EVOLUȚIA ȘI SITUAȚIA ACTUALĂ A CULTIVĂRII ȘI [600764]

13
CAPITOLUL II
EVOLUȚIA ȘI SITUAȚIA ACTUALĂ A CULTIVĂRII ȘI
UTILIZĂRII SOIEI
CHAPTER II
EVOLUTION AND CURRENT STATUS OF SOYBEAN
GROWING AND UTILIZATION

2.1. Situația culturii de soia ȋn Europa
În ultimile decenii, cultivarea soiei în Europa a fost neglijată atât din punct de vedere
economic cât și agronomic. Cultura de soia a fost neglijată de diriguitorii europeni și uitată de
fermieri.
De-a lungul anilor, această situație s -a adâncit, astăzi Europa confruntându -se cu un deficit
comercial enorm în ceea ce privește soia și proteina din soia.
După T. Thoenes (2006 ), “peste 60% din exporturile mondiale totale de soia sunt destinate
Uniunii Europene și Chinei”.
De exemplu, cele 28 de țări ale Uniunii Europene au importat în anul 201 5 cantități mari
de boabe de soia (1 4,3 mil. tone), șrot de soia ( 21,3 mil. tone) și ulei de soia (0,3 mil. tone) din
țări din America de Nord, America de Sud și Asia (figura 2.1). În funcție de cantitățile importate,
aceste țări sunt Brazilia, Argentina, P araguay, Uruguay, Statele Unite ale Americii și Canada.
Figura 2.1. Importurile de boabe, șrot și ulei de soia în Uniunea Europeană, în anul 2015
(după OVID – Asociația industriei de p rocesare a semințelor oleaginoase di n Germania )
Figure 2.1. The imports of soybean grains, meal and oil in the EU in 2015
(Sourc e: OVID – The Oil Industry Association from Germany)

14

Soia este un produs comercializat la nivel global, produs atât în zonele temperate cât și în
cele subtropicale și tropicale și reprezintă o sursă e sențială de proteine și de uleiuri vegetale.
În figura 2.2 este prezentată evoluția suprafețelor cultivate cu soia la nivel mondial , între
anii 1961 și 2015.

Figura 2.2 . Evoluția suprafețelor cultivat e cu soia la nivel mondial în perioada 1961 -2015 (ha)
(după FAOSTAT , USDA )
Figure 2.2. The evolution of worldwide soybean acreage in the years 1961 -2015 ( ha)
(sources: FAOSTAT , USDA )
În doar 50 de ani, suprafața cultivată cu soia la nivel mondial a crescut de aprope 5 ori, de
la 23,8 milioane h a în 1961 la 120,4 milioane h a în 2015.
Statele Unite ale Americii, Brazilia și Argentina cultivă aproximativ 70% din suprafața de
soia din lume.
Ȋn același timp, producția de soia a crescut de mai mult de zece ori, de la 27 milioane la
peste 270 milioane tone.
Ȋn anul 2015, principalele țări producătoare de soia au fost Statele Unite ale Americii , cu
108,0 milioane tone, Brazilia – 86,8 milioane tone, Argentina – 53,4 milioane tone, China – 12,2
milioane tone, India – 10,5 milioane tone, Paraguay – 10,0 mi lioane tone, Canada – 6,0 milioane
tone, Ucraina – 3,9 milioane tone, Bolivia – 3,3 milioane tone și Uruguay, cu 3,2 milioane tone.
Soia și proteina din soia reprezintă călcâiul lui Ahile al agriculturii europene, industriei
alimentare și producției de fur aje. În total, 95% din consumul anual al Europei se bazează pe
importuri.
După Y. Bertheau (2011 ), “soia nu este considerată încă o cultură importantă în Europa. Ȋn
timp ce vestul Europei a neglijat cultura de soia, o importantă arie de cultivare a soiei se află în
estul Europei, în zona sudului bazinului Dunării”.

15
Cu toate acestea, Europa poate și trebuie să -și reechilibreze sursele sale de aprovizionare
cu soia. Zona cea mai favorabilă pentru cultivarea soiei este regiunea Dunării, părțile estică și
centrală ale Europei.
În ultimii ani poate fi observată o schimbare de paradigmă în ce priveste cultivarea soiei.
Suprafața cultivată cu soia este în creștere, fermierii iau în considerare tot mai mult soia în rotația
culturilor, iar guvernele au început să introducă stimulente suplimentare pentru dezvoltarea
culturii de soia.
Din anul 2013 până în anul 2016, suprafața însămânțată cu soia în Europa, incluzând
Ucraina și Rusia europeană, a crescut cu 80 % respectiv, de la 2,6 53 milioane ha la 4, 758 milioane
ha (figura 2.3).
Figura 2.3. Evoluția suprefețelor cultivate cu soia în Europa și regiunea Dunării în perioada
2013 -2016 (ha)
(după Bertalan Kruppa)
Figure 2.3 . The evolution of soybean acreage in Europe and Danube Region in the years
2013 -2016 (ha)
(source: Bertalan Kruppa)

În perioada 2014 -2016, c ea mai mare creșterea a suprafeței cultivate cu soia în Europa a
fost înregistrată în Ucraina, de la 1,36 mi lioane ha la 2,12 milioane ha (56 %), în timp ce cea mai
mare expansiune în procente a fost înregistrată în Germania (2 60%, de la 5 mii ha la 18 mii ha) și
Franța ( 184%, de la 43 mii ha până la 122 mii ha).
Zona cea mai favorabilă pent ru cultivarea soiei, regiunea Dunării, a înregistrat o creștere a
suprafeței de 81%, de la 441 mii ha la 7 99 mii ha.
Toate țările din regiunea Dunării au crescut suprafața însămâ nțată cu soia. Dintre acestea,
creșteri importante au fost înregistrate în Ge rmania , România ( 89%, de la 67, 7 mii ha la 1 28 mii

16
ha), Croația ( 89%, de la 47 mii ha la 89 mii ha), Ungaria ( 74%, de la 42 mii ha la 73 mii ha) și
Repub lica Cehă ( 71%, de la 7 mii ha la 12 mii ha).
O creștere explozivă a fost înregistrată în anul 2015 în Bulgaria, unde suprafața cultivată
cu soia a crescut de la mai puțin de o mie ha până la 34,4 mii ha.
Începând cu anul 2013, Comisia Europeană – în cadrul parteneriatului european pentru
inovare pentru productivitatea și durabilitatea agriculturii (EIP -AGR I) – a creat un grup de lucru
pentru culturi proteice.
Grupul de lucru are scopul de a sprijini inovarea și cercetarea agricolă pentru a crește
productivitatea, pentru a îmbunătăți rentabilitatea culturilor proteice în Uniunea Europeană și
pentru a spriji ni dezvoltarea lanțului valoric la nivelul întregii Uniuni Europene.
În 2014, experți din toată Europa ai grupului de lucru au evaluat provocările sistemelor
durabile de producție agricolă europeană și au identificat posibile soluții de rezolvare.
Printre soluțiile propuse se regăsesc: accesul la cele mai noi cunoștințe și ghiduri de bună
practică agricolă; diseminarea cunoștințelor în rândul agricultorilor, platforme demonstrative și
demonstrații practice; reglementarea și stimularea utilizării de semințe certificate; reglementări
care să stimuleze adoptarea cultivării de leguminoase pentru boabe de către agricultori, lărgirea
bazei genetice pentru materialul semincer; dezvoltarea pe termen lung de programe publice de
ameliorare.
Nu numai fermierii își manifestă un interes crescând pentru cultura de soia. Decidenții
politicilor agricole din multe țări europene își reconsideră poziția față de această cultură.
Noile măsuri ale Politicii Agricole Comune, intrate în vigoare în anul 2015, permit statelor
memb re ale Uniunii Europene să acorde subvenții pentru soia prin Sprijinul Voluntar Cuplat
(SVC). Subvențiile acordate cultivatorilor de soia prin Sprijinul Voluntar Cuplat vin în
completarea celor acordate tuturor fermierilor prin Sistemul Unic de Plată pe Su prafață (SAPS).
Valoarea subvenției SVC diferă de la țară la țară, ea depinzând de bugetul național și de
mărimea suprafeței eligibile pentru soia. Țările care au introdus SVC sunt Bulgaria, Croația,
Republica Cehă, Franța, Grecia, Ungaria, Italia, Polonia , România, Spania și Slovenia. De
exemplu, în anul 2016, SVC în România a fost de 269 Euro/ha , iar în Bulgaria de 157 Euro/ha.
În plus, în cadrul măsurilor de ecologizare, fermierilor li se cere să creeze zone de interes
ecologic (ZIE), în cadrul cărora se solicită aplicarea unor tehnologii agricole care să nu dăuneze
mediului . Mai multe state membre ale Uniunii Europene – Austria, Belgia, Bulgaria, Croația,
Republica Cehă, Finlanda, Franța, Germania, Ungaria, Italia, Polonia, România, Slovacia,
Slovenia și Suedia – permit semănarea soiei în zonele de interes ecologic, având în vedere că soia
este o plantă fixatoare de azot.

17
Necesarul de consum al Europei este de aproximativ 35 milioane de tone de soi a,
echivalent boabe. Din această cantitate, 5 milioane de tone reprezint ă consumul industriei
alimentare europene, restul fiind folosit de industria furajelor.
Tabelul 2.1 ilustrează situația importurilor de soia în primelor trei țări membre UE mari
consumatoare de soia , ȋn anul 2013 .
Tabelul 2.1. Importurile de soia în principalele trei țări consumatoare din Uniunea Europeană
(2013 , mii tone )
(după H. Kroes și colab. , 2015)
Table 2.1. The soybean imports of the main three consumption countries in the European Union
(2013, thousand tons)
(source: H. Kroes et all, 2015)
Țara importatoare Boabe Șrot Ulei Total
Germania 3.637,0 2.965,0 128,0 6.730,0
Spania 3.393,0 1.416,0 38,0 4.847,0
Franța 526,0 3.083,0 98,0 3.707,0
Total 7.557,0 7.464,0 264,0 15.284,0
În total, 33,9 milioane de tone de soia și produse din soia au fost importate în UE în anul
2013. După procesarea unei părți din boabe și exportul unei părți din produsele din soia, 0,7
milioane de tone de boabe de soia, 30 de milioane de tone de făină de soia și 2,4 milioane de tone
de ulei de soia au rămas disponibile în UE pentru alte utilizări ( H. Kroes și colab. , 2015).
Tabelul 2.2 prezintă valorifica rea soiei în Uniunea Europeană î n anul 2013.
Tabelul 2. 2. Valorificarea soiei în Uniunea Europeană (2013 , mii tone )
(după H. Kroes și colab. , 2015)
Table 2.2. Soybean usage in the European Union (2013, thousand tons)
(source: H. Kroes et all, 2015)
Produse din
soia Importuri Procesare Produse
procesate Exporturi Pierderi Disponibil
valorificare
Boabe 13.937,0 13.226,0 – 51,0 -55,0 660,0
Șrot 19.648,0 – 10.756,0 415,0 – 29.989,0
Ulei 322,0 – 2.525,0 884,0 -484,0 2.447,0
Total 33.907,0 13.226,0 13.281,0 1.350,0 -539,0 33.096,0
Conform H. Kroes și colab. (2015 ), un cetățean al Uniunii Europene consumă anual circa
53 kg de carne de porc, pasăre și vită, 214 ouă, 134 kg de lactate și 3 kg de pește de crescătorie ,
iar volumul consumului de furaje în 2013 s -a ridicat la 245,4 milioane de tone.
Consumul de soia pe cap de locuitor se ridică la 60,6 kg. Pent ru a sati sface acest consum
ar fi necesare 10 milioane de hectare cultivate cu soia.
Ȋn ce privește producerea furajelor, dintre țările consumatoare de furaje de soia din
Europa, Serbia este singura care își poate asigura necesarul din producția proprie.
Figura 2.4 prezintă situația asigurării necesarului de furaje din soia în Europa , în anul
2014.

18

Figura 2.4. Producția europeană de soia pentru furaje , în anul 2014
(după Asociația Danube Soya)
Figure 2.4 . The European soybean production for feed in 2014
(source: Danube Soya Asociation )

Ȋn privința soiei pentru industria alimentară, Austria este singura țară europeană care și -ar
putea asigura necesarul de soia din producția proprie dacă nu ar exporta în țările vecine. Astfel,
industria alimentară din Aust ria este nevoită să apeleze la importuri. Italia și Serbia își asigură cea
mai mare parte a necesarului de soia din producția proprie, și numai sporadic apelează la
importuri .
Figura 2.5 ilustreaz ă producția europeană de soia pentru industria alimentară , în anul
2014.
Figura 2.5. Producția europeană de soia pentru industria alimentară , în anul 2014
(după Asociația Danube Soya)
Figure 2.5 . The European soybean production for food industry in 2014
(source: Danube Soya Association )

19
2.2. Cultivarea soiei ȋn România, Bulgaria și Republica Moldova
Aderarea la Uniunea Europeană a unor țări din regiunea Dunării și tratatele de asociere
semnate de către alte țări din Europa de Est au creat noi oportunități pentru creșterea suprafețelor
cultivate cu soia, regiunea fiind cunoscută pentru condițiile foarte favorabile pentru această
cultură de câmp.
România, Bulgaria și Republica Moldova reprezintă un important rezervor de proteină din
soia convențională din punctul de vedere al potențialului de cultivare și al capacităților de
ameliorare a soiei.
La sfârșitul anilor optzeci ai secolului trecut, România – cu cele peste jumătate de milion
de hectare – ocupa locul întâi dintre țările europene cultivatoare de soia, fără Rusia.
Evoluția suprafețelor cultivate cu soi a, în perioada 2013 -2016, în România, Bulgaria și
Republica Mol dova este prezent ată în figura 2. 6.
Figura 2.6. Evoluția suprefețelor cultivate cu soia în România, Bulgaria și Republica Moldova
în perioada 2013 -2016 (ha)
(după MADR, EUROSTAT )
Figure 2.6 . The evolution of soybean acreage in Romania, Bulgaria and the Republic of Moldova
in the years 2013 -2016 (ha)
(sources: MADR, EUROSTAT)

După anul 1990 , suprafața cultivată cu soia în România s -a diminuat considerabil,
manifestând o volatilitate accentuată . Ȋn această perioadă, cea mai ma re suprafață cultivată cu
soia a fost de 190 mii ha în anul 2006, iar cea mai mică suprafață ajungând la 46 mii ha în anul
2008.
După anul 2007, data aderării României la Uniunea Europeană, suprafața de soia s -a
stabilizat relativ în jurul cifrei de 70 mii ha.

20
Figura 2.7 ilustrează evoluția suprafețelor cultivate cu soia în trei etape istorice recente.
Figura 2.7 . Evoluția suprafețelor cultiv ate cu soia în România în perioada 1986 -2016 (ha)
(după MADR, INSSE, FAOSTAT , EUROSTAT )
Figure 2. 7. The evolution of soybean acreage in Romania in the years 1986 -2016 ( ha)
(sources: MADR, INSSE, FAOSTAT , EUROSTAT )

Producțiile anuale obținut e în perioada anterioară anului 1990 au fost mici în comparație
cu suprafața foarte mare cultivată cu soia.
După anul 1990 , producțiile anuale au înregis trat creșteri constante, maxim um ajungând
aproape de 150 mii tone.
Ȋn anul 2016, î n Rom ânia au fost cultivat e 127,7 mii ha de so ia, producția obținută
cifrându-se la 262 mii de tone.
În figura 2.8 sunt prezentate producțiile anuale obținute în Romania între anii 1986 și
2016.
Figura 2. 8. Producțiile anual e obținute în Romania în perioada 1986 -2016 (tone)
(după MADR, INSSE, FAOSTAT , EUROSTAT )
Figure 2.8 . The annual yields obtained in Romania in the years 1986 -2016 (tons)
(sources: MADR, INSSE, FAOSTAT , EUROSTAT )

21

Înainte de anul 1990, soia a fost o cultură populară î n Bulgaria, cu precădere în zonele
centrală și de nord, unde era cultivată pe însemnate s uprafețe irigate. Suprafața cea mai mare de
soia cultivată în Bulgaria, de 99 mii ha, a fost înregistrată în anul 1978.
Datorită ieșirii din uz a sistemelor de irigații, restrângerii sectorului zootehnic și lipsei
capacităților de procesare, treptat fermierii bulgari au renunțat la cultura de soia ( G. Georgiev,
2012).
După schimbarea orânduirii sociale și economice de la începutul anilor nouăzeci ai
secolului trecut, suprafața cultivată cu soia a scăzut constant ș i dramatic, ajungand la 16 mii ha în
anul 1996 și la numai 6 mii ha în anul 1999.
După anul 2007, data aderării Bulgariei la Uniunea Europeană, suprafața cultivată cu soia
în Bulgaria nu a depășit valoarea de o mie ha.
Figura 2.9 ilustrează evoluția sup rafeței cultivate cu soia în perioada 1976 -2016.
Figura 2.9. Evoluția suprafețelor cultiv ate cu soia în Bulgaria în perioada 1976 -2016 ( ha)
(după NSI, FAOSTAT , EUROSTAT )
Figure 2.9 . The evolution of soybean acreage in Bulgaria in the years 1976 -2016 ( ha)
(sources: NSI, FAOSTAT , EUROSTAT )

În ultimii 15 ani, Bulgaria nu a produs cantități comerciale de soia. Dacă în deceniul opt al
secolului trecut Bulgaria prod ucea între 90 mii și 156 mii tone pe an , din 2007 și până în prezent
producția de soia rareori a depășit valoarea de o mie de tone pe an.
Figura 2.10 prezintă situația producției de soia în Bulgaria, în perioada 1976 -2016.

22
Figura 2. 10. Producțiile anuale obținute în Bulgaria între anii 197 6 și 2016 (tone)
(după NSI, FAOSTAT , EUROSTAT )
Figure 2.10 . The annual yields obtained in Bulgaria in the years 1976 -2016 (tons)
(sources: NSI, FAOSTAT , EUROSTAT )

După V. Celac și colab. (2013 ), “soia în Moldova se cultivă cu succes de prin anii ’30 ai
secolului trecut, în particular în perioada interbelică, în scopuri de furajare și tehnice”.
Spre deosebire de România și Bulgaria, în Republica Moldova suprafața cultivată cu soia a
crescut constant de la mijlocul anilor nouăzeci ai secolului trecut. Astfel, suprafața cult ivată cu
soia s -a majorat de la 3.600 ha în anul 1995 la peste 60 mii ha în anul 2016 .
Figura 2.11 ilustrează evoluția suprafeței cultivate cu soia în Republica Moldova între anii
1995 și 2016.
Figura 2.11. Evoluția suprafețelor cultiv ate cu soia în Republica Moldova în perioada
1995 -2016 (ha)
(după BNS, FAOSTAT )
Figure 2.1 1. The evolution of soybean acreage in the Republic of Moldova in the years
1995 -2016 ( ha)
(sources: BNS, FAOSTAT )

23
Producția de soia a înregistrat o evoluție fluctantă, atingând un maxim um istoric de 110
mii tone în anul 2010. Ulterior, producția anuală de soia a înregistrat un declin constant , până la
valoarea de 48 mii tone în anul 2012, cu o ușoară revenire la 65 mii tone în anul 2016.
Figura 2.12 ilustrează evoluția producției anuale de soia în Republica Moldova între anii
1995 și 2016 .
Figura 2. 12. Producțiile anuale obținute în Republica Moldova în perioada 1995 -2016 (tone)
(după BNS, FAOSTAT )
Figure 2.12 . The annual yields obtained in the Republic of Moldova in the years 1995 -2016 (tons)
(sources: BNS, FAOSTAT)

Cererea tot mai mare de proteină din soia nemodificată genetic – și certificată în acest sens
– pentru produse alimentare, furaje pentru animale și produse cosmetice și farmaceutice ,
focalizar ea Comisiei Europene pe măsuri de diversificare a culturilor agricole și politica de
înverzire pot determina creșterea suprafețelor însămânțate cu soia și vor stimula interesul
fermierilor pentru cultura de soia.