Evolutia Sistemului Bancar Dupa 1989

CUPRINS

CAPITOLUL I

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR DUPA DECEMBRIE 1989

2.1 Descrierea sistemului bancar…………………………………………………………… .pag.1

2.2 Performanța sistemului bancar…………………………………………………………..pag.3

2.3 Dimensiunea în industria bancară………………………………… …………………..pag.4

2.4 Rentabilitatea in sistemul bancar………………………………………………………..pag.6

2.5 Rentabilitatea bancară: puterea de piață, proprietatea și factori de țară ……pag.8

CAPITOLUL II

CREDIT EUROPE BANK ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

1.1 Credit Europe Bank (Romania) S.A………………………………………………….pag.10

1.2 Profilul băncii………………………………………………………………………………..pag.10

1.3 Activitatea si produsele băncii…………………………………………………………pag.11

1.3.1 Produse personae fizice………………………………………………………….pag.11

1.3.2 Produse personae juridice………………………………………………………pag.11

1.4 Structura organizatorică a societații bancare………………………………………pag.12

1.5 Strategie………………………………………………………………………………………..pag.14

CAPITOLUL III

SISTEMUL BANCAR ÎN PERIOADA 1990-2007

3.1 Structura, performanța și riscurile din sectorul bancar românesc…………pag 15

3.1.1 Schimbări structurale………………………………………………………………pag 15

3.1.2 Performanțe și riscuri………………………………………………………………pag 20

3.2. Mãsuri întreprinse pentru contracararea potențialelor riscuri bancare…..pag 22

3.3. Perfecționarea unor instrumente de sprijin indirect al supravegherii bancare . …………………………………………………………………………………………………….pag 23

3.4. Acorduri pentru stabilitate financiarã și supraveghere prudențialã……….pag 23

3.5. Sistemul de plăți în România………………………………………………………….pag 24

3.7. Sondaj privind evoluția sistemului bancar românesc………………………….pag 25

CAPITOLUL IV

STAREA ACTUALA A SISTEMULUI BANCAR

RAPORTAT LA CREDIT EUROPE BANK

4.1. Politica monetară și valutară a Credit Europe Bank…………………………..pag 32

4.1.1. Caracteristici generale ale politicii monetare…………………………….pag 32

4.1.2.Instrumentele politicii monetare………………………………………………pag 33

4.2. Evoluții pe piețele financiare…………………………………………………………………….pag 34

4.2.1.Piața monetară…………………………………………………………………………..pag 34

4.2.1.1.Evoluții monetare……………………………………………………………………pag 47

4.2.2.Piața valutară…………………………………………………………………………….pag 40

4.2.3.Piața de capital …………………………………………………………………………pag 42

CONCLUZII……………………………………………………………………………………………pag. 43

ANEXE

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE

D. Ciucur, -Economie, Editura Economică, 2006

Gavrilă

C. Popescu

Cezar Basno, Nicolae Dardac – Managementul bancar , Editura Economică, București, 2002

Dumitru Tudorache – Monedă Credit Bănci, Editura Szlvi, București, 2003

Cezar Basno , Nicolae Dardac , Constantin Floricel – Monedă Credit Bănci , Editura Didactică și Pedagogică , București, 2001 si 2003

Vasile Dedu – Gestiune și audit bancar , Editura Economică , București , 2003

Cezar Basno , Nicolae Dardac – Operațiuni bancare , Editura Didactică și Pedagogică , București, 2002

Cezar Basno, Nicolae Dardac – Sisteme de plăți, compensări și decontări , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

WWW.BNR.RO

WWW.REPERE.RO

WWW.ZF.RO

WWW.NO-CASH.RO

WWW.FINANSBANK.RO

WWW.MYBANK.RO/ULTIMELE-STIRI

Legea nr 58/ 5 martie 1998-Legea Bancară

Ordonanța de urgență nr. 24 /25 martie 1999 pentru modificarea Legii bancare nr. 58/1998

Legea nr.31/1990 privind societățile comerciale

Legii nr. 485/2003 pentru modificarea și completarea Legii bancare nr. 58/1998

*** – Regulamente, instrucțiuni și proceduri Credit Europe Bank

***- Ziare si reviste de specialitate;,

-Ziarul Gandul, Gardianul, Romania Libera, Cotidianul, Adevarul;

-Revista Banii nostrii, Bilant, Business Adviser, E-Finance, Economie

=== Anexa nr2 ===

Anexa nr. 2

=== CAPITOLUL I . ===

CAPITOLUL I

EVOLUȚIA SISTEMULUI BANCAR DUPĂ DECEMBRIE 1989

1.1.Descrierea sistemului bancar

În anul 1998, în România erau înregistrate 47 de bănci comerciale dintre care 36 persoane juridice române și 11 sucursale ale unor bănci străine. Dintre băncile românești, șapte erau proprietate de stat, cinci erau bănci private cu capital românesc, opt erau bănci private cu capital străin iar 16 erau cu capital privat străin și/sau autohton. O poziție aparte era deținută de Casa de Economii și Consemnațiuni, aceasta fiind organizată ca societate pe acțiuni cu capital de stat, activitatea ei fiind reglementată printr-o lege specială. Deși CEC este abilitată să presteze întreaga gamă de activități bancare, ea are un grad sporit de autonomie față de capacitatea de supraveghere și control a BNR.

De asemenea, începând cu anul 1996, și alte instituții pot să presteze servicii bancare. Este vorba de așa-numitele Cooperative de Credit. Activitățile lor nu sunt încă supravegheate de BNR, însă, în conformitate cu legea nr.58 adoptată în anul 1998, legislația existentă se va modifica astfel încât să permită BNR să supravegheze atât activitățile acestor instituții, cât și pe cea a CEC.

Deși numărul băncilor a crescut de aproximativ șase ori în opt ani, diversitatea și calitatea produselor bancare sunt inferioare în comparație cu practicile occidentale. Având în vedere că România are o populație de aproximativ 22,5 milioane persoane reiese că, în medie, o entitate bancară furnizează servicii pentru 15.000 locuitori.

Diversitatea mică a produselor bancare este explicată de mai mulți factori:

permanent, gradul de concentrare și segmentare s-a menținut la un nivel ridicat;

slăbiciunile unor bănci de stat și ezitările autorităților în rezolvarea falimentelor bancare a menținut pentru bănci oportunități excelente de a obține profit prin creditarea băncilor cu probleme cronice de lichiditate;

guvernul a asigurat, în principal după anul 1996, alte oportunități de profit pentru bănci emițând un volum mare de titluri de stat cu rate ridicate ale dobânzii;

lipsa de maturitate a pieței financiare românești. Băncile nu sunt semnificativ implicate pe piața asigurărilor sau pe piața de capital și, până în prezent, nu există o piață ipotecară.

 Concentrarea și segmentarea

Pentru ultimii zece ani, principalele caracteristici ale sistemului bancar sunt concentrarea și segmentarea. La sfârșitul anului 2004, patru bănci aflate în proprietate de stat și CEC dominau încă piața. Patru bănci ( BCR, BRD și Banca Agricolă – vezi Tabelul 1) dețineau 62% din piață, iar CEC deținea 9,8%. De asemenea, aceste patru bănci aflate în proprietatea statului dețineau 56% din capitalul social total și 72,3% din totalul depozitelor.

Tabelul 1: Concentrarea în sistemul bancar românesc: 1997-2004

Sursa: BNR, Raport Anual, 2004

Segmentarea sistemului bancar este evidentă. Se identifică trei segmente principale:

mari bănci de stat;

bănci străine și;

bănci private mici cu capital străin și/sau românesc.

Principalele bănci de stat erau angajate mai ales în finanțarea societăților proprietate de stat și în finanțarea sectorului public. Băncile străine erau concentrate pe finanțarea principalelor companii străine care operau în România, iar băncile din cel de al treilea segment erau orientate spre finanțarea firmelor private.

Tabelul 2: Segmentarea sistemului bancar românesc la 31.12.2003

* BCR, Banca Agricolă, Banc Post, CEC

Sursa: Banca Mondială, Romania Financial Sector Review, martie 2004

1.2. Performanța sistemului bancar

 Performanța sistemului bancar reflectă eficiența mobilizării și alocării capitalului. Băncile trebuie să mobilizeze economiile interne, să le plaseze în investiții și astfel să susțină creșterea economică. Fondurile pentru investiții alocate de bănci trebuie să contribuie la schimbările structurale din economie și la creșterea productivității. De asemenea, băncile trebuie să faciliteze plățile astfel încât piața să poată opera la costuri scăzute.

În mod obișnuit, pentru evaluarea performanței sistemului bancar se pot utiliza două metode. Prima metodă se concentrează asupra economiei în ansamblul ei, plecând de la următoarea ipoteză: măsura în care băncile dintr-o țară mobilizează și alocă eficient și prudent capitalul influențează direct performanțele economiei.

A doua metodă se bazează pe examinarea performanțelor băncilor cu scopul de a evalua cum își îndeplinesc acestea funcțiile de intermediari financiari. Această analiză se concentrează pe câteva instrumente de măsură, ce sunt, practic, niște indicatori obișnuiți:

dimensiunea/volumul depozitelor clienților și a creditelor acordate precum și dezvoltarea acestor activități;

performanțele financiare sau rentabilitatea (ce reflectă capacitatea de a obține profit),

asumarea riscului (aspect ce redă adâncimea și dimensiunea activității bancare) și

orientarea spre client

 Măsura dimensiunii în industria bancară este redată de volumul depozitelor atrase și a creditelor acordate la dimensiunea întregii economii. Aceste activități cuprind toate serviciile furnizate de bănci. De asemenea, este importantă dimensiunea calitativă în activitatea bancară. Aceasta este reflectată de stuctura maturității împrumuturilor bancare. Instrumentele de măsurare a performanțelor financiare ale băncilor sau a rentabilității (venitul, raportul dintre câștigul net înainte de impozitare și activele totale), veniturile nete din dobânzi (diferența dintre veniturile din dobânzile încasate și cheltuielile cu dobânzile acordate, raportată la total active), și capitalizarea (raportul dintre capitalul propriu și active). Rata de creștere a creditelor acordate arată gradul de asumare a riscului, întrucât creșterea volumului de credite înseamnă totodată și acceptarea unui risc mai mare. De asemenea, capitalizarea influențează semnificativ motivația băncilor de a-și asuma riscul, în sensul că o bancă cu un grad mai mic de capitalizare este mai dispusă să se angajeze în acțiuni periculoase deoarece propriul capital este mai puțin expus.

1.3.Dimensiunea în industria bancară

Dimensiunea activității bancare în economia românească este mai puțin semnificativă decât în economiile occidentale și, de asemenea, este inferioară în raport cu multe dintre economiile mai avansate din Europa Centrală și de Est. Acest aspect se confirmă indiferent dacă dimensiunea este măsurată ca raport între masa monetară în sens larg și PIB (ce arată, practic, atragerea de depozite) sau în termenii creditului intern total acordat sectorului privat (ce arată împrumuturile acordate). Totodată, în ceea ce privește împrumuturile acordate de bănci sectorului public, acestea sunt superioare nivelului existent în economiile occidentale. Din această perspectivă, economia românească suferă de o penurie de servicii în intermedierea bancară și are o eficiență scăzută în mobilizarea economiilor și în alocarea creditului către sectorul privat. Această penurie poate fi explicată, cel puțin în parte, de instabilitatea macroeconomică care a prevalat în economia românească.

Țările care au atins un stadiu mai avansat în procesul de transformare au cunoscut ritmuri de creștere atât ale volumului depozitelor atrase cât și ale volumului împrumuturilor acordate sectorului privat peste cele ale PIB nominal. De asemenea, aceste țări au obținut un grad mai ridicat de stabilitate macroeconomică și ritmuri mai înalte de creștere economică. (vezi Tabelul 3 și Tabelul 4).

Dimensiunea calitativă a activității bancare

În economia românească sunt prevalente împrumuturile bancare acordate pe termen scurt. Această tendință reflectă instabilitatea mediului economic și slăbiciunea cadrului legal și contabil în susținerea împrumuturilor pe termen lung.

Tabelul 3: Raportul dintre masa monetară în sens larg și PIB (în procente)

* Cu excepția României, media pe țară reflectă numai perioada 1999-2003.

Sursa: Calcule pe baza datelor din Raportul Anual al BNR, 2003, și date din Transition Report 2003, EBRD.

Tabelul 4: Creditul acordat sectorului privat (% în PIB)

* Cu excepția României, media pe țară reflectă numai perioada 1999-2003.

Sursa: Calcule pe baza datelor din Raportul Anual al BNR, 2003, [i date din Transition Report 2003, EBRD.

Sursa: Banca Mondială

De asemenea, aceasta arată necesitatea de a dezvolta cunoștiințe și practici de creditare necesare fundamentării deciziilor de acordare a împrumuturilor. Până acum, băncile în economia românească au obținut doar progrese modeste în privința măririi scadenței mprumuturilor acordate (Vezi Figura 1).

1.4. Rentabilitatea in sistemul bancar

Rentabilitatea în sistemul bancar din România poate fi rezumată astfel:

în condițiile unei slabe concurențe, băncile cu o cotă mare pe piața depozitelor au un avantaj față de rivali în absența unor rate ale dobânzii competitive;

împrumuturile acordate clienților nu au fost foarte profitabile pentru bănci. Multe bănci au devenit prizonierele deponenților săraci sau ai debitorilor răi platnici;

principalele surse de profit au fost titlurile de stat (mai cu seamă în ultimii trei ani), operațiunile pe piața interbancară ți operațiunile de schimb valutar;

băncile de stat au obținut venituri nete inferioare celor obținute de noile bănci private sau privatizate;

factorii macroeconomici au influențat semnificativ venitul net al băncilor. Perioadele cu inflație și rate nominale ale dobânzii ridicate au mărit veniturile băncilor, însă o mare parte din acestea au servit la menținerea capitalului social real al băncilor.

Profiturile nete

Rentabilitatea băncilor este redată de raportul dintre profitul net înainte de impozitare și activele totale. În economia românească băncile au o rentabilitate superioară mediei din țările aflate în procese de transformare, cât și mediei din țările OECD (vezi Tabelul 5).

 Tabelul 5: Raportul mediu dintre venitului net înainte de impozitare și

totalul activelor băncilor din economia românească, 1997-2004 (%)

Sursa: Calcule pe baza datelor statistice ale Ministerului de Finanțe și a datelor din Raportul

Anual al BNR

Veniturile nete din dobânzi

O altă măsură a rentabilității băncilor este dată de veniturile nete din dobânzi (diferența dintre veniturile din dobânzi la creditele acordate și cheltuielile cu dobânzile plătite pentru împrumuturile contractate, raportată la activele totale). Veniturile nete din dobânzi generează venituri bancare, din care sunt plătite cheltuielile de exploatare și se constituie provizioanele la pierderile din împrumuturile acordate. Evoluția veniturilor nete din dobânzi între anii 2000 și 2004 (vezi Tabelul 6) arată două aspecte importante:.

Tabelul 6: Rata medie a venitului net din dobânzi în

total active bancare, 2000-2004 (%)

Sursa: Calcule pe baza datelor statistice ale Ministerului de Finanțe și a datelor din Raportul

Anual al BNR, 2004

Diminuarea marjei dobânzilor ar putea fi explicată de progresul în stabilizarea macroeconomică (în special, de scăderea inflației) și, de asemenea, arată începutul reformei structurale în România. Având în vedere evoluția veniturilor nete din dobânzi, România a înregistrat rezultate mai bune decât Rusia, Ucraina, Macedonia, Belarus, însă este încă în urma performanțelor înregistrate de Republica Cehă, Polonia, Ungaria și Slovenia.

Capitalizarea

Soliditatea financiară a băncilor este reflectată de raportul dintre capitalul propriu și activele totale. (vezi Figura 2). În sistemul bancar românesc se remarcă o evoluție sinuoasă a acestui indicator. Începând cu 6,5% în anul 1997, capitalizarea atinge un maxim de 12% în anul

Sursa: Banca Mondială

2001, după care, în anul 2004 scade la 7,6%. Pentru perioada 1997-2004, această rată a avut o medie de 7,4%.

1.5.Rentabilitatea bancară: puterea de piață, proprietatea și factori de țară

 Există studii care arată că rentabilitatea băncilor depinde de cota de piață pe care o dețin, de forma de proprietate pe care o au și de mediul economic în care operează. De exemplu, în toate țările est-europene aflate în proces de transformare, profiturile băncilor au fost mari în timpul anilor cu instabilitate macroeconomică, în condiții de rate înalte ale dobânziilor și tranzacții intense pe piața valutară. România nu face excepție de la această evoluție. De obicei, există o variație semnificativă a rentabilității în funcție de cota de piață. Băncile care dețin o cotă de piață mai mică au o rentabilitate mai mică decât băncile cu o cotă de piață mai mare. De asemenea, rentabilitatea este influențată și de forma de proprietate a băncilor. Într-o perioadă scurtă de timp, băncile străine sau cele cu participare străină s-au dovedit a fi cele mai profitabile. Totodată, băncile nou înfințate au obținut venituri nete mai mari decât băncile de stat. Explicația este simplă: noile bănci sunt puternic motivate să atragă clienți și să-și dezvolte afacerile. Pentru a realiza aceste lucruri, aceste bănci oferă servicii de calitate mai bună.

Costurile de operare

Un prim factor determinant al costurilor de operare ale unei bănci este dimensiunea propriei activități (măsurată prin volumul atragerii de depozite și al plasării acestora). În economia românească, dimensiunea activității bancare este mică în comparație cu țările OECD și cu cele mai multe din țările est-europene avansate în procesul de transformare.

În același timp, factorii ce privesc structura pieței și a proprietății nu influențează în mod semnificativ aceste costuri. Totuși, performanțele macroeconomice și progresele în procesul de tranziție au o influență semnificativă asupra costurilor de operare.

În sistemul bancar românesc, nu există o constrâgere concurențală puternică si până acum, structura proprietății nu pare să aibă o influență semnificativă asupra costurilor de operare ale băncilor. Pe de altă parte, profiturile nete din activitatea bancară au rămas superioare în comparație cu alte industrii. Această evidență sugerează că multe dintre diferențele între bănci sunt determinate mai degrabă de activitățile de atragere a depozitelor și de plasare a acestora, decât de varia]iile în costurile de operare și în eficiență.

În ceea ce privește costurile de operare din sistemul bancar, România este mai bine situată decât țările cu bănci mai puțin eficiente (Belarus, Kazakhstan și Ucraina), însă, performanțele sunt mai slabe în raport cu țările cu cele mai eficiente bănci (Croația, Republica Cehă, Slovenia, Republica Slovacă și Polonia). Aceast fapt reflectă, de asemenea, diferențele dintre țările angajate în procese de transformare în ceea ce privește progresele în privința apropierii de piață.

=== CAPITOLUL II ===

CAPITOLUL II

CREDIT EUROPE BANK ÎN ECONOMIA DE PIAȚĂ

2.1 Credit Europe Bank (Romania) S.A.

Credit Europe Bank (România) S.A. – fostă Finansbank (România) SA – este o bancă universală, ce oferă o gamă completă de produse și servicii persoanelor fizice, micilor întreprinzători, IMM-urilor și corporațiilor mari, prin cele 95 sucursale și agenții precum și prin canale de distribuție alternative: rețele de ATM și POS, Internet Banking. Bancă deține un portofoliu de peste 400.000 de clienți personae fizice și 20.000 de clienți corporate.

Numele băncii s-a schimbat datorită faptului că în August 2006, Fiba Holding a anunțat vânzarea pachetului majoritar de 46% deținut la Finansbank A.S Turcia, fosta companie mamă a Finansbank România, către Național bank of Greece.

Ca rezultat, Finansbank România și subsidiarele afiliate din Olanda, Elveția, Rusia și Ucraina, și-au schimbat numele în Credit Europe Bank.

Sub noul nume vom continua să oferim aceleași produse și servicii novatoare punând accent pe calitatea acestora, precum și pe întărirea poziției băncii atât pe piața de retail banking și finanțarea IMM-urilor cât și pe piața de corporate banking

2.2 Profilul băncii

Credit Europe Bank (România) S.A. este activă pe piața românească din Februarie 2000. Banca noastră, în calitate de instituție financiară universală, deservește toate segmentele economice cu o gamă variată de produse și servicii, cum ar fi credite de consum, carduri, conturi de economii, certificate de depozit, credite pentru IMM-urî, finanțarea capitalului de lucru, finanțarea de proiecte și a comerțului internațional.

Credit Europe Bank (România) S.A. intenționează să își mărească cota de piață în România, oferind noi produse personalizate clienților săi, precum și prin deschiderea de noi sucursale. Banca noastră este centrul sinergiei create de către celelalte subsidiare ale Grupului Fiba pe pietele financiare din România, oferind de asemenea clienților săi acces către Credit Europe Leasing IFN S.A., Credit Europe Servicii Financiare IFN S.A. (credite de consum) și Credit Europe Ipotecar IFN S.A. (dezvoltare imobiliară și ipoteci).

2.3 Activitatea si produsele bancii

Activitate

În Decembrie 2004, valoarea activelor Credit Europe Bank (România) S.A a atins suma de 200 milioane euro, reprezentând o creștere de 90% comparativ cu Decembrie 2003, depășind creșterea medie de 53.66% a sistemului bancar românesc pentru aceeași perioadă.

Suma totală a portfoliului de credite a atins 116 milioane euro la sfârșitul anului 2004, din care 66 milioane euro au reprezentat credite acordate persoanelor juridice iar 50 milioane euro credite de consum.

Anul 2004 a reprezentat “anul retail” pentru sistemul bancar românesc. Pentru Credit Europe Bank (România) S.A. o creștere cu 83,74% a portofoliului de credite s-a datorat în principal creșterii cu 151,57% a creditelor pentru persoane fizice, în timp ce creditele pentru persoane juridice au înregistrat o creștere semnificativă de 52,57% în 2004.

2.3.1 Produse persoane fizice

Credit Europe Bank oferă o gamă variată de produse și servicii bancare, toate fiind puse la dispoziția clienților de către echipă de profesioniști a băncii.( Vezi anexa nr.1)

Se pot constituii depozite la termen în condiții avantajoase de dobândă și fără comision la ridicare, dacă se respectă scadență depozitului.

Se pot solicita emiterea de carduri internaționale Visa Electron și Mastercard (Vezi anexa nr. 2 și 3)

Se pot solicita credite pentru achiziționarea de bunuri de folosință îndelungată, autoturisme sau pentru nevoi personale.

Banca oferă posibilitatea de plată a facturilor telefonice

2.3.2 Produse personae juridice

Credit Europe Bank (România) S.A. încearcă să răspundă exigențelor clienților săi, persoane juridice, oferindu-le o gamă variată de produse și servicii bancare competitive

– Deschideri de conturi curente.

– Depozite la termen sau depozite colaterale.

– Transferuri bancare în lei prin intermediul ordinelor de plată.

– Transferuri bancare în valută prin sistem SWIFT.

– Emiterea de cecuri sau bilete la ordin pentru plată furnizorilor.

– Remiterea spre încasare a efectelor comerciale de tip cec sau bilet la ordin.

– Acordarea de facilități de creditare cash sau non-cash de tip: linie de credit, credite revolving sau non-revolving, overdraft, scrisori de garanție, acreditive, certificări /avalizari de documente comerciale.

– Trade Finance: incasso-uri, acreditive, scrisori de garanție

– Carduri

2.4 Structura organizatorica a societatii bancare

La nivelul fiecărei bănci , se stabilesc organele de conducere care să asigure procesul de coordonare , conducere și decizie . De regulă, conducerea , administrarea și controlul societăților bancare sunt realizate în cadrul fiecărei bănci de către :

Adunarea Generală a Acționarilor – organ care apare numai în cazul băncilor cu capital privat sau mixt ;

Consiliul de administrație al băncii ;

Comitetul de direcție al băncii ;

Președintele și vicepreședintele;

Comitetul de conducere la sucursale , filiale și agenți ;

Comisia de cenzori , care reprezintă organul de control;

Structura organizatorică a rețelei de unități a băncilor comerciale care și-au organizat activitatea în teritoriu în funcție de împărțirea administrativ – teritorială a tării este următoarea :

centrala băncii ;

sucursale judetene și sucursala municipiului București ;

filialele ;

agențiile ;

CENTRALA BĂNCII

În cadrul rețelei de unități a societății bancare, centrala deține funcția de coordonare pentru toate activitățile ce se desfăsoară în sucursale, filiale și agenții, asigurând aplicarea corectă a legilor, hotărârilor și a actelor normative ce reglementează activitatea bancară .

La noi în tară, în mod particular, datorită faptului că în general toate băncile comerciale desfășoară aceeași gamă de operatiuni, există o serie de componente organizatorice (direcții, departamente, etc.) care se regăsesc sub diferite forme în majoritatea băncilor comerciale.

Structura societatilor bancare

SUCURSALELE BĂNCII

Sucursalele funcționează la nivel județean și se constituie în nuclee ale activității băncii la acest nivel .(Vezi anexa nr.4)

FILIALELE BĂNCII

Filialele sunt unitati teritoriale operative, ale societăților bancare, care funcționează în orașele mai importante din cadrul judetelor și în unele cazuri la nivelul sectoarelor municipiului București, fiind subordonate sucursalelor și având la rândul lor dupa caz, în subordine agenții .(anexa nr.5)

Organigrama sucursală

2.5 Strategie

Strategia de dezvoltare a rețelei de sucursale și creșterea numărului de produse și servicii au permis Credit Europe Bank (România) S.A. să atragă tot mai mulți clienți, astfel numărul total al depozitelor băncii a crescut cu 65%, până la suma de 136,5 milioane euro.

Prin cele 60 de sucursale, agenții și puncte de lucru (10 existențe la momentul achiziționării băncii, în februarie 2000), Credit Europe Bank (România) S.A. deservește mai mult de 200.000 clienți persoane fizice și 20.000 clienți persoane juridice, prin intermediul a 1000 de angajați, toți orientati către oferirea serviciilor de înaltă calitate și a menținerii unor bune relații cu clienții în toată țara. Coță de piață deținută de Credit Europe Bank (România) S.A. în România este:

-1.0% din totalul activelor bancare

– 2% credite de consum

– 7.0% carduri de credit

– 3.5% tranzacții de schimb valutar

Banca își propune în continuare sa atingă următoarele ținte:

-Obținerea unei cote de piață mai mari atât pe segmentul de retail cât și de corporate;

– Atingerea unui număr de 150 de sucursale până la sfârșitul anului 2007;

– Creșterea numărului de clienți și operațiuni;

=== CAPITOLUL III ===

CAPITOLUL III

SISTEMUL BANCAR PÂNĂ ÎN PERIOADA 1990-2007

3.1.Structura, performanța și riscurile din sectorul bancar românesc

Progresele înregistrate pe linia macrostabilizării, coroborate cu eforturile băncilor de consolidare a poziției lor pe piața internă, au contribuit la întărirea stabilității și solidității sistemului bancar. Astfel, anul 2007 poate fi considerat anul manifestării depline a rezultatelor procesului de asanare și consolidare ale sectorului bancar.

Creșterea puternică a pieței bancare românești sub aspectul volumului și complexității tranzacțiilor desfășurate a impus îmbunătățirea permanentă a procesului de supraveghere, monitorizarea sistemului bancar axându-se cu preponderență pe analiza riscurilor pe care le implică, direct sau indirect, activitatea bancară. Au fost dezvoltate, astfel, metode de analiză și cuantificare vizând nu numai performanțele financiare ale băncilor, ci și corelarea profilului lor de risc cu aptitudinile de gestionare a riscurilor.

3.1.1.Schimbări structurale

Deși sectorul bancar nu a cunoscut modificări structurale majore în anul 2007, extinderea cotei de piață deținute de băncile cu capital majoritar privat (la 62,5 la sută) a fost influențată de creșterile activelor bancare, pe fondul atragerii de depozite de la clientela nebancară (+23,1 la sută, în termeni nominali), dar și al majorării capitalurilor proprii (+26,2 la sută). O dată cu privatizarea celei mai mari bănci românești cu capital de stat, Banca Comercială Română, se estimează o creștere a ponderii deținute de segmentul privat cu peste 28 de puncte procentuale.

În cadrul sectorului privat, capitalul străin a continuat să fie preponderent, atingând 58,2 la sută din activul bilanțier agregat la sfârșitul anului 2007.(Vezi tabel nr.1)

Tabel 1:Cota de piață a băncilor și a sucursalelor băncilor străine

Sursa: Banca Mondială, Romania

Prezența semnificativă a sectorului privat s-a resimțit și la nivelul capitalizării sistemului bancar. Ponderea acestui segment în totalul capitalului agregat a ajuns la 74,3 la sută, ca urmare a acțiunilor întreprinse de băncile străine în vederea consolidării poziției lor pe piața bancară românească, precum și a măsurilor luate de Banca Națională a României privind majorarea graduală a limitei minime aferente capitalului social și fondurilor proprii până la valoarea de 370 miliarde lei (Normele BNR nr. 16/2002).(Vezi tabel nr. 2)

Tabel 2: Ponderea băncilor și a sucursalelor băncilor străine în

volumul agregat al capitalului

Sursa: BNR

Principala caracteristică a sistemului bancar românesc rămâne concentrarea acestuia, un număr de cinci bănci (Banca Comercială Română, BRD – Groupe Société Générale, Raiffeisen Bank, CEC, ABN Amro Bank) dominând piața la sfârșitul anului 2007, cu o pondere de 61,7 la sută din activul total, 56,8 la sută din totalul creditelor și 62,6 la sută din totalul depozitelor. Totuși, intrarea pe piața românească a unor bănci străine de renume și asanarea sectorului bancar au declanșat o concurență puternică între operatorii bancari (exp: CreditEuropeBank). În acest context, ultimii trei ani au marcat un nou trend, cotele de piață deținute de băncile autohtone diminuându-se în favoarea segmentului străin.

Din totalul celor 40 de țări care dețin participații în capitalul instituțiilor de credit din România, la finele anului 2006, primele trei locuri au fost ocupate de: Austria (cu 21,5 la sută în totalul capitalului), Grecia (cu 11,1 la sută) și Franța (cu 5,9 la sută). (Vezi tabel nr.3)

Tabelul 3 :Participațiile stăine la capitalui social al băncilor din România

Sursa: Banca Mondială, Romania

Mutațiile structurale consemnate au condus la o nouă configurație a sistemului bancar în ceea ce privește atât numărul total al operatorilor bancari, cât și repartizarea acestora. Astfel, la finele anului 2006, sistemul bancar românesc cuprindea 38 de instituții de credit, în structura acestuia regăsindu-se bănci de stat (3), filiale (15) și sucursale (8) ale unor bănci străine, bănci cu capital privat autohton (6), respectiv cu capital străin (6). La acestea s-a adăugat și prima rețea cooperatistă de credit – Creditcoop. (Vezi tabel nr.3)

Tabelul 3: Componența sistemului bancar pe forme de proprietate

Sursa: BNR

3.1.2.Performanțe și riscuri

Ca urmare a măsurilor de restructurare a sectorului bancar întreprinse de Banca Națională a României începând cu anul 1999 și a îmbunătățirii climatului macroeconomic, activitatea bancară și-a continuat, pentru al treilea an consecutiv, evoluția puternic ascendentă.

Creditul acordat populației a constituit segmentul cel mai dinamic, ritmul său de creștere plasându-se mult peste cel înregistrat de sectorul corporativ (214,6 la sută în termeni reali comparativ cu 24,6 la sută). Dublarea ponderii segmentului de retail (până la 24,8 la sută ) a fost susținută de creșterea atractivității și diversificarea ofertelor operatorilor bancari, precum și de extinderea cererii populației pentru creditele de consum și imobiliare.

Trecerea la un alt palier de distribuție a creditelor a fost impusă de necesitatea creării pe piața bancară a unei infrastructuri de creditare pe termen mediu și lung. Asistăm, astfel, în perioada analizată, la o tendință de extindere a scadenței creditelor, reflectată într-o dinamică reală mai accelerată a creditelor pe termen lung (+148,4 la sută) și mediu (+115,9 la sută) comparativ cu cea înregistrată de cele acordate pe termen scurt (+10,8 la sută), care continuă totuși să fie preponderente (49,5 la sută).

Intensificarea activității de creditare s-a regăsit și în volumul agregat al rezultatului financiar aferent anului 2007 (13 290 000 RON), superior celui înregistrat în anul 2006 (12 498 000 RON), sursa principală constituind-o veniturile nete din dobânzi. Dinamica mai redusă a profitului net agregat în 2007 (+6,3 la sută) comparativ cu anul anterior (+18,7 la sută) a fost determinată de diminuarea spread-ului de dobândă la operațiunile cu clienții nebancari neguvernamentali (de la 17,6 puncte procentuale la 14,7 puncte procentuale, pe fondul accentuării competiției pe piața creditului), de majorarea cheltuielilor cu provizioanele (cu 50,6 la sută), dar și de investițiile în infrastructură realizate de majoritatea băncilor.

Tabelul 4: Principalii indicatori de prudență bancară

Sursa: BNR

3.2.Mãsuri întreprinse pentru contracararea potențialelor riscuri bancare

În anul 2007, Banca Națională a României, ca autoritate de supraveghere a sistemului bancar, a acționat în vederea asigurării unui echilibru între două obiective potențial contradictorii:

pe de o parte, menținerea unui ritm ridicat de creștere a intermedierii bancare, care să asigure restrângerea decalajului semnificativ care desparte România de țările Uniunii Europene la acest indicator.

pe de altă parte, menținerea sănătății financiare a sistemului bancar, în vederea asigurării unei creșteri sustenabile pe termen lung.

Pe fondul măsurilor luate de autoritatea de supraveghere în anii anteriori și al ameliorării substanțiale a calității acționarilor și conducătorilor băncilor, fraudele bancare identificate în anul 2007 s-au diminuat semnificativ, ceea ce a contribuit la îmbunătățirea în continuare a percepției publicului privind sistemul bancar.

Identificarea unor eventuale lacune în procesul de administrare de către băncile comerciale a principalelor riscuri bancare (de credit, de lichiditate, de piață, operațional, reputațional) a constituit o preocupare majoră a autorității de supraveghere. În acest sens, a fost reglementat cadrul legal privind organizarea activității și sistemul de control intern al băncilor, administrarea riscurilor semnificative, precum și organizarea și funcționarea compartimentului de audit intern al acestora , respectiv cel privind limitarea riscului la creditul de consum (Normele BNR nr. 3/2007) și ipotecar (Normele BNR nr. 3/2007).

O preocupare majoră a băncii centrale a constituit-o concentrarea acțiunilor de inspecție on site pe analiza riscurilor din activitatea bancară. În acest sens, au fost remise scrisori de atenționare băncilor care au înregistrat ritmuri accelerate în acordarea de credite sau ponderi semnificative în activul propriu și au fost intensificate contactele cu conducerea acestor bănci.

Alte măsuri în direcția îmbunătățirii calității actului de supraveghere s-au concretizat în achiziționarea unei noi aplicații software pentru dezvoltarea actualului sistem de monitorizare off site a riscurilor bancare, introducerea unei noi componente în procesul de evaluare CAAMPL (S) – senzitivitatea la evoluția pieței –, precum și perfecționarea sistemului de avertizare timpurie a potențialelor falimente bancare în cadrul programelor cu finanțare PHARE, aflate în prezent în curs de derulare.

3.3.Perfecționarea unor instrumente de sprijin indirect al supravegherii bancare

Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar a continuat să-și îndeplinească obligațiile de plată a compensațiilor cuvenite persoanelor fizice care dețineau depozite la băncile declarate în stare de faliment.

Centrala Riscurilor Bancare

Banca Națională a României a continuat să recomande instituțiilor de credit consultarea într-o mai mare măsură a informațiilor din baza de date a Centralei Riscurilor Bancare și chiar a solicitat instituirea obligativității acesteia prin normele de creditare ale fiecărei instituții de credit.

Ca rezultat, gradul de utilizare a acestui instrument a crescut semnificativ. Astfel, în cursul anului 2007, instituțiile de credit au efectuat 404 875 interogări ale bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare din care 362 665 (89,6 la sută) cu acordul debitorilor potențiali. Prin aceste interogări au fost solicitate date despre riscul global, creditele și restanțele debitorilor. Ponderea debitorilor noi pentru care s-au efectuat interogări autorizate a ajuns la nivelul de aproximativ 80.

Banca Națională a României a demarat un proiect de modificare a Regulamentului nr. 1/1999 privind organizarea și funcționarea în cadrul BNR a Centralei Riscurilor Bancare, cu modificările și completările ulterioare. Principala modificare adusă acestui Regulament constă în dezvoltarea bazei de date a Centralei Riscurilor Bancare prin includerea unor noi informații de risc bancar, care se referă la:

grupurile de debitori evidențiate de instituțiile de credit;

fraudele cu carduri produse de către posesorii de carduri;

restanțele mai mari de 30 de zile înregistrate în restituirea creditelor de către persoanele fizice;

creditele acordate persoanelor juridice nebancare nerezidente, care în prezent nu sunt incluse în baza de date a Centralei Riscurilor Bancare.

3.4. Acorduri pentru stabilitate financiarã și supraveghere prudențialã

Cu o pondere a activului agregat de circa 33 la sută în PIB , sectorul bancar a continuat să dețină rolul de lider al pieței financiare, gradul de dezvoltare atins plasându-l într-o poziție dominantă în raport cu celelalte segmente (sectorul pieței de capital și cel al asigurărilor). Implicațiile poziției dominante, coroborate cu diversificarea sectorului financiar, cu creșterea volumului pieței și cu cerințele decurgând din integrarea acesteia în piața globală, au sporit considerabil responsabilitățile Băncii Naționale a României ca autoritate de reglementare și supraveghere bancară.

În acest sens, s-au intensificat eforturile de îmbunătățire a colaborării dintre autoritățile de supraveghere a pieței financiare românești, în scopul creșterii eficienței acestei activități și al asigurării unei dezvoltări sănătoase a tuturor segmentelor sistemului financiar. Oficializarea cooperării cu celelalte două autorități de supraveghere, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare și Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, s-a realizat prin semnarea unui protocol la data de 3 aprilie 2002.

Pentru a contracara posibilitatea ca dezvoltarea rapidă a activității de creditare să afecteze alte sectoare, BNR a menținut un dialog permanent cu Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, propunând acesteia emiterea unor norme care să oblige societățile de asigurare să reasigure pe piața internă sau externă un procent semnificativ din expunerea rezultată din asigurarea riscului de credit.

În condițiile în care apelarea de către instituțiile de credit la surse alternative de finanțare are efecte benefice atât asupra sectorului bancar, cât și asupra capitalizării și lichidității pieței de capital, BNR s-a implicat activ în promovarea emiterii de către bănci a obligațiunilor pe piața de capital, colaborând în acest sens cu CNVM și BVB.

3.5. Sistemul de plăți în România

Dupa aderarea României la Uniunea Europeană, sistemul de plăți se confruntă cu noi provocări în ceea ce privește creșterea volumului tranzacțiilor și implementarea cerințelor cumpărătorilor în contextul unei piețe unice la nivel european.

Deși plățile cu numerar reprezintă, pentru moment, modalitatea utilizată cu preponderență în vederea achitării obligațiilor (51 la sută din agregatul monetar M1), tendința de creștere a volumului și a valorii plăților fără numerar din anii anteriori s-a menținut;

De menționat este faptul că, în actualul sistem de plăți, eforturile sunt îndreptate spre crearea unui sistem care să permită reducerea costurilor și creșterea vitezei de procesare a plăților, prin utilizarea pe scară tot mai largă a cardurilor și a altor instrumente de plată electronicã.

În îndeplinirea atribuțiilor sale de promovare a bunei funcționări a sistemelor de plăți în scopul asigurării stabilității financiare și al preluării acquis-ului comunitar relevant, precum și în vederea implementării sistemului electronic de plăți, au fost luate următoarele mãsuri:

1. A fost demarat efectiv procesul de implementare a sistemului electronic de plăți, care va include:

sistemul de decontare pe bază brută în timp real (RTGS);

casa de compensare automată (ACH);

sistemul de înregistrare și decontare a operațiunilor cu titluri de stat (GSRS).

Proiectul a parcurs etapele referitoare la definirea specificațiilor funcționale, iar în

prezent se derulează etapa de test-pilot pentru cele trei sisteme.

2. A fost definitivat procesul de preluare a activității de procesare a transferurilor de fonduri în relația cu Trezoreria statului, precum și a celor aferente piețelor valutară și monetară (inclusiv piața primară a titlurilor de stat)., activitatea respectivă fiind desfãșuratã în mandat pentru banca centralã.

3. În vederea preîntâmpinãrii oricăror disfuncționalități care pot să apară în economie în perioadele în care Guvernul României acordă zile libere nelucrătoare, de regulă cu ocazia sărbătorilor religioase, în continuarea celor prevãzute de Codul Muncii, Banca Națională a României a emis Norma nr. 10/2003 privind perioada maximă de întrerupere a funcționării sistemului de plăți și decontări și a piețelor monetară și valutară.

3.6. Sondaj privind evoluția sistemului bancar românesc

Banca a organizat un sondaj de opinie referitor la evoluția și riscurile cu care se confruntă sistemul bancar românesc în prezent și pe termen mediu.

Respondenții vizați au fost specialiști și personal din conducerea următoarelor instituții: bănci și sucursalele băncilor străine care operează în România, bănci de investiții ce operează în România, firme de consultanță financiară, Banca Națională a României.

Chestionarul a fost structurat în două părți. În prima parte, respondenților li s-a solicitat să selecteze, dintr-un grup de 19 riscuri, în ordinea importanței, primele 10 riscuri cu care cred că se va confrunta sistemul bancar și să se pronunțe cu privire la tendința acestora. De asemenea, au fost rugați să motiveze ordinea aleasă și să aprecieze capacitatea sistemului bancar de a face față riscurilor identificate.

Partea a doua a chestionarului a avut ca scop evidențierea așteptărilor participanților privind evoluția sistemului bancar pe termen mediu, aceștia fiind solicitați să se pronunțe asupra dinamicii numărului de bănci, a factorilor care își vor pune amprenta asupra evoluției sistemului bancar și asupra avantajelor competitive ale băncilor (în prezent și pe termen mediu).

Au fost primite 46 de răspunsuri: 22 din partea băncilor, 20 din cadrul BNR, 1 din partea băncilor de investiții, 1 din partea reprezentanțelor în România a băncilor comerciale internaționale, 2 din partea firmelor de consultanță financiară.

În urma sodajului cele mai importante 10 riscuri selectate de către participanții sunt prezentate în

Tabelul nr. 1.

Tabel nr.1

Comparativ cu rezultatele sondajului realizat se observă creșterea semnificativă a importanței riscurilor de piață (riscul de dobândă și riscul valutar) – riscul de dobândă a urcat două poziții, iar riscul valutar a intrat în top direct pe locul al patrulea.

În afara celor 19 riscuri incluse în chestionar de mai jos respondenții au sugerat și existența altora, de exemplu:

riscul legal, cu accent pe soluționarea în justiție a proceselor legate de recuperarea creditelor și executarea garanțiilor, bancherii acuzând faptul că legislația favorizează debitorul;

riscul selecției adverse, în condițiile în care procedurile băncilor se aplică, de multe ori, discriminatoriu, iar apropierea alegerilor mărește riscul de condiționare politică a actului creditării.

CLASIFICAREA RISCURILOR
ÎN FUNCȚIE DE IMPORTANȚA ACESTORA

In partea a doua a sondajului la întrebarea “Cât de bine considerați că este pregătit sistemul bancar să facă față riscurilor identificate? “ participanții la sondaj au răspuns astfel:

Participanții la sondaj consideră că sistemul bancar este mai bine pregătit pentru a face față riscurilor, 48 la sută dintre respondenți apreciind o pregătire bună sau foarte bună, față de numai 29 la sută în anul anterior.

La întrebarea “Câte bănci apreciați că vor fi pe piață în anul 2008?” graficul ne prezintă următoarele rezultate :

Cea mai mare parte a participanților (59 la sută, procent similar celui din anul 2006) apreciază că, pe termen mediu, numărul băncilor din sistemul bancar se va reduce, rezultat în concordanță cu răspunsurile la întrebarea IV în privința achizițiilor și fuziunilor. În schimb, ponderea celor care cred că vor fi mai multe bănci pe piață a scăzut la 24 la sută comparativ cu 37 la sută în anul 2006.

Ce factori își vor pune amprenta asupra evoluției sistemului bancar?

Față de anul anterior, opiniile respondenților nu au înregistrat modificări majore. Astfel, în prezent, privatizarea este considerată ca fiind factorul cu cea mai mare influență asupra sistemului bancar, în timp ce pe termen mediu prima poziție revine achizițiilor și fuziunilor.

=== CAPITOLUL IV ===

CAPITOLUL IV

STAREA ACTUALĂ A SISTEMULUI BANCAR

RAPORTAT LA CREDIT EUROPE BANK

Sistemul bancar românesc are o situație particulară, provenind din datele specifice date de contextul în care a evoluat. După decembrie 1989, a fost reluat în România procesul de creare a unei culturi și civilizații bancare, ce fusese distrusă imediat după anul 1947, odată cu venirea comuniștilor la putere. De la o societate ce avea o economie centralizată, planificată, în care cetățeanul obișnuit nu avea contact cu banca și nu lucra cu instrumentele specifice sectorului bancar (cecul, ordinul de plata, card bancar etc.), s-a trecut rapid la o lume în care funcționează numeroase bănci, în care populația are acces la produsele și serviciile bancare. Toate aceste schimbări, evoluții, implică și pregătirea cetățeanului pentru a înțelege modul de funcționare a băncilor, de acceptare a câștigurilor și riscurilor ce apar în funcționarea acestora.

Din punct de vedere organizatoric, băncile își desfășoară activitatea în condiții asemănătoare cu ale celorlalte societăți comerciale pe acțiuni; sub aspect funcțional, dimpotrivă, pot fi reținute particularități notabile. Funcțional, spre deosebire de societățile comerciale, total independente în elaborarea propriului management, băncile sunt obligate, în temeiul art. 38 din Legea 58/98, să se supună în activitatea lor reglementărilor emise de Banca Națională a României pentru aplicarea politicii monetare, de credit, valutare, de plăți, de asigurare a prudenței bancare și de supraveghere a societăților bancare.

Din punctul de vedere al structurii, sistemul bancar românesc numără aproximativ 40 de bănci participante la procesul de compensare interbancară. Principalele 4 bănci ca mărime – Grupul BCR, BRD–Groupe Societe Generale, Raiffeisen–Banca Agricolă și Credit Europe Bank dețin o pondere ce depășește 70% din activele bancare.

În ultimii ani, s-au produs schimbări semnificative în viața băncilor din România. Sistemul bancar, tot mai intens supravegheat, a început să elimine din interiorul său elementele bolnave – s-a redus procentul de credite neperformante, au continuat procedurile de falimentare ale unor bănci (chiar dacă aceasta a avut o influență semnificativă asupra scăderii încrederii populației în sistem). Deși a avut loc un progres semnificativ de îmbunătățire a bilanțurilor băncilor, o mare parte a sistemului bancar românesc este încă afectată de calitatea creditelor și insuficiența provizioanelor. (Vezi anexa nr. 6)

S-a îmbunătățit structura și calitatea serviciilor oferite –Credit Europe Bank a ajuns la aproape 1 milion de clienți, chiar daca 800000 persoane fizice, tocmai din cauza unei schimbări în modalitatea de tratament a clienților, mai ales după preluarea acesteia de către grupul francez. S-au introdus noi servicii – phone bankingul, e-bankingul (Banca Țiriac, Romexterra), I-bankingul (Bank Austria Creditanstalt, Credit Europe Bank, Libra Bank, Demir Bank, Raiffeisen). În general, băncile mici sunt cele ce recurg la tehnologiile de ultimă oră. Explicația rezidă în faptul că mamuții sistemului bancar românesc nu au mobilitatea necesară – aceasta și datorită faptului, poate că până de curând au fost administrate de stat, care se știe, este cel mai slab administrator.

În cadrul sistemului bancar românesc (vezi tabel), Credit Europe Bank este a opta bancă românească ca nivel de active și reprezintă un pilon important în susținerea procesului de dezvoltare și modernizare a economiei.

Tabel 1– poziția Credit Europe Bank în cadrul sistemului bancar românesc

Sursa: raportul anual al BNR

Dacă nu se modifică atitudinea marilor în această arie – și anume, dezinteresul manifestat de bănci în relația cu clienții-persoane fizice, aceștia nefiind tratați ca parteneri, dacă nu se vor intensifica eforturile băncilor în direcția diversificării pachetului de servicii, în momentul când mișcarea capitalurilor va fi total liberalizată și în România, este posibil ca băncile din România să se confrunte cu o „emigrație a fondurilor” clienților lor spre sectorul financiar-bancar comunitar sau poate altul.

Băncile și-au exercitat încă din 1990 rolul de atragere a economiilor, dar au întâmpinat dificultăți în investirea lor. În ultimii zece ani, sistemul bancar din România și-a îndeplinit într-o măsură mult mai mică funcția de intermediere financiară, în comparație cu sistemele bancare din țările mai avansate în procesul de tranziție. Obligațiunile de stat, care într-o economie normală reprezintă unul din elementele ce au un grad de profitabilitate scăzut continuă să rămână atractive pentru sistemul bancar. Aceasta se datorează, pe de o parte și situației generale din economie, dar pe de altă parte, și politicii extrem de prudente a băncilor comerciale, ce abia în ultima vreme au recurs pe o scară mai largă la acordarea creditelor pe termen lung, a creditelor pentru consum și investiții.

Structura capitalurilor s-a modificat, în bine, am spune, având în vedere că investitorii din Balcani (turcii, grecii) au început să cedeze teren în fața marilor consorții bancare europene. Și spunem aceasta, atât din punctul de vedere al capacității acestora de investire în proiecte pe piața românească, cât și din punctul de vedere al profesionalismului și abilității de adaptare la nou și, deci, de creștere a calității serviciilor pe piața bancară.

Piața bancară românească reprezintă o piață subdezvoltată în privința serviciilor oferite – în particular a serviciilor financiare către populație. Numerarul rămâne forma dominantă a tranzacțiilor, chiar dacă activitatea cu carduri a luat o amploare deosebită, privită doar prin prisma numărului de carduri emise. Finanțarea consumului este, în general, privită cu suspiciune.

Sistemul bancar românesc trece în prezent printr-o perioadă de schimbări majore, cu o potențială creștere explozivă pe termen mediu, mai exact până la sfârșitul lui 2007. Aceasta trebuie să fie coroborată cu evoluțiile macroeconomice – o creștere economică susținută de circa 4-5%, o continuare a reformelor structurale macroeconomice, accelerarea privatizărilor și investițiilor străine. Iar o eventuală scădere a acestora, datorită conjuncturii (ascensiunea terorismului, atentatele din 11 septembrie) ar trebui să fie contrabalansată prin apelarea la instituțiile mondiale de finanțare – Banca Mondială, BERD etc., inclusiv prin strângerea relațiilor directe dintre acestea și băncile comerciale românești.

Domeniul în care va trebui să se acționeze ar fi sectorul serviciilor financiare pentru persoane fizice și întreprinderi mici și mijlocii, renunțându-se la finanțarea giganților industriali. Băncile vor trebui să-și îmbunătățească ofertele de noi servicii pe termen scurt către clienți, concentrându-se pe zonele pieței ipotecare, ale cărților de credit, ale fondurilor de pensii.

4.1. Politica monetară și valutară a Credit Europe Bank

4.1.1.Caracteristici generale ale politicii monetare

Debutul noului an nu a adus schimbări de esență în conducerea politicii monetare. Condițiile monetare au fost restrictive; scăderea ratei inflației s-a soldat cu creșterea ratei reale a dobânzii maxime acceptate la depozitele atrase, iar controlul monetar s-a ameliorat. Moneda națională și-a încetinit însă ușor aprecierea în termeni reali față de coșul implicit de valute-a cărui compoziție a fost modificată prin creșterea la 75 la sută a ponderii euro.( Vezi anexa nr.7 si 8 )

Pe acest fundal, ratele dobânzilor la depozitele interbancare au consemnat o mișcare ascendentă, apropiindu-se de cele aparținând operațiunilor de sterilizare . Principalul determinant al acestei mișcări a fost modificarea sezonieră a condițiilor lichidității. La fel ca în perioada similară a anului precedent, băncile s-au confruntat în acest interval cu o creștere a cererii lor de rezerve, provocată de majorarea bazei de calcul a acestora; cererea de lichiditate a mai avut ca sursă necesitatea efectuării plăților către Trezorerie, amplificate în această perioadă de decontarea plăților aferente impozitului pe profit (efectuată cu frecvență trimestrială în cazul majorității agenților economici).( Vezi anexa nr. 9)

Comportamentul instituțiilor de credit a fost aproape identic celui din luna ianuarie a anului 2007; profilul lichidității a fost și de această dată neuniform, o parte a băncilor administrându-și foarte prudent resursele, iar cealaltă constituindu-și lent stocul de rezerve de-a lungul intervalului. Cererea de rezerve a celui de-al doilea grup a fost satisfăcută mai ales pe seama ajungerii la scadență a depozitelor aflate la Europe Credit Bank, astfel încât la finele perioadei de aplicare a RMO pe piața monetară interbancară nu s-au manifestat tensiuni care să inducă urcări bruște ale ratelor dobânzilor la depozitele ON, în pofida faptului că MFP a fost prezent din nou pe piața interbancară, atrăgând depozite. Ca urmare, volatilitatea ratelor dobânzilor pe termen scurt s-a redus puternic față de luna precedentă, iar intervalul de variație a cotațiilor BUBID-BUBOR ON s-a restrâns, încadrând aproape simetric ratele efective ale dobânzii la tranzacțiile pe această scadență. ( Vezi anexa nr.10 )

Randamentul mediu al titlurilor de stat emise în acest interval s-a redus ușor. Singura mișcare ascendentă a fost cea a ratei medii a dobânzii la titlurile de stat cu scadența la 91 de zile, care s-a majorat marginal; impactul acesteia a fost însă contrabalansat de constanța imprimată ratelor dobânzilor la titlurile pe termen de 6 luni și un an (al căror volum l-a devansat substanțial pe cel al certificatelor pe termen de 3luni) Ultimele au fost și cele mai solicitate -în pofida stagnării plafonului ratei dobânzii acceptate (la 18 la sută), volumul titlurilor de stat cu scadența de un an emise în ianuarie l-a depășit cu 31 la sută pe cel anunțat de MFP (după ce în decembrie reprezenta doar jumătate din acesta)- de investitori, randamentele medii de adjudecare (peste 8 la sută în termeni reali ex-ante) fiind considerate de aceștia foarte avantajoase; este posibil ca interesul pentru aceste plasamente să fi fost stimulat și de anticiparea inițierii de către Trezorerie în viitorul apropiat a unui nou trend de scădere a ratelor dobânzilor. În aceste condiții, autoritatea publică a reușit – pentru prima dată după ianuarie 2004 – să emită la nivelul întregii luni un volum de titluri aproape egal cu cel anunțat.

Oferta de rezerve a fost susținută în principal de banca centrală, care și-a diminuat volumul operațiunilor de sterilizare. În acest mod s-a neutralizat efectul (agregat) contracționist al factorilor autonomi ai lichidității; elementele principale ale acestuia au fost absorbția netă efectuată de Trezorerie (echivalând cu aproape un sfert din nivelul prevăzut al RMO) și decontarea intervențiilor BNR pe piața valutară. (Vezi anexa nr 11 si 12)

4.1.2.Instrumentele politicii monetare

În luna ianuarie, baza monetară s-a majorat cu 5,7 la sută, exclusiv pe seama dinamicii contului curent al băncilor la banca centrală, a cărui creștere (cu 27,9 la sută) a fost doar parțial contrabalansată de reducerea numerarului în afara Credit Europe Bank.( Vezi anexa nr.13)

Contribuția celor două componente ale contrapartidei bazei monetare la dinamica acesteia și-a menținut asimetria; scăderea ușoară a activelor externe nete a fost net devansată de creșterea activelor interne nete ale autorității monetare.

Impactul factorilor discreționari a fost opus celui din anul trecut, injecția de lichiditate rezultată permițând acoperirea creșterii nivelului prevăzut al rezervelor minime obligatorii (cu 4 la sută în perioada 24 decembrie-23 ianuarie și cu 7,2 la sută în perioada 24 ianuarie-23 februarie).

Cele mai importante operațiuni derulate în acest interval de Credit Europe Bank au fost:

Operațiunile open market destinate sterilizării excedentului de lichiditate. Evitând tensionarea ratelor dobânzilor, banca centrală a acomodat cererea sporită de rezerve a băncilor, reducându-și volumul operațiunilor de sterilizare; restrângerea depozitelor Credit Europe Bank a fost favorizată și de impactul favorabil (din punct de vedere al procesului de sterilizare) al decontării intervențiilor băncii centrale pe piața valutară. Astfel, în luna ianuarie fluxul mediu al plasamentelor pe o lună la Credit Europe Bank a scăzut cu 33,3 la sută, iar soldul mediu zilnic al acestora s-a diminuat cu 6,4 procente; în consecință, raportul dintre cel din urmă și nivelul mediu al contului curent al băncilor s-a redus la 1,3 (cea mai mică valoare din ultimele 20 de luni).

În luna ianuarie autoritatea monetară nu a modificat rata dobânzii de referință, iar rata medie a dobânzii la operațiunile de sterilizare a rămas neschimbată (21,25 la sută).(Vezi anexa nr.14)

2. Operațiuni pe piața valutară. Credit Europe Bank a suplimentat oferta de devize pe piața valutară, dorind să tempereze deprecierea monedei naționale. Intervențiile băncii centrale s-au soldat cu vânzarea a 93,2 milioane euro; decontarea acestora, precum și a unor operațiuni efectuate în luna decembrie a prilejuit absorbția a peste 520 milioane RON .

3. Apelarea la facilitățile oferite de BNR. Instituțiile de credit au utilizat doar în mică măsură facilitățile oferite de banca centrală; doar o singură bancă a plasat ON suma de 25 miliarde lei.

4.2. Evoluții pe piețele financiare

Spre deosebire de perioada similară a anului precedent, adâncimea piețelor financiare a continuat să crească. Totodată, indicatorii de eficiență s-au îmbunătățit: ratele dobânzilor ON și-au redus volatilitatea, iar leul și-a atenuat fluctuațiile față de euro. (Vezi anexa nr. 15)

4.2.1.Piața monetară

Funcționarea pieței monetare în luna ianuarie a fost marcată de aspectele caracteristice începutului de an. Sistemul bancar a traversat o perioadă de deficit ridicat de lichiditate, care a determinat creșterea considerabilă a cererii de resurse pe termen scurt; la rândul ei, Trezoreria și-a suplimentat resursele prin atragerea directă de depozite de pe piața interbancară.

Deficitul amplu de lichiditate s-a manifestat în rândul operatorilor pieței încă de la debutul perioadei de constituire a RMO (24 decembrie – 23 ianuarie), în principal la nivelul unui grup restrâns de bănci- al cărui volum prevăzut reprezintă o treime din total. Refacerea nivelului conturilor curente ale acestora a fost aproape liniară, bazându-se, în principal, pe ajungerea la scadență a depozitelor constituite în luna precedentă la banca centrală. Celelalte instituții de credit și-au adaptat comportamentul la condițiile specifice acestei perioade, gestionându- și foarte atent resursele disponibile; în acest context, în ultima zi a perioadei de constituire a RMO facilitatea de depozit a fost apelată doar de o singură bancă.

Cererea sporită de resurse pe termen scurt a potențat semnificativ tranzacționarea pe segmentul interbancar. Volumul mediu zilnic al depozitelor nou constituite a ajuns la cel mai mare nivel, fiind cu 25 la sută superior celui înregistrat în luna decembrie. Concentrarea tranzacțiilor în intervalul aferent primei perioade de constituire a RMO, precum și menținerea scadenței medii la 3,9 zile au determinat creșterea soldului depozitelor interbancare (exclusiv BNR) la un nivel de 9 537,3 miliarde lei, reprezentând maximumul istoric de la deschiderea pieței interbancare. (Vezi anexa nr. 7 si 8)

În condițiile în care o parte considerabilă din sumele rulate pe segmentul interbancar a provenit din reducerea expunerii băncilor (cu circa 240 milioane RON ), ponderea operațiunilor băncii centrale în rulajul pieței interbancare s-a redus la 40 la sută – cea mai mică valoare din ultimele 13 luni.

Datorită contextului mai auster, care a accentuat cererea de resurse pe termen scurt, coborârea specifică a ratelor dobânzilor interbancare în zilele premergătoare încheierii perioadei de constituire a RMO nu s-a mai produs. Astfel, nivelul mediu al ratelor dobânzilor interbancare a crescut cu 0,8 puncte procentuale față de luna decembrie, apropiindu-se la doar 1,3 puncte procentuale de rata medie a dobânzii de sterilizare a băncii centrale (care s-a menținut la nivelul lunii decembrie, de 21,25 la sută). Ca urmare a acestei mișcări, rata medie a dobânzii aferente întregii piețe a urcat cu 20 puncte de bază, până la nivelul de 20,5 la sută.

Pe piața primară a titlurilor de stat activitatea s-a intensificat datorită dificultăților temporare de finanțare a cheltuielilor publice cu care s-a confruntat Trezoreria în a doua jumătate a lunii. Astfel, volumul titlurilor de stat puse în circulație a crescut cu aproape 70 la sută comparativ cu intervalul precedent. Pentru a doua lună consecutiv, valoarea titlurilor de stat emise a depășit cuantumul celor ajunse la scadență, sumele noi rămase la dispoziția autorității publice cifrându-se la circa 82 milioane RON .

Solicitările formulate de intermediarii autorizați ai pieței atât în nume propriu, cât și în numele clienților au depășit constant nivelul obligatoriu, marja de supralicitare situându-se între 131 și 337 la sută. Exceptând cererile pentru titlurile de stat cu scadența la 2 și 3 ani (care au fost respinse integral), MFP a acceptat ofertele de cumpărare depuse în proporții cuprinse între 13 și 47 la sută, superioare cu până la 12 puncte procentuale celor din intervalul precedent.

MFP a continuat seria emisiunilor de obligațiuni de stat cu scadența la 5 ani, remunerate printr-un cupon indexat în funcție de rata inflației, organizând cea de a treia licitație de asemenea tip. Rezultatul a constat în punerea în circulație a unui volum de titluri însumând circa 30milioane RON lei, marja obținută de investitori reducându-se cu 0,09 puncte procentuale comparativ cu luna precedentă, până la nivelul de 4,89 la sută.

Ratele maxime ale dobânzii acceptate la licitațiile de titluri de stat s-au menținut la nivelul lunii anterioare. Pe scadențe, randamentele au rămas aproape neschimbate, excepție făcând doar certificatele de trezorerie cu scadența la 3 luni, a căror rată a dobânzii a crescut cu 0,2 puncte procentuale. Prin urmare, rata medie a dobânzii titlurilor de stat a rămas, pentru prima dată în ultimele șapte luni, neschimbată (18 la sută). Înscrisurile publice cu scadența la un an și-au majorat semnificativ ponderea (de la 52 la 76 la sută), în detrimentul tuturor titlurilor de stat, dar mai ales al celor cu termenul de 6 luni (care s-au restrâns de la 29 la 13 la sută); totodată, ponderea obligațiunilor de stat s-a redus substanțial (de la 11 la 6 la sută). Aceste mutații au avut ca rezultat scăderea scadenței medii a titlurilor de stat față de intervalul precedent, de la 441 la 405 zile.

În luna ianuarie, populația a manifestat un interes crescut față de investițiile în certificate de trezorerie. Cu toate că nu s-au modificat condițiile de emitere -pentru a treia lună consecutiv rata dobânzii înscrisurilor cu scadența la 3 luni s-a menținut la 15 la sută, iar cea la titlurile pe 6 luni la 15,5 la sută-., persoanele fizice au achiziționat înscrisuri noi însumând aproape 392 miliarde lei (cea mai mare sumă din ultimele 11 luni). Certificatele de trezorerie cu scadența la 3 luni și-au pierdut din atractivitate, ponderea lor în totalul celor emise reducându-se de la 70 la 55 la sută.

Activitatea pieței secundare a titlurilor de stat s-a temperat ușor comparativ cu luna precedentă, volumul tranzacțiilor încheiate pe această piață scăzând cu mai puțin de 2 la sută (până la nivelul de 231milioane RON lei). Operațiunile de tip bancă-client au continuat să dețină majoritatea covârșitoare, ponderea lor (de 96 la sută) diminuându-se cu aproape 3 puncte procentuale față de luna anterioară.

Comparativ cu decembrie 2007, în prima lună a anului 2008 ratele medii ale dobânzilor practicate de bănci în relația cu clienții nebancari neguvernamentali au consemnat, pe ansamblu, o stagnare relativă. Pe fondul menținerii constante atât a ratei dobânzii operațiunilor de sterilizare a Credit Europe Bank , cât și a randamentului mediu aferent titlurilor de stat nou emise, randamentul mediu al depozitelor la termen a rămas la un nivel similar lunii precedente, fiind întreruptă astfel o serie de 4 luni consecutive de creștere a acestuia. În același timp, însă, datorită ratelor scăzute de inflație din decembrie și ianuarie, nivelul acestui randament a depășit în ambele luni creșterea anuală a prețurilor de consum, fapt ce nu a mai fost consemnat din perioada martie-iunie 2003 .(Vezi anexa nr. 12)

Cele două componente ale soldului creditelor curente au evoluat în sens diferit din punct de vedere al ratei dobânzii, rata medie aferentă creditelor pe termen scurt având o evoluție mai degrabă stagnantă (-0,1 puncte procentuale), în timp ce rata medie asociată componentei creditelor pe termen mediu și lung a înregistrat un salt de +0,9 puncte procentuale. Inversarea de semn a ecartului ratei dobânzii dintre creditele pe termen mediu și lung și, respectiv, creditele pe termen scurt, consemnată la finele anului anterior- în luna decembrie, nivelul ratei medii a dobânzii a fost, în cazul primelor, de 25,6 la sută, iar în cazul celor din urmă, de 26,1 la sută-., s-a dovedit astfel a fi de natură conjuncturală, nivelul acestui ecart revenind în luna ianuarie în apropierea valorii sale medii pe întregul an (+0,5 puncte procentuale).

4.2.1.1.Evoluții monetare

Economiile populației (în lei) au crescut cu 1,9 la sută, ajungând la 10 miliarde RON . Cu o pondere de 22,4 la sută în masa monetară, această componentă a crescut în termeni reali cu 0,45 la sută.

Depozitele în lei ale agenților economici au totalizat 73 milioane RON, cu 4,6 la sută mai puțin decât la sfârșitul anului 2007. La nivelul componentelor, se constată tendințe divergente: scăderea depozitelor la termen ale agenților economici (cu 8,8 la sută; 4 40milioane RON); creșterea certificatelor de depozit (cu 3,4 la sută; 51miliarde RON) și a depozitelor condiționate (cu 2,8 la sută; 32milioane RON).( Vezi anexa nr. 10 si 11)

Depunerile în valută ale rezidenților exprimate în lei s-au majorat cu 2,6 la sută, în exclusivitate pe seama creșterii în volum (+161 milioane euro, respectiv +3,9 la sută), în condițiile în care moneda națională în raport cu euro s-a apreciat în termeni nominali cu 1,2 la sută. Cea mai importantă creștere a avut loc în cazul depozitelor în valută ale societăților comerciale cu capital privat (+97,5 milioane euro). Pe categorii de depunători,

resursele în valută (în sumă de 4 324 milioane euro) aparțin în proporție de 49,7 la sută populației, urmată de societățile comerciale cu capital privat (29,5 la sută) și de agenții economici cu capital integral sau majoritar de stat (4,9 la sută).

Diminuarea masei monetare a fost generată, în exclusivitate, de activele interne nete, care s-au redus cu 4,4 la sută, în timp ce activele externe nete au crescut cu 0,2 la sută.

În contrapartida masei monetare, activele interne nete ale sistemului bancar s-au redus cu 912,4milioane RON, pe seama creditului guvernamental net și a poziției “alte active nete“ , în timp ce creditele bancare au crescut cu 949milioane RON. La 31 ianuarie 2008 activele interne nete ale sistemului bancar au însumat 19,9milioane RON.

Majorarea creditului neguvernamental, deși a mai pierdut din intensitate față de perioada anterioară, a fost de 3,1 la sută; în termeni reali volumul creditului bancar a crescut cu 2 la sută.

Creditele în lei au avut o dinamică superioară creditelor în valută. Acestea s-au majorat cu 5 la sută (3,9 la sută creștere reală); la nivelul componentelor, creditele pe termen scurt dețin 54,3 la sută, dinamica acestora (5,5 la sută) fiind superioară celei înregistrate de creditele pe termen mediu și lung (4,5 la sută).

Credit Europe Bank a introdus din luna iulie un nou produs pe piata creditelor pentru investitii imobiliare: CreditAvantaj Ipotecar. Creditul se adreseaza persoanelor care au nevoie de finantare pentru investitii imobiliare, dar si celor care doresc refinantarea unui credit aflat în derulare la o alta banca.

Grafic 1 – evoluția creditelor pe termene

Sursa: Banca Mondială

Noul produs de creditare de la Credit Europe Bank ofera avantajul utilizatii unei perioade de gratie de 4 ani. Astfel, contractantul Creditului CreditAvantaj Ipotecar cu perioada de gratie nu plateste nimic bancii (nici dobanda, nici principal) in primele 6 luni de credit, iar urmatoarele 42 de luni plateste doar echivalentul dobanzii, in acest fel ratele pe primii 4 ani fiind mult reduse.(Vezi anexa nr. 22 )

Creditele în valută exprimate în lei s-au majorat cu 1,6 la sută; exprimată în euro, creșterea este de 2,8 la sută, respectiv 114,8 milioane euro, cea mai mare parte din aceasta fiind localizată la creditele pe termen mediu (63,1 milioane euro).

Din analiza pe categorii de beneficiari de credite se remarcă diminuarea cu 55milioane RON (1,9 la sută) a creditelor acordate societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat. Creditele acordate populației au crescut cu 4,4 la sută (326milioane RON), până la 7 miliarde RON. Creditele societăților comerciale cu capital privat au înregistrat o creștere de 689 milioane RON, respectiv 3,8 la sută.

Creditul guvernamental net și-a majorat soldul creditor cu 262,1 la sută . Dinamica acestei componente a creditului intern ilustrează influența unui complex de factori: (i) majorarea Contului General al Trezoreriei Statului, consecință a încasării unor însemnate impozite; (ii) diminuarea contului de disponibilități în valută al Ministerului Finanțelor Publice; (iii) emisiunile de titluri de stat lansate pe piața internă.

Politica de sprijinire a IMM-urilor a continuat, creditele destinate acestui sector reprezentând 38% din portofoliul total și 58% din creditele acordate agenților economici. Portofoliul de credite acordat companiilor din cadrul acestui sector aflat în plin avânt economic are o largă diversificare. Cele peste 5.100 de credite au avut ca destinații predilecte investițiile necesare dezvoltării și modernizării afacerii, producția, activitățile de comerț și de prestări servicii. Creșterea cu 15% a volumului creditelor acordate IMM-urilor față de anul anterior s-a realizat în special pe seama creditelor pe termen mediu (ponderea acestora a crescut în anul 2008 de la 26,5% la 41,5% în total).

Activele externe nete exprimate în lei s-au majorat de la 25 miliarde RON , la 25,2 miliarde RON . Poziția externă netă a băncilor a crescut cu 546milioane RON, în timp ce autoritatea monetară a înregistrat o scădere de 487,3milioane RON. La nivelul băncii centrale, activele de rezervă au fost diminuate, în principal, de plățile efectuate în contul datoriei publice externe, precum și de vânzările de pe piața valutară.

Rezervele internaționale brute ale sistemului bancar s-au majorat în cursul lunii ianuarie cu 131 milioane euro, ajungând la 8 382,6 milioane euro. În condițiile reducerii activelor de rezervă ale BNR cu 71,9 milioane euro, creșterea s-a datorat exclusiv majorării cu 202,9 milioane euro a rezervelor valutare ale băncilor.

În perioada analizată, rezerva valutară oficială s-a diminuat cu 46 milioane euro, principalele cauze fiind: (i) vânzările nete de valută ale BNR pe piața valutară (93,2 milioane euro); (ii) plățile în contul serviciului datoriei externe (50 milioane euro); (iii) răscumpărarea de titluri în valută emise de MFP (1,1 milioane euro).

Valoarea stocului de aur s-a diminuat în prima lună a anului curent . BNR a inregistrat anul trecut o pierdere de aproape 124.000 de euro din operatiunile cu metale pretioase, din cauza diferentelor nefavorabile dintre pretul de piata si costul mediu la lichidarea depozitelor de la Barclays si Morgan Stanley, a taxelor de depozitare platite pentru cantitatea de aur aflata la Banca Angliei, precum si a taxelor de expertizare a metalelor pretioase aflate in Tezaurul central.

Lingourile de aur în formă standard erau evaluate la sfârșitul lui 2005 la 1,42 miliarde de lei (397 mil. euro), în creștere cu 25% față de 2004, în condițiile creșterii prețului internațional al aurului. De asemenea, BNR deține monede de aur în valoare de 738 mil. lei (205 mil. euro), majoritatea activelor în aur, de 3,13 mld. lei (871 mil. euro) fiind sub formă de depozite externe.

Prețul de reevaluare a aurului monetar la 31 decembrie 2005 a fost de 51,23 lei/gram, în creștere cu peste 25% față de prețul de la sfârșitul lui 2004. Cantitatea de aur monetar a scăzut ușor în cursul lui 2005, cu 73 de kilograme, în condițiile în care banca centrală a restituit unor persoane fizice aurul confiscat în timpul comunismului

La 31 ianuarie 2006, datoria externă pe termen mediu și lung s-a cifrat la 15 345,1 milioane euro, în creștere cu 0,6 la sută (94,3 milioane euro) față de nivelul consemnat la sfârșitul anului 2005. Majorarea a fost determinată de intrările nete de capital (+52,2 milioane euro) și de influențele rezultate din evoluția cursului de schimb EUR/USD (+55,3 milioane euro). Efectul acestora a fost diminuat în proporție de 12,3 la sută de conversia unor datorii în participații la capital (-13,2 milioane euro).

Structura pe tipuri de creditori a datoriei pe termen mediu și lung la finele perioadei analizate nu relevă modificări semnificative comparativ cu 31 decembrie 2007: cu o pondere de 62,4 la sută, sursele private continuă să fie dominante, fiind urmate de creditele contractate de la instituțiile internaționale (33,7 la sută) și de la autoritățile guvernamentale (3,9 la sută).

În ceea ce privește structura pe debitori a datoriei pe termen mediu și lung, aceasta a rămas aproximativ neschimbată față de decembrie 2007, ponderea principală revenind datoriei publice (42,2 la sută); datoria privată și cea public garantată au deținut 36,6 la sută și, respectiv, 21,2 la sută.

La sfârșitul lunii ianuarie 2007, gradul de îndatorare externă a consemnat o evoluție favorabilă față de sfârșitul anului 2006: rata serviciului datoriei externe și ponderea dobânzilor în valoarea exporturilor au scăzut (de la 19,9 la sută la 18,6 la sută și, respectiv, de la 4 la sută la 2,5 la sută), iar gradul de acoperire a importurilor de bunuri și servicii prin rezerva valutară a sistemului bancar s-a situat la 4,5 luni de import, nivel superior celui din decembrie 2006.(Vezi anexa nr.18)

4.2.2.Piața valutară

În luna ianuarie, configurația raportului cerere/ofertă și dinamica rulajului în devize al pieței valutare interbancare au fost determinate în principal de factorii specifici începutului de an (restrângerea schimburilor comerciale cu străinătatea, creșterea cererii de monedă națională- în luna ianuarie persoanele juridice efectuează plățile aferente impozitului pe profit pentru ultimul trimestru al anului 2007, dar și de impactul conjunctural al majorării temporare a ratelor dobânzii pe piața monetară și al accentuării volatilității monedei euro- în luna ianuarie 2008 s-a consemnat cea mai ridicată volatilitate a monedei -euro comparativ cu dolarul din ianuarie 2001. față de principalele valute. Acțiunea conjugată a acestor factori s-a regăsit în creșterea aproape simetrică a cererii și ofertei de devize pe piața valutară interbancară (+54 milioane euro și, respectiv, +42 milioane euro).(Vezi anexa nr.19)

În această lună, dinamica tranzacțiilor interbănci a fost net superioară celei consemnate de operațiunile derulate de clienții băncilor, sectorul bancar recuperând astfel o parte din cota de piață pierdută la sfârșitul anului precedent; tranzacțiile băncilor au vizat, în principal, procurarea de lichidități în scopul achiziționării de titluri de stat și al efectuării plăților specifice acestei perioade și, doar în mică măsură, refacerea pozițiilor valutare diminuate la finele anului 2007 Drept consecință, vânzările de devize ale acestora s-au majorat cu 203 milioane euro, iar cumpărările cu 262 milioane euro- suma majorată a cererii băncilor a reflectat și volumul de valută vândut de Credit Europe Bank piața interbancară. Gradul de concentrare a pieței valutare interbancare a crescut în luna ianuarie, un număr de trei bănci acoperind 45 la sută din ofertă și 35 la sută din cererea de devize (39 la sută și, respectiv, 32 la sută în luna decembrie).

O scădere amplă, dar obișnuită pentru această perioadă a anului, au înregistrat tranzacțiile derulate de clienții băncii, aceasta datorându-se în mare parte diminuării fluxului schimburilor comerciale cu străinătatea. Similar lunilor precedente, deficitele valutare zilnice au fost cvasipermanente, cererea în exces depășind frecvent, în primele zile ale lunii, valoarea de 20 milioane euro; drept consecință, deficitul total s-a menținut la un nivel ridicat (216 milioane euro, în creștere cu 12 milioane față de luna decembrie). Sumele tranzacționate de persoanele fizice au fost în creștere ușoară față de intervalul precedent.

Evoluții atipice pentru această perioadă s-au consemnat pe piața valutară a caselor de schimb, care și-a restrâns rulajul pe ambele segmente (case de schimb bancare și nebancare); achizițiile totale ale acestora s-au diminuat cu 121 milioane euro, iar vânzările de devize cu 99 milioane euro.

Incertitudinile privind evoluția ratei de schimb, alimentate și de volatilitatea accentuată a raportului dintre principalele valute de tranzacționare, au determinat concentrarea contractelor forward pe segmente mai scurte de timp (respectiv o săptămână și o lună).

Banca centrală a intervenit pe piața valutară interbancară doar în prima parte a lunii – caracterizată de deficite valutare de amploare –, suplimentând cu 93 milioane euro oferta de devize și moderând, astfel, panta de depreciere a monedei naționale. Volatilitatea ridicată a ratei de schimb euro/dolar nu s-a regăsit în variația ratei de schimb a monedei naționale față de moneda de referință, aceasta din urmă fiind în ușoară scădere; în această direcție este posibil să fi acționat și modificarea structurii pe valute a coșului informal de valute- începând cu 1 ianuarie, ponderea euro în coșul valutar s-a majorat la 75 la sută, iar cea a dolarului s-a diminuat la 25 la sută.-, context în care raportul leu/dolar a preluat în mai mare măsură volatilitatea de pe piețele internaționale

Atât deprecierea leului față de euro (-1,3 la sută în termeni nominali și -0,2 la sută în termeni reali), cât și aprecierea acestuia față de dolar (+1,4 la sută în termeni nominali și 2,5 la sută în termeni reali) au fost mai moderate în această lună.

4.2.3.Piața de capital

Luna ianuarie a constituit o perioadă activă pentru piața de capital, ambele segmente ale acesteia consemnând o creștere a valorii tranzacțiilor, însoțită de o majorare semnificativă a cotațiilor titlurilor. Lichiditatea pieței a sporit considerabil, de la 0,44 în luna decembrie la 1,02 la sută în ianuarie, în special datorită activității Bursei Electronice Rasdaq. (Vezi anexa nr.20)

La Bursa de Valori București, valoarea medie zilnică a transferurilor s-a majorat cu aproape 12 la sută. Această performanță s-a datorat, în cea mai mare parte, interesului pentru titlurile aparținând sectorului financiar- este posibil ca interesul să fi fost stimulat de politica adoptată de către aceste societăți (în ultimii ani, Credit Europe Bank și-a capitalizat profitul, iar SIF și BRD au oferit dividende substanțiale).Cele mai tranzacționate instrumente au fost acțiunile “BRD-Société Générale SA” și “Credit Europe Bank”, care au generat transferuri în valoare de peste 371 miliarde lei (32,3 la sută din total, față de 30,2). Pe locul doi în ceea ce privește valoarea tranzacțiilor, s-au situat transferurile cu titluri SIF, care au contribuit cu peste 32 la sută la rulajul total. În schimb, acțiunile “SNP Petrom” s-au caracterizat printr-o lichiditate mai redusă față de perioada precedentă (10,2 la sută din rulaj, comparativ cu 13,7 la sută în decembrie).

Transferurile bursiere s-au efectuat în pachete mari de acțiuni, astfel că, deși numărul mediu zilnic al operațiunilor derulate s-a majorat cu doar 2,3 la sută, media zilnică a numărului de acțiuni transferate a crescut cu 12,3 la sută.

Structura valorii tranzacțiilor nu a suferit modificări importante; înregistrând o ușoară creștere (cu 1,6 puncte procentuale), ponderea cea mai mare a continuat să fie deținută de sectorul “Bănci și servicii financiare”, urmat de sectorul “Energie” (10,7 la sută, față de 14 la sută în luna decembrie).

Participarea investitorilor străini pe piața bursieră s-a redus, aceștia deținând o pondere de 13,9 în total vânzări (față de 17,2 în luna precedentă) și, respectiv, de 28,5 în total cumpărări (față de 39,4 în decembrie 2007).

Cel mai mare PER a fost înregistrat, ca și în luna anterioară, de sectorul “Energie”(24,09), urmat de cel al sectorului “Servicii” (15,30).

În această perioadă s-a produs o majorare semnificativă a prețurilor titlurilor, având ca efect creșterea substanțială a tuturor indicilor bursieri. Astfel, indicele BET a consemnat la sfârșitul intervalului un plus de 219,7 puncte, iar indicele BET-C s-a majorat cu 124,1 puncte. Cea mai importantă creștere a înregistrat indicele BET-FI, care a acumulat în această perioadă 1 073,8 puncte. (Vezi anexa nr.21)

=== concluzii ===

CONCLUZII ȘI PROPUNERII

Este unanim acceptat că în economia de piață, rolul banilor și al băncilor este imens. Economia de piață înseamnă în primul rând, economie de schimb, iar schimbul se realizează prin bani și bănci. În economia de piață, băncile pătrund cu un pas înaintea altor sectoare economice, tocmai pentru că trebuie să le sustină pe acestea în demersul lor temerar.

După evenimentele din decembrie 1989 și în țara noastră s-a trecut la realizarea unei reforme economice care a avut și urcușuri și coborîșuri, dar a cărei evoluție este, indiscutabil, către economia de piață.

Sistemul bancar romînesc a fost însoțit de schimbări profunde în principalele sale domenii și anume: produse și servicii, capitalizare, privatizare, informatizare, dezvoltarea rețelei, pregătirea personalului, activitatea de corespondență cu băncile din stăinătate. Întreg sistemul bancar a fost organizat pe două niveluri, iar legislația a fost mult îmbunătățită. Banca Națională a Romîniei a devenit bancă centrală și de emisiune, cît și cu sarcini de supraveghere și control pentru băncile comerciale. Al doilea segment al sectorului bancar românesc este format tocmai din societățile bancare, care au rol operativ. Deși sistemul bancar a cunoscut după 1989 o dezvoltare fără precedent a produselor și serviciilor bancare, creditul a rămas produsul principal al băncilor și are un rol esențial în viața economică și socială.