Evolutia Si Caracteristicile Asigurarilor de Viata In Romania
LUCRARE DE LICENȚĂ
EVOLUȚIA ȘI CARACTERISTICILE ASIGURĂRILOR DE VIAȚĂ ÎN ROMÂNIA
CUPRINS
CONȚINUTUL LUCRĂRII
ABSTRACT (SUMMARY)
INTRODUCERE
OBIECTIVELE CERCETĂRII ȘTINȚIIFICE
METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTINȚIIFICE
CONȚINUTUL TEORETIC
CAPITOLUL 1. CADRUL GENERAL CU PRIVIRE LA ASIGURĂRILE DE VIAȚĂ
1.1. Principiile asigurării de viață
1.2. Asigurările de viață v.s. asigurările de persoane
1.3. Momente de referință în istoria asigurărilor de viață
1.3.1. Apariția asigurărilor de viață
1.3.2. Evoluția asigurărilor de viață
1.4. Riscuri în asigurările de viață
1.4.1. Decesul neprevăzut al unei persoane
1.4.2. Riscul de accidente
1.4.3. Riscul de boală
1.4.4. Invaliditatea – risc în asigurările de viață
1.4.5. Riscul de supraviețuire
1.5. Interesul asigurat în asigurarea de viață
1.6. Nevoia unei asigurări de viață
1.6.1. Structura familei – factor în stabilirea nevoii unei asigurări de viață
1.6.2. Categorii de nevoi acoperite prin asigurarea de viață
1.6.3. Ciclul vieții financiare a individului
1.7. Concluzii și opinii personale
CAPITOLUL 2 – MECANISMUL ASIGURĂRII DE VIAȚĂ
2.1. Elementele generale ale asigurărilor de viață
2.2. Clasificarea asigurărilor de viață
2.2.1. Asigurările de viață tradiționale
2.2.2. Asigurări de viață tip unit – linked 36
2.3. Caracteristici ale asigurărilor de viață
2.4. Mecanismul asigurărilor de viață
2.4.1. Elemente de bază
2.4.2. Rezerva matematică – necesitate și mod de constituire
2.4.3. Plata indemnizației de asigurare, valoarea de răscumpărare și răscumpărări parțiale
2.4.3.1. Plata indemnizației de asigurare
2.4.3.2. Valoarea de răscumpărare și răscumpărări parțiale
2.5. Legislația specifică asigurărilor de viață
2.5.1. Cadrul legal privind activitatea de asigurare
2.5.2. Aspecte juridice din domeniul fiscal, aplicabile agenților de asigurări
2.6. Aprecieri personale
CAPITOLUL 3. PIAȚA ASIGURĂRILOR DE VIAȚĂ DIN ROMÂNIA – CARACTERISTICI ȘI EVOLUȚII
3.1. Piața societății de asigurare
3.1.1. Noțiuni fundamentale
3.1.2. Organizarea, supravegherea și caracteristicile pieței asigurărilor din România
3.1.2.1. Organizarea pieței asigurărilor
3.1.2.2. Supravegherea activității de asigurare
3.1.2.3. Caracteristicile pieței asigurărilor de viață
3.2. Evoluția și caracteristicile pieței asigurărilor de viață din România
3.2.1. Caracterizarea pieței asigurărilor de viață din România până în anul 1990
3.2.2. Elemente definitorii privind piața asigurărilor de viață până la apariția Legii 32/2000
3.2.3. Analiza pieței asigurărilor de viață în perioada actuală
3.2.3.1. Evoluția numărului de asigurători
3.2.3.2. Prime de asigurare
3.2.3.3. Indemnizații plătite
3.2.3.4. Rezerve tehnice
3.3. Impactul crizei pentru piața asigurărilor de viață
3.4. Oferta pe piața asigurărilor de viață din România
3.4.1. Societăți de asigurare de viață – momente importante
3.4.3. Prezentarea produselor de asigurare de viață a principalelor companii pe piața românească
3.4.4. Evoluția societăților de asigurare de viață în perioada 2001 – 2008
3.5. Unele aspecte privind asigurările de viață pe plan mondial
3.5.1. Elemente definitorii ale asigurărilor de viață în Europa și continentul american
3.5.2. Asigurările de viață în alte zone ale globului
REZULTATELE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
BIBLIOGRAFIE
Abstract (Summary)
Life insurance is a very important type of insurance on the insurance market, but also an insurance product that should be present in the life of any person, regardless of age, regardless of ethnicity, religion, etc.. This product offered by insurance companies is in various forms, which may be accessible, both in terms of the amount due for such a policy and in terms of composition, is the benefits offered. Since this type of insurance should not deprive any persons life, as contract between two parties, but also to find all possible information which refer to this area, I have decided to prepare a paper, which refers to the segment life insurance.
This paper presents all the information necessary for individuals to complete a life insurance policy as well as an evolution of the main indicators of life insurance from 2000 until now, these indicators being gross written premiums for life insurance and losses suffered by insurance companies from the Romanian market.
The paper is divided into four chapters, covering both theoretical and practical aspects in this area. Thus, the first chapter begins with a brief introduction about life insurance, short history on this area as well as risks covered if such insurance are concluded. In this chapter I present information, which refer to life insurance, which if known by people who want the conclusion of such a contract should be sufficient.
In the second chapter I present all the theoretical aspects, which refer to life insurance, representing the life insurance elements, life insurance types and their characteristics – also an important aspect in this area – that should be well defined in the minds of every person who wishes to conclude such an insurance product but who is also present in the insurance market as an insurance agent.
Chapter three covers the life insurance market in , characteristics, organization of these market as well as the evolution of the key figures encountered in the field of life insurance, from 2000 until now. In this chapter I have touched also the subject about the worldwide development of life insurance in 2009, a year really affected by the economic crisis and at the end of the chapter I have talked about the impact of economic crisis in this area and how this phenomenon has affected the life insurance and the insurance companies both most active globally as well as in Romania, which offer a variety of insurance products for everyone. Last chapter presents the global market life insurance.
All these approaches have taught me that such an life assurance should be essential for each person. Survey findings are presented in the last few pages of the paperwork.
INTRODUCERE
Cu toții știm că nimeni nu este sigur de ziua de mâine, o mulțime de întâmplări pot distruge viața cuiva, o boală sau un accident pot aduce decesul acestuia. Împotriva acestor evenimente nedorite oamenii trebuie să întreprindă măsuri pentru evitarea acestora. În prezent nimic nu se imaginează fără asigurări, orice casă care se construiește se asigură, orice mașină care se cumpără, orice credit care se obține și din ce în ce mai multe persoane consideră necesară încheierea unei polițe de asigurare. Creșterea și diversificarea activității economice, și implicit, a schimburilor internaționale de valori au dus la crearea și dezvoltarea unor piețe active și concurente de asigurări și reasigurări. Societățile de asigurare, nelipsite astăzi din peisajul oricărei economii naționale, preluând asupra lor riscuri care amenință persoanele, oferă în schimbul unei prime, o siguranță mai mare asupra vieții individului.
Scopul lucrării este de a prezenta importanța și evoluția pe care asigurările de viață au avut-o în ultimul deceniu. Datorită amplei sfere de cuprindere și a diversității formelor de asigurare de viață, inventivității permanente a asigurătorilor, reasigurătorilor și brokerilor de a oferi protecții noi, pentru riscuri din ce în ce mai deosebite care depășesc, uneori, definiția clasică a asigurabilității, studierea acestui domeniu nu are limite și obligă involuntar la un interes în creștere.
Lucrarea este structurată în 3 capitole în care am încercat să prezint elementele esențiale și fundamentele teoretice ale asigurărilor de viață, precum și contextul istoric și prezent în care se desfășoara activitatea de asigurare. Primul capitol cuprinde un istoric al asigurărilor de viață, evoluția acestora de la forme incipiente și până la ce sunt acestea în prezent, produse complexe care oferă atât protecție cât și programe de investiții. În al doilea capitol am prezentat elementele asigurărilor de viață, mecanismul de funcționare al acestor asigurări, precum și legislația în asigurările de viață. Ultimul capitol prezintă evoluția și volumul pieței asigurărilor de viață din anul 2001 și până în prezent, a principalelor companii care activează pe această piață, evoluția asigurărilor de viață pe plan mondial, dar și impactul crizei economice asupra asigurărilor de viață.
Lucrarea se încheie cu rezultatetele obținute în urma studiului efectuat asupra caracterisiticilor și evoluției pieței asigurărilor de viață.
Obiectivele cercetării ștințiifice
Obiectivele mele cu privire la acest domeniu au fost numeroase, însă printre cele mai importante a fost să cercetez atât practic, cât și teoretic acest vast domeniu, pentru a putea avea cunsoștințe cu privire la cuprinsul unei asigurări de viață, adică caracteristicile unui astfel de produs, funcții, mecanismul lor, în esență tot ce este legat de această temă.
Obiectivul general al studiului a fost caracterizarea pieței asigurărilor de viață din lume, dar mai ales a României.
Ca obiective specifice amintesc:
descrierea situației asigurărilor de viață din țara noastră până în 1990;
prezentarea elementelor definiitorii a pieței asigurărilor de viață în perioada 1990-2000;
evoluția pieței asigurărilor de viață din anul 2001 și până în prezent;
impactul crizei economice în sectorul asigurărilor de viață.
Metodologia cercetării ștințiifice
Colectarea datelor
Colectarea datelor s-a făcut din surse secundare, adică datele au fost colectate din reviste de specialitate (Revista Finanțe-Bănci-Asigurări), Rapoarte Anuale ale CSA, site-uri specifice domeniului asigurărilor, dar mai ales asigurărilor de viață. Studiul a cuprins toate companiile de asigurări prezente pe piața de asigurări de viață din România în perioada analizată (2001-2010). Pentru perioada 2001-2008 am colectat informații din rapoartele anuale ale CSA, iar pentru perioada 2009-2010 am apelat la site-uri de specialitate cu articole și am utilizat rezultatele neauditate.
Analiza datelor
Analiza datelor prin metode statistice si ilustrarea cu ajutorul reprezentărilor grafice a permis evidențierea evoluției principalilor indicatori ai pieței asigurărilor: volumul primelor brute subscrise, indemnizațiile plătite, capitalul social etc. Pentru prezentarea evoluției reale a indicatorilor analiza efectuată am luat în considerare și rata inflației.
Capitolul 1. Cadrul general cu privire la asigurările de viață
1.1. Principiile asigurării de viață
O definiție de dicționar spune că asigurarea de viață reprezintă: "o garantare, punere în siguranță, încredințare, promisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei interesați pentru ocrotirea persoanei fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă datorită unor boli, accidente sau atingeri unei anumite limite de vârstă ".
Esențial este faptul că asigurarea are un caracter de compensare financiară. Aceasta se transpune în garantarea unei protecții împotriva unor evenimente sigure, dar incerte ca dată de producere (asigurările de viață)
De exemplu, dacă riscul în cauză este al unei anumite persoane, pierderea suferită într-o astfel de situație va fi desigur imposibil de evaluat, sentimental vorbind, pentru familie. Totuși pierderea financiară poate fi redusă sau chiar eliminată prin aderarea la un produs de asigurare de viață.
Asigurarea de viață poate fi definită din două perspective: cea a societății de asigurări și cea a persoanei asigurate.
Din punct de vedere al societății de asigurare, asigurarea de viață poate fi definită ca o modalitate de transfer a riscului financiar asociat pierderii vieții sau sănătății unui individ asupra unui grup de indivizi, confruntați și ei la rândul lor cu expunerea la același risc. De remarcat este că această definiție comportă două elemente de bază și anume faptul că transferul se face de la u au fost numeroase, însă printre cele mai importante a fost să cercetez atât practic, cât și teoretic acest vast domeniu, pentru a putea avea cunsoștințe cu privire la cuprinsul unei asigurări de viață, adică caracteristicile unui astfel de produs, funcții, mecanismul lor, în esență tot ce este legat de această temă.
Obiectivul general al studiului a fost caracterizarea pieței asigurărilor de viață din lume, dar mai ales a României.
Ca obiective specifice amintesc:
descrierea situației asigurărilor de viață din țara noastră până în 1990;
prezentarea elementelor definiitorii a pieței asigurărilor de viață în perioada 1990-2000;
evoluția pieței asigurărilor de viață din anul 2001 și până în prezent;
impactul crizei economice în sectorul asigurărilor de viață.
Metodologia cercetării ștințiifice
Colectarea datelor
Colectarea datelor s-a făcut din surse secundare, adică datele au fost colectate din reviste de specialitate (Revista Finanțe-Bănci-Asigurări), Rapoarte Anuale ale CSA, site-uri specifice domeniului asigurărilor, dar mai ales asigurărilor de viață. Studiul a cuprins toate companiile de asigurări prezente pe piața de asigurări de viață din România în perioada analizată (2001-2010). Pentru perioada 2001-2008 am colectat informații din rapoartele anuale ale CSA, iar pentru perioada 2009-2010 am apelat la site-uri de specialitate cu articole și am utilizat rezultatele neauditate.
Analiza datelor
Analiza datelor prin metode statistice si ilustrarea cu ajutorul reprezentărilor grafice a permis evidențierea evoluției principalilor indicatori ai pieței asigurărilor: volumul primelor brute subscrise, indemnizațiile plătite, capitalul social etc. Pentru prezentarea evoluției reale a indicatorilor analiza efectuată am luat în considerare și rata inflației.
Capitolul 1. Cadrul general cu privire la asigurările de viață
1.1. Principiile asigurării de viață
O definiție de dicționar spune că asigurarea de viață reprezintă: "o garantare, punere în siguranță, încredințare, promisiune fermă, măsură de prevedere luată de cei interesați pentru ocrotirea persoanei fizice în cazul diminuării sau al pierderii capacității de muncă datorită unor boli, accidente sau atingeri unei anumite limite de vârstă ".
Esențial este faptul că asigurarea are un caracter de compensare financiară. Aceasta se transpune în garantarea unei protecții împotriva unor evenimente sigure, dar incerte ca dată de producere (asigurările de viață)
De exemplu, dacă riscul în cauză este al unei anumite persoane, pierderea suferită într-o astfel de situație va fi desigur imposibil de evaluat, sentimental vorbind, pentru familie. Totuși pierderea financiară poate fi redusă sau chiar eliminată prin aderarea la un produs de asigurare de viață.
Asigurarea de viață poate fi definită din două perspective: cea a societății de asigurări și cea a persoanei asigurate.
Din punct de vedere al societății de asigurare, asigurarea de viață poate fi definită ca o modalitate de transfer a riscului financiar asociat pierderii vieții sau sănătății unui individ asupra unui grup de indivizi, confruntați și ei la rândul lor cu expunerea la același risc. De remarcat este că această definiție comportă două elemente de bază și anume faptul că transferul se face de la individ spre grup, și faptul că fiecare membru al grupului participă la constituirea fondului de despăgubiri printr-o cotă-parte, numită primă de asigurare.
Din punct de vedere al asiguratului, asigurarea de viață poate fi definită ca o înțelegere (contractul de asigurare) în care una din părți, asiguratul, plătește o anumită sumă de bani (prima de asigurare), iar cea de-a doua parte, Asigurătorul, este de acord să plătească o anumită sumă de bani în cazul producerii evenimentului asigurat.
O distincție clară trebuie făcută între jocurile piramidale și asigurările de viață. Jocurile piramidale au la bază un mecanism asemănător unui pariu, ele promițând, obținerea unei sume de bani mai mare decât cea depusă inițial. 0 societate de asigurări funcționează după un principiu total diferit, ce nu are nimic comun cu spiritul jocurilor de noroc sau al pariurilor. Un pariu creează un risc acolo unde el nu există de fapt, pe când o societate de asigurare transferă un risc deja existent de la individ spre un grup, iar prin alăturarea mai multor indivizi expuși aceluiași risc reușește diminuarea lor.
1.2. Asigurările de viață v.s. asigurările de persoane
Asigurările de viață sunt privite cu multă seriozitate în întreaga lume și acest lucru nu este nou. Ele fac parte dintr-o categorie mai amplă a asigurărilor de persoane, care acordă indemnizații bănești pentru producerea unor riscuri ce afectează viața persoanei, sănătatea sau integritatea fizică.
În funcție de riscul asigurat în asigurarea de bază, adică a produsului de bază, asigurările de persoane pot fi împărțite în două categorii:
– asigurări de viață, care acoperă riscul de deces
– asigurări de persoane, altele decât cele de viață, care acoperă în asigurarea principală integritatea corporală sau sănătatea persoanei.
La producerea evenimentului asigurat, asiguratul primește o indemnizație de asigurare corespunzătoare unei sume stabilite inițial, denumită sumă asigurată, conform contractului de asigurare. Asiguratul, în schimb trebuie să plătească prima de asigurare. La ambele tipuri de asigurări se pot adăuga clauze adiționale care extind acoperirea acordată prin produsul principal, pentru care se plătește o primă suplimentară de asigurare.
Totodată, asiguratul poate încheia mai multe contracte de asigurare, vizând același risc și pentru sume diferite, la mai muți asigurători, fără nici o restricție, urmând ca la producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării să încaseze drepturile cuvenite de la toți asigurătorii.
Asigurările de persoane sunt o dovadă de prudență. Asigurările de viață și sănătate au fost permanent recunoscute ca elemente esențiale și necesare în așa numitul "program financiar“al individului sau al familiei.
1.3. Momente de referință în istoria asigurărilor de viață
1.3.1. Apariția asigurărilor de viață
Încă din antichitate, oamenii s-au preocupat de protejarea vieții, a sănătații și bunurilor în forme diverse, care au evoluat până la cele care se practică în prezent.
Cele mai vechi forme ale asigurării de viață sunt indemnizațiile de deces, acordate în vederea acoperirii cheltuielilor de înmormântare și asigurarea de rentă viageră. Ambele au apărut în antichitate în zona Mării Mediterane.
Prin asigurările de înmormântare, asigurătorul suporta toate cheltuielile de înmormântare și incinerare. Ele erau încheiate sub forma asigurărilor mutuale.
Acestea sunt asigurări încheiate în cadrul unui grup de persoane, în baza unui sistem care prevede ca, la înmormântarea unei persoane din grup, toți ceilalți membrii să adune bani pentru achitarea cheltuielilor de înmormântare. Este de fapt forma de achitare ulterioară a primei de asigurare.
În antichitate, a existat obiceiul ca aristocrații să încheie cu supușii lor contracte de rentă viageră pentru a obține venituri pentru tot restul vieții. Cele mai vechi date privind aceste contracte provin din Milet și datează din anii 200 î.Ch. Acest tip de contracte au existat și în Evul Mediu, fiind încheiate în majoritate de administrațiile orășenești. Ele prevedeau aceeași sumă anuală indiferent de vârsta asiguratului. De aceea, de multe ori, pentru încheierea unei asemenea asigurări, oamenii declarau copiii în locul adulților, pentru a beneficia de rente pe o perioadă mai mare.
În Evul Mediu, asociațiile de sprijin reciproc care reuneau meșteșugarii și lucrătorii din același domeniu, cunoscute sub denumirea de ghilde, constituiau fonduri speciale de indemnizație pentru urmașii membrilor lor. Pentru aceste fonduri, fiecare membru plătea o cotizație anuală. Cotizația pentru cei mai vârstnici era stabilită de regulă o sumă mai mare decât pentru tineri. Acest lucru punea deci în evidență diferențele în riscul de deces pentru persoanele de vârste diferite.
O formă specială de asigurare a contractelor de rentă viageră a fost tontina. Ea reprezenta un fond în care un număr de persoane vărsau anual anumite sume de bani. Profitul anual provenit din banii depuși anterior era împărțit între participanți. Dacă unul dintre participanți murea, urmașii săi pierdeau banii depuși de acesta în timpul vieții, profitul revenind celorlalți participanți. Ultimul supraviețuitor devenea beneficiarul întregii sume depuse de-a lungul timpulul. Când și acesta murea, banii erau preluați de organizator, adesea un organ al conducerii locale. Tontina a evaluat ulterior spre ideea de case de economii.
Cea mai simplă formă a contractelor pentru economisire prevedea ca participanții în viață să primească la sfârșitul contractului suma economisită.
În Anglia, în secolele XVI – XVII, se practicau mai evoluate și mai diversificate forme ale asigurării de viață, principalele fiind următoarele:
Asigurările pe termen scurt, pe o perioadă determinată, numai
pentru acoperirea riscului de deces, legate în principal de transportul pe mare. Aceste asigurări erau folosite de comercianți și de cei care voiajau pe mare. Ele mai erau folosite și ca o garanție pentru împrumuturi, astfel încât, dacă asiguratul deceda, creditul putea fi rambursat de către asigurător.
Asociațiile mutuale de asigurare, care erau cluburi de
autoasigurare, unde toți membrii acestora participau cu o anumită contribuție bănească la crearea unui fond din care se plăteau anumite sume de bani familiilor membrilor decedați. Nivelul acestor sume se stabilesc în funcție de numărul membrilor asociației și de numărul de decese.
Anuitățile, care au reprezentat o altă formă de asigurare de pensie
prin care se oferea asiguraților un venit pe o anumită perioadă de timp. Ele au fost de mare ajutor, în special pentru văduve după moartea soților. Până în secolul al XIX-lea, asigurările de înmormântare și cele de rentă viageră au fost cele mai practicate forme de asigurare.
1.3.2. Evoluția asigurărilor de viață
Un element esențial în evoluția asigurării de viață l-a reprezentat dezvoltarea statisticii. Prețul cerut pentru contractul de asigurare era calculat în funcție de probabilitatea de deces a asiguratului. Îmbunătățirile calitative în evoluția asigurărilor au fost puternic marcate în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea de abordarea științifică a problemei asigurărilor. Apariția preocupărilor pentru colectarea și centralizarea informațiilor demografice, tot mai precise, s-a permanentizat, ceea ce a permis întocmirea tabelelor de mortalitate, pe baza cărora prin cuantificarea riscului de deces a fost posibilă calcularea primelor de asigurare.
Prima încercare de compilare a unor date demografice pentru elaborarea unor tabele de mortalitate a fost făcută în anul 1693 de către astronomul Edmund Halley, iar un tabel complet a fost construit în anul 1775 de James Dodson, profesor de matematică la școala ce aparținea de Christ's Hospital. Scopul celor doi oameni de știință a fost de a demonstra că prețul asigurării de viață poate fi calculat în funcție de vârsta persoanelor a căror viață se asigură, mai exact că se poate plăti aceeași primă de asigurare pe toată durata contractului de asigurare de viață, în funcție de vârsta asiguratului la momentul intrării în risc. Atunci s-a introdus și conceptul de ”primă nivelată”.
Un al doilea element important pentru dezvoltarea asigurărilor a fost și dezvoltarea economică, utilizarea la scară tot mai mare a banilor, care ofereau posibilitatea convertirii bunurilor și serviciilor în instrumente ușor de cumpărat și vândut. Deoarece acum oamenii își asigurau existența din salariu și nu din bunurile pe care le produceau, s-a pus problema asigurării unui venit văduvei și copiilor, dacă cel care întreținea familia deceda. Asigurarea de viață a devenit astfel un mijloc de economisire pentru un viitor incert.
Un al treilea factor semnificativ în dezvoltarea asigurărilor de viață l-a constituit extinderea tranzacțiilor comerciale și necesitatea diminuării riscurilor inerente în derularea acestor tranzacții. Produsele de asigurări de viață au suferit numeroase transformări considerabile în ultimii ani, în special o dată cu apariția polițelor de asigurare de viață care oferă nu numai protecție împotriva riscului de deces, ci și posibilității de investire.
1.4. Riscuri în asigurările de viață
Premergător operației de preluare sub protecție a unei anumite persoane, companiile de asigurări recurg la o evaluare a fiecărui individ în parte pentru a stabili
gradul de risc pe care potențialul asigurat îl are, adică se procedează la selecția riscurilor. În practica asigurărilor, selecția riscurilor este urmată de clasificarea riscurilor, operațiune care presupune încadrarea fiecărui potențial asigurat într-o anumită categorie, alături de alte persoane care prezintă exact același grad de risc din punct de vedere a companiei. Încadrarea pe grupe de risc este utilă în procesul de stabilire a primelor de asigurare a căror valoare va crește odată cu clasa de risc: persoanele mai puțin riscante urmează să plătească, pentru un anumit nivel de protecție financiară, o primă de asigurare standard mai mică decât cea plătită de persoanele mai riscante.
Tabelul 1.1. Tipuri de riscuri care pot afecta o persoană
Sursa: Băiescu, A.T. op. cit., p.93
În tabelul 1.1. Tipuri de riscuri care pot afecta o persoană sunt cuprinse riscurile sau evenimentele care se pot produce în viața unei persoane fizice, precum și consecințele în cazul producerii lor. Aceste riscuri sunt: îmbolnăvirea, accidentul, invaliditatea, decesul sau supraviețuirea acestuia.
1.4.1. Decesul neprevăzut al unei persoane
Decesul prematur al unei persoane, care este angajată în muncă și câștigă un venit, constitutie pentru persoana respectivă și familia sa, un risc devastator, care trebuie să ocupe un loc prioritar în cadrul unui plan financiar. Dacă un membru al familiei decedează, membrii supraviețuitori ar putea fi expuși unei mari nesiguranțe financiare.
Decesul neprevăzut duce la nevoia de asigurare de viață în funcție de structura familiei. Termenul de deces neprevăzut poate fi definit ca fiind decesul unei persoane care este angajată în muncă și are obligații financiare mari, pe care trebuie să le aducă la îndeplinire, cum ar fi: susținerea financiară a unor persoane din întreținerea sa, educația copiillor, o ipotecă sau restituirea unor împrumuturi. Dacă venitul obținut din alte surse are un nivel scăzut și bunurile deținute de familie au valoare mică, familia se va confrunta cu mari dificultăți financiare.
Dintr-o moarte neprevăzută rezultă minim patru tipuri de costuri:
În primul rând anumite pierderi de ordin emoțional, care nu pot fi, evaluate în bani, ale soțului supraviețuitor și ale copiilor care și-au pierdut un sprijin moral;
Venitul câștigat de persoana decedată este definitiv pierdut și, o dată cu acesta,
și partea din acest venit care revenea în condiții normale familiei;
Cheltuielile suplimentare legate de funeralii, cheltuieli medicale neasigurate,
cheltuieli legate de succesiunea averii, cheltuieli pentru îngrijirea copilului și impozite pentru averi de dimensiuni mai mari;
Datorită insuficienței venitului obținut din alte surse, unele familii sunt confruntate
cu reducerea standardului de viață, cu renunțarea la unele proprietăți pentru contrabalansarea veniturilor sau din cauza incapacității susținerii financiare.
1.4.2. Riscul de accidente
Accidentul este evenimentul subit, generat din afară și fără voința persoanei. Asigurările de accidente au drept scop protecția persoanelor fizice de consecințele nefaste ale unor evenimente neprăvăzute care le afectează viața, integritatea corporală sau capacitatatea de muncă.
În practica asigurărilor, consecințele obiective ale accidentului corporal sunt, după caz, decesul, invaliditatatea parțială sau totală din accident sau în plan patrimonial, cheltuielile impuse cu refacerea stării de sănătate a persoanei, prin tratamente, medicație și proceduri medicale. Multe societăți de asigurare preiau protecția de risc pentru invaliditatea totală sau parțială din accident, dar în cazul în care are caracter permanent. Se apreciază că invaliditatea temporară, de regulă, se încadrează în sfera asigurărilor sociale.
În principiu, riscul de accident preluat în asigurare poate fi generat de următoarele evenimente externe, survenite brusc, independet de voința asiguratului și care cauzează invaliditatatea permanentă sau decesul acestuia: explozia, prăbușirea de teren, lovirea, alunecarea, tăierea, înțeparea, căderea, atacul din partea unei alte persoane sau a unui animal, trăznetul, acțiunea curentului electric, arsura, degerarea, intoxicația subită, asfixierea din cauze subite, circulația mijloacelor de transport și accidentele produse de mijloacele de transport, folosirea și funcționarea mașinilor, utilajelor, instalațiilor, sculelor și armelor, etc.
Societățile de asigurare nu preiau protecția de risc pentru consecințele accidentelor cauzate de:
Nebunia sau beția asiguratului, consumul de droguri, băuturi alcoolice, infarct,
apoplexie, epilepsie și crize convulsive, a celor cauzate de cataclisme sau de acțiuni militare în timp de război, consecințele unor tratamente sau intervenții pe care le face asigutul ori se supune efectuării lor;
Participarea asiguratului la diverse competiții sportive și practicarea anumitor
discipline sportive, folosirea aparatelor de zbor fără motor, ambarcațiuni cu motor, avioane ultra-ușoare și aparate spațiale, efectuarea săriturilor cu parașuta, îndeplinirea unor atribuțiuni în echipajul unui aparat de zbor;infecție, otrăviri, cu excepția celor care sunt urmarea accidentului sau se impun ca urmare a acestuia;
Vătămări ale sănătății prin efecte ale energiei nucleare, iradieri;
Participarea activă la curse de automobilism;
Compartamentul intenționat al asiguratului, conducera autovehiculului fără
permis de conducere ori sub influența băuturilor alcoolice;
Actul sinuciderii.
Asigurarea de viață pentru riscul de accidente se încheie pentru perioade valabile de timp de 3, 5, 10 și chiar 20 de ani, fiind în principiu asigurări multianuale.
1.4.3. Riscul de boală
Asigurarea de boală este practicată în multe țări ale lumii alături de celelalte asigurări de viață. O asemena asigurare se întemeiază pe un risc de natură patrimonială – necesitatea probabilă a unor tratamente medicale costisitoare și de durată în caz de boală.
Boala reprezintă „orice alternare a sănătății constatată de către o autoritate medicală”, putând fi cauzată de epidemii, accidente sau alți factori.
Asigurarea pentru acest risc preia protecția unei categorii de riscuri complexe, insuficient cunoscute, dar care se transpun într-un risc patrimonial. Prin urmare asigurarea de boală acoperă cheltuielile de boală cum sunt: cheltuielile de spitalizare, pentru intervenții chirurgicale, de tratamente, alte cheltuieli medicale și, complementar, incapacitatea temporară de muncă.
Asigurarea de boală are caracter facultativ, presupune întocmirea în prealabil a declarației de asigurare în baza căreia se perfectează contratul sau polița de asigurare. Suma asigurată se stabilește prin convenția părților, asigurarea de boală nefiind supusă principiului indemnitar decât parțial, adică în raport cu mărimea cheltuielilor medicale și chirurgicale suportate efectiv de asigurați. Prima de asigurare se stabilește în funcție de cota de primă tarifară, variabilă de la o societate de asigurări la alta și de suma asigurată.
La producerea cazului asigurat – îmbolnăvirea asiguratului – asiguratul poate înștiința societatea de asigurări cu privire la îmbolnăvirea sa, deci în legătură cu sinistrul. Din înștiințare trebuie să rezulte elementele probatorii: natura bolii, împrejurările îmbolnăvirii, momentul apariției, modul de manifestare, numele medicului care a constatat îmbolnăvirea, adresa, unitatea medicală, tratamentul prescris și urmat. După perioada de tratament sau de spitalizare asiguratul trebuie să prezinte documentele care atestă cheltuielile ocazionate de boală.
1.4.4. Invaliditatea – risc în asigurările de viață
Invaliditatea cuprinsă în asigurarea de viață reprezintă prejudicierea corporală permanentă ca urmare a unui accident, caracterizat prin modificări morfofunționale – reducerea potențialului fizic, psihosenzorial sau intelectual – ivite în decurs de un an de la data accidentului și nesusceptibile de ameliorări. Starea de invaliditate trecătoare nu se ia în considerare la stabilirea invalidității permanente. Gradul de invaliditate se stabilește în procente de la 0 la 100, corespunzător gradului în procente al prejudicierii corporale, în baza baremului medical. Procentul 0 corespunde lipsei prejudicierii corporale sau existenței unor sechele care constituie invalidității în sensul condițiilor de asigurare, iar procentul 100 corespunde invalidității totale. Examinarea medicală și stabilirea gradului de invaliditate, respectiv al prejudicierii corporale, se vor putea face de medicii numiți de directorii direcțiilor sanitare județene sau a municipiului București, dintre medicii care își desfășoară activitatea de bază în dispensare, policlinici sau spitale din localitățile respective. În situații speciale, sau când societatea de asigurări va considera necesar, asigurații vor fi examinați de comisii formate din cadre medicale de înaltă specialitate desemnate de organele de resort din cadrul Ministerului Sănătății Publice.
Dacă, în urma unui accident, asiguratul a suferit mai multe vătămări care, potrivit baremului medical, ar însemna mai mult de 100% prejudiciere corporală, gradul definitiv de invaliditate este de 100%.
1.4.5. Riscul de supraviețuire
Riscul de supraviețuire este preluat de societatea de asigurări, la încheierea unui contract cu o persoană fizică, pe o perioadă care este la opțiunea asiguratului, pentru care societatea se angajează să plătească asiguratului, la expirarea contractului, suma asigurată, cu condiția ca asiguratul să fie în viață. În perioada de valabilitate a asigurării, asiguratul, plătind primele datorate, acumulează o sumă de bani la dispoziția societății de asigurări, sumă care devine exigibilă la expirarea contractului de asigurare.
Suma economisită urmează să fie folosită de asigurat, în momentul încasării, pentru diferite scopuri, cum ar fi: să-și achiziționeze o locuință, un automobil sau alte bunuri de valoare mare sau folosință îndelungată, să efectueze o călătorie de agrement, de studii, de afaceri, de tratament medical, balnear, etc.
Dacă asiguratul decedează anterior expirării termenului de valabilitate a contractului, societatea de asigurări se consideră eliberată de angajamentul luat prin contract și, ca urmare, nu are nici o obligație față de moștenitorii asiguratului. Deci, suma acumulată de societatea de asigurări pe parcursul contractului rămâne de drept acesteia, după decesul prematur al asiguratului.
1.5. Interesul asigurat în asigurarea de viață
Esențial în încheierea unui contract de asigurare este ca persoanele care îl încheie să aibă un interes asigurabil. Ea este o condiție impusă contractelor de asigurare și decurge din principiul despăgubirii. Pentru ca asigurarea să fie valabilă este necesar ca relațiile existente între Contractant și Asigurat să fie astfel încât primul să beneficieze de existența celui de-al doilea sau să aibă o anumită răspundere pentru viață .
Societatea de asigurări are o puternică motivație financiară dublată de o datorie legală de a descoperi existența interesului asigurabil, ea putând refuza plata sumei asigurate în lipsa acestuia. De asemenea se poate refuza plata sumei asigurate în cazul în care beneficiarul a săvârșit delicte pedepsite de lege, cum ar fi încercarea de omor a Asiguratului.
Analiza existenței interesului asigurabil se poate face în funcție de cazul în care Contractantul asigurării este aceeași persoană cu Asiguratul sau nu. Se consideră că orice individ posedă un interes asigurabil nelimitat în ceea ce privește propria lui viață având dreptul de a-și alege Beneficiarul pe care-l dorește.
Există totuși cazuri în care Contractantul asigurării și Asiguratul sunt persoane diferite, aprecierea existenței interesului asigurabil fiind mai greu de demonstrat. Potrivit unei reguli general valabile, Contractantul asigurării trebuie să dețină un interes asigurabil pentru viața asiguratului. Pentru încheierea unui contract de asigurare valid este necesar și asentimentul Asiguratului.
Se consideră că existența unei relații de famifie cum este legătura dintre soț și soție este un argument suficient pentru a demonstra existența unui interes asigurabil. Cât privește legătura dintre părinte – copil, aceasta este susceptibilă unor restricții.
Astfel, situația în care un tată încheie o asigurare mixtă de viață, el fiind în același timp Contractant al asigurării și Beneficiar, în timp ce fiica sa minoră figurează ca Asigurat, este un exemplu în care existența interesului asigurabil este discutabilă.
Aparent situația de mai sus pare acceptabilă, între Contractant și Asigurat existând o legătură de sânge. Totuși ea contravine interesului asigurabil, constituind un bun exemplu de acoperire a unui risc speculativ.
Tatăl profită de faptul că ratele de primă aferente vârstei fiicei sale sunt rate mici, având în vedere doar un interes financiar. Trebuie subliniat faptul că într-o astfel de situație, în cazul survenirii decesului său, el fiind și Beneficiar, fiica sa nu va primi nici o despăgubire. 0 situație mai firească ar fi ca la rubrica beneficiar- să figureze fiica sa, sau, eventual, soția sa.
În cazul de mai sus este foarte greu de evaluat riscul aferent fiicei sale, deocamdată minoră, fără mijloace de existență. În câțiva ani pot interveni schimbări majore în special în ceea ce privește profesiunea sa ori în ceea ce privește sporturile practicate.
Dacă fiica sa are un părinte în întreținere, situația se schimbă fiica având o obligație morală și financiară față de tatăl său. În cazul în care ea ar deceda părintele ar fi lipsit de mijloace de subsistență suferind astfel cu adevărat o mare pierdere. Chiar dacă se are în vedere protecția părintelui, firesc ar fi ca fiica acestuia să fie în același timp Contractant al asigurării și Asigurat, iar drept Beneficiar ar trebui să fie tatăl. De obicei, achiziționarea unei polițe de asigurare este un demers individual,făcut din interes personal.Asigurările de viață pot servi însă la fel de eficient și în afaceri.
Alte exemple utile pot fi considerate următoarele:
– Asigurarea angajaților – cheie a unei societăți. Scopul unei astfel de asigurări are în vedere protecția împotriva riscului de pierdere financiară a societății în cauză, în situația în care un angajat important ar deveni invalid sau ar deceda. Pierderea directorului de vânzări a unei importante firme ar putea afecta în mod serios continuarea afacerilor, fiind dificil de înlocuit capacitatea de organizare și abilitățile acestuia.
– Asigurarea întreprinzătorilor particulari. Să presupunem că o familie deține un restaurant cu mare priză la public. Decesul sau invaliditatea unuia dintre soți ar afecta imaginea restaurantului. Într-o astfel de situație pierderea financiară ar putea conduce chiar la lichidarea afacerii.
– Asigurarea în vederea protejării unui credit acordat. În cazul în care Asiguratul a contractat un credit, el poate prezenta drept garanție financiară o poliță de asigurare de viață. Dacă debitorul nu poate achita valoarea împrumutului, creditorul poate rezilia polița, intrând în posesia valorii de răscumpărare. Procedura
uzuală este ca împrumutul să fie achitat la data de maturitate a contractului de asigurare, suma asigurată revenindu-i debitorului.
1.6. Nevoia unei asigurări de viață
1.6.1. Structura familei – factor în stabilirea nevoii unei asigurări de viață
Asigurarea de viață este justificată din punct de vedere economic dacă unul dintre membrii unei familii câștigă un venit, iar ceilalți sunt dependenți total sau parțial de acel venit. Impactul financiar pe care decesul unei persoane îl are asupra familiei nu este uniform, ci diferit foarte mult în funcție de structura familiei:
Celibatarii
Numărul persoanelor necăsătorite a crescut de-a lungul timpului. Mulți tineri amână momentul căsătoriei după vârsta de 30-35 ani, unii adulți sunt singuri, datorită divorțului sau datorită decesului soțului (soției).
Dacă o persoană singură decedează nelăsând în urmă persoane aflate în întreținerea sa sau obligații financiare restante, atunci acest deces nu creează probleme financiare pentru alții. Deci, o astfel de persoană are nevoie doar de o sumă modestă de asigurare de viață care să acopere cheltuielile de înmormântare și cheltuieli medicale.
Totuși, celibatarii trebuie să țină seama de faptul că nevoile lor de asigurare s-ar putea modifica pe viitor, o dată cu modificarea situației familiale, și că ar putea fi indicat să cumpere o asigurare de viață cât mai curând. Primele vor fi mai mici, iar asigurarea mai ușor de contractat acum decât mai târziu, când necesitățile de asigurare vor fi mari.
Familii cu un singur părinte – numărul familiilor cu un singur părinte și cu
copii în vârstă de până la 18 ani este destul de mare. Această categorie de familii s-a extins datorită numărului mare de copii născuți în afara căsătoriei, divorțurilor și separărilor tot mai dese, și decesului unuia dintre părinți. În majoritatea cazurilor, familiile cu un singur părinte sunt conduse de feme.
Decesul prematur al singurului părinte poate duce la mari probleme de ordin financiar pentru copii, cu toate că aceștia primesc un ajutor de la asigurările sociale. Deci, necesitatea unei asigurări de viață este mare. Cu toate acestea, multe astfel de familii au venituri mici, iar posibilitățile lor de a recurge la asigurările de viață sunt limitate.
Familii cu două surse de venit
În multe familii, ambii soți muncesc. Proporția femeilor în cadrul forței de muncă a crescut, în ceea ce privește femeile căsătorite având copii. În familiile cu copii, în care există două surse de venit, moartea neprevăzută a unuia dintre soți este de natura a cauzei de insecuritate financiară pentru ceilalți membri ai familiei, datorită faptului că, în condiții normale, ambele venituri erau folosite pentru menținerea unui anumit standard de viață al familiei.
Asigurarea de viață poate înlocui pierderea de venit, astfel că familia și-ar putea menține stilul de viață anterior.
În cazul unei familii fără copii, în care ambii soți muncesc, decesul prematur al unuia dintre soți nu este de natura a crea probleme financiare serioase soțului supravietuitor, deoarece acesta este deja angajat în muncă și nu are de suportat nici un fel de cheltuieli cu îngrijirea și educația copilului. Ca urmare, pentru aceste familii, nevoile de asigurare de viață nu implică sume mari, însă aceste nevoi ar putea crește datorită apariției unor obligații de întreținere a părinților sau ale altor rude.
Familiile tradiționale
Familiile tradiționale sunt acele familii în care unul dintre părinți, în mod tradițional tatăl lucrează, iar celălalt stă acasă și are grijă de copii. Statistic, numărul familiilor tradiționale a scăzut în ultimele decenii. Decesul prematur poate cauza mari dificultăți financiare pentru o familie tradițională , dacă este vorba de sociale, aceste ajutoare vor fi probabil prea mici pentru nevoile familiei. Dacă asigurarea părintelui decedat este insuficientă, standardul de viață al familiei probabil va scădea.
Necesitatea asigurării de viață a soției care stă acasă ar putea fi la fel de mare. Decesul acesteia ar putea duce la cheltuieli mari legate de îngrijirea copilului și de menaj. Deși sumele la care trebuie încheiată asigurarea ar putea să nu fie la fel de mare ca în cazul soțului care lucrează, lipsa asigurării ar avea efecte negative asupra nivelului de viață al familiei.
Familiile combinate
Acestea sunt familiile în care o persoană divorțată, care are copii, se căsătorește cu cineva care, de asemenea are copii. Decesul prematur al soțului care muncește într-o astfel de familie poate cauza dificultăți financiare celorlalti membri ai familiei, iar nevoia încheierii unei asigurări este mare.
Este posibil ca ambii soți să fie angajați, ambele venituri fiind necesare pentru întreținerea celor două familii reunite. Moartea prematură a unuia din ei poate duce la reducerea nivelului de trai al familiei. În plus, în familie ar putea exista, atât copii născuți din căsătorii anterioare, cât și copii născuți din căsătoria celor doi. Ca rezultat, costurile cu îngrijirea copiilor s-ar putea întinde pe perioade lungi de timp, iar fondurile pentru pensionare și pentru educația copiilor ar putea fi limitate.
Familiile formate din mai multe generații
Creșterea speranței de viață în ultimele decenii a dus la creșterea corespunzătoare a proporției persoanelor în vârstă în totalul populației. De multe ori, un părinte în vârstă primește ajutor financiar sau de altă natură din partea fiului sau fiicei sale. 0 familie formată din mai multe generații este cea în care unul dintre fii oferă suport financiar sau îngrijire medicală unuia sau ambilor părinți. Deci o persoană se află între generațiile în vârstă și cele tinere. Moartea prematură a celui care aduce venit într-o astfel de familie poate provoca mari greutăți financiare celorlalți membri ai familiei. Asigurarea de viață poate fi utitilizată pentru înlocuirea venitului astfel pierdut.
În acest paragraf s-au prezentat câteva din familiile cele mai des întâlnite în societate. Fiecare familie are o configurație specifică a membrilor care o compun. Astfel vor fi necesități diferite pentru asigurarea de viață a unui soț sau a ambilor soți.
Categorii de nevoi acoperite prin asigurarea de viață
Asigurarea de viață este modalitatea prin care sunt acoperite următoarele 2 mari categorii de nevoi:
nevoia de protecție financiară a dependenților
nevoia de economisire.
Nevoia de protecție financiară apare atunci când un eveniment neplăcut,
decesul, accidentul sau îmbolnăvirea (care provoacă invaliditatea sau necesitatea spitalizării și / sau a intervențiilor chirurgicale ) unei persoane, duce la pierderi din punct de vedere financiar, care afectează astfel standardul de viață al acelei persoane și al familiei acesteia.
Nevoia de protecție financiară rezultă din una sau mai multe din următoarele situații:
protecția familiei
existența unor dependenți financiari ( soție, copii, părinți ) – în
momentul decesului sau pierderii capacității de muncă a asiguratului prin asigurarea de viață se poate oferi un venit compensatoriu;
existența unor datorii financiare (credite obținute de la bănci sau alte
instituții financiare, alte datorii ) – în momentul decesului sau pierderii capacității de muncă a asiguratului, prin asigurarea de viață acestea se pot achita;
decesul asiguratului – acoperirea cheltuielilor de înmormantare și a
taxelor succesorale;
protecția individului
asigurarea unui trai decent după vârsta de pensionare: asigurarea de
viață creează un venit suplimentar prin asigurarea unui capital sau a unei pensii;
sprijin financiar pentru acoperirea unor evenimente neprevăzute:
accidente, îmbolnăviri care conduc la cheltuieli suplimentare cu spitalizarea, intervențiile chirurgicale, perioada de convalescență,etc.
Asigurarea de viață este cea care poate oferi suma de bani necesară pentru a rezolva situațiile neprevăzute care pot să apară. Oricine se gândește ca, la vârsta de pensionare să poată obține pe tot restul vieții o pensie mai mare decât cea acordată de stat în urma contribuțiilor sociale. Sau ca, în cazul unui accident sau al decesului din orice motiv, urmașii să nu rămână într-o situație financiară dificilă. Sau ca în cazul dobândirii unei invalidități este posibil să se poată trăi decent, nu în condițiile oferite de sitemul de asigurări sociale existente în prezent.
Nevoia de economisire apare atunci când o persoană își dorește ceva mai
mult pentru el și familia sa din punct de vedere al achizițiilor, asigurării unui anumit nivel de educație pentru copii sau vacanțe și hobby-uri, etc, și nu are suma necesară în acel moment.
Posibilitățile pot fi: să înceapă să economisească, alegând o formă de economisire (prin depozite bancare, asigurări de viață, economii “la saltea” ) sau, să se împrumute de la un prieten sau o instituție de credit ( bănci,etc ).
De ce este recomandată o asigurare de viață și nu un depozit bancar sau orice altă formă de economisire?
Pentru că asigurarea de viață pe lângă faptul că poate fi și o formă de economisire este în primul rând o formă de protecție, ceea ce nu se poate spune despre un depozit bancar, despre investițiile imobiliare, investițiile în valori mobiliare. De ce? Pentru că principiul de funcționare al unei asigurări de viață o face diferită de toate celelalte: plătești o primă de asigurare azi și din urmatoarea zi ai garantată o sumă asigurată necesară pentru acoperirea acelor nevoi de protecție financiară ce pot să apară în viața unui om, și au fost enumerate mai sus.
Asigurarea de viață ca formă de economisire are avantajul, față de celelalte forme de economisire, că te “învață” să economisești. De ce? Pentru că la o asigurare de viață dacă vrei să retragi o parte din bani există riscul să reziliezi asigurarea și să pierzi o parte semnificativă din sumele plătite până la acel moment.
1.6.3. Ciclul vieții financiare a individului
În cele ce urmează sunt prezentate nevoile la care răspunde asigurarea de viață, nevoi ce vor fi identificate la potențialii clienți. Astfel în viața fiecărui om există un ciclu din punct de vedere financiar, iar fiecărei etape din ciclul respectiv îi corespund anumite nevoi.
Figura 1.1. Ciclul vieții financiare al individului
Pot fi definite 3 mari etape:
Prima etapă – copilăria și adolescența – este etapa în care
găsim“consumatorul” , adică copilul care are nevoie de educație, studii și protecție pe care i le asigură părintele. Altfel spus în această etapă se află copiii beneficiari ai planurilor financiare ( pentru studii) ale părinților. Nevoile care pot fi acoperite cu ajutorul unei asigurări de viață în acestă etapă sunt nevoi de protecție (adică susținere financiară din partea părintelui).
A doua etapă – maturitatea – este etapa în care se găsește atât
“consumatorul” cât și “producătorul”. Adică adolescentul și apoi adultul începe să muncească, să devină independent, să își constituie propria familie, să economisească pentru a-și contrui o casă, pentru a-și cumpăra o masină, pentru a-și asigura un venit pentru perioada în care nu va mai putea lucra, etc. În concluzie în această etapă vom avea furnizorii de planuri financiare pentru dependenți.
A treia etapă – senectutea – este etapa în care regăsim “consumatorul”.
Această etapă a vieții este cea a ”retragerii din activitate” sau a scăderii capacității de muncă, momentul în care, după o perioadă lungă de muncă apare dorința și nevoia de a petrece mai mult timp alături de nepoți, hobby-uri,etc. Este etapa în care vom găsi beneficiarii planurilor financiare proprii, pensii private.
1.7. Concluzii și opinii personale
Asigurarea reprezintă o punere în siguranță luată de persoanele interesate în vederea ocrotirii persoanei fizice în cazul în care în viața persoanei apar diverse evenimente ca: decesul, invaliditatea, accidentul sau boala și supraviețuirea peste o anumită vârstă.
Asigurarea de viață poate fi definită din două perspective, adică:
Din punctul de vedere a societății de asigurare care lansează pe piața
asigurărilor produse spre achiziționare, ca fiind o modalitate de transferare a riscului financiar asociat pierderii vieții sau sănătății unui individ asupra unui grup de indivizi, confruntați și ei cu expunerea la același risc;
Din punct de vedere al asiguratului, asigurarea de viață este văzută ca o
înțelegere în care una din părți, adică ASIGURATUL plătește o anumită sumă de bani (prima de asigurare), iar cea de-a doua parte a înțelegerii, cunoscută sub denumirea de ASIGURĂTOR este de acord să plătească o anumită sumă de bani (suma asigurată), în cazul producerii evenimentului asigurat.
Capitolul 2 – Mecanismul asigurării de viață
2.1. Elementele generale ale asigurărilor de viață
Pentru a cunoaște condițiile și modul asigurărilor de viață trebuie cunoscute elementele tehnice ale acestei asigurări. Privind asigurarea de viață, în actele normative sunt cuprinse reglementările despre raporturile dintre persoanele juridice sau fizice care participă la un contract de asigurare de viață, fiind precizate drepturile și obligațiile, atât pentru asigurător cât și pentru asigurat.
Elementele care se regăsesc în domeniul asigurărilor de viață sunt redate în figura 2.1.:
Figura 2.1. Elemente generale ale asigurării de viață
Asigurătorul – este persoana juridică care își asumă obligația să plătească
suma asigurată la apariția evenimentului asigurat, precum și clauzele prevăzute în polița de asigurare. Tot el administrează și fondul de asigurare prin plasamentele financiare pe care le face.
Asiguratul – este persoana a carei viață constituie obiectul contractului de
asigurare. Asiguratul este persoana fizică, care în schimbul unei prime de asigurare plătită asigurătorului, se asigură împotriva evenimentelor ce pot să apară în viața sa cum ar fi: limitarea sau pierderea incapacității de muncă, atingerea unei limite de vârstă, decesul. În general, asiguratul este aceeași persoană cu contractantul, iar când sunt persoane diferite trebuie să existe un interes al contractantului pentru asigurarea vieții și sănătății persoanei asigurate.
Pe lângă dreptul de a încasa suma asigurată conform clauzelor incluse în poliță, asiguratul are și o serie de obligații, cum ar fi: completarea în mod sincer a cererii de asigurare, mai ales la întrebările privind bolile actuale și cele din trecut, de a plăti la timp primele de asigurare, de a comunica asigurătorului imediat riscurile produse, dacă erau cuprinse în contracte.
Contractantul – este persoana fizică sau juridică care încheie contractul
împreună cu asigurătorul și care se obligă să plătească prima de asigurare. În asigurările de persoane calitatea de contractant de asigurare poate să apară în două situații:
ipoteza în care contractantul poate asigura și alte persoane numiți
coasigurați, devenind prin același contract și asigurat (în cazul asigurărilor familiale mixte de viață sau de accidente)
ipoteza în care contractantul nu este el asigurat ci alte persoane. Poate
apărea, în cazul asigurării de accidente, a personalului angajat de către societatea comercială. 0 altă ipostază este când contractantul diferă de persoana asigurată, dar în acest caz nu se poate adăuga contractului o clauză de scutire de plată a primelor în cazul în care persoana asigurată suferă o invaliditate permanentă, dacă există această posibilitate oferită de asigurător.
În asigurările mixte de viață, când contractantul asigurării nu este persoana asigurată, dacă aceasta din urmă supraviețuiește perioadei de asigurare, contractantul devine și beneficiarul sumei asigurate. În caz de deces al asiguratului înainte de expirarea valabilității asigurării, beneficiar al asigurării devine o terță persoană.
Beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze suma
asigurată la apariția evenimentului asigurat. Desemnarea lui se face de către contractantul asigurării sau prin condițiile de asigurare. Dacă contractantul nu a facut uz de dreptul său de a desemna beneficiarul sumei asigurate sau desemnarea facută nu are efect, în general, legea prevede că suma asigurată face parte din averea contractantului.
Evenimentul asigurat – reprezintă evenimentul la a cărui producere
Asigurătorul este obligat să platească indemnizația de asigurare (suma asigurată) Contractantului Asigurării, respectiv Beneficiarului Asigurării. Evenimentul asigurat poate fi decesul Asiguratului în timpul perioadei asigurate sau supraviețuirea Asiguratului la data scadentă a poliței de asigurare. Eveniment asigurat poate fi și spitalizarea, intervenția chirurgicală sau invaliditatea permanentă dobândită de Asigurat, dacă aceste clauze au fost stipulate în contract.
Interesul asigurabil – este un element cheie în orice fel de asigurare. În
asigurările de persoane este strâns legată cu evenimentul sau riscul sub incidența căruia se află persoana: decesul, invaliditatea din accident, supraviețuirea. Interesul asigurabil apare ca o opțiune pentru o măsură de prevedere și ca mijloc de economisire pe termen lung. Riscul este un eveniment incert, posibil și viitor care poate apărea indiferent de voința părților și care ar putea afecta capacitatea de muncă, sănătatea și viața oamenilor.
Suma asigurată
Valoarea unei persoane neputând fi estimată, la asigurările de persoane, suma asigurată este cea înscrisă în polița de asigurare. Suma asigurată se stabilește în mod forfetar de către asigurat, în funcție de nevoile și posibilitățile sale financiare. Asiguratul poate să încheie mai multe contracte de asigurare împotriva aceluiași eveniment și pentru sume diferite, fără să fie împiedicat de lege sau de asigurător să facă acest lucru. La producerea riscului asigurat, asiguratul sau beneficiarul asigurării, poate încasa drepturile de asigurare de la toți asigurătorii deoarece aici nu mai este vorba de daună ca la asigurările de bunuri. Dacă în urma producerii riscului asigurat, asiguratul suferă o vătămare corporală sau a contactat o maladie care i-a afectat capacitatea de muncă, el are dreptul la o indemnizație de asigurare
(suma asigurată), care să facă posibilă refacerea situației sale financiare existente înaintea producerii accidentului sau contactării bolii. Suma respectivă se plătește integral asiguratului, respectiv părți procentuale în cazurile de invaliditate permanentă.
Sumele asigurate care se acordă în asigurarea de viață suplimentează sumele oferite de asigurările sociale (dacă este asigurat la CJAS), permițând asiguratului sau familiei acestuia să depășească situațiile de criză și să-și constituie stilul de viață obișnuit.
Suma de asigurare poate fi variabilă. Într-o poliță de asigurare de deces sau cu termen fix, suma asigurată poate fi crescătoare sau descrescătoare. Astfel, aceasta se poate reduce în fiecare an cu un anumit procent, putând ajunge până la nivelul zero. Pe de altă parte, există polițe cu sume asigurate crescătoare, ale căror valori se măresc an de an sau la anumite intervale de timp, cu un anumit procent, de cele mai multe ori 10%.
La formele de asigurare, în general, această sumă poate fi mărită prin acceptarea protecției împotriva inflației (AIP), facilitate disponibilă la fiecare aniversare a poliței, precum și prin clauza de creștere garantată a sumei asigurate (GIO), disponibilă la fiecare a 3-a aniversare a poliței. De asemenea, cu excepția "Asigurărilor pe termen limitat", toate celelate asigurări de bază participă la profitul realizat de societate din investirea rezervei matematice. Suma asigurată inițială împreună cu toate aceste măriri constituie indemnizațiile de asigurare.
Indemnizația de asigurare – reprezintă suma plătită de către asigurător, în
conformitate cu prevederile contractului de asigurare, ca urmare a producerii evenimentului asigurat.
Valoare de răscumpărare – este o sumă pe care asigurătorul se obligă să o
plătească în conformitate cu prevederile contractului de asigurare, în cazul încetării contractului de asigurare, înainte de data lui de expirare, fără plata vreunei indemnizații de asigurare. Valoarea de răscumpărare se calculează în conformitate cu condițiile specifice fiecărui tip de contract de asigurare de bază. Valoare de răscumpărare au doar contractele cu capitalizare. Asigurările suplimentare nu au valoare de răscumpărare.
Prima de asigurare – este suma pe care contractantul se angajează să o
plătească. Aceasta este fixată în urma evaluarii riscului, care se face ținând cont de mai mulți factori, cum ar fi:
Vârsta și sexul asiguratului;
Starea de sănătate a asiguratului;
Valoarea sumelor asigurate;
Durata contractului;
Cheltuieli legate de emiterea contractului de asigurare, de administrarea poliței și de alte cheltuieli administrative.
Pentru evaluarea stării de sănătate se completează un chestionar medical. În urma analizei acestuia de către o echipă de specialiști, asigurătorul poate cere efectuarea unor investigații complexe pentru stabilirea cât mai corectă a stării de sănătate a asiguratului. Aceste cheltuieli sunt suportate de compania de asigurări. Dacă asiguratul are probleme de sănătate, dar este asigurabil, apar majorări ale primei de asigurare.
Durata asigurării – este perioada de timp cât rămân valabile raporturile prin
contract între părțile implicate. Asigurarea de viață se încheie pe durate mai lungi de timp (cel puțin 5 ani), iar cele de accidente de obicei pe un an.
Durata de asigurare este acea perioadă în care dacă se produce evenimentul asigurat asigurătorul este obligat să plătească suma asigurată. Deasemenea, este acea perioadă în care asiguratul este obligat să-și plătească prima de asigurare.
Aniversarea cererii – reprezintă fiecare aniversare a datei de încheiere a cererii.
An de asigurare – reprezintă perioada de un an cuprinsă între două date succesive de aniversare a cererii.
Perioada precontractuală acoperită limitat – reprezintă perioada de timp cuprinsă între ora 00.00 zilei calendaristice imediat următoare datei de încheiere a cererii și ora 00.00 a datei intrării în vigoare a contractului de asigurare.
Polița de asigurare – este actul juridic ce face dovada încheierii contractului
de asigurare, a acordului părților participante la contract. În poliță se menționează contractantul, asiguratul, beneficiarul sau beneficiarii asigurării, natura riscurilor asigurate, suma asigurată, durata asigurării, prima de asigurare și modul ei de plată, data de început al asigurării. Este obligatoriu să se menționeze existența condițiilor generale și speciale (dacă există) de asigurare. Este documentul de bază ce trebuie prezentat asigurătorului la apariția riscului asigurat pentru a se putea efectua plata sumei asigurate.
Condițiile de asigurare fac partea integrantă din contractul de asigurare. Se redactează în scris de către asigurător, asiguratul având posibilitatea să accepte sau să respingă participarea la contract (contractul de asigurare este un contract de adeziune). În cazul asigurării, asigurătorul este acela care „propune” chiar modul de manifestare a ofertei sub forma cererii de asigurare. Aceasta este un act prezent în mapa pe care o primește asiguratul în momentul încheierii unei asigurări de viață, în care se mai regăsește și polița de asigurare de viață, condițiile specifice asigurării de viață încheiate, condițiile generale, condițiile aferente fiecărei clauze atașate contractului de asigurare, formularul de analiză a nevoilor, care le voi analiza în cele ce urmează.
Cererea de asigurare/chestionarul constă în completarea de către asigurat a unui formular special al asigurătorului, prin care se manifestă voința de a încheia contractul. În baza răspunsurilor date de asigurat, asigurătorul poate șă-și facă o opinie asupra riscului și să stabilească prima aferentă. La majoritatea formelor de asigurare de viață, cererea se redactează anterior și separat de contractul de asigurare/polița de asigurare.
Cererea de asigurare este un act unilateral de voință, nu este susceptibilă de efecte juridice specifice asigurării, până ce nu a fost acceptată de către asigurător. Totuși, pe perioada precontractuală acoperită limitat, Asigurătorul va accepta acoperirea exclusivă a riscului de deces din accident. Indemnizația de asigurare care se va cuveni este menționată în condițiile generale ale fiecărei societate de asigurări.
În funcție de conținutul cererii de asigurare, societatea de asigurare va face o analiză, un studiu, asupra situației de fapt având ca obiect central riscul. Riscul (ocupațional, hobby, medical) reprezintă pentru asigurător o importanță deosebită, deoarece în funcție de acest element esențial al contractului se apreciază dacă asigurătorul poate accepta încheierea contractului și dacă da în ce condiții.
În urma analizei, societatea de asigurări are la dispoziție 3 opțiuni:
Fie ră refuze încheierea contractului;
Fie să facă o contra – ofertă (excluderi, extraprimă);
Fie să accepte propunerea viitorului asigurat și să încheie contractul de asigurare.
Evaluarea se va face numai pe baza informațiilor puse la dispoziție de asigurat sau de contractant. El trebuie să facă declarații complete atât în momentul solicitării asigurării, cât și pe parcurs, când împrejurările esențiale privind riscul s-au schimbat. În caz contrar, asigurătorul își rezervă dreptul de a modifica, de a denunța contractul sau de a refuza indemnizația solicitată de asigurat.
Condițiile generale aferente asigurării de viață încheiată de o persoană sunt cuprinse în mapa care acesta o primește, și se limitează la descrierea părților care fac parte din acest contract, prima de asigurare, acoperirea despăgubirii, precum și modalitățile de modificare a contractului, însă aceste condiții diferă de la o societate la alta. Fiecărei persoane care încheie o asigurare de viață i se oferă posibilitatea de a atașa clauze suplimentare produsului de asigurare ales, și în acest caz pentru fiecare clauză suplimentară atașată sunt stipulate condiții specifice de asigurare.
2.2. Clasificarea asigurărilor de viață
În prezent asigurările de viață se practică în numeroase forme, majoritatea dintre acestea fiind apărute în ultimele decenii, având la bază nevoile tot mai variate ale oamenilor. Oamenii își cumpără o asigurare de viață pentru ceea ce reprezintă ea pentru client și nu neapărat pentru ceea ce este în sine, importante fiind serviciul pe care îl oferă produsul, siguranța și confortul implicate.
Asigurările de viață se împart în două categorii principale și anume:
asigurările de viață tradiționale;
asigurările de viață de tip unit – linked.
2.2.1. Asigurările de viață tradiționale
Asigurările de viață tradiționale sunt asigurări care oferă clienților garanții considerabile, de obicei un beneficiu fix garantat în caz de deces sau la maturitate. Asigurătorul trebuie să acorde aceste garanții indiferent de costurile pe care le implică și să rămână solvabil, ca cerință a clientului și a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. În acest caz asigurătorul trebuie să investească cu precauție sporită, în special în obligațiuni guvernamentale sau alte instrumente de plată sigure.
Clientul beneficiază astfel de produse sigure.
În prezent, există numeroase tipuri de asigurări de viață, însă cele mai reprezentative și mai des folosite sunt următoarele:
Asigurarea de viață pe termen limitat – este cea mai simplă formă de
asigurare de viață, se încheie pe o perioadă determinată de timp și acoperă riscul de deces. Asiguratul va plăti periodic prima de asigurare, și, în schimbul acesteia, beneficiarul asigurării va încasa suma asigurată la decesul asiguratului, conform contractului încheiat. Dacă mediul economic avut în vedere este unul inflaționist, suma asigurată poate fi protejată printr-o clauză specială, ceea ce implică și adaptarea primei de asigurare. Ceea ce este caracteristic acestui tip de asigurare este faptul că suma va fi plătită beneficiarului doar dacă decesul asiguratului intervine în perioada de valabilitate stabilită prin contract. Dacă la expirarea contractului asiguratul este în viață, asigurătorul este exonerat de la orice obligație de plată. Acest tip de asigurare protejează asiguratul doar împotriva riscului de deces și nu oferă posibilitatea economisirii sau capitalizării și de aceea primele de asigurare sunt mai mici decât alte tipuri de asigurări de viață.
Asigurarea de viață pe termen nelimitat – acest tip de asigurare acoperă
riscul de deces al asiguratului până la o vârstă înaintată a acestuia (95, 100 de ani de exemplu), condiția principală fiind ca primele de asigurare să se plătească până la vârsta pensionării. Diferența față de asigurarea pe termen limitat constă în mărimea primei de asigurare și în faptul că, dacă asiguratul împlinește vârsta precizată în contract va primi suma asigurată actualizată.
Asigurarea mixtă de viață – acest tip de asigurare este o asigurare cu
capitalizare și deosebirea principală față de celelalte două tipuri prezentate este faptul că acoperă și riscul de supraviețuire. Asigurătorul va plăti la data expirării contractului suma asigurată asiguratului sau la data decesului asiguratului va plăti suma beneficiarului menționat în polița de asigurare. Astfel se acordă o protecție dublă (și față de deces și față de supraviețuire), iar primele de asigurare plătite de contractant sau de asigurat reprezintă o formă de economisire care poate fi valorificată la data expirării contractului. Contractul de asigurare se încheie pe o perioadă cuprinsă între anumite limite, cu condiția ca asiguratul să nu depășească în această perioadă o anumită vârstă (de obicei 75 de ani), iar cu cât perioada de asigurare este mai mare, cu atât este mai avantajos pentru asigurat (primește mai mulți bani), cât și pentru asigurător (folosește o sumă mare de bani pe o perioadă îndelungată). Primele de asigurare se stabilesc în funcție de suma asigurată și există posibilitatea renunțării la contract și primirii valorii de răscumpărare (care crește pe măsură ce se apropie data la care expiră contractul).
Asigurarea mixta redusă – presupune existența posibilității de rambursare a
primelor aferente riscului de supraviețuire, rămânând la asigurător doar prima aferentă riscului de deces. În cazul în care, la expirarea perioadei de asigurare, asiguratul este în viață, el beneficiază de suma asigurată, iar dacă el decedează, asigurătorul va plăti suma primelor de asigurare înregistrate până la momentul decesului la care, de regulă se adaugă și cota corespunzătoare participării la profit pentru partea din rezervele matematice investite. La fel ca la asigurarea mixtă de viață, și în acest caz suma asigurată este nelimitată, iar cel care hotărăște valoarea ei este contractantul asigurării.
Asigurarea de tip student – are drept scop economisirea unor fonduri pentru
perioada de studii a copiilor, chiar în condițiile în care beneficiarul nu ar supraviețui în momentul începerii acestora. Primele de asigurare vor fi plătite de asigurat (părintele sau tutorele copilului) până la începerea studiilor, urmând ca beneficiarul (copilul) să intre în posesia rentelor la vârsta specificată în contract. Durata de plată a rentelor poate fi de 4 sau 5 ani, iar la opțiunea asiguratului se poate plăti suma integrală la începutul studiilor, dar într-o proporție de 90 – 95% din suma totală a rentelor pentru că asigurătorul nu mai poate capitaliza sumele respective pe perioada de 4-5 ani stabilită în contract. Asigurătorul va plăti chiar dacă una dintre părți (asigurat sau beneficiar) va deceda, asumându-și obligațiile de plată a rentelor în cazul decesului asiguratului pe parcursul perioadei de asigurare sau transformând polița într-o asigurare mixtă de viață în cazul decesului beneficiarului. Dacă decesul beneficiarului are loc în perioada de plată a rentelor, acestea vor fi încasate de către asigurat ca o suma forfetară sau tot periodic. O astfel de asigurare se poate încheia pe o perioadă stabilită de asigurător (minim 9,10 ani de obicei), în funcție de numărul de ani pentru care se vor plăti rentele.
Asigurarea de tip zestre – este asemănătoare cu asigurarea de tip student,
deosebirea constând în faptul că suma se va acorda copiilor drept zestre, în momentul căsătoriei. Este o asigurare de tip dotă, prin care se oferă protecție față de riscul de deces al persoanei asigurate (părintele sau tutorele copilului), beneficiarul (copilul) primind suma asigurată la împlinirea unei anumite vârste sau atunci când se căsătorește. În cazul decesului contractantului, copilul va beneficia de această sumă la termenul convenit, iar în cazul decesului beneficiarului, polița devine o poliță de asigurare mixtă.
2.2.2. Asigurări de viață tip unit – linked
Asigurările de viață de tip unit-linked sunt asigurări pe bază de investiții, care oferă nu numai protecția prin asigurare, ci si posibilitatea investirii. Prima pe care o plătește asiguratul este investită într-unul sau mai multe fonduri de investiții puse la dispoziție de catre asigurător, din care asiguratul primește apoi o cotă parte (un anumit număr de “unit-uri”). Asiguratul are dreptul de a opta pentru fondurile și structura în care se vor investi primele plătite de el, având posibilitatea ca, pe parcursul derulării asigurării să schimbe aceasta structură. Condiția pentru a putea participa la aceste fonduri de investiții este de a cumpăra o asigurare de viață.
Dacă în cazul asigurărilor de viață tradiționale riscul investiției aparține companiei de asigurări (în conseciță asigurătorul va investi banii cu mare prudență, de obicei în depozite bancare și obligațiuni de stat, care deși nu aduc profituri mari, sunt sigure), la asigurările unit-linked riscul investiției aparține contractantului, beneficiile obținute din investiții depinzând de performanța fondurilor de investiție create și puse la dipoziție de asigurător . Și în cazul asigurării de tip unit-linked, ca și în cazul celorlalte asigurări de viață, se pot adăuga clauze suplimentare, cu deosebirea ca prima corespunzătoare clauzelor se va deduce lunar din contul contractantului prin reducerea numarului de unit-uri.
Produsele unit-linked prezintă următoarele trăsături::
prima de asigurare nu este fixă, clientul poate modifica oricând mărimea primelor de asigurare;
clientul poate alege suma asigurată între un minim și un maxim stabilite în funcție de vârsta asiguratului și de valoarea primei plătite, iar această suma este garantată pe toata durata contractului și poate fi modificată oricând;
plata primelor de asigurare este eșalonată și există posibilitatea modificării frecvenței de plată la fiecare aniversare a contractului;
clientul poate oricând să retragă o cotă din numărul unit-urilor în contul său, cota exprimată ca procent sau sumă fixă;
în cazul în care clientul nu mai poate plăti primele de asigurare contractul unit-linked se transformă într-un contract cu suma asigurată redusă, adica noua suma asigurată va fi egală cu valoarea contului contractantului la momentul încetării plății primelor;
în cazul unui contract cu suma asigurată redusă, clientul are dreptul să facă retrageri periodice prin reducerea contului său, reduceri care se pot face sub formă de cote procentuale sau în sumă fixă, atâta timp cât contul nu este nul;
contractantul asigurării are dreptul, de regulă o dată pe an, să transfere unit-uri între fondurile financiare în care se află banii săi.
2.3. Caracteristici ale asigurărilor de viață
suma asigurată este stabilită prin convenția părților, suma fiind forfetară;
suma asigurată cuvenită ca urmare a producerii riscului nu are caracter indemnitar. Această sumă cuvenită a fost de la început stabilită sub titulatura de sumă asigurată și nu este o "reparație", în asigurările de viață existând posibilitatea achiziționării mai multor polițe de către aceeași persoană ceea ce nu se acceptă în cazul asigurărilor de bunuri.
asiguratul este persoana fizică purtător de risc, dar există și situații când apare un alt beneficiar al asigurării;
asigurătorul nu are drept de recurs împotriva terțului vinovat de producerea sinistrului pentru ca asigurătorul datorează suma asigurată asiguratului așa cum este stabilită prin poliță;
indiferent de structura lor, aceste asigurări pot fi contractate împotriva unui risc sau complex de riscuri. Se pot încheia una sau mai multe.
asigurările de viață sunt condiționate de vârsta și starea de sănătate. În general se încheie cu un singur titular și cu un singur asigurat.
suma asigurată este forfetară și se stabilește de asigurat cu acceptul asigurătorului, iar suma cuvenită nu poate fi urmărită de creditorii asiguratului;
la producerea cazului asigurat, asiguratul este indemnizat pentru toate polițele care le deține și se încadrează în riscul respectiv;
asigurarea nu se plătește în cazul riscului de război, sau dacă asiguratul a favorizat producerea riscului.
2.4. Mecanismul asigurărilor de viață
2.4.1. Elemente de bază
Mecanismul asigurărilor de viață este, în principiu, unitar dar există diferențe de la o societate la alta și are următoarele elemente:
asigurarea de viață indiferent de formă și societate de asigurări are caracter
facultativ și se încheie cu, persoane fizice cuprinse între anumite limite de vârstă;
perioada de asigurare este multianuală, cel mai adesea de la 5-10 pana la
15-20 ani și chiar întreaga viață;
toate societățile de asigurare care au în portofoliu asigurarea de viață nu
asigură persoane cu un handicap > 50%;
unele societăți de asigurare încheie asigurare de viață doar cu o persoană,
altele și cu grupuri (asigurări unipersonale sau de grup);
tariful de asigurare variază de la o societate de asigurare la alta și în cadrul
aceleiași societăți pe grupe de vârstă, durata asigurării și durata plății sumelor.
există posibilități de influențare a plății primei (reduceri dacă plata se face
anual/semestrial/trimestrial);
se poate realiza reactivarea contractului într-o perioadă limitată (de exemplu 6
luni, 1 an, etc);
se poate realiza răscumpărarea poliței, pentru a beneficia de ceea ce se mai
cuvine după întreruperea asigurării;
există dreptul la suma asigurată redusă în cazul întreruperii plății primelor,
datorită existenței rezervei matematice.
tragerea de amortizare este o facilitate acordată de asigurător prin sistemul
tragerilor de amortizare, în baza cărora combinațiile de litere corespunzătoare sunt indemnizate în devans față de momentul producerii riscului (de exemplu la Asirom);
unele societăți de asigurare acceptă acordarea unor împrumuturi asiguraților
din propriile lor prime plătite. Sunt împrumuturi cu o dobândă mică, modică care trebuie restituite. Reflectă o relație de colaborare, înțelegere între asigurător și asigurat pe parcursul asigurării; unele societăți de asigurare au instituit pentru anumite persoane anumite proceduri pe seama cărora se formează capital din primele de asigurare plătite de asigurat, relația asigurat-asigurător constând în formarea de capital și protecția de risc.
unele societăți de asigurare au instituit sistemul majorării sumei asigurate pe
parcurs pentru a face față inflației, asigurarea devenind o asigurare de viață cu acumulare de capital.
Polița de asigurare de viață comportă răspunderi din partea asiguratului și asigurătorului și mecanismul asigurărilor are în vedere în mod diferențiat intrarea în vigoare și începerea răspunderii.
2.4.2. Rezerva matematică – necesitate și mod de constituire
Rezerva matematică pe care o societate de asigurări o înființează reprezintă, înainte de toate, o obligație contractuală față de clienții săi. Asigurările de viață având un conținut complex, nu există un echilibru între primele încasate de asigurător în cursul unui an și obligațiile asumate pentru același an. Din această cauză, poate rezulta un surplus de resurse încasate sau un deficit de resurse.
Dacă societatea de asigurări subapreciază valoarea acestei rezerve sau fondul destinat este insuficient, se va ajunge la neplăcuta situație de a nu reuși plata sumelor asigurate.
În cazul primelor eșalonate, este necesară constituirea unut fond de rezervă care să permită societății de asigurări să-și onoreze obligațiile de plată a sumei asigurate la orice dată ar interveni evenimentul asigurat. Acest fond reprezintă rezerva matematică.
Suma de risc reprezintă diferența dintre valoarea sumei asigurate și valoarea rezervei matematice. Această sumă de risc reprezintă suma asigurată corespunzătoare primei de risc, în timp ce rezerva matematică reprezintă partea de economie, ea fiind calculată în funcție de prima netă.
Menirea primei de risc este să acopere toate cererile de plată a sumei asigurate ce se cuvin persoanelor care decedează într-un an.
Contractul de asigurare ca fiind constituit din două părți: una corespunzătoare unei asigurări de viață pe termen limitat, descrescătoare, și alta corespunzătoare părții de capitalizare, crescătoare. Combinația acestor elemente, risc + capitalizare este egală exact cu valoarea sumei ce va trebui să fie achitată în cazul producerii evenimentului asigurat.
Astfel, la începutul contractului, chiar înainte de plata primei inițiale, suma de risc este maximă. Acesta înseamnă că, dacă persoana asigurată va deceda în acest moment, deși ea nu a plătit o primă, beneficiarii săi vor încasa întreaga sumă asigurată. Remarcăm faptul că odată cu creșterea rezervei scade suma aferentă riscului, la sfârșitul contractului ea devenind zero, în timp ce rezerva se ridică exact la valoarea sumei asigurate.
2.4.3. Plata indemnizației de asigurare, valoarea de răscumpărare și răscumpărări parțiale
2.4.3.1. Plata indemnizației de asigurare
Indemnizația de asigurare (denumită generic despăgubire din asigurare) reprezintă suma de bani pe care asigurătorul o plătește asiguratului/terței persoane păgubite, în baza contractului de asigurare. Plata indemnizației de asigurare diferă de situația în care are loc acest moment, astfel:
dacă asiguratul încheie o poliță de asigurare de viață de supraviețuire, sau în
care se menționează această clauză, asigurătorul plătește asiguratului după ziua în care expiră contractul suma acumulată de-a lungul desfășurării contractului;
în cazul în care asiguratul decedează înainte de expirarea termenului prevăzut
în contractul de asigurare de viață, asigurătorul are obligația de a plăti suma prevăzută în contract beneficiarului menționat de asigurat în contract;
dacă asiguratul suferă un accident, care are ca și consecință invaliditatea,
boala, etc, asigurătorul va acorda persoanei asigurate indemnizația corespunzătoare sumei de asigurare prevăzută în contractul încheiat între cei doi, cu excepția cazurilor pentru care nu se acordă această sumă de bani.
2.4.3.2. Valoarea de răscumpărare și răscumpărări parțiale
În cazul contractelor cu capitalizare, dacă asiguratul, datorită incapacității de continuare a plății primelor sau unui alt motiv, dorește să întrerupă contractul înainte de data expirării acestuia, are dreptul să i se ramburseze o anumită sumă, denumită valoare de răscumpărare.
Ea se calculează numai pentru contractele cu plată eșalonată, prin aplicarea unei cote procentuale asupra rezervei matematice. Acest procent este diferit, în funcție de momentul rezilierii contractului. Astfel, rezilierile din primii ani de existență ai contractului se concretizează în valori de răscumpărare reduse, datorită nivelului ridicat al cheltuielilor efectuate de asigurător în această perioadă. Asiguratul are dreptul de a rezilia contractul în orice moment și, de aceea, în calculul primelor de asigurare, trebuie să se țină cont și de procentul persoanelor care se așteaptă să rezilieze polița de asigurare în fiecare an. În cazul contractelor tradiționale, valoarea de răscumpărare se calculează pe baza primelor plătite până la data rezilierii și a participării la profit acumulate până la aceeași dată, din care se scad costurile menționate anterior. În cazul contractelor cu componenta de investiții, ea depinde în plus și de evoluția programelor de investiții pentru care a optat asiguratul
Dacă asiguratul nu mai poate sau decide să nu mai continue contractul de asigurare, asigurătorii acceptă ca el să rămână asigurat pe toată perioada inițială, însă pentru o sumă asigurată redusă, calculată în funcție de valoarea de răscumpărare la momentul respectiv. Acea valoare poate reprezenta prima de asigurare (cu plată unică) pentru care se recalculează suma asigurată, aceasta fiind, evident, mai mică decât în cazul în care s-ar plăti primele conform condițiilor convenite.
Răscumpărările parțiale reprezintă posibilitatea retragerii unei cote din numărul Uniturilor pe parcursul perioadei de plată. La unele contracte se poate face răscumpărare doar din uniturile de investiție în cazul în care acestea există. La alte contracte uniturile care pot să fie răscumpărate sunt cele de investiție și cele de acumulare doar în această ordine. Pentru fiecare retragere se percepe o taxă de retragere din valoarea răscumpărată.
2.5. Legislația specifică asigurărilor de viață
2.5.1. Cadrul legal privind activitatea de asigurare
În Ordinul nr. 10 emis de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în 17 iulie 2007 și publicat în Monitorul Oficial Nr.553 din 14 august 2007, pentru punerea în aplicare a Normelor privind Registrul Intermediarilor în asigurări și/sau asigurări se precizează în Cap V, Art. 13 și Art. 14 următoarele informații cu privire la activitatea în asigurări a persoanelor fizice, respectiv a persoanelor juridice, astfel:
O persoană fizică sau juridică poate desfășura o activitate ca agent
de asigurare, doar dacă deține o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acționa în numele acestuia.
Pentru ca o persoană fizică să desfășoare o activitate în asigurări,
adică să se încadreze în funcția de agent de asigurare, conform Art. 13 din Cap V al Ordinului nr. 10 emis în 17 iulie 2007, trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să fie absolvent de liceu, cu diplomă;
să nu aibă cazier judiciar pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru
infracțiuni prevăzute de legislația financiar-fiscală;
să aibă un contract de asigurare de răspundere civilă profesională în vigoare,
a cărui valoare să fie 1.500 euro/eveniment și 3.000 euro sumă agregată pe an, fără franciză;
să îndeplinească cerințele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor,
constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor operatorilor economici, autorităților sau instituțiilor;
să se bucure de o bună reputație.
Pentru ca o persoană juridică să poată fi înregistrată ca agent de
asigurare trebuie să dețină funcția de conducător executiv, sau, după caz, persoanele care conduc societatea trebuie să îndeplinească următoarele condiții, conform Art. 14 din Cap. V al Ordinului Nr. 10 emis în 17 iulie 2007:
are/au experiență de cel puțin un an în asigurări;
nu are/nu au cazier judiciar pentru infracțiuni contra patrimoniului sau pentru
infracțiuni prevăzute de legislația financiar-fiscală;
se bucură de o bună reputație.
Asigurătorii sunt obligați să deschidă și să mențină un registru, denumit
Registrul agenților de asigurare, atât în sistem computerizat cât și pe suport de hârtie totalitatea agenților de asigurare cu care au încheiat contracte de agent; asigurătorii vor actualiza periodic toate datele referitoare la contractele de agent încheiate.
Datele înscrise în registrul agenților se transmit în sistem computerizat atât
Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât și asociației sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile publicului la sediu și pe site-ul de internet al asigurătorului, autorității de supraveghere și asociației sau uniunii profesionale sus menționate; aceste date se verifică periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Cerințele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească agentul de
asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în registrul agenților, obligațiile asigurătorilor privind supravegherea agenților, precum și alte informații referitoare la agentul de asigurare se stabilesc prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Agenții de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la Camera
de Muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispozițiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii și de asigurări sociale.
Un agent de asigurare persoana fizică sau juridică nu poate intermedia
aceleași clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.
Agenții de asigurare, persoane fizice și juridice, și subagenții înregistrați în
conformitate cu prevederile prezentei legi și ale normelor emise în aplicarea acesteia sunt obligate să-I include în toate documentele emise, altele decât cele ale asigurătorilor de la care au mandat, inclusive în corespondență proprie cu terții, codul unic alocat prin registrul prevăzut la art.5 lit.r) , precum și următorul înscris:
<<Înregistrat la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor>>.
2.5.2. Aspecte juridice din domeniul fiscal, aplicabile agenților de asigurări
Activitatea de asigurări este menționată și în Codul Fiscal din România, astfel referitor la activitatea de asigurări de viață, în acest cod se fac următoarele precizări:
Cota de impozitare se impune pentru toți agenții de asigurare persoane fizice:
Astfel, agentul de asigurare care desfășoară activități în baza unui contract de comision are obligația de a calcula, de a reține și de a vira impozit prin reținere la sursă, reprezentând plăți anticipate, din veniturile plătite. Impozitul ce trebuie reținut se stabilește aplicând o cotă de impunere de 16% la venitul brut.
În Codul Fiscal, în Art. 107, se fac mențiuni cu privire la cota de impozitare pe
veniturile microîntreprinderilor , astfel:
Începând cu data de 01.01.2007, cota de impozitare pe veniturile
microîntreprinderilor este: 2% în anul 2007, 2.5% în 2008, 3% în 2009.
Începând cu 0.01.2007, dacă în cursul unui an fiscal, o microîntreprindere
realizează venituri mai mari de 100.000 euro, aceasta va plăti impozit pe profit luând în calcul veniturile și cheltuielile realizate de la începutul anului fiscal. Calculul și plata impozitului pe profit se efectuează începând cu trimestrul în care s-a depășit limita prevăzută în acest articol, fără a se datora majorări de întârziere. La determinarea impozitului pe profit datorat, se scad plățile reprezentând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor efectuate în cursul anului fiscal.
Tot în Codul Fiscal se fac mențiuni la operațiunile care sunt scutite de impozite
și taxe, astfel:
a) primele de asigurare și reasigurare, precum și comisioanele aferente acestora;
b) despăgubirile, sumele asigurate și orice alte drepturi ce se acordă asiguraților, beneficiarilor sau terțelor persoane păgubite, din asigurările de orice fel;
c) transferurile de valori ale plasamentelor și transferurile de portofolii de asigurări intervenite între asigurători, din patrimoniul societății cedente în patrimoniul celei cesionare, inclusiv ca urmare a divizării, fuzionării, lichidării sau a oricăror forme de reorganizare internă a societății de asigurare;
d) contribuțiile plătite de asigurătorii și de brokerii de asigurare la uniunile profesionale de profil.
În Codul Fiscal românesc actualizat în 2010, în art. 141 se precizează că
operațiunile de asigurare, precum și prestările de servicii în legătură cu operațiunile de asigurare efectuate de persoanele impozabile care intermediază astfel de operațiuni sunt scutite de TVA .
2.6. Aprecieri personale
Pentru a se cunoaște mecanismul asigurărilor de viață, trebuie cunoscute și elementele specifice unei asigurări de viață, și anume: asigurătorul, asiguratul, contractantul, beneficiarul asigurării, interesul asigurabil, suma asigurată, indemnizația de asigurare, valoarea de răscumpărare, prima de asigurare, durata asigurării, aniversarea cererii, polița de asigurare. Însă, pentru ca o persoană să poată încheia o asigurare de viață, trebuie să cunoască diversele produse care pot fi achizițioante, și care pot fi găsite sub două forme (produsele tradiționale, ca de exemplu: asigurarea de viață pe termen limitat, pe termen nelimitat, mixtă de viață, de tip student și de tip zestre, precum și cele cu componentă investițională de tip unit-linked).
Din aceste categorii de asigurări, asiguratul poate să aleagă produsul care îi este cel mai benefic, însă un aspect important de reținut este că suma asigurată este forfetară și se stabilește de asigurat cu acceptul asigurătorului în funcție de sex, vârstă, etc. În funcție de suma asigurată se plătește și indemnizația de asigurare de către asigurător la producerea evenimentului asigurat.
Referitor la activitatea de agent de asigurare, aceasta poate fi desfășurată de orice persoană fizică sau juridică care deține o autorizație valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, conform Ordinului nr. 10 emis de CSA în 17 iulie 2007. Un lucru important legat de actvitatea agentului de asigurare este că acesta este obligat să plătească un impozit de 16% asupra venitului brut obținut din această activitate.
Capitolul 3. Piața asigurărilor de viață din România – caracteristici și evoluții
3.1. Piața societății de asigurare
3.1.1. Noțiuni fundamentale
Operațiile de asigurare, realizate pe baze contractuale, se desfășoară într-un cadru reglementat pe care îl numim piață a asigurărilor. Pe această piață se întâlnește cererea de asigurare, care vine din partea persoanelor fizice și juridice asigurabile, și oferta de asigurare, susținută de organizații specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu.
Cererea de asigurare vine din partea persoanelor fizice și juridice care doresc să încheie diverse tipuri de asigurări și constituie un element hotărâtor în stabilirea dimensiunilor pieței.ererea de asigurare se concretizează în contracte de asigurare, după confruntarea ei cu oferta.
Oferta de asigurare vine din partea societăților specializate, autorizate să funcționeze în acest domeniu și capabile, din punct de vedere financiar, să desfășoare o astfel de activitate cu caracter profesional.
Astăzi, în țara noastră ofertele de produse de asigurare sunt variate,chiar pentru asigurările de viață. Însă, cererea pentru produse de asigurări de viață este redusă, având în vedere și faptul că acest tip de asigurare este doar facultativ, pe când de exemplu asigurarea auto este obligatorie, și cei care au o mașină se văd nevoiți să încheie o astfel de asigurare. Un argument pentru cererea scăzută de produse de asigurare de viață este că majoritatea populației țării noastre are un venit mic, au multe cheltuieli și nu mai își permit să încheie o asigurare de viață, sau pur și simplu nu se gândesc că oricând se poate ivi un accident, sau chiar decesul, și ar avea nevoie de o sumă de bani pentru diversele cheltuieli survenite în urma evenimentului produs.
3.1.2. Organizarea, supravegherea și caracteristicile pieței asigurărilor din România
3.1.2.1. Organizarea pieței asigurărilor
Principalele coordonate în care societățile din acest sector se organizează sunt:
1. Activitatea în sectorul asigurărilor se poate înfăptui prin societăți de asigurare, societăți de asigurare-reasigurare, societăți de reasigurare și societăți de intermediere (prestatoare) cu capital de stat sau privat, constituite ca societăți pe acțiuni sau ca societăți mutuale.
2. Participarea capitalului străin este posibilă prin asociere cu persoane fizice sau cu persoane juridice române ori prin intermediul unor filiale și sucursale.
3. Societățile de asigurare-reasigurare cu capital privat se constituie din inițiativa unor persoane fizice sau juridice, pe baza unei documentații (memoriul de fundamentare a obiectului de activitate și a suportului financiar al acesteia, contractul de societate, statutul societății și declarația cu privire la capitalul social subscris și vărsat), avizată de CSA și supusă hotărârii judecătorești, în vederea autorizării.
3.1.2.2. Supravegherea activității de asigurare
În țara noastră, piața asigurărilor este supravegheată de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA), aceasta fiind autoritatea administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică și cu sediul în municipiul București, și care își desfășoară activitatea în scopul apărării drepturilor asiguraților și promovării stabilității activității de asigurare în România.
Activitatea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor are ca bază legală Legea nr.32/ 2000 privind activitatea de asigurare și supravegherea asigurărilor, cu modificările și completările ulterioare, precum și toate normele și hotărârile date în aplicarea acestei legi de către Comisie (amendamentele și completările aduse Legii nr.32/ 2000 prin Legea nr.403/2004, Legii nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările, prin Legea nr.172/2004, precum și reglementarea, în premieră pentru sectorul asigurărilor din România, a procedurilor specifice de reorganizare financiară și faliment la societățile de asigurare).
3.1.2.3. Caracteristicile pieței asigurărilor de viață
Ce fel de piață de asigurări există în România: perfectă sau imperfectă?
Caracteristicile unei piețe perfecte sunt: omogenitatea produsului, transparența și atomizarea pieței, libertatea de intrare-ieșire a participanților pe (și de pe) piață și descentralizarea deciziilor.
Pe piața asigurărilor din România se comercializează mai multe tipuri de produse de asigurare împotriva diferitelor riscuri, ca de exemplu: invaliditate, accident, îmbolnăvire, decesul. Însă un anumit produs nu poate fi înlocuit cu alt produs, o altă asigurare. Concurența pe piața asigurărilor este între societăți comerciale de asigurare cu același profil care "vând" același tip de produs, adică încheie asigurări împotriva aceluiași risc. Rezultă că piața asigurărilor din România este lipsită de omogenitate.
Persoanele fizice și juridice, nefamiliarizate cu problemele asigurărilor, nu conștientizează avantajele ce le oferă un contract de asigurare, ce raport există între prima datorată și indemnizația care se obține în caz de sinistru. Piața asigurărilor, este, în principiu opacă pentru mulți asigurați, extinderea și funcționarea ei implicând efort intens pentru conștientizarea interesului pentru asigurare.
Pentru ca o piață să fie atomizată, ea trebuie să reunească un număr mare de ofertanți și de solicitanți, astfel încât între aceștia să nu aibă loc nici o influență de o manieră sensibilă pentru funcționarea pieței. De exemplu, după ultimele statistici referitoare la piața asigurărilor de viață în România, în anul 2008, 10 societăți de asigurare dețineau 93,75% din volumul total de prime de asigurare, situația este asemănătoare și pe piața asigurărilor generale și cumulat(asigurările de generale și asigurările de viață). Astfel, piața asigurărilor din țara noastră este departe de a fi atomizată.
Piața este locul unde poate să vină oricine dorește să vândă sau să cumpere ceva și să rămână acolo atâta timp cât are interes să o facă. Piața asigurărilor nu este o piață închisă, ci una în continuă mișcare, datorită creșterii sau scăderii numărului organizațiilor de asigurare. Deci, există libertatea de intrare și de ieșire pe și de pe piață.În principiu, fiecare societate de asigurare ia decizii în limita capacității sale financiare. Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din Legea nr. 32/2000 se menționează că: "fiecare asigurător trebuie să mențină, cumulativ: capitalul social vărsat și marjă de solvabilitate".
3.2. Evoluția și caracteristicile pieței asigurărilor de viață din România
3.2.1. Caracterizarea pieței asigurărilor de viață din România până în anul 1990
Forme incipiente de asigurare sunt cunoscute pe teritoriul patriei noastre, cu mult înainte de secolul al XIX-lea. Primele organizații, care au avut și caracter de mutualitate și întrajutorare, au fost breslele din Transilvania, înființate în secolul al XIV. Dintre prevederile cuprinse în statutele acestora se rețin cele care poartă peceta începuturilor activității de asigurări de persoane și potrivit cărora:
Fiecare membru era obligat să plătească o taxă de înscriere, iar apoi cotizații
periodice. Sumele astfel strânse erau folosite pentru a suporta cheltuielile de înmormântare, în caz de deces al vreunui membru sărac al breslei, precum și pentru plata de ajutoare din Lada breslei, pentru văduva și copii meșterului decedat, atunci când aceștia rămâneau fără mijloace de trai;
În cazul morții unui membru al breslei, ceilalți erau obligați să contribuie la
cheltuielile de înmormântare, dacă familia celui decedat nu dispunea de mijloace necesare;
Copiii meșterilor decedați erau socotiți membri ai breslei, chiar înainte de a
deveni meșteri, dacă văduva făcea anual, sau o singură dată, anumite danii în natură în folosul breslei.
În a doua parte a secolului al XVIII-lea într-un număr de localități din Transilvania au luat ființă asociații de înmormântare, care pe baza cotizației plătite de membri, acopereau cheltuielile legate de decesul acestora. Întrucât formalitățile cu privire la primirea membrilor și plata ajutoarelor de înmormântare erau simple, iar cheltuielile privind funcționarea erau mici, aceste asociații s-au dovedit foarte viabile, unele continuând a funționa, sub diferite forme și, cu anumite întreruperi, până în zilele noastre. În România, prima organizație de asigurare propriu-zisă a fost întemeiată de către Asociația Meseriașilor din Brașov, în 1844, sub denumirea de Institutul General de Pensii din Brașov, având caracter specific de societate de asigurări de viață.
În anul 1887, la Brăila, cercurile comerciale locale din Brăila și Galați, în colaborare cu Banca Marmorosch Blank, a înființat societatea de asigurări Generala având ca specific asigurarea transporturilor maritime, îndeosebi cereale, însă după un timp și-a mutat sediul la București și și-a diversificat operațiunile de asigurare, intensificând asigurările din ramura viață și a desfășurat o activitate marcantă, având în preajma primului război mondial o situație financiară prosperă.
În anul 1923 s-a constituit societatea Asigurarea Românească care a avut o ascensiune deosebită prin introducerea asigurărilor populare de viață fără examinare medicală.
În perioada 1949-1990 sectorul asigurărilor a avut parte de un proces de prefaceri, de transformări, unele pozitive, altele nu, unele favorabile asiguraților, altele impuse lor prin calitatea de monopol pe care statul a deținut-o și în acest domeniu de activitate. În perioada 1955-1959 au fost reconsiderate asigurările de viață, iar în anii următori s-a pus în aplicare Regulamentul asigurărilor mixte de persoane, conceput astfel încât să permită practicarea asigurărilor de persoane varianta de bază, mixtă, împreună cu asigurarea mixtă pentru două persoane, cu sau fără examinare medicală. În perioada 1970-1976 au fost elaborate acte normative cu caracter general privind organizarea activității de asigurare, dar și regulamentele de asigurare pentru fiecare produs de asigurare în parte, prin efectul legii și facultativ, după caz. Astfel, asigurări de persoane pentru cazurile de accidente, asigurări de viață, etc.
Din caracterizarea sistemului de asigurări care a funcționat în România, în perioada 1949-1990, se pot aminti: monopolul total al statului; varietatea formelor de de asigurare, circa 70, prin efectul legii și facultative.
3.2.2. Elemente definitorii privind piața asigurărilor de viață până la apariția Legii 32/2000
Decembrie 1989 a constituit un moment de răscruce în istoria României, astfel, că implicațiile acelui moment în societatea românească a fost reflectat în declanșarea procesului complex de trecere de la centralismul economic la economia de piață, câteva momente importante pentru domeniul asigurărilor de viață au fost:
În domeniul asigurărilor de viață reforma economică a fost marcată prin
măsurile instituite pe plan organizatoric și funcțional începând cu anul 1991. Din anul 1991, A.D.A.S. și-a încetat activitatea, iar portofoliul de asigurări și patrimoniul acestei instituții au fost preluate de primele trei societăți de asigurare, pe acțiuni, nou constituite (Asigurarea Românească, Astra și Carom). Societatea Asigurarea Românească a preluat integral portofoliul de asigurări facultative în toate ramurile ale asigurării: viață, persoane, altele decât cele de viață. La fel și societatea Astra a avut ca obiect principal de activitate practicarea asigurărilor facultative (de persoane, altele decât cele de viață, etc).
În anul 1991 a luat ființă Oficiul de Supraveghere a Activității de Asigurare și
Reasigurare în cadrul Ministerului Finanțelor, care avea rolul de a supraveghea aplicarea dispozițiilor legale în sectorul asigurărilor.
În perioada care s-a scurs, după anul 1991, procesul tranziției, în sectorul asigurărilor de viață a marcat constituirea a numeroase societăți de asigurare (pe acțiuni sau cu răspundere limitată), cu capital privat românesc sau cu capital mixt (intern și străin). În anul 1992 a luat ființă ARDAF S.A. care desfășura activitatea și în domeniul asigurărilor de viață. După o relativă consolidare a societății, din ea s-a desprins sectorul asigurărilor de viață, constituindu-se Societatea de asigurare Felix-viață S.A., care avea în portofoliul asigurărilor de viață și asigurările de persoane, altele decât cele de viață, precum și acțiuni de intermediere. Societatea Casa de Ajutor Românesc S.A., funcționa în România cu activitatea principală bazată pe asigurări de deces. În perioada 1997-2000 s-a intensificat procesul de constituire a unor societăți de asigurare, când s-a remarcat intrarea pe piața asigurărilor din țara noastră a ING Nederlanden-Asigurări de Viață, apoi a societăților de asigurare ASA, Atlasib, Grup AS, Interamerican, Lukoil și altele, iar în perioada respectivă au avut loc procese de fuziune ca și operații de retragere de pe piață.
3.2.3. Analiza pieței asigurărilor de viață în perioada actuală
3.2.3.1. Evoluția numărului de asigurători
În perioada 2000-2008, structura sectorului de asigurări din România a continuat să se modifice, în principal ca efect al expirării ultimelor două termene de adecvare a capitalurilor sociale ale societăților de asigurare la noile cerințe prevăzute de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
Pentru anul 2009 au fost autorizate să funcționeze 45 de societăți.
Tabelul 3.1. Numărul asigurătorilor în perioada 2001-2008
Sursa: Raport CSA 2001-2008
În tabelul 3.1. am prezentat numărul societăților de asigurare care și-au desfășurat activitatea pe piața asigurărilor din România în perioada 2001-2008, atât în sectorul asigurărilor generale, celor de viață cât și cumulat. Astfel, observăm că la începutul perioadei analizate (2001) funcționau 47 de asigurători, un număr apropiat comparativ cu ceilalți ani ai perioadei analizate, pentru că începând cu cel de-al doilea an al perioadei analizate (2001), societățile de asigurare din România înregistrează un trend descrescător până în anul 2009. Din numărul total al societăților care își desfășoară activitatea de asigurare pe piața românească, ponderea cea mai mare revine societăților care desfășoară doar asigurări generale, iar cota cea mai mică aparține sectorului asigurărilor de viață.
Figura 3.1. Evoluția numărului societăților de asigurare în perioada 2001–2008
Sursa: Raportul CSA 2001-2008
În figura 3.1. am prezentat grafic evoluția numărului societăților de asigurări care au funcționat în perioada 2001-2008, atât în sectorul asigurărilor de viață, celor generale cât și cumulat. În urma analizei efectuate în această perioadă cu privire la numarul asigurătorilor, am constatat că cei care vin cu oferta asigurărilor de viață la început (2001) era doar o societate, o valoare foarte mică comparativ cu sectorul general, unde funcționau 23 de societăți.
Urmărind perioada următoare, asigurătorii în sectorul asigurărilor de viață înregistrează o ușoară creștere, având un număr de 3 comparativ cu anul 2001, când erau doar 1. În anul 2003 are din nou un trend descrescător, scăzând de la trei la două companii care își desfășoară activitatea în domeniul asigurărilor de viață. În anul 2004 ofertanții pentru piața asigurărilor de viață înregistrează din nou o valoare mai mare, din nou, doar cu 1, însă în anul următor al perioadei analizate se înregistrează o evoluție crescătoare, de la 1 la 8 societăți de asigurare de viață. În următorii doi ani numărul asigurătorilor de viață se menține constant, iar la sfârșitul perioadei analizate o ușoară creștere, până la o valoare de 11.
3.2.3.2. Prime de asigurare
Potrivit datelor CSA, în primele nouă luni ale anului 2008, asigurările de viață au generat un volum de prime brute subscrise de 1.315,4 milioane lei, în creștere cu 26,7% față de aceeași perioadă a anului precedent. Asigurările tradiționale au ajuns la 888,8 milioane lei, în creștere cu 33,9%, iar cele cu componentă investițională, la 395,2 milioane lei, majorare de doar 12,1%. Ponderea polițelor tradiționale a ajuns la 67,6% (în creștere cu 3,6%), în timp ce ponderea asigurărilor unit-linked a coborât de la 34% la 30%.
Unul dintre factorii care au avut o influență importantă asupra acestui sector a fost cel psihologic, pentru că teama și incertitudinea cu privire la siguranța financiară a consumatorilor au dus, în prima parte a anului 2009, atât la creșterea numărului de rezilieri și de răscumpărări de contracte, cât și amânarea Segmentul care a înregistrat cea mai bună evoluție în 2010 a fost cel al asigurărilor de viață, care a generat un volum de prime brute subscrise de 419.827.150 lei, nivel în creștere cu 6,74% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2009.
Tabelul 3.2. Situația volumului de prime brute subscrise în sectorul asigurărilor de viață în perioada 2001 – 2008
Sursa: Raport CSA 2001-2009
Tabelul 3.2. evidențiază totalul primelor subscrise de societățile de asigurare pe piața românească, primele brute subscrise pentru asigurările de viață, creșterea nominală față de anul anterior, rata inflației, precum și creșterea reală determinată de modificarea ratei inflației în peroada 2001-2009.
Observăm că la începutul anului 2001, volumul total de prime subscrise pe piața românească era de 1.210.601,07 mii lei, din care doar 211.473 reveneau sectorului asigurărilor de viață. Începând cu acest an, subscrierile de prime pentru asigurări înregistrează un trend crescător atât în totalul societăților de asigurare, cât și în sectorul asigurărilor de viață, însă primele subscrise pentru asigurările de viață dețin o pondere mică din totalul volumului de prime.
Figura 3.2. Dinamica volumului de prime brute subscrise din asigurările de viață în perioada 2001-2008
Sursa: Raportul CSA 2001-2008
În figura 3.2. am prezentat evoluția primelor brute subscrise pentru asigurările de viață pe piața românească a asigurărilor în peropada 2001-2008, de unde putem observa că subscrierile pentru acest segment al asigurărilor au parte de evoluții crecătoare an de an.
Astfel, în anul 2001, volumul primelor subscrise era de 211.473 mii lei, o valoare care a crescut cu 96,01% pentru anul 2002, la o valoare de 414.514 mii lei. În perioada următoare, avem parte deasemenea de o creștere de 49,56% față de anul 2002. În ceilalți ani ai perioadei analizate, primele subscrise pentru asigurările de viață înregistrează un trend crescător, ajungând în anul 2008 la o valoare de 1.868.129 mii lei, în creștere cu 783% față de anul 2001, când aveau o valoare de 211.473 mii lei.
În anul 2009, sectorul asigurărilor de viață a marcat o scădere a subscrierilor .de 13% față de 2008, de la 1,868 miliarde de lei la 1,625 miliarde lei. Clasele de asigurări de viață care au avut o evoluție pozitivă au fost următoarele: unit-linked (8,59%), de sănătate (7,54%) și de accidente (14,42%). BCR Asigurări de Viață a trecut pe prima poziție în clasamentul realizat pe segmentul asigurărilor de viață tradiționale după criteriul volumului subscrierilor, devansând astfel societatea ING Asigurări. De altfel, acest lucru era de așteptat, societatea membră a grupului austriac VIENNA Insurance fiind singura care a realizat în 2009 creșteri constante ale afacerilor (în euro): 33,5% în primul trimestru, 16,6% la jumătatea anului, respectiv 22,4% după primele nouă luni ale anului curent. Totodată, cota de piață a BCR Asigurări de Viață a urcat pe acest segment de piață până la 20%, pe fondul unor subscrieri de 168,4 mil. lei.
ING Asigurări se menține în fruntea ierarhiei realizată pe segmentul polițelor unit-linked, cu o cotă de piață de circa 71%.
Tabelul 3.3. Clasamentul primelor 10 companii de asigurare de viață din România pentru 3T/2009
Sursa: http://www.1asig.ro/Date-financiare-2,7.htm
În tabelul 3.3. am prezentat Top 10 asigurări de viață din România pentru 3T/2009, cu privire la primele subscrise în acest sector. Din acest tabel putem observa că lider de piață în această perioadă în domeniul subscrierilor pentru prime a fost ING Asigurări deViață, cu 387.75 milioane RON, fiind urmat de BCR Asigurări de Viață care a avut o subscriere de prime de 168.40 milioane RON.
Primele trei luni ale anului 2009 au adus pentru piața asigurărilor o domolire a scăderii. Asigurările de viață, care au încheiat în 2008 cu o scădere de 22% în EUR, au reușit un reviriment în perioada analizată concretizat printr-o creștere de aproape 13%. Exista totuși o constantă referitoare la situația primelor 3 luni ale fiecărui an. În ultimii 5 ani, ponderea primelor realizate în primul sfert de an a variat ușor între 27-28%.
Piața asigurărilor din România a încheiat primul trimestru din 2010 cu un volum de prime brute subscrise în valoare totală de peste 2,293 miliarde lei, în scădere nominală cu 5,29% față de aceeași perioadă a anului 2009, potrivit datelor provizorii transmise de societățile de asigurări la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). Segmentul care a înregistrat cea mai bună evoluție a fost cel al asigurărilor de viață, care a generat un volum de prime brute subscrise de 419,827 milioane lei, nivel în creștere cu 6,74% comparativ cu aceeași perioadă a anului 2009.
Tabelul 3.4. Top 10 Clasament Asigurări de Viață pentru T1/2010
Sursa: http://www.1asig.ro/Piata-Asigurarilor-2.htm
În tabelul 3.4. sunt evidențiate companiile de asigurări de viață Top 10 pentru T1/2010, privind subscrierile de prime brute, astfel, putem observa că ING Asigurări de Viață este lider în acest domeniu cu o valoare de 135.41 milioane lei, urmat de BCR Asigurări de Viață cu o valoare de 81 milioane lei, locul 10 este ocupat de societatea de asigurări EUREKO.
3.2.3.3. Indemnizații plătite
Din datele centralizate pentru 31.12.2008 rezultă că asigurătorii au plătit în anul 2008 indemnizații brute în valoare totală de 4.363.559.718 lei, în creștere reală cu 25,19% față de 2007. Asigurătorii care au desfășurat activitate de asigurări de viață au plătit indemnizații brute și maturități în sumă de 219.856.024 lei. Pentru asigurările de viață, asigurătorii au mai efectuat plăți pentru răscumpărări totale, în valoare de 170.680.968 lei, și plăți pentru răscumpărări parțiale, în valoare de 104.616.576 lei.
Tabelul 3.5. Indemnizații brute plătite pentru asigurările de viață și ponderea lor în totalul asigurărilor în perioada 2000-2008
Sursa: Raport CSA 2001-2008
Tabelul 3.5. prezintă indemnizațiile brute totale plătite de societățile de asigurare pe piața asigurărilor din România, precum și indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață, și ponderea acestora în totalul indemnizațiilor plătite, în perioada 2000-2008. Conform datelor din tabelul 3.8. indemnizațiile plătite de societățile de asigurare cresc în fiecare an al perioadei analizate, dar pentru asigurările de viață acestea au o cotă mică, restul aparținând asigurărilor generale.
Figura 3.3. Dinamica indemnizațiilor plătite pentru asigurările de viață în perioada 2000-2008
Sursa: Raportul CSA 2001-2008
Indemnizațiile pentru asigurările de viață în anul 2001 înregistrează o valoare de 83.437.700 mii lei, sau 3,35% din totalul indemnizațiilor, însă în anul următor acestea realizează un trend descrescător cu 25.804.500 comparativ cu anul 2000. În anul 2002 indemnizațiile plătite au evoluat crescător comparativ anul precedent, realizând o valoare de 142.947.200, care se diminuează în următorii patru ani, ajungând în anul 2006 la o valoare de 140.824.709 mii lei.
Anul 2008, deși un an afectat de criza economică, care a pătruns și în sectorul asigurărilor, înregistrează un trend crescător cu ceilalți ani ai perioadei analizate, având o valoare a indemnizațiilor plătite pentru asigurările de viață de 219.856.024, cea mai mare valoare înregistrată din 2000 și până în 2008.
Volumul sumelor plătite în anul 2008 cu titlu de răscumpărări (totale și parțiale) a fost de 275.297.544 lei, în creștere reală cu 36,71% față de anul 2007. Plățile pentru răscumpărări totale au fost de 170.680.968 lei, reprezentând 61,99% din total.
În această valoare a răscumpărărilor totale, ponderi semnificative au fost consemnate de clasa III – Asigurări de viață și anuități legate de fonduri de investiții (66,73%) și clasa I – Asigurări de viață, anuități și asigurări de viață suplimentare
(33,19%). Răscumpărările parțiale au fost în sumă de 104.616.576 lei, reprezentând 38% din valoarea răscumpărărilor totale și parțiale. Din această sumă, o pondere de 64,44% a fost aferentă clasei III, iar 35,56% a fost aferentă clasei I.
Pentru anul 2009, conform datelor provizorii transmise de societățile de asigurare de viață Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață au fost de 680.720.428,61 lei, în creștere cu 37,48% comparativ cu anul 2008, când înregistrau o valoare de 495.153.568,67 lei.
Sumele plătite de asigurători pentru răscumpărări parțiale și totale de polițe de viață au totalizat 417,89 milioane de lei în 2009, în creștere cu 51,8% față de 2008, potrivit datelor provizorii a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA).
Legislatia asigurărilor va fi modificată astfel încât răscumpărarea polițelor de asigurări de viață se va face numai după o perioadă de minim doi ani, a anunțat Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. Aceasta încearcă astfel să stopeze folosirea asigurărilor de viață de tip unit-linked ca metodă de plată a salariilor, la care unele companii au recurs din cauza impozitelor foarte mari.
3.2.3.4. Rezerve tehnice
Din centralizarea datelor înregistrate în situațiile financiare încheiate de asigurători pentru 31.12.2008, rezultă că valoarea totală brută a rezervelor tehnice pentru asigurările de viață a fost de 34,81% din total. Comparativ cu anul 2007 asigurările de viață au crescut cu 11,46%. Cea mai mare componentă a rezervelor tehnice constituite pentru asigurările de viață este reprezentată de rezerva matematică, prin aceasta reflectându-se obligațiile pe termen lung preluate de asigurător.
Tabelul 3.6. Evoluția rezervelor tehnice și matematice brute pentru asigurările de viață în perioada 2003-2008
Sursa: Raportul CSA 2003-2008
Tabelul 3.6. prezintă evoluția rezervei tehnice brute și a rezervei matematice în sectorul asigurărilor de viață, precum și pondererea rezervei matematice în total, în perioada 2003-2008. Anlizând datele prezentate mai sus, observăm că rezerva matematică deține o pondere în total care depășește 50% în fiecare an al perioadei analizate. Valoarea cea mai mare pentru rezerva matematică s-a înregistrat în anul 2008 )2.544.842.737 lei), însă ponderea cea mare din total a acesteia în totalul rerzevei tehnice s-a înregistrat în anul 2007 (78,55%).
Figura 3.4. Evoluția rezervei matematice pentru asigurările de viață în perioada 2003-2008
Sursa: Raportul CSA 2003-2008
Analizând datele din tabelul 3.6. și figura 3.4. am constatat că rezerva matematică înregistrează creșteri de la un an la altul, dar pondererea ei în totalul rezervei tehnice este flcutuantă, cu creșteri și descreșteri. În primul an al perioadei analizate (2003) rezerva matematică a înregistrat o valoare de 288.810.152 lei, crescând în fiecare an, ajungând ca în anul 2008 să înregistreze o valoare de 2.544.842.737 lei, o creștere de 225.603.258,5 lei.
Pentru riscurile asumate, asigurătorii aveau constituite, la 31 decembrie 2009, rezerve tehnice în valoare totală brută de peste 10,8 miliarde lei, nivel în creștere cu 5,04% față de 2008. Rezervele tehnice brute constituite pentru asigurări generale au totalizat 6,9 miliarde lei (64,05% din total), iar cele pentru asigurări de viață erau de aproape 3,9 miliarde lei (35,95% din total).
3.3. Impactul crizei pentru piața asigurărilor de viață
În țara noastră în domeniul asigurărilor de viață, criza financiară s-a resimțit încă din anul 2008, conform unor declarații făcute de către directorul CSA, deoarece când nu au mai avut cu ce să își plătească ratele și când leii din buzunar și-au pierdut din valoare în fața monedei europene, românii și-au răscumpărat asigurările de viață pentru a avea o sursă suplimentară de venit.
O parte din asigurații de viață s-au speriat și decizia de a rezilia contractele a fost una mai degrabă emoțională, influențată de contextul actual marcat de criză. De exemplu, românii au cerut răscumpărarea a 26,6 milioane de lei din asigurările de viață în luna octombrie 2008. Față de media din primele nouă luni ale anului 2007, românii au cerut înapoi de la asigurători în anul 2008 cu 80% mai mulți bani în luna octombrie, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor (CSA). În lunile octombrie și noiembrie, 14.577 de români au renunțat la asigurările de viață și au cerut banii înapoi, ceea ce reprezintă 0,2% din totalul de 7,6 milioane de asigurări de viață înregistrate la sfârșitul lunii septembrie 2008. Nevoia de bani nu a survenit deodată, ci treptat, pentru că viața s-a îngreunat tot mai mult, șomajul a crescut, creditele au încetinit, companiile au făcut restructurări, au sistat producția etc. Toate acestea creează nevoie de bani care se traduce în faptul că persoanele care mai aveau ceva strâns scot din depozite, asigurări.
În anul 2009, sectorul asigurărilor de viață a resimțit cel mai acut criza financiară, având în vedere creșterea șomajului și scăderea veniturilor consumatorilor de produse de asigurări. Unul dintre factorii care au avut o influență importantă asupra acestui sector a fost cel psihologic, pentru că teama și incertitudinea cu privire la siguranța financiară a consumatorilor au dus, în prima parte a anului 2009, atât la creșterea numărului de rezilieri și de răscumpărări de contracte, cât și amânarea intenției de cumpărare a unei polițe de asigurări.
Consumatorii trebuie să știe, chiar de la momentul achiziționării, că răscumpărările înainte de termen nu vor aduce beneficiile așteptate. Primele semne de revenire ale segmentului de asigurări de viață s-au făcut simțite în ultimul trimestru al anului 2009, când numărul răscumpărărilor și rezilierilor de contracte s-a diminuat simțitor.
Clasele de asigurări de viață care au avut o evoluție pozitivă au fost următoarele: unit-linked (8,59%). Indemnizațiile brute plătite și sumele plătite pentru răscumpărări și contracte de asigurări de viață ajunse la maturitate au totalizat, în 2009, 680,720 milioane de lei, în creștere cu 37,48% față de 2008 (495,1 milioane de lei).
Potrivit oficialilor CSA, piața asigurărilor va recupera, în 2010, ușoara scădere înregistrată anul trecut. CSA consideră că această industrie, strâns legată de celelalte sectoare ale economiei românești, va încheia anul acesta pe un plus de cel puțin 5%, în condițiile în care nevoia de protecție a început să fie conștientizată tot mai mult de potențialii consumatori. Scenariul acesta optimist, în care vedem o creștere a subscrierilor de 5%, ar putea fi înlocuit de unul pesimist doar în condițiile în care va avea loc o nouă degradare a indicatorilor macroeconomici.
3.4. Oferta pe piața asigurărilor de viață din România
3.4.1. Societăți de asigurare de viață – momente importante
Indiferent de forma de proprietate societățile de asigurare, își desfășoară activitatea potrivit legii, urmărind realizarea de profit. Aceste societăți sunt obligate sa se încadreze în prevederile legale referitoare la: mărimea capitalului social minim subscris și vărsat, mărimea obligațiilor pe care și le pot asuma; rezervele de prime pe care trebuie să le constituie; modul de ținere a evidenței activității desfășurate; forma bilanțului și a contului de profit și pierdere care trebuie întocmite și publicate. Societățile în cauză trebuie să respecte avizele și normele instituțiilor de stat însărcinate cu supravegherea asigurărilor. În cele ce urmează o să prezint evoluția celor mai importante societăți de asigurări de viață, produsele oferite de acestea, fuziunile care au avut loc și în care au fost implicare respectivele societăți, momentele importante din activitatea lor în perioada 2000 – 2008.
Tabelul 3.7. Fondarea principalelor societăți de asigurare de viață
În tabelul de mai sus am prezentat fondarea primelor zece societăți de asigurare de viață prezente pe piața din România. Numele societăților de asigurare de mai sus este cel întâlnit azi, pentru că unele în trecut nu purtau acest nume, însă astăzi au parte de o nouă denumire deoarece au avut loc fuziuni, despre care voi vorbi în cele ce urmează, precum și date despre momentele importante din activitatea lor, astfel:
ING Asigurări de Viață este o societate de asigurare de viață prezentă pe
piața din România din anul 1997, fiind de altfel prima companie internațională, care a intrat pe piața asigurărilor din România, în acel an. A devenit lider al pieței locale la doar doi ani de la înființare, în prezent este cea mai puternic capitalizată companie de pe piața asigurărilor. Principalul canal de vânzare al ING Asigurări de Viață este reprezentat de propria rețea de consultanți profesioniști (CAV). Purta până în anul 2001 denumirea de ING Nederlanden.
BCR Asigurări de Viață a fost înființată în octombrie 2005 în vederea
dezvoltării conceptului modern de servicii financiare integrate prin includerea în oferta Grupului BCR a asigurărilor de viață destinate atât persoanelor fizice cât și celor juridice.
ALICO România (fost AIG LIFE) a fost înființată la sfârșitul lui 1998, când a
început activitatea de asigurări de viață în București, Brașov, Cluj, Oradea, Timișoara și Constanța. În luna ianuarie 2010, AIG Life Asigurări România își schimbă denumirea în Alico Asigurări România preluând astfel numele acționarului majoritar, American Life Insurance Company (Alico). Procesul de preluare a noului nume se reflectă strict asupra denumirii companiei, astfel că se mențin structurile companiei, echipa de management și strategia eficientă existentă.
Alico, acționarul majoritar al Alico Asigurări România, este unul dintre cei mai puternici asigurători de viața din lume, experiența globală dobândită reflectându-se și în succesul companiei de asigurări din România, care a câștigat încrederea a peste 1 milion de clienți și o poziție strategică în piața asigurărilor de viață.
Allianz – Țiriac – bazele fundației actualei afaceri Allianz-Țiriac Asigurări au
fost puse în anul 1994, odată cu înființarea societății Asigurări "Ion Țiriac" SA (ASIT). Allianz-Țiriac Asigurări este compania numărul unu pe piața românească a asigurărilor, deținând aproape o cincime din piață, la nivel consolidat (asigurări generale și de viață). Definitoriu pentru succesul Allianz-Țiriac este echilibrul păstrat, în permanență, între ritmul de creștere, siguranța financiară și profitabilitate.
Grawe România Asigurare S.A. – Grupul financiar internațional GRAZER
WECHSELSEITIG VERSICHERUNGAG (Grawe) a decis în anul 2000 intrarea pe piața românească a asigurărilor de viață prin înființarea societății Grawe România Asigurare SA, al cărei acționar majoritar este, deținând 99,98% din capitalul social.Anul 2005 a adus o schimbare importantă în politica firmei. Prin preluarea companiei de asigurări Sara Merkur, compania Grawe România a început dezvoltarea propriei forțe de vânzare. Noua forță de vânzare Grawe a reprezentat intrarea într-o nouă fază de dezvoltare a portofoliului de clienți și a gamei de produse de oferite.
AVIVA Asigurări de Viață și-a început activitatea pe 11 octombrie 2000.
Grupul AVIVA s-a format în iunie 1998, prin fuziunea a două mari companii care dețineau supremația pe piața britanică de asigurări – Commercial Union și General Accident.
ASIROM – este compania de asigurări tradițională a românilor din anul 1991,
oferindu-le acestora siguranța și confortul de care au nevoie, definind permanent tendințele pieței locale a asigurărilor. 2007 s-a dovedit a fi un an de schimbări majore, care au adus beneficii de imagine notabile pentru ASIROM, rămânând în istorie drept anul când compania de asigurări s-a alăturat marii familii a grupului lider pe piața de asigurări din Europa Centrală și de Est, VIENNA INSURANCE GROUP, în care și-a schimbat și denumirea în Asirom Vienna Insurance Group.
GENERALI Asigurări S.A. – grupul Generali este prezent pe piața
românească din anul 1835, în Brăila, având ca obiect de activitate, asigurarea mărfurilor transportate. După doi ani de funcționare, își schimbă sediul la București și denumirea în GENERALA, astfel încât, în anul 1935, aceasta devine numărul unu pe piața asigurărilor din România. În anul 1948, datorită contextului politic, este forțat să se retragă de pe piața est-europeană, însă în anul 1993 Generali revine pe piața românească, înființându-se societatea Generali Asigurări S.A. Grupul italian Generali și-a unificat operatiunile în 2007 în Europa Centrală și de Est cu grupul ceh PPF, determiând o fuziune a Generali, Ardaf și Roumanie Assurance International- RAI pe piața locală. PPF Group este unul dintre cele mai importante grupuri financiare din Republica Cehă, are active totale de 8,1 miliarde de euro și este controlat de PPF Group NV, companie cu sediul central în Olanda, în care miliardarul ceh Petr Kellner deține 95% din acțiuni, restul de 5% aparțiând lui Jiri Smajc, responsabilul pentru activitățile grupului din Rusia.
Omniasig Life este o societate de asigurare specializată în asigurări
de viață care a luat naștere în decembrie 1997 și a dobândit o experiență îndelungată pe piața din România. Fiind o companie dinamică și solidă din punct de vedere financiar și cu o imagine puternică, Omniasig Asigurări de Viață SA a devenit una dintre cele mai cunoscute și respectate firme de profil din România.
Groupama Asigurări este o companie multițională de origine franceză,
care și-a consolidat prezența în România prin achiziția a trei companii, și anume:
BT Asigurări de Viață, achiziționată în decembrie, 2007.
OTP Garancia, preluată în august, anul 2008.
ASIBAN, preluată tot în anul 2008, în august.
În urma fuziunii dintre BT Asigurări și Asiban, compania nou creată Groupama Asigurări este acum parte a unuia dintre cele mai puternice grupuri internaționale de asigurări și servicii financiare, cu 16 milioane de clienți și 38.500 de angajați, în 14 țări din întreaga lume.
Societățile de asigurare de viață prezentate mai sus sunt cele care înregistrează evoluțiile cele mai mari din punct de vedere a indicatorilor principali întâlniți pe piața asigurărilor din România. Pentru a cunoaște evoluția acestora, precum și pentru a afla informații despre ofertele acestora pe piața asigurărilor de viață, voi prezenta în cele ce urmează tabele cu portofoliul fiecărei companii a asigurărilor de viață.
3.4.3. Prezentarea produselor de asigurare de viață a principalelor companii pe piața românească
Pentru ca o persoană să poată achiziționa corect produsul de asigurare de viață dorit, este necesară o prezentare a ofertelor din partea companiilor. Este nevoie de informații cu referire la denumirea produselor, o scurtă caracterizare a tipurilor de asigurări de viață, pentru ca persoana care dorește să încheie o poliță de asigurare de viață să fie mulțumit de desfășurarea primei discuții cu privire la produsul care se dorește spre achiziționare. În cele ce urmează o să prezint oferta de produse de asigurări de viață (tadiționale, unit-linked) prezentă în cadrul companiilor cele mai principale care funcționează pe piața din România, în prezent.
Tabelul 3.8. Produsele de AV oferite de compania Allianz – Țiriac
Sursa: http://www.allianztiriac.ro/fizice/viata/protectspecif/index.html
La produsele de asigurare de viață a companiei de aisgurare Allianz – Țiriac se pot atașa clauze suplimentare, la dorința asiguratului. Aceste clauze pot fi: clauză de invaliditate, de spitalizare, de deces, pentru intervenții chirurgicale, etc.
În ceea ce privește activitatea de asigurări de viață, Allianz-Țiriac și-a conservat volumul veniturilor din prime brute subscrise aferente perioadei ianuarie-martie 2010 la 6 milioane de euro. După primele trei luni din acest an Allianz-Țiriac a trecut pe locul doi în piata asigurărilor, fiind devansată de Astra.
Tabelul 3.9. Produsele de AV oferite de BCR Asigurări de Viață
Sursa: www.bcr.ro
Din tabelul 3.9. observăm că BCR Asigurări de Viață are în portofoliul AV mai multe programe investiționale, și nu are în componența sa asigurări de viață care să acoperă riscurile (ex. deces, invaliditate, boala, etc), care pot surveni în viața oricărei persoane. Pentru a doua jumătate a anului 2010, BCR Asigurări de Viață pregătește pe partea de bancassurance "lansarea unui produs tradițional cu acumulare".
Tabelul 3.10. Oferta produselor de asigurare de viață a companiei ING Asigurări de Viață
Sursa: http://www.ing.ro/Asigurari-Pensii/Asigurari
Compania de asigurări ING Asigurări de viață a mai avut în portofoliul său de asigurări de viață un produs unit-linked, însă care a avut ediție limitată, era disponibil doar în perioda 3-28 mai 2010. Acesta era un produs cu primă unică, în euro, care oferea protecția capitatului net investit. Fiind vorba despre o asigurare de viață, ING Selectis oferea, în același timp, o componentă de protecție, prin intermediul sumei asigurate în caz de deces. Aceasta se stabilea în momentul semnării poliței, în funcție de valoarea primei unice, care are calitatea de constantă și garantată pe tot parcursul contractului. Prima de asigurare se plătea o singură dată, în momentul încheierii contractului, și era de minimum 1.000 de euro, fără a exista un plafon maxim. Un client putea deține mai multe contracte de tip Selectis, cu condiția ca sumele asigurate cumulate să nu depășească nivelul de 7.500 de euro.
Pe segmentul de asigurări de viață valoarea activelor financiare în administrare a ajuns la peste 1,9 miliarde RON la sfârșitul primului trimestru din 2010, în creștere cu 28,3% față de aceeași perioadă a anului precedent. Volumul primelor brute subscrise de ING în primele trei luni ale anului se situează la nivelul de 136 milioane RON, comparativ cu 130 milioane RON în intervalul similar din 2009, marcând o creștere de 4,5% în această perioadă.
Tabelul 3.11. Portofoliul AV a societății de asigurare ALICO
(fost AIG LIFE)
Sursa: http://www.alico.ro/prod_individ.asp.htm
În funcție de varianta aleasă asiguratul are posibilitatea de a atașa beneficii suplimentare, special concepute pentru acesta.
Societatea de asigurări Alico în anul 2009 a stagnat, însă pentru anul 2010 directorul companiei a anunțat creștere în domeniul asigurărilor de viață, creștere susținută de produsele unit-linked și cele de sănătate.
Tabelul 3.12. Produsele de AV oferite de societatea de asigurări de viață AVIVA
Sursa: http://www.aviva.ro/Asigurari-individuale-Protectia-vietii-tale-ss-1033,125.htm
La aceste două produse de AV se pot atașa clauze suplimentare, în funcție de dorința asiguratului. Aviva asigurări de Viață a înregistrat în 2009 o pierdere de 13,4 milioane lei, cu 36,9% mai mică față de anul anterior, în condițiile în care primele brute subscrise au scăzut cu circa 5%, la 101 milioane lei, pe când în anul 2008 înregistrase o pierdere de 21,33 milioane lei.
Tabelul 3.13. Oferta de produse de AV a companiei ASIROM
Sursa: http://www.asirom.ro/index.php?lang=ro&module=insurance&id=29
Compania de asigurări Asirom are în portofoliul său asigurări de viață care acoperă principale riscuri care pot apărea în viața unei persoane, însă nu dispune de programe investiționale unit-linked.
Pentru 2010, grupul și-a propus să obțină un volum de prime brute subscrise de 10 mld. euro, ceea ce înseamnă ca operațiunile din România ar trebui să contribuie cu cel puțin 1 mld. euro la această cifră de afaceri.
Tabelul 3.14. Produsele de AV oferite de societatea de asigurări GRAWE
Sursa: www.grawe.ro
Societatea de asigurare Grawe are un portofoliu de asigurări de viață destul de vast, din care orice persoană poate face o alegere rezonabilă. Bineînțeles, unora dintre aceste tipuri de asigurări de viață li se pot atașa clauze suplimentare, la dorința fiecăruia.
La sfârșitul anului 2008 compania Grawe s-a clasat pe locul 8 între asigurătorii care oferă asigurări de viață, cu o cotă de piață de 4,93%.
Grawe a încheiat anul 2009 cu un venit din prime subscrise în scădere cu 14% față de anul anterior, realitatea pieței de asigurări de viață depășind estimările de la jumătatea anului trecut. În mod evident, îngrijorarea unei mari părți a populației referitoare la stabilitatea locurilor de muncă și, implicit, a veniturilor, precum și situația financiară împovărată de creditele contractate în trecut, au afectat interesul multora pentru asigurările de viață. Aceasta este adeseori greșit percepută numai ca opțiune de investiție sau simplă cheltuială și mai puțin ca o formă de economisire și protecție oferită familiei. Este dificil de acceptat că riscul există pentru toți și nu poate fi prevăzut sau evitat, dar poate fi estimat, iar efectele financiare negative asupra familiei pot fi reduse și controlate.
Tabelul 3.15. Produsele de AV oferite de compania de asigurări GENERALI
Sursa: http://www.generali.ro/persoane_fizice/viata.htm
Compania de asigurări Generali, care funcționează pe piața din România are un portofoliu de asigurări de viață, care pune la dispoziția clienților cinci polițe de AV. Această societate de asigurări oferă clienților mai multe categorii de asigurări de viață cu posibilități de economisire, și nu cele care acoperă diferite riscuri care se pot ivi în viața oricărei persoane, cum ar fi: decesul, invaliditatea, etc. Societatea dispune și de un program investițional, în lei pus la dispoziția oricărei persoane dornice de achiziționare. Categoriile de asigurări de viață care lipsesc din portofoliul acestei companii sunt cele care acoperă strict riscul de deces sau invaliditate.
Tabelul 3.16. Oferta produselor de AV a companiei Groupama
Sursa: www.groupama.ro
În cadrul companiei Groupama portofoliul de asigurări de viață este format doar din trei categorii de asigurări, care acoperă principalele riscuri care se pot ivi în viața unei persoane, însă la acestea se pot atașa asigurări suplimentare ca: deces ca urmare a unui accident, incapacitate termporară de muncă, intervenții chirurgicale, etc.
Tabelul 3.17 Oferta de produse de AV a companiei de asigurări Omniasig Life
Sursa: http://www.omniasiglife.ro/Products/individualinsurance
Societatea de asigurări Omniasig Life prezentă pe piața românească nu are un portofoliu foarte dezvoltat, nu are în componența sa foarte multe categorii de asigurări de viață, însă din cele care sunt prezentate orice persoană are ce alege, pentru că dispune și de AV care acoperă evenimentele nedorite, cât și cu plan de economisire sau pachet de tip studii. Categoriile de asigurări de viață care lipsesc din portofoliul acesteia sunt cele cu componentă investițională.
În urma analizei portofoliului de asigurări de viață a principalelor companii de asigurare care își desfășoară activitatea în domeniul AV am constatat că ofertele cele mai vaste sunt prezente în cadrul ING Asigurări de Viață, urmat de ALICO și de GRAWE. Societățile de asigurări care au un portofoliu restrâns de asigurări de viață sunt AVIVA, ASIROM, Groupama, celelalte societăți au în componență patru categorii de asigurări de viață. Din punct de vedere al corectitudinii, calității nu pot afirma nimic, aceste caracteristici rămânând la latitudinea asiguraților fiecărei companii. Un alt aspect important care l-am observat se referă la denumirea produselor de asigurare de viață, aceasta diferând de la o companie la alta, sau la unele au chiar denumirea specifică riscului acoperit (ING Asigurări de Viață, Omniasig Life, Generali).
Fiecare din aceste companii beneficiază de vaste canale de distribuție, desfășurându-și activitatea prin intermediul anagajaților, intermediarilor (brokeri), agenților/consultanților de asigurare. Aceste canale de distribuție diferă și de venitul societăților, pentru că începând din anul 2008, sectorul asigurărilor de viață a fost afectat de criza economică, și companiile s-au văzut nevoite să facă disponibilizări.
3.4.4. Evoluția societăților de asigurare de viață în perioada 2001 – 2008
Tabelul 3.18. Locul ocupat de principalele societăți de AV în perioada
2001-2008 după indemnizațiile plătite
Sursa: Raport CSA 2001-2008
Din tabelul 3.18. în care am prezentat top 10 pentru societățile de asigurare de viață care au plătit indemnizații de asigurare în perioada 2001–2008, am constatat că în primii doi ani ai perioadei analizate pe locul 1 se clasa ING, iar pe locul 2 era Asirom Asigurări de Viață. În anul 2003 locul 1 era ocupat de societatea de asigurări Asirom, pe când ING se afla pe locul 3. În anul 2004, în frunte se afla tot Asirom, urmat pe locul 2 de către societatea de asigurări ING, iar pe ultimul loc se clasa Generali. Asirom este tot pe locul 1 în anul 2006, ING se clasează doar pe locul 8, ultimul în top fiind Generali. Anul 2007 a avut o evoluție neschimbată cu privire asupra locului ocupat de Asirom în piața asigurărilor de viață, în funcție de indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață, ING se clasează pe locul 3, pe locul 9 clasându-se Allianz – Țiriac. Anul 2008 este neschimbător pentru Asirom, deoarece acesta se află tot pe locul 1, urmat de ING pe locul 2, iar Generali ocupând locul 9.
La începutul perioadei analizate timp de doi ani ING Asigurări de Viață se află pe poziția 1, după care are parte de evoluții descrescătoare în anii urmtori, ajungând în anul 2008 pe locul 2 la indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață. Asirom este o societate care ocupa o poziția 2 la începutul perioadei analizate, însă din anul 2003 și până în 2008 se menținea pe locul 1. Aceste societăți se află și în prezent în Top 10 pentru indemnizațiile acordate pentru asigurările de viață.
Tabelul 3.19. Locul ocupat de principalele societăți de AV în perioada 2001-2008 după volumul de prime brute subscrise
Sursa: Raportul CSA 2001-2008
În tabelul 3.19. am prezentat evoluția principalelor societăți de asigurare care desfășoară activitatea de asigurări de viață, în Top 10 în perioada 2001-2008. În urma datelor analizate am constatat că în perioada analizată lider de piață pentru subscrierile de prime pentru asigurările de viață era ING Asigurări de Viață.
3.5. Unele aspecte privind asigurările de viață pe plan mondial
În prezent asigurarea este percepută ca o industrie complexă,o rețea regulată care oferă o mare varietate de produse și servicii care vin în sprijinul indivizilor ,familiilor și organizațiilor în problemele de risc.
Evoluția asigurărilor s-a produs în paralel cu cea a legislației, a contabilității și a formelor de comerț. Oamenii de afaceri au învățat să folosească tehnicile de asigurare pentru a micșora riscurile inerente în activitatea lor, așa cum au învățat să folosească contractele pentru a stabili responsabilitățile financiare ale părților.În trecut, oamenii erau dispuși să accepte mare parte din riscurile pe care le întâmpinau, bazându-se la nevoie pe sprijinul financiar al familiei.
Tehnicile asigurării au apărut în civilizațiile din Asia și Orientul Mijlociu Islamic, dar și în Europa Medievală.
Odată cu privatizarea sistemului de pensii și atracția exercitată de produsele unit-linked, asigurările de viață au înregistrat o creștere impresionantă.
Companiile europene de asigurări de viață au depășit perioada de criza din 2001-2003, caracterizată de declinul pieței de capital și de pierderea încrederii clienților.
În concluzie, câștigurile vor crește în continuare, având în vedere faptul că industria asigurărilor a demonstrat, în 2005, profitabilitatea acestei afaceri în condițiilie unei bune înțelegeri a costurilor, față de anii trecuți când se baza doar pe veniturile din investiții.
3.5.1. Elemente definitorii ale asigurărilor de viață în Europa și continentul american
La nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluție de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar și cu apreciabile diferențieri de la o țară la alta. Trebuie precizat în primul rând că Europa este locul de apariție a asigurărilor moderne și rămâne o piață esențială la nivel mondial, cu o creștere rapidă mai ales în ramurile asigurărilor de viață și de economisire, dar ocupând locul doi după state. Piața europeană a asigurărilor include, în fapt, piețele naționale de asigurare din spațiul geoconomic de referință, care variază ca mărime, grad de dezvoltare, rată de creștere, etc, dar se află în proces de armonizare legislativă.
Canalele de distribuție a asigurărilor tradiționale prin subscrierea directă, prin telefon sau bancasigurare au fost diversificate prin puncte de lucru funcționale în gări și aeroporturi, magazine și stații de benzină, etc. Piața europeană asigurărilor de viață este marcată de o serie de mutații semnificative între care: reducerea bugetelor pentru asigurările sociale de stat; suprapunerea produselor de asigurare de viață cu alte instrumente de economisire oferite populației, perfecționarea tehnicilor de asigurare.
Asistăm, în prezent, la un proces de maturizare a pieței unice europene a asigurărilor, cu realizări, dar și cu dificultățile sale, încă nedepășite. Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii sunt cei mai mari jucători de pe piața asigurărilor, dar din punctul de vedere al valorii volumului de prime subscrise, fiecare își revendică supremația pe segmente diferite, prima pe sectorul asigurărilor de viața iar cea de-a doua pe sectorul asigurărilor generale. Piața asigurărilor central și est europeană, care a cunoscut o dinamică impresionantă în ultimii ani, se confruntă, în acest moment, cu numeroase probleme, ca și consecință a dezechilibrelor economice din ultima perioadă.
Astfel, rezultatele negative din cel de-al treilea trimestru, ale mai multor companii prezente pe piața din ECE, precum și scăderea capitalurilor vor determina o reducere a ritmului de creștere. Cu toate acestea, specialiștii ERSTE speră încă la o dinamică "double-digit" (cu două zecimale), în anul acesta. Societățile de asigurare din Bulgaria au înregistrat în 2009 prima scădere a subscrierilor din ultimii 6 ani, volumul primelor diminuându-se față de anul precedent cu 6,3%, până la 869 mil. EUR. Pe partea de asigurări de viață a înregistrat o evoluție negativă de 18% până la 117,3 mil. EUR, potrivit datelor Comisiei de Supraveghere Financiară din Bulgaria.
În anul 2009, specialiștii indică pentru piața asigurărilor din Spania, ca valoare a subscrierilor înregistrate de companiile de profil, cifra de 59,9 mld. EUR, ceea ce, față de anul precedent, reprezintă o creștere de 1,2%.Piața asigurărilor reprezintă pentru economia spaniolă o ramură extrem de importantă, această industrie contribuind pe parcursul anului 2009, potrivit estimărilor, cu aproximativ 5,7% la creșterea Produsului Intern Brut (PIB).
Dintre cele două mari clase de asigurări, performanța a înregistrat-o segmentul life, creșterea estimată pentru anul 2009, față de anul de referință 2008, fiind de 5,8%, totalul primelor brute subscrise de companiile de asigurare de viață totalizând suma de 28,2 mld. EUR. Față de anul 2008, activele administrate de companiile care lucrează pe acest segment au înregistrat o creștere de 5,6%, atingând valoarea de 143,8 mld. EUR.
În condițiile crizei financiare mondiale, industria asigurărilor din Germania s-a dovedit o componentă stabilă pentru economia locală, nefiind afectată la nivelul altor furnizori de servicii financiare: prime brute subscrise de 169,6 mld. EUR, cu peste trei puncte procentuale mai mult decât în anul 2008. Din punctul de vedere al asigurărilor de viață, anul 2009 a fost marcat de criza piețelor de capital, pe de o parte, precum și de creșterea nevoii de securitate financiară, pe de altă parte.
Astfel, pe tot parcursul anului, pe fondul promovării de către companiile de asigurări a unor produse flexibile, "mulate" pe necesitățile actuale ale populației, s-a remarcat, potrivit estimărilor Asociației Industriei de Asigurări din Germania (GDV), o creștere neașteptată a volumului de prime subscrise, acesta ajungând la 83,4 mld. EUR, cu circa 4,8% mai mult comparativ cu valoarea din 2008. În Croația segmentul de asigurări de viață a scăzut cu 2%, valoarea subscrierilor cumulâd 340 mil. EUR sau 26,4% din total prime subscrise. Numărul contractelor de asigurare a rămas la același nivel ca și în 2008, cele tradiționale deținând ponderea cea mai importantă, cu încasări de 290 mil. EUR.
Piața asigurărilor la nivel internațional a prezentat evoluții fluctuante de la o perioadă la alta, Astfel, cu ani în urmă, piața americană genera mai mult de jumătate din totalul primelor de asigurare încasate în întreaga lume, pe când, în prezent, aceasta este egalată de cea europeană.
3.5.2. Asigurările de viață în alte zone ale globului
Raportând valoarea primelor subscrise la mărimea economiei, studiul realizat de către City of London Corporation evidențiază că ponderea primelor subscrise în țări precum India și China este foarte mică, dar că acestea au un potețial semnificativ de creștere pe piața asigurărilor pe măsură ce se vor dezvolta și economia lor va crește.
Segmentul asigurărilor de viață din Ucraina a cumulat în 2009 subscrieri în valoare de 85 mil. EUR, în scădere cu 30% față de 2008, potrivit prognozelor făcute de Președintele Ligii Asigurătorilor din Ucraina (LIOU), Natalia GUDYMA. În același timp, indemnizațiile plătite de companii au totalizat 6 mil. EUR.
Asigurătorii ruși au subscris în 2009 prime brute în valoare de aproximativ 24 mld. EUR, în scădere cu 2,4% față de 2008, potrivit Președintelui Serviciului de Supraveghere a Asigurărilor, Alexandr KOVALI (FSIS). În același timp, daunele plătite s-au majorat cu 17%, până la 18 mld. EUR. Societățile de asigurare din Belarus au înregistrat în 2009 subscrieri în valoare de aproximativ 280 mil. EUR, în creștere cu 18,5% față de anul 2008, potrivit Ministerului de Finanțe.
Segmentul de asigurări facultative a cumulat prime brute de 130 mil. EUR (în creștere cu 25%), deținând o cotă de 46,5% din total subscrieri (față de 44% în 2008).
Rezultatele cercetării științifice
Prezenta lucrare elaborată sub denumirea ”evoluția și cacteristicile asigurărilor de viață în România a avut ca obiectiv general caracterizarea pieței asigurărilor de viață din România, iar ca obiective specifice: caracterizarea pieței asigurărilor de viață până în anul 1990, prezentarea elementelor definitorii a pieței asigurărilor de viață în perioada 1990-2000, evoluția pieței asigurărilor de viață în România după apariția Legii Nr. 32/2000, și nu în ultimul rând impactul crizei economice și financiare pentru sectorul asigurărilor de viață.
Am ales susținerea acestei teme, precum și efectuarea prezentului studiu deoarece am considereat că o asigurare de viață în cadrul formelor de asigurare existente este foarte importantă și ne interesează pe toți. Asigurările de viață ne ajută să ni se îndeplinească visurile și dorințele de viitor, chiar după ce nu vom mai fi alături de cei dragi.
Pentru a putea elabora această lucrare și pentru a o finaliza am colectat date din surse secundare, cum ar fi revistele de specialitate (Revista Finanțe-Bănci-Asigurări), Rapoartele Anuale ale CSA, site-uri specifice acestui domeniu. Studiul a cuprins toate companiile de asigurare prezente pe piața asigurărilor de viață din România în perioada analizată (2001-2008), pentru perioada 2001-2008 am colectat infomațiile necesare din rapoartele anuale ale CSA, iar pentru perioada 2009-2010 am apelat la site-uri de specialitate cu articole și am utilizat rezultate neauditate.
Analiza datelor s-a făcut prin metode statistice și ilustrarea cu ajutorul reprezentărilor grafice care a permis evidențierea evoluției principalilor indicatori ai pieței asigurărilor: volumul de prime subscrise, indemnizațiile plătite, rezerva matematică, iar pentru prezentarea evoluției reale am luat în calcul și rata inflației.
Forme incipiente ale asigurărilor sunt cunoscute pe teritoriul țării noastre, cu mult înainte de secolul al XIX-lea, astfel în secolul al XIV-lea au fost înființate breslele din Transilvania, care erau primele organizații cu caracter de întrajutorare și mutualitate, iar în a doua parte a secolului al XVIII-lea tot în Transilvania, în unele localități au luat ființă asociațiile de înmormântare, care pe baza cotizației plătite de membrii, acopereau cheltuielile legate de decesul acestora.
În perioada până în anul 2000 au fost înființate societăți de asigurare specializate doar pe domeniul asigurărilor de viață, asigurărilor generale sau cumulat, însă, unele dintre acesta au avut parte de fuziuni, lichidări, preluări de grupuri. Din anul 2001 a început să funcționeze un număr redus de societăți comparativ cu anul 2000, când existau 73, însă ponderea pe care o dețineau societățile de asigurare de viață era relativ mică față de alți asigurători.
Un indicator important pe piața asigurărilor de viață care a înregistrat doar evoluții crescătoare în perioada 2001-2008 este reprezentat de primele subscrise, care conform unor date provizorii transmise de CSA erau în creștere și în anul 2009, dar și începând cu 2010. Compania cu sbscrierile de prime brute subscrise pe piața românească cu cea mai mare valoare în anul 2009 a fost ING Asigurări de Viață, urmată de BCR Asigurări de Viață și ALICO (fost AIG LIFE), pe locul 10 clasându-se Eureko. Pentru T1/2010, conform datelor provizorii transmise de companiile de asigurări către CSA clasamentul era la fel ca în 2009.
Indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață, un alt indicator important a înregistrat în perioada 2001-2008 evoluții crescătoare și descrescătoare, însă cea mai mare valoare s-a înregistrat la finele lui 2008, un an afectat de criza economică. Pentru anul 2009 indemnizațiile plătite pentru asigurările de viață au fost în creștere cu 37,48% față de 2008.
Cel mai marcant fenomen pe piața asigurărilor a fost prezența acută a crizei economice și financiare pentru acest domeniu, care a fost afectat din anul 2008 și până în prezent. Pe fondul acestei crize economice a venit și incertitudinea economică, la care s-a adăugat și scăderea veniturilor potențialilor clienți români, cât și nesiguranța financiară și a locului de muncă, situații care au afectat și vor continua să afecteze segmentul asigurărilor de viață. Chiar dacă economia României își va reveni, în urma acestui fenomen, pentru piața asiugrărilor va mai dura până ce oamenii își vor relua comportamentul de dinainte de criză, atât la nivelul consumului cât și la cel al economisirii.
Pentru a putea avea o activitate performantă în acest domeniu propun dezvoltarea asigurărilor de viață prin educarea populației prin intermediul emisiunii ”Decizii pentru viață”, diverse campanii de promovare a produselor de asigurare de viață, dar un rol important în această activitate îl are consultantul de asigurare de viață, comportamentul acestuia și cunoștințele acestuia cu privire la acest domeniu.
Din tot ce am învățat până acum sunt convinsă că o asigurare de viață implică un efort financiar minim și e foarte simplu de încheiat. Este foarte necesar să ne încheiem o asigurare de viață deoarece suntem înconjurați de multe riscuri și puțini dintre noi le conștientizăm, abia atunci când suntem luați prin surprindere de un eveniment tragic ne dăm seama cât de mult contează să ne asigurăm viața.
BIBLIOGRAFIE
Badea, D., G., Ionescu, L., Asigurările de persoane și reflectarea lor în
contabilitate, Editura Economică, București, 2001
Băiescu, A.,T., Asigurări de viață la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2005
Bercea, F., Văcărel, I., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București
Bistriceanu, Gh.,D., Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică,
București, 2002
Bistriceanu, Gh., D., Lexicon de Finanțe – Bănci – Asigurări, Volumul I, Editura Economică, București, 2001
Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări comerciale, Editura ”Dimitrie Cantemir”, Târgu–Mureș, 1997
Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări, Editura Universitatea ”Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2006
Ciumaș, C., Economia Asigurărilor, Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2003
Ciurel, V., Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000
Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Colecția Națională, București, 1995
Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Volumul I, Editura Economică, București, 2004
Dobrin, M., Tănăsescu, P., Teoria și practica asigurărilor, Ediția a II- a revizuită și îmbunătățită, Editura Economică, București, 2003
Negru, T., Asigurări și reasigurări – Sinteze și aplicații, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003
Negru, T., Asigurări. Teorie și metodologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
Răhău, L., Asigurări comerciale – note de curs pentru uzul studenților, Editura ”Dimitrie Cantemir”, Târgu – Mureș, 2009
*** Codul Fiscal, Actualizat 2010
*** Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor
*** Revista Finanțe-Bănci-Asigurări, Nr. 5, Mai, 2010
*** www.1asig.ro
*** www.alico.ro
**** www.allianztiriac.ro
*** www.asigura.ro
*** www.asirom.ro
*** www.aviva.ro
*** www.capitalul.ro
*** www.csa-isc.ro
*** www.cotidianul.ro
*** www.frontnews.ro
*** www.hotnews.ro
*** www.generali.ro
*** www.groupama.ro
*** www.ing.ro
*** www.omniasiglife.ro
*** www.portaldeasigurari.ro
*** www.romasig.ro
*** www.zf.ro
BIBLIOGRAFIE
Badea, D., G., Ionescu, L., Asigurările de persoane și reflectarea lor în
contabilitate, Editura Economică, București, 2001
Băiescu, A.,T., Asigurări de viață la debutul mileniului III, Editura Dacia, Cluj – Napoca, 2005
Bercea, F., Văcărel, I., Asigurări și reasigurări, Editura Expert, București
Bistriceanu, Gh.,D., Sistemul asigurărilor din România, Editura Economică,
București, 2002
Bistriceanu, Gh., D., Lexicon de Finanțe – Bănci – Asigurări, Volumul I, Editura Economică, București, 2001
Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări comerciale, Editura ”Dimitrie Cantemir”, Târgu–Mureș, 1997
Cistelecan, L., Cistelecan, R., Asigurări, Editura Universitatea ”Petru Maior”, Târgu-Mureș, 2006
Ciumaș, C., Economia Asigurărilor, Casa Cărții de Știință, Cluj – Napoca, 2003
Ciurel, V., Asigurări și reasigurări: abordări teoretice și practici internaționale, Editura All Beck, București, 2000
Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Colecția Națională, București, 1995
Constantinescu, D., A., Tratat de asigurări, Volumul I, Editura Economică, București, 2004
Dobrin, M., Tănăsescu, P., Teoria și practica asigurărilor, Ediția a II- a revizuită și îmbunătățită, Editura Economică, București, 2003
Negru, T., Asigurări și reasigurări – Sinteze și aplicații, Editura Fundației România de Mâine, București, 2003
Negru, T., Asigurări. Teorie și metodologie, Editura Fundației România de Mâine, București, 2006
Răhău, L., Asigurări comerciale – note de curs pentru uzul studenților, Editura ”Dimitrie Cantemir”, Târgu – Mureș, 2009
*** Codul Fiscal, Actualizat 2010
*** Legea 32/2000 privind societățile de asigurare și supravegherea asigurărilor
*** Revista Finanțe-Bănci-Asigurări, Nr. 5, Mai, 2010
*** www.1asig.ro
*** www.alico.ro
**** www.allianztiriac.ro
*** www.asigura.ro
*** www.asirom.ro
*** www.aviva.ro
*** www.capitalul.ro
*** www.csa-isc.ro
*** www.cotidianul.ro
*** www.frontnews.ro
*** www.hotnews.ro
*** www.generali.ro
*** www.groupama.ro
*** www.ing.ro
*** www.omniasiglife.ro
*** www.portaldeasigurari.ro
*** www.romasig.ro
*** www.zf.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Si Caracteristicile Asigurarilor de Viata In Romania (ID: 140070)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.