Evolutia Si Imbogatirea Vocabularului Prin Intermediul Categoriilor Semantice

Lucrare de licența

Evoluția si imbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice

(sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie)

Cuprins

Argument

Capitolul I: Vocabularul la școlarul mic

1.1Importanța vocabularului in cadrul studiului limbii romane la

clasele I-IV

1.2 Obiectivele instructiv-educative ale predării limbii romane in ciclul primar

Capitolul II: Particularitățile limbajului la elevii de

vârsta școlară mică

Capitolul III:Modalități de imbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilorsemantice(sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie)

3.1Explicația sensului cuvintelor.Aplicații practice

3.2Sinonimia.Definire.Modalități de revolvare a exercițiilor privind sinonimia

3.3Antonimia.Definire. Modalități de revolvare a exercițiilor privind antonimia

3.4Omonimia.Definire.Exerciții de identificare și de utilizare contextuală a omonimelor

3.5Paronimia.Definire.Aplicații practice

Capitolul IV: I.Cercetare in pedagogie

4.1Procedee recomandabile pentru imbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice(sinonimie,antonimie,

omonimie,paronimie

4.2Organizarea și metodologia cercetării constatativ-ameliorative aplicate

II.Cercetarea experiment privind imbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice(sinonimie,antonimie,

omonimie,paronimie)

4.1Ipoteza cercetării

4.2Obiectivele cercetării

4.3Organizarea și desfășurarea experimentului

4.4Efectele introducerii in cadrul experimentului a unor exerciții lexicare variate de sinonimie, de antonimie,de omonimie și de paromimie

4.5Rezultatele generale ale experimentului

4.6Concluziile cercetării

Concluzii

Anexe

Bibliografie

Argument

Vocabularul sau lexicul unei limbi este totalitatea cuvintelor care există și care au existat,cândva,intr-o limbă.

Lexicologia este disciplina lingvistică care se ocupă de studiul componenței lexicale a limbii.(Bârlea,2013,p.120).

Limba româna indeplinește funcții esențiale:

-expresia gândirii,stimulării de viață și de mediu;

-comunicarea ca utilitate socială.

Învățământul primar are de indeplinit două roluri prioritare:

-să ajute copilul să-și exprime mai bine gândirea, și să formuleze clar esențialul mesajului;

-copilul să înțeleagă gândirea clară și să sesizeze prompt esența mesajului.

Cele mai recente dicționare românești nu reflectă nici pe departe întregul tezaur lexical al limbii române vechi ci in special contemporane.

Dicționarul limbii române a urmărit să inregistreze,cuvinte de circulație generală,întreaga terminologie populară,toate regionalismele și arhaismele atestate,creațiile interne și împrumuturile neologice,termenii de argou și de jargon,precum și creațiile lexicale personale care răspund unor necesitați reale și care manifestă tendința de a răspunde.

Împrumuturile din diferite limbi reflectă multitudinea contactelor poporului nostru cu alte popoare de-a lungul întregii sale existențe din etapa de formare a limbii române și pâna în zilele noastre.

Toate împrumuturile lexicale din diferite influențe de-a lungul evoluției limbii române au contribuit la îmbogățirea vocabularului românesc, realizată mai ales cu ajutorul neologismelor,dar nu și la modernizarea acestuia.(Zlate,2006,p.113).

Lucrarea de față se ocupă de evoluția și îmbogățirea vocabularului limbii române prin intermediul categoriilor semantice(sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie).

Lucrarea este concepută în patru capitole după cum urmează:

Capitolul I: Vocabularul la școlarul mic

Capitolul II:Particularitățile limbajului la elevii de vârsta școlară mică

Capitolul III:Modalități de imbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilor semantice (sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie).

Capitolul IV:Cercetare în pedagogie

Cercetarea experiment privind imbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice(sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie.)

Capitolul I

Vocabularul la școlarul mic

1.1Importanța vocabularului in cadrul studiului limbii romane la clasele I-IV

În perioada achiziției limbajului care precede școala, vocabularul și gramatica sunt inseparabil însușite pe calea intuitivă,naturală.

Până la vârsta școlară,copiii stăpânesc aproape în întregime sistemul gramatical și regulile generale de formare a cuvintelor,dar creșterea volumului lexical și a priceperii de a-l utiliza rămâne o cale deschisă pentru toată viața.(Zlate,2006,p.110).

Îmbogățirea și perfecționarea vocabularului constituie un lucru mai greu de realizat decât insușirea regulilor gramaticale ale limbii române.În ciclul primar se impune un studiu mai profund al lexicului deoarece greșelile de ordin lexical sunt mai frecvente decât cele de ordin gramatical.

Studiul lexicului merită o atenție deosebită din câteva motive fundamentale în primul rând,”bogăția unei limbi este dată de bogăția și varietatea vocabularului ei”(Hristea,1981,p.5),în al doilea rând,orice progres care are loc în societate,în domeniul științei și tehnicii,se reflectă nemijlocit în vocabular,acesta fiind compartimentul limbii deschis influențelor din afară, în al treilea rând,capacitatea de comunicare orală și scrisă nu poate fi exersată fără un vocabular bogat și corect intrebuințat.

“Orice vocabular exprimă,de fapt,o civilizație”afirmă celebrul lingvist francez Antoine Mellet.

În virtutea acestor argumente,este important ca studierea vocabularului în școala românească să fie temeinică, aprofundată, atât pe planul cunoștințelor despre structura lui,despre relațiile cu celelalte componente ale sistemului limbii,cât și pe planul aplicațiilor practice.

În învățământul primar,vocabularul apare izolat de gramatică datorită absenței unei baze teoretice care să-i orienteze conținutul.Problemele de ordin teoretic legate de vocabular nu pot fi înțelese la clasele I-IV,totuși, aplicațiile practice,fără a face referire la terminologia lexicală,sunt ințelese și rezolvate cu multă ușurința de către elevi.

Sunt prezentate câteva obiective care țin de explicarea cuvintelor,de introducerea acestora în contexte noi și de utilizarea unor jocuri didactice de sinonimie și de antonimie,în cadrul orelor de gramatică.

Proiectul viitoarei programe analitice de limbă română aprofundează toate nivelurile limbii,lexical,gramatical,textual și stilistic,existând obiective precise pentru nivelul lexical în cadrul celor patru deprinderi integratoare ,caracteristice limbii române: înțelegerea după auz,vorbirea,lectura și scrierea.Astfel se acordă o atenție mult mai mare studiului lexicului la clasele I-IV decât în anii precedenți,prezentându-se pe lângă obiectivele de referință și activitați de învațare necesare ca:

-exerciții de discriminare a formelor lexicale corecte de cele incorecte;

-exercții deductive,de stabilire a sensului unui cuvânt necunoscut prin apel la context;

-exercții de utilizare a sinonimelor,a antonimelor,a omonimelor,și a paronimelor în contexte date,fară referire la terminologia lexicală;

-exerciții de utilizare în contexte diferite,a achizițiilor lexicale noi;

-exercții de identificare a unor cuvinte și expresii noi într-un text citit;

-exerciții de selectare a vocabularului-adecvat,etc.

Prin urmare,se recomandă învățătorilor și autorilor de manuale să acorde o atenție sporită îmbogățirii,activizării și perfecționării vocabularului elevilor.

Lipsa unor articole și a unor studii referitoare la îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice,neacordarea unui spațiu suficient lexicului în cadrul programei analitice de limba română la clasele I-IV ,afinitățile pe care le simt față de acest obiect de studiu m-au determinat să caut soluții eficiente de îmbogățire și de perfecționare a vocabularului elevilor din ciclul primar în cadrul unei lucrări metodico-științifice pe acestă temă.

Consider că precizia,consistența și expresivitatea comunicării orele și scrise sunt date,în mare măsură,de calitatea și bogăția vocabularului utilizat.

Prin urmare,activitatea vizând îmbogățirea ,nuanțarea și activizarea vocabularului copiilor este deosebit de importantă în cadrul limbii române și trebuie tratată în mod egal ca și gramatica.

1.2 Obiectivele instructiv-educative ale predării limbii romane in ciclul primar

În ciclul primar importanța limbii române capătă noi dimensiuni,determinate de faptul că prin aceasta se urmarește cultivarea limbajului oral și scris al elevilor,cunoașterea și folosirea corectă a limbii materne ,cât și însușirea unor tehnici de bază ale activității intelectuale,cum sunt:cititul,scrisul și exprimarea corectă.

Aceste instrumente intelectuale asigură dezvoltarea și perfecționarea limbajului,precum și succesul în întreaga activitate școlară.

Indisolubil legate între ele,limbajul și limba sunt realități distincte.Limbajul nu poate fi conceput fără limbă.Dacă limbjul este o formă specifică de activitate umană prin care se realizează comunicarea între oameni cu ajutorul limbii,limba este un sistem de mijloace lingvistice(fonetice,lexicale și gramaticale) cu ajutorul cărora se realizează comunicarea.

Funcția principală a limbii este de comunicare,de a realiza schimbul de informații,

schimbul de experiență,de idei și de sentimente între oameni.

Întrucât comunicarea implică transmiterea unei anumite experiențe, limba este totodată un mjloc de cunoaștere,de fixare și de acumulare a rezultatelor cunoașterii umane.

Studiul limbii române are o insemnătate deosebită în formarea elevilor, în pregătirea lor pentru viața socială.

În acord cu marile evoluții din domeniul didactic și cu proiectarea curriculară,predarea și învațarea limbii române în învațământul primar(prevazute în Proiectul de Reformă a Învățământul Preuniversitar) se întemeiază pe modelul funcțional-comunicativ,adaptat particularităților de vârstă ale elevilor.

Prin intermediul studierii limbii române,la sfârșitul ciclului primar,fiecare elev ar urma să folosească optim cunoștințele sale lingvistice ( fără a se apela la terminologia științifică),deprinderile de comunicare și reprezentările culturale învățate ,care să-i permită să înțeleagă și să fie înțeles în diferite acte de comunicare, atât în exprimarea orală cât și cea scrisă.

Programa analitică actuală de limba română la ciclul primar este structurată pe conținuturi,însoțită de obiective de referință la fiecare clasă și de activități de învațare.

Formarea reprezentărilor culturale,precum și a unui univers afectiv și atitudinal coerent; însușirea unor metode și tehnici de muncă intelectuală.

Școala va avea ca prioritate studierea limbii române literare,ca mijloc de comunicare interumană și ca demers de cunoaștere a identității noastre culturale și spirituale.

În privința formării unor reprezentări culturale,copilul ar urma să-și dezvolte disponibilitățile de receptare a mesajelor orale și scrise, sensibilitatea și interesul pentru lectura textelor literare și nonliterare și să interiorizeze valorile culturale,națonale și universale,vehiculate prin limbă și literatură,ca premiză a propriei dezvoltări intelectuale ,afective și morale.

În ceea ce privește însușirea unor metode și a unor tehnici de muncă intelectuală,elevul ar trebui să-și însușească strategii,metode și tehnici de studiu și de muncă independentă,să-și activeze și să-și dezvolte operațiile gândirii colective.

Actualul proiect de revizuire curriculară pentru clasele I-IV prevede ca obiectivele generale ale învățării limbii române să se realizeze pe baza dezvoltării celor patru deprinderi integratoare,caracteristice modelului didactic al limbii române: vorbirea, înțelegerea după auz, lectura și scrierea,vizându-se ,deci, structurarea competenței elevilor de comunicare orală,a competenței lectorale(de citire),precum și a celei de redactare.

Conținuturile învățării vor fi organizate într-un set modular de unități.vizându-se urmatoarele domenii specifice predarii limbii române în ciclul primar:

a)lectura;

b)practica rațională și cea funcțională a limbii(comunicarea orală și comunicarea scrisă);

c)elementele de construcție a comunicării.

Modificăate studierea limbii române literare,ca mijloc de comunicare interumană și ca demers de cunoaștere a identității noastre culturale și spirituale.

În privința formării unor reprezentări culturale,copilul ar urma să-și dezvolte disponibilitățile de receptare a mesajelor orale și scrise, sensibilitatea și interesul pentru lectura textelor literare și nonliterare și să interiorizeze valorile culturale,națonale și universale,vehiculate prin limbă și literatură,ca premiză a propriei dezvoltări intelectuale ,afective și morale.

În ceea ce privește însușirea unor metode și a unor tehnici de muncă intelectuală,elevul ar trebui să-și însușească strategii,metode și tehnici de studiu și de muncă independentă,să-și activeze și să-și dezvolte operațiile gândirii colective.

Actualul proiect de revizuire curriculară pentru clasele I-IV prevede ca obiectivele generale ale învățării limbii române să se realizeze pe baza dezvoltării celor patru deprinderi integratoare,caracteristice modelului didactic al limbii române: vorbirea, înțelegerea după auz, lectura și scrierea,vizându-se ,deci, structurarea competenței elevilor de comunicare orală,a competenței lectorale(de citire),precum și a celei de redactare.

Conținuturile învățării vor fi organizate într-un set modular de unități.vizându-se urmatoarele domenii specifice predarii limbii române în ciclul primar:

a)lectura;

b)practica rațională și cea funcțională a limbii(comunicarea orală și comunicarea scrisă);

c)elementele de construcție a comunicării.

Modificările de structură și de conținut față de actuala programă vor permite o studiere atentă și aprofundată a limbii române la toate nivelurile:fonetic.lexical și gramatical.

Studiul limbii române va cuprinde,in egală masură,cunoștințe și aplicații privitoare la sistemul ei gramatical,la structura lexicului,în funcție de particularitățile de vârstă ale elevilor.

Bibliografie

Bârlea,P.,GH.,(2013),Limba română contemporană:fonetică și fonologie,ortografie,ortopedie și punctuație,vocabular,București: Ed. Muzeul Literaturii Române;

Hristea,T.,(1981),Sinteze de limba română,București:Ed.Didactică și Pedagogică;

Zlate,Ș.,(2006),Didactica aplicată a limbii române în învățământul primar și preșcolar.

Capitolul II

Particularitățile limbajului la elevii de vârsta școlară mică

“Limbajul noțiune folosită în psihologie însumează procesele care caracterizează întreaga activitate psihică de insușire și de folosire a limbii,inerentă oricărui individ integrat într-o comunitate socială”(Cazacu,1992,p.44-45).

După cum afirmă și Clara Georgeta Chiosa(Chiosa,1990,p.6),raportarea acestui mod de a concepe fenomenul lingvistic,cu implicațiile sale sociale și psihice la problema spinoasă a achiziționării limbii moderne ,ne permite să înțelegem ce legături se pot stabili între datele științei și acțiunile organizate și desfașurate în școală,în vederea dezvoltării capacității lingvistice a copilului.

Teoria limbii și psihologia limbajului arată că,la vârsta de 6-7 ani ,copilul stăpânește intuitiv regulile gramaticale care să-i dezvolte posibilitatea de comunicare,de a înțelege și de a se face înțeles cu ajutorul limbajului.

La intrarea în clasa I,vocabularul copiilor cuprinde 2500-3000 de cuvinte,din care 700-800 fac parte din vocabularul activ.Fondul principal de cuvinte cuprinde cuvinte-denumiri,cuvinte-instrumente gramaticale,cuvinte auxiliare,cuvinte neregulate,printre care și adverbe primare.

La sfârșitul ciclului primar ,vocabularul se va îmbogăți,cuprinzând circa 4000-5000 de cuvinte,copilul folosind cam întregul vocabular al limbii.Pe parcursul celor patru ani,se precizează sensul cuvintelor ,al sinonimelor,al antonimelor si al omonimelor ,care îmbogățesc și activează permanent vocabularul elevilor.

În același timp,crește și capacitatea de pronunțare corectă și clară, urmărindu-se prin diferitele activități de învățare (exerciții și jocuri de dicție,jocuri de cuvinte) corectarea pronunțării regionale,reglarea intonației,a tonului și a vitezei proprii de a vorbi,precum și rostirea corectă a cuvintelor cu probleme de accentuare.

În funcție de modul cum s-a format,limbajul elevilor prezintă diferențe de ordin lexical,fonetic și gramatical.Diferențele între copii în ceea ce privește vocabularul(bogăția,consistența,claritatea) specificul vocabularului activ,structura propozițiilor,existența sau nu a fenomenelor parazitare în limbaj și a agramatismelor,a defectelor de pronunție,sunt relativ mari la nivelul clasei I,urmând ca pe parcursul celor patru ani să se micșoreze.

Prin exerciții variate de vorbire se amplifică,se precizează și se activează vocabularul elevilor,aceștia învațând să construiască enunțuri și texte orale de mică întindere.Disciplina în cadrul căreia elevii își însușesc, în mod sistematic,un ansamblu de reguli elementare pricitoare la modificarea cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții este comunicarea.Prin studiul orelor de limbă,în cadrul comunicării,elevii înțeleg bogăția și logica limbii și deprind să folosească în mod corect,atăt în vorbire,cât și în scriere,un vocabular adecvat și o exprimare corectă.

La clasele a III-a și a IV-a,cunoștințele gramaticale de fonetică și de vocabular,de sintaxă și de morfologie devin un instrument valoros în dezvoltarea vorbirii corecte a elevilor.Limbajul scris evoluează anevoios.În primele două clase primare,fără să cunoască noțiunile și regulile care fundamentează teoretic modul de vorbire și de scriere,prin intermediul utilizării unor exercții variate cât și a permanentelor explicații și motivații situaționale făcute de învățător,deci pe cale operațional-practică,elevii își însușesc primele reguli de punctuație și de ortografie,de exprimare corectă orală și în scris.Totuși, la clasele I-IV,redactările copiilor sunt economicoase,sărace în expresivitate.La nivelul clasei a III-a,caracterul narațiunii din compunere devine mai bogat,urmând ca la clasa a IV-a elevul să compună texte narative sau descriptive de mică întindere,utilizând în redactare elemente lexicale cu valoare expresivă.

Cunoașterea și experiența lingvistică a copilului vor constitui punctul de plecare pentru dezvoltarea limbajului.Trebuie ca elevii să fie ajutați, într-o măsură eficace, să-și însușească limba română și puși mereu în situația de a-și dezvolta capacitatea lingvistică,de a rezolva exerciții multiple care să ducă la îmbogățirea exprimării orale și scrise.

Pentru dezvoltarea limbajului oral și a limbajului scris în cadrul orelor de limbă română învățătorii organizează activități de învățare,precum:

-exerciții de ascultare și de înțelegere a unor enunțuri orale;

-conversații în grup pe teme cunoscute;

-exerciții de utilizare corectă,în tetul oral,a limbii literare;

-exersări și jocuri de dicție,jocuri de cuvinte;

-exerciții de punere în șcenă a unor povești;

-jocuri didactice lexicale de sinonimie,de antonimie,de omonimie,de paronimie;

-exerciții de recitare a unor poezii;

-exerciții de reproducere,în scris sau oral,a secvențelor mesajului în ordinea în care acestea au fost rostite;

-jocuri de rol,de tipul emițător-receptor,vizând motivarea și formarea comportamentului de ascultător-vorbitor;

-exerciții de utilizare corectă a semnelor de punctuație și de ortografie,într-un context dat.

Ca urmare a desfașurării permanente a acestor activități de învățare,în cadrul orelor de limbă română limbajul elevilor de clasa a IV-a se manifestă în integritatea funcțiilor lui pe o treaptă calitativ superioară.Ca urmare a dezvoltării operațiilor intelectuale,în special analiza și sinteza, implicate cu precădere în asimilarea unităților lexicale,crește viteza de manifestare a funcțiilor de comunicare a limbajului,ca și a funcției de autoreglare.În această etapă, vorbirea reproductivă cedează locul vorbirii independente,creative.

Acumularea și îmbogățirea vertiginoasă a vocabularului,perfectarea aspectului gramatical, maturizarea capacității de auto-control imprimă vorbirii elevului de clasa a III-a și de clasa a IV-a un caracter ce-l apropie de vorbirea adultului.

Vizând ca scop major formarea limbajului cu toate compartimentele sale,un bun pedagog va avea în vedere,deopotrivă,îmbogățirea vocabularului,lărgirea capacității de interpretare semantică,desăvârșirea structurii gramaticale a limbii vorbite și a celei scrise,cât și dezvoltarea expresivității exprimării.

Bibliografie

Cazacu,A.,(1992),Sociologia educației, București: Ed. Hiperion XXI;

Chiosa,C.,(1971),Baze lingvistice pentru teoria și practica predării limbii române,București:Ed. Didactică și Pedagogică;

Capitolul III

Modalități de imbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilor semantice (sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie).

3.1Explicația sensului cuvintelor.Aplicații practice.

Îmbogățirea vocabularului elevilor este una din sarcinile prioritare ale școlii românești,sarcină care se realizează printr-o muncă sistematică în cadrul studierii tuturor disciplinelor școlare.

Îmbogățirea sistematică și perfecționarea vocabularului elevilor se obțin prin perceperea și prin utilizarea unor cuvinte noi,prin cunoștințe despre forma și sensul cuvintelor,despre originea acestora,despre relațiile care se stabilesc între cuvinte,despre valoarea artistică a cuvintelor etc.

Pe masură ce pătrunde tot mai adânc în mediul ambiant,orizontul cunoștințelor și al impresiilor copiilor se lărgește,astfel încât se poate spune că experiența cognitivă a omului se reflectă în sarăcia sau bogăția vocabularului pe care îl folosește.

Cea mai indicată perioadă pentru un studiu organizat al lexicului este cea a școlarității mijlocii,începând cu clasa a IV-a,când elevii sunt nevoiți să treacă de la un vocabular “concret”,redus numeric și nediferențiat stilistic,la o mare bogăție de cuvinte,multe dintre ele cu un caracter “abstract”.

La clasele I-IV,datorită particularităților psihice,elevii nu-și pot însuși teoretic și practic cele trei căi principale de îmbogățire a vocabularului(derivarea,schimbarea categoriilor gramaticale și împrumutul),nu pot studia organizat sensul și forma cuvintelor, dar, totuși,pot fi familiarizați cu noțiunea de ,,cuvânt” și cu relațiile de sens care se stabilesc între cuvinte:sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie,fără a apela la terminologia științifică.

În această etapă se urmărește descoperirea și însușirea conștientă a sistemului limbii române contemporane prin trecerea de la limba vorbită,familiară,la o limbă îngrijită,cât mai apropată de norma literară.Copilul este familiarizat,încă din clasa I,cu unitatea minimă a activității și a limbii,care este cuvântul.Fiecare cuvânt exprimă un conținut noțional despre anumite obiecte,fenomene sau despre însușirile lor.

Cuvintele nu apar izolat în limbajul curent,ele sunt legate prin înțeles în propoziții.Începând cu clasa a II-a elevii descoperă sensul cuvintelor prin utilizarea multiplelor exerciții de sinonimie,de antonimie,de omonimie și de paronimie.Elevii nu-și însușesc cunoștințele teoretice despre forma și despre sensul cuvintelor,dar sunt familiarizați cu următoarele aspecte:

Cuvinte care pot avea același sens(înțeles),deosebindu-se prin sunetele din care sunt alcătuite(de exemplu:”cuvânt”-„vorbă”);

Cuvinte care pot fi alcătuite din aceleași sunete,deosebindu-se prin sens(de exemplu:”broască”-animal sau încuietoare).

Obiectul central al lecțiilor de lectură îl constituie explicarea textului prezentat și înțelegerea semnificației globale a acestuia.Fiecare etapă a acestei activități constituie un prilej pentru însușirea de noi termeni și pentru precizarea sensurilor cuvintelor cunoscute sau necunoscute.Elevul este pus,în permanență,în toate orele de limbă română,să sesizeze cuvinte noi,să le înțeleagă sensul și să le utilizeze în contexte variate.Dar nu este suficientă sesizarea sau comunicarea de noi cuvinte.Pentru realizarea finalității cognitive a noilor achiziții lexicale ,acestea trebuie explicate.

În cadrul studiului textului citit sau audiat,explicarea cuvintelor nemaifolosite este prioritară.Cuvintele nou sesizate pot fi grupate în două categorii:

Cuvinte vechi care nu intră în vocabularul activ(arhaisme),dar care sunt necesare pentru înțelegerea textului;

Cuvinte noi,care trebuie să intre în vocabularul curent.

Există o serie diversă de modalități pentru explicarea cuvintelor noi care să-i determine pe elevi să înțeleagă sensul și să le utilizeze în exprimare,în condiții variate și în contexte diferite.

În învățământul primar,în cadrul orelor de limbă română,învățătorii

folosesc următoarele procedee de explicare a cuvintelor:

folosire sinonimiei pentru explicarea arhaismelor,a regionalismelor și neologismelor.(de exemplu:”plăieș”(arhaism)-grănicer,străjer; „ciubotar”(regionalism)-cizmar; „apel”(neologism)-chemare; „ a solicita”(neologism)-a cere etc);

explicarea cuvintelor prin antonimie.(de exemplu:”modest”-un om care nu e îngâmfat,încrezut/”neîngâmfat”,”neîncrezut”,etc.);

explicarea cuvintelor cu ajutorul definiției sau a perifrazei.(de exemplu:”ștrengar”-copil zburdalnic,care se ține de pozne; „corigent”-elev care nu a obținut o notă de trecere la una sau două materii;

„a observa”-a baga de seamă; „vocabularul” –este format din totalitatea cuvintelor care există sau au existat cândva în limbă;”atributul”-este partea secundară de propoziție care determină un substantiv.);

explicarea cuvintelor prin semnale nonverbale(minică și gesturi).(de exemplu:”ondulat”,”posomorât”,”vesel”,”trist”,etc.);

ilustrarea obiectelor,a acțiunilor și a însușirilor denumite prin cuvânt.(de exemplu: ilustrații pentru cunoașterea formelor geometrice,a culorilor cromatice; ilustrații pentru explicarea cuvintelor care denumesc acținuni,în mod special la clasa I ,etc.);

explicarea cuvintelor pornind de la cuvântul de bază.(de exemplu:”muncitor”-persoană care muncește; „tractorist”-persoană care conduce tractorul,etc.);

explicarea unor cuvinte „abstracte” precum:”egoism”,”patriotism”,prin lecturarea unor fragmente din texte literare în scopul precizării sensurilor acestor cuvinte;

explicarea unor cuvinte omonime prin apel la context și prin utilizarea structurilor morfologice învățate.(de exemplu:Nouă ne place piesa nouă de teatru.Cuvântul „nouă”,în cele două situații,are valoare morfologică diferită(pronume și adjectiv) și sensuri lexicale diferite.

Fiecare din modalitățile de explicare a cuvintelor noi constituie „premisa unor variate tipuri de exerciții lexicale care evoluează de la simpla recunoaștere și grupare,la motivare și apoi la utilizarea personală a noului lexic”.(Muster,1985,p.43).

Este necesar ca elevii să fie puși ,în permanență,în situația de a formula enunțuri cu noile cuvinte însușite,în contexte diverse,pentru a verifica înțelegerea sensului acestora.Odată stârnite curiozitatea și interesul pentru problemele strâns legate de vocabular,se poate trece cu ușurință la înțelegerea expresiilor din textele cu valoare stilistică.

După cum se știe, limbajul artistic este frecvent utilizat în textele literare din manualele de limba română și acesta impresionează,în mod deosebit,starea sufletească a elevilor.

Utilizarea acestuit tip de limbaj face apel la sensurile figurate ale cuvintelor,la diferitele figuri de stil,la procedee variate,pe care elevii ciclului primar le identifică,le achiziționează,folosindu-le apoi în exprimarea curentă.

Figurile de stil nu sunt studiate în ciclul primar,însă ele trebuie comentate și interpretate în contextul în care se află,pentru ca prin puterea lor de sugestie să emoționeze,să sensibilizeze sufletul micului cititor.Expresiile artistice trebuie să fie explicate în context,ca orice cuvânt nou.Explicarea sensului figurat al metaforelor se face,în mod frecvent,prin găsirea unor sinonime.(de exemplu:Știrea am primit-o din izvor sigur. (sursă).)

Înțelegerea sensului figurat al unor expresii artistice solicită un effort intelectual deossebit din partea elevilor.Fără ajutorul învățătorului,ei nu pot descifra adevăratul înțeles al versurilor, de exemplu:înțelegerea sensului figurat al unor cuvinte reprezintă elementul cognitiv pe care se bazează trăirile emoționale,sentimentele de dragoste pentru limba română.

3.2Sinonimia.Definire.

Sinonimele sunt elemente active care măresc potențialul expresiv al limbii.Ele nuanțează și diversifică exprimarea elevilor,prin utilizarea sinonimelor putându-se evita repetițiile supărătoare și monotonia în exprimare.

Sinonimele reprezintă o componentă definitorie pentru bogăția,pentru originalitatea și pentru expresivitatea unei limbi.Comparativ cu alte limbi,dispunem de un registru imens de sinonime;se cuvine să le folosim în mod judicios,ținând seama și de un îndemn discret al lui Lucian Blaga:”Limba de toate zilele e o unealtă și o formă a spiritului”.(Hristea,1981,p.29).

La clasele I-IV nu se predă noțiunea de „sinonim” ca atare,elevii fiind familiaritați cu explicații de genul:”cuvinte cu formă diferită și cu sens asemănător”.Școlarul înțelege cu ușurință că înlocuirea ,într-un text,a unor cuvinte cu altele asemănătoare ca sens,nu modifică înțelesul acestuia,ci doar îmbogățesc și nuanțează vocabularul.

Sinonimia a reținut atenția tuturor lingviștilor,cercetările acestora precizând că,pentru a vorbi de sinonimie,trebuie îndeplinite următoarele condiții:

cuvintele care se află în relație de sinonimie trebuie să fie identice sub aspectul obiectului pe care îl denumesc;

sinonimele să poată fi înlocuite în context fără ca sensul global al mesajului să fie modificat.

În învățământul primar,exercițiile de sinonimie(ca de altfel și cele de omonimie,de antonimie și de paronimie) nu se fac la întâmplare,fiind obligatoriu pentru învățător un studiu profund al sinonimiei lexicale.

Sinonimele se află în diferite grade de echivalență între ele.Studiul lexicului atestă echivalențe sinonimice totale,parțiale și aproximative.

Sinonimele totale sunt puține la număr și corespund semantic în toată sfera lor de înțelesuri.(de exemplu:cupru-aramă/lexic-vocabular/răsărit-est ,etc).

Sinonimele parțiale sunt foarte numeroase și unele sensuri ale acestora coincid cu sensul altor cuvinte.(de exemplu:cuvânt-discurs/bun-prețios,valoros,etc.).

Sinonimele aproximative sunt folosite,mai ales în stilul scriitorilor și atribuie valori metaforice,figurate cuvintelor uzuale.(de exemplu:pruncie-copilărie/mulțime-potop,etc.).De asemenea,este bine de știut că un rol important în cercetarea fenomenului îl constituie relația dintre sinonimie și polisemie.(Bulgăr,1997,p.26).

Cuvintele polisemantice sunt cuvintele care au două sau mai multe sensuri.Diversele sensuri ale unui cuvânt polisematic trimit la sinonime diferite,care,la rândul lor,trimit la altele,astfel încât rețeaua de relații se diversifică foarte mult.

Astfel, la clasele primare,găsirea unor cuvinte cu sens asemănător trebuie rezolvată numai prin apel la context.

De exemplu:

1.Apa din vas este limpede. (clară,transparentă)

2.Bunicul meu are o minte limpede . (lucidă)

3.După câteva ore,cerul devine din nou limpede. (senin)

1.Aluatul pentru cozonac este fraged . (sfărâmicios)

2.Plantele cultivate în gradină sunt fragede . (tinere)

1.Maria a căzut la examen. (a picat,nu a reușit)

2. Roxana a căzut la luptă. (a murit,a pierit)

1.De sărbătoare,școala ridică steagul tricolor. (înalță)

2.Vecinul meu ridică multe case. (construiește,clădește)

Și verbul „a petrece” are înțelesuri diferite:

-„a petrece”-a trăi un anumit timp undeva;

Bunica a petrecut mult timp la țară. (sinonimul găsit-„a trăit”)

-„a petrece”- a se veseli, a se distra;

Ioana a petrecut bine seara trecută. (sinonimul găsit-„s-a distrat”)

-„a petrece”-a însoți pe cineva o bucată de drum,a conduce.

L-am petrecut până la gară. (sinonimul găsit-„a însoțit”,”a condus”)

Găsirea cuvintelor cu sens asemănator este posibilă și necesară și pentru anumite expresii integrate in context.

De exemplu:

1.Ionuț stă cu ochii în tavan . (lenevește,trândăvește)

2.Iepurele a luat-o la sănătoasa . (a fugit)

3.Vecinul nostru e un zgârie-brânză. (zgârcit,avar)

4.Povestea Anei e cusută cu ață albă . ( neadevărată)

Modalități de revolvare a exercițiilor privind sinonimia.

Exerciții de sinonimie

Exercițiile de sinonimie pot avea următoarele cerințe:

găsirea cuvintelor cu același sens(sau cu sensuri apropiate),într-un text dat.

De exemplu:

Identificați cuvintele care se aseamănă ca sens din textul de mai jos:

Zăpada jucăușă a acoperit pământul.Copiii se bat cu bulgări pufoși de omăt.Oamenii de nea privesc cu bucurie jocurile acestora.

(zăpadă,omăt,nea)

gruparea pe serii sinonimice a unor cuvinte după un model.

De exemplu:

Grupați cuvintele după înțeles:curaj,armată,steag,a învăța,sfat,oaste,îndrazneală,oștire,drapel,povață,a studia.

(curaj,îndrazneală;armată,oaste,oștire;steag,drapel;a învăța,a studia;sfat,povață.)

găsirea sinonimelor pentru cuvintele care au mai multe sensuri,prin apel la context.

De exemplu:

Înlocuiți verbul „ a pleca” cu alte cuvinte cu înțeles asemănător din enunțurile de mai jos.Alegeți între:” a demara”,”a emigra”,”a se retrage”,”a se duce”.

1.După discuția avută,Mihai a cerut voie să plece. (să se retragă)

2.După orele de curs,Maya a plecat acasă. (s-a dus)

3.Mătușa mea a plecat din țară acum doi ani. (a emigrat)

4.Fiind nouă,mașina pleacă la prima cheia. (demarează)

găsirea cuvintelor cu sens asemănător pentru cuvinte date și formularea de enunțuri proprii cu sinonimele găsite.

De exemplu:

Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele de mai jos și construiți propoziții cu ele:asfințit,drapel,tristețe,pom.

găsirea cuvintelor cu sens asemănător pentru anumite cuvinte dintr-un text dat.

De exemplu:

Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru cuvintele subliniate din textele de mai jos:

„ A trecut iarna geroasă ,

Câmpul iată-l înverzit.

Rândunica cea voioasă!

La noi iarăși a sosit.

Dintr-o creangă-n alta zboară

Sturzul galben aurit

Salutare,primăvară.

Timp frumos,bine ai venit ! „

(V.Alecsandri-„Primăvara”).

Tipuri de exerciții de sinonimie utilizate în cadrul orelor de limba română,în cadrul verificării orale și verificării scrise:

1.Găsiți cuvinte cu sens asemănator pentru cuvintele subliniate,din textul de mai jos:

„Ale păsărilor neamuri

Ciripesc pitite-n ramuri

Și vorbesc cu-atat de multe

Înțelesuri.”

(Mihai Eminescu –„Freamăt de codru”)

2.Alcătuiți propoziții cu noile cuvinte găsite.

B.

1.Încercuiți cuvântul „stricat”din urmatoarele propoziții cu altele care au înțeles asemănător:

Mașina stricată a fost reparată repede. (defectă)

Sora mea are un dinte stricat. (cariat)

Am aruncat alimentele stricate. (alterate)

2.Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru: trist,drum,veselie,grai.

Formulați propoziții cu noile cuvinte găsite.

C.

1.Găsiți două cuvinte cu sens asemănător pentru cuvântul subliniat din propoziția de mai jos:

La aniversarea zilei de naștere am avut mulți oaspeți .

2.Indicați forma corectă a cuvintelor:

să spună/să spuie

șed/șez

isbândă/izbândă

Găsiți câte un cuvânt cu sens asemănător pentru ele.

D.

1.Alege din coloana din stânga cuvintele cu același înțeles pentru verbul „a cere”.

Copiați enunțurile de mai jos și completați spațiile libere,punând aceste verbe la timpul prezent.

a dori

a solicita Învățătorul………………elevilor să învețe bine.El ………

a asculta efectuarea corectă a temelor.

a sfătui

2.Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: oaspete,copil,podoabă,vrednic,mânios.

E.

1.Găsește substantive cu înțeles asemănător pentru:

soldat,paner,vorbă,cărare,strigăt.

2.Găsește verbe cu înțeles asemănător pentru:

a urca,a cere,a fugi,a zice,a învăța.

3. Găsește adjective cu înțeles asemănător pentru:

liniștit,cenușiu,deștept,mincinos,cumplit.

Exerciții-joc:

Exercițiile-joc, de tip „rebus” constituie o modalitate de îmbogățire și de activizare a vocabularului,ușor de organizat,dar,din păcate,nu solicită un mare număr de elevi.Pentru a căpăta o eficiență sporită,exercițiile-joc,de tip „rebus” trebuie multiplicate pentru a solicita individual elevii în rezolvarea acestora.

Utilitatea rebusurilor lexicale de sinonimie stârnește curiozitatea copiilor,le activează vocabularul și le dezvoltă gândirea și atenția.Ele pot verifica cunoștințele acumulate,dar pot constitui și un procedeu de familiarizare cu noua lecție.

Astfel,înainte de a trece la „Povestea Vrancei” sau la „Altarul Mănăstirei Putna” de Vasile Alecsandri,se poate organiza un joc rebus pe a cărei verticală se obține numele unei povestiri în care să existe elemente fantastice și miraculoase ,dar și elemente adevărate și care explică originea unei ființe,a unei plante sau a unor animale,și anume „legenda”.

Rebusul este următorul:

Gasiți câte un cuvânt asemănator pentru:

mândru

viteaz

drapel

neclintit

vietate

cadou

spaimă

Jocuri didactice de sinonimie

Jocurile lexicale de sinonimie sunt intens folosite la clasele I-II,elevii luând parte la acțiune cu spontaneitate și cu plăcere.Prin joc se îmbină utilul cu plăcutul,se stimulează gândirea și creativitatea copiilor și învățarea devine mai interesantă,mai atractivă.Micul școlar învață să se adapteze,să colaboreze,să conducă după anumite reguli.

Jocul „Cine știe câștigă!” este folosit pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului prin intermediul utilizării sinonimelor.

Regulile jocului: clasa este împărțită în trei grupe.Elevii vor completa,prin muncă colectivă,spațiile punctate cu sinonime corespunzătoare.Câștigă echipa cu cele mai multe răspunsuri corecte.

Completați spațiile punctate cu unele cuvinte care au același sens pentru:

odinioară………………………………………………..

străbun…………………………………………………..

tradiție…………………………………………………..

patrie…………………………………………………….

gustos……………………………………………………..

dar…………………………………………………………

păstor……………………………………………………..

vesel……………………………………………………….

țipăt……………………………………………………….

vreme…………………………………………………….

viteaz…………………………………………………….

ghețuș……………………………………………………

creangă…………………………………………………..

vrednic…………………………………………………..

leneș………………………………………………………

dușman………………………………………………….

asemănător……………………………………………..

accidentat………………………………………………

interesant……………………………………………….

voce………………………………………………………

Jocul „Spune-ți pe scurt” are ca scop îmbogățirea și nuanțarea vocabularului prin utilizarea unor sinonime pentru anumite expresii date,prin apel la context.

Se poate porni de la opera lui Ion Creangă „Amintiri din copilărie”,care abundă în expresii ca:

„se ține ca râia de om”

„a luat-o la picior”

„a o lasa moartă-n păpușoi” etc.

Regulile jocului:clasa este împărțită în trei echipe.Câte un reprezentant va lua din săculeț un bilețel,va citi enunțul,apoi va înlocui expresia subliniată ccu un cuvânt asemănător ca sens.

Exemple:

Depică,fratele meu a luat-o la sănătoasa.

Dușmanii au dat năavală în țara noastră.

M-a scos din fire comportamentul urât al lui Radu.

3.3Antonimia.Definire.

Prin antonimie se înțelege “acel tip de relație semantică ce constă în opoziția de sens dintre două cuvinte care trimit la realități nu numai diferite ,ci și contrare sau contradictorii”.(Coteanu,Vrânceanu,Forărescu,1985,p.165).

În învățământul primar nu se predă noțiunea de antonimie,dar elevii sunt familiarizați cu existența cuvintelor cu sens opus.

Antonimele au rolul lor în îmbogățirea posibilităților de exprimare ale elevilor,punând față în față însușiri opuse și reliefând calitățile în comparație cu defectele.

Indirect,prin utilizarea unor antonime,elevul este pus în situația de a sesiza,prin opoziție,binele și răul,frumosul și urâtul,adevărul și minciuna.

Opoziția exprimată de antonimie poate fi:

calitativă (frumos-urât;bun-rău;tânăr-bătrân;etc);

cantitativă(mult-puțin;destul-insuficient;etc);

temporală(azi-mâine;ieri-azi;zi-noapte;etc);

spațială(jos-sus;aproape-departe;aici-acolo;etc).

Antonimele se grupează în perechi corelative,deci se presupun reciproc,fiecare termen al perechii evocând imaginea contreadictorie a celuilalt.

Referitor la antonimie,trebuie precizate următoarele apecte importante:

perechea de cuvinte care se opune ca sens trebuie să fie compusă din părți de vorbre de același fel;

cuvintele cu sens opus pot fi găsite și cu ajutorul unei perifraze.

De exemplu:

“a ascunde” – “a da pe față”

“a dormi” – “a fi treaz”

“a opri” – “a da drumul”

antonimia se realizează și cu ajutorul unor prefixe (grupuri de sunete adăugate în fața unui cuvânt): des,ne.in.dez,etc.

De exemplu:

atent – neatent;

serios – neserios;

a îngheța – a dezgheța;

exact – inexact.

nu toate cuvintele pot avea relații de antonimie,în această situație fiind substantivele:profesor.masă,casă,șurubelniță,carte,etc.

antonimia se stabilește pentru fiecare dintre sensurile cuvântului polisemantic.Astfel ,cuvântul ”drept” are trei antonime diferite:

drept – nedrept / Omul acesta judecă nedrept.

drept – strâmb / Pereții camerei sunt strâmbi .

drept – stâng/ A lovit mingea cu piciorul stâng.

Există mai multe cuvinte ale căror antonimie pot fi găsite cu ușurință de către elevi,fără a face apel la context.

De exemplu:

departe – aproape;

deștept – prost;

jos – sus.

În alte situații,identificarea cuvintelor cu sens opus necesită prezența contextului.De exemplu, cuvântul “tare “ are două antonime:

tare – slab / Vântul suflă slab.

tare – moale /Rochia este confecționată dintr-un material moale.

În limba română,sunt cuvinte care au mai multe antonime,fără a se face apel la context.

De exemplu:

prieten – dușman,inamic,vrăjmaș;

vrednic – leneș, puturos.(Bucă,Vințeler,1990,p.34).

Modalități de revolvare a exercițiilor privind antonimia.

Exercițiile de utilizare a antonimiei pot cere :

descoperirea cuvintelor cu sens contrar,dintr-un text.

De exemplu:

1.Fata moșneagului era frumoasă, bună la inimă și foarte harnică,în timp ce fata babei era urâtă,rea și leneșă.

frumoasă – urâtă;

bună – rea;

harnică – leneșă.

2.În locul zilelor scurte și răcoroase au venit zilele lungi și mai călduroase.

scurte – lungi;

răcoroase – călduroase.

găsirea cuvintelor cu înțeles opus și construirea unor enunțuri proprii cu acestea.

De exemplu:

Găsiți cuvinte cu sens opus pentru: atent, mic, urât,folositor. Construiți enunțuri cu noile cuvinte găsite.

gruparea cuvintelor pe serii antonimice.

Găsiți cuvintele cu sens opus din următoarea enumerare: repede,plin,cald, a sui,bogat,încet,gol,bucurie,rece,tristețe,sărac,a coborî.

găsirea cuvintelor cu sens opus pentru a caractriza două personaje aflate în opozitie.

găsirea cuvintelor cu sens opus care să formeze prin derivare(alăturarea în fața cuvântului a unui grup de unul sau mai multe sunete).

De exemplu:

placut – neplăcut;

avantaj – dezavantaj;

ordine – dezordine;

util – inutil.

Exerciții diverse de antonimie utilizate în orele de limba română

A:

Copiați textul de mai jos și inlocuiți cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens:

Camera prietenei mele este mare și luminoasă.Pe rafturile bibliotecii se zăreau multe cărți așezate în ordine.

Găsiți cuvinte cu sens opus pentru următoarele cuvinte:a coase, aici,a intra,jos,întuneric,gras.

Găsiți cuvintele cu sens opus din textul de mai jos:

Alex este elev fruntaș la învățătură și un coleg bun,pe când Silviu este rău și codaș.

B:

Identificați cuvintele care se opun ca sens din textul de mai jos:

„Strada mea e ca toate strazile de pe pământ.

Casele sunt așezate una lângă alta în rând,

Unele mai frumoase,

Altele mai urâte

(Că te și miri).

Unele mai grase,

Altele mai subțiri;

Unele mai murdare,

Altele mai curățele.”

(Ana Blandiana – „Întâmplări de pe strada mea”).

Scrieți cuvinte cu sens opus pentru:

-des;-cald;-tăcut;-sfârșit;-asfințit;-vechi.Alcătuiți enunțuri cu ele.

Copiați enunțurile de mai jos,înlocuind cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens.Alegeți între neclară și tulbure.

Mihai privea apa limpede a râului.

Vorbirea colegului meu este limpede.

C:

Găsiți cuvinte cu sens opus pentru următoarele cuvinte:

-a începe;-viclean;-atent;-puțin;-bătrân;-învingător.

Găsiți cuvintele care se opun ca sens din textul:

„Acum cred că mă cunoști și de urât și de frumos.Și de bătrân și de tânăr și de slab și de puternic(…)” (Ion Creangă – Povestea lui Hrap Alb).

Subliniați forma corectă a cuvintelor de mai jos:

-complet/complect

-corigent/corijent.

Găsiți cuvintele opuse acestora,Formați propoziții cu ele.(Beldescu,1960,p.58).

Jocuri didactice de antonimie:

Jocul „Eu spun așa,tu spui altfel” are ca obiectiv central găsirea unor cuvinte cu sens contrar cuvintelor date și construirea de enunțuri corecte din punct de vedere gramatical.

Regulile jocului:învățătoarea spune un cuvânt și,pe rând,reprezentanții celor două echipe spun antonimul găsit,după un timp acordat pentru gândire;în continuare,formulează un enunț cu noul cuvânt găsit.

Acest joc mai prezintă încă o variantă: fiecare echipă cere,pe rând,celeilalte echipe să găsească opusul unui cuvânt și să alcătuiască câte o propoziție cu acesta;în cazul în care cuvântul dat nu are antonim,echipa este penalizată cu un punct.

Exemple de cuvinte în relație de antonimie:

vine-pleacă adevăr-minciună

ușor-greu lat-îngust

merge-stă cald-frig

încet-repede aproape-departe

frumos-urât bătrân-tânăr

mic-mare sus-jos

Jocul „Cine știe câștigă „ urmărește activizarea și îmbogățirea vocabularului cu unele cuvinte care se opun ca sens.

Regulile jocului:colectivul clasei este împărțit în patru echipe.Fiecare echipă va primi câte un bilet unde sunt scrise mai multe cuvinte.Echipele lucrează în grup și au sarcina de a grupa cuvintele care se opun ca sens.

Câștigă echipa care dă cele mai multe răspunsuri corecte.

Pe bilet sunt scrise următoarele cuvinte: ieftin,a ieși,liniște,a coborî,afară,dușman,tânăr,a intra,prieten,a înălța,scump,bătrân,înăuntru,bolnav,zgomot,răutate,sănătos,bunătate,etc.

Exerciții-joc:

Exercițiile-joc,tip „rebus” pot fi utilizate și în cadrul antonimiei.

Identificarea corectă a cuvintelor cu sens opus se prezintă într-o formă atractivă de joc,îmbinând dobâ1.încet

ndirea de noi cunoștințe cu plăcerea și satisfacția elevului de a se juca.

Anunțarea titlului unei lecții noi de gramatică se poate realiza sub formă atractivă,de joc,prin rezolvarea unui rebus.

De exemplu:

1.încet

2.asfințit

3.liniște

4.răutate

5.lumină

6.sătul

7.vrednică

Din toate exemplele prezentate mai sus,se poate înțelege că relația de antonimie se stabilește și se fixează între acele cuvinte care exprimă noțiuni contrarii,că se utilizează în aceleași contexte,că sunt identice ca valoare stilistică (expresivitate).

3.4Omonimia.Definire.Exerciții de identificare și de utilizare contextuală a omonimelor.

Exercițiile de utilizare a omonimiei pot deveni accesibile copiilor de vârstă școlară mică dacă se explică modificarea sensului cuvintelor,pornind de la contextul în care acestea sunt folosite.

Omonimele sunt cuvinte identice ca forma,dar total diferite ca înțeles.

Cele mai cunoscute și utilizate omonime sunt:

broască –animal;

broască – încheietoare pentru uși,sertare.

toc –instrument pentru scris;

toc –partea ridicată a pantofului care corespunde călcâiului;

toc –cutie de lemn,de metal sau de piele,în care se păstrează instrumente;

toc –teacă mică de piele sau de carton,în care se păstrează ochelarii;

toc –cadru de lemn sau de metal,în care se fixează ușile și ferestrele.

liliac –arbust cu flori mirositoare;

liliac –animal mamifer insectivor.

păr –pom fructifer;

păr –totalitatea firelor care cresc pe pielea omului și pe a multor animale.

leu –animal;

leu –unitate monetară în țara noastră.

somn –numele unui pește;

somn –stare fiziologică de repaus.

casă – clădire care servește ca locuință;

casă –dulap sau ladă de fier în care se țin banii;

casă –ghișeu într-un magazin unde se fac plăți.

Dacă în aceste cazuri există relații de omonimie între mai multe substantive,în alte situații,același fenomen se întâlnește la verbe,la adjective sau la alte părți de vorbire.

Pe lângă omonimele propriu-zise,care sunt foarte numeroase,există și omonime lexico-gramaticale,prin care înțelegem forme identice din paradigma unor părți de vorbire total diferite.

Astfel sunt:

cer –(substantiv)………………………cer –(persoana I,singular a verbului „a cere”);

sare –(de bucătarie-substantiv)………sare –(persoana aIII-a,singular a verbului „a sări”);

vie –(plantație de viță-de-vie,substantiv)……….vie-(adjectiv);

lună –(de pe cer-substantiv)…………….lună –(adjectiv).

Cuvintele care au formă identică și înțeles cu totul diferit devin omonime numai dacă au același accent în pronunțarea lor.Astfel, ochi (substantiv) și ochi (verb,persoana

a III-a,singular,timpul perfect simplu) nu sunt omonime,ci doar omografe.

Pentru lămurirea omonimiilor se face apel la exerciții de recunoaștere și motivare,după cum urmează:

Determinarea sensului fiecărui cuvânt prin intermediul sinonimelor,a definiției sau a perifrazei.

De exemplu:

corn –instrument muzical de suflat;

corn –franzelă în formă de semilună;

corn –arbust cu fructe roșii,comestibile.

bilă –fiere;

bilă –obiect de formă rotundă din metal,din lemn sau din sticlă.

limbă –mod de comunicare;

limbă –obiect din metal sau din os care ajută la încălțatul pantofilor.

Indicarea părților de vorbire cărora le aparține fiecare cuvânt,în cazul elevilor de clasa a III-a și a IV-a.

De exemplu:

În vacanța mare am fost la mare.

(adjectiv) (substantiv)

Nouă ne-a adus o casetă cu muzică nouă .

(pronume) (adjectiv)

Exerciții vizând omonimia.

1.Subliniați cuvintele cu aceeași formă ,dar cu înțeles diferit din enunțurile de mai jos:

Bunica a plecat în gradină ca să culeagă roșii în niște lădițe roșii.

Sora mea sare repede de la masă ca să aducă sare pentru bunic.

Apa curge lin la vale.Marian a prins un lin mare.

Doi boi trag un car plin cu fân.Eu car o găleată cu apă.

Noi avem o casă nouă.Plătim la casă cumpărăturile făcute.

Îi cer mamei umbrela,pentru că pe cer au apărut nori plumburii.

2.Construiți enunțuri în care cuvintele de mai jos să aibă înțelesuri diferite:

toc,broască,vie,lună,gol,corn,lei.

Exemple ce pot fi date:

Mariei i s-a rupt tocul la cizmă.

Elena a cumpărat un toc nou pentru ochelari.

Tata a reparat broasca de la ușă.

O broască a sărit în lac.

Strugurii din vie s-au copt.

Cu toate că este ger,pasărea este vie.

De o lună nu am mai văzut un film.

În această seară este lună plină.

Trenul de București este aproape gol.

Echipa noastră de fotbal a câștigat meciul cu un singur gol.

Cornul este foarte proaspăt.

Cornul face fructe roșii delicioase și gustoase.

La Grădina Zoologică sunt mulți lei.

Un caiet și un pix costă trei lei.

3.

Construiți propoziții în care cuvântul „ nouă” să fie pronume, adjectiv și numeral.

Exemple ce pot fi date:

Nouă elevi au câștigat premii la Olimpiada de matematică. (numeral)

Tata și-a cumpărat o mașină nouă. (adjectiv)

Nouă ne place literatura. (pronume)

Construiți propoziții în care cuvântul „mare” să fie substantiv și adjectiv.

Exemple ce pot fi date:

Am fost la mare vara trecută. (substantiv)

În vacanța mare am făcut o excursie la Bran. (adjectiv)

Construiți propoziții în care cuvântul 2sapă” să fie părți de vorbire diferite.

Exemple ce pot fi date:

Țăranul sapă cu greutate pământul tare. (verb)

Bunicul a cumpărat o sapă. (substantiv)

Arătați toate sensurile cuvântului toc și construiți propoziții cu ele.

Jocuri didactice de omonimie:

Jocurile didactice de omonimie contribuie la îmbogățirea și activizarea vocabularului elevilor cu acele cuvinte care se scriu și care se pronunță la fel,dar care au înțelesuri total diferite.

Jocul „Ce mai poate însemna” este un joc de omonimie având ca scop principal construirea unor enunțuri de omonimie găsite.

Regulile de joc:fiecare echipă,printr-un reprezentant,extrege din săculeț un bilet ,pe care este scrisă o propoziție cu un cuvânt subliniat.După citirea propoziției,se formulează o nouă propoziție în care cuvântul subliniat să aibâ alt înțeles.

Apoi,sunt explicate cele două sensuri ale cuvintelor omonimice.Câștigă echipa care a dat cele mai multe răspunsuri corecte.

Pe bilete pot fi scrise următoarele propoziții:

Mama a țesut un covor la război.

În coș sunt mere proaspete.

Mihaela are părul și ondulat.

Pe cer apar șiruri negre de cocori.

Acolo se adunase o masă de oameni.

Vin la tine peste o săptămâna.

Frații mei au o cameră curată.

Mașina mea a rămas în pană.

Am plătit cumpăraturile la casa numărul zece.

Astăzi,mama ne servește la masă ciorbă de lin.

3.5Paronimia.Definire.Aplicații practice.

Paronimele sunt cuvinte foarte asemănătoare sau aproape identice din punct de vedere formal,însă deosebite între ele în ceea ce privește sensul (înțelesul).

Cuvântul “orar” se deosebește de cuvântul “oral” nu numai prin sensul lor diferit,ci și prin câte un sunet – consoanele “r” și “l” toate celelalte sunete fiind la fel.Cuvântul “orar” se referă la programul unei activități,împărțit pe ore și repetat periodic.Cuvântul “oral” are un alt sens:care transmite prin viu grai (despre examene),care se desfășoară prin întrebări și răspunsuri.

Printre problemele de semantică și de vocabular, paronimia ocupă un loc foarte important.

Neglijarea studierii paronimiei duce la sporirea numărului de greșeli, care se fac în domeniul vocabularului.

Posibilitățile de a aborda paronimia la clasele I-IV sunt reduse datorită vocabularului insuficient dezvoltat,însă nu trebuie evitat prilejul de a explica confuziile determinate de forma aproape identică a unor cuvinte care exprimă înțelesuri cu totul diferite.

Cele mai frecvente cuvinte – paronime care pot provoca confuzii de ordin lexical sunt:

compliment –cuvânt de laudă,salutări transmise unei persoane prin intermediul cuiva,ca expresie a politeței;

complement –parte de propoziție care determină un verb.

familial –privitor la familie,care aparține familiei;

familiar –bine cunoscut,obișnuit(despre oameni),simplu.

test –lucrare de control;probă de examinare,de măsurare a cunoștințelor elevilor (la școală);

text –mai multe propoziții legate prin înțeles între ele.

numerar –bani în monedă sau în hârtie;

numeral –parte de vorbire care exprimă un număr sau ordinea obiectelor prin numărare.

alineat –un rând retras într-un text,pentru a marca schimbarea ideii;

aliniat –așezat în linie dreaptă.

Exerciții privind paronimia.

După explicarea cuvintelor care se află în relație de paronimie,se pot lucra exerciții variate.

Completează spațiile punctate cu:

orar/oral

Maia se uită pe …….Mâine ,va fi ascultată …….la geografie.

alineat/aliniat

Textul citit are un singur………

Ne-am …….la ora de educație fizică.

test/text

Peste două zile,vom da……..la gramatică.Vom citi un……..,apoi vom analiza verbele subliniate.

Explicați sensul cuvintelor de mai și construiți enunțuri cu ele:orar/oral;test/text;

prenume/pronume;numerar/numeral.

Toate exercițiile prezentate mai sus, vizând relațiile semantice (sinonimia, antonimia, omonimia și paronimia),pornesc de la simpla explicare a sensurilor cuvintelor până la rezolvarea, pe mai multe trepte de complexitate,a diverselor probleme pe care le pune vocabularul.

Îmbogățirea limbajului elevilor cu noi cuvinte prin intermediul exercițiilor lexicale de sinonimie,de antonimie,de omonimie și de paronimie reprezintă punctul de pornire pentru formarea și dezvoltarea exprimării lor corecte,clare și nuanțate.(Curriculum național pentru disciplina Limba și literaturra română clasele I-IV,2010).

Odată cu îmbogățirea vocabularului , învățătorul urmărește îmbinarea cuvintelor în propoziții și în fraze în așa fel încât ceea ce dorește elevul să exprime și să fie reprezentat

într-o formă cât mai clară, atât în oral, cât și în scris.

Bibliografie

Beldescu,G.,(1960),Tipuri de exerciții în predarea limbii române, București:Ed. Didactică și pedagogică;

Bucă,M.,și Vințeler,O.,(1990),Dicționar de antonimie,București:Ed.Enciclopedică

Bulgăr,G.,(1997),Dicționar de sinonimie,București: Ed.Palmyra;

Coteanu,,Forăscu,N.,Vrânceanu,A.,(1985),Limba română

contemporană,București:Ed.Didactică și Pedagogică;

Hristea,T.,(1981),Sinteze de limba română,București:Ed.Didactică și Pedagogică;

Muster,D.,(1985),Metodica cercetării în educație și învățământ,București:Ed.Litera;

Curriculum național pentru disciplina Limba și literaturra română clasele I-IV,2010.

Capitolul IV

I.Cercetare în pedagogie

4.1Procedee recomandabile pentru îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice(sinonimie,antonimie,

omonimie,paronimie).

În activitatea de învățare,indiferent de obiectul de studiu,nu se poate ajunge la succese școlare fără ca elevii să dispună de posibilitatea de a se exprima clar și corect,această capacitate influențând întregul comportament al elevilor.Capacitatea de exprimare a elevilor se cultivă în toate orele de studiu,cu precădere în orele de lectură și de comunicare.

Una dintre cele mai importante sarcini ale învățămantului primar o constituie cultivarea capacităților de exprimare a elevilor.

În orele de comunicare orală și scrisă se are în vedere,în mod deosebit,exersarea organului fonator al vorbirii în vederea asigurării unei pronunțări clare și corecte și îmbogățirea vocabularului cu multe cuvinte noi,însușirea corectă a sensului cuvintelor,activizarea vocabularului prin folosirea frecventă a achizițiilor lexicale noi și utilizarea acestora în structuri corecte de limbă.

Exersarea actelor de vorbire și îmbogățirea vocabularului,încă din clasa I,creează premisele depășirii dificultăților de adaptare în specificul muncii școlare.Se dezvoltă inițiativa comunicativă și curajul de a interveni în actul comunicării,precum și capacitatea de a exprima opinii și atitudini proprii,foarte necesare dezvoltării vorbirii,în ansamblul ei.

Încă din clasa I,învățătorul urmărește creșterea nivelului de dezvoltare a limbajului elevilor.Se verifică atent capacitatea de pronunțare a sunetelor și a cuvintelor,volumul de cuvinte din vocabularul activ,corectitudinea gramaticală a exprimării,capacitatea de îmbinare corectă a propozițiilor,într-un text oral simplu,precum și o exprimare clară și concisă.

În mod obișnuit,vocabularul elevilor de 7 ani este sărac și imprecis.Pe lângă prezența cuvintelor „concrete” ,care fac parte din vocabularul activ,vocabularul copilului cuprinde și un număr de cuvinte cu un conținut semantic fără mare specificitate,pe care acesta le utilizează,ajutându-se de context, de minică,de gesturi.În această categorie intră substantive (exemple:muncă,lucru etc.),verbe(exemple:a zice,a lua,a spune,a lua etc.),precuum și o serie de cuvinte care nu au sens în mod separat,ci numai în actul comunicării(exemple:pentru,așa,deci,atunci,apoi etc.).

„Formația lexicală proprie exprimării elevilor impune,desigur,mărirea în genere a cuantumului vocabularului,dar și grija pentru însușirea de cuvinte(sau de utilizări ale cuvintelor) cu un conținut semantic caracterizat printr-o mai mare specificitate,apoi formarea discernământului de a alege cuvântul(sensul)potivit și de a-l integra contextului”(Chiosa,1971,p.159).

Acest lucru prespune ca elevii să-și achiziționeze,în cantitate mare,foarte multe cuvinte și expresii noi,pe care să le integreze în propriul sistem lexical și să le utilizeze în contexte diferite,atât în comunicarea orală,cât și în cea scrisă.

În învățământul primar,în cadrul orelor de limba română,creșterea volumului lexical nu se obține prin cunoașterea teoretică a regulilor de formare a cuvintelor,a mijloacelor de îmbogățire a vocabularului și a relațiilor semantice ce pot exista între sensurile cuvintelor.

Creșterea volumului lexical nu se face de la sine,ci numai sub îndrumarea învățătorului.Odată cu însușirea unor cuvinte și a unor expresii noi,elevii trebuie să fie ajutați să cunoască sensul ideilor,al gândurilor,al sentimentelor,exprimate prin cuvinte.În acest scop,ei trebuie îndrumați să-și selecteze elementele lexicale în funcție de tema abordată și de situația de comunicare,să identifice expresii și cuvinte noi în textele citite sau audiate și apoi să utilizeze corect sensul cuvintelor în alte contexte.Prin exerciții lexicale de acest tip,elevii trebuie solicitați să încerce integrarea noilor cuvinte și a expresiilor achiziționate în vorbirea proprie,probând acest fapt prin constituiri de enunțuri proprii.

Ținând cont de particularitățiile de vârstă,îmbogățirea și perfecționarea vocabularului se realizează prin aplicații practice,sub forma exercițiilor lexicale,care îi pun pe elevi în situația de a face operații de selectare și de adaptare din materialul lexical nou întâlnit și din cel acumulat anterior.(Cerghit,Vlăsceanu,1992,p.63).

Activitățile de învățare, precum: povestirile, conversațiile pe teme cunoscute,compunerile libere,sunt activități care probează în ce măsură s-a diversificat competența vocabularului și s-a cultivat priceperea acestora de a-l utiliza.Programa analitică de limba română nu prevede ore speciale destinate studiului lexicului.Ținând cont de acest aspect,de locul important pe care îl ocupă vocabularul în studiul limbii române,de unele dificultăți care apar în munca la catedră,se impune găsirea unor modalități eficiente de îmbogățire a vocabularului copiilor,modalitățile care să contribuie la perfecționarea și creșterea randamentului activității instructiv-educative din școală.

În elaborarea acestei lucrări,ipoteza de la care s-a pornit este următoarea:se poate contribui la evoluția ,îmbogățirea,nuanțarea și activizarea vocabularului elevilor dacă:

se vor utiliza,zilnic,exerciții de stabilire a sensului unor cuvinte necunoscute și de explicare orală a semnificației acestora în contexte diferite;

se vor utiliza exerciții de integrare a cuvintelor noi în serii sinonimice,antonimice,prin apel la context;exerciții de discriminare a paronimelor;

se vor realiza exerciții de utilizare,în contexte diverse,a achizițiilor lexicale noi;

se vor organiza jocuri didactice lexicale de sinonimie,de antonimie,de omonimie,de paronimie,care să le sporească elevilor cunoștințele,dar și motivația învățarii și încrederea în forțele proprii.

4.2Organizarea și metodologia cercetării constatativ-ameliorative aplicate.

Ipoteza de lucru pe care am lansat-o presupune doar sugestii pentru îmbogățirea vocabularului elevilor din ciclul primar.Formularea ei stimulează preocuparea pentru găsirea unor soluții,dar ca orice ipoteză are un grad de nesiguranță.

Etimologic,termenul ipoteză desemnează o sugestie,”o supoziție,o presupunere în legătură cu o problemă,un fapt,privitoare la rezolvare”(Muster,1985,p.43).Ea nu este o certitudine și trebuie verificată în condiții de control științific,care să confirme sau să infirme eficiența procedeului nou încercat sau imaginat.

În virtutea acestor aspecte,am organizat un demers sistematic de cunoaștere,de explicare a fenomenului propus investigării și de validare a sugestiilor propuse în cadrul unei cercetări științifice.

Cercetarea pedagogică este singura strategie menită să ofere soluții înnoitoare,care să valideze experiențe valoroase ce s-au afirmat anterior în practică și care așteaptă o fundamentare științifică.

Lucrarea de față nu și-a propus să răspundă la toate aspectele care țin de una din componentele limbii române vocabularul,ci încearcă să convingă cadrele didactice de utiltatea și de necesitatea introducerii,în cadrul orelor de limba română,a unor exerciții lexicale,multiple și variate și,dacă este posibil,desfășurate zilnic.

În cadrul cercetării constatativ-ameliorative desfășurate,am urmărit:

cunoașterea și descrierea amănunțită a fenomenului propus investigației;

validarea ipotezei de lucru formulate în vederea perfecționării și îmbogățirii vocabularului elevilor.

Ținând seama de specificul,de cerințele cercetării pedagogice și de obiectul investigației propuse:,,Mijloace de îmbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilor semantice(sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie)” am utilizat un sistem de metode de cercetare,si anume:

Experimentul pedagogic a reprezentat principala metodă de investigare.

În scopul de a aplica și de a verifica utilitatea introducerii unor procedee recomandabile pentru îmbogățirea vocabularului,am desfășuat un experiment pedagogic în anul școlar 2013-2014 la clasa a IV-a A,Școala Nr.8,,Mihai Viteazul”.

Experimentul a fost precedat de o verificare atentă a structurii colectivului de elevi și a nivelului general de pregatire a acestora.Cercetarea s-a efectuat asupra unui singur eșantion de elevi,precedându-se la înregistrarea rezultatelor în momente diferite,înainte și după introducerea inovației.La sfârșitul cercetării,compararea datelor mi-a oferit prilejul de a mă pronunța asupra intervenției aplicate.

Metoda observării a fost utilizată în perioada premergătoare și în timpul desfășurării experimentului.Ea s-a realizat,în special,prin intermediul înregistrării unor fapte,situații ce s-au petrecut de la sine,în cadrul orelor de limbă română,în legătură cu fenomenul investigat –evoluția și îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice.

Testul docimologic a fost folosit pentru a măsura,cât mai exact,volumul și calitatea vocabularului elevilor,dar și capacitatea acestora de a utiliza,în mod concret și corect,achizițiile lexicale dobândite după efectuarea experimentului.

Evaluarea prin teste a vizat atât stabilirea nivelului inițial de pregătire al elevilor,cât și a volumului,a calității cunoștințelor și a lacunelor pe care le au elevii la nivel lexical.

Elaborarea testelor docimologice s-a făcut științific,parcurgându-se etapele necesare:

-stabilirea obiectivelor specifice temei abordate;

-precizarea conținutului testului în corelație cu obiectivele propuse;

-împărțirea conținutului în unități;

-stabilirea numărului de itemi pentru fiecare unitate.

Punctajul s-a acordat în funcție de gradul de dificultate,de volumul și de cerințele propuse pentru rezolvare.

În diferite etape ale cercetării s-a folosit metoda analizei produselor elevilor.În scopul observării exprimării scrise a elevilor și,implicit,a modului cum aceștia utilizează sensul cuvintelor în cadrul elaborării unor scurte texte narative sau descriptive,au fost desprinse o serie de date în urma verificării unor lucrări scrise sau a unor compuneri cu diferite teme date.

Ca metode de măsurare și de prezentare a datelor cercetării,s-a apelat la unele calcule statistice:numărarea,clasificarea,media aritmetică,scări de evaluare,

reprezentări grafice(histrograma,poligonul de frecvență,diagrama areolară).

Bibliografie

Cerghit,I.,și Vlăsceanu,L.,(1992),Curs de pedagogie,București,Ed.T.V.B.;

Chiosa,C.,(1971),Baze lingvistice pentru teoria și practica predării limbii române,București:Ed. Didactică și Pedagogică;

Muster,D.,(1985),Metodica cercetării în educație și învățământ,București:Ed.Litera.

II.Cercetarea experiment privind îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice(sinonimie,antonimie,

omonimie,paronimie)

4.1Ipoteza cercetării

Ipoteza:Dacă și numai dacă se vor folosi strategiile didactice corespunzătoare și un număr suficient de exerciții de vocabular numai atunci se va îmbogăți vocabularul copiilor.

4.2Obiectivele cercetării

Introducerea in programa a unor ore dedicate categoriilor semantice (sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie);

Identificarea în mod corect a sensului cuvintelor;

Utilizarea în mod frecvent în orele de limba română a exercițiilor vizând categoriilor semantice;

Utilizarea și organizarea unor jocuri didactice lexicale de sinonimie,de antonimie,de omonimie și de paronimie,care să la sporească elevilor cunoștințele ,da și motivarea învățării și încrederea în forțele proprii.

4.3Organizarea și desfășurarea experimentului.

Cercetarea experimentală vizând îmbogățirea vocabularului elevilor prin intermediul categoriilor semantice (sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie) s-a desfășurat în anul școlar 2013-2014,la Școala Nr.8”Mihai Viteazul” din Târgoviște.

Neputându-se trage concluzii prin cercetarea unui singur individ,fenomenul de experimentare s-a desfășurat asupra unui eșantion format din elevii clasei a IV-a A,în numă de 25,dintre care 10 băieți și 15 fete.23 de elevi sunt născuți în anul 2003 și 2 elevi sunt născuți în anul 2004.

Situația la învățătură la obiectul limba română,la sfârșitul anului școlar 2012-2013,se prezenta astfel:

7 elevi au media anuală F.B;

8 elevi au media anuală B;

4 elevi au media anuală S;

6 elevi au media anuală I.

Media anuală generală pe clasă la obiectul limba română era 7,82,aceasta reflectând toate cunoștințele elevilor legate de însușirea depinderilor de citire și de înțelegere a textelor literare și nonliterare,de posibilitățile de exprimare orală și scrisă,de însușirea unor cunoștințe și a unor tehnici de construcție a comunicării(fonetice,lexicale,gramaticale).

Neexistând în programa analitică actuală de limba română conținuturi și capacități care să se refere,în mod special,la predarea unor noțiuni lexicale,neexistând ore spciale pentru predarea categoriilor semantice și a vocabularului,nu se poate trage concluzia că această medie generală anuală rflectă în mod corect și modul de însușire a lexicului.(Programa analitică de limba română,1995,p.12).

Rezultatele elevilor la sfârșitul clasei a III-a se pot observa și în figura nr.1.

Medii

Figura Nr. 1

Conform acestor măsurători statistice,frecvențele măsurării cunoștințelor elevilor legate de obiectul limba și literatura română,se apropie de forma cunoscutei curbe cu profil de clopot,curba Laplace-Gauss,după numele celor doi oameni de știință: Pierre Simon Laplace și Carl-Friedrich Gauss,fapt care ne confirmă că există ,în cadrul colectivului experimentat,o gamă variată de posibilități de manifestare intelectuală.

În cercetarea pedagogică este indicată constituirea a două eșantioane:

Eșantionul experimental;

Eșantionul de control.

În situația de față, lucrându-se cu o singură clasă,aceasta a jucat,pe rând,rolul de clasă experimentală și cel de clasă de control în cele două etape diferite ale cercetării.

În primul caz ,s-a introdus variabila experimentală și rezultatele finale s-au comparat cu cele obținute de elevii aceleași clase ,într-o situație similară,dar din care a lipsit variabila experimentală.

S-a procedat la înregistrarea periodică a rezultatelor,compararea lor efectuându-se între aceste date consemnate în momente diferite.Diferențele dintre

rezultatele elevilor mi-au oferit posibilitatea de a mă pronunța asupra dinamicii fenomenului investigat și asupra eficienței investigației survenite.

Înainte de introducerea variabilei experimentale,s-a testat nivelul de cunoștințe al elevilor din punct de vedere lexical,prin intermediul organizării unui test predictiv,în luna martie 2014.

Conținutul textului a vizat verificarea volumului de cunoștințe lexicale ale elevilor,descoperirea sensului cuvintelor și utilizarea corectă a acestuia în structuri lexicale proprii,prin intermediul unor exerciții de sinonimie,de antonimie,de omonimie și de paronimie.

Nu s-a urmărit testarea cunoștințelor teoretice legate de categoriile semantice,ci numai stabilirea relațiilor de sens dintre cuvinte,prin aplicații practice,corespunzătoare vârstei școlare.

Conținutul testului de evaluare predictivă

22p 1. Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru: țară,drum,veselie,grai.

Formulați propoziții cu ele.

8p 2. Găsiți două cuvinte cu sens asemănător pentru cuvântul subliniat din propoziția de mai jos:

Jocul frumos a dus la izbânda echipei noastre.

16p 3. Găsiți cuvinte cu înțeles asemănător pentru: ”mândru”,”deștept”, „blând”,”cenușiu”,din enunțurile de mai jos:

Teiul crește mândru de sute de ani.

Mihai este un băiat deștept pentru că rezolvă toate exercițiile grele.

Colegul meu de bancă are un comportament blând.

Ioana și-a cumpărat un costum cenușiu .

5p 4. Copiați textul de mai jos și înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care se opun ca sens:

Camera prietenei mele era luminoasă și mare. Geamurile subțiri și curate lăsau să pătrundă razele calde ale soarelui.

9p 5. Înlocuiți cuvântul subliniat cu altul care se opune ca sens.

Omul avea o judecată dreaptă .

Maria scrie cu mâna dreaptă.

Pe cărarea dreaptă trecea o căruță.

12p 6. Construiți propoziții în care cuvântul „toc” să aibă înțelesuri diferite.

8p 7. Construiți două propoziții în care cuvântul „mare”să fie substantiv și adjectiv.

10p 8. Alcătuiți enunțuri cu următoarele cuvinte: „orar” și „oral”.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

În elaborarea itemilor și a punctajului ,s-a ținut cont de tipul de verificare a cunoștințelor elevilor,de greutățile pe care le întâmpină aceștia în aplicarea cunoștințelor lexicale și de importanța utilizării unor tipuri de exerciții semantice pentru dezvoltarea vocabularului copiilor.

Experiența pedagogică și practica căpătată de-a lungul anilor de studiu m-au ajutat să înțeleg că cel mai important aspect în înțelegerea oricărui mesaj este cunoașterea semnificației lui globale și,implicit,cunoașterea semnificației cuvintelor în contextul dat.Aceste aspecte se realizează cel mai bine prin utilizarea

sinonimiei în orice activitate școlară.

Prin urmare,ponderea numărului de itemi și a punctajului acordat s-a îndreptat către o categorie semantică des utilizată pentru explicarea cuvintelor necunoscute – sinonimia.

Testul predictiv nu a urmărit,în mod special,respectarea ortografiei și a punctuației în scriere,dar s-au depunctat greșelile de acest tip,fapt care a dus la o ușoară scădere a punctajului obținut.

Fiecare elev a obținut un calificativ,după modelul prezentat în tabelul nr.1

Tabelul Nr. 1

Rezultatele înregistrate la testul predictiv

Găsirea unor sinonime pentru anumite cuvinte date a constituit o probă dificilă pentru elevi,pentru cele trei cerințe acordând-se 46 de puncte.

S-a avut în vedere înlocuirea cuvintelor date cu cel puțin un sinonim corespunzător,în funcție de contextul dat sau în funcție de cerința formulată.

Sinonime

Cuvintele date și sinonimele lor corespunzătoare pentru exercițiile numărul 1 și numărul 2.

țară – stat,patrie,putere,popor;

drum – cale,cărare,potecă;

stradă,șosea,alee;

rută,parcurs,traseu;

deplasare,călătorie,voiaj.

veselie –voioșie,bună dispoziție,animație,haz,

chef,petrecere;

grai –glas,voce,cuvânt,limbaj,vorbire,limbă,

izbândă – biruință,victorie,succes,reușită,realizare.

Pentru exercițiul numărul 1 nu s-a folosit un context,elevul găsindu-se în situația de a-și alege din vocabularul său un sinonim corespunzător și de a-și construi cu acesta un enunț propriu,pentru a se verifica înțelegerea echivalentei de sens.

Datele culese pentru primul exercițiu sunt prezentate în tabelul nr.2

Tabelul Nr.2

Pentru cuvântul „ țară” 23 de elevi au găsit corect sinonimele patrie și

popor, dar numai 14 dintre ei au formulat corect enunțuri proprii,în care cuvântul găsit (sinonimic) să aibă echivalenta de sens cu țară.

În enunțurile construite,snsul cuvântului popor nu corespundea sensului cuvântului țară,ci cu al cuvintelor neam sau mulțime.

Pentru se putea face constatări în legătură cu modul de rezolvare a exercițiilor de sinonimie din acest test,voi prezenta în tabelul numărul 3 situația identificării echivalentelor de sens în enunțuri proprii.

Tabelul Nr.3

După cum se poate observa din tabelele numărul 2 și numărul 3,foarte puțini elevi au găsit mai mult de un sinonim pentru cuvintele date,iar dintre cei care au identificat termenul echivalent ca sens,doar o parte au construit enunțuri corecte din punct de vedere al stabilirii relației de sinonimie.

Pentru cuvântul „drum”,24 de elevi au găsit sinonimele corespunzătoare:

potecă, cărare, cale, șosea, stradă, uliță, dintre aceștia 19 elevi reușind să formuleze enunțuri logice.

De remarcat este faptulcă nici un elev nu s-a gândit la sensul cuvântului „drum”-de traseu sau itinerar sau la sensul de călătorie,deplasare, deși frecvența cuvântului „drum” este destul de mare în manualele școlare.

Cuvântul „veselie” este cel mai des utilizat în textele literare.El înseamnă stare de bună dispoziție,de voioșie.

Cu toate acestea,numai un singur elev a găsit sinonimul corect,restul dând ca echivalente de sens cuvintele „bucurie” și „fericire”,cuvinte care desemnează o stare de mulțumire,de satisfacție.Evident că „bucurie” include și starea de veselie,dar introducerea acestuia în enunțuri proprii nu a determinat stabilirea identității de sens între aceste două cuvinte.

De exemplu:

Robert are o bucurie mare,pentru că a luat nota 10 la test.

Aici „bucurie” are sens de „mulțumire”,de „stare de satisfacție”.Această bucurie pe care o are Robert include și o stare de veselie,dar în contextul de mai sus nu poate fi înlocuit cu „veselie”.

Cuvântul „grai” este înregistrat în dicționarul de sinonimie al lui Gheorghe Bulgăr cu 11 sensuri sinonimice.Cele mai cunoscute sinonime sunt:”glas” și „voce”.(Bulgăr,1997,p.21).

Cu toate acestea,doar 16 elevi au găsit echivalentele de sens,cele mai frecvente fiind cuvintele „glas” și „voce” și, o singură dată,cuvântul „limbă”,introdus corect în context.

7 elevi au înlocuit greșit,în enunțuri,cuvântul „grai” cu „vorbă”, ca în exemplul ce urmează:

Rebeca mi-a spus o vorbă urâtă.(elevul A.S.).

Aici,cuvântul „vorbă” are sensul de „cuvânt”și nu de „grai”.

O constatare foarte importantă este aceea că foarte puțini elevi găsesc echivalente de sens în construcții proprii,fapt care se poate observa în figurile de mai jos.

Țară Drum

Figura Nr.2 Figura Nr.3

Veselie Grai Figura Nr.4 Figura Nr.5

Legendă

56% elevi care au găsit echivalenta de sens,în enunțuri proprii,pentru „țară”;

76% elevi care au găsit echivalenta de sens,în enunțuri proprii,pentru „drum”;

4% elevi care au găsit echivalenta de sens,în enunțuri proprii,pentru „veselie”;

64% elevi care au găsit echivalenta de sens,în enunțuri proprii,pentru „grai”.

Conform datelor prezentate mai sus, doar 50% dintre elevi(media pe clasă pentru cele patru cuvinte) reușesc să formuleze enunțuri corecte din punct de vedere al stabilirii identității termenilor,un procentaj destul de mic,care reflectă o cunoaștere neaprofundată a lexicului.

Cernța următoarelor două exerciții a fost aceea de a se găsi câte un sinonim corespunzător pentru:”mândru”,”deștept”,”blând”,”cenușiu”și câte două sinonime pentru cuvântul „izbândă”,în ambele situații,prin raportare la text.

„Contextul este foarte important pentru că pune în evidență egalitatea semantică a termenilor,deoarece,prin perspectiva pe care o impune,produce elementele necesare identificării referentului.”(Vrânceanu,1998,p.118).

Folosirea contextului dă posibilitatea elevului să găsească mai multe sinonime.Din păcate,situația răspunsurilor corecte nu este mulțumitoare,după cum arată și situația statistică din tabelul de mai jos:

Tabelul Nr.4

Conform datelor prezentate se pot trage următoarele concluzii:

36% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru „mândru”,

48% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru „deștept”;

68% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru „blând”;

28% dintre elevi au găsit sinonimul corespunzător pentru „cenușiu”.

Făcând o medie pe clasă, la proba de găsire a sinonimelor prin raportare la context,doar 45% dintre elevi s-au descurcat foarte bine,fapt ilustrat și în figura numărul 6.

Figura Nr.4

Frecvența elevil în găsirea corectă a sinonimelor pentru cuvintele

din tabelul nr.4

Sinonimele găsite pentru:

mândru:falnic,fălos,măreț (o singură dată);

deștept:isteț,inteligent,înțelept,ager (o singură dată),

blând:bun,cuminte,liniștit;

cenușiu:gri.

Nu s-au putut găsi și alte sinonime precum:calm,blajin,potolit,pașnic,abil,priceput etc.

Deși s-a apelat la context,s-au făcut mai multe confuzii de identitate între termeni,după cum urmează:

mândru – bucuros,încântat,viteaz,îngânfat,răsfățat;

deștept – prost,silitor,harnic;

blând – rău,gingaș,milos;

cenușiu – colorat,ruginiu,negricios,negru.

Pentru cuvântul „izbândă” din enunțul dat s-au cerut două sinonime.El a fost înlocuit corect cu „reușită”,”triumf”,”victorie”,”câștig” de 13 elevi,ceea ce reprezintă un procent de 52% ,lucu ce se poate vedea și în diagrama de mai jos.

Un sinonim pentru

„izbândă”

Figura Nr.7

12 elevi,reprezentând 48% din totalul elevilor, au dat ca sinonime corespunzătoare o serie de cuvinte care nu au identitate de sens cu” izbândă”.

Iată câteva exemple: descoperire, găsire,fericire,bucurie,veselie,mărire,renumire,

pierzanie,destrămare,ruptură.

Din păcate,doar 4 elevi au găsit câte două sinonime,ceea ce reprezintă un procentaj de 16% din totalul elevilor,lucru arătat și în figura numărul 8.

2 sinonime pentru

„izbândă”

Figura Nr.8

Referitor la sinonimie, situația punctajului obținut de elevi în aveastă direcție este prezentată în tabelul numărul 5 și în figura numărul 9.

Tabelul Nr.5

Punctaj

Figura Nr.9

Punctajul cel mai mare obținut la această probă a fost de 36,5 puncte,obținut de 6 elevi.Ultimii 6 elevi din clasă au obținut între 0 și 19 puncte, media cunoștințelor lexicale fiind de 13,81 puncte.

Media obținută pe clasă la această probă este de 24,42 puncte,ceea ce ne arată că doar 53,08% dintre elevi au rezolvat corect exercițiile de sinonimie.

Statisticile prezentate anterior ne arată următoarele aspecte:

-copiii nu identifică în mod corect sensul cuvintelor;

-în orele de limba română nu s-au utilizat frecvent exerciții de sinonimie.

Exercițiile lexicale de antonimie,de omonimie și de paronimie au fost rezolvate cu multă ușurință de către elevi.

Situația frecvenței răspunsurilor corecte este prezentată în tabelul numărul 6 și tabelul numărul 7.

Antonime

Tabelul Nr.6

În cazul stabilirii relației de antonimie,contextul a ajutat foarte mult elevii,îar cuvintele date au fost accesibile înțelegerii copiilor,deoarece se găsesc în vocabularul lor activ de foarte mult timp.

Media pe clasă obținută la proba de antonimie este de 12,8 punct (din totalul de 14),ceea ce reprezintă că 91,4% dintre elevi au dat răspunsuri corecte.

Exercițiile numărul 6 și numărul 7 au urmărit găsirea relațiilor de omonimie dintre unele cuvinte prin redactarea unor enunțuri proprii.

Deși cuvântul „toc” are cel puțin 6 sensuri diferite,10 elevi au dat câte două enunțuri corecte ,13 elevi au construit trei enunțuri corecte și doar 2 elevi au formulat patru enunțuri bune,în care cuvântul de mai sus să aibă înțelesuri diferite.Tabelul numărul 7.

Omonime

Tabelul Nr.7

Paronime

Tabelul Nr.8

La acest test predictiv s-au obținut punctaje între 35 și 90,5,media pe clasă obținută fiind de 69,84 puncte.

Frecvența punctajelor obținute de elevi la acest test este prezentată în figura numărul 10 și tabelul numărul 9.

Figura Nr.10

Tabelul Nr.9

Poligonul frecvențelor de la figura numărul 10 se apropie de o linie curbă continuă și este similară curbei de distribuție normală a frecvențelor (cunoscuta curbă Laplace – Gauss ), ceea ce ne indică faptul că există în clasă elevi cu posibilități intelectuale diferite,lucru ideal pentru introducerea variabilei experimentale.

După organizarea testului de evaluare predictivă a cunoștințelor lexicale ale elevilor,în perioada 19 ianuarie -16 mai,s-a organizat experimentul vizând îmbogățirea vocabularului prin intermediul categoriilor semantice (sinonimie,antonimie,omonimie, paonimie).

Experimentul „presupune producerea intenționată a unui fenomen, modificându-i condițiile obișnuite de apariție și de desfășurare.Metoda experimentării,spre deosebire de metoda observării,produce datele, în mod special,pentru raționamentul experimental al cercetării de tip ameliorativ.”(Muster,Moldoveanu,1998,p.11).

În predarea tradițională a obiectului limba română,pentru înțelegerea textelor literare sau a mesajelor orale,este utilizată doar explicarea cuvintelor și expresiilor întâlnite,exercițiile și jocurile lexicale fiind foarte rar utilizate.

Uneori, și explicarea sensului unor cuvinte nu este aprofundată, limitându-se doar la explicații fără raportări la contexte variate.

De asemenea, sunt foarte multe învățătoare care cer copiilor găsirea unor sinonime,dar fără să le raporteze la context, neținând cont că, în cazul cuvintelor polisemantice,sinonimia este mult mai complexă.

Întroducerea variabilei experimentale la clasa a IV-a A în perioada mai sus amintită am constatat următoarele aspecte:

introducerea exercițiilor de stabilire a sensului cuvintelor necunoscute și de explicare corectă a semnificației acestora în contexte diferite, în toate orele de limba română;

organizarea exercițiilor de integrare a achizițiilor lexicale noi în structuri proprii;

utilizarea,aproape zilnic, a diferitelor tipuri de exerciții vizând sinonimia, antonimia,omonimia și paonimia,prin raportare la textele literare întâlnite în

manualul de citire;

organizarea săptămânală a jocurilor didactice lexicale de sinonimie,de antonimie,de omonimie și de paronimie în cadrul orelor de citire și de gramatică.

Începând cu 19 ianuarie, în cadrul orelor de limba română (citire,compunere, gramatică),la clasa a IV-a A s-au organizat,aproape zilnic,timp de 10 minute,exerciții sau jocuri lexicale vizând categoriile semantice enumerate.

Toate aceste exerciții și jocuri didactice sunt prezentate în capitolul al III-lea, și anume Modalități de îmbogățire a vocabularului prin intermediul categoriilor semantice.

Explicarea sensului cuvintelor nu s-a desfășurat,ca până acum, doar prin simple exerciții de stabilire a înțelesului,ci,în mod aprofundat,prin:

folosirea sinonimiei,

folosirea antonimiei;

folosirea permanentă a dicționarelor;

folosirea permanentă a cunoștințelor teoretice legate de forma și de conținutul cuvintelor sau legate de definiția și structura vocabularului,toate adaptate nivelului de înțelegere al elevilor.

Din punct de vedere lexical, s-a insistat pe scrierea și pronunțarea unor forme lexicale corecte și pe vorbirea limbii literare.

Pe lângă exercițiile de explicare a sensului unor cuvinte, s-au utilizat, în orele de limba română,următoarele tipuri de exerciții:

exerciții de identificare a sinonimelor,a antonimelor,a omonimelor și a paronimelor numai prin raportare la text;

exerciții de grupare pe serii sinonimice și antonimice a cuvintelor date;

exerciții de găsire a sinonimelor și a antonimelor pentru anumite cuvinte și formularea de enunțuri cu acestea, pentru înțelegerea echivalenței de sens dintre cuvinte;

exerciții de găsire a sinonimelor și a antonimelor pentru anumite structuri morfologice învățate;

exerciții de stabilire a relației de omonimie dintre anumite cuvinte;

exerciții de găsire a sinonimelor și a omonimelor pentru cuvinte în diferite contexte date;

exerciții de discriminare a paronimelor și de construire de enunțuri cu acestea.

S-au desfășurat jocuri lexicale vizând catgoriile semantice și jocuri-concurs, de tipul „rebus”.

În mod special,față de predarea tradițională,care nu prevede ore speciale pentru învățarea lexicului, la clasa a IV-a A s-au ținut ore speciale, având ca temă următoarele subiecte:

Vocabularul limbii române;

Cuvântul – rolul acestuia în comunicare;

Cuvinte cu formă diferită și cu sens asemănător;

Cuvinte cu sens opus;

Cuvinte cu aceeași formă și cu sensuri diferite,

Cuvinte care se aseamănă ca formă și au înțelesuri diferite.

Predarea celor șase lecții cu teme lexicale a adus precizări legate de definiția vocabularului, de componența acestuia, de învelișul sonor și de înțelesul cuvintelor,de stabilirea unor relații de sens,care pot apărea între cuvinte.S-au introdus chiar noțiunile de:sinonimie,antonimie,omonimie,paronimie,lexic,

neconstituind nici un fel de dificultate pentru elevi.

Din păcate, nici manualele alternative nu conțin lecții speciale pentru însușirea unor mijloace lexicale în dezvoltarea exprimării orale și scrise a elevilor, totul reducându-se doar la câteva exerciții.

Organizarea lecțiilor speciale și introducerea variatelor exerciții și jocuri lexicale a atras foate mult elevii, aceștia dând dovadă de o mare receptivitate în asimilarea unor cunoștințe legate de vocabular.

Pentru a verifica dacă introducerea acestor variabile pot ameliora nivelul de pregătire al elevilor,în luna martie s-a organizat din nou un test de evaluare.

Conținutul testului de intervenție

În ceea ce privește verificarea cunoștințelor vizând sinonimia,s-au dat aceleași exerciții ca la textul predictiv: punctul numărul 1 și numărul 3 ,cu excepția punctului numărului 2.

S-au cerut sinonime pentru: țară,drum,veselie,grai,mândru,deștept,blând,

cenușiu,în enunțuri proprii,de data aceasta în condiții de experimentare.

Pentru verificarea cunoștințelor legate de antonimie,de omonimie și de paronimie s-au utilizat exerciții mult mai grele decât la testul anterior și anume:

Pentru antonimie.

Găsiți cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele subliniate din enunțurile de mai jos:

Ionuț este mai înalt decât Marian.

Pianul scoate sunete înalte .

Apa râului este tulbure.

Michy poartă haine lungi și largi.

Ușa casei mele este încuiată.

Rareș este un băiat cuminte și respectuos.

Pentru omonimie:

Formulați enunțuri în care cuvântul „casă” să aibă înțelesuri diferite.

Pentru paronimie:

Construiți propoziții cu următoarele cuvinte:”text” și „test”.

Proba de verificare a cunoștințelor vizând sinonimia a oferit surprize plăcute și încurajatoare pentru continuarea experimentului.Rezultatele obținute au fost net superioare celor anterioare,fapt care se poate vedea ,comparativ,în tabelele numărul 10,numărul 11 și numărul 12.

Tabelul Nr.10

Tabelul Nr.11

Tabelul Nr.12

4.4Efectele introducerii in cadrul experimentului a unor exerciții lexicare variate de sinonimie, de antonimie,de omonimie și de paromimie.

Ca un neajuns al manualelor școlare am putut constata lipsa, în cele mai multe cazuri, a unei relații de interdependență între obiectele de învățământ și a unei continuități între teme.

Este cunoscut faptul că orice cuvânt, pentru a putea fi pe deplin stăpânit de copil, are nevoie de un număr destul de mare de repetări.

Eșalonarea exercițiilor și a repetărilor asigură trăinicia păstrării cunoștințelor în timp.Repetarea este eficientă dacă survine în timp optim după învățare.Nevoia de repetare nu trebuie transformată într-o continuă și exagerată acrivitate, ceea ce ar conduce la transformarea învățării într-o memorare mecanică,obositoare.

Am considerat relevantă efectuarea unei verificări prin sondaj a manualului de citire al clasei a IV-a (nealternativ).

Au fost alese cinci lecții succesive:

„ Traian Vuia”,după Dinu Moroianu;

„Fata babei și fata moșneagului”,de Ion Creangă;

„Concertul primăverii”,de George Coșbuc;

„Ciocârlia”,de Mihail Sadoveanu;

„Salcâmi în floare”,după Ion Agârbiceanu.

Pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului, în lecții au fost inculuse câteva tipuri de exerciții:

alcătuirea de propoziții cu unele cuvinte date – de 2 ori;

explicarea înțelesului unor propoziții date – de 2 ori;

explicarea unor cuvinte și a unor expresii din texte – de 4 ori;

compuneri cu teme asemămătoare – de 3 ori.

Însumându-le, constatăm că au fost sugerate 11 exerciții.În acest ritm,elevii nu reușesc să înțeleagă,să memoreze și să stăpânească noile cuvinte,numărul repetărilor și al utilizărilor fiind prea mic.

Între cele 11 exerciții sugerate nici unul nu are la bază antonimia, deși aceasta poate fi folosită ca procedeu de explicare a cuvintelor.Nu sunt utilizate nici exerciții vizând omonimia și paronimia.

Un conținut de învățare este cu atât mai atractiv, interesant și ușor de reținut cu cât permite celui care învață mai multă libertate de inițiativă și de intervenție activă.

S-a impus ca o mare necesitate la clasa a IV-a A, unde s-a desfășurat experimentul, utilizarea variatelor exerciții și jocuri de tip lexical, în medie câte

4-5 pe lecție.

Primele efecte ale introducerii acestor activități de învățare s-au putut constata prin compararea rezultatelor testului predictiv din martie 2014 cu cel din aprilie 2014,în privința utilizării sinonimiei înregistrându-se un salt de 19,82 procente.

Un alt aspect urmărit a fost acela ca achizițiile lexicale nou însușite aă fie introduse în structuri proprii,atăt în exprimarea orală cât și în ce scrisă.

„Cine vorbește comunică și se comunică.O face pentru alții și o face pentru el.În limbaj se eliberează o stare sufletească individuală și se organizează un raport social(…).Se reflectă în el omul care îl produce și sunt atinși,prin el,toți oamenii care îl cunosc.”(Vianu,1997,p.9).

Cel mai potivit loc de exprimare pentru elevi este ora de compunere.S-au efectuat exerciții lexicale și în cadrul orelor de compunere, în funcție de tema abordată.Orele de compunere sunt cele mai dificile ,pentru că și sarcina lor este extrem de grea și delicată.

Chiar dacă rezultatele nu au fost mulțumitoare de la început,s-a perseverat în următoarele direcții:

găsirea unor cuvinte adecvate,în funcție de scopul comunicării și de tema abordată;

construirea unor enunțuri îmbinate logic;

construirea unor propoziții și a unor fraze corecte din punct de vedere gramatical;

respectarea punctuației și a ortografiei în scriere.

Utilizarea exercițiilor de sinonimie, de antonimie, de omonimie și de paronimie este foarte necesară pentru utilizarea corespunzătoare a sensului cuvintelor în exprimarea scrisă.

Exersarea neîntreruptă a exercițiilor vizând catgoriile semantice a dus la posibilități mari de exprimare ale elevilor,la formarea unui stil propriu,creator.

Iată câteva din fragmentele unor compuneri:

„Fulgii de nea cădeau încetișor și rar.Peste câteva ore însă, cerul cernea cu hărnicie perlele mari ce dansau în văzduh într-un dans fantastic.

Vântul încetase a se mai război cu oamenii care treceau tăcuți, cu fața biruită de aripile zăpezii.”

( Bobaru Alexandra – „Iarna”)

„Era o zi minunată care te îmbia la visare.Am ieșit în curte.Lacul din spatele casei avea o apă cristalină,iar peștii cu solzi ca de aur înotau veseli.Lângă lac,stejarul mare,singuratic,este o adevărată podoabă a lumii.”

( Dogaru Daria – „Primăvara”)

„Munții noștri sunt plini de păduri fermecate.Acum,acestea sunt îmbogățite de culorile toamnei târzii,iar vârfurile munților sunt pline de zăpadă ce anunță apropiata iarnă.”

( Matei Eduard – „Vraja muntelui”)

Ora de compunere devine un corolar al întregii activități de îmbogățire,de activizare a vocabularului și de dezvoltare a capacității de exprimare a elevilor.

4.5Rezultatele generale ale experimentului.

Cecetările pedagogice sunt,de cele mai multe ori,cu caracter ameliorativ.

„Cecetările constatative pot conduce și ele la îmbunătățirea procesului instructiv-educativ,prin comentarea constatărilor la care se ajunge.Dar cercetările care se finalizează cu propuneri explicite de creștere a eficienței fenomenului pedagogic,prin introducerea unor inovații în acest scop,sunt cercetările ameliorative.La acestea din urmă cercetătorul urmărește să demonstreze valabilitatea ipotezei(…), adică în ce măsură inovația, schimbarea introdusă reprezintă o perfecționare reală în munca instructiv-educativă.” (Muster,Moldoveanu,1998,p.52).

Pentru aceasta este necesar să se compare datele colectate înainte și după introducerea schimbării la nivelul colectivului de experimentare.Pentru verificarea ipotezei formulate,care se face numai prin această comparare a datelor obținute înainte de introducerea înnoirii și după ce a fost în acțiune înnoirea,la sfârșitul perioadei de experimentare,s-a organizat un test de verificare a cunoștințelor lexicale ale elevilor,pe 5 mai 2014.

S-a folosit ca instrument de măsurare obiectivă a nivelului de cunoștințe un test docimologic,elaborat după aceleași criterii ca testul inițial,predictiv.

Conținutul testului de evaluare finală.

30p 1.Găsiți cuvinte cu sens asemănător pentru: „izbândă”, „steag”,”bogat”,”a spune”,”casă”,cuvinte care se găsesc în enunțurile de mai jos:

Colectivul de elevi pentru Olimpiada de matematică a obținut o mare izbândă.

Suporerii echipei de fotbal au înălțat steagul tricolor.

A spune ceva în limba franceză este mai dificil pentru Daria.

Unchiul meu a zugrăvit noua casă .

Vecinul meu este un om bogat.

18p 2.Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele care au același înțeles:

În coșul bunicii mele sunt multe merinde gustoase.

12p 3.Alcătuiți enunțuri în care cuvântul „toc” să aibă înțelesuri diferite.

2p 4.Găsiți cuvintele c sens opus din textul următor-,

„O maidaneză e o pisică

Mare sau mică

Nu conteză

Care nu are casă”

(Ana Blandiana – Întâmplări de pe strada mea)

14p 5. Găsiți cuvinte cu sens opus pentru următoarele cuvinte: des,rece, început,tăcut,răsărit,aprobare,îngheț.

8p 6.Construiți enunțuri cu verbele „a corecta” și „ a colecta”.

6p 7.Completează spațiile libere cu acele cuvinte potrivite:a preveni/a proveni.

Ana…………din orașul Iași.

Îl…………….să nu mai plece la Sibiu.

Se acordă 10 puncte din oficiu.

Comparând cele două teste (cel final și cel predictiv), puntem constata următoarele aspecte:

ambele teste au un conținut algoritmizat și vizează aceleași probe (sinonimia,antonimia,omonimia,paronimia);

conținutul testului de evaluare finală prezintă un coeficient de dificultate mai mare față de cel al testului predictiv;

pentru verificarea cunoștințelor referitoare la sinonimie, la testul final se cer echivalente ca sens, de data aceasta și pentru cuvinte mai puțin utilizate în vocabularul elevilor de zi cu zi;

pentru se face o comparare cât mai exactă a datelor, s-au reluat unele cerințe (exercițiul numărul 3 și găsirea sinonimelor pentru „izbândă” și „casă”);

exercițiul numărul 5 din testul final are ca sarcină și găsirea unor antonime care se formează prin derivare cu prefixe, de data aceasta fără a se folosi contextul;

exercițiile de paronimie de la testul final sunt mult mai grele, folosindu-se pentru exemplificare cuvinte cu înțeles semantic mai puțin familiar elevului (exemplele date: a corecta/a colecta; a proveni/a preveni);

spre deosebire de testul predictiv,pentru exercițiul numărul 1 s-a folosit depunctarea în cazul utilizării greșite a sinonimelor în context;

la primul test s-au acordat 12 puncte pentru trei enunțuri construite corect, în care cuvântul „toc” să aibă înțelesuri diferite;

de data aceasta,s-au acordat 12 puncte pentru cel puțin patru enunțuri.

Rezultatele testului final și compararea datelor acestuia cu cele ale testului predictiv.

Rezultatele testului de evaluare finală sunt net superioare celor de la evaluarea predictivă (figura numărul 13).

Număr de elevi

Punctaj

Figura Nr.13

Frecvența punctajului la testul predictiv.

Frecvența punctajului la testul final.

După cum se poate observa în figura numărul 13,se constată o creștere substanțială a nivelului de cunoștințe lexicale ,de la 69,50 puncte (media testului predictiv) la 81,36 puncte (media testului final).Se înregistrează, astfel, o depășire a punctajului inițial cu 11,86 puncte (figura numărul 14 și figura numărul 15).

Pocentajul mediu pe clasă.

Testul predictiv Testul final

Figura Nr.14 Figura Nr.15

Procentajul obținut de fiecare elev la testul final este prezentat în tabelul numărul 13 prin comparație cu cel obținut la început.

Din punctajul obținut, s-au scăzut între 1-10 puncte pentru ortografie și punctuație nerespectată.

Tabelul Nr.13

De semnalat este faptul că la testul final au obținut peste 80 de puncte un număr de 16 elevi,mult mai mare decât cel anterior.

La testul final,cel mai mic punctaj obținut a fost de 65 de puncte,net superior celui de

la testul predictiv – 35 de puncte.

Să urmărim compararea datelor colectate și măsurate pe categoriile semantice.

Proba de sinonimie

O primă constatare este aceea că s-a făcut un salt în ceea ce privește numărul elevilor care au rezolvat corect exercițiile de sinonimie.Evoluția progresivă de la un test la altul poate fi urmărită în tebelul numărul 14.

Tabelul Nr.14

A doua constatare foarte importantă este că s-a progresat și în ceea ce privește calitatea și cantitatea cunoștnțelor elevilor.Acum,elevii au găsit mai multe sinonime pentru cuvântul aflat în context.

Iată situația statistică a numărului de elevi care au de rezolvat corect exercițiul numărul 1 și numărul 2 (testul final).

Tabelul Nr.15

Gasirea unui sinonim pentru cuvântul „izbândă” s-a repetat la testul final.

La testul inițial,cuvântul „ izbândă” a fost înlocuit corect doar de 13 elevi, ceea ce reprezintă un procentaj de 52%.Dintre acești elevi, 7 au găsit câte un sinonim și 6 câte două sinonime.

La testul final,acest cuvânt a fost echivalat corect ca sens de 24 de elevi, dintre care 3 elevi au găsit câte un sinonim,5 elevi câte două sinonime, 9 elevi câte 3 sinonime și 7 elevi câte patru sinonime.Toate acestea ne arată ,prin comarație,că vocabularul elevilor s-a îmbogățit foarte mult.Deși au mai fost folosite sinonime corspunzătoare în mare, dar neechivalente ca sens în context (cazul cuvântului „bogat” pentru care s-au găsit ca sinonime:

„îmbelșugat”,”abundent”), elevii dovedesc o mai mare înțelegere a identității cuvintelor, prin raportare la context. Pentru cuvintele date au fost identificate următoarele sinonime corespunzătoare contextului:

steag – drapel,stindard;

a spune – a zice, a vorbi, a grăi, a rosti, a transmite;

bogat – înstărit, avut;

casă – locuință,clădire,construcție,cămin;

coș – paner;

merinde – alimente, bucate;

gustoase – bune, delicioase, apetisante, savuroase.

Exercițiul de omonimie a fost reluat. Cuvântul „toc” are următoarele sensuri:

toc –instrument pentru scris;

toc –partea ridicată a pantofului care corespunde călcâiului;

toc –cutie de lemn,de metal sau de piele,în care se păstrează instrumente;

toc –teacă mică de piele sau de carton,în care se păstrează ochelarii;

toc –cadru de lemn sau de metal,în care se fixează ușile și ferestrele;

toc – verb(prezent,persoana I, singular);

toc- interjecție.

La testul inițial, 10 elevi au dat,în enunțuri proprii, 2 sensuri pentru „toc”,13 elevi- 3 snsuri,2 elevi- 4 sensuri.

Acum, situația statistică prezentată în tabelul numărul 16 ne arată că elevii cunosc mai bine sensurile cuvântului „toc”, integrându-le corect în construcții proprii.

Proba de omonimie

Cuvântul „toc”

Tabelul Nr.16

Datele statistice din tabelul numărul 16 ne arată că la testul final 10 elevi au reușit ă redea între 4 și 6 sensuri ale cuvântului „toc”,adică 40% dintre elevi.La testul inițial,doar 8% dintre elevi au reușit să identifice cel mult 4 sensuri pentru acest cuvânt.Creșterea de 32 de procente ne demonstrează că elevii sunt mult mai bine pregătiți din punct de vedere lexical.

Testul inițial a prevăzut exerciții ușoare pentru antonimie și pentru paronimie.Testul din martie a mărit gradul de dificultate al rezolvării acestor exerciții și rezultatele au fost următoarele:

70,30% dintre elevi au rezolvat corect exercițiile vizând antonimia,

72% dintre elevi au rezolvat corect exercițiile vizând paronimia.

În aceste direcții, s-au înregistrat,de asemenea, progrese mari, situația de la testul final fiind următoarea:

85,71% au rezolvat corect exercițiile de antonimie;

83,42% au rezolvat corect exrcițiile de paronimie.

Aceste date, prezentate și în figurile numărul 16,17,18,19,ne indică o creștere de 15,41 procente pentru proba de antonimie și 11,42 procente pentru proba de paronimie.

Proba de antonimie

Procentajul elevilor cu răspunsuri corecte.

Anterior Acum

Figura Nr.16 Figura Nr.17

Proba de paronimie

Procentajul elevilor cu răspunsuri corecte.

Anterior Acum

Figura Nr.18 Figura Nr.19

O altă constatare foarte importantă este aceea că sunt foarte mulți elevi au identificat corect sensul paronimelor date în context,după cum urmează:

„a corecta” – 24 de răspunsuri corecte;

„a colecta” – 20 de răspunsuri corecte,

„a proveni” – 19 răspunsuri corecte;

„a preveni” – -16 răspunsuri corecte.

Găsirea antonimelor corecte nu a prezentat o greutate,deși unele dintre acestea se formează prin derivare cu prefixe.

Situația statistică a numărului de elevi care au găsit corect antonimele este prezentată în tabelul numărul 17.

Tabelul Nr.17

4.6Concluziile cercetării

Prin compararea datelor colectate și măsurarea în cele două faze, înainte de introducerea variabilei experimentale și după experiment, se pot trage următoarele concluzii:

toate situațiile statistice ne arată un salt cantitativ în ceea ce privește numărul elevilor care au răspunsuri corecte (de la 69,50% la 81,36%),

elevii posedă o capacitate mai mare e înțelegerea sensului cuvintelor și observarea schimbării sensului cuvintelor în funcție de contextul dat;

se remarcă o creștere a capacității de a găsi și de a utiliza corect termenii identici ca sens în diferite contexte;

prezentarea datelor arată o creștere a numărului de neologisme achiziționate;

compararea datelor indică o creștere a nivelului de cunoștințe lexicale ale elevilor.

Introducerea unor exerciții și a unor jocuri lexicale vizând categoriile semantice în toate orele de limba română a avut un efect ameliorativ, îmbogățind cunoștințele lexicale ale elevilor, ceea ce duce, implicit, la dezvoltarea capacității de comunicare orală și scrisă și la o mai bună înțelegere semantică a textelor literare și nonliterare.

Bibliografie

Bindu–Vrânceanu A.,(1998),Cuvinte și sensuri,Ed.Științifică și Enciclopedică;

Bulgăr,G.,(1997),Dicționar de sinonimie,București: Ed.Palmyra;

Muster, D.și Moldoveanu,M.,(1998),Gradul I în învățământ-ghid practic,

BucureștiEd.Didactică și Pedagogică,

Tudor Vianu,(1977),Dubla intervenție a limbajului și problemele stilului în arta prozatorilor români,București,Ed.Albatros;

Programa analitică de limba română,1995.

Concluzii

Studierea problemelor legate de vocabular a constituit o veche și o permanentă preocupare.

Acutuala temă mi-a fost sugerată de multiplele aspecte legate de îmbogățirea,de activizarea și de nuanțarea vocabularului elevilor în ciclul primar, aspecte conturate în cadrul activității didactice desfășurate.

De asemenea, alegerea temei a fost motivată de înțelegerea rolului important al limbajului pentru întreaga dezvoltare a ființei umane, limbajul fiind considerat ca principală cale de formare și de informare

Din eleborarea lucrării am deprins următoarele concluzii:

Îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului constituie principalul aspect al formării unei exprimări clare,corecte,concise și expresive, care va permite adaptarea elevilor, cu minime dificultăți, la diferite colectivități și la diverse tipuri de activități;

Pentru întreg ciclul primar se impune necesitatea formării și a dezvoltării la elevi a unei conduite verbale, care determină procesul de învățare și care influențează întreaga dezvoltare psihică;

Formarea limbajului este o acțiune de lungă durată, care se realizează sub influența unor factori diferiți ca intensitate , ca mod de acțiune și ca eficiență.Cunoașterea rolului și a influențelor acestora trebuie să preocupe învățătorul clasei căci, în funcție de acestea,își va alege metodele,strategiile didactice.Învățătorul nu trebuie să neglijeze adevărul că, uneori, trebuie să combată influența nefastă a unor factori, iar a dezvăța este mult mai greu decât a învăța;

Îmbogățirea, precizarea și activizarea vocabularului nu constituie o preocupare doar a ciclului primar.Aceste aspecte sunt urmărite pe întreaga perioada de școlarizare a copilului și se dobândesc în strânsă legătură cu activitățile de învățare și cu particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor.Cunoașterea temeninică a acestora revine învățătorului și este esențială în gândirea demersului didactic.

Factorul „personalitate” nu trebuie neglijat nici în ceea ce privește elevul, nici în ceea ce privește învățătorul.El exercită influență asupra nivelului de receptare a mesajului, dar și a capacității de exprimare a elevului;

Aspectele complexe ale vocabularului trebuie urmărite în cadrul întregului

proces de învățământ. Influența convergentă a diferitelor obiecte de învățământ se manifestă și la nivelul vocabularului, ca fiind sectorul cel mai sensibil și mobil al limbii;

Dobândirea capacității de exprimare presupune, deopotrivă, îmbogățirea și activizarea vocabularului, precum și însușirea și utilizarea unor structuri gramaticale corecte, potrivit normelor lingvistice ale vorbirii literare;

Sub influența constantă și diversă a tuturor obiectelor de învățământ, se constată evoluția cantitativă și calitativă a nivelului lexical al școlarului.Din acest motiv, grija pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului trebuie să constituie o preocupare continuă,indiferent de locul ocupat în manual de către problemele lexicului;

Utilizarea constantă a exercițiilor lexicale vizând categoriile semantice (sinonimia,antonimia,omonimia și paronimia) contribuie la îmbogățirea și activizarea vocabularului , la stârnirea interesului și a curiozității copilului spre cunoașterea și înțelegerea semantică a textelor literare și a celor nonliterare, a mesajelor orale, la dezvoltarea posibilităților de exprimare ale elevilor;

Un loc major în îmbogățirea și în activizarea vocabularului îl constituie jocul, ca fiind calea cea mai accesibilă și cea mai atractivă de explorare a realității;

Se constată o accentuată dependență a capacității creative de conținutul textelor de citire.Această dependență se pierde pe măsură ce elevul dobândește un stil propriu.Dobândirea treptată a independenței în exprimare este rezultatul unei activități permanente, susținute, ce vizează atât continua achiziție lexicală, cât și utilizarea creatoare în exprimarea curentă.Învățătorul trebuie să depună eforturi susținute pentru creșterea treptată a gradului de originalitate;

Învățătorul trebuie să antreneze copiii astfel încăt să exerseze verbalizare, exprimarea liberă,în cadrul întregului proces de învățământ;

La toate orele de limba română(citire, comunicare orală, comunicare scrisă, elemente de construcție ale comunicării) trebuie urmărite obiective și la nivel lexical pentru a se putea asigura înțelegerea mesajului, activizarea și îmbogățirea vocabularului și dezvoltarea exprimarii corecte;

Deși este extrem de importantă pentru întreaga evoluție a școlarului, activitatea de îmbogățire și de activizare a vocabularului nu trebuie absolutizată pentru a nu deveni stresantă și monotonă.

Anexe

Proiect didactic

Obiectul: Limba și literatura română

Subiectul: – „Avram Iancu”,după Dumitru Almaș – Exerciții de vocabular; plan de idei; (prima lecție); părți de vorbire (a doua lecție).

Tipul lecției:Dezvoltare de priceperi și deprinderi

Scopul lecției:

Dezvoltarea priceperii de a citi corect, conștient, fluent, expresiv textul narativ „Avram Iancu”, după Dumitru Almaș;

Îmbogățirea vocabularului cu expresii și cuvinte: „s-au ridicat la luptă”, „însuflețit pe cei veniți la luptă”, „moți”, „brumăriu”, „cărturar”, „revoluție”,”gorun”;

Fixarea cunoștințelor despre textul narativ;

Dezvoltarea capacității de a reda conținutul unei povestiri istorice, pe baza planului de idei;

Dezvoltarea capacității de a extrage mesajul dint-un text narativ cu conținut istoric;

Consolidarea cunoștințelor despre părțile de vorbire;

Cultivarea sentimentului de dragoste față de trecutul glorios al poporului nostru, față de lupta sa pentru dreptate și unire, față de eroi ai poporului care au fost gata să-și dea viața pentru țară;

Stimularea interesului pentru lectură prin prezentarea volumelor scriitorului Dumitru Almaș.

Obiective operaționale:

La sfârșitul lecțiilor de limba și literatura română, elevii vor fi capabili.

Să citească corect, conștient și fluent și expresiv textul „Avram Iancu”,după Dumitru Almaș;

Să povestească conținutul textului folosind cuvintele noi, explicate;

Să găsească notele esențiale ale textului narativ;

Să aleagă ideea potrivită pentru fiecare fragment;

Să descopere mesajul povestirii;

Să recunoască părțile de vorbire, sinonimele, antonimele, omonimele unor cuvinte și expresii din text.

Strategii didactice:

În funcție de particularitățile evolutive ale gândirii elevilor – strategie inductivă;

După gradul de dirijare/ nondirijare a învățării: strategie algoritmică.

Mijloace și procedee: conversația, exercițiul, observația dirijată, explicația, povestirea, jocul didactic, problematizarea, lucrul pe echipe;

Mijloace de învățământ: planșă cu portretul lui Avram Iancu, volume cu povestirii istorice de Dumitru Almaș, album în care este pictat chipul lui Avram Iancu, fișe, laptop, planșă cu rebus;

Mijloace de evaluare: frontală, individuală, scrisă, orală;

Material bibliografic:

Cerghit Ioan și colaboratorii, Didactica – manual pentru clasa aX-a Școli normale, E.D.P.,București, 1992;

Ion Șerban, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, E.D.P.,București,1980;

Adrian Stoica, Evaluare în învățământul primar – Descriptori de performanță, București,Ed.Curriculum Național, 1998.

Desfășurarea lecției

(prima oră)

Desfășurarea lecției

(a doua oră)

Fișă de evaluare

Descriptori de performanță

Fișă – Exerciții de vocabular

Avram Iancu

după Dumitru Almaș

(lucrul pe echipe)

1.Alege ce e fals:

Cărturar înseamnă:a) om învățat

b) om cu carte

c) studios

Chimir înseamnă: a) curea lată din piele

b) brâu lat din piele cu buzunare

c) curea

2. Formează perechile cu alcelași înțeles:

hotărât a ordona

chimir ferm

a prunci brâu

3. Formează perechile de cuvinte cu înțeles opus:

unire a înfricișa

a îmbărbăta dezbinare

a înăbuși a izbucni

a doborî a ridica

4. Construiți două enunțuri în care cuvântul „ceas” să aibă înțelesuri diferite.

5.Alege variantele corecte:

„s-au ridicat la luptă” înseamnă:

sfârșitul luptei

au pornit la luptă

au început lupta

„i-a însuflețit pe cei veniți la luptă” înseamnă:

i-a stimulat

i-a speriat

i-a impulsionat

le-a dat avânt

6.Înlocuiește cuvintele subliniate cu sinonime din text.

Românii din Ardeal au pornit la luptă împotriva nedreptății și pentru unire.În fruntea moților se află Avram Iancu, învățat progresist.

S-au oprit la Țebea ca să cinstească numele lui Horea.

Tot drumul, românii au cântat cu înflăcărare „Cântecul lui Avram Iancu”.

La Blaj, el i-a îmbărbătat pe români în lupta lor dreaptă.

Deși înfrântă pentru scurt timp, lupta poporului a continuat.

Fișă de evaluare

1)Dictare

2)Folosește cuvintele „ Avram Iancu”, „frații” și „ i-a răspuns” în câte un enunț.

3)Subliniază și precizează felul părților de vorbire , din următoarea propoziție:

Românii, iubitori de țară, cinstesc memoria lui Avram Iancu.

Rebus

Vertical: A – B . A fost numit „Craiul Munților”

Oizontal:

Localitatea din Câmpia Libertății.

În anul 1848, românii din ……. s-au ridicat la luptă.

Localitatea în care s-a născut Avram Iancu.

Ce a fost Avram Iancu?

Cărturarul era călare pe un ……

El se afla în funtea…..

În chimir avea două……

Românii din Transilvania s-au ridicat la luptă pentru………

Avram Iancu a fost numit de popor „……..Munților”.

Purta cojoc de miel……………

Părțile de vorbire

definește ființe, lucruri sau fenomene ale naturii;

Substantivul

felul substantivelor : a) comune

b)proprii

schimbarea formei substantivului după: a)gen:1.feminin

2.masculin

3.neutru

b)număr:

1.singular

2.plural

scrierea corectă a sumstantivelor

Adjectivul arată însușirea ființelor

felul însușirilor a)fizice

b)sufletești

acordul adjectivului

rolul adjectivului în vorbire și scriere

Pronumele ține locul unui substantiv

Schimbarea formei pronumelui după: a) persoană

b)gen

c)număr

scrierea corectă a pronumelui

Verbul arată acțiunea,starea,existența

(persoana)

schimbarea formei pronumelui după: a)timp

b)număr

scrierea corectă a verbelor

Numeralul arată ordinea obiectelor prin numărare

când determină substantive, se acordă în gen cu acestea

scrierea corectă a numeralelor

Cuvinte de legătură: ajută la stabilirea legăturii de înțeles între celelalte cuvinte sau între propoziții, în vederea realizării unei comunicări.

c

Bibliografie

Bindu–Vrânceanu A.,(1998),Cuvinte și sensuri,Ed.Științifică și Enciclopedică;

Bulgăr,G.,(1997),Dicționar de sinonimie,București: Ed.Palmyra;

Muster, D.și Moldoveanu,M.,(1998),Gradul I în învățământ-ghid practic,

BucureștiEd.Didactică și Pedagogică,

Tudor Vianu,(1977),Dubla intervenție a limbajului și problemele stilului în arta prozatorilor români,București,Ed.Albatros;

Programa analitică de limba română,1995.

Anexe

Proiect didactic

Obiectul: Limba și literatura română

Subiectul: – „Avram Iancu”,după Dumitru Almaș – Exerciții de vocabular; plan de idei; (prima lecție); părți de vorbire (a doua lecție).

Tipul lecției:Dezvoltare de priceperi și deprinderi

Scopul lecției:

Dezvoltarea priceperii de a citi corect, conștient, fluent, expresiv textul narativ „Avram Iancu”, după Dumitru Almaș;

Îmbogățirea vocabularului cu expresii și cuvinte: „s-au ridicat la luptă”, „însuflețit pe cei veniți la luptă”, „moți”, „brumăriu”, „cărturar”, „revoluție”,”gorun”;

Fixarea cunoștințelor despre textul narativ;

Dezvoltarea capacității de a reda conținutul unei povestiri istorice, pe baza planului de idei;

Dezvoltarea capacității de a extrage mesajul dint-un text narativ cu conținut istoric;

Consolidarea cunoștințelor despre părțile de vorbire;

Cultivarea sentimentului de dragoste față de trecutul glorios al poporului nostru, față de lupta sa pentru dreptate și unire, față de eroi ai poporului care au fost gata să-și dea viața pentru țară;

Stimularea interesului pentru lectură prin prezentarea volumelor scriitorului Dumitru Almaș.

Obiective operaționale:

La sfârșitul lecțiilor de limba și literatura română, elevii vor fi capabili.

Să citească corect, conștient și fluent și expresiv textul „Avram Iancu”,după Dumitru Almaș;

Să povestească conținutul textului folosind cuvintele noi, explicate;

Să găsească notele esențiale ale textului narativ;

Să aleagă ideea potrivită pentru fiecare fragment;

Să descopere mesajul povestirii;

Să recunoască părțile de vorbire, sinonimele, antonimele, omonimele unor cuvinte și expresii din text.

Strategii didactice:

În funcție de particularitățile evolutive ale gândirii elevilor – strategie inductivă;

După gradul de dirijare/ nondirijare a învățării: strategie algoritmică.

Mijloace și procedee: conversația, exercițiul, observația dirijată, explicația, povestirea, jocul didactic, problematizarea, lucrul pe echipe;

Mijloace de învățământ: planșă cu portretul lui Avram Iancu, volume cu povestirii istorice de Dumitru Almaș, album în care este pictat chipul lui Avram Iancu, fișe, laptop, planșă cu rebus;

Mijloace de evaluare: frontală, individuală, scrisă, orală;

Material bibliografic:

Cerghit Ioan și colaboratorii, Didactica – manual pentru clasa aX-a Școli normale, E.D.P.,București, 1992;

Ion Șerban, Metodica predării limbii române la clasele I-IV, E.D.P.,București,1980;

Adrian Stoica, Evaluare în învățământul primar – Descriptori de performanță, București,Ed.Curriculum Național, 1998.

Desfășurarea lecției

(prima oră)

Desfășurarea lecției

(a doua oră)

Fișă de evaluare

Descriptori de performanță

Fișă – Exerciții de vocabular

Avram Iancu

după Dumitru Almaș

(lucrul pe echipe)

1.Alege ce e fals:

Cărturar înseamnă:a) om învățat

b) om cu carte

c) studios

Chimir înseamnă: a) curea lată din piele

b) brâu lat din piele cu buzunare

c) curea

2. Formează perechile cu alcelași înțeles:

hotărât a ordona

chimir ferm

a prunci brâu

3. Formează perechile de cuvinte cu înțeles opus:

unire a înfricișa

a îmbărbăta dezbinare

a înăbuși a izbucni

a doborî a ridica

4. Construiți două enunțuri în care cuvântul „ceas” să aibă înțelesuri diferite.

5.Alege variantele corecte:

„s-au ridicat la luptă” înseamnă:

sfârșitul luptei

au pornit la luptă

au început lupta

„i-a însuflețit pe cei veniți la luptă” înseamnă:

i-a stimulat

i-a speriat

i-a impulsionat

le-a dat avânt

6.Înlocuiește cuvintele subliniate cu sinonime din text.

Românii din Ardeal au pornit la luptă împotriva nedreptății și pentru unire.În fruntea moților se află Avram Iancu, învățat progresist.

S-au oprit la Țebea ca să cinstească numele lui Horea.

Tot drumul, românii au cântat cu înflăcărare „Cântecul lui Avram Iancu”.

La Blaj, el i-a îmbărbătat pe români în lupta lor dreaptă.

Deși înfrântă pentru scurt timp, lupta poporului a continuat.

Fișă de evaluare

1)Dictare

2)Folosește cuvintele „ Avram Iancu”, „frații” și „ i-a răspuns” în câte un enunț.

3)Subliniază și precizează felul părților de vorbire , din următoarea propoziție:

Românii, iubitori de țară, cinstesc memoria lui Avram Iancu.

Rebus

Vertical: A – B . A fost numit „Craiul Munților”

Oizontal:

Localitatea din Câmpia Libertății.

În anul 1848, românii din ……. s-au ridicat la luptă.

Localitatea în care s-a născut Avram Iancu.

Ce a fost Avram Iancu?

Cărturarul era călare pe un ……

El se afla în funtea…..

În chimir avea două……

Românii din Transilvania s-au ridicat la luptă pentru………

Avram Iancu a fost numit de popor „……..Munților”.

Purta cojoc de miel……………

Părțile de vorbire

definește ființe, lucruri sau fenomene ale naturii;

Substantivul

felul substantivelor : a) comune

b)proprii

schimbarea formei substantivului după: a)gen:1.feminin

2.masculin

3.neutru

b)număr:

1.singular

2.plural

scrierea corectă a sumstantivelor

Adjectivul arată însușirea ființelor

felul însușirilor a)fizice

b)sufletești

acordul adjectivului

rolul adjectivului în vorbire și scriere

Pronumele ține locul unui substantiv

Schimbarea formei pronumelui după: a) persoană

b)gen

c)număr

scrierea corectă a pronumelui

Verbul arată acțiunea,starea,existența

(persoana)

schimbarea formei pronumelui după: a)timp

b)număr

scrierea corectă a verbelor

Numeralul arată ordinea obiectelor prin numărare

când determină substantive, se acordă în gen cu acestea

scrierea corectă a numeralelor

Cuvinte de legătură: ajută la stabilirea legăturii de înțeles între celelalte cuvinte sau între propoziții, în vederea realizării unei comunicări.