EVOLUȚIA SPAȚIALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A ZONEI ORIZONT, BROȘTENI, DOROBANȚI A MUNICIPIULUI BUZĂU. STUDIU DE PLANIFICARE TERITORIALĂ Ȋndrumător științific:… [614645]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

LUCRARE DE LICENȚĂ

Ȋndrumător științific:
Conf. Univ. Dr. Bogdan Suditu

Absolvent: [anonimizat] – Nicolae Sandu

București
2019

2
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
Facultatea de Geografie

EVOLUȚIA SPAȚIALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A ZONEI
ORIZONT, BROȘTENI, DOROBANȚI A
MUNICIPIULUI BUZĂU. STUDIU DE
PLANIFICARE TERITORIALĂ

Ȋndrumător științific:
Conf. Univ. Dr. Bogdan Suditu

Absolvent: [anonimizat] – Nicolae

București
2019

3
CUPRINS

Introducere………. ………………………………………… ……………………… …… …………… ..4
CAPITOLUL I
EVOLUȚIA SPAȚIALĂ A ZONEI ………………………………………………… …………….. …7
1.1 Evoluția spațială a zonei ȋnainte de anul 1864 ……………………………… ……………… ..7
1.2 Evoluția spațială a zonei ȋntr e anii 1864 – 1948 ………………………… …………. ….16
1.3 Evoluția spațială a zonei ȋntre anii 1948 – 1989 ………………………… …………. ….18
1.4 Evoluția spațială a zonei după anul 1989 …………………………… …………. …… …19
CAPITOLUL II
EVOLUȚIA FUNCTIONALĂ A ZONEI ……………………………………… …………. …… …20
2.1 Evoluția functională a zonei ȋnainte de anul 1948 ..……………………… …………. …20
2.2 Evoluția functională a zonei ȋntre anii 1948 – 1989 ……………… ………….. ……… …27
2.3 Evoluția functională a zonei după anul 1989 ………………………… …………. …… ..31
CAPITOLUL III
TENDINȚE ACTUALE ȊN EVO LUȚIA SPAȚIALĂ ȘI FUNCȚIONALĂ A ZONEI …………… .38
CONCLUZII ………………………………………………………………………… ………….….4 6
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………… ………..……. .47

4
Introducere

Lucrarea realizată este un studi u de caz al evoluției spațiale și funcționale a cartierelor Orizont,
Broșteni, Dorobanți din municipiul Buzău (Fig.1) . Menționez faptul că, pentru o analiză mai amplă,
am introdus cartierele Episcopiei, Micro 3 ȋn cartierul Broșteni și cartierul Micro 5 ȋn cartierul
Dorobanți.
Lucrarea de licență are ca scop impactul pe care urbanizarea l -a avut aspura evoluției spațiale
și funționale a zonei studiate, dar și asupra ȋntregului oraș. Pentru a elabora acest studi u, s-a consultat
o bibliografie ȋnsemnată și au avut loc numărate ieșiri pe zona de studio. Prin deplasările acestea, am
observat cât de mult și -a pus amprenta urbanizarea venită ȋn a doua jumătate a secolului al XX -lea
aspura orașului.

Figura 1 – Localizarea Arealului de studiu

5
Structurarea lucrării a fost făcută prin trei capitole. Primul dintre acestea, face referire la spațiul
ȋn care s -a dezvoltat orașul odată cu trecerea timpului, din secolul al XIV -lea și până ȋn prezent.
Capitolul al doilea menționează funcți ile apărute ȋn Buzău ȋncă din prima jumătate a secolului al XVI –
lea și până ȋn prezent, această dezvoltare și aceste funcți i fiind ȋn strânsă legătură cu primul capitol.
Ultimul capitol prezintă tendințele actuale ȋn ceea ce privește spațiul și funcțiunile zonei de studiu
spre care orașul s e ȋndreaptă.
Ȋn afara de textul redactat, lucrarea cuprinde o serie de imagini, planuri și hărți cu localizarea
arealului de studiu ȋn raport cu orașul.
Am ales această temă, ȋntrucât am vrut să observ dinamica dezvoltării diferitelor zone din
arealul Buz ăului și să ȋnțeleg evoluția urbanistică a zonei de studio. Nu ȋn ultimul rând, am ales această
temă, deoarece am copilărit ȋn cartierul Broșteni și mi -am dorit să descopăr anumiți factori care au
stat la baza acestuia.
Ghidul pentru redactarea acestei lu crări au fost autorii Dimitrie Gh. Ionescu și Lucreția
Mănescu, care prin lucrările lor, pun accentul pe orașul Buzău și zona sa de influență, dar și pe evoluția
acestuia. Dimitrie Gh. Ionescu , ȋn lucrarea sa “Istoria orașului Buzău” , abordează evenimentel e
petrecute ȋn orașul Buzău de -a lungul anilor. Lucreția Mănescu abordează evoluția tgeritorială și
istorică a orașului, dar a mai redactat și o simplă analiză a cartierelor și zonele funcționale ale acestora.
După această parte cu documentația din lucrările de specialitate, am apelat și la documente
precum Planul Urbanistic General și regulamentul aferent acestuia și Planul unităților de referință din
Municipiul Buzău, pentru a putea înțelege cât mai bine modul de organizare al mun icipiului, dar și
tendințele după care se ghidează în amenajarea teritoriului. Ultimul pas a fost făcut ȋn efectuarea
deplasărilor pe teren pentru a observa și a fotografia diverse construcții semnificative ȋn istorie, dar și
ȋn prezent din arealul de stud iu. Toate informațiile menționate mai sus au fost prelucrate și structurate
pe cele trei capitole ale lucrării.

6
Metodele de cercetare pe care le -am utilizat pentru a obține informații cât mai precise, dar și
rezultate care să vină ȋn sprijinul realități i din teren , sunt următoarele:
– Metoda observației;
– Metoda analizei;
Redactarea acestei lucrări nu ar fi fost posibilă fără ȋndrumările și sprijinul domnului Conf.
Univ. Dr. Bogdan Suditu, coordonatorul științific al lucrării acesteia, căruia, pe aceast ă cale, țin să ȋi
mulțumesc.

7
Capitolul I
Evoluția spatială a zonei
1.1) Evoluția spațială a zonei ȋnainte de anul 1864

Denumirea orașului Buzău provine de la râul care curge ȋn apropierea acestuia, ȋn partea nord –
estică. Prima menționare a zonei, s -ar crede a fi ȋntr -o “scrisoare aparținând literaturii patristic e
grecești din sec. al IV -lea e.n., destinată să informeze Bis erica din Capadocia (Asia Mică) despre
ȋmprejurările ȋn care predicatorul creștin Sava «Gotul » (din Gotia) a fost ȋnecat de oamenii lui Atarid
(fiul unui șef de trib vizigot), la 12 aprilie 372, ȋn apa rȋului Buzău” (Ionescu, 1979). Ȋnsă, conform
spuselor L ucreției Mănescu, “prima atestare documentară a orașului Buzău datează din anul în 1372,
conform surselor mai recente care privesc existenta unei așezări importante pe vatra orașului
actua l.” Totodată, ȋn prima jumătate a secolului al XV -lea, ȋntr -un document redactat de Dan al II -lea
ȋn anul 1431, prin care ruga oamenii să lase liber schimbul de mărfuri spre și din Brașov, este
menționat și orașul Buzău.
Nucleul ospitalier al orașului s -a creat pe o colină de pe malul drept al râului (Fig. 2), ȋn locul
unde este prezentă cota cea mai ridicată, 96,75 m, fiind „destul de apropiată de gȋrla morilor, de
lunca rȋului precum și de vadul de trecere spre Moldova ” (Ionescu, 1979). Pe această suprafață s-au
extins cu timpul Tȋrgul de jos (ȋntre hală – iaz și sinagogă), urmat de mahalalele din Broșteni, Sȋrbi și
Cartierul gării , ȋn timp ce ȋn partea nordică, la baza terasei, s -a amenajat Iazul morilor , cu o lungime
de aproximativ 10 km.

8

Figura 2 – Harta orașului Buzău, secolul al XVI -lea (sursă: “Istoria orașului Buzău ”)

Raportându -ne la denumirea meseriilor din secolele XIV – XVII, orașul Buzău era distribuit
“ȋn meșteșugari, negustori, agricultori și țigani -robi” (Ionescu, 1979) . Aceștia din urmă erau
predominant ai Episcopiei, ȋnsă erau ȋnregistrați ȋn slujba negustorilor, care nu dispuneau de
proprietăți, cu toate acestea, ei “continuau să crească vite, să defrișeze Crȋngul dinspre sud -vest,….să
lucreze ca zilieri sau slugi prin casele și c urțile tȋrgoveților” (Ionescu, 1979) .
Morile de pe iaz prezentau un interes major, având, majoritatea, câte două roți care erau așezate
vertical pe o parte și pe alta a iazului, fiind puse ȋn mișcare de curentul apei, venind din partea
inferioară. “Acestea aveau construcții din lemn, cu pereți i din vȋrghii, unele cuprinzȋnd și locuința
meșterului morar ” (Ionescu, 1979) . Numărul aproxiamtiv al acestor mori ȋn perioada 1525 -1603, era
13, fără să se fi adăugat numărul roților de moară, care erau ȋn total 12. Din aceste cifre, reiese că
industria m orăritului a luat amploare ȋn orașul Buzău ȋn secolul al XVI -lea.
Un document datând din data de “8 septembrie 1525, prin care Radu de la Afumați, dăruind
Episcopiei «trei mori care sȋnt pe Buzău», ȋi adaugă și «un popor din partea de sus a județului să
muncească la mori»” (Ionescu, 1979) . Acest act prețios, cu privire la prima atestare referitoare la
existența morilor din orașul Buzău, precizând faptul că acestea erau amplasate pe apa râului, duce la
o confirmare indirectă a inexistenței iazului, ȋnsă știrea care face referire la forța de m uncă adusă
pentru a munci la mori, confirmă, ȋntr -un final, ȋnceperea lucrărilor pentru amenajarea iazului.

9
La 30 aprilie 1602, iazul apare ȋntr -un document, purtând denumirea de “Gȋrla domnească, pe
când ȋntr -un alt document din data de 9 ianuarie 1583, se mentionează faptul că Mihnea Turcitul aduce
de la mănăstirea Sozoplea 3 mori la Buzău, ceea ce denotă faptul că lucrările pentru amenajarea iazului
erau deja terminate.
Orașul beneficiază de resursele socio -econimice din zonă și astfel, treptat, așe zările au ȋnceput
să se răspândească ȋntr -un ritm alert. Unele cercetări pe baza unor documetente din secolele al XIV –
lea și al XVI -lea, ne indică faptul că, pe teritoriul celor doua mari provincii istorice, Oltenia și
Muntenia, “raionul Buzău avea ȋnainte a sa, ca densitate maximă, doar județele oltene Mehedinți și
Gorj ” (Ionescu, 1979) .
Ȋn primele opt decenii de la jumătatea secolului al XVIII -lea morăritul, fiind atât de frecventat,
ajunge să se perfecționalizeze, rezultând astfel o creștere a numărului de roților de moară de apă de
pe iaz, ajung la cifra 41.
Despre populația Buzăului se vorbește mai puțin ȋn ceea ce privește numărătoarea localnicilor,
ȋnsă ȋn prima jumătate a secolului al XVII -lea, ȋntâlnim 500 de case și 100 de prăvălii.
Despre prima imigrație mare din sud ne oferă date “cronicarul burgund Wavrin povestind
ȋntâmplările dinaintea bătăliei de la Nicopole (1386), cȋnd, «trei zile și trei nopți fură transportați
dincoace, peste Dunăre, 12.000 de Bulgari (bărbați, femei și copii) fără baga je și animale»” (Ionescu,
1979) . Ȋn unele registre, câțiva negustori de la Buzău au nume provenite din sudul Dunării, precum:
Vancea, Ivan, Stoian, Nenciu sau Navrap.
Ȋn strânsă legătură cu bulgarii, unele documente, datând de la ȋnceputul secolului al XVI I-lea,
ne indică o existență a unui sat numit Sȋrbi, poziționat lângă oraș, având o economie bazată, ȋn special,
pe cultura legumelor. Ȋn zilele noastre, se cunoaște faptul că sud -dunărenii pe care ȋi știm cu numele
de Sȋrbi, sunt predominant bulgari de or igine, aceștia emigrând la nord de Dunăre ȋn perioada ȋn care
Bulgaria era sub ocupație otomană. Ca un exemplu al acestei emigrații, avem testamentul lui Stoica
Sȋrbu din Buzău, care datează din 17 octombrie 1684, ȋn care lasă tot ceea ce a strâns soției s ale
Chirana, completând cu fraza: “…să se știe că eu am fost om strain și, cȋnd am venit ȋn Țara
Românească, de la taă -meu n -am avut nemica, ci am venit numai cu bățul ” (Ionescu, 1979) .
Ȋn anul 1525, Radu de la Afumați ȋi dăruiește Episcopiei câteva adăpo sturi de ațigani, denumire
pe care au primit -o de la bizantini, indicând astfel zona lor de proveninență. Cu trecerea timpului,

10
numărul acestora a crescut, iar ȋn anul 1739, ȋn jurul Episcopiei, erau 20 de sălașe, numărul lor
crescând până ȋn anul 1819 la 67, ȋnsumând 271 de persoane. Aceștia erau trimiși la treburile
domestice, la munca din curte precum fierar, cositor, potcovar, cărămidar și altele, iar alții erau trimiși
la activități o răspundere mai ridicată, cum ar fi vânzător de vin ȋntr -o cârciumă a Episcopiei din oraș.
Indiferent de activitățile pe care le desfășurau pe domeniul Episcopiei, aceștia erau privați de
libertate și erau exploatați până la capătul puterilor. Țiganii robi erau vânduți, schimbați sau cumpărați
precum niște obiecte cu tota lă ușurință. Copiii sunt separați de părinți, bărbații de soțiile lor; cazuri
cunoscute sunt acelea când episcopii de Buzău sunt trași la răspundere pentru aceste fapte. Pentru a
putea scăpa de acest tratament, robii aleg să fugă ȋn alte părți sau chiar să părăsească țara.
Analizând ȋn balanță localnicii și activitatea lor comercială, pe de -o parte și străinii pe altă
parte, majoritatea acestora din urmă nu au constituit un grup social, ci doar mici infiltrații care erau
incapabile de a influența structur a etnică. Singurii al căror număr și activitate sporește continuu sunt
grecii și bulgarii, care, alcătuind grupuri, găsesc la Buzău condițiile favorabile pentru a duce o viață
națională proprie liniștită și care reușesc să se mențină până târziu, datorită pozițiilor importante
deținute de aceștia ȋn comerț și agricultură.
Subliniind caracterul semiagrar specific orașului până la jumătătea secolului al XIX -lea și
caracterul său polietnic, producătorii se ȋnteleg ȋntre ei, neexistând conflicte pentru a ajun ge la cârma
orașului. Pe de altă parte, lumea de jos, care muncește și suferă, se revolt ȋmpotriva acestora și
ȋmpotriva abuzurilor.
Ȋn 1728, ȋn drumul său spre Ismail, Nicolae Mavrocordat se oprește la Buzău pentru 4 zile,
timp ȋn care este asaltat de o amenii săraci care duceau o viață de sclav pentru a ȋi cere socoteală,
reușind astfel să ȋși găsească dreptatea de care aveau nevoie. Un exemplu de acest fel, ȋn care populția
se unește pentru a se revolta ȋmpotriva acelora care doresc să se ȋmbogățească p rin abuzurile pe
propietatea orașului, este dat de ”Caloian, ȋmbogățit din comerț și a ajuns căpitan al orașului ȋnainte
de 1700 ” (Ionescu, 1979) . Având această funcție, acesta ȋși crează ȋmpreună cu alții două heleștee pe
propietatea orașului. Un ctitor a l schitului de călugări, ȋi oferă pentru hrană, pământurile din jurul
casei acestuia din Broșteni.
Datorită producției meșteșugărești, a schimbului de mărfuri, dar și datorită negustorilor, orașul
a ȋnceput să se axeze pe calea urbanizării, ȋncă din seco lele al XIII -lea și al XIV -lea, atunci când, puțin
ȋnspre partea vestică a localității, astăzi cunoscută sub numele de Piața Daciei. Această idee de piață

11
a fost gândită astfel ȋncât de aici să plece străzi ȋn toate părțile orașului (Fig. 3). La nord, oraș ul era
delimitat de Episcopie și Obor, spre vest ȋntâlnim Crângul, care, odată cu trecerea timpului, devine tot
mai defrișat pentru a permite orașului să se extindă, facând loc unor construcții, iar ȋn zona sudică și
estică, ȋntâlnim ansambluri de locuințe .

Figura 3 – Evoluția teritorială a orașului (sursă: “Istoria orașului Buzău”)

Pe hartă se disting două zone hașurate. Nucleul primitiv este reprezentat de partea bine
hașurată, ȋn timp ce partea mai slab hașurată, reprezintă construcțiile ridicate ȋntre secolele al XII -lea
și al XIV -lea. Tot ce este nehașurat constituie ansamblurile construite ȋntre secolele al XV -lea și al
XVIII -lea.
Subliniem astfel, amplasarea Episcopiei (ȋnființată ȋn anul 1504) ȋn zona nord -vestică, ȋn
apropierea iazului. Informații de la jumătatea secolului al XX -lea, ne indică faptul că ȋn timpul
secolului al XVI -lea, treptat, prin cumpărări și danii, “domeniul feudal denumit «Vatra Episcopiei»”
s-ar putea materializa, ȋn prezent, ȋncepând din zona und e exista cândva Iazul morilor, ȋnspre Catedrala
Arhiepiscopală, spre Tribunal, apoi către Galeriile de Artă, bulevardul Unirii și terminându -se ȋn
apropierea barierei Ploiești.

12
La sfârșitul secolului al XVI -lea, se știe că orașul a fost proiectat de cătr e domnitorul Mihai
Viteazul, care vedea orașul ca un zid ȋn fața inamicilor. Paza orașului dinspre răsărit avea obligația de
a rămâne mereu trează. Creația domnitorului, trebuia să facă orașul de la poalele Carpatilor de
Curbură, o reședință a “banului de Buzău și Brăila”, ȋnsă acest lucru nu a durat prea mult timp, ȋntrucât
ȋn anul 1601 acesta a murit, iar această funcție nu a avut parte de urmările inițiale.
Odată cu creșterea valorică din punct de vedere arhitectural al morilor de pe iaz, orașul s -a
dezvoltat și el ȋn spiritul acestor mori. Ca urmare, au apărut case din lemn cu pridvor, dar și ansambluri
de importanță majora, complexul episcopal.
Prima numărătoare oficială a populației orașului s -a ȋnregistrat ȋn anul 1832. Această
numărătoare a fost ȋntocmită pe categorii sociale și mahalale, rezultând un număr de 2.567 de
persoane, dintre care 1.343 bărbați și 1.224 femei. Din aceste date extragem un număr semnificativ al
coloniștilor bulgari, ȋnsumând 274 de persoane. Majoritatea imigranților au ocu pat locurile libere ale
orașului dinspre răsărit, ȋn timp ce meșteșugarii și negustorii se așezau ȋn centrul orașului.
Integrarea coloniilor bulgare ȋn societatea orașului este văzută cu dispreț de către majoritatea
persoanelor. Cu toate astea, localnici i ȋnstăriți, indiferent de etnia lor, din dorința de a se ȋmbogății,
decurg la exploatgarea semenilor lor mai puțin ajunși.
Grecii din Buzău erau și ei la fel de numeroși la acea vreme, ei ocupându -se cu munca de zi
cu zi, având rezultate productive ȋn c ele mai multe cazuri. Numărul acestora s -a diminuat drastic,
ajungând la doar 4% din totalul populației. Acest fapt s -a datorat “după răzmelița din 1821” (Ionescu,
1979) când aceștia și -au găsit moartea ȋn mâinile turcilor, iar au ajuns ȋn satele de la poa lele dealurilor
ȋn sate precum: Vernești, Merei sau Nișcov.
Basil Iorgulescu, care a fost un cercetător și un model de urmat pentru tânăra generație a
perioadei lui, a ȋntocmit ȋn anul 1890 o schiță topografică a Buzăului de la 1830 (Fig. 4) după câteva
planuri și ordine mai vechi. Această schiță a fost publicată de către editura Erhard Frères din Paris cu
numele de “Charta județului Buzău” .

13

Figura 4 – Schița topografică a Buzăului realizată de Basil Iorgulescu (sursă: “Istoria orașului Buzău”)

Desenul prezintă câteva erori scuzabile pentru acea vreme, oferă imaginea unui oraș circular,
ulițe lungi și sinuoase și case ȋnghesuite pe mici spații. Orașul, dezvoltându -se pe latura nord -sud,
prezintă Episcopia, ȋn partea nordică și Mănăstirea Banu, ȋn partea sudică. De -a lungul părții din nord
până ȋn partea de est, orașul ȋși avea limita prin prezența iazului. Autorul a notat ȋn legenda schiței, 7
biserici, spitalul, tribunalul, școala, baia turcească (ped locul unde astăzi se află Sinagoga), pușcăria ,
prefectura, 17 conace boierești și 2 hanuri. Ȋn zona vestică, delimitarea orașului era reprezentată de
pădurea Crângului, care cu timpul, a ȋnceput să fie defrișată pentru a permite dezvoltarea orașului.
Totodată, pe această schiță, putem observa și pre zenta lacului din actualul parc Alexandru
Marghiloman, fiind reprezentată de acea pată din zona estică a schiței.

14

Figura 5 – Suprapunea schiței lui Basil Iorgulescu (cu roșu) peste zona de studiu (cu verde) și peste municipiul Buzău
(cu bleu)

Pe acea stă hartă putem observa modul ȋn care a evoluat orașul din anul 1830 (cu roșu) și până
ȋn prezent (cu bleu). Dezvoltarea Buzăului a fost accesibilă, ȋn special, pe direcția vest -est, ȋntrucât
terenurile din partea nordică aparțineau Episcopiei, iar cele di n sud, mănăstirii Banu, așa că oamenii
trebuiau să construiască pe terenurile care erau libere, ajungând până la defrișarea unei părți din
pădurea Crângului, care ȋn acel timp se ȋntindea până ȋn apropierea actualei primării. De aceea, castanii
pe care ȋi ȋntâlnim azi de -a lungul bulevardului Nicolae Bălcescu se prelungesc și ȋn parcul Crâng,
fiind martorii rămași ale acelor defrișări.
Ținând cont de raportul disproporționat dintre numărul populației (aproximativ 3.700) foarte
redus ȋn comparație cu ȋnti nderea spațială a orașului (78 ha), străinii care veneau ȋn perioada aceea la
Buzău, vedeau orașul ca pe un sat mare și ȋntins, cu numeroase terenuri virane ȋntinse. Aceste aprecieri
au fost redactate ȋn anul 1839, aparținând unor misionari scotieni, anume Robert M. Mc. Cheyne și
Andrew A. Bonar.

15
Primul dintre aceștia, fiind pictor, a fost atras de “aspectul pitoresc al marginei dinspre podul
Buzăului” (Ionescu, 1979) , lăsându -ne ca amintire o pictură (Fig. 6) denumită “Un sat… adorabil!”

Figura 6 – Robert M. Mc. Cheyne – “Un sat… adorabil!” (sursă: “Istoria orașului Buzău”)

Ȋn anul 1844, ȋn semn al modernizării orașului, ȋn perimetrul acestuia a fost anexată
“Mahala ua Episcopiei”, locul ȋn care trăiau foștii robi sau persoane care s -au așezat mai târziu. Tot
atunci, orașul i -a primit pe Girlașii, ȋn partea nord -estică și pe cei din Sȋrbăria, ambele fiind
caracterizate de o populație eterogenă, fiind formată din român i, sȋrbi, bulgari și țigani.
Acest fenomen de includere a periferiilor, chiar dacă densitatea demografică era una scăzută,
din punct de vedere spatial, acestea erau destul de ȋntinse, iar astfel se pot dezvolta noile zone
industrial, dar și cele comercia le, care stau “la baza Buzăului capitalist ” (Ionescu, 1979) , iar cu mici
modificări, teritoriul a rămas ȋn principiu același până ȋn anul 1916.
Odată cu secularizarea averilor bisericești, ȋn decembrie 1863, “Vatra Episcopiei” trecea ȋn
propietatea statului. Aceasta era formată ȋn secolele al XVI -lea și al XVIII -lea din pământul domnesc
și boieresc, moșia ajungând să anexeze toată partea dinspre n ord-vestul orașului.
Printre locuintelele țăranilor și târgoveților care aveau vechime ȋn acest spațiu, la ȋnceput, sunt
distribuite câteve sălașe de țigani, dar și de săteni, care au fost aduși să muncească și să ȋntrețină morile
episcopiei. Ȋn aceste c ondiții date, a luat naștere, pe o propietate din afara orașului, dar ȋn imediata

16
apropiere, a unui cartier nou pe care oamenii l -au numit la sfârșitul secolului al XVII -lea “Mahalaua
Episcopiei”, initial având rang de comună, apoi a fost anexată de oraș d upă spusele de mai sus.

1.2 Evoluția spațială a zonei ȋntre anii 1864 -1948

Ajungând către sfârșitul secolului al XIX -lea, Buzău a ȋnceput să se dezvolte din ce ȋn ce mai
mult, și cum am menționat anterior, acest proces și -a făcut simțită prezența ȋn z onele dinspre vestul și
estul orașului. Pe harta de la 1890 a Buzăului (Fig. 7) remarcăm faptul că, ȋn zona vestică, pădurea
Crângului ȋncepe să fie amenajată pentru a servi ca spațiu de agrement și relaxare. Observăm, de altfel,
ȋn partea sudică existența căii ferate care face legătura cu Ploieștiul și Bucureștiul ȋnspre vest și Brăila
și Galați ȋnspre est. Ȋn partea estică ne este indicată dezvoltarea unui nou cartier, ȋn prezent purtând
numele Dorobanți. Remarcăm ȋn partea de nord -est că doar biserica Br oșteni reprezintă singura
construcție ce trece de partea cealaltă a iazului.

Figura 7 – Harta orașului Buzău ȋn anul 1890 (sursă: “Buzău 575 – File de monografie” )

17
La trei luni de la intrarea României ȋn primul război mondial, Marele Cartier General roman
s-a instalat ȋn Palatul Comunal, ȋnsă acesta nu a stat mult timp aici, urmând ca ȋn data de 25 noiembrie
să se mute la Bârlad. Ȋn noaptea dintre 1 și 2 decembrie, t rupele germane invadează Buzăul, dispre
partea vestică, prin Lipia. Hotelurile, casele mari, restaurantele, au fost utilizate drept cazinouri pentru
generalii și ofițerii diferitelor unități militare, pe când ȋn casele mici se instalaseră soldații. Abatoru l,
morile și brutăriile au fost transformate și puse la dispoziția trupelor germane. La vila “Albatros”,
proprietate a lui Alexandru Marghiloman, fost ministru al României ȋn anul 1918, a dormit timp de 4
nopți regele Ferdinand, urmând ca apoi să fie luată sub ocupație de către comandantul german al
armatei a IX -a, generalul von Morgen, iar apoi, pentru o scurtă perioadă a locuit aici mareșalul
Falkenheim.
Cu câtiva ani ȋnaintea ȋnceperii războiului, la Buzău s -a făcut un recensământ astfel, ȋn
decembrie 1912, populația orașului era de 28.807 locuitori, iar la recensământul din februarie 1917,
ȋn plin război, populația Buzăului ȋnsuma 25.213 locuitori.
După terminarea războiului, orașul ȋncepe din nou ȋn a -și crea un drum ȋmpreună cu celelalte
orașe din a propiere, Brăila și Galați, prin comerțul pe baza specialităților zonelor. Datorită acestei
renașteri, a crescut și numărul populației care a ajuns ȋn anul 1941 la 44.511 locuitori, aproape dublu
față de numărul locuitorilor cu care Buzăul a ieșit din prim ul război mondial.
Conform datelor de la starea civilă, ȋntre anii 1931 -1939, Buzăul s -a confruntat cu un porces
de stagnarea a populției, din cauza crizei economice care a cuprins ȋntreaga industrie, agricultura,
comerțul, transporturile și finanțele. C u toate aceste cause, la care se mai adaugă rata nataității scăzută
și una a mortalității ridicate, populația orașului este ȋn continuă creștere. Acest lucru a fost posibil
datorită migrațiilor excesive din mediul rural.

18
1.3 Evoluția spațială a zon ei ȋntre anii 1948 -1989

Odată cu instaurarea regimului comunist, și industrializarea tuturor centrelor din țară,
populația este ȋntr -o continuă creștere. Ȋn Buzău, ȋn anul 1956, orașul avea 47.595 locuitori, iar până
ȋn decembrie 1977, numărul acestora a crescut cu mai mult de 50% ȋn comparație cu anul menționat
anterior, ajungând la 101.149 locuitori.
În această perioadă a comunismului, “elementul principal” în evoluția și dezvoltarea orașului
Buzău de -a lungul anilor, Iazul morilor, a fost canalizat, făc ând astfel loc pentru a se putea crea un
nou cartier rezidențial cu blocuri.
Ȋncepând cu anul 1986, Buzăul a fost ridicat la rang de municipiu de județ, și tot ȋn acel an au
apărut și planurile de sistematizare. Acestea au implementat câteva solutii, având ca efect apariția unor
noi cartiere de locuințe, a ȋntreprinderilor de mare rang, tranformând orașul ȋntr -un adevărat spațiu
urban și industrial, ajungând astfel ca orașul să se aglomereze rapid datorită muncitorilor angajați la
paltformele industriale.
Localizat ȋn partea de nord și nord -est a municipiului Buzău, cartierul Broșteni este delimitat
de următoarele artere de circulație: ȋn sud strada Obor și strada Alexandru Marghiloman, ȋn sud și
sud-est strada Gârlași și Aleea Sporturilor, ȋn nord și nord -est centura de est a Buzăului, iar ȋn vest
bulevardul Unirii.
Cartierul Dorobanți este localizat ȋn partea de est a municipiului, fiind delimitat de strada
Gârlași și Aleea Sporturilor ȋn nord -vest, străzile Viilor și Primăverii ȋn nord -est, strada Horticolei ȋn
sud-est și strada Alexandru Marghiloman ȋn sud -vest.

19

Figura 8 – Harta orașului Buzău ȋn anul 1978 (sursă: “Istoria orașului Buzău”)

1.4 Evoluția spațială a zonei după anul 1989

După revoluția din decembrie 1989, intravilanul municipiului s -a extins. 24 de hectare au fost
alocate ȋn anul 2005 pentru ȋnceperea construirii noului cartier rezidențial Orizont, acesta prezentând
blocuri și vile ȋncăpătoare. Ȋn perimetrul acestui cartie r ȋncă se mai construiește și ȋn prezent.
Cartierul este situat ȋn zona de nord a Buzăului, pe drumul european E85, ȋn apropierea podului
care face legătura cu comuna Mărăcineni. Ȋn vederea realizării acestui proiect, primăria a semnat un
constract cu o f irmă de construcții locală, anume Concas.

20
Capitolul II
Evoluția funcțională a zonei
2.1 Evoluția funcțională a zonei ȋnainte de anul 1948

Ȋn perioada medievală, meșteșugurile și meșteșugarii au avut un rol important ȋn dezvoltarea
economică a orașului, precum și ȋn celelalte așezări din Țara Românească. Ȋn timpul migrațiilor,
meșteșugurile au fost practicate până la extrem, ȋncât unele dintr e acestea, precum morăritul,
mineritul, lemnăritul, extragerea sării și altele, nu s -au oprit niciodată.
Dacă prima atestare documentară a morilor de la Buzău a fost ȋn anul 1525, meșterii, adesea
numiți morari, sunt menționati tocmai peste un secol, când , odată ce veniturile morilor creșteau,
apăreau conflicte ȋntre aceștia și morari. Aceștia din urmă, aveau unele obligații pentru ȋntreținerea
morilor, precum repararea utilajului tehnic, așezarea la nivelul apei a roților sau cumpănirea apei.
Toate aceste a sarcini le erau distribuite acestora, ȋntrucât morarii aveau cunoștințe ȋn prelucrarea
lemnului, a metalului și al pietrei. Ei aveau și ajutoare, numiți lopătari, care aveau sarcina de a păzii
ȋntreprinderile. Aceștia apar ȋntr -o carte domnească acordată Episcopiei de către domnitorul
Constantin Brâncoveanu ȋn anul 1699.
Ȋntre anii 1750 -1830, morăritul se perfecționează, de aici rezultă o creștere a numărului de
mori, iar producția este sporadică. Din punct de vedere numeric, 18 mori au fost instalate pe gârla
morilor ȋn secolele anterioare, iar acestora li se mai adaugă ȋncă 23 de mori, conform unui raport din
data de 5 octombrie 1817 in care erau mentionate “41 roate de moară așezate pe 18 vaduri, cele mai
multe funcționând cu cȋte doua sau chiar patru roate, număr care rămȋne citva timp constan t”
(Ionescu, 1979) . Episcopia continu ând să aibă cele mai numeroase mori.
După morărit, ȋn Buzău, au cunoscut o dezvoltare și prelucrarea pieilor, confecționarea
obiectelor de ȋmbrăcăminte și ȋncălțăminte, acestea din urmă având mai mare căutare.
Ȋn domeniul țesătoriei, ȋntre anii 1661 -1700, se regăsesc la Buzău 8 abagii care aveau altă
activitate decât cea a meșteșugarilor de rând. După aceștia, regăsim: croitori, pânzari, boiangii,
zăbunari, etc.

21
De-a lungul secolelor al XV -lea și al XVI -lea, ȋn ideea unei diviziuni sociale a muncii, Buzăul
a cunoscut o dezvoltare mai lentă ȋn comparație cu alte centre ale țării. Acest fapt s -a datorat faptului
că au fost introduse noi ramuri care depășeau tehnicitatea nivelul ui producției de la acea vreme din
oraș. Apariția bazarului, menționat ȋn documente ȋn anul 1575, ne arată faptul că produsele
meșteșugărești nu mai au calitatea de altă data, ȋn schimb este remarcată creșterea cantității acestora.
Această stagnare a dezvo ltării a fost sesizată și de către Nicolae Iorga care o explică prin faptul că
Buzăul este dependent de Brașov.
Ȋn secolul al XVII -lea, meșterii buzoieni ȋncep să facă progrese reale, numele acestora fiind
ȋntâlnite ȋn tot mai multe documente, precum și o diversificare continuă a producției meșteșugarilor,
ceea ce rezultă că cele relatate mai sus, nu mai prezintă un adevăr.
Morile buzoiene au adus la o creștere a producției industrial care a contribuit la amplificarea
schimbului de mărfuri, atât ȋn ora ș cât și ȋn apropierea acestuia, asigurându -I permanent, cu excepția
perioadei de iarnă, o clientele destul de constantă.
Ținând cont de părerile trecătorilor străini, Buzăul s -a dezvoltat pe latura economică, ȋncepând
ȋncă din perioada sa preurbană, dator ită celor trei mari forme de producție, anume: meșteșugărească,
agricolă și comercială. Aceste trei ramuri nu au avut conflicete, ba din potrivă, au lucrat ȋmpreună
pentru a ajuta la dezvoltarea orașului, ȋnsă, cu toate astea, celei din urmă ramuri, i -a revenit, ȋn cele
mai multe cazuri, cel mai mare succes.
Fertilitatea regiunii Buzăului, având un sol aluvionar de pădure obținut prin numeroasele
defrișări, este raportată și la creșterea permanentă a numărului morilor atestate ȋn bazinul hidrografic
al râului. Ȋn acea perioadă s -a dezvoltat și creșterea animalelor, drept urmare, printre mărfurile pe care
neguțătorii buzoieni le duceau pe piața din Brașov, ȋn prima jumătate a secolului al XVI -lea, erau
animalele pentru tăiere. Pe lângă creș terea animalelor, ȋn Buzău s -a mai bucurat de o dezvoltare
extinsă cultura viței de vie. Spre sfârșitul secolului al XVI -lea, mai mulți oameni din Transilvania vin
la Buzău special pentru a căuta informații din partea sud -estică a țării despre producția de vinuri din
regiune.
Alte date regăsim și ȋn memoriile călătorilor străini, de data aceasta referitoare la comertul cu
pește. “Achacy Taszycki, secretarul soliei poloneze, trecȋnd ȋn 1640 spre Constantinopol, scrie: “rȋul
Buzău are mult pește, mai ales șt iuci mari, chiar au prins una, ȋn semn de bun venit, era lată cȋt un

22
vitel mic și lungă cȋt trei vitei” (Ionescu, 1979) , ȋn timp ce secretarul lui Constantin Brâncoveanu
“așază rȋul Buzău ȋntre apele Țării Românești bogate ȋn pește” (Ionescu, 1979) .
Domen iile mănăstirești prezente pe piața comercială a orașului au fost o realitate care s -a
atestat documentar și că acestor domenii li s -au alăturat domeniile boierilor din ȋmprejmuiri.
Prăvăliile orășenilor sunt și ele menționate, ȋnsă foarte puțin. Cea mai veche atestare
documentară de acest fel o ȋntâlnim ȋn cartea scrisă de episcopal Luca Cipriotul, care datează din 16
februarie 1585, “adeverind că neguțătorul Petru cel Bătrȋn și -a lăsat, ȋnainte de moarte, prăvălia din
bazar bisericii popii Mihai ” (Iones cu, 1979) . La acea vreme, Buzăul se clasa pe locul al doilea dintre
orașele Țării Românești ȋn care era prezentă o piață permanentă, și anume bazarul, locul ȋn care
comerțul orășenesc se concentrează ȋn cea mai mare parte.
După anul 1568, comerțul este r eglementat, ȋnsă continuă să existe, doar că pe o altă direcție,
și anume spre Constantinopol. Acest lucru este vehiculat ȋn special de grecii, turcii și armenii, care
erau infiltrați printre buzoieni cu mult timp ȋnainte de această dată. Astfel, orașul Bu zău, spre sfârșitul
secolului al XVI -lea, datorită activităților comerciale active atât de import cât și de export, putea să
facă față intereselor unui cerc larg de oameni de afaceri ȋntâlniți ȋn bazinul răsăritean al Mării
Mediterane.
Negustorii ciprioți erau și ei prezenți la Buzău, acest lucru fiind atestat sper finalul secolului
al XVI -lea, ȋn anul 1589, când Harrie Cawendish, ȋmpreună cu ȋnsotitorul lui, Fox, se intorc din
Constantinopol. “Cei doi englezi trec Dunărea; apoi, după o călătorie de două zile prin Bărăgan,
ajung la Buzău unde au ȋntȋlnit negustori greci -ciprioți de la care s -au aprovizionat «mult mai bine»
cu merinde necesare drumului ” (Ionescu, 1979) .
Pe calea urbanizării ȋncepută ȋn secolele al XIII -lea și al XIV -lea, cu crearea actualei Pieței
Dacia, ȋncepe să apară treptat ideea de implementare a unei personalități specific a orașului.
Cultura din acest oraș a mers ȋn strânsă legătură cu cea din satele de pe valea Buzăului și cu
cele din apropierea bisericuțelor săpa te ȋn stânci din zona Aluniș, Colți sau Bozioru. Cu toate astea,
orașul a ieșit ȋn evidență prin morile de apă de pe iaz.

23

Figura 9 – Fosta catedrală a Buzăului (sursă: http://www.romanianresorts.ro/pics/4/img/episcopia -buzaului -si-
vrancei_488.jpg )

Aceste mori nu mai erau privite ca simple construcții tehnice, ci au ȋnceput să se transforme
ȋn adevărate opera arhitecturale pentru acea vreme. Pornind de la acest fapt, orașul a ȋnceput și el să
se dezvolte ȋn stilul caracteristic morilor. Imaginea de a tunci a orașului era caracterizată de casele din
lemn, la care nu putea să lipsească pridvorul românesc. Odată cu această dezvoltare, ȋn oraș s -au
ridicat și adevărate monumente arhitectonice demne de a atrage atenția călătorilor. Aici facem referire
la complexul din incinta Episcopiei, ridicat ȋn anii de domnie ai lui Matei Basarab (1632 – 1654), unde
elementul principal ȋl reprezintă fosta catedrală (Fig. 9), construită ȋn totalitate din cărămidă, precum
și ansamblul chiliilor (Fig. 10) din jurul acesteia . Acest ȋntreg complex artistic a fost contruit de către
meșterii anonimi din perioada medievală a Țării Românești.

24

Figura 10 – Ansamblul chiliilor (sursă: http://www.romanianresorts.ro/pics/7/img/episcopia -buzaului -si-
vrancei_418.jpg )

Odată cu realizarea acelei schițe alea orașului a lui Basil Iorgulescu din anul 1830, Buzăul a
ȋnceput să se dezvolte, astfel, la câtiva ani de la realizarea acelei schițe, orașu l prezenta biserici, o
școală, un spital, care era al treilea din țară, alături de spitalele Colțea și Pantelimon, un tribunal,
conace boierești, dar și hanuri. Sfârșitul perioadei menționate aduce ȋn prim -plan preocupările
modernizării orașului. Ȋn acest sens, s -au luat mai multe măsuri pentru a se ajunge la rezultat dorit,
precum: ȋn anul 1834 s -a ȋnceput pavarea cu piatră a principalelor străzi, ȋntre anii 1837 -1840 s -au
introdus felinarele cu lumânări se seu, ȋn anul 1841 străzile au sot aliniate, iar c onstrucția caselor se
realiza după modelul regulilor orășenești, și tot ȋn acest an s -a ȋnființat și secția de pompieri a orașului.
Un exemplu ce ne arată drumul spre modernizarea orașului este dat de clădirea
Seminarului, construită ȋn stil neoclasic, r ealizată după schițele unui arhitect bucureștean, care a rămas
ȋnsă necunoscut. Seminarul a fost ridicat chiar ȋn incinta Episcopiei, ȋn data de 15 august 1836, fiind
al doiela din țară, din punct de vedere cronologic, după cel din București, nefăcând o pa ralelă cu

25
arhitectura românească ȋntâlnită ȋn zonă, reprezentând o construcție impresionantă pentru
contemporani, Francezul Felix Colson, ȋl descrie ȋn anul 1839 ca pe un “palat magnific”, fiind că
acesta era cel mai mare edificiu care se găsea ȋn Buzău la acea vreme, fiind ȋnaintea mai multor orașe
din țară.
Ȋntre anii 1829 -1849, viața culturală a orașului Buzău a reprezentat o perioadă ȋn plină
ascensiune. Ȋn acest sens, se cunoaște faptul că Buzăul a fost printre primele reședințe de județ ȋn care,
la data de 18 aprilie 1832, lua ființă prima școală ȋn limb a română, avându -l ca director pe Dionisie
Romano. Conducerea orașului a pus la dispoziție acest local, situtat ȋn curtea unui han prezent ȋn
mahalaua Greci, aproape de iazul morilor, care nu era ȋntr -o stare favorabilă inițierii unor copii, fiind
ȋnvelit cu paie, ferestrele erau acoperite cu hârtie, nu avea niciun fel de mobilier, iar atunci când ploua,
copiilor le era foarte greu să ajungă la școală.
Dascălul Dionisie Romano, văzând că autoritățile nu ȋl poate spijinii pentru a oferii copiilor
un mediu cât mai adecvat pentru a ȋnvăța, acesta ia soarta școlii ȋn propriile mâini și ȋncearcă să o
pună pe picioare. Acesta și -a atins scopul ȋn anul 1840, când s -a ridicat o nouă școală, pe locul ȋn care
se află astăzi Școala generală “Episcop Dionisie Romano” , cunoscută și sub numele de Școala
generală numărul 5.
Dintre școlile situate la periferii, putem menționa școala din chiliile bisericii “Sf. Nicolae”
(Sȋrbăria), care a fost unită, la ȋndemnul lui Dionisie Romano, cu școala din Gȋrlași, ȋnsumând ȋn anu l
1843 un număr de 60 de elevi.
Ȋn anul 1873, comunitatea israelită din Buzău, ȋși ȋnființează o școală primară, iar din fondurile
personale, ȋntre anii 1903 -1904 ȋși construiesc propria clădire de pe strada Alexandru Marghiloman,
ȋn prezent sediul Direcț iei de Asistență Socială (Figura 11).

26

Figura 11 – fosta școală israelită, actual sediu Direcției de Asistență Socială (sursă: https://www.buzau.net/data/institutii –
publice -private/directii -79/directia -de-asistenta -sociala -buzau -1221.html )

După războiul d e independență, dezvoltatea economică a Buzăului bate pasul pe loc, rezultând
astfel, din numărul mare de mori de apă de altă data, ȋn anul 1890 mai funcționau doar opt.
Odată cu instalarea primarului Nicu I. Constantinescu la conducerea orașului, Buzăul a ȋnceput
să se dezvolte pe partea urbanistică, primarul ȋnsuși fiind un mare pasionat al acestui domeniu. Astfel,
a realizat un proiect pentru pavarea și nivelarea Oborului. Pe locul fostelor barăci din apropierea
acestuia, ȋn anul 1890, s -a constuit un abator, iar la marginea sudică a Oborului, ȋn mijlocul pieței
pavate, ȋn același an, s -a construit “Hala de carne și pește”.
Ȋn anul 1899, ȋn locul Seminarului care a fost desființat ȋn anul 1893, a apărut Școala normal
de fete care funcționează doar doi ani, până ȋn anul 1901 când la conducerea ministerului vine Spiru
Haret, iar aceste fete au fost transferate la Școala de institutoare din Iași, iar ȋn locul acestei școli, la
Buzău, locul este luat, pentru moment, de o singură clasă de băieți. Cu timpul, Școala normal de
ȋnvățători se mărește din an ȋn an cu câte o clasă. Ȋn anul 1905, când primei generații ȋi mai trebuia un
singur an până la finalizarea cursurilor, ȋn contextual unei economii precare, instituția a fost
desființată. Abia după 3 ani, dator ită eforturilor lui Spiru Haret, Școala ȋși reia activitatea. Ȋn anul

27
1914, se redeschide Seminarul teologic ȋn localul său propriu, iar Școala va continua să ȋși desfășoare
activitatea aici până ȋn anul 1921.
De redeschiderea cursurilor la Seminar este asociată păstorirea a doi episcopi, anume Dionisie
Climescu (1894 -1921) și succesorul acestuia Ghenadie Niculescu (1923 -1942). Aceștia au mai fost
implicați ȋn ȋnființarea unei biblioteci și a unei fascinante colecții muzeale amplasate ȋn cadrul
centrului eparhial , precum și cu refacerea arhitecturii inițiale de pe exteriorul Catedralei
voievodale “Adormirea Maicii Domnului”.

2.2 Evoluția funcțională a zonei ȋntre anii 1948 -1989

Anii ’50, au făcut ca autoritățile să adapteze noua strategie de dezvoltare către noile cerințe
sociale, venite odată cu apariția comunismului, ȋncepând astfel să se construiască blocuri spațioase,
dar lipsite de vreo valoare arhitecturală, ȋn locul caselor deja ȋnvechite.
Ȋncepând de la această mențiune, au ȋnceput să apară blocurile din cartierul Obor, care au fost
făcute după modelul sovietic. Modernizarea ȋntr -un termen foarte scurt a orașului ȋn acea perioadă a
dus la o oarecare dublare a ariei rezidențiale prin apariția noului cartier Dorobanți și a celor două
cariere de tip “micro” din partea nodică și central -estică a orașului, Micro 3 și respectiv Micro 5.
Ȋn cartierul Broșteni ȋntâlnim, ȋn partea de vest, Stațiunea de cercetare și producție legumicolă,
ȋn partea nordică ȋntâlnim Parcul Tineretului, ȋn cent ru-nord Sala Sporturilor “Romeo Iamandi” și
bazinul olimpic de ȋnot, ȋn partea central este localizat Liceul Industrial Nr. 3, cunoscut și sub numele
de “Contactoare”, iar ȋn apropierea acestuia se află o fabrică de textile. Tot ȋn această zonă, vis -à-vis
de sala sporturilor, a funcționat o fabrica de textile, ȋn componența căreia, mai multe companii de
croitorie ȋși desfășura activitatea. Ȋn imediata apropiere a acesteia ȋntâlnim unitatea “Contactoare”.
Parcul Tineretului (Fig. 12) – amenajat ȋn anul 1980 pe loculul fostului abator, acesta
reprezintă un important spațiu de relaxarea și distracție pentru populația municipiului Buzău. Ȋn
interiorul parcului ȋntâlnim un lac pitoresc amplasat pe stângă și pe dreapta aleii principale. Cele două
părți alea lacul ui prezintă câte o insuliță. Insulița din partea stângă este destinată activităților culturale

28
printr -un amfiteatru ȋn aer liber, care, din păcate, este folosit extrem de rar, iar la capătul opus intrării
ȋn parc, ȋntâlnim și un strand.

Figura 12 – Parcul Tineretului, panoramă la apus ȋnspre amfiteatru – prezent (sursă: arhivă personală)

Sala Sporturilor “Romeo Iamandi” (Fig. 13) – amenajată ȋmpreună cu Parcul Tineretului, ȋn
anul 1980, aceasta este un important centru sportiv atât pentru munici piul Buzău, dar și pentru județ.
Cu o suprafață construită de 3.536 m2, sala are o capacitate de aproximativ 1800 de locuri, iar la unele
evenimente poate ajunge până la 2500 de locuri. Sala a fost denumită după marele handbalist și arbitru
buzioan.
Ȋn prezent, aici ȋși desfășoara activitatea echipa de handbal feminin SCM Gloria Buzău și
masculin HC Buzău 2012, dar și echipa locală de fursal. Ȋn unele cazuri, sala sporturilor poate găzdui
evenimente culturale și concerte.

29

Figura 13 – Sala Sporturilor “Romeo Iamandi” – prezent (sursă: arhivă personală)

Societatea “Contactoare” (Fig. 14) – ȋnființată ȋn anul 1976, unitatea are ca domeniu de
activitate producția unui echipament electric de joasă tensiune, produse din industria electr otehnică,
transformatoare monofazate, dar și trifazate, copuri de iluminat exterior și interior și altele.
De la ȋnființarea acesteia, compania a devenit un pilon principal ȋn economia orașului și“un
eșalon de vârf al industriei electrotehnice românești” , conform site -ului: www.contactoare.ro . Inițial,
unitatea era specializată ȋn producția de transformatoare și contactoare de mica putere, ȋnsă după
numai 6 ani de activitate, aceasta și -a extins activitatea prin ȋnființarea fabricii de matrițe, axată pe
execuția ștanțelor și matrițelor, atât pen tru necesitatea proprie, cât și pentru companiile străine.

30

Figura 14 – Societatea “Contactoare” – prezent (sursă: arhivă personală)

Ȋn cartierul Dorobanți regăsim ȋn zona central -vestică Piața Dorobanți, ȋn nord este prezentă
instituția de ȋnvățământ Liceul Industrial Nr.1, ȋn partea sudică ȋntâlnim Parcul Marghiloman,
ȋmpreună cu vila Albatros, ȋn zona de vest regăsim instituția de ȋn vățământ gimnazial “Școala
Gimanzială nr. 7”, iar ȋn partea vestică este prezentă biserica “Sf. Nicolae”.
Piață Dorobanți (Fig. 15) – odată cu creșterea numărului populației și cu evoluția spațială a
municipiului, cartierul Dorobanți se extinde din ce ȋn ce mai mult, iar densitatea populației este una
destul de ridicată. Ȋn sprijinul acestui fapt, autoritățile au decis să construiască o piață ȋn această zonă
pentru a servi cartierului, dar și celorlalte care sunt ȋn apropierea acestuia, ȋntrucât locuitorii din
această zonă să nu mai fie nevoiți să practice drumul până ȋn centrul orașului acolo unde se află Piața
centrală.
Parcul Marghiloman – acesta se ȋntinde pe o suprafață de 22,5 ha, fiind fosta grădina a
conacului Marghiloman, lăsat ȋn ruină după moart ea fostului prim -ministru al României, Alexandru
Marghiloman ȋn anul 1925.

31

Figura 15 – Piața Dorobanți – prezent (sursă: arhivă personală)

2.3 Evoluția funcțională a zonei după 1989

Ȋn anul 1996, s -a aprobat Planul Urbanistic General, ceea ce a format un cadru favorabil pentru
dezvoltarea și evoluția ȋn viitor a municipiului.

Figura 16 – Nivelul construcțiilor în Municipiul Buzău (pe cartiere) – (sursă: L. Mănescu, ,, Orașul Buzău și zona sa
de influență: studiu geografic”, Editura Universității din București, , 1998)

32
Măsuri se vor lua în cazul modernizării administrației publice locale, dar și al reformării, ȋn
cazul dezvoltării economice a orașului, precum și ȋn reducerea șomajului, alimentare cu gaze naturale,
ȋn alimentare cu apă și canalizare, infrastructura rutieră, ȋn modernizarea serviciilor de salubrizare,
energie termică și alte le.
„Dispoziția zonelor funcționale a fost influențată de prezența râului Buzău pe latura nordică,
care a impus dezvoltarea generală spre sud. Centrul civic al orașului are o poziție central – nordică,
iar zonele rezidențiale s -au dispus succesiv formând un semicerc larg în jurul lui. Zonele industriale
au o poziție în balanță, ocupând latura de sud și de nord a orașului” (Mănescu, 1999).

Fig. 17 – Densitatea populației în municipiul Buzău (1997) – (sursă: „ Orașul Buzău și zona sa de influență:
studiu geografic ”)

Figura de mai sus reprezintă densitatea populației în municipul Buzău, în anul 1997. Zona
centrală și cartierele din nord și nord -est, anume Episcopiei, respectiv Broșteni, au fost restructurate
datorită procesului de sistema tizare, predominând astfel noile ansambluri de locuințe, urmând a se
contura „ca un areal cu valori ridicate, cuprinse între 201 și 300 loc./ha ” (Mănescu, 1999) . “În
partea de est și sud -est a orașului ,,valorile scad la 101 -200 loc./ha, cartierele din această zonă,
Marghiloman și Dorobanți, fiind neomogene ca fond de locuințe și aflându -se în plin proces de
sistematizare ” (Mănescu, 1999).

33
Odată cu trecerea anilor, evoluția cartierelor a luat amploare, astfel ȋn cartierul Broșteni, ȋn
sud-est găsim o filială a Academiei de Studii Economice din București, Ȋn partea de vest ȋntâlnim
ansamblul Episcopiei, iar ȋnafara de fosta episcopie, complexul chiliilor și Seminarul Teologic, a
apărut Catedrala Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, iar ȋn pa rtea nord -vestică , în cartierul Micro 3
(Fig. 18), s-a dezvoltat, ȋn ultimele două decenii, un ȋntreg complex comercial, elementele
reprezentative fiind Aurora Shopping Mall (Fig. 19) și Galleria Mall.

Figura 18 – strada Chiristigii, cartier Micro 3 (sursă: https://adevarul.ro/locale/bu zau/noutati -infrastructura -rutiera –
municipiului -buzau -nou-sens-giratoriu -drum -zona -nord-1_5668335c7d919ed50e0d3c49/index.html

Figura 19 – Aurora Shopping Mall (sursă: arhivă personală)

34

Ȋn Parcul Tineretului a fost amenajată și insulița de pe partea dreaptă, acolo ȋnființându -se
clubul Atlantis, acesta fiind deschis doar pe perioada verii. La intrarea ȋn parc este amplasat și terenul
de rugby unde echipa locală ȋși dispute meciurile de pe teren propriu, terenul fiind omologat pentru
meciurile din liga națională. La capătul aleii principale, se găsește Ștrandul Tineretului, acesta fiind
un complex unde sportivii amatori ȋși pot exersa talentele. Pe lângă cele două ștranduri, unul de
dimensi uni mici cu adâncime scăzută, iar celălalt de dimensiuni mai mari și adâncime
corespunzătoare, aici ȋntâlnim 3 terenuri de tenis de câmp, 4 mese de tenis de masă, un teren de volei
pe plajă, un teren de mini -fotbal, un teren de handbal și un teren de basch et. Aici, ȋn weekend -uri sau
ȋn vacanțe, pesoanele tinere vin pentru a -și etala unele talentele.
Ansamblul Episcopiei – pe lângă cele trei piese emblematice, fosta episcopie, ansamblul
chiliilor și clădirea Seminarului teologic, la ȋnceputul anilor 2000, la inițiativa episcopului Epifanie,
s-a ȋnceput construcția unei noi catedrale episcopale, de data aceasta, mult mai ma re decât cea din
secolele precedente. Construcția noii catedrale s -a ȋntins pe o perioadă de șapte ani, ȋntre anii 2002 și
2009.
Cel mai important edificiu de cult (Fig. 20) din cadrul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei a
fost sfințit ȋn data de 8 noiembr ie 2009, slujba fiind ținută de către Patriarhul Bisericii Ortodoxe
Române, Preafericitul Părinte Daniel ȋmpreună cu arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, părintele
Epifanie Norocel. Tot la acea dată, Episcopia Buzăului și Vrancei a fost ridicată la rangul de
Arhiepiscopie.

35

Figura 20 – Catedrala Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei (sursă: arhivă personală)

La ȋnceputul anului 2013, părintele Epifanie trece la cele sfinte, locul acestuia fiind luat, ȋn
luna martie a acelui an, de către Arhiepiscopul Ciprian Spiridon.
Liceul Teoretic “Alexandru Marghiloan” – datând din anul 1973, sub numele de Liceul
Industri al Nr. 1, acesta a cunoscut o creștere semnificativă, ajungând astfel ca ȋn anul 1990 să aibă ȋn
componența 50 de clase, fiind unul din liceele căutate de către tinerii buzoieni. Ȋn acel an, ȋnsă,
Ministerul de Interne ajunge la conducerea liceului, transf ormându -l ȋn Liceul de Poliție “Neagoe
Basarab”. Acest lucru nu este de durată, ȋn anul 1993 Liceul de Poliție se desființează, iar ȋn locul său
se ȋntoarce Liceul Industrial, ȋnsă sub denumirea de Grupul Școlar Construcții de mașini Buzău. Ȋn
anul 2000, a cesta ȋși schimbă din nou numele, transformându -se ȋn Liceul Teoretic “Alexandru
Marghiloman”, liceul ajungând să obțină rezultate cât mai notabile, fiind cotat drep unul din cele mai
bune licee din Buzău.

36
Parcul Marghiloman – prezintă ȋn interiorul acestu ia un heleșteu (Fig. 21) pe care autoritățile
l-au amenajat ȋn anul 2015, ȋnsă piesa cea mai de preț și totodată, atracția principal este conacul
Marghiloman, cunoscut și sub numele de Vila Albatros (Fig. 22). După moartea lui Alexandru
Marghiloman ȋn anul 1925, vila s -a degradat, ajungând astfel o ruină. Municipalitatea a restaurat -o ȋn
anul 2015, găzduind astăzi Centrul Cultural “Alexandru Marghiloman”. Ȋn parc au fost amenajate un
foișor, spații de joacă pentru copii, dar și cunoscuta alee a trandafirilo r.

Figura 21 – heleșteul din Parcul Marghiloman (sursă: arhivă personală)

Figura 22 – Vila Albatros (sursă: arhivă personală)

37

Carierul Orizont (Fig. 23), ȋmpreună cu centrele comerciale din apropiere, dau o nouă valoare
zonei de nord a orașului. “În comunism dar și imediat după Revoluție, zona cunoscută ca Bariera
Focșani era una de periferie, cu terenuri virane, o bază de autobuze, o bodegă într -un chio șc metalic.
Acum, aici găsim principalul pol comercial al orașului, cu o infrastructură rutieră pe măsură, un sens
giratoriu și străzi cu mai multe benzi. Asta a făcut ca pe piața imobiliară, cartierele din Nord,
respectiv Micro 3, Unirii Nord și Aleea Spo rturilor, să crească mult în valoare și să ajungă la nivelul
cartierelor centrale și semicentrale”, a declarat agentul imobiliar Cătălin Stan pentru adevărul.ro.

Figura 23 – zona de acces ȋn cartierul Orizont (sursă: arhivă personală)

38
Capitoul III
Tendințe actuale ȋn evoluția spațială și funcțională a zonei

“Orice comunitate urbană modernă trebuie să asimileze și să promoveze o viziune strategică
în ceea ce privește dezvoltarea sa viitoare. Lipsa unei asemenea viziuni duce la o activi tate
administrativă haotică, în cadrul căreia se pot rata oportunități și se consumă irațional resurse
prețioase. Experiența internațională a aratat că proiectele și programele operaționale funcționează
cel mai bine atunci când fac parte dintr -un cadru coe rent și când există o coordonare la nivel
strategic” , conform Strategi ei de Dezvoltare a Municipiului Buzău .
După aceste cuvinte regăsite ȋn Strategia de dezvoltare a municipiului Buzău, tendințele
actuale ale orașului tind spre o promovare a valorilor c ulturale și sportive, o dezvoltare pe termen lung
prin coeziunea economică cu cea social, o modernizare a infrastructurii, o calitate a vieții și un mediu
mai sănătos.
Scopul autorităților locale este acela de a transforma municipiul ȋntr -o metropolă eur opeană,
printr -o urbanizare modern, oferind locuitorilor un mediu atractiv și sănătos, dar și condiții civilizate
de trai.
După cum menționam în capitolele precedente, în zona de nord a orașului, până în anii 2000
nu exista nicio construcție, mai mult de atât, acel teren unde astăzi întâlnim complexul comercial sau
cartierul Orizon era trecut în zona de extravilan. Ulterior, la 5 ani după trecerea în secolul al XXI -lea,
acele porțiuni de teren au trecut de partea intravilanului.
Odată cu moderniza rea treptată a municipiului, locuitorii au renunțat la practicarea agriculturii
și a activităților de odinioară, preferând astfel să ȋși amenajeze ȋn grădinile proprii mici foișoare sau
grădinițe de flori, ȋntrucât tot mai mulți dintr aceștia au ȋnceput să se angajeze la diversele companii
de pe piața muncii, nemaiavând timpul necesar pentru a practica activitățile agricole.
Pe această ramură, a rămas ȋnsă constantă activitatea Stațiunii de Cercetare și Producție
Legumicolă (Fig. 2 4), fiind continuitoarea fostei Stațiuni Experimentale Legumicolă. Activitățile de
cercetare ale stațiunii ȋl constiuie următoarele domenii: genetica, producerea și ameliorarea
semințelor, protecția plantelor, agrochimie, tehnologie și floricultura.

39

Figur a 24 – clădirea Stațiunii de Cercetare și Producție legumicolă (sursă:
https://www.facebook.com/StatiuneadeCercetareLegumicolaBuzau/photos/a.427123570728273/427123590728271/?typ
e=1&theater)

Figura 2 5 – solariile din cadrul Stațiunii legumicole , pe fundal observându -se blocurile din cartierul Micro 3
(sursă: http://www.bursa.ro/cercetarea -buzoiana -face-minuni -in-conditii -de-avarie -statiunea -de-cercetare -dezvoltare –
legumicola -buzau -a-recuperat -soiuri -pierdute -de-legume -romanesti -89133039

40
Stațiunea se ȋntinde pe o suprafață de 12 hectare, din care două hectare sunt culturi protejate
prin solaria (Fig. 2 5). Printre producțiile obținute aici se numără: ceapa aurie de Buzău, trei soiuri
varza (Fig. 2 6), tomatele și vinetele Drăgaica. Ȋn curs spre a fi omologate sunt și o cultură de usturoi
și una de pepene galen.

Figura 2 6 – producția de varză a Stațiunii (sursă: https://agrointel.ro/37123/soiuri -de-varza -de-toamna -de-la-
statiunea -de-cercetare -legumicola -buzau/ )

Cele trei soiuri de vară pe care le întâlnim la Stațiunea de cercetere și Producție Legumicolă
sunt: varza de toamnă buzoiană, varza de toamnă de Buzău și varza de toamnă Măgura. Varza de
toamnă buzoiană este un soi semitârziu, căpățâna acesteia având un d iamentru de 18 -21cm și o
greutate între 2 și 3,5kg. Varza de toamnă de Buzău este caracterizată ca un soi tardiv, având o formă
sferic -turtită și o greutate cuprinsă între 2 și 6kg. Varza de toamnă Măgura este un soi semitardiv,
căpățâna acesteia cântărind între 1,5 și 3,75kg, conform site -ului www.agrointel.ro .
Pe principiul, când o afacere moare apare alta în locul ei, trei noi astfel de afaceri au evoluat
în câtiva zeci de metri pătrați. Prima afacere care a apăru t, a fost în locul unui corp al fabricii
“Contactoare”, când la începutul anilor 2000 firma de lanțuri de magazine “Plus” a cumpărat clădirea,
deschizându -și propriul magazine. După falimentul acesteia, corpul rămas gol a fost achiziționat de lt
lanț de ma gazine, de data aceasta “Lidl” (Fig. 2 7).

41

Figura 2 7 – Fostul corp al fabricii “Contactoare”, în prezent magazinul “Lidl” (sursă: arhivă personală)

La parterul fabricii de textile, sever avariată de trecerea timpului, spre sfârșitul anilor 2000, un
afacerist local a deschis aici un restaurant, numit “Orhid eea” (Fig. 2 8), modernizându -l odată cu
trecerea timpului. Contrastul care se observă este unul nu tocmai demn de un oraș reședință de județ.
Mulți buzoieni aleg acest restaurant pentru organizarea nunților, pentru zilele de aniversare sau zilele
onomastic e.

Figura 2 8 – Prim -plan restaurantul “Orhideea”, iar pe fundal fosta fabrică de textile (sursă: arhivă personală)

42
Cea de -a treia afacere de care a mai rămas să vă vorbesc, este cafeneaua “O’Brothers” (Fig.
29), aceasta fiind poziționată la parterul fabricii “Contactoare”, dezvoltând și terenul din fața intrării
în cafenea. Această cafenea este una dintre cele mai frecventate din oraș, atât pe perioada verii, cât și
pe perioada iernii, totodată, aici organizându -se treptat, spe ctacole de Stand Up Comedy , invitați fiind
unii din cei mai cunoscuți actori ai acestei secții de umor.

Figura 2 9 – cafeneaua “O’Brothers” (sursă: arhivă personală)

În apropiera Episcopiei și a Școlii Generale Nr. 11, pe strada Chiristigii, se află localizat sediul
Inspectoratului de Poliției Județean Buzău (Fig. 30).

Figura 30 – Sediul Inspectoratului de Poliție Județean Buzău (sursă : https://www.buzau.net/data/institutii -publice –
private/politie -85/inspectoratul -de-politie -judetean -buzau -1231.html#ad -image -0)

43
Municipalitatea, în anul 2018, s -a decis în dezvoltarea unui proiect de mare amploare pentru
orașul Buzău. Primarul Constantin Toma împreună cu membrii Consiliului Local, au lua t decizia de
e scoate la suprafață Iazul Morilor (canalizat în perioada comunistă) pentru a dezvolta astfel turismul
local, pentru a îi ajuta pe tinerii antreprenori să își dezvolte propriile afaceri în jurul iazului, dar și
pentru crearea unui nou spațiu de recreere și relaxare pentru populația Buzăului.
Pentru a susține și a sprijinii acest important proiect, primarul municipiului Buzău, în data de
21 iulie 2018, a declarat pașii spre evoluția acestui proiect.
„Iazul Morii este o deviație naturală a râului Buzău, care pornește din zona Cândești, curge
între DN 10 și apa Buzăului, traversează toată Simileasca, după care, în dreptul Galleria Mall, intră
în subteran, circulând prin conducte Premo. Apa curge în continuare și trece pe sub strada Frăsinet,
continuând pe sub blocurile din Broșteni și Dorobanți, după care iese din nou la suprafață la ieșirea
din Buzău spre Vadu Pașii. Din cei 10 km pe care îi are, cinci sunt pe teritoriul municipiului Buzău.
Dacă privim în istorie, Buzăul s -a dezvol tat în jurul acestui curs de apă. A fost și motivul
pentru care, în secolul al XVII -lea, la Buzău s -au oprit sârbii și bulgarii, fiindcă era apă din plin
pentru grădinile lor. Din el se alimentează heleșteul din Crâng, cel din Parcul Tineretului și lacul d in
Parcul Marghiloman.
Vrem să creăm un microclimat pornind tocmai de la această resursă naturală fantastică pe
care suntem norocoși să o avem.
Vizavi de Iazul Morii se va contura un proiect frumos, astfel încât să încercăm să regenerăm
Buzăul prin redesco perirea acestei ramificații naturale din râul Buzău, care avea la 1525 un număr
de 12 mori, în 1856, vreo 47 de mori, pive de postav, darace de lână, tăbăcării, mai târziu, după 1900,
topitorii de cânepă. În perspectivă, am discutat cu arhitecți cunoscuți ai țării pentru a regândi Buzăul
punând în valoare acest canal natural, această ramificație naturală a râului Buzău, pe lângă care s –
a dezvoltat orașul nostru din timpuri străvechi.” , a declarat Constantin Toma, primarul municipiului
Buzău pentru reporterb uzoian.ro.

44
Cu toate aceste declarații, încă nu știm o data exactă la care se va începe amenajarea iazului și
nici o dată sigură în vederea finalizării proiectului.
În zona de funcționare a cartierului Dorobanți (Fig.3 1) nu s-au înregistrat multe schimbări în
timpul anilor anteriori , aici regăsindu -se, predominant, blocuri P+4. Î n această zonă , în ultimii ani, au
început să ia amploare afacerile caselor de pariuri, cazinourile și jocurile de noroc, băncile și
farmaciile, dar și câteva restaurante care sunt pe cale să se închidă din cauza lipsei de frecventare a
populației.

Figura 31 – strada Dorobanți (sursă: arhivă personală)

În toamna anului 2018, municipalitatea a asfaltat acest cartier, iar la cererea riveranilor, aceasta
a luat o decizie. Riveranii s -au plâns de traficul greu din zonă, mai ales pe străzile înguste (Fig. 32)
unde circulația se făcea în ambele sensuri. Munici palitatea, împreună cu Poliția Rutieră, au luat decizia
ca unele străzi din această categorie să fie transformate în străzi cu sens unic, pentru a fluidiza traficul
din zonă.

45

Figura 3 2 – stradă din Cartierul Dorobanți (sursă: https://www.campusbuzau.ro/resistematizare -in-dorobanti -2-
campanie -de-informare -a-riveranilor/ )

Figura 33 – strada Alea Sporturilor, “granița” dintre cartiere Dorobanți și Broșteni (sursă: arhivă personală)

46
Concluzii

Lucrarea încearcă să relateze o analiză asupra evoluției spațiale și funcționale a cartierelor din
municipiul Buzău mai sus prezentate , din prima perioadă a apariției așezărilor lângă iaz și pân ă în
prezent, trecând prin toate perioadele la care orașul a fost de față.
La contactul pe care l -am avut cu zona de studiu, am constatat printr -o observație fotografică,
că aceste cartiere prezintă atât elemente de dezvoltare urbanistică bine conturate, dar și elemente din
perioadele anterioare care sunt lăsate în stare de degradare.
De la începuturi, orașul a avut rolul unui important punct vamal, dezvoltându -se ulterior prin
schimbul și tranziltul comercial.
Acesta a fost și o gazdă primitoare pentr u populația de la sud de Dunăre care au ajuns aici din
cauza războaielor, stabilindu -se liniștiți, fără a avea dorința la drepturi în conducerea orașului. Nu
putem să nu admitem faptul că aceste popoare migratoare au avut un rol important pentru comerțul
buzoian, dar și pentru economia acestuia.
Sărind în secolul al XIX -lea, acesta a reprezentat o epocă a tranfosrmărilor substanțiale, cea
mai important amprentă fiind lăsată de evoluția municipiului, rețeaua așezărilor umane ajungând să
se definitiveze în mare parte, căpătând o formă apropiată cu cea actuală.
După cele două războaie mondiale și implicit, odată cu instalarea comunismului, orașul Buzău
a cunoscut cea mai înfloritoare evoluție din toate de până acum, ajutându -se și de numărul din ce în
ce ma i ridicat al populației. Atunci, au început să apară atât ansamblurile rezidențiale de blocuri, cât
și industriile.
Odată cu căderea comunismului, s -a produs un ușor, dar sigur, regres din toate punctele de
vedere. Numărul populației a început să scadă, iar industriile, din lipsă de personal, au fost nevoite să
se închidă. Ca un aspect pozitiv al acestor vremuri, putem spune că Buzăul, cu pași mici, își croiește
un drum spre orașul de altădată, care era un important centru pentru țara noastră.

47
Bibliografie

Cărți
1. Dimitrie Gh. Ionescu, “Istoria orașului Buzău”, 1979, Editura Litera, București ;
2. Lucreția Mănescu, “ Orașul Buzău și zona sa de influență: studiu geografic”, 1999, Editura
Universității din București, București ;
3. Vasile Nicolescu, „File de cronică – O istorie a Buzăului în date ”, 2008, Editura Ediligraph, Buzău ;
4. Eugen -Marius Constantinescu, “Buzău. Mică enciclopedie istorică ”, 2000 Muzeul Județean de
Istorie Buzău;
5. Gheorghe Petcu, “ Municipiul Buzău. Monografie ”, 2002, Editura Alpha, Buzău ;

Material electronic
https://primariabuzau.ro/wp -content/uploads/2016/10/strategia -de-dezvoltare -a-Municipiului –
Buzau.pdf – accesat ȋn data de 4 iunie, ora 14:56
http://www.contactoare.ro/firma1r.html – accesat ȋn data de 4 iunie, ora 15:49
https://arhiepiscopiabzvn.ro/categorie/istoric – accesat ȋn data de 4 iunie 2019, ora 16:13
http://www.licmarghilomanbz.ro/istoric.html – accesat ȋn data de 4 iunie 2019, ora 18:09
https://turism buzau.ro/palatul -marghiloman/ – accesat ȋn data de 4 iunie 2019, ora 18:36
https://reporterbuzoian.ro/exclusiv -imagini -in-premiera -cu-aleea -promenadei -din-buzau -dupa –
amenajarea -unui-curs-de-apa/ – accesat ȋn data de 4 iunie 2019, ora 23:08
http://www.bursa.ro/cercetarea -buzoiana -face-minuni -in-conditii -de-avarie -statiunea -de-cercetare –
dezvoltare -legumicola -buzau -a-recuperat -soiuri -pierdute -de-legume -romanesti -89133039 – accesat
în data de 6 iunie 2019, ora 15:01

48
https://agrointel.ro/37123/soiuri -de-varza -de-toamna -de-la-statiunea -de-cercetare -legumicola -buzau/
accesat în data de 6 iunie 2019, ora 15:08
https://www.campusbuzau.ro/resistematizare -in-dorobanti -2-campanie -de-informare -a-riveranilor/ –
accesat în data de 6 iunie 2019, ora 15:24

49
D E C L A R A Ț I E

Subsemnatul /subsemnata __ Sandu Emilian – Nicolae ____ candidat la examenul de finalizare
a studiilor universitare de licență/masterat la Facultatea de Geografie, în domeniul Geografie / Știința
mediului , programul de studii universitare de licență/ masterat _______Planificare Teritorială______ ,
declar pe propria răspundere că lucrarea de față este rezultatul muncii mele, pe baza cercetărilor mele
și pe baza informațiilor obținute din surse care au fost citate și indicate, conform normelor etice, în
note și în bibliografie. Declar că nu am folosit în mod tacit sau ilegal munca altora și că nici o parte
din teză nu încalcă drepturile de propietate intelectuală ale altcuiva, persoană fizică sau juridică.
Declar că lucrarea nu a mai fost prezentată sub această formă vreunei instituții de învățământ superior
în vederea obținerii unui grad sau titlu științific ori didactic .

DATA, SEMNĂTURA,
Sandu Emilian – Nicoale