribuția individuală de asigurări sociale de stat

contribuția salariaților pentru asigurările sociale de sănătate

Venitul brut realizat cuprinde sumele brute de natura salarială realizate și raportate de angajatori pentru salariați, în vederea calculării contribuțiilor de asigurări sociale. Venitul brut realizat include următoarele elemente:

salariul de bază brut stabilit prin contractul individual de muncă

sporurile, indemnizațiile și sumele acordate sub formă de procent din salariul de bază brut sau în sume fixe, indiferent dacă au caracter permanent sau nu

alte adaosuri la salarii, aprobate prin lege sau stabilite prin contractele individuale, ori colective de muncă ( bonusuri, stimulente, compensații, indemnizația pentru concediul de odihnă neefectuat, al 13-lea salariu)

Definirea consumului

Consumul reprezintă partea din venitul disponibil cheltuită pentru achiziționarea de bunuri materiale și servicii care părasesc sfera producției, destinate satisfacerii directe a trebuințelor personale ale populației și/sau trebuințelor generale de consum ale societații.

Consumul are o strutură complexa, care poate fi analizată după mai multe criterii.

În functie de sursa de formare și finanțare, consumul se împarte în consum public și consum privat.

Consumul privat exprimă valoarea la prețul pieței a tuturor bunurilor și serviciilor cumpărate sau primite sub formă de venituri în natură de către populație și întreprinderi, cu scop nelucrativ pentru diverse servicii prestate.

Consumul public cuprinde toate cheltuielile curente destinate cumpărarii bunurilor materiale și serviciilor de către administrațiile publice la toate nivelurile.

În raport cu destinația produselor și serviciilor care fac obiectul consumului, se disting consumul de bunuri alimentare, consumul de produse nealimentare și consumul de servicii.

Din punct de vedere al duratei consumului, deosebim consum de bunuri de folosință îndelungată și consum de bunuri de folosință curentă.

Structura cheltuielilor totale de consum, anul 2013, pe categorii de gospodării:

Consumul, că proces de utilizare a bunurilor și serviciilor, are funcții complexe și de maximă importanță, atât în satisfacerea directa a trebuințelor oamenilor, cât și asupra producției, asupra gradului de folosire a factorilor de producție, asupra echilibrului și dinamismului economic.

Consumul care își are sursa în venitul curent și se modifică odată cu variația acestuia se numește consum indus, iar consumul care nu depinde de venitul realizat se numește consum autonom.

Nivelul și dinamica consumului depinde, pe lânga venitul disponibil, și de influența conjugată a unor factori obiectivi și subiectivi.

Factorii obiectivi sunt rezultatul condițiilor pe care le generează viața economică și, în principal, se referă la:

modificarea așteptărilor în ceea ce privește raportul dintre cheltuielile de consum, în prezent și viitor, determinată de schimbările în puterea de cumpărare a banilor sau de apariția unor riscuri. În condițiile scăderii puterii de cumpărare a banilor, deși cheltuielile pentru consumul prezent cresc, consumul real se reduce. În condițiile creșterii puterii de cumpărare a banilor, că urmare a reducerii prețurilor de consum, consumul real prezent crește, deoarece se poate cumpara o cantitate mai mare de bunuri cu aceeași cheltuială bănească sau chiar mai mică.

modificarea politicii fiscale, care, atunci când este utilizată că instrument pentru o repartiție mai echilibrată a veniturilor se accentuează înclinația spre consum, iar când este folosită pentru achitarea datoriei publice, prin sporirea impozitelor, diminuează înclinația spre consum

creditul de consum influențează cheltuielile pentru consum prin intermediul ratei dobânzii.Între consum și rata dobânzii pentru creditul destinat cumpărării de bunuri de consum există o relatie negativă. Pe de altă parte, o rată scăzută a dobânzii pentru creditul de consum va determina un nivel ridicat al creditelor de consum prezente cu consecințe asupra reducerii consumului viitor

anticipările consumatorilor cu privire la evoluția raporturilor dintre veniturile prezente și cele viitoare, dintre prețurile curente și cele viitoare, dintre oferta actuala de bunuri de consum și cea viitoare. Astfel, dacă se anticipează că veniturile vor crește, consumul prezent se va micsora, crescând înclinatia spre economii. Daca se anticipează că, în viitor, prețurile de consum vor crește, consumul prezent va spori, iar dacă se anticipează că prețurile se vor reduce, consumul prezent se va manifesta normal.

Factorii subiectivi sunt rezultatul inclinației psihologice, obiceiurilor și tradițiilor oamenilor și se referă la:

dorința oamenilor de a crea o rezervă bănească pentru situații neprevazute: ea determină diminuarea cheltuielilor pentru consumul curent în favoarea unui consum viitor

constituirea de rezerve bănesti pentru asigurarea bătraneții sau protejarea anumitor persoane

dorința de a obține dobânzi sau alte avantaje prin participarea la unele acțiuni pe bază cărora urmează să se realizeze în viitor proiecte de afaceri

instinctul oamenilor de ridicare a standardului de viață, prin majorarea treptată a cheltuielilor de consum, pe bază unor rezerve bănești formate în timp

senzația de independență și de libertate de mișcare a indivizilor pe seama existenței unei sume bănești mari economisite

dorința de a lăsa avere moștenitorilor

manifestarea la unele persoane a zgârceniei, concretizată în diminuarea cheltuielilor de consum curent.

Mobilurile care acționează în sensul micșorării cheltuielilor de consum privesc prudența, prevederea, setea de propășire, independența, calculul, spiritul de afaceri, mândria și avariția.

Mobilurile subiective care incita indivizii și puterea publică să nu consume o parte din venit genereaza economiile pozitive.

În același timp apar și economiile negative, sub forma economiilor pentru asigurarea bătrâneții, ajutoarelor de șomaj finanțate prin împrumuturi etc.

1.3 Relațiile dintre modificarea venitului și consumului

Corelațiile dintre venituri și cheltuielile pentru consum au fost analizate de J. M. Keynes și exprimate sub forma legii psihologice fundamentale.

,,Legea psihologică fundamental pe care ne putem bază cu toată certitudinea, a priori, datorită cunoștințelor pe care le avem despre natura umană și, în același timp, a posteriori, datorită informațiilor detaliate furnizate de experiență este că, în medie și în cea mai mare parte a timpului, oamenii tind să-și sporeasca nivelul de consum pe măsura ce venitul lor crește, dar nu cu o canitate egala cu creșterea venitului”

Pe bază legii psihologice fundamentale a lui J. M. Keynes se pot desprinde următoarele observații:

când venitul crește, economiile cresc mai mult decât venitul, iar consumul mai incet

când venitul crește, consumul crește însă înclinația medie spre consum se reduce

un venit în scădere este însoțit de reducerea mai accentuata a economiilor, iar consumul se reduce mai încet. Explicația este că, pe termen scurt, consumul este susținut de economiile realizate.

Economiile (E) reprezintă surplusul de venit disponibil (V) peste cheltuielile de consum (C).

V = C + E, iar E= V – C

În procesul repartiției venitului, se pune în vedere atât satisfacerea trebuințelor prezente, cât și a celor viitoare, adică o anumita proporție între consum și economii.

Înclinația medie spre economisire fiind variabilă în funcție de modificarea venitului, nu putem economisi decât de la un anumit nivel al venitului. Pentru un venit nul, dacă consumul este pozitiv, înseamnă că economisirea este negativă, având loc un proces de dezeconomisire.

Pentru un venit egal cu consumul, economisirea nu poate avea loc ceea ce presupune un ,, prag de ruptura’’.

Investițiile constituie, în accepțiunea lui J.M. Keynes, actul economic fundamental care determină creșterea capacității de producție și deci, creșterea venitului.

Investițiile efectuate într-o economie națională constituie un ansamblu de active de producție nou create, într-un interval determinat de timp. Acestea determină creșterea producției în intervalele viitoare de timp.

Relația dintre creșterea producției și creșterea investițiilor într-o economie națională este reflectată de multiplicatorului investițiilor (k). Datorită efectului de multiplicare, o creștere a investiției determină creșterea mai importantă a producției, a veniturilor și deci, într-o perioadă ulterioară, a consumului.

Multiplicatorul investițiilor este dat de creșterea nivelului producției (veniturilor) determină de creșterea investițiilor cu o unitate.

K= ΔV/ΔI; ΔI = ΔV – ΔC rezultă că: k = ΔV/ΔV-ΔC ;K = 1/ 1 –ΔC/ΔV = 1 / (1-c’)= 1/s’

Multiplicatorul investițiilor ia valori mai mari decât 1 (întrucât c’ și s’ iau valori între 0 și 1).

Multiplicatorul investițiilor arată deci, că, cu cât este mai mare înclinația marginală de spre consum cu atât efectul investițiilor este mai mare. Însă, în aceste condiții, partea economisită va fi redusă, reducându-se astfel posibilitatea că în viitor investițiile să aibă un nivel satisfăcător. Pe de altă parte, o înclinație spre consum redusă este echivalentă cu economii mai mari și transformarea acestora în investiții, dar creșterea venitului că urmare a investițiilor efectuate va fi insuficientă. Așadar, într-o economie națională trebuie să existe un echilibru între consum și economisire.

Investițiile, că premisă a creșterii unei economii naționale sunt influențate de mai mulți factori:

volumul economiilor; partea din venit care nu este consumată reprezintă principalul izvor al investițiilor. Nu pot exista investiții dacă o economie națională nu acumulează (nu își amână consumul în vederea obținerii unei producții viitoare suplimentare și deci a unor venituri viitoare)

costul creditului; cu cât creditul este mai scump cu atât investițiile sunt mai reduse, deoarece acestea trebuie să genereze venituri mai mari pentru acoperirea costurilor creditului

rata dobânzii

evoluția cererii de bunuri și servicii; evoluția cererii de bunuri și servicii determină, după cum arată multiplicatorul, randamentul viitor al investiției prezente. Valorificarea mai bună a bunurilor și serviciilor obținute în urma investițiilor determină venituri mai mari că urmare a eforturilor investiționale și deci reprezintă un stimulent pentru a investi

încrederea în viitor (așteptările agenților economici cu privire la cea ce se va întâmpla în viitor); perspective favorabile într-un sector determină concentrarea resurselor de investit către ramura sau sectorul respectiv

Cap.2 : Analiza dinamicii și evoluției consumului în România

2.1.Cheltuielile totale ale gospodăriilor

Cheltuielile totale ale gospodăriilor sunt exprimate prin cheltuielile pentru cumpărarea de:

alimente și băuturi

mărfuri nealimentare

plata serviciilor

cheltuieli pentru investiții

cheltuieli de producție

impozite, contribuții, cotizații, taxe

contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii

Gospodăriile sunt împarțite, în funcție de membrii acestora, în gospodării de:

salariați

agricultori

șomeri

pensionari

În urmatoarele tabele sunt prezentate statisticile cheltuielilor totale pentru fiecare tip de gospodarie.

Cheltuielile sunt exprimate în lei/luna, iar pentru fiecare categorie de produs se dă în tabel procentul din cheltuielile totale ale gospodăriilor.

Cheltuielile totale sunt reprezentate de cumpărarea de alimente și băuturi consumate, cumpărarea de mărfuri nealimentare. plata serviciilor, cheltuieli pentru investiții, cheltuieli de producție , impozite, contribuții, cotizații și taxe.

Cheltuielile totale în lei în anul 2010:

Tabel 2.1.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare de cheltuieli totale în lei în anul 2010 o dețin gospodăriile de salariați cu o cheltuială medie de 2722.89 lei. Gospodăriile de agricultori, șomeri și pensionari dețin poziții asemanătoare, cheltuielile fiind încadrate între 1615.92 și 1685.39 lei.

Procentajul din cheltuielile totale în lei pe anul 2010 pentru cheltuielile bănesti:

Tabel 2.2.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a cheltuielilor totale în lei pe anul 2010 pentru cheltuielile bănești, o dețin gospodăriile de salariați, cu o valoare de 91.3%, urmată de gospodăriile de șomeri cu valoarea de 83.7% și de gospodăriile de pensionari cu 79.8%. Ponderea cea mai mică a cheltuielilor bănești o dețin gospodăriile de agricultori cu valoarea de 56% din cheltuielile totale.

Procentajul din cheltuielile bănești pe anul 2010 pe categorii de produse/servicii:

Tabel 2.3.

Pe bază graficului, se fac următoarele observații:

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpărarea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 27.9% din cheltuielile bănesti.

gospodăriile de salariați dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 25.3% din cheltuielile bănesti.

gospodăriile de pensionari dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 23.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 21.6% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor de producție cu o valoare de 3.6% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 1.9% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 18.4% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 17.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 9.10% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 0.4% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor de producție cu o valoare de 0.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 2.7% din cheltuielile bănești.

Procentajul din cheltuielile totale pe anul 2010 pentru contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii:

Tabel 2.4.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a contravalorii consumului de produse agricole din resurse proprii este deținuta de gospodăriile de agricultori, care ajung să produca 44% din consumul de produse agricole.

Cheltuielile totale în lei pe anul 2011:

Tabel 2.5.

Pe baza graficului, se observă că ponderea cea mai mare de cheltuieli totale în lei în anul 2011 o dețin gospodăriile de salariați cu o cheltuială medie de 2794.38 lei. Gospodăriile de agricultori, șomeri și pensionari dețin poziții asemănatoare, cheltuielile fiind încadrate intre 1631.34 și 2002.3 lei.

Procentajul din cheltuielile totale în lei pe anul 2011 pentru cheltuielile bănești:

Tabel 2.6.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a cheltuielilor totale în lei pe anul 2010 pentru cheltuielile bănești, o dețin gospodăriile de salariați, cu o valoare de 90.9%, urmata de gospodăriile de șomeri cu valoarea de 82.7% și de gospodăriile de pensionari cu 78.1%. Ponderea cea mai mică a cheltuielilor bănești o dețin gospodăriile de agricultori cu valoarea de 47.9% din cheltuielile totale.

Procentajul din cheltuielile bănești pe anul 2011 pe categorii de produse/servicii:

Tabel 2.7.

Pe bază graficului, se fac urmatoarele observații:

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpararea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 27.4% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de salariați dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 25.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de pensionari dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 22.2% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 20.4% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor de producție cu o valoare de 2.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de pensionari dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 1.0% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 16.4% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 15% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 8.6% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri, agricultori și salariați dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 0.6% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor de producție cu o valoare de 0.7% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 2.2% din cheltuielile bănești.

Procentajul din cheltuielile totale pe anul 2011 pentru contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii:

Tabel 2.8.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a contravalorii consumului de produse agricole din resurse proprii este deținuta de gospodăriile de agricultori, care ajung să produca 52.1% din consumul de produse agricole.

Cheltuielile totale în lei pe anul 2012:

Tabel 2.9.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare de cheltuieli totale în lei în anul 2012 o dețin gospodăriile de salariați cu o cheltuială medie de 2898.72 lei. Gospodăriile de agricultori, șomeri și pensionari dețin poziții asemănatoare, cheltuielile fiind încadrate intre 1655.29 și 1965.74 lei.

Procentajul din cheltuielile totale în lei pe anul 2012 pentru cheltuielile bănești:

Tabel 2.10.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a cheltuielilor totale în lei pe anul 2012 pentru cheltuielile bănești, o dețin gospodăriile de salariați, cu o valoare de 90.5%, urmata de gospodăriile de șomeri cu valoarea de 84.3% și de gospodăriile de pensionari cu 78.1%. Ponderea cea mai mică a cheltuielilor bănești o dețin gospodăriile de agricultori cu valoarea de 52.2% din cheltuielile totale.

Procentajul din cheltuielile bănești pe anul 2012 pe categorii de produse/servicii:

Tabel 2.11.

Pe bază graficului, se fac urmatoarele observații:

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpararea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 28.5% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de salariați dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 25.5% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de pensionari dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 23.2% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 22.6% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor de producție cu o valoare de 2.7% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 0.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 18% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 16.7% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 8.9% din cheltuielile bănești.

gospodăriile salariați dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 0.3% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de salariați și șomeri dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor de producție cu o valoare de 0.3% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 2.5% din cheltuielile bănești.

Procentajul din cheltuielile totale pe anul 2012 pentru contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii:

Tabel 2.12.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a contravalorii consumului de produse agricole din resurse proprii este deținuta de gospodăriile de agricultori, care ajung să produca 47.8% din consumul de produse agricole.

Cheltuielile totale în lei pe anul 2013:

Tabel 2.13.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare de cheltuieli totale în lei în anul 2013 o dețin gospodăriile de salariați cu o cheltuială medie de 3039.77 lei. Gospodăriile de agricultori, șomeri și pensionari dețin poziții asemănatoare, cheltuielile fiind încadrate intre 1713.31 și 2038.26 lei.

Procentajul din cheltuielile totale în lei pe anul 2013 pentru cheltuielile bănești:

Tabel 2.14.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a cheltuielilor totale în lei pe anul 2010 pentru cheltuielile bănești, o dețin gospodăriile de salariați, cu o valoare de 91.6%, urmata de gospodăriile de șomeri cu valoarea de 85.2% și de gospodăriile de pensionari cu 80.3%. Ponderea cea mai mică a cheltuielilor bănești o dețin gospodăriile de agricultori cu valoarea de 52.7% din cheltuielile totale.

Procentajul din cheltuielile bănești pe anul 2013 pe categorii de produse/servicii:

Tabel 2.15.

Pe bază graficului, se fac urmatoarele observații:

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpararea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 28.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de salariați dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 26% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de pensionari dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 22.9% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 22.5% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor de producție cu o valoare de 3% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mare a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 0.9% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de alimente și băuturi consumate cu o valoare de 17.7% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru cumpararea de mărfuri nealimentare cu o valoare de 16.4% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru plata serviciilor cu o valoare de 9.8% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de șomeri dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru investiții cu o valoare de 0.3% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de salariați dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor de producție cu o valoare de 0.4% din cheltuielile bănești.

gospodăriile de agricultori dețin ponderea cea mai mică a cheltuielilor pentru impozite, taxe și contribuții cu o valoare de 2.6% din cheltuielile bănești.

Procentajul din cheltuielile totale pe anul 2013 pentru contravaloarea consumului de produse agricole din resurse proprii:

Tabel 2.16.

Pe bază graficului, se observă că ponderea cea mai mare a contravalorii consumului de produse agricole din resurse proprii este deținuta de gospodăriile de agricultori, care ajung să produca 47.3% din consumul de produse agricole.

2.2. Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor

În urmatoarele tabele sunt prezentate statisticile cheltuielilor totale pentru fiecare categorie de produs.

Cheltuielile sunt exprimate în lei, iar pentru fiecare categorie de produs se dă în tabele procentul din cheltuielile totale ale gospodăriilor.

Cheltuielile totale sunt reprezentate de cheltuielile cu: produse agroalimentare și băuturi nealcoolice; băuturi alcoolice, tutun, imbracaminte și incaltaminte; locuinta, apa, electricitate, gaz și alți combustibili; mobilier, dotarea și intretinerea locuinței; sanatate; transport; comunicatii; recreere și cultură; educație; hoteluri,cafenele și restaurante; diverse produse sau servicii.

Structura cheltuielilor totale de consum ale tuturor gospodăriilor în perioada 2010-2013:

Tabel 2.17.

Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor de salariați în perioada 2010-2013:

Tabel 2.18.

Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor de agricultori în perioada 2010-2013:

Tabel 2.19

Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor de șomeri în perioada 2010-2013:

Tabel 2.20.

Structura cheltuielilor totale de consum ale gospodăriilor de pensionari în perioada 2010-2013:

Tabel 2.21.

2.3. Structura cheltuielilor bănești de consum ale gospodăriilor

Cheltuielile bănești de consum ale gospodăriilor pe perioada 2010 2013

Consumul total este exprimat în lei, iar pentru fiecare categorie de produs se dă în tabel procentul din consumul total pentru fiecare categorie, respectiv: produse alimentare, mărfuri nealimentare și plata serviciilor.

Cheltuielile bănești de consum ale gospodăriilor în anul 2010

Tabel 2.22.

Cheltuielile bănești de consum ale gospodăriilor în anul 2011

Tabel 2.23.

Cheltuielile bănești de consum ale gospodăriilor în anul 2012

Tabel 2.24.

Cheltuielile bănești de consum ale gospodăriilor în anul 2013

Tabel 2.25.

În decursul celor 4 ani analizati, de la 2010 la 2013, se observă în general, tendința de creștere a consumului de la an la an.

Ponderea cea mai mare a cheltuielilor o reprezintă consumul de produse alimentare, cu valori maxime de 41.2% la gospodăriile de agricultori și valori minime de 34.3% la gospodăriile de salariați, din consumul total în lei.

Ponderea medie a cheltuielilor o reprezintă consumul de mărfuri nealimentare cu valori maxime de 39.4% la gospodăriile de agricultori și valori minime de 26.9% la gospodăriile de șomeri, din consumul total în lei.

Ponderea cea mai mică a cheltuielilor este reprezentata de plata serviciilor cu valori maxime de 32.3% la gospodăriile de șomeri și valori minime de 20% la gospodăriile de agricultori.

2.4. Înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosință îndelungată

În tabel este prezentat numărul mediu de bunuri achiziționate pentru fiecare categorie de produs raportat la 100 de gospodării:

Tabel 2.26.

Sursa: Ancheta Bugetelor de Familie

În grafic se observă în general tendința de creștere numarului mediu de bunuri achiziționate pentru fiecare categorie de produs.

2.5. Consumul mediu anual, la principalele produse alimentare și băuturi, pe locuitor, în perioada 2010-2013:

2.5.1. Consumul de produse de origine vegetală:

În tabel este prezentat consumul de produse de origine vegetală în kg/persoană în perioada 2010-2013:

Tabel 2.27.

Notă: Pentru perioada 2010-2013 s-a utilizat populația rezidenta la 1 iulie a fiecărui an, estimata incondiții de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populației și al Locuințelor.

În grafic se observă că cele mai consumate produse de origine vegetală sunt cerealele și produsele din cereale cu o valoare maximă de 218.1 kg în anul 2013 și valoare minimă de 208.5 kg în anul 2012.

Locul 2 este deținut de consumul de legume și produse din legume cu o valoare maximă de 191.8 kg în anul 2011 și o valoare minimă de 177.4 kg în anul 2012.

Locul 3 este deținut de consumul de cartofi cu o valoare maximă de 104.7 kg în anul 2012 și o valoare minimă de 103 kg în anul 2013.

Locul 4 este deținut de consumul de fructe și produse din fructe cu o valoare maximă de 74.7 kg în anul 2011 și o valoare minimă de 67 kg în anul 2010.

Locul 5 este deținut de consumul de zahăr și produse din zahăr cu o valoare maximă de 23.7 kg în anul 2011 și o valoare minimă de 21.1 în anul 2013.

Locul 6 este deținut de consumul de grasimi vegetale cu o valoare maximă de 18.4 kg în anul 2010 și o valoare minimă de 15 kg în anul 2013.

2.5.2 Consumul de produse de origine animală

În tabel este prezentat consumul de produse de origine animală în kg/persoană în perioada 2010-2013:

Tabel 2.28.

Notă: Pentru perioada 2010-2013 s-a utilizat populația rezidenta la 1 iulie a fiecărui an, estimata in condiții de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populației și al Locuințelor.

2.5.3 Consumul de băuturi

În tabel este prezentat consumul de băuturi în litrii/persoană în perioada 2010-2013:

Tabel 2.29.

Notă: Pentru perioada 2010-2013 s-a utilizat populația rezidenta la 1 iulie a fiecărui an, estimata incondiții de comparabilitate cu rezultatele definitive ale Recensământului Populației și al Locuințelor.

2.5.4 Consumul alimentar mediu zilnic pe locuitor ( exprimat în calorii și factori nutritivi )

În tabel este prezentat consumul alimentar mediu zilnic pe locuitor exprimat în calorii și factori nutritivi în perioada 2010-2013:

Tabel 2.30.

Notă: Pentru perioada 2010-2013 s-a utilizat populația rezidenta la 1 iulie a fiecărui an, estimata în condiții de comparabilitate cu rezultatele definitive alre Recensământului Populației și al Locuințelor.

În grafic se observă tendința de scădere a consumului alimentar mediu zilnic pe locuitor la toti factorii, exceptie facand glucidele care au inregistrat o creștere de la valoare de 466.4/zi în anul 2010 la 471.8/zi în anul 2013.

Consumul de calorii a scăzut de la valoarea de 3400/zi în anul 2010 la 3302/zi în anul 2013.

Consumul de calorii de origine animală a scăzut de la valoarea de 857/zi în anul 2010 la 839/zi în anul 2013.

Consumul de proteine a scăzut de la valoarea de 109.4/zi în anul 2010 la 108.4/zi în anul 2013.

Consumul de proteine de origine animală a scăzut de la valoarea de 54.7/zi în anul 2010 la 52.2/zi în anul 2013.

Consumul de lipide a scăzut de la valoarea de 112.1/zi în anul 2010 la 99.6/zi în anul 2013.

Consumul de lipide de origine animală a scăzut de la valoarea de 56.7/zi în anul 2010 la 53.3/zi în anul 2013.

Cap. 3 Perspective privind evoluția și structura consumului

3.1 Evoluția consumului

Incepand cu 2009, primul an de criză, consumul a început să scadă, românii fiind tot mai atenți pe ce își cheltuie banii. În perioada 2009-2013 declinul cumulat al consumului a fost de peste 15%.

„Cred că evoluția consumului ține de încetinirea economiei. Cele două merg în aceeași direcție chiar dacă există un decalaj de timp. În 2009, când a izbucnit criza, consumul a început să scadă mai târziu, la câteva luni după ce PIB-ul și-a început declinul și chiar la câteva luni după ce salariile au fost afectate.“, a spus analistul economic Aurelian Dochia.

Aproape 40% dintre români spuneau că situația financiară a familiei lor este mai dificilă decât în urmă cu 12 luni, în vreme ce 13% dintre locuitori credeau că aceasta este mai bună. Situația cunoaște o îmbunătățire față de finele anului trecut, când peste jumătate din populație își vedea finanțele personale deficitare comparativ cu 2012.

În privința perspectivelor financiare, doar 32% au spus de-a lungul anului 2013 că acestea se vor înrăutăți, cea mai bună medie anuală din 2009 până în prezent.

58% dintre cei chestionați afirmă că starea generală a economiei a suferit un regres anul trecut față de 2012. Cu toate acestea, situația se prezintă mai bine decât în luna decembrie 2012, atunci când 68% dintre români considerau același lucru, cu 10 procente mai mult. Există și români care au văzut o îmbunătățire a situației economice din țara noastră în ultimul an, în vreme ce speranțele pentru 2014 sunt ceva mai ridicate, 18% dintre ei așteptând să le meargă mai bine.

În decembrie 2013, percepția asupra evoluției inflației din ultimul an este mai bună decât în aceeași luna din 2012. Aproape 7 din 10 români cred că prețurile au fost mai ridicate în comparație cu anul anterior, față de 83% care credeau același lucru în ultima lună a anului 2012.

Singurul indicator care s-a înrăutățit comparativ cu 2012 este cel privind șomajul. Media peșimiștilor în 2013 se situează la două treimi din populație față de 63,5% în 2012. Și procentul optimiștilor s-a micșorat, doar 5% dintre cei chestionați spun că sunt optimiști în privința evoluției ratei șomajului, față de 7% cu un an în urmă.

Veștile bune de la finalul anului 2014: evoluția pozitivă a salariilor și scăderea ratei inflației în comparație cu anul anterior au condus la creșterea puterii de cumpărare. Aceste tendințe au un impact sesizabil și în business. Cifrele pentru piețele monitorizate de GfK: FMCG și electro-retail sunt promițătoare. Piața bunurilor de folosință îndelungată a încheiat ultimul trimestru cu o valoare a vânzărilor de 723 milioane euro – o creștere de aproape 14%, comparativ cu aceeași perioadă a anului 2013.

Climatul este favorabil pentru consum. Venitul extra pe gospodărie are șanse mai mari să fie cheltuit, decât să fie destinat economisirii. Chiar și cu un buget de cheltuieli mai mare, consumatorii vor continua să se concentreze pe strategii de prioritizare a achizițiilor pentru a exploata la maximum finanțele de care dispun. Indicatorul de încredere a consumatorului raportat de GfK România către Comisia Europeană are de asemenea o evoluție bună, alături de alți indicatori care măsoara percepțiile față de viitor.

Atunci când se referă la investițiile în bunuri de folosință îndelungată, numărul celor care considerau în decembrie că nu este un moment bun pentru realizarea acestora este în scădere față de decembrie 2012, 52% dintre români afirmând că nu intenționează să cumpere un obiect important pentru locuință în următorul an, versus 55%.

Atitudinea față de economisire înregistrează ușoare schimbări în bine, 20% dintre români consideră că este o perioadă propice pentru a pune bani deoparte. În același timp însă, aproape 60% spun că veniturile lor abia reușesc să le acopere cheltuielile curente. Procentul celor care spun că au datorii rămâne constant, situându-se la 19% atât în decembrie 2013, cât și în 2012.

Informațiile provin din Barometrul de Încredere a Consumatorului, studiu cofinanțat de Comisia Europeană și realizat lunar de GfK România. Datele sunt reprezentative pentru populația României în vârstă de 15 ani și peste, eșantionul fiind de 1000 de persoane.

3.2 Structura consumului

În majoritatea țărilor din Europa, frecvența de cumpărare se află pe o curbă descendentă, România însă nu se aliniază acestei tendințe, fiind una dintre puținele țări în care frecvența de cumpărare este în creștere. Acest lucru vine atât din faptul că scena de retail modern se dezvoltă cu noi magazine și formate de proximitate, dar și datorită faptului că, în căutarea celor mai bune oferte și sortimente, cumpărătorii vizitează mai multe magazine.

Frecvența de cumpărare a românilor se aseamănă cel mai mult cu cea a austriecilor, ambii mergând la shopping pentru aprovizionare aproximativ o dată la o zi și jumătate pe parcursul unui an. 

Cumpărăturile cele mai frecvente includ mâncarea, atât alimentele proaspete (fructe, legume, lactatele, carne, panificație) cât și cele cu un termen mai mare de valabilitate (conserve, ulei, făină, mălai), acestea reprezentând 70% din valoarea coșului anual de cumpărături.

“Observăm o predilecție mai mare din partea bucureștenilor și a locuitorilor din orașele mari pentru achizitionarea alimentelor proaspete, în special lactate și carne. De cealaltă parte însă, familiile tinere au un consum casnic mai mic pe această categorie, cele mai probabile cauze fiind lipsa de timp, dietele specializate, dar și ieșirile la restaurant. În același timp însă, gospodăriile tinere au cel mai mare interes pentru segmentul de îngrijire personală, mai ales în București și în orașele mari”, spune Diana Scăunașu, Consumer Panel Manager, GfK România.

În comparație cu anul 2013, tendința generală a fost de creștere pentru produsele alimentare (exceptând alimentele proaspete) și pentru cele de îngrijire a casei. Alimentele proaspete, băuturile și produsele de îngrijire personală au avut o evoluție constantă în 2014.

Bugetul alocat pe parcursul unui an al unei familii este de 6,450 RON pentru bunurile de larg consum destinate consumui casnic (aproximativ 537 RON pe lună). O vizită medie la magazin are o valoare de 25 RON.

CONCLUZIE

BIBLIOGRAFIE

D. Ciucur, I. Gavrilă, C. Popescu, Economie, Ediția a – II – a, Editura Economică, București.

G. Manea, I. Popescu, Economie, Editura Cermaprint, București, 2008.

G. A. Frois, Economie politică, Editura Humanitas, București, 1998.

N. Dobrotă, Economie, Editura Economică, București, 1995.

Institutul național de statistică, Anuarul statistic al României, București, 2014.

www.gfk.com/ro