Evolutia Societatilor Comerciale In Lichidare

Cuprins

Introducere

Lucrarea de licență aleasă are ca temă „Evaluarea societăților comerciale în lichidare” și abordează din punct de vedere teoretic și practic conceptele de lichidare și evaluare aplicabile în cazul în care aceasta se află în procesul de lichidare. Lucrarea folosește în partea de cercetare datele întreprinderii SC. Morărit și Panificație. SA Roman, societate ce indeplinste toate condițiile pentru a intra în lichidare.

Scopul lucrării este cunoașterea etapelor ce trebuie parcurse pentru desființarea unei societăți comerciale din punct de vedere economic, juridic și contabil. Profesionistul contabil responsabil cu misiunea de ținere a contabilității trebuie să fie pregătit pentru evenimente special din viața întreprinderii, mai ales când aceasta nu mai este rentabilă. Conținutul lucrării tratează în mod teoretic întregul proces de lichidare și premisele care duc întreprinderea spre ultimele zile de funcționare, câteva modalități de evaluare a întreprinderii precum și punerea în practică a uneia dintre ele.

Lucrarea este structurată pe patru capitole și cuprinde noțiuni teoretice privind lichidarea și evaluarea unei întreprinderi iar informațiile prezentate în partea teoretică sunt puse în aplicație în studiul de caz elaborat.

Primul capitol cuprinde o prezentare generală teoretică a procesului de dizolvare urmat de procesul de lichidare. Am cuprins în acest capitol cauzele, măsurile, formele și etapele lichidării dar și demersurile post-lichidare precum radierea societății de la Registrul Comerțului, iar în ultima parte am descris conceptual lichidarea și am enumerat câteva metode de evaluare.

Al doilea capitol se axează pe partea de evaluare a societății SC. Morărit și Panificație SA Roman. În prima parte a capitolului sunt câteva informații legate de istoria, structura organizatorică și organizarea contabilității în interiorul întreprinderii. În cea de-a doua parte am elaborat studiul de caz privind evaluarea societății detaliindu-i procedeul pas cu pas iar la final am prezentat raportul de evaluare.

Al treilea capitol se referă la tratamentul contabil aferent evaluării. În acest capitol am inclus toate operațiunile contabile referitoare la vânzare, încasare și scoatere din gestiune a patrimoniului evaluat dar și plata datoriilor către angajați, bugetul de stat, furnizori și acționari.

Capitolul al patrulea cuprinde în prima parte anumite informații teoretice referitoare la importantă dezvoltării tehnologice în contabilitate punând accent pe sistemele informatice. În partea a doua a capitolului am efectuat un software informatic numit „Calculul Valorii Substanțiale Nete (VSN)”. Am detaliat aici algoritmul folosit de software, pașii pe care acesta îi execută și în final afișarea pe ecran a rezultatului final.

CAPITOLUL I. ELEMENTE DEFINITORII PRIVIND PROCESUL DE LICHIDARE A ÎNTREPRINDERILOR ȘI ROLUL SISTEMULUI INFORMAȚIONAL ÎN DESFĂȘURAREA ACESTUIA

Elemente definitorii privind procesul de lichidare a întreprinderii

Dizolvarea – etapă premergătoare a procesului de lichidare

Dizolvarea reprezintă ansamblul de operațiuni premergătoare încetării existenței unei întreprinderi. Acest proces precede lichidarea activelor societății fără a afecta personalitatea juridică, până la finalizarea acesteia. Decizia de a dizolva o societate poate fi luată de Adunarea Generală a Asociaților sau poate fi impusă de o instanță judecătorească. Procesul de dizolvare nu determină desființarea completă a societății, aceasta poate exista din punct de vedere juridic însă doar până la încheierea lichidării.

„Procesul reformator al vieții economico-sociale din țara noastră a avut un impact major și asupra întreprinderilor românești care au trebuit să se alinieze tendinței generale de modernizare și eficientizare”.

Societatea comerciala(sau persoana juridica)- prescurtat S.C. – reprezinta un acord intre mai multe persoane fizice si/sau juridice care hotarasc sa puna in comun bunuri, diferite valori sau servicii cu scopul de a obtine profit. Societatea comerciala poate fi de trei feluri:

*Societate comerciala de persoane: societate comerciala in nume colectiv si societate comerciala in comandita simpla;

*Societate comerciala de capitaluri: societate comerciala in comandita pe actiuni, societate comerciala pe actiuni si societate comerciala pentru plasament de capital, investitii, etc;

*Societate comerciala cu raspundere limitata.

Fiecare intreprindere trece prin trei etape: infiintarea sau nasterea, dezvoltarea si in cele din urma disparitia. Din punct de vedere social, economic si juridic, disparitia societatii comerciale are loc in momentul dizolvarii si lichidarii.

Dacă consiliul de administrație, respectiv directoratul, constată că, în urma unor pierderi, stabilite prin situațiile financiare anuale aprobate conform legii, activul net al societății, determinat ca diferență între totalul activelor și totalul datoriilor acesteia, s-a diminuat la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social subscris, va convoca de îndată adunarea generală extraordinară pentru a decide dacă societatea trebuie să fie dizolvată.

Dacă adunarea generală extraordinară nu hotărăște dizolvarea societății, atunci societatea este obligată ca, cel târziu până la încheierea exercițiului financiar ulterior celui în care au fost constatate pierderile și sub rezerva dispozițiilor art. 10, să procedeze la reducerea capitalului social cu un cuantum cel puțin egal cu cel al pierderilor care nu au putut fi acoperite din rezerve, dacă în acest interval activul net al societății nu a fost reconstituit până la nivelul unei valori cel puțin egale cu jumătate din capitalul social

„Dizolvarea societăților comerciale trebuie să fie înscrisă în Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a.”

Cauze ale dizolvării societăților comerciale

Dizolvarea societăților comerciale poate avea multe cauze. Juridic vobind, cauzele ce conduc la dizolvarea întreprinderilor pot fi :

a) Cauze comune tuturor societăților:

– expirarea timpului stabilit pentru durata societății;

– imposibilitatea realizării obiectului de activitate al întreprinderii sau realizarea acestuia

– declararea nulității societății;

– hotărârea Adunării Generale a Acționarilor/Asociaților;

-hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat/acționar, având motive temeinice,precum neînțelegerile dintre asociați/acționari,neintelegi care împiedică funcționarea societății;

– falimentul societății;

– alte cauze prevăzute de actul constitutive al societății;

Dizolvarea întreprinderii mai poate avea loc la solicitarea oricărei persoane interesate, precum și a Oficiului Național al Registrului Comerțului în următoarele cazuri:

– întreprinderea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;

– societatea nu a depus, în termen de cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale,situațiile financiare anuale sau alte acte care se depun la oficiul registrului comerțului,potrivit legii;

– societatea și-a încheiat activitatea,nu are sediul social cunoscut sau nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul sau reședința cunoscută;

– întreprinderea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii.

b) Cauze specifice societăților în comandită pe acțiuni sau societăților pe acțiuni:

– reducerea capitalului social sub minimul legii;

– diminuarea activului net, determinat ca diferență între totalul activelor și datoriile societății, la mai puțin de jumătate din valoarea capitalului social;

– reducerea numărului de acționari sub minimul legal.

Dacă în termen de 9 luni de la constatarea pierderii sau reducerii de capital social se iau măsuri de reducere la suma rămasă(sau suma minima legală) sau de reîntregire a capitalului, dizolvarea firmei poate fi încetată. De asemenea, societatea nu se dizolvă dacă în termen de 9 luni de la constatarea reducerii numărului de acționari sub minimul impus de lege, acest număr se completează.

c) Cauze specifice societăților în comandită simplă, societăților cu răspundere limitată și societăților în nume colectiv:

– falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, aceste cauze duc la reducerea numărului de asociați la unul singur. Excepție face cazul în care actul constitutiv prevede continuarea cu moștenitorii sau asociatul rămas hotărăște să continue activitatea societății sub formă de societate cu răspundere limitată (SRL);

– decesul unuia din asociații comanditați, în cazul în care eventualii moștenitori decid să nu rămână în firmă în calitate de asociați.

Dizolvarea unei societăți este urmată, de obicei, de procedura de lichidare a acesteia. În cazul fuziunii sau a divizării societății, dizolvarea are loc și fără procesul de lichidare. După dizolvare, din punct de vedere juridic, societatea își păstrează personalitatea juridică pentru efectuarea operațiunilor de lichidare.

1.1.3. Forme ale dizolvării societăților comerciale în lichidare

Din punct de vedere decizional, dizolvarea urmată de lichidarea unei întreprinderi poate fi de două feluri:

-Dizolvarea și lichidarea convențională (benevolă) are loc la hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din oricare motiv enumerat la subcapitolul 1.1.1.

-Lichidarea judiciară (forțată) are loc în cazul în care întreprinderea ajunge în stadiul incapacității de plată a datoriilor, aplicându-i-se astfel procedura de insolvență finalizată prin faliment și pronunțată de judecătorul-sindic la cererea asociaților/acționarilor, reprezentatului masei obligatarilor sau a creditorilor.

Diferențele dintre lichidarea convențională și cea judiciară sunt următoarele:

În timp ce lichidarea benevolă (convențională) se face în urma deciziei Adunării Generale a Asociaților, lichidarea judiciară are la bază decizia tribunalului, mai exact a judecătorului-sindic;

În cazul lichidării forțate, administrarea activelor aflate în patrimoniu firmei este preluată de către administratorul judiciar sau de către lichidator, desemnat de judecătorul-sindic, în timp ce în cazul lichidării convenționale, vechii administratori se ocupă în continuare de administrarea bunurilor până la preluarea acestei funcții de către lichidatori;

În cazul lichidării convenționale lichidatorul este ales de către Adunarea Generală a Asociaților care au hotărât lichidarea ,,si trebuie sa fie expert contabil”, pe când în cazul lichidării forțate, lichidatorul (care trebuie să fie o persoană străină societății în cauză) este ales de către tribunal, respectiv de judecătorul-sindic;

Lichidarea forțată este o lichidare imediată, bunurile vandandu-se la licitație (sau direct) cât mai rapid și cât mai avantajos în timp ce lichidarea benevolă este un proces progresiv,având o durată mai lungă iar bunurile vandandu-se într-un timp mai îndelungat;

În cazul lichidării judiciare, bunurile patrimoniale sunt evaluate la o valoare de lichidare, valoare care este mai mică decât în condiții normale, dat fiind contextul în care se realizează. În cazul lichidării benevole, activele sunt evaluate și vândute la prețuri normale;

În cazul lichidării forțate, achitarea datoriilor devine prioritară, pe când la lichidarea benevolă, datoriile devin exigibile în timp, la scadențele inițial stabilite sau la termene convenite cu debitorii.

Procesul de lichidare a unei societăți comerciale

Lichidarea este un ansamblu de operațiuni de natură economică și financiară determinată de dizolvarea sau falimentul întreprinderii și are scopul de a vinde și a încasa elementele de activ și achitarea datoriilor către creditori. Activul net rămas se împarte asociaților/acționarilor.

Măsurile necesare pentru inițierea procesului de lichidare

În scopul lichidării și repartizării patrimoniului social, deși există prevederi în actul constitutiv în acest scop, se respectă următoarele reguli:

– Administratorii și directorii continuă să își exercite atribuțiile până la preluarea acestor funcții de către lichidatori;

– Documentul oficial de numire a lichidatorilor (menționând obligațiile acestora sau sentinței care îi ține locul) și orice alt document ce menționează schimbări referitoare la persoana lor, se depune la Registrul Comerțului pentru a fi publicate în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a.

Toate documentele în care va fi menționată societatea trebuie să sugere faptul că aceasta se află în proces de lichidare.

O dată cu începerea procesului de dizolvare, lichidarea societății trebuie să aibă loc în decurs de cel mult un an. Din motive temeinice acest termen poate fi prelungit de către tribunal cu până la 6 luni dar nu mai mult de 24 de luni cumulat. Lichidatorii ce vor efectua întreaga activitate de lichidare vor fi numiți în termen de 30 de zile. Aceștia urmează să depună la Registrul Comerțului un raport privind situația economică a întreprinderii, în termen de 60 de zile de la numire. Dacă, prin acest raport se dovedește faptul că debitorul îndeplinește condițiile de deschidere a procesului de insolvență, lichidatorul are obligația de a solicita această procedură.

Etapele procesului de lichidare a unei societăți comerciale

Față de procesul de înregistrare a unei întreprinderi care poate fi efectuat la urgență (de exemplu 24 de ore), procesul de lichidare a unei societăți este mult mai îndelungat și poate dura cel puțin un an de zile.

Până la începerea operațiunii de lichidare a societății administratorul are obligația să înregistreze toate modificările cu privire la societate apărute până la momentul lichidării deoarece o data cu începerea acesteia nu vor mai putea fi înregistrate modificări. Etapele lichidării unei entități din punct de vedere juridic sunt următoarele :

1. Prima etapă (etapa internă);

Adunarea Generală a Asociaților (AGA) trebuie să emită o hotărâre de lichidare a societății. Dacă societatea are un singur asociat atunci acesta adoptă decizia de lichidare a întreprinderii. Documentul trebuie să precizeze cine va avea calitatea de lichidator (persoană fizică care va întreprinde procesul de lichidare). În cazul numirii mai multor lichidatori aceștia reprezintă în mod comun persoană juridică, dacă actul constitutiv nu prevede altfel. Momentul în care lichidatorul își intră în funcție reprezintă și momentul în care acesta își asumă responsabilitățile administratorului. Dacă reprezentantul juridic sau instanța de judecată nu numește un lichidator, la momentul dizolvării societății administratorul va lua poziția de lichidator.

Etapa a doua;

În această etapă lichidatorul execută toate acțiunile și este obligat:

– Să informeze Registrul Comerțului cu privire la procedura de lichidare în termen de 30 de zile prezentând următoarele documente:

Cerere de lichidare;

Hotărârea (decizia) de lichidare a societății;

Certificatul de înregistrare a întreprinderii;

Buletinul de identitate al lichidatorului.

În urma depunerii documentelor, să emită decizia privind începerea procedurii de dizolvare a societății și se înscrie mențiunea „In proces de lichidare” pe certificatul de înregistrare al întreprinderii.

Să publice în Monitorul Oficial al României, partea a IV-a în două ediții consecutive anunț privind lichidarea întreprinderii;

În termen de 15 zile sa informeaze fiecare creditor despre lichidare și se stabilește un termen de înaintare a creanțelor;

Să informeze în scris toate organele fiscale despre procedura de lichidare;

Să depună declarația privind impozitul pe venit pentru perioada anului în care persoana juridica și-a desfășurat activitatea;

Din momentul expirării termenului de restituire a creanțelor lichidatorul trebuie să prezinte, în termen de 15 zile, bilanțul de lichidare care trebuie să conțină valoarea de bilanț a activelor, creanțele și datoriile recunoscute de lichidator;

Lichidatorul prezintă la Registrul Comerțului cererea de radiere a societății împreună cu urmatoarele documente:

Bilanțul de lichidare;

Dovada lipsei datoriilor fiscale;

Copii ale avizelor de lichidare a întreprinderii.

Lichidarea efectivă a societăților comerciale

Vânzarea bunurilor

Procesul de lichidare începe prin finalizarea inventarierii, de către lichidator, a bunurilor debitorului, sub supravegherea judecătorului-sindic. Pentru obținerea unor prețuri cât mai mari lichidatorul va folosi toate metodele de publicitate, cheltuielile aferente acestora fiind asigurate de către debitor. Bunurile existente pot fi vândute în bloc sau individual.

Metodele de vânzare ale bunurilor:

Licitație publică;

Negociere directă;

Combinație a celor două.

Lichidatorul va angaja un evaluator, persoană fizică sau juridică, în scopul de a evalua toate activele deținute de către debitor conform reglementărilor contabile în vigoare. Evaluarea bunurilor se va face atât individual cât și în bloc, în scopul de a se compara și stabili prețul cel mai avantajos.

Modalități de vânzare în bloc pot fi:

Vânzarea prin negociere directă către un cumpărător deja identificat, cu precizarea condițiilor minime ale contractului, cum ar fi prețul și modalitatea de plată;

Vânzarea prin negociere directă, fără un cumpărător identificat,cu precizarea prețului minim propus. În acest caz, lichidatorul poate negocia prețul concret al vânzării bunurilor; iar dacă prețul minim nu se poate obține, adunarea generală a creditorilor se va întruni din nou pentru a decide dacă prețul minim inițial scade sau urmează să se treacă la vânzarea individuală a bunurilor;

Vânzarea la licitație.

Toate valorile mobiliare trebuie să fie vândute conform prevederilor specifice respectiv a Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare. Bunurile debitorului vor fi vândute pe baza unui contract de vânzare-cumpărare semnat de lichidatorul judiciar. Sumele obținute în urma vânzării bunurilor vor fi depuse într-un cont bancar special creat în urma începerii procesului de lichidare iar documentele doveditoare vor fi predate judecătorului-sindic. Dacă vânzarea bunurilor va fi efectuată prin licitație publică, procesul verbal (considerat titlu de proprietate) va fi înscris, în cazul în care obiectul vânzării îl constituie un imobil, în registrele de publicitate imobiliară.

Distribuirea sumelor obținute în urma vânzării:

Sumele realizate în urma vânzării activelor debitorului și veniturile obținute garantat, vor fi repartizate în urmatoarea ordine:

1. Taxe, timbre și alte cheltuieli apărute o dată cu vânzarea bunurilor, precum și plata tuturor persoanelor ce fac parte în procesul insolvenței (administrator judiciar, evaluatori, experți și lichidator);

2. Creanțele creditorilor garantați cât și dobânzile,majorările și penalitățile de orice fel și alte cheltuieli apărute de-a lungul procesului de insolvență.

Dacă fondurile obținute o dată cu vânzarea activelor nu sunt suficiente pentru plata în întregime a creanțelor garantate, „creditorii vor avea, pentru diferență, creanțe chirografare care vor veni în concurs cu cele cuprinse în categoria corespunzatoare, potrivit naturii lor, nefiind posibilă adăugarea la valoarea acestora a nici unei dobânzi, penalități sau orice fel de cheltuială numită generic accesorii”

Dacă, în urma plății tuturor obligațiilor financiare, există o diferență în plus aceasta va fi depusă de către lichidator în contul bancar al debitorului.

La fiecare 3 luni, începând cu data la care s-a început procesul de lichidare, lichidatorul va prezenta un raport cu privire la sumele obținute în procesul de vânzare și din încasarea creanțelor precum și un plan de distribuire al sumelor către creditori. În același document va fi precizată și remunerația lichidatorului și a valorii tuturor cheltuielilor apărute cu ocazia procedurii.

II. Sumele obținute din ipoteci, gajuri și garantii mobiliare, sau orice fel de drepturi de retentive, in avantajul creditorilor, vor fi distribuite după cum urmează:

1. Taxele, timbrele sau orice alte cheltuieli aferente instituirii procedurii de insolvență, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea și administrarea bunurilor din averea debitorului, precum și plata remuneratiilor persoanelor anagajate în condițiile legii pentru derularea normal a procedurii insolvenței;

2. Creanțele izvorâte din raporturile de muncă;

3. Creanțele reprezentând creditele, inclusiv dobânzile și cheltuielile aferente, acordate de instituții de credit după deschiderea procedurii, precum și creanțele rezultând din continuarea activității debitorului după deschiderea procedurii;

4. Creanțele bugetare;

5. Creanțele reprezentând sumele datorate de către debitor unor terți, în baza unor obligații de întreținere, alocații pentru minori sau de plată a unor sume periodice destinate asigurării mijloacelor de existent;

6. Creanțele reprezentând sumele stabilite de judecătorul-sindic pentru întreținerea debitorului și a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

7. Creanțele reprezentând credite bancare, cu cheltuielile și dobânzile aferente, cele rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum și din chirii;

8. Alte creanțe chirografare;

9. Creanțele subordonate, în următoarea ordine de preferință:

a) Creditele acordate persoanelor juridice debitoare de către un asociat sau acționar deținând cel puțin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în Adunarea Generală a Asociaților, ori, după caz, de către un membru al grupului de interes economic;

b) Creanțele izvorând din acte cu titlu gratuit.

Sumele care trebuie acordate către creditorii cu același rang de prioritate vor fi distribuite proporțional cu valoarea aferentă fiecărei creanțe, prin tabelul definitiv consolidat.

În momentul în care sumele ce trebuie să acopere valoarea integrală a creanțelor cu același rang sunt insuficiente, deținătorii acestora vor primi echivalentul bănesc al unei cote falimentare. Aceasta reprezintă suma proporțională aferentă procentului reprezentat de creanță în categoria creanțelor respective.

III. In procesul de distribuire parțială vor fi provizionate următoarele sume:

1. Sume proporționale datorate creditorilor ale căror creanțe sunt supuse unei condiții suspensive care nu s-a realizat încă;

2. Sume proporționale datorate proprietarilor de titluri la ordin sau la purtător și care au originalele titlurilor, dar nu le-au prezentat;

3. Sume proporționale datorate admise provizoriu;

4. Rezervele destinate să acopere cheltuielile viitoare ale averii debitorului.

După ce lichidatorul a finalizat procesul de vânzare a tuturor bunurilor și achitare a datoriilor rămase, va prezenta judecătorului-sindic un raport final ce cuprinde și situațiile financiare finale. Copii ale acestor documente vor fi furnizate tuturor creditorilor societății, iar în maxim 30 de zile de la incherea acestei etape judecătorul-sindic va organiza o adunare a creditorilor în cadrul căreia aceștia își pot exprima obiecțiile sau nemulțumirile. În cadul ultimei ședințe judecătorul-sindic va soluționa obiecțiile și nemulțumirile apărute și va aproba raportul final rezultat în urma modificărilor apărute.

După aprobarea raportului final, lichidatorul va efectua distribuirea tuturor sumelor rămase din averea debitorului. În cazul în care cei îndreptățiți nu-și revendică drepturile în termen de 90 de zile, acestea vor fi redirecționate în contul bancar al debitorului de către lichidator, și extrasul de cont depus la tribunal.

Încheierea procedurii de lichidare

În orice moment al procedurii de insolvență, dacă judecătorul-sindic constată că bunurile din averea debitorului nu acoperă în mod eficient toate cheltuielile, instanța judecătorească va putea închide procedura împreună cu radierea societății din registrul în care a fost înmatriculată.

Operațiunea de faliment se poate considera închisă atunci când judecătorul-sindic aprobă raportul final și toate fondurile obținute au fost distribuite iar cele nerevendicate depuse în contul bancar al debitorului.

În final, lichidatorul depune o cerere către judecătorul-sindic în urma căreia acesta va pronunța o sentință, dispunând radierea societății. Sentința finală dată de către judecătorul-sindic va fi notificată direcției teritoriale a finanțelor publice și oficiului registrului comerțului unde debitorul a fost înmatriculat.

O dată cu încheierea procedurii jucătorul-sindic, lichidatorul și toate persoanele care au fost implicate în aceste proceduri sunt scutiți de toate îndatoririle cu care au fost însărcinați la începutul procesului de lichidare.

1.2.4 Radierea societății de la Registrul Comerțului

Această etapă a lichidării unei societăți vizează eliminarea societății din Registrul Comerțului, unde a fost inițial înregistrată. Operațiunea de radiere reprezintă opusul înmatriculării societății, deci stingerea din activitate a întreprinderii.

Radierea întreprinderii are loc prin înaintarea unui dosar de radiere de către lichidator sau asociatul unic al societății, la Registrul Comerțului. Acest dosar conține cererea de radiere și o declarație prin care asociatul/ții iau act de dizolvarea societății. În cazul în care intreprinerea are mai mulți asociați, cererea va cuprinde și Hotărârea de repartizare a activelor societății. Ca urmare a depunerii dosarului, organul fiscal competent va emite un certificat prin care se adeverește că societatea nu are datorii față de bugetul consolidat al statului și nici la asigurările sociale. Primăria în raza căreia societatea a funcționat inital va emite certificate privind faptul că aceasta s-a lichidat de toate datoriile la bugetul local, că a achitat toate taxele și tarifele legale (timbre, taxa de registru, etc.), împreună cu situațiile financiare de lichidare.

Prezentarea situațiilor financiare după lichidare

Odată cu finalizarea procesului de lichidare, asociatul unic sau lichidatorul este obligat să depună un exemplar al situațiilor financiare ale întreprinderii la unitatea teritorială a Ministerului Finanțelor Publice . Situația financiară trebuie să fie depusă în termen de 90 de zile de la finalul anului calendaristic. În acest sens, se va completa formularul S1004 din sistemul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, conținând formularele cod 10, 20, 30 și 40, și se va depune la unitatea teritorială. Aceasta este o formă prescurtată a situațiilor financiare, și se folosește de către întreprinderile care au ales un exercițiu financiar diferit de anul calendaristic, și entitățile aflate în lichidare.

Rolul sistemului informațional în cadrul întreprinderilor aflate în lichidare

Evoluția societății omenești este bazată pe dorința continuă a capacității de informare. Din acest motiv ființa umană dezvoltă încontinuu o vocative spre progres. Cei mai mari filozofi ai lumii, precum Aristotel, susțin astfel că „oamenii au de la natură dorința de a cunoaște”.

„Transformarea cunoașterii dobândite într-un „tezaur pentru posteritate” a devenit posibilă prin transmiterea permanentă a informațiilor acumulate de la generație la alta, într-un neîntrerupt șir de secole și milenii. În infinita cursă a timpului, cunoașterea a dobândit astfel un pronunțat caracter cumulativ.”

Sistemul informațional este un ansamblu de date și informații incluzând și procedurile și operațiunile necesare pentru colectarea, prelucrarea și transmiterea lor. În cadrul activității economice, acesta are datoria de a obține, a stoca și a utiliza informațiile, formând un rezultat al investiții de resurse umane și capitaluri.

Din punct de vedere decizional, sistemul informațional reprezintă „un set de resurse umane și de capital investite într-o unitate economică în vederea colectării și prelucrării datelor necesare producerii informațiilor pentru controlul și conducerea activității”

Informația este un concept abstract, obiectul cunoașterii inteligente, și totodată o realitate omniprezentă. În cadrul domeniului economic informația se găsește de la operația cea mai simplă până la cele mai complicate megastructuri. Ea permite monitorizarea modului de utilizare a resurselor financiare, materiale și umane, aspect foarte important pentru îmbunătățirea procesului managerial.

Activitatea economică este un domeniu foarte complex în cadrul căreia valoarea parametrilor obiectivi sunt modificați des de factori a căror acțiune este discretă. Factorul uman poate interveni pentru a corecta abaterile sau să diminueze efectul lor negativ.

Desfășurarea oricărei acțiuni economice este influențată de procesul managerial și de calitatea fiecărei decizii luate la momentul potrivit. Prosperitatea unei afaceri prevede existența rigurozității, ordinii și echilibrului. De la acest punct își intră în funcție sistemul informațional care, fiind eficient și operativ, consemnează în permanență patrimoniul și modificările sale, lucru ce dovedește o bună evidență.

Evidența economică păstrează integritatea patrimoniului, urmărește și controlează îndeplinirea planurilor și programelor, înregistrează toate operațiunile existente și determină costul de producție, venituri și rezultate.

Formele evidenței economice sunt:

Evidența operativă (sau tehnic-operativă) consemnează fenomenele și procesele economice în momentul și la locul producerii lor. Datele acestei evidențe sunt prelucrate ulterior prin calcule specifice de către contabilitate și statistică.

Evidența statistică studiază latura cantitativă a fenomenelor sociale de masă, legitățile dezvoltării în condiții concrete de loc și de timp, în expresia lor numerică.

Evidența contabilă sau contabilitatea consemnează, cuantifica și controlează printr-o dublă reprezentare ansamblul mișcărilor de valori care produc modificări în mărimea și structura patrimoniului, inclusiv rezultatele acestor modificări.

Spre deosebire de evidența operativă și statistică, contabilitatea prezintă următoarele particularități:

– se folosește numai de informații care pot fi exprimate în etalon bănesc;

– ține evidența tuturor operațiunilor doar pe bază de documente;

– prezintă dublă reprezentare a patrimoniului atât din punct de vedere al existenței concrete (mijloace) cât și abstract (resurse);

– realizează o consemnare sistematică și cronologică a fiecărei modificări apărute în structura patrimoniului;

– oferă o imagine fidelă datorată faptului că folosește etalon bănesc;

Compartamentul financiar-contabil are o importantă esențială în cadrul sistemului informațional deoarece prin procedeele folosite oferă:

– toate detaliile privind trecutul și prezentul întreprinderii;

– informații ce pot ajuta strategia economică;

– analiza continuă bazată pe informațiile colectate;

– soluții și motivații pentru decizii manageriale;

Contabilitatea, fiind parte esențială a sistemului informațional, își exercită atribuțiile până la încetarea activității economice a societății. În cadrul acesteia, se consemnează toate operațiunile survenite o dată cu procesele de dizolvare și lichidare a întreprinderii, ultima informație furnizată fiind situația financiară finală. Desființarea unei societăți trebuie adusă la cunoștință tuturor utilizatorilor de situații contabile:

Investitori – urmărind principiul prudenței, îi determină să caute riscuri minime și obținerea unui profit moderat. Pe baza informațiilor contabile pot să decidă încetarea investiției. De asemenea au în interes capacitatea întreprinderii de a plăti dividendele.

Asociați/acționari – informația contabilă oferă acestora o imagine reală a situații întreprinderii, capacitatea sa ca, în cazul lichidării, să poată genera necesarul bănesc pentru acoperirea datoriilor față de creditori și plata taxelor apărute o dată cu procesul de lichidare.

Angajați – luarea la cunoștință a situației întreprinderii și oferirea posibilității din timp a orientării spre un alt loc de muncă.

Creditori financiari – prin accesul la situațiile contabile, sunt interesați dacă întreprinderea debitoare este capabilă să își ramburseze creditele contractate, încercând să evite existența „ creditelor nerambursate”

Furnizori și creditori comerciali – urmăresc recuperea creanțelor de la întreprindere, evitând consecințele negative ale desființării societății.

Clienți – prin cunoașterea situației de lichidare a întreprinderii, oferă acesteia fondurile necesare, prin achitarea contravalorii serviciilor furnizate.

Guvern și instituțiile sale – este ultima instanță ce folosește situațiile financiare. În urma intrării în posesia tuturor documentelor elaborate cu ocazia lichidării, emite certificate care să ateste plata tuturor datoriilor față de bugetul de stat, bugetul local și asigurarile sociale.

Public – potrivit Legii 31/ 1990 societatea este obligată ăa publice un anunț în Monitorul Oficial cu privire la desființarea sa, astfel tot publicul interesat intrând în contact cu informația.

În concluzie, sistemul informațional ocupă un loc extrem de important în compartimentul financiar-contabil, prin furnizare și suport în prelucrarea datelor, și oferă acesteia baza necesară în efectuarea analizelor economico-financiare ale întreprinderii.

Metode de evaluare a societăților comerciale aflate în lichidare

Primele mențiuni ale evaluării au apărut în secolul al XIX-lea, prin fundamentarea teoriei valorii, atunci când școala clasică a definit criteriile ce trebuie să fie luate în vedere atunci când se stabilește valoarea unei proprietăți, precum și factorii care influențează această valoare.

Conceptul de evaluare poate fi definit ca „acțiunea de a aprecia, a calcula și a stabili valoarea unui bun, produs sau serviciu în diverse scopuri pe baza unor criterii bine definite, în care valoarea trebuie să reflecte cât mai real atitudinea acestuia de a satisface anumite nevoi de consum.”

Întreprinderea crează un sistem deschis deoarece evoluția sa depinde de subsistemele care o compun, relațiile dintre acestea și reacțiile sistemului în mediul în care există. Ca fiecare alt sistem, are un timp de răspuns iar prelungirea acestuia riscă să creeze situații nefavorabile atât pentru întreprindere cât și pentru partenerii economici. În aceste circumstanțe evaluarea societăților economice are o importanță teoretică și practică deosebită, datorită mișcării amplificate a vieții economice și rolul piețelor financiare, al intervenției ofertei și cererii și al achizițiilor și vânzărilor pe piață de capital. Oscilarea valorii întreprinderii nu ar trebui să fie o problemă dacă există o piață a entităților bine organizată, dacă bursele de valori permit existent unui număr de operatori în cumpărarea și vânzarea întreprinderilor integral sau parțial. În realitate există o problemă datorită faptului că întreprinderile nu reprezintă obiect al negocierilor pe această piață.

Spre deosebire de durata de viață a bunurilor durabile ce poate fi estimată cu aproximație, întreprinderea o dată înființată are o viață perpetuă. În acest sens întreprinderea reprezintă o totalitate de bunuri ce au asimilată o valoare pe piață determinată sau ca un tot unitar, menit să genereze fluxuri financiare. În cadrul teoriei financiare valoarea întreprinderii este calculată ca fiind sumă actualizată a fluxurilor monetare (cash-flow) pe care firma trebuie să le asigure de la naștere până la desființare, la care se adaugă sumele provenite din vânzarea sau lichidarea sa. Dacă întreprinderea este cotată pe piață de capital, fluxurile financiare care determină din punct de vedere teoretic valoarea întreprinderii sunt dividendele deoarece acestea nu diminuează sau cresc în mod irațional economic vorbind.

În procesul de evaluare se folosesc două noțiuni între care există o legătură necontestată:

Evaluarea economică (patrimonială);

Evaluarea financiară (prin fluxuri).

Pe de o parte evaluarea economică dorește exprimarea în unități monetare pe baza criteriilor contabile a unei valori determinate (cheltuială, mijloc, resursă) iar pe de altă parte evaluarea financiară încearcă să determine valoarea unei entități luând în considerare fluxurile potențiale de venit și rentabilitatea acestora. Indiferent de tipul de evaluare, standardele internaționale și naționale de evaluare urmăresc exprimarea unui anumit tip de valoare și anume valoarea de piață, ce poate varia față de valoarea justă, în special în cadrul situațiilor economice incerte deoarece activele societății sunt beneficii economice viitoare, dar nu reprezintă un venit sigur având în vedere perioadele de instabilitate.

Operațiunea de evaluare a unei întreprinderi poate viza de la structuri mici până la entități de anvergură, ceea ce impune utilizarea unor metode diferite. Dacă unei societăți mici îi este aferentă o metodă simplă cu o logică empirică, megastructurile solicită metode multiple și sofisticate.

Metodele de evaluare sunt multiple și variază în funcție de scop fiind bazate fie pe date istorice, fie previzionate sau prin combinare și se clasifică în funcție de principii, criterii și destinația evaluării.

Clasificarea metodelor de evaluare:

Metode de evaluare patrimonială – nu țin seama de posibilitatea întreprinderii de a genera fluxuri pentru proprietari și nici de evoluția rezultatelor pe termen lung. Aceste metode sunt folosite cel mai des, în cazul divizării, lichidării și uneori în cazul fuziunii firmelor și au la bază procesul substituției ce susține că un activ sau o întreprindere valoareaza cel puțin cât totalitatea posturilor ce ar trebui alocate tuturor părților componente. Metodele folosesc ca bază ultimul bilanț contabil sau un bilanț întocmit special pentru evaluare și în urma unor diferite calcule și corelații se stabilește o anumită valoare a întreprinderii. Principalele metode patrimoniale sunt :

Metoda activului net contabil folosește activul net contabil ca parte a patrimoniului ce aparține de drept acționarilor, căruia i se fac corecții și ajustări.

Metoda activului net corectat presupune folosirea bilanțului pentru determinarea activului net corectat, căruia de asemenea i se aduc corecții.

Metode bazate pe valoarea substanțială folosesc valoarea substanțială ce este oferită de totalitatea mijloacelor de dotare utilizate în realizarea obiectului de activitate

Metoda capitalurilor permanente necesare exploatării răspunde la întrebarea „ce costuri sunt necesare pentru a înființa o nouă întreprindere identica cu aceeași performanțe și rezultate ca cea existentă?”

Metoda activului net de lichidare este folosită în analiza perspectivă a activității întreprinderii

Metodele de evaluare prin rentabilitate și randament

Metoda evaluării prin rentabilitate derivă din teoria utilității ce oferă o valoarea unui bun cumpărat doar în momentul în care cumparatorul realizează venituri din exploatarea bunului.

Metoda evaluării prin randament are în vedere capacitatea întreprinderii de a realiza venit, de a produce profit și de a acorda dividend.

Metoda fluxurilor de disponibilități actualizate (discounted cash-flow) prin aceasta analizându-se fluxul de trezorerie pe care îl poate degaja un activ sau o societate.

Metode bazate atât pe patrimoniu cât și pe performanța financiară (combinate) prin acestea se ia în considerare, într-o anumită măsură atât a patrimoniului cât și a indicatorului ce reflectă performanțele financiare

Metoda practicienilor prin care se determină o medie aritmetică simplă între valoarea patrimonială și valoarea prin rentabilitate.

Metoda retail prin care se exprimă capacitatea beneficiară cu ajutorul dividendelor. Este o variantă a metodei practicienilor.

Metode bazate pe good-will ce constituie o metodă indirectă de calcul a valorii globale a întreprinderii.

Metode bazate pe randament

Aceste metode ,, au în vedere în esență capacitatea întreprinderii de a produce rezultate positive, profit. Prin randament se înțelege capacitatea de a produce un efect util pe o unitate caracteristică sau într-o unitate de timp.”

Actualizare și capitalizare care asigură comparabilitatea unor parametrii economici și indicatori financiari care se realizează în perioade de timp diferite.

Orizontul de timp al previziunilor se masoară în ani și reprezintă o ipoteză a evaluatorilor. Nu sunt reguli bine determinate pentru a stabili orizontul de prognoză.

Evaluare prin randament, metodă care presupune folosirea mai multor categorii de valori.

Evaluare pe bază de supraprofit care exprimă foarte sintetic superioritatea produselor, reputația întreprinderii, competența tehnică și comercială, clientela, și considerația. Din această categorie face parte metoda capitalizării directe, metoda capitalului permanent necesar exploatării și metoda remunerării valorii substanțiale brute .

Metode de evaluare dinamice

Aceste metode ,, își propun să valorizeze activele studiate la valoarea actuală a fluxurilor viitoare de rentabilitate pe care le vor genera”

Metode de evaluare pe bază de cash-flow. Din această categorie face parte metoda disponibilităților totale, metoda standard și metoda disponibilităților succesive.

Metode de evaluare bursieră, metode care se aplică doar în cazul întreprinderilor cotate la bursă și se bazează pe cursul acțiunilor întreprinderilor reflectând modul cum sunt evaluate pe piața financiară.

Evaluare pe baza fluxului de valoare economică adaugată reprezintă valoarea capitalului investit înmulțit cu diferența dintre rentabilitatea capitalurilor investite și costul de capital.

Metode de evaluare bazate pe comparația de piață

Aceste metode pornesc de la „neajunsul metodelor anterioare bazate pe active și pe actualizarea veniturilor, care pot fi afectate de un anumit subiectivism, mai ales în contextul unei piețe financiare eficiente care permite estimarea a ceea ce întreprinderea posedă în raport cu modul în care a fost investit capitalul acționarilor prin pierderea oportunității de a investi în afaceri alternative mai avantajoase”

CAPITOLUL 2. SC Morărit și Panificație. SA – studiu de caz privind evaluarea în cazul lichidării

Prezentarea societății S.C. Morărit și Panificație S.A.

Informații generale

SC Morărit Panificație Roman SA produce făinuri și produse de panificație și patiserie pentru populație, valorificând potențialul agricol din regiunea Moldovei cu tehnologie modernă și personal specializat și cu experiență în industria alimentară. SC Morărit Panificație Roman SA acționează permanent în vederea creșterii calității produselor alimentare livrate către populație prin investiții în tehnologie și echipamente, și prin diversificarea produselor realizate.

SC Morărit Panificație datează încă din anul 1950, fiind o societate de interes local. În 1990, prin Hotărâre de Guvern, s-a înființat Societatea Comerciala Morărit și Panificație SA Neamț, din care se desprinde în 1991 Societatea Comercială Morărit și Panificație Roman, care va fi privatizata, în 1997 devenind SC MORĂRIT PANIFICAȚIE ROMAN SA. Imediat după privatizare a avut loc un amplu proces de retehnologizare și dotare cu echipamente, prin import de utilaje și investiții în regie proprie. Acum practic moara și silozurile sunt complet refăcute, iar spațiile de producție au fost reamenajate pentru a satisface cerințele standardelor de calitate și igienă.

S.C. Morărit și Panificație S.A. Roman își are această denumire din 1991. Unitatea este amplasată în municipiu Roman, Județul Neamț, în partea de sud-vest a acestuia pe strada Magurei nr. 3. Are o suprafață totală de 27 962 mp, din care suprafața construită ocupă 8 934 mp, căile de acces și edilitare cuprind 10 711 mp, iar spațiile verzi se intend pe 7 632 mp. Dreptul de proprietate asupra terenului este atestat de Certificatul seria M07 nr. 0336/12.09.1997. Potrivit Certificatului de urbanism nr. 54/18.02.2000 amplasamentul este în unitatea teritorială nr. 8, sub zona funcțională I unității de producție industrial, deci se găsește în zona industrială și plecând de la prevederile Ordinului 756/1997 al MAPPM se afirmă că terenul are o folosință mai puțin sensibilă.

Unitatea se învecinează după cum urmează:

Nord: S.C. SOMACO S.A.

Vest: Groapa balastieră cu resturi de betoane și S.C. ADNANA S.R.L.

Est: str. Măgurei și vis-à-vis S.C. ROMER S.A.

În apropierea amplasamentului se află:

Biserica Lipovenească – 200 m SE

Gara Roman – 300 m NE

Primăria Roman – 700 m SE

Râul Moldova – 800 m S

Parcul și Cimitirul Roman – 500 m NE

2.1.2. Organizarea societății

Forma juridică a societății: este persoană juridică română având formă juridică de societate pe acțiuni, care-și desfășoară activitatea în prevederile statutului societății și cu legile române existente în vigoare.

Sediul societatii: Romania, Loc. Roman, Strada Măgurei, nr. 3

Societatea este privatizată potrivit legii 58/1991 privind privatizarea societăților comerciale, numărul de înmatriculare la Oficiul Registrului Comerțului este J27/86/1991 , precum și celelalte coduri de înregistrare

Durata societății: este nelimitată

Capitalul social integral vărsat: 456 060,20 lei

Cifra de afaceri (lei): 8 834 542 lei

Conform actului constitutiv societatea este administrată de un Consiliu de administratie format din 5 membri, care au calitatea de administratori

Obiect de activitate: fabricarea produselor de morărit (cod CAEN 1061) și fabricarea produselor de panificație (cod CAEN 1071)

Structura organizatorică

Structura organizatorică a SC Morărit panificație SA reprezintă ansamblul persoanelor și subdiviziunilor organizatorice astfel constituite încât să asigure condițiile realizării obiectivelor previzionate.

La nivel central, structura organizatorică se prezintă astfel:

Adunarea Generală a Acționarilor – se convoacă o dată pe an iar în cazuri extraordinare, la cerea consiliului de administrație sau a acționarilor. Principalele atribuții ale AGA sunt:

aproăa bugetul de venituri și cheltuieli;

aprobă bilanțul contabil și contul de profit și pierdere;

aprobă listele pentru investiții;

hotărăște cu privire la creșterea sau scăderea capitalului social.

Consiliul de administrație – se întrunește o dată pe lună. Este condus de Directorul General al firmei, numit Președinte al consiliului de administrație și este format din reprezentanți ai acționarilor. Principala atribuție este de a delega un Comitet de Direcție care trebuie să prezinte (și totodată poate revoca) Registrul de debitări la fiecare ședință a consiliului de administrație.

Comisia de Cenzori – formată din 3 persoane din care cel puțin una trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil, are rolul de a asigură controlul financiar al întreprinderii.

Directorul General – este președintele consiliului de administrație și primește rapoarte zilnice de la directorii executivi.

Directorii executivi – conduc și controlează toate compartamentele operative ale întreprinderii. În cadrul societății există urmatorii directori:

Director Economic – conduce și organizează activitatea financiar-contabilă;

Director Comercial – conduce activitatea de desfacere și aprovizionare a societății;

Director Tehnic – conduce, controlează și organizează activitatea de producție.

Descrierea compartimentului financiar-contabil

Departamentul financiar-contabil asigură buna organizare și desfășurarea activității financiar-contabile conform prevederilor legale. Totodată asigură întocmirea documentelor de planificare financiară potrivit metodologiei în vigoare, în colaborare cu șefii serviciilor, birourilor și compartimentelor din cadrul instituției, urmăƒrind utilizarea eficientムa mijloacelor financiare puse la dispoziție.

Departamentul financiar-contabil asigurムplata integralムși la timp a drepturilor bănesti ale personalului și dispune sau propune măsuri, potrivit legii, pentru soluționarea cererilor, reclamațiilor și sesizărilor referitoare la calcularea și plata acestora. De asemenea urmăreste vărsarea, la termen și în cuantumurile stabilite, a sumelor ce constituie venituri bugetare ori obligații către alte persoane fizice și juridice. O altă funcție a acestui departament este de a urmări execuția contractelor comerciale semnate de instituție, la termenele și în condițiile contractuale stabilite. În funcțiile departamentului financiar-contabil mai intră și asigurarea, întocmirea și păstrarea documentelor contabile și justificative, exercitarea controlului financiar preventiv și a celui ierarhic și. la sfârșitul exercițiului, întocmirea situațiilor finale.

Studiu de caz privind evaluarea societății SC Morărit și Panificație SA aflată în proces de lichidare

2.2.1. Etapele evaluării societății SC Morărit și Panificație SA aflată în proces de lichidare

Deoarece SC Morărit și Panificație SA nu a dat randament în ultimii 3 ani, iar contul de profit și pierdere a indicat pierdere în ultimii 2 ani, Adunarea Generală a Acționarilor din data de 25 martie 2015 a hotărât lichidarea societății și vânzarea tuturor activelor. În momentul luării acestei decizii se oprește producția și începe lichidarea de stoc, astfel materiile prime devenind mărfuri.

Pentru evaluarea patrimoniului s-a apelat la firma de evaluare SC EvalCorp SRL.

Etapele evaluării sunt:

Identificarea obiectului evaluării

Activele societății SC Morărit și Panificație SA, aflată în proces de lichidare sunt:

Teren cu spații verzi și căi de acces din strada Magurei nr. 3 în suprafață totală de 15 133 mp ;

Imobil spațiu birouri în suprafață de 310 mp;

Imobil spațiu depozitare în suprafață de 2900 mp;

Clădire fabrică în suprafață de 4188 mp;

Clădire Moară în suprafață de 3055 mp;

Garaje în suprafață de 600 mp;

Siloz 1 în suprafață de 558 mp;

Siloz 2 în suprafață de 533 mp;

Mărfuri;

Produse finite;

Scopul evaluării

Scopul acestei evaluări este estimarea valorilor de piață și a valorilor de lichidare în conformitate cu Standardele de Evaluare ANEVAR 2012, adoptate de Asociația Națională a Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR) compuse din ediția 2011 a Standardelor Internaționale de Evaluare (IVS 2011) la care se adaugă Ghidurile de Evaluare (GE) și Ghidurile Metodologice de Evaluare ANEVAR (GME), ediția 2012, Glosarul IVS 2011 și Abordarea metodologică a unor definiții și termeni din IVS 2011 în interpretarea ANEVAR în vederea informării Clientului. Standardele internaționale de evaluare IVS, ediția 2011 aplicate în acest raport de evaluare sunt: IVS – Cadru general; IVS 101 – Sfera misiunii de evaluare; IVS 102 – Implementare; IVS 103 – Raportarea evaluării; IVS – 200 AŽîntreprinderii și participații la întreprinderi; IVS 220 – Imobilizări corporale mobile; IVS 230 – Drepturi asupra proprietății imobiliare.

Clientul și destinatarul lucrării

Clientul sau proprietarul este SC Morărit și Panificație SA, cu sediul social în Roman pe strada Măgurei nr. 3, Județul Neamț având CUI 2053818 si J J27/86/1991 și Beneficiarul este SC EvalCorp SRL în calitate de evaluator cu sediul în București pe strada Învingatorilor nr. 29, sector 3.

Data evaluării

Prezentul raport a fost întocmit pentru data de 29.04.2015. Data evaluării este de 29.04.2015

Inspecția

Inspecția a fost efectuată de Dl. Andronache C. Marius a€“ evaluator, împreună cu reprezentantul SC Morărit și Panificație SA, societate în lichidare la data de 29.04.2015 – proprietățile imobiliare.

Evaluarea propriu-zisă a societății S.C. Morărit și Panificație S.A. aflată în proces de lichidare

Valoarea de lichidare/ vânzare forțată

Termenul „vânzare forțată” se utilizează deseori în situațiile când un vânzător este constrâns să vândă și, în consecință, nu are la dispoziție o perioadă de marketing adecvată. Prețul care ar putea fi obținut în aceste situații depinde de natura presiunii asupra vânzătorului și de motivele pentru care nu poate să aibă la dispoziție o perioadă de marketing adecvată. De asemenea, acesta ar putea reflecta consecințele asupra vânzătorului cauzate de imposibilitatea de a vinde în perioada disponibilă. Cu excepția cazului când natura presiunii și motivul constrângerilor asupra vânzătorului sunt cunoscute, prețul obtenabil într-o vânzare forțată nu poate fi estimat în mod realist. Prețul pe care un vânzător îl va accepta într-o vânzare forțată va reflecta mai degrabă situațiile lui speciale, decât cele ale vânzătorului ipotetic hotărât, din definiția valorii de piață. Prețul obtenabil într-o vânzare forțată are numai întâmplător o legătură cu valoarea de piață sau cu orice alte tipuri ale valorii. O „vanzare fortata” este o descriere a situației în care are loc schimbul și nu un tip al valorii distinct. Ipoteze având în vedere situația proprietarului (lichidare) și eventuală necesitate de valorificare într-un timp nu foarte limitat, evaluatorul a considerat că valoarea de lichidare într-un interval de 3-6 luni este redusă în comparație cu valoarea de piață cu 5%. Mărfurile vor fi vândute la prețul de achiziție iar produsele finite la prețul de vânzare.

Baza evaluării realizate este valoarea de piață așa cum a fost ea definită anterior. Pentru determinarea acestei valori a fost aplicată metoda comparației de piață a vânzărilor. Prin aplicarea acestor metode s-au obținut o serie de valori, care au fost interpretate de către evaluator și prin reconcilierea lor s-a format opinia evaluatorului privind valoarea de piață.

Etapele parcurse:

Documentarea, pe baza unei liste furnizate de către client;

Inspecția activelor, a amplasamentului și a zonei;

Stabilirea limitelor și ipotezelor care au stat la baza elaborării raportului;

Selectarea tipului de valoare estimate;

Analiza tuturor informațiilor culese și interpretarea rezultatelor din punct de vedere al evaluării;

Aplicarea metodelor de evaluare considerate adecvate pentru determinarea valorii proprietăților și bunurilor;

Procedura de evaluare este conformă cu standardele, recomandările și metodologia de lucru recomandate de către ANEVAR.

Metoda comparațiilor de piață utilizează analiza comparativă: estimarea valorii de piață se face prin analizarea pieței pentru a găsi proprietăți similare și compararea acestor proprietăți cu subiectul evaluării. Premiza majoră a metodei este aceea că valoarea de piață a unei proprietăți imobiliare este în relație directă cu prețurile unor proprietăți comparabile. Analiza comparativă se bazează pe asemănările și diferențele între proprietăți care influențează valoarea. Aplicarea acestei metode a fost facilitată de informațiile furnizate de agenții imobiliare, siteuri web specializate și publicații locale, care prezintă informații privind oferte de proprietăți imobiliare comparabile.

Deprecierea reprezintă pierderea de valoare din mai multe motive, incluzând factori de natură fizică, funcțională, de exploatare și depreciere economică. Deprecierea poate fi recuperabilă sau nerecuperabilă. Forme de depreciere considerate pentru calculul CIN (costul de înlocuire net) sunt:

Uzura fizică: reprezintă pierderea de valoare sau de utilitate a unei activ cauzată de utilizare, trecerea normală a timpului sau de deteriorări, expunere la diverși agenți atmosferici, etc.;

Uzura funcțională: Reprezintă pierderea în valoare sau de utilitate a unei proprietăți, cauzată de ineficiențe sau neadecvari în însăși calitatea proprietății când aceasta este comparată cu o proprietate înlocuitoare mai eficientă și/sau mai puțin costisitoare, pe care tehnologia modernă a dezvoltat-o;

Uzura externă: Reprezintă pierderea în valoare sau de utilitate a unei proprietăți cauzată de factori externi proprietății (cum ar fi prețuri majorate la materii prime, manoperă ori utilități fără o creștere în prețul produsului), scăderea cererii pentru un produs, ascuțirea concurenței, reglementări restrictive guvernamentale, inflație, etc.

Factorii pozitivi care afectează vandabilitatea sunt:

localizare într-o zonă bună cu acces ușor și infrastructură dezvoltată;

deschidere la centura Romanului, foarte aproape de drumurile naționale și europene;

existența utilităților la toate clădirile proprietății evaluate;

proprietatea are record la calea ferată;

Un factor negativ, care ar putea afecta vandabilitatea, este încadrarea proprietăților în segmentul industrial, unul dintre cele mai afectate segmente ale pieței imobiliare de către criza economică.

Prezentarea generală a proprietății care urmează a fi evaluată:

Proprietatea este situată pe strada Măgurei nr. 3 și are o suprafață totală de 27 962 mp din care:

Teren cu spații verzi și căi de acces din strada Măgurei nr. 3 în suprafață totală de 15 133 mp ;

Imobil spațiu birouri în suprafață de 310 mp;

Imobil spațiu depozitare în suprafață 2900 mp;

Clădire fabrică în suprafață de 4188 mp;

Clădire moară în suprafață de 3055 mp;

Clădire garaje în suprafață de 600 mp;

Siloz 1 în suprafață de 558 mp;

Siloz 2 în suprafață de 533 mp;

Alte active:

Produse finite;

Marfuri;

Suprafața totală este de 27 962 mp din care terenul cu spații verzi și căi de acces are suprafața de 15 133 mp conform actelor de proprietate și măsurătorilor cadastrale. Terenul are o formă neregulată(aproximativ trapeizala) cu o tipografie plană. Are că utilități curent electric, branșare la rețeaua de apă și canalizare a orașului, gaze și internet și cablu TV.

Așa cum am menționat anterior, pe amplasament sunt edificate șapte construcții după cum urmează:

C1: Clădire birouri cu structură de rezistentă din beton armat, planșee din beton armat și închideri din cărămidă. Pereții sunt tencuiți, gletuiti și zugrăviți iar în zonă grupurilor sanitare pereții sunt placați cu faianță. Pardoselile sunt din parchet lamelar și gresie. Tâmplăria la ferestre este din PCV cu geam termopan și glaf din marmură și uși celular furniruite la interior precum și uși din PVC. Acoperișul are șarpantă din lemn și este acoperit cu țiglă clasică. Compartimentarile sunt din rigips. Încălzirea este realizată cu centrală termică pe gaz. Pe fațadă sunt amplasate aparate de aer-condiționat. Anul construcției este 1992.

C2: Imobil spațiu depozitare cu structură de rezistentă din zidărie portantă și structură pe cadre de beton armat și compartimentari din rigips, planșee din beton armat. Construcția prezintă trei rampe de acces. Birourile sunt compartimentate cu rigips, pereții fiind zugrăviți. tâmplăria la ferestre este din PVC cu geam termopan și uși din PVC. Pardoselile sunt din beton. Încălzirea se realizează cu centrală termică pe gaz și pe fațadă sunt amplasate aparate de aer-condiționat. A doua secțiune are structură de rezistentă din chesoane din beton, uși industriale. Pardoseliile sunt din gresie și beton. Anul construcției este 1983.

C3: Clădire fabrică cu structură de rezistentă din beton armat și chesoane de beton.Tersasa este necirculabila iar învelitoarea este din covor bituminos. Atelier producție format din atelier, depozit, vestiar dublu, 2 grupuri sanitare. Tâmplăria la ferestre este din PVC cu geam termopan iar ușile sunt de tip industrial la exterior și din PVC la interior. Pereții sunt tencuiți, gletuiti și zugrăviți. Pardoseliile sunt din gresie în zona grupurilor sanitare, vestiar iar în rest din beton. Încălzirea se face cu centrală termică pe gaz. Anul construcției este 1951, consolidată în 1977.

C4: Clădire Moară cu structură de rezistență din beton armat și chesoane de beton. Atelier morărit format din atelier, depozit, 2 grupuri sanitare. Tâmplăria la ferestre este din PVC cu geam termopan iar ușile sunt de tip industrial la exterior și din PVC la interior. Pereții sunt tencuiți, gletuiti și zugrăviți. Pardoseliile sunt din gresie în zona grupurilor sanitare, iar în rest din beton. Încălzirea se face cu centrală termică pe gaz. Anul construcției este 1949, consolidată în 1977.

C5: Clădire garaje cu structură de rezistentă din beton armat. Tâmplăria la ferestre este din PVC cu geamuri de lemn iar ușile sunt de tip industrial. Pereții sunt tencuiți, gletuiti și zugrăviți. Pardoselile sunt din beton. Clădirea nu dispune de încălzire. Anul construcției este 1998.

C6: Siloz 1 cu structură de rezistentă din beton armat. Clădirea este circulară. Pereții prezintă finisaje medii pe exterior. Accesul în interiorul silozului se face pe o scară metalică. Înălțimea clădirii este de 8,5 metri. Anul construcției este 1960.

C7: Siloz 2 cu structură de rezistență din beton armat. Clădirea este circulară. Pereții prezintă finisaje medii pe exterior. Accesul în interiorul silozului se face pe o scară metalică. Înăltimea clădirii este de 8,5 metri. Anul construcției este 1961.

C8: Materiile prime sunt formate din:

Făină– 200 kg la preț de achiziție de 2 lei/kg;

Ulei – 50 litri la preț de achiziție de 3 lei/litru;

Margarină – 10 kg la preț de achiziție de 4 lei/kg;

Lapte – 30 de litri la preț de achiziție de 2 lei/litru;

Brânză dulce – 12 kg la preț de achiziție de 9 lei/kg;

Dulcețuri – 35 kg la preț de achiziție de 3 lei/kg;

Zahăr – 100 kg la preț de achiziție de 2,5 lei/kg;

Sare – 10 kg la preț de achiziție de 1,2 lei/kg;

C9. Produsele finite sunt formate din:

Pâine – 50 de bucati la preț de vânzare de 1,6 lei/buc;

Covrigi – 100 de bucati la preț de vânzare de 0,6 lei/buc;

Tărâțe – 50 de kg la preț de vânzare de 1,5 lei/kg;

Tăiței – 14 kg la preț de vânzare 5 lei/kg;

Covrigei – 40 de pungi de 250 gr la preț de vânzare de 8 lei/kg;

C10. Materiale de natura obiectelor de inventar.

C11. Mijloace fixe (mobilier și aparatură birotică).

Inspecția a fost efectuată pe data de 29.04.2015 împreună cu reprezentantul SC Morărit și Panificație SA, societate în lichidare. Cu această ocazie, evaluatorul a inspectat clădirile atât pe interior cât și pe exterior. La inspecție s-au constatat următoarele:

– Construcțiile de pe teren se află într-o stare relativ bună; nu prezintă un grad mare de deteriorare fizică.

– Pe teren se află o suprafață betonată de 8.934 mp. Există un gard din elemente de beton prefabricat cu o lungime de 359,80 ml și o înălțime de 2,5 m.

Pe baza amplasamentului și analizând caracteristicile proprietăților subiect se estimează că o utilizare comercială ar fi cea mai bună utilizare. Evaluarea nu se face în ipoteza celei mai bune utilizări ci în ipoteza utilizării actuale.

Pentru evaluarea terenului considerat liber s-a utilizat metoda comparațiilor de piață. Premisa majoră a metodei este aceea că valoarea de piață a unei proprietăți imobiliare este în relație directă cu prețurile unor proprietăți comparabile. Analiza comparativă se bazează pe asemănările și diferențele între proprietăți care influențează valoarea. Pentru evaluarea terenului s-au folosit următoarele comparabilele enumerate în Anexa 1.

Având în vedere caracteristicile fizice ale terenului de evaluat, s-a estimat o valoare de piață de 59 020 euro adică 3,9 euro/mp. Calculul valorii de piață se află în Anexa 2.

Pentru subiectul evaluării CIB a fost estimat individual astfel:

Pentru C1 – clădire birouri la valoarea de 90 430 euro adică 292 euro/mp. Calculul valorii se găsește în Anexa 3;

– Pentru C2 – imobil spațiu depozitare la valoarea de 71 910 euro adică 25 euro/mp.Calculul valorii se găsește în Anexa 4;

– Pentru C3 – clădire fabrică la valoarea de 87 290 euro adică 21 euro/mp. Calculul valorii se găsește în Anexa 5;

– Pentru C4 – clădire moară la valoarea de 79 700 euro adică 26 euro/mp. Calculul valorii se găsește în Anexa 6;

– Pentru C5 – clădire garaje la valoarea de 39 070 euro adică 65 euro/mp. Calculul valorii se găsește în Anexa 7;

– Pentru C6 – siloz 1 la valoarea de 4960 euro adică 9 euro/mp. Calculul valorii se găsește în Anexa 8;

– Pentru C7 – siloz 2 la valoarea de 4960 euro adică 9 euro/mp. Calculul valorii se găsește în Anexa 9;

Întocmirea raportului de evaluare

Având în vedere abordările aplicate s-au obținut mai multe valori care au stat la baza stabilirii valorii finale. Criteriile pentru estimare finală a valorii, fundamentată și semnificativă, sunt: adecvarea, precizia și cantitatea de informații.

Adecvarea:

Prin acest criteriu, se analizează cât de pertinentă este fiecare metodă în concordanță cu scopul și utilizarea evaluării. Adecvarea unei metode, de regulă, se referă direct la tipul proprietății evaluate și viabilitatea pieței specifice. Deși estimarea finală a valorii este bazată pe metodele care sunt cele mai aplicabile, opinia finală nu este în mod necesar identică cu valoarea obținută prin metoda cea mai aplicabilă.

Precizia:

Precizia unei evaluări este măsurată de încrederea în corectitudinea datelor, de calculele efectuate și de corecțiile aduse prețurilor de vânzare a proprietăților comparabile. Numărul de proprietăți comparabile, numărul de corecții și corecțiile absolute și nete, reflectă precizia relativă a unei anumite aplicații a metodei. De regulă, corecția totală netă este un indicator mai nesigur pentru precizie și nu se poate conta pe faptul că impreciziile în corecțiile pozitive și negative se compensează.

Cantitatea informațiilor

Adecvarea și precizia influențează calitatea și relevanța rezultatelor unei metode. Ambele criterii trebuie studiate în raport cu cantitatea informațiilor evidențiate de o anumită tranzacție comparabilă sau de o anumită metodă. Chiar și datele care îndeplinesc criteriile de adecvare și precizie pot fi contestate dacă nu se fundamentează pe suficiente informații. În termeni statistici, intervalul de încredere în care va fi valoarea reală, va fi îngustat de informațiile suplimentare disponibile.

Valorile finale

Note:

Valorile au fost calculate la cursul valutar al zilei de 29.04.2015

1 eur = 4,3987 RON

Valorile conțin TVA (24%)

CAPITOLUL 3.ORGANIZAREA CONTABILITĂȚII SOCIETĂȚII S.C. Morărit și Panificație S.A. AFLATĂ ÎN PROCES DE LICHIDARE

Organizarea contabilității în interiorul societății

S.C.Morărit și Panificație.SA

Contabilitatea societății este organizată în compartiment distinct comform prevederilor Legii contabilității nr. 82/1999 republicată cu modificările și completările ulterioare.

Organizarea și conducerea contabilității se face cu respectarea art. 10(2) din Legea nr. 82/1999 republicată și a prevederilor Ordinului M.F.P. nr 2861/2009, actualizat.

În cadrul departamentului financiar-contabil activează 3 contabili autorizați și un expert contabil, care are și funcția de director economic.

Societatea conduce registrele obligatorii în corelare cu prevederile normelor contabile aplicate persoanelor care utilizează sisteme informatice de prelucrare automată a datelor.

Operațiunile economico-financiare privind exercițiul încheiat sunt consemnate în documente justificative, întocmite în momentul efectuării acestora și înregistrate în contabilitatea societății.

Bilanțul contabil este întocmit în baza Registrului Cartea Mare și a balanței sintetice de verificare, document ce este utilizat pentru verificarea soldurilor costurilor din bilanțurile întocmite cât și pentru verificarea veniturile și cheltuielilor înscrie în situațiile Contului de profit și pierdere.

Etapele lichidării propriu-zise

Dizolvarea și lichidarea societăților comerciale sunt reglementate de articolele 227-237 respectiv de articolele 252-270 din Legea 31/1990 republicată în 2004 cu modificările și completările ulterioare .

Etapele lichidării propriu-zise sunt:

Inventarierea și evaluarea activelor și pasivelor ale entităților care urmează a fi lichidate în coformitate cu prevederile legale;

Întocmirea situațiilor financiare;

Stabilirea operațiunilor ce trebuie efectuate de către lichidator în numele societății hotărâtă de AGA;

Valorificarea elementelor de activ prin vânzarea și încasarea creanțelor;

Stingerea datoriilor față de bugetul de stat, bugetul de asigurări sociale și alte obligații;

Stabilirea rezultatului lichidării;

Plata impozitelor pe profit și dividende;

Întocmirea bilanțului de partaj și efectuarea lui propriu-zisă;

Partajul reprezintă distribuirea activului net între acționari, rezultat în urma lichidării.

Operațiile contabile aferente procesului de lichidare

În ceea ce privește contabilitatea întreprinderii în cazul lichidării, aceasta prezintă urmatoarele trăsături:

se efectuează trecerea de la principiul continuității activității la principiul lichidării, și anume dispare diferențierea dintre activele circulante și cele imobilizate, datoriile pe termen scurt și cele pe termen lung iar costul istoric va fi înlocuit de valoarea de lichidare

se utilizează conturi distincte pentru reflectarea rezultatului

6871 Cheltuieli de lichidare;

6785 Valoarea contabilă a activelor lichidate;

7781 Venituri din operații de lichidare;

7785 Venituri din realizarea activelor;

operatiile de lichidare se țin în totalitate în interiorul întreprinderii aflate în lichidare

Bilanțul inițial, în urma evaluării patrimoniului

Operațiile contabile aferente vânzării stocurilor si materialelor de natura obiectelor de inventar

Se inregistreaza transferul materiilor prime in gestiunea marfurilor:

Înregistrarea vânzării stocurilor la data de 02.05.2015 pe baza facturii nr. 410:

Înregistrarea descărcării gestiunii la data de 02.05.2015:

Înregistrarea încasarii banilor de la clienți la data de 04.05.2015 pe baza OP nr. 129:

Înregistrarea vânzării materialelor de natura obiectelor de inventar la data de 03.05.2015 pe baza facturii nr. 761:

Înregistrarea încasării creanței aferente vânzării materialelor de natura obiectelor de inventar la data de 06.05.2015 pe baza BO nr. 9925 :

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

Evaluarea bunurilor, vânzarea și încasarea creanțelor

În urma finalizării lichidării de stoc, se trece la vânzarea clădirilor si terenurilor.

Înregistrarea plății onorariului lichidatorului la data de 30.04.2015 conform facturii nr. 629:

Înregistrarea cheltuielilor cu evaluarea pe baza facturii nr. 1008:

Se înregistrează vânzarea la data de 05.05.2015 a mobilierului si a aparaturii de birou conform facturii nr. 4400:

Descărcarea gestiunii la data de 05.05.2015 :

După evaluarea patrimoniului și plata onororariului aferent acesteia, se încearcă vânzarea întreg patrimoniului negasindu-se niciun client. Se hotărăște vânzarea separată.

Înregistrarea în contabilitatea societății la data de 04.05.2015 vânzarea silozurilor conform contracului de vânzare-cumpărare:

Încasarea creanței în urma vânzării silozurilor conform extrasului de cont nr. 0822 la data de 04.05.2015:

Scoaterea silozurilor din gestiune:

Vânzarea unei parcele de teren de 3000 mp la preț de lichidare la data de 08.05.2015 conform contractului de vânzare-cumpărare:

Scoaterea din gestiune a terenului vândut:

Stingerea creanței în baza extrasului de cont nr. 0824 din data de 13.05.2015:

Vânzarea morii și clădirii fabricii pe baza contractului de vânzare-cumpărare la data de 11.05.2015:

Scoaterea din gestiune a clădirilor vândute:

Stingerea creanței generată de vânzarea cladirilor pe baza extrasului de cont nr. 0823 din data de 12.05.2015:

Vânzarea cladirii pentru garaje în baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 15.05.2015:

Descărcarea gestiunii de clădirea vandută:

Încasarea creanței pe baza extrasului de cont nr. 0825 din data de 16.05.2015:

Vânzarea terenului rămas la data de 17.05.2015 pe baza de contract de vânzare-cumpărare:

Scoaterea din gestiune a terenului vândut:

Evidențierea în contabilitate a încasarii unei părți din creanță pe baza extrasului de cont 0826 la data de 217.05.2015:

Înregistrarea vânzării ultimelor clădiri pe baza contractului de vânzare-cumpărare din data de 20.05.2015:

Scoaterea clădirilor din gestiune:

Stingerea creanței pe baza extrasului de cont nr. 0827 din data de 24.05.2015:

Creanța de 45.165 lei aferentă terenului vândut nu a mai fost recuperată. Se trece așadar acea creanță pe cheltuieli excepționale:

Se face în final regularizarea TVA:

Plata TVA-ului:

Închiderea conturilor de venituri și cheltuieli:

Plata furnizorilor și achitarea tuturor datoriilor rămase

În urma vânzării patrimoniului întreprinderii și achitării TVA-ului datorat, rămân 1.472.149 lei. În continuare se vor plăti datoriile întreprinderii:

Se plătesc salariile datorate angajaților

Înregistrarea salariilor brute:

Înregistrarea datoriilor catre bugetul de stat aferente angajaților:

Înregistrarea datoriilor către bugetul de stat aferente angajatorului:

Plata datoriilor către bugetul de stat:

Din cei 1.025.899 lei rămași dupa plata datoriilor aferente angajaților, se plătesc datoriile către furnizori:

Pentru furnizorii de produse finite:

Pentru furnizorii de utilități:

Plata integrală a unui împrumut bancar de 100.000 lei pe 1 an cu dobânda de 5%

Închiderea conturilor de cheltuieli:

Distribuirea lichidităților rămase către acționari

După plata integrală a tuturor datoriilor, în contul bancar al întreprinderii au rămas 892.445 lei care urmează a fi distribuiți către acționari.

Primul pas către restituirea lichidităților rămase este restituirea capitalului social integral vărsat în baza extrasului de cont nr. 0829 din data de 30.05.2015:

Decontarea rezervelor legale către acționari:

Reținerea impozitului pe profit aferent acestora:

Distribuirea lichidităților către acționari sub formă de dividende:

Plata impozitului pe dividende:

Plata dividendelor nete către acționari:

În urma restituirii tuturor lichidităților, bilanțul final se prezintă astfel:

Regularizarea conturilor 121 și 5121

D 121 C

D 5121 C

CAPITOLUL 4. PROGRAMUL INFORMATIC PRIVIND EVALUAREA SOCIETĂȚII S.C. Morărit și Panificație SA

4.1. Influența dezvoltării tehnologice în contabilitate

Într-o societate comercială, din totalul informațiilor 80% sunt informații economice, iar din acestea 47% sunt informații contabile. Sistemul informațional pentru activitatea comercială urmărește în special furnizarea de informații care să permită realizarea unei aprovizionări ritmice cu materii prime și materiale, planificarea și promovarea vânzarilor.

Relația dintre informatică si contabilitate este o relație de influențare și anume: informatica s-a adaptat la contabilitate. Această relație constituie un avantaj considerabil deoarece folosirea informaticii în contabilitate a dus la informatizarea datelor, mărind viteza acestora de prelucrare și corectitudinea lor, implicit rezultând într-o diminuare a costurilor.

Problemele economice conțin mari cantități de informații greu de structurat și substratizat fapt care necesită tratarea acestor probleme într-un mod sistematic constant cu procesarea automată a datelor.

Principalele obiective ale informatizării activității economice sunt următoarele:

îmbunătățirea sistemului informațional deja existent;

reducerea ciclului de informare;

creșterea eficienței conducerii întreprinderii;

adoptarea în toate situațiile posibile a standardelor specifice unității;

facilizarea comunicării între departamentele întreprinderii;

Dezvoltarea tehnologică în contabilitate a rezultat într-o diminuare a timpului de lucru alocat funcției contabile tradiționale. Funcția contabilă poate fi așadar preluată și separat de întreprindere, într-un cabinet de contabilitate specializat și astfel putem afirma că funcția contabilă poate fi „externalizată”. Externalizarea funcției contabile are avantaje dar și dezavantaje. Principalele avantaje ar fi certitudinea că evidența contabilă este condusă respectând legislația contabilă în vigoare. Transferarea cheltuielilor aferente departamentului de contabilitate în cheltuieli variabile, mai mici, reprezintă un alt avantaj. Dezavantajele principale ale externalizării funcției contabile sunt pierderea confidențialității informațiilor și pierderea aparentă a funcției de control.

4.2. Efectuarea unui software informatic pentru societatea SC Morărit și Panificație SA

4.2.1. Prezentarea algoritmului

Programul folosit pentru a efectua software-ul informatic pentru societatea SC Morărit și Panificație SA este Visual Basic 6.0.

Algoritmul folosește una dintre metodele de evaluare patrimonială, și anume metoda evaluării pe bază de valoare substanțială. Această metodă constă în cunoașterea valorii activelor, pasivelor și a datoriilor (și nu numai) și punerea acestor valori în formule matematice specifice evaluării pentru a determina rezultatul final care este Valoarea Substanțială Netă (numită în continuare VSN)

Pentru a determina VSN, trebuie calculat înainte de toate Activul Net Contabil (ANC). La ANC se adaugă corecțiile de activ și pasiv (daca există; dacă nu sunt corecții, spațiul alocat acestor valori se completează cu 0) și rezultă Activul Net Corectat (ANCC)

În continuare, plecând de la ANCC, se adaugă valoarea Bunurilor Străine Utilizate (BSU), valoarea Datoriilor apoi se scad valorile Bunurilor Neutilizate (BN) și a Bunurilor Proprii date în utilizare și va rezulta Valoarea Substanțială Brută (VSB).

Din VSB se scad datoriile din exploatare și rezultă Valoarea Substanțială Redusă (VSR) iar dacă din VSB se scad datoriile totale, rezultă Valoarea Substanțială Netă (VSN).

4.2.2. Introducerea datelor necesare rulării aplicației

Interfața programului informatic elaborat:

Valorile folosite se introduc în TextBox-ul aferent fiecăreia dintre ele. Primul pas pentru aflarea rezultatului este completarea spațiilor alocat Activelor si Pasivelor totale („ Total active” și „Total pasive”). Niciun Textbox nu se lasă necompletat. Dacă nu sunt valori se completează cu valoarea 0.

4.2.3. Rezultatul final

Pentru generarea rezultatului final, am ilustrat în continuare un exemplu:

Am introdus suma de 100.000 la Total active și 60.000 la Total pasive și prin apăsarea butonului Activ Net Contabil s-a general rezultatul de 40.000 în josul paginii (în Textboxul aferent rezultatului).

În continuare, după adăugarea corecțiilor de Activ și Pasiv, dupa apăsarea butonului Activ Net Corectat, s-a afișat rezultatul de 43.000 în căsuța aferentă rezultatului și în același timp s-a salvat valoarea ANCC în Textboxul aferent acestuia.

S-au introdus valorile necesare formulii VSB și dupa apăsarea butonului Valoare Substanțială Brută, rezultatul a afișat 61.000. Această valoare a fost la rândul ei salvată în Textboxul aferent.

Am considerat Datoriile de exploatare (De) egale cu 0 rezultând astfel aceeași valoare la Valoarea Substanțială Redusă ca și la Valoarea Substanțială Brută (întrucât formula de calcul este VSR = VSB – De).

Prin apăsarea butonului Valoare Substanțială Netă, programul a generat rezultatul final.

Codul folosit în elaborarea programului:

Comanda „Ieșire” face posibilă ieșirea din progam.

Concluzii

Lucrarea prezintă evaluarea societății SC Morărit și Panificație SA aflată în proces de lichidare. Problematica analizată pe parcursul lucrării conduce la conturarea unor concluzii pe care le putem sintetiza astfel: acțiunile privind lichidarea întreprinderii se întind pe o perioadă lungă de timp, iar procedura implică utilizarea unui set complet de informații și participarea a mai multor persoane specializate în domeniul economic.

Pe parcursul lucrării am descris în mod detaliat toate noțiunile teoretice legate de dizolvarea și lichidarea întreprinderii. Aceste informații au pus bazele studiului de caz efectuat la finele lucrării. Am stabilit că în scopul de a valorifica fiecare element de patrimoniu, lichidatorul a dat spre vânzare toate activele unității, pentru a crea disponibilități bănești pentru achitarea datoriilor rămase. Pentru obținerea unor prețuri cât mai bune se apelează la serviciile unui evaluator, specializat în aducerea întreprinderii la valoarea pe piață. Această acțiune a fost una eficientă, dovedit prin faptul că după plata datoriilor, din fondurile obținute în urma lichidării, a rămas o sumă de bani ce a revenit acționarilor, la final, prin partaj.

În ceea ce privește implicația contabilității în acest process, am ajuns la concluzia că profesionistul contabil are un rol foarte important în întreprindere, până la desființarea să. Deși activitatea de producție a încetat din momentul în care entitatea a intrat în procesul de dizolvare, există totuși operațiuni contabile ce trebuie înregistrate, aferente sfârșitului activității întreprinderii. Activitatea contabila continua si dupa declararea intreprinderii de a se afla in pozitia de faliment, deoarece dupa lichidare exista o serie de operatiuni ce trebuie reflectate in contabilitatea financiara a intreprinderii. In studiul de caz elaborate am stabilit ultimele tratamente contabile ce obliga entitatea la relatii economico- juridice cu utilizatorii interni si externi. Fondurile obtinute o data cu vanzarea tuturor activelor au fost inregistrate in conturile de venituri aferente, si au fost folosite in plata datoriilor fata de salariati, bugetul de asigurari, furnizori, si bugetul de stat. Diferența pozitivă rămasă în urma achitării datoriilor a fost împărțită în mod structural către asociați, în funcție de procentajul de acțiuni deținute în unitate.

În ultima parte a lucrării am prezentat eficiența sistemului informatic în întreprindere. În acest scop am creat un soft informatic cu subiectul „Calculul valorii substanțiale nete” care calculează Valoarea substanțială netă. Putem afirma faptul că existența unui sistem informatic bine structurat are un rol fundamental în procesul de lichidare, deoarece ajută la transmiterea informațiilor într-un mod cât mai scurt, și ajută profesionistul contabil în activitatea pe care o prestează. Acesta oferă avantajul de a furniza date fixe, fără erori, și ajută la o păstrare intactă a informațiilor colectate în trecut.

Concluzia finală este că lichidarea întreprinderii este un proces la fel de important ca înființarea sa, un proces marcat de complexitate deși ocupă ultima fază din existența unei întreprinderi.

Anexe

Anexa 1

Comparabila 1: Vând teren de 6300 mp, pe ruta ocolitoare a orașului. Preț cerut: 2 euro/ mp. Data postării : 14.12.2014. Cod anunț: 2424

Comparabila 2: Vând 8400 mp teren spre Piatra Neamț, dupa fabrică.Preț cerut: 2 euro/mp. Data postarii: 17.08.2014. Cod anunt: 2458

Comparabila 3: Vând teren 11 250 mp în spatele Hypermarket Dedeman Roman.Acces la toate utilitățile. Drum acces. Prețul este negociabil. Terenul este intravilan, a fost inclus în P U G Cordun, ideal pentru investiții.Preț cerut: 13 euro/mp. Data postării: 28.11.2014.Cod anunț: 3047

Harta comparabile terenuri:

Anexa 2

Anexa 3

1.

2.

3.

Anexa 4

Comparabila 1: Vand hala industrial cu suprafata utila de 3200 mp in zona Kaufland.Constructia are structura din cadre din beton armat cu inchideri din zidarie din caramida si a fost data in folosinta in anul 1990.Terenul afferent are suprafata de 4500 mp dintre care 700 mp sunt betonati.Cladirea este racordata la toate utilitatile.

Pret: 100.000 euro

Persoana de contact: Costel ilie, tel:0740568642

Comparabila 2: Hala de vanzare in zona Somaco, Roman.Constructia are suprafata utila de 2800 mp si teren afferent de 3900 mp.Ca si structura este alcatuita din cadre din beton armat si panouri prefabricate la inchideri.Cladirea are toate utilitatile si a fost data in folosinta in anul 1980.

Pret: 94.000 euro

Persoana de contact: Petru Cozma, tel: 0756315698

Comparabila 3: Vand constructie de tip hala in Roman, zona colegiului tehnic Petru Poni.Constructia dateaza din anul 1985 si are suprafata utila de 3000 mp.Ca si structura este alcatuita din cadre din beton armat si inchideri din zidarie.terenul aferent este de 3000 mp.Cladirea este racordata la toate utilitatile.

Pret: 95.000 euro

Persoana de contact: Dorin Acoboaie, tel: 0755465698

Anexa 5

Anexa 6

Anexa 7

Anexa 8

Anexa 9

În efectuarea calculelor care să determine valorile fiecărei proprietăti, evaluatorul a utilizat date din volumul „Costuri de reconstrucție – costuri de înlocuire”, Cornelia Șchiopu, Editura Iroval București, 2010

Bibliografie

Aristotel, (1965) Metafizica, Editura Academiei R.S.R., București

Deju, M., (2009) Contabilitate aprofundată Note de curs, Editura Alma Mater, Bacău

Deju, M.,(2007) Elemente de contabilitate aprofundată, Editura EduSoft , Bacău

Deju, M.,(2013)Contabilitate aprofundată, curs universitar, Editura Alma Mater, Bacău

Horga, V.,(2007) Contabilitate aprofundată, Editura Bibliotheca, Târgoviște

Horomnea, E., (2008), Fundamente știintifice ale contabilității. Doctrina. Concepte. Lexicon, Editura TipoMoldova, Iași

Oprea, D., (1995) Premisele și consecințele informatizării contabilității, Editura Graphix, Iași

Pătruț, V.,(2003) Contabilitatea financiară a întreprinderii, Editura Alma Mater, Bacău

Păvăloaia, W., Păvăloaia, D., (2006) Diagnosticul și evaluarea întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași

Petrescu, S., (2012) Evaluarea economică și financiară a întreprinderii, Editura Tehnopress, Iași

Ristea, M.,(2004) Contabilitate aprofundată, Editura Universitară, București

Săcărin, M.,(2004) Contabilitate aprofundată, Editura Economica, Bacău

Toma, M., (2007), Inițiere în evaluarea întreprinderilor, Editura CECCAR, București

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată în Monitorul Oficial, nr. 1066/11.2004

Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale republicată în Monitorul Oficial nr.1066/11.2004,cu modificările și completările ulterioare

Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,publicată în Monitorul Oficial nr. 359/21.01.2006

http://legestart.ro/

http://www.avocatnet.ro/