Evolutia Sportului Hipic

Evoluția sportului hipic

Istoria călăriei a început odată cu domesticirea calului.S-a dezvoltat vertiginos de-alungul timpului atât în scopuri militare,cât și pentru cucerirea de noi teritorii și popoare.Încă din acele vechi timpuri ale istoriei, ”Cavaleria” reprezentând elementul de mobilitate, manevră, surprindere și forța de izbire, care de cele mai multe ori, începând din antichitate și până spre secolul trecut a decis soarta multor bătălii. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

Dezvoltarea echitației capăta un caracter organizat începând cu secolul al XVI-lea, iar ca sport este practicată abia în secolul al XIX-lea. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

Astfel, în secolul al XVI apar în Italia școlile de călărie de la Napoli si Ferrara, care au marcat renașterea echitației în Europa. Apar apoi școli de călărie în Franța, Germania, Austria, România, Ungaria, etc. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

La sfârșitul secolului al XIX-lea echitația a căpătat valențe noi, datorită unei probe total diferită – săritura peste obstacole – care are la bază, într-o mare măsură, dresajul.În această perioadă s-a dezvoltat și perfecționat dresajul în special în cadrul renumitei școli ”Spanische Horfreitschule” de la Viena, unde se executau exerciții de dresaj de înalta clasă (”academice”). Germania, țară cu tradiții de echitație militară, și-a perfecționat arta dresajului în special prin Școala de la Hanovra. Școala franceză de călărie face un salt spectaculos în domeniul echitației în cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin Școala Națională de Echitație de la Saumur(Nouvelle Encyclopedie de cheval, 1892, Paris). (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

Echitația ca sport, a început să se practice în secolul al XIX-lea, primele concursuri hipice fiind organizate in 1900, an în care s-a organizat primul concurs de obstacole, la Jocurile Olimpice din Franța. Includerea călăriei ca sport în programul olimpic are loc în anul 1908 cu ocazia Olimpiadei de la Londra pe care o câștigă o echipă engleză. Probele complete de călărie s-au prezentat prima oară la jocurile de la Stokholm din 1912. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

În țara noastră, prima școală de ofițeri de cavalerie a fost fondată de către prințul D.Bibescu, la București în anul 1847, iar la Iași de Grigore Ghica, în anul 1857. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

În anul 1871 la București ia ființă ”Societatea Equestră Română” care în anul 1875 își schimbă denumirea în ”Jockey Club”, din București. În anul 1875 a luat ființă și Hipodromul de la Băneasa unde au loc primele alergări de galop. Primele alergări de trap din țara noastră au avut loc în anul 1887 pe Hipodromul de la Băneasa, iar în 1903 la Brăila. La 1 iulie 1923 s-a înființat Hipodromul de la Floreasca, iar în anul 1937 se inaugurează la București un hipodrom nou pentru alergări de trap.Construirea hipodromurilor de la București, Iași, Constanța, Brăila, Craiova, Botoșani, Tîrgoviște, Giurgiu și altele au dus la apariția unei baze materiale care a permis și desfășurarea unor competiții mai întâi de dresaj, apoi concursuri complete și sărituri de obstacole. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

Echitația românească a început să se afirme în mod deosebit în perioada anilor 1934-1939 când a fost considerată printre primele din lume. După cel de-al doilea război mondial, tehnicitatea călăririi și a cailor crește vertiginos, ajungandu-se la performanțe nemaiîntâlnite până atunci. Au loc participări la olimpiadele de la Londra(1948), Helsinki(1952), Roma(1960), Moscova(1980), etc. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

În prezent, sunt organizate competiții în toată țara la care participa atat români cât și straini, competiții din ce în ce mai dese căt și mai diverse cum ar fii cea de sarituri peste obstacole, anduranță, atelaje, dresaj, voltijă și concurs complet. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

Echitația atrage în prezent tot mai mulți amatori și iubitori ai sportului ecvestru. Dragostea pentru cai este din ce in ce mai raspandită și în România, iar cei mai multi iubitori ale acestor animale nobile se pot bucura de momente de neuitat și pot lua lecții de călărie chiar în zonele în care locuiesc datorita raspândirii a tot mai multe cluburi de echitație pe întreg teritoriul țarii. Acest fapt este evidențiat în următorul tabel, prin extragerea randomizată a unui număr de 40 de firme înregistrate cu codurile caen 9329(alte activitați recreative și distractive), 9312(activitați ale cluburilor sportive), 9311(activitați ale bazelor sportive) și ordonate crescător după data înființări.

Tehnologia de întreținere și de hranire a calului de sport și agrement

Adăpostire. Caii deținuți de cele două centre sunt cazați în adăposturi curate, aerisite, ferite de curenți de aer, fiind întreținuți în boxe individuale așezate pe două rânduri dealungul pereților adăpostului, iar între cele doua rânduri de boxe există o alee centrală de serviciu, lată de 3m. Mărimea unei boxe este de 3/3,5m, de formă dreptunghiulară. Boxele dispun de uși glisante ,late de 1,5m cu ieșire la aleea centrală. Așternultul folosit este cel din talas, așezat peste pământul bătătorit în strat de 15-20cm, fiind schimbat la interval de o lună jumatate sau cât de des este nevoie.

Îngrijirea corporală. Curățenia corporală a cailor se face în fiecare dimineața înainte de începerea activităților de călărit cu perie și tesală, cu un pieptene de metal pentru coamă și coadă, un prosop pentru ochi și nări, o perie mică pentru uns și scoabă de fier pentru curățatul copitelor, urmănd ca în timpul zilei aceste activități să fie repetate la nevoie. Mai întâi se utilizează țesala care scoate praful de la suprafață, sfarmă bucățile de mizerie și destupă porii. Pe urmă se folosește peria, înlaturănd praful scos cu țesala. Copitele calului se curăță, scoțând cu scoaba mizeria ce se adună de fiecare dată cand acesta intră sau iasă din manej, iar la sfarșitul activitaților acestea sunt unse cu unsoare pentru copite. În zilele însorite, după efecuarea unor activitați intense, caii sunt spălați pentru îndepărtarea mizeriilor și a transpirației, uscarea fiind facilitată de razele solare.

Hrănirea. În hranirea cailor se tine seama de vârstă, masa corporală, strarea de întreținere, starea fiziologică cât si de intensitatea activitătilor zilnice. Adăparea cailor se realizează automat prin adăpători instalate în fiecare boxa. Furajul de bază este fânul, administrat în cantitate de 8-12 kg, împărtit în 4 tainuri egale. Centrul de echitație Napoca Horse Sport foloseste pe lângă concentratul de bază orzul (3-9kg) și concentrate granule pentru caii folosiți la sarituri peste obstacole (2-4kg).

În schimb cei de la Centrul de echitație Wonderland, nepracticând acest sport cu caii lor folosesc ca și concentrate orzul, ovăzul și porumbul combinate, în cantitate de 3-6 kg pe zi adiministrat în 3 tainuri.

În următoarele tabele și poze, este surprinsă diferența de furajare, cantitățile și furajele folosite, cât și programul strict de furajare folosit.

Particularitățile calului de sport și agrement

Calul de sport trebuie să aibe anumite calități psihice și fizice, precum și capacitatea de a-și forma reflexe condiționate pozitive în legătură cu mișcările solicitate, cu progresia lecțiilor de dresaj și de antrenament. Caii care se comportă cel mai bine la principalele discipline ale ”sportului călare” sunt cei cu talie mare, din rasele ușoare sau din cele intermediare. Cel mai bine se comportă la aceasta caii Pursânge englez, ”jumătățile de sânge”, de tipul Hunterului Englez și Anglo-Arab. La noi în țară se folosesc rasele Pursânge englez, Ghidran, Furioso North-Star, Arab, Lipițan, precum și Calul de sport românesc. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

Calul de agrement trebuie să aibe capacitatea de a-și însuși cu precizie reflexele condiționate pozitive în cadrul programului de dresaj și antrenament. (Mureșan Gh., Marchiș Z., 2012)

Caii folosiți de către centrele de echitație analizate în prezenta lucrare fac parte din următoarele rase: Cal de sport Unguresc,Cal de sport Românesc, Hannoveraner, Oldenburg, Austrian Warmblood, Friesian, Trapaș, Welsh, Shagya Arab, iar pentru copii Shetland pony.

În cadrul chestionarului realizat, respondenți au răspuns la întrebarea cu răspuns liber: ”Care este rasa dvs. preferată?”, rasa Friesian regasindu-se în cele mai multe răspunsuri, urmată de rasele Pursânge Arab, Pursânge Englez, Lipițan și într-o mai mică măsură rasele Semigreu Românesc, Furioso, Ghidran, Cal de sport românesc, Ardenez, Oldenbourg, Shagya Arab, Andaluz, Holstein, Huțul.