Evolutia Serviciilor de Informatii Intr O Lume Globala
Cuprins
Introducere……………………………………………………………………………………………………………………..2
Capitolul I. Elemente definitorii ale serviciilor de informații…………………………………………….4
I.1. Serviciile de informații, parte a organizării sociale moderne…………………………………………….5
I.2. Activitatea de informații. Perspective teoretice……………………………………………………………….8
I.3. Necesitatea, rolul și eficiența serviciilor de informații în statele democratice……………………11
Capitolul al II-lea. Evoluția primelor structuri de informatii și mediul internațional de securitate……………………………………………………………………………………………………………………….14
II.1. Începuturile activității de informații și evoluția acestora………………………………………………..14
II.2. Serviciile de informații în perioada postbelică……………………………………………………………..16
II.3. Tendințele evoluției informațiilor în raport cu evoluția suportului tehnologic și rolul acestora într-o lume globală…………………………………………………………………………………………………………..18
Capitolul al III-lea. Condițiile mediului intern și internațional în procesul de formare al serviciilor de informații și modalități de cooperare în acest domeniu între state……………….20
III.1. Premisele și prioritățile politice interne și internaționale în configurarea și activitatea serviciilor de informații……………………………………………………………………………………………………21
III.2. Rolul serviciilor de informații în cooperarea internațională…………………………………………..23
III.3. Cooperarea serviciilor de informații pe plan intern și internațional………………………………..26
Capitolul al IV-lea. Misiunile serviciilor de informații într-o societate democratică …………30
IV.1. Principiile, valorile și obiectivele serviciilor de informații …………………………………………..30
IV.2. Preocupări globale privind acțiunile serviciilor de informații ……………………………………….33
Concluzii……………………………………………………………………………………………………………………….36
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………………………38
Introducere
În societatea de astăzi, fiind o societate bazată pe cunoaștere, rolul serviciilor de informații devine fundamental pentru înțelegerea și luarea măsurilor necesare prevenirii și contracarării oricărei amenințări la adresa securității, fie că este vorba de securitatea individuală, națională, regională sau globală.
Este foarte important și faptul că intensificarea procesului de globalizare conduce la accentuarea incertitudinii asupra viitorului securității internaționale. Fenomenul de globalizare duce la luarea mai multor măsuri în ceea ce privește colaboararea globală, tocmai pentru a diminua cât mai mult pisibil potențialele pericole ce se pot transforma într-un adevărat razboi.
Din aceste considerente se impune revizuirea modului de asigurare a unor forme și practici eficiente de colaborare, dezvoltarea unor strategii viabile de securizare a spațiului global pentru a asista la o nouă transformare a acestuia.
Studiul lucrării de față presupune cercetarea conceptelor teoretice și aplicative a serviciilor de informații și importanța acestora pentru realitatea globală deoarece preocuparea pentru studierea serviciilor de informații este mai intensă ca niciodată. Studiul acesta este alcătuit din patru capitole a căror structură organizațională descrie rolul pe care o îl joacă serviciile de informații în lumea globală.
De aceea, în primul capitol, “Elemente definitorii ale serviciilor de informații”, sunt prezentate aceste servicii de informații de la începutul lor până în prezent, realizând un scurt istoric al acestora.
În cel de-al doilea capitol, „Evoluția primelor structuri de informații și mediul internațional de securitate”, sunt ilustrate etapele prin care au trecut serviciile de informații, dar și schimbările geopolitice care au avut loc în a doua jumătate a secolului trecut, subliniându-se astfel, o mai bună cunoaștere a politicii internaționale. Tot în acest capitol sunt prezentate și preocupările contemporane din domeniul serviciilor de informații, precum și procesele moderne de transformare a acestora în contextul globalizării.
Capitolul trei, “Condițiile mediului intern și internațional în procesul de formare al serviciilor de informații și modalități de cooperare în acest domeniu între state”, tratează importanța colaborării serviciilor de informații cu structurile decizionale și preluarea celor mai bune practici și lecții învățate de dezvoltare a noilor dimensiuni de colaborare, cooperare și conlucrare multilaterală în cadrul coalițiilor multinaționale desfășurate pentru operațiuni de menținere a păcii. Așadar, actualitatea cercetării trebuie abordată și din perspectiva examinării evoluției securității globale, care în ultimul deceniu a atestat faptul că succesul acțiunilor și stabilitatea pot fi obținute numai în urma colaborării multidimensionale a comunității internaționale.
Ultimul capitol, “Misiunile serviciilor de informații într-o societate democratică”, descrie modul în care s-au dezvoltat parteneriatele cu comunitățile științifice din țară și de peste hotare, dar și felul în care s-au îmbunătățita resursele științifice, schimbul de tehnologii avansate în procesul de analiză, schimbul de informații, precum și colaborarea și conlucrarea dintre state.
CAPITOLUL I
ELEMENTE DEFINITORII ALE SERVICIILOR DE INFORMAȚII
Securitatea este un concept relațional, care presupune o ajustare permanentă a unui set de parametri interni la condițiile mediului internațional, un proces cu o dinamică variabilă, îndreptat către conservarea spațiului și valorilor proprii.
O democrație reală nu poate exista fără servicii de informații adecvate. Acestea trebuie să aibă un caracter cuprinzător, integral, îmbinând într-o formă unitară atât dimensiunea tradițională a securității naționale, cât și dimensiunea umană a securității, care pune în centrul preocupărilor asigurarea condițiilor necesare protejării, bunăstării și afirmării libere a individului. Încercările de soluționare a problemelor complexe de securitate exclusiv prin utilizarea mijloacelor convenționale sau pe bază unilaterală, sunt sortite eșecului. Nu există o soluție universală pentru reducerea insecurității, fiind necesară elaborarea și aplicarea de politici publice adecvate contextului global, regional și național de securitate.
Serviciile de informații sunt, așadar, instituții ale statului de drept prin prisma atribuțiilor conferite și modalităților de exercitare a acestora. În acest sens și-au definit orientările strategice și obiectivele prioritare, obiective care coincid cu obiectivele fundamentale ale politicii interne și externe a statului, precum o societate democratică și o economie de piață performantă.
I.1. Serviciile de informații, parte a organizării sociale moderne
Sintagma de ‘’Servicii de informați’’ aparține sistemului politic anglo-saxon, exploatat de marile puteri europene, urmând exemplul Angliei, la începutul secolului al XIX-lea. Aceasta reprezintă un organism ce funcționează ca sistem al domeniului securității cu funcții de coordonare, planificare și gestionarea a serviciilor de informații necesare apărării valorilor și intereselor unei țări.
Cu toate că există un model recunoscut și general acceptat, fiecare stat suveran poate avea în prezent propriuiile servicii de informații, gândite în funcție de capacitate, interese și propria identitate națională. De aceea, în actualul context geopolitic și geostrategic, ființează comunități de informații, care au principii comune de organizare și funcționare, dar și caracteristici specifice, date de obiectivele pe care le urmăresc, de modalitățile de realizare a acestora, precum și de caracterul imprimat procesului informațional. Ca organizație, dar și ca sistem integrat de instituții, ,,comunitatea de informații cuprinde totalitatea structurilor autonome sau departamentale de informații, cu componente de căutare, culegere, analiză și transmitere a acestora, în funcție de competențe, structuri sau servicii de securitate, cu organisme proprii de informații, dar și cu structuri de specialitate în activități specifice’’.
De regulă, o comunitate de informații a unui stat este coordonată direct de către președinte sau de către șeful executivului, ale căror prerogative implică și răspunderea nemijlocită pentru organizarea și executarea măsurilor specifice legate de securitatea națională. Pentru coordonarea acesteia, șeful statului sau al executivului dispune de organisme consultative, care poartă denumiri diferite, de la stat la stat (comitet de consilieri, grup de cooperare, comisie de coordonare a informațiilor, consiliu de securitate etc.).
Organismul specializat în coordonarea comunității de informații participă nemijlocit la exercitarea autorității de securitate națională și coordonează permanent factorii de decizie politico-militară, elaborează documente informative pentru beneficiarii legal abilitați, precum și analize și prognoze privind amenințările și pericolele pentru securitatea națională, fiind autorizat, în același timp, să susțină și să promoveze interesul național în cadrul dialogurilor cu structurile similare din alte state.
Un astfel de sistem este coordonat de obicei de către cel mai înalt demnitar al statului respectiv (președinte sau prim-ministru), condus nemijlocit de către organisme colective sau de un coordonator al Serviciilor Naționale de Informații ( ,,Director of National Intelligence’’, cum este cazul SUA) sau de șeful principalului serviciu de informații din acel stat, fiind controlat de Parlament și societatea civilă prin mecanismele oferite de sistemul democratic de organizare socială.
O primă consacrare oficială a termenului de comunitate de informații a fost dată de ,,Legea Securității Naționale a SUA’’ (National Security Act of 1947), cu prilejul reorganizării sistemului informativ al SUA, după Al Doilea Război Mondial. În cadrul acestei legi, prin comunitate informativă s-a desemnat, pe de o parte, ansamblul structurilor informative naționale, iar, pe de altă parte, funcțiile comune și sistemul central de integrare și coordonare a acestora.
În țara noastră, sintagma de ,,serviciu informativ’’ a fost utilizată pentru prima dată în legea nr. 1 din 6 ianuarie 1998, privind organizarea și funcționarea SIE, în care la art. 4 stipulează că ,,(…) pentru asigurarea unei politici unitare și coerente a comunității informative în plan extern, SIE conlucrează cu ministere, instituții publice și alte persoane juridice (…). ‘’.
În prezent, în România, noțiunea de comunitate de informații nu este definită încă printr-un text de lege, dar este precizată funcționarea acesteia și faptul că reprezintă rețeaua de funcționalitate a autorităților publice din sistemul securității naționale prin hotărârea CSAT de înființare a acesteia.
Prin Hotărârea CSAT, din 18 noiembrie 2005, s-au decis măsuri pentru organizarea și coordonarea activităților de informații pentru securitatea națională și funcționarea Comunității Naționale de Informații (CNI), iar componentele comunității sunt: Serviciul Român de Informații, Serviciul de Informații Externe, Direcția Generală de Informații a Apărării și Direcția Generală de Informații și Protecție Internă din Ministerul Administrației și Internelor.
În aceeași componență a Hotărârii CSAT, se regăsesc și sunt înființate mai multe organisme. Printre acestea, se numără, Comitetul Coordonator Pentru Comunitatea Națională de Informații, acesta este responsabil cu organizarea și coordonarea unitară a activităților de informații care privesc securitatea națională. De asemenea, există Consiliul Operativ al Comunității Naționale de Informații, pentru cooperarea și colaborarea între componentele comunității naționale de informații.
Oficiul Pentru Informații Integrate, ce asigură planificarea și evaluarea unitară a informațiilor necesare susținerii strategiilor și politicilor naționale de securitate, fiind structura care planifică nevoile de informații pentru securitate națională și care elaborează Buletinul Informațiilor Naționale de Securitate și alte produse analitice integrate.
Precum și Consiliul Consultativ al Comunității Naționale de Informații, care se compune din președinți ai comisiilor parlamentare, reprezentanți ai ministerelor și serviciilor cu atribuții în domeniu și care nu sunt reprezentate în Consiliul Suprem de Apărare a Țării, ai agențiilor guvernamentale și altor autorități care pot sprijini realizarea securității naționale, și care funcționează pe lângă Comitetul Coordonator.
Toate aceste organisme contribuie la stabilirea serviciilor de informații și securitate în relație cu noile provocări ale mileniului, precum și la crearea unor noi structuri de informații specializate pe tipuri de amenințări, care să răspundă schimbărilor rapide din cadrul amenințărilor asimetrice.
I.2. Activitatea de informații. Perspective teoretice
În general, toate statele democratice își proiectează servicii de informații care să servească intereselor de securitate ale acestora. Acestea produc informații pentru asigurarea unei bune guvernări și pentru apărarea cetățeanului.
Serviciile de informații sunt instituții ce au rolul de a anticipa și a preveni înainte de a se declanșa diverse crize social-politice, economice, ecologice, religioase, conflicte interetnice, etc., adică tot ce poate pune societatea într-o stare de insecuritate.
Însă, experiența istorică arată că au existat și situații când serviciile de informații au contribuit și s-au implicat semnificativ fiind dirijate de către puteile politice în declanșarea unor premise, ce, la rândul lor, au constituit premisele pentru izbucnirea conflictelor militare. Cu toate acestea, rolul serviciilor de informații ar fi să anunțe și să acționeze la timp, adică să ofere informații complete și reale despre intențiile potențialior aliați sau inamici, în urma cărora să se poată lua decizii în privința strategiilor aflate în acord cu interesele și aspirațiile statale și naționale.
Conform unuia dintre cei mai importanți analiști ai teoriei globalizării, Ulrich Beck, este necesar ca unele dintre acele concepte fundamentale ale societății moderne, adică casa, familia, clasa, democrația, dominația, statul, economia, sfera publică, politica, să fie scutite de fixațiile naționalismului metodologic și redefinite, reconceptualizate în contextul cosmopolitanismului metodologic.
Sugestivă din perspectiva acestui fapt, este, de asemenea, abordarea lui Manuel Castells, care definește evoluția statului în mod gradual către o nouă structură, cea a statului-rețea. Rețeaua este identificată precum un set de noduri care formează o „structură complexă de comunicare, construită în jurul unui set de obiective care îi asigură simultan unitatea de scop și adaptabilitatea la mediul în care operează”.
În sistemul internațional complex, format din state moderne tradiționale, premoderne și postmoderne, apar probleme de securitate de o diversitate fără precedent, pe lângă amenințările clasice sporind într-un ritm susținut cele asimetrice. În momentul actual, factorii de risc se diversifică și se multiplică: pe de o parte, extind sfera de securitate astfel încât aceasta să acopere riscuri neconvenționale, precum schimbările climatice, criza alimentelor, pandemiile etc.; pe de altă parte, efectele crizei economice globale pot alimenta atitudini extremist-naționaliste ori reaprinde conflicte domestice sau etnice, având un impact direct asupra securității cetățenilor, pe fondul creșterii ra Serviciile de informații, constituie mijlocul calificat de a identifica factorii de risc pentru societate. Ele pot fi deturnate de la rolul lor, prin abuz politic, servind ca mijloc de șantaj secret.
Prin urmare, este necesară construcția unor elemente care să contrabalanseze acest risc în cadrul societății democratice și care să garanteze respectarea cadrului normativ de funcționare normală a structurilor de informații. Acest cadru trebuie să definească zona de responsabilitate a serviciilor, limitele lor de competență, mecanismele de supraveghere și monitorizare. Totodată, munca de informații este esențială în pregătirea luării deciziei politice, economice, sociale, militare etc. tei criminalității și al amplificării luptei pentru resurse.
Cu toate că, atât amenințările la adresa securității naționale, cât și răspunsurile la aceste amenințări au devenit din ce în ce mai globale, instrumentele de răspundere au rămas limitate la nivele teritoriale. Cooperarea din ce în ce mai intensă dintre agențiile naționale de informații nu a fost echilibrată în mod adecvat de o colaborare internațională între organismele naționale de supraveghere. În cele din urmă, combinația dintre fragilitatea acestor organisme, pe de o parte, și nivelurile de secretizare, sensibilitate și multiteritorialitate inerente activităților de cooperare internațională, pe de altă parte, a condus la creșterea deficitului de responsabilitate și, în anumite cazuri, a transformat schimbul de informații într-un spațiu de impunitate relativă.
De aceea, amplul proces de reformă a societății românești, declanșat în Decembrie 1989, a dus la o schimbare importantă și, anume, reorganizarea serviciilor de informații și a misiunilor acestora, activitățile specifice fiind puse în concordanță cu regulile și principiile statului de drept. Atribuțiile funcționale ale acestora au la bază prevederile Constituției și sunt menționate în actele normative din domeniul siguranței naționale, ce este definită, în primul rând, ca stare de legalitate.
Unul dintre cele mai importante documente post-decembriste ce a avut rolul să adapteze și să faciliteze compatibilizarea instituțiilor informatii cu noua realiate geostrategică și geopolitică rezultată în urma reformei este Doctrina Națională a Informațiilor Pentru Securitate’’.
Pe de altă parte, schimbările din cadrul climatului politic internațional după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, de asemenea, au generat o reevaluare a conceptelor în domeniul securității naționale. Acestea au stat la baza elaborării strategiei de securitate națională a României, implementată de către Consiliul Suprem de Apărare a Tării și aprobată de Parlament, ce a însemnat regândirea structurii și a competențelor serviciilor de informații, fiind luate în calcul riscurile și amenințările actuale.
De asemenea, ordinea constituțională include catalogul drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și a măsurilor eficiente pentru protecția acelor drepturi împotriva oricărei forme de violare. Nici un serviciu de informații nu poate amenința în mod arbitrar acele drepturi și libertăți. Iar dacă se întâmplă acest lucru, înseamnă că au loc amenințări la adresa ordinii constituționale și nu acțiuni de protecție a ordinii constituționale.
Totodată, munca de informații este esențială în pregătirea luării deciziei politice, economice, sociale, militare etc. În acest sens, supravegherea serviciilor se impune cel mai mult. Adică, menținerea unei relații de lucru corecte dintre Comisia Parlamentară de specialitate și structura de informații pe care o controlează. Comisia de supraveghere trebuie să aibă acces la informațiile clasificate și poate să solicite rapoarte, să audieze și să conducă investigații pentru a demonstra abuzurile.
Activitatea serviciilor de informații se integrează organic în sistemul ce conferă functionalitate statului de drept. De asemenea, se lucrează în vederea facilitării cooperării cu celelalte instituții care iau parte la luarea deciziilor din cadrul sistemului național de apărare și siguranță națională. Toate aceste eforturi conlucrează în sprijinul eficientizării serviciilor de informații în societatea democratică.
I.3. Necesitatea, rolul și eficiența serviciilor de informații în statele democratice
Misiunile serviciilor de informații într-o societate democratică, nevoile de informații ale beneficiarilor și utilizatorilor acestora, subordonarea activității lor intereselor naționale, conjugate cu cele internaționale, modalitățile adecvate pentru asigurarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, limitele angajării competențelor legale, realizarea securității statului fără a leza drepturile și libertățile cetățenilor, recrutarea, pregătirea și instruirea personalului etc., sunt conferite de legislația în materie, care le definește ca autorități publice și instituții ale statului de drept. Procesul de adaptare la contextul de securitate și de sporire a capacității de anticipare a riscurilor și amenințărilor este susținut în fiecare stat democratic, de cadrul legislativ.
Legea stabilește care sunt competențele, obiectivele și misiunile, iar autoritățile politice, alese în mod liber de societate, își asumă responsabilitatea politică a activității lor, ținând seama de consecințele pe care le pot avea acțiunile specifice în interiorul sau în exteriorul statului.
Fundamentul legal pe care se desfășoară, în prezent, activitatea de informații, favorizează gradul de deschidere mai mare spre societatea civilă și spre reprezentanții săi. De aceea, atât instituțiile abilitate în materie de securitate, cât și societatea civilă conștientizează faptul că fiecare serviciu de informații trebuie să dispună de mecanismele legale necesare pentru a putea preveni amenințările înainte ca acestea să se materializeze în agresiuni la adresa statelor, comunităților și cetățenilor acestora.
În acest context, pe de o parte se poate vorbi despre necesitatea exploatării cât mai unitare și pragmatice a unor resurse umane și materiale din ce în ce mai importante, evitând paralelismele și suprapunerile, care se manifestă încă frecvent, iar pe de altă parte, de o funcționare performantă, a comunității de informații, care este menită să asigure o cooperare eficientă între toate serviciile și organismele cu atribuții în domeniul culegerii de informații.
Serviciile și structurile care formează comunitatea de informații a unui stat reprezintă o parte constitutivă a puterii democratice, iar rolul unei serviciu de informații performant este acela de protecție a națiunii, a colectivității și a indivizilor ce îl compun împotriva amenințărilor interne și externe.
Așadar, serviciile de informații sunt așezate, așa cum este firesc să se întâmple, în subordinea decidenților politici având rolul de a sprijini eforturile acestora de a elabora politici de securitate, precum și de a reacționa la timp în fața unor riscuri și amenințări.
Prin analizele, evaluările și informările pe care le oferă, serviciile de informații trebuie să sprijine structurile decidente să evite „surprizele” strategice. Pentru ca aceste analize și informări să fie de folos și eficiente, este necesar să existe o corespondență între agenda executivului și agenda serviciilor de informații. Cu toate acestea, pe de altă parte, serviciile de informații trebuie să își mențină capacitatea de a sesiza apariția unor noi pericole și amenințări la adresa securității și de a atenționa structurile politice decidente asupra acestora. Altfel spus, responsabilitatea fundamentală a serviciilor de informații este de a identifica corect și la timp amenințările interne și externe la adresa securității astfel încât acestea să fie rezolvate fără a genera pagube sau pierderi umane ori materiale.
În regimurile democratice, puterea executivă, legislativă și judecătorească exercită o supraveghere asupra serviciilor de informații și a activității acestora într-un mediu clasificat. Ele trebuie să acționeze în conformitate cu politicile statului, să urmeze obiectivele relevante ale acestor politici, să existe un sistem concret de sarcini, controlat nu numai de însăși instituțiile de informații, ci și de către alte instrumente ale statului în sarcina cărora se află culegerea și analiza informațiilor.
Esențial pentru o societate democratică este ca serviciile de informații să fie receptive și să se adapteze cerințelor poporului pe care-l deservesc. Statul nu se confundă cu un anume partid politic, iar culegerea de informații în scopuri politice depășește limitele legale ale acestei activități .
Studiile asupra tendințelor de evoluție din mediu intern și internațional, evaluările asupra probabilităților de materializare a riscurilor și amenințărilor, a efectelor concretizării acestora, reprezintă informații vitale pe baza cărora decidenții politici pot defini corect interesul național, pot elabora o doctrină adecvată și asigura transpunerea ei în practică, de asemenea, elaborează o politică de securitate și o strategie militară, și nu în ultimul rând, acordă sarcinile potrivite structurilor de securitate.
Tocmai de aceea, existența serviciilor de informații în țările democratice presupune instrumente solide de supraveghere și răspundere. Serviciile de informații dețin competențe și capacități de intruziune deosebite în vederea protejării statului, cetățenilor acestuia și asupra apărării ordinii democratice. Cu toate acestea, există riscul ca, dată fiind amploarea acestor competențe, să existe posibilitatea ca serviciile să fie utilizate pentru a deteriora securitatea persoanelor și pentru a corupe procesul democratic. Astfel, controalele și echilibrul sunt necesare și foarte importante în asigurarea faptului că serviciile de informații își îndeplinesc și însușesc responsabilitățile în concordanță cu Constituția și statul de drept.
Modalitățile tehnologice moderne de informare și comunicare permit serviciilor de informații să adune informații în masă. Evoluția revoluționară a modalităților de strângere și studiere a datelor, încurajează și mai mult colectarea unor cantități din ce în ce mari de date cu caracter personal, în ideea de a extrage din acestea informații sau modele importante (realizarea de legături între fragmente de informații pentru a forma o imagine de ansamblu).
Astfel, evoluțiile tehnologice au permis o oarecare modificare în paradigma serviciilor de informații, îndepărtându-le de monitorizarea bazată pe suspiciune și înderptându-le spre o supraveghere generalizată și sistematică.
Capitolul al II-lea. Evoluția primelor structuri de informatii și mediul internațional de securitate
La începutul secolului XXI, procesul accelerat de integrare, interdependență și comunicare definit, de regulă, prin cuvântul globalizare, se profila drept cea mai importantă provocare la adresa sistemelor naționale de securitate, ca și la adresa statelor în general. Este începutul unei ere a tehnologiilor înalte, o eră a informațiilor și a vitezei, într-o lume plină de schimbări în care obținerea oportună a informațiilor este esențială. Informația reprezintă o condiție absolut necesară pentru progresul omenirii, iar noile dimensiuni ale mediului internațional impun o manipulare și o gestionare adecvată a acesteia.
În acest context, tot mai mulți analiști au arătat că securitatea nu mai este o chestiune de putere militară, ci de informație. Accentul nu se mai pune pe combatere ci pe prevenire ceea ce face ca rolul și importanța reală a serviciilor de informații să crească proporțional.
Rolul acestor servicii de informații este acela de a furniza factorului de decizie politică toate informațiile necesare, pe baza cărora acesta să poată lua deciziile optime în domeniul securității naționale, în privința formulării direcțiilor de politică externă, dar și în privința politicilor economice.
II.1. Începuturile activității de informații și evoluția serviciilor de informații
Evoluția și dezvoltarea societății umane, a noilor teorii științifice și a tehnologiei informației au dus la modificări importante și transformări controlate și adaptative asupra serviciilor de informații, dar mai ales asupra proceselor și sistemelor acestora. Aceste evoluții au determinat și determină în continuare reașezări obligatorii în procesele de exploatare a informațiilor din surse deschise și închise.
Serviciile de informații au reprezentat la început un fenomen de ,,nișă”. Ulterior, pe fondul încetării „Războiului Rece”, s-a impus o redefinire a conceptului de securitate, din perspectiva estompării dimensiunii militare a acesteia și a emergenței noilor amenințări de ordin economic, societal, cultural sau ecologic. În același timp, dimensiunea națională a securității este completată și balansată de cea internațională, în condițiile accentuării procesului de globalizare.
În România, serviciile de informatiții reprezintă încă o provocare datorită moștenirii reprezentate de imaginea publică privind perioada comunistă și abuzurile comise în perioada respectivă de către „Securitate” în numele siguranței naționale. Cu toate acestea, după anul 1990 au avut loc diverse încercări de reconceptualizare a domeniului serviciilor informative, cunoscând în acest moment o larga deschidere în ceea ce privește studierea acestora în tot mai multe instituții. Această deschidere se datorează, în parte, și celor două mari procese strategice ale istoriei recente, aderarea la structurile UE și NATO, ce au marcat în mod irevocabil destinul democratic al României.
Serviciile de informații au cunoscut o adevărată recunoaștere, odată cu apariția obligativității de protejare a datelor din interiorul instituțiilor de stat.
Evoluția în activitatea serviciilor de informații este condiționată de o serie de discontinuități, de schimbări bruște în contextul geopolitic sau în domeniul tehnologiilor, de constrângeri bugetare ori presiuni politice. În această viziune, având în vedere viteza cu care se derulează evenimentele pe plan internațional, mediul de securitate evoluează din criză în criză, fiind vorba despre perioadele de tensiuni politice ce alternează cu cele de liniște și duc la dezechilibre politice.
După ce o bună perioadă de timp, analiștii au estimat o reducere graduală a importanței statului, evoluțiile de la începutul mileniului și, în special, criza economică mondială au readus entitatea statală în centrul abordărilor conceptului de securitate. Profesorul Daniel Dăianu afirma, într-o emisiune la Radio România Actualități, că în urma crizei mondiale s-a declanșat luarea măsurilor drastice de către guvernele statelor democratice, atât în domeniul finanțelor, cât și în cela al serviciilor de informații.
Termenul de naționalism, considerat până decurând perimat, își recapătă cu totul importanța în secolul al XXI-lea, în Statele Unite ale Americii, după atacurile de la 11 Septembrie 2001 și sub teroarea noilor amenințări mondiale (de la catastrofe naturale și încălzire globală, până la valurile de emigranți și terorism).
Într-un articol publicat pe Internet, Ioana Paverman tratează sensul atribuit sintagmei de ,,servicii de informații”, pe care îl atribuie, în primul rând, unei apropieri între cetățeni și problematica tratată la nivel statal. Ceea ce aparținea exclusiv serviciilor secrete, acum reprezintă o problemă cetățenească, cetățeanul devenind un producător și un consumator de informații importante pentru securitatea națională.
Secolul al XXI-lea este marcat de modificările ce au avut loc în domeniul analizei evoluției securității internaționale, mai exact, este caracterizat prin modificarea parametrilor clasici utilizați în studiul acestei evoluții. Așadar, dacă în perioada Războiului Rece exista o oarecare simetrie între cele două blocuri politico-ideologice, iar acum au loc emergențele unor forme multiple de asimetrie în conflictele contemporane, iar aceste asimetrii au loc în cadrul diferențierii dintre noile forme de conflict și războiul convențional, un astfel de exemplu fiind campania împotriva terorismului derulată la nivel internațional.
Aceste riscuri nu pot fi abordate separat, ci numai împreună, aceasta fiind și caracteristica fundamentală a acestor noi amenințări, ele putând fi studiate și gestionate doar împreună. Aceste amenințări fiind parte a unor dezvoltări interdependente și complexe, determină greutăți de anticipare și de cunoaștere din partea instituțiilor de stat, precum și în prevenirea și combaterea acestora.
Într-o societate în care predomină instabilitatea și incertitudinea, trebuie să existe instituții de securitate care să analizeze în mod corespunzător gravitatea impactului diverselor evenimente și să adopte prompt și precis rezolvări ale acestor situații, rezolvări ce trebuie, de asemenea, să fie eficiente și fezabile. Multiplicarea datelor și accesul tot mai facil la informații au adus un aport semnificativ la consolidarea relevanței analizei serviciilor de informații.
Astfel, studiul serviciilor de informații au depășit segmentul încredințat inițial, adică procesarea și sintetizarea datelor importante pentru securitatea națională. Ceea ce a determinat diferențierea analizei din domeniul intelligence-ului, față de alți competitori, sunt factorii care s-au organizat în funcție de micșorarea timpului de prelucrare a datelor, de interpretarea datelor și de utilizarea unor tehnici și mijloace analitice în situații variate.
Nevoia de a micșora și chiar elimina starea de incertitudine din domeniul serviciilor de informații a dus efectuarea de imense eforturi în ceea ce privește luarea unor măsuri cât mai eficiente privind anticiparea unor astfel de evenimente care ar putea perturba starea de securitate în plan intern sau internațional.
Acest rol de avertizare cu privire la tendințele de manifestare a unor amenințări și riscuri la adresa securității naționale și internaționale ce aparține serviciilor de informații îndeplinește chiar funcția principală a acestora.
II.2. Serviciile de informații în perioada postbelică
În ultimii 15-20 de ani, serviciile de informații au fost nevoite să facă față unei succesiuni de schimbări radicale în mediul de securitate, cele mai dramatice fiind, de departe, sfârșitul „Războiului Rece” și atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001, care au determinat schimbări importante de obiective și tipul de misiuni. În același timp, „revoluția informatică” a ridicat probleme noi legate de prelucrarea datelor, eficiența metodelor și flexibilitatea structurilor instituționale. Se poate spune că, în ultima decadă, serviciile informative au fost nevoite să acționeze într-un mediu din ce în ce mai haotic și puțin previzibil, eforturi intense de adaptare fiind depuse atât în planul metodelor și mijloacelor, cât, mai ales, în plan conceptual, existând astfel, mai multe tendințe ân evoluția serviciilor de informații în perioada postbelică.
O tendință vizibilă pe tot mapamondul este aceea de transformare, de reformă în cadrul structurilor de informații, iar principalul obiectiv îl reprezintă îmbunătățirea modului de organizare a activității, printr-o abordare de regulă modernă, adică tehnicistă și birocratică, drept efect al aplicării unor norme legale și pe baza concluziilor diferitelor comisii.
O altă tendință o reprezintă multiplicarea identității structurilor de informații pe măsura diversificării competențelor și misiunilor. Serviciul Român de Informații este, de exemplu, autoritate națională în materie antiteroristă și în domeniul informațiilor clasificate, este parte într-o numeroasă serie de acorduri și protocoale, cu diverse sarcini și coordonări, este în membru în Conferința Central Europeană (MEC) și întreprinde demersuri pentru a accede în Grupul de la Berna. Este de așteptat ca acest proces de multiplicare a tipului de misiuni să se diminueze, iar structurile de informații să revină și să se concentreze pe „obiectul” principal de activitate.
Aceste sunt tendințele actuale spre care se îndreaptă serviciile informative, cu toate acestea, încă de la încetarea celui de-Al Doilea Război Mondial și chiar înainte de acesta s-a încercat combaterea terorismului prin intermediul serviciilor de informații care trebuiau să fie cât mai eficiente.
Astfel, la jumătatea secolului al XIX-lea, Belgia a fost prima țară care a adoptat un plan de măsuri de combatere a terorismului, prin introducerea, în legislația penală, a „clauzei atentatului”, făcând extrădabili autorii asasinatelor politice.
Următoarea etapă în dezvoltarea măsurilor de reglementare juridică, în scopul combaterii terorismului, datează din perioada interbelică, cu precădere după asasinarea la Marsilia, în 1934, a regelui Alexandru al Iugoslaviei, a ministrului de externe francez, Louis Barthon, respectiv a cancelarului austriac Dolfuss, momente culminante ale actelor de terorism cu implicații internaționale.
Urmarea acestor evenimente au constituit-o abordarea problematicii terorismului în fața Ligii Națiunilor și adoptarea Convenției din 1937 pentru prevenirea și reprimarea terorismului. Artizanul convenției adoptate în 1937 privind inițierea unor măsuri internaționale pentru condamnarea actelor teroriste a fost juristul român Vespasian Pella.
Dezvoltarea reglementărilor privind cooperarea internațională în domeniul combaterii terorismului a cunoscut o evoluție constantă după cel de-al Doilea Război Mondial, mai ales, ca urmare a creșterii numărului cazurilor de piraterie aeriană.
Astfel, O.N.U. a inclus terorismul printre crimele internaționale, elaborând instrumente juridice (convenții, rezoluții etc.) care au condus la adoptarea unor măsuri practice privind cooperarea statelor pentru reprimarea terorismului internațional. În urma unor eforturi sporite ale unor state, s-a reușit încheierea mai multor convenții internaționale care abordează și unele dintre aspectele terorismului internațional:
• Convenția asupra infracțiunilor și altor acte comise la bordul aeronavelor (Tokio, 14 septembrie 1963);
• Rezoluția nr. 2551, din 12 decembrie 1969, intitulată „Deturnarea forțată a aeronavelor civile în zbor”;
• Declarația asupra principiilor dreptului internațional, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U., la 24 octombrie 1970;
• Rezoluția nr. 2645 a O.N.U., din 30 noiembrie 1970;
• Convenția privind incriminarea deturnărilor de aeronave (Haga, 16 decembrie 1970);
• Convenția privind incriminarea actelor săvârșite împotriva siguranței aeronavelor (Montreal, 23 septembrie 1971);
Astfel, a fost adoptată la Strasbourg, la 27 ianuarie 1977, Convenția europeană pentru reprimarea terorismului. Urmare a actelor teroriste din 11 septembrie 2001 din S.U.A., s-a constatat o activare fără precedent a luptei contra terorismului, când țări care aparțineau unor sisteme politice diferite au adoptat o atitudine comună.
Astfel, la cea de-a 24-a Conferință a miniștrilor europeni de justiție, organizată în perioada 4-5 octombrie 2001, la Moscova s-a adoptat Rezoluția nr.1 privind lupta contra terorismului internațional, prin care se condamnă atacurile teroriste asupra S.U.A, se reafirmă necesitatea combaterii oricăror forme de terorism și sunt invitate statele să susțină, print-un efort constant și colectiv, inițierea demersurilor necesare elaborării setului de norme privind pedepsirea actelor teroriste și să adopte de urgență toate măsurile juridice care se impun în acest scop.
În acest fel, au fost puse bazele pentru Strategia mondială antiteroristă și Planul de acțiune al celor 192 de state membre – adoptată în cadrul O.N.U., la 8 septembrie 2006, prin care se abordează global fenomenul, în contextul unei cooperării internaționale degrevată de componenta politică:
• Convenția Consiliului Europei privind prevenirea terorismului – Varșovia, 16 mai 2005;
• Convenția Consiliului Europei privind descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor care stau la baza metodologiei privind finanțarea terorismului – Varșovia, 16 mai 2005.
Pașii făcuți de reforma serviciilor de informații în perioada postbelică s-au dovedit a nu fi deajuns. Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 au scos în evidență carențele sistemului de securitate, eșecurile și frustrările sale. În prezent, reforma se concentrează pe eficacitatea și coordonarea funcțională a serviciilor informative, pe angrenarea tuturor factorilor instituționali statali. S-a decis că e necesară sporirea comunicării și colaborării între serviciile de informații la nivel național și internațional.
Problemele și amenințările cu care se confruntă zilnic lumea, indică faptul că procesul transformării și adaptării serviciilor informative nu s-a încheiat. Globalizarea, internaționalizarea amenințărilor, rapiditatea și continua diversificare a acestora conduc la ideea unor servicii de informații dinamice aflate într-o continuă schimbare.
II.3. Tendințele evoluției informațiilor în raport cu evoluția suportului tehnologic și rolul acestora într-o lume globală
Avansul tehnologic, globalizarea și efervescența versiunii deschise a modului de obținere a informațiilor au transformat profund serviciile informative. Într-un univers dual, online și offline, caracterizat de conectivitate și, totodată, atomizare, de circulație largă, rapidă, în rețele extrem de eterogene, s-au amplificat incertitudinile atât în ceea ce privește procesele actuale, dar mai ales predictibilitatea celor viitoare.
Ultimii 20 de ani au însemnat, pentru serviciile de informații, o continuă reinventare, pentru a gestiona probleme de securitate tot mai complexe.
Proliferarea formelor asimetrice, neconvenționale de conflict, și caracterul transnațional al amenințărilor s-au suprapus apariției de noi medii de comunicare, în care transmiterea și schimbul de informații pot avea loc neîngrădit, la adăpost de intervenția forțelor de securitate, prin eliminarea treptată a barierelor „tehnice”, dar în care intențiile și identitatea emitentului sunt dificil de stabilit.
În plus, au apărut pericole noi, precum cele cibernetice, a căror natură difuză, anarhică și interconexată, le face extrem de greu de identificat și gestionat.
De altfel, Robert Cooper chiar avertiza în lucrarea sa, ,,Destrămarea națiunilor. Geopolitica secolului al XXI-lea”, că ,,secolul în care tocmai am intrat riscă să fie deturnat de anarhie și tehnologie, iar acești doi mari distrugători s-ar putea susține reciproc”.
Astfel, a luat naștere un principiu fundamental, ,,cultura de securitate”, care are ca scop promovarea și consolidarea valorilor democratice prin cooperarea serviciilor de informații, precum și folosirea resurselor și a informațiilor din toate sursele disponibile pentru realizarea analizei și informarea decidenților.
În „societatea globală”, asigurarea securității presupune un efort comun între serviciile de informații, mediile academice și organizațiile neguvernamentale. Exemplele în acest sens sunt numeroase: în contextul emergenței riscurilor la adresa securității cibernetice, un serviciu de informații poate fi eficient doar în cooperare cu zona privată, de business și de cercetare pe protecția infrastructurilor informatice. Evaluarea percepțiilor asupra unor evoluții geopolitice ar fi mai profundă în urma organizării unor dezbateri publice în domeniul analizei de risc.
Evoluția serviciilor de informații, precum și fundamentarea academică a acestui domeniu conferă un potențial sporit de adaptare controlabilă la schimbările socio-politice viitoare, prin sinteza dintre inovarea tehnologică și cea socială.
În România, Serviciul Român de Informații a demarat, în 2007, un amplu proces de reformă, axat deopotrivă pe debirocratizare și flexibilizare structurală și îmbunătățirea capacităților analitice și evaluativ-predictive, sprijinite de o infrastructură informatică integrată, fiabilă și eficientă. Modernizarea SRI se axează pe: creșterea profesionalismului cadrelor, inclusiv prin atragerea de expertiză din afara sistemului; restructurarea componentei operaționale, tehnice și logistice astfel încât să se dezvolte capacități adecvate pentru îndeplinirea misiunilor specifice; definirea unei structuri suple și rapid adaptabile, care să permită abordarea unei palete largi de operațiuni; cooperare cu partenerii naționali și internaționali; promovarea și consolidarea valorilor democratice prin dezvoltarea unei înțelegeri comune a provocărilor și oportunităților în domeniul securității naționale la nivelul statului și societății românești.
Astfel, activitatea de informații în secolul al XXI-lea presupune încadrarea acestui domeniu într-o nouă paradigmă și anume, înțelegerea și descifrarea amprentei lăsate de revoluția informațională. Tehnologia informațională este astăzi indispensabilă și omniprezentă, ceea ce influențează controlul și restricția informațiilor.
În prezent, raportul dintre societate și tehnologie a dus la crearea unor societăți de tip rețea, așa cum le-a numit Jan Van Dijk și Manuel Castells, pe care le-au definit ca fiind societăți în care activitățile și structurile sociale esențiale sunt organizate în jurul unor rețele tehnologice și informaționale ce sunt realizate electronic.
De asemenea, Castells susține că nu doar tehnologia este cea care definește o societate contemporană, ci și alți factori contribuie la acest aspect, precum cei economici, politici și culturali, deci și acești factori intră în componența societății-rețea.
Astfel, această unificare dintre teoria informației și cea a controlului a dus la generarea a următorilor factori relevanți: informația, controlul și comunicarea, factori ce conlucrează în comun pentru crearea unei sinteze ce privește materia organică și cea mecanică. Pornind de la această teorie, accesul tot mai facil la informație a dus la nașterea a ceea ce a fost intitulată “Revoluția OSINT”, ce a avut un mare impact asupra politicilor și deciziilor din domeniul de securitate, precum și asupra serviciilor de informații.
Deși sursele deschise de informare sunt utilizate în procesul analitic al serviciilor de informații de multă vreme, progresul tehnologic, în special amploarea navigării pe Internet, a determinat creșterea ponderii OSINT în materialele privind securitatea națională.
Rolul OSINT a crescut în ultimii ani în cadrul serviciilor de informații prin gestionarea eficientă a informației ajutând in special serviciile de informații, dar, de asemenea, a dus și la dezvoltarea ramurilor care se ocupă de culegerea de informații din surse deschise. Această evoluție a determinat modernizarea conceptelor din domeniul serviciilor de informații.
Studiul evoluțiilor din ultimii douăzeci de ani ce au avut loc în cadrul domeniului geopolitic și economic la nivel global a scos în evidență modificările produse la nivelul mediului de securitate ce au avut urmări atât la nivel cantitativ, cât și calitativ în ceea ce privește funcționarea și organizarea activității serviciilor de informații.
Totodată, progresul tehnologiei și, mai ales, utilizarea internetului la scară largă și evoluția acestuia, prin tranformarea tot mai multor date în format digital, a dus la mărirea ponderii OSINT în ceea ce privește materialele utilizate pentru securitatea națională și globală.
Astfel, în decursul anilor, sursele deschise la informare, au influențat în mod favorabil factorii de decizie din domeniul securității naționale a SUA cu privire la evoluția mai multor evenimente, cum ar fi: invadarea Cehoslovaciei, Criza din Uganda, criza rechetelor din Cuba, schimbarea politicii URSS.
Capitolul al III-lea. Condițiile mediului intern și internațional în procesul de formare al serviciilor de informații și modalități de cooperare în acest domeniu între state
În era globalizării, țările lumii trebuie să acționeze în funcție de consecințele la care se expune și de asemenea trebuie să țină cont de răspunsul pe care îl oferă atunci când există amenințări și vulnerabilitîți la adresa securității.
De asemenea, structura sistemului relațiilor internaționale se află într-o continuă dezvoltare și transformare, iar opoziția bipolară a cedat în fața relațiilor care sunt controlate cu greu și care își urmează propriile interese.
În acest mod, forțele extremiste și forțele distrugătoare au ocupat spațiul puterii din cadrul relațiilor politice interne și internaționale. Mai mult, evoluția procesului de globalizare duce la intensificarea incertitudinii asupra viitorului securității internaționale. Procesul de globalizare ăi determină și pe factorii decizionali să-și îndrepte atenția spre îmbunătățirea modalităților de colaborare internațională, dar și asupra noilor amenințări produse de eventualele pericole care pot deveni un război iminent dacă sunt detectate prea târziu aceste amenințări.
Tocmai din această cauză, se iau măsuri în privința adoptării a noi moduri de prevenire și asigurare a unor modalități eficiente de colaborare, precum și pentru dezvoltarea unor strategii capabile să asigure securitatea internațională.
III.1. Premisele și prioritățile politice interne și internaționale în configurarea și activitatea serviciilor de informații
Lupta împortiva terorismului a cunoscut o evoluție semnificativă după evenimentele de la 11 septembrie 2011, prin colaborări mult mai strânse între state. Această necesitate a colaborării dintre SUA și aliații săi în transferul de informații a dus la crearea unor coaliții antiteroriste, coaliții ce până la data acestor evenimente nefericite din SUA erau considerate a fi tabu-uri de către personalitățile implicate în viața politică de la Washington. Astfel de relații de colaborare din cadrul serviciilor de informații sunt avantajoase în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor propuse ale statelor membre ale coalițiilor antiteroriste.
În Europa Occidentală și în SUA, prin urmare, evoluția serviciilor de informații a permis analizarea fenomenului terorismului prin intermediul unor mecanisme și instrumente moderne, astfel reușind anticiparea anumitor atacuri prin intermediul transmiterii reciproce de informații între state, organizații internaționale și serviciile de informații.
Serviciile de informații sunt instruite să răspundă provocărilor contemporane cauzate de era informațională, sunt specializate în utilizarea a noi instrumente operaționale și analitice pentru prevenirea acestor pericole, cel mai important fiind terorismul internațional. Cu toate acestea, serviciile de informații se confruntă cu diferite impedimente în fața amenințărilor de la nivelul politic, de securitate sau diplomatic.
Ca domeniu de studiu, serviciile de informații sunt prezente în mediul academic de doar câțiva ani, însă ca domeniu de activitate acestea există de milenii. Această abordare științifică a serviciilor de informați a apărut atât de târziu, în ultimele decenii ale secolului al XX-lea, deoarece acesta a fost un domeniu care a fost considerat foarte mult timp ca fiind unul secret, iar această presupusă secretizare a dus la nepermitere unei abordări ample și foarte puțin academică a acestor servicii.
De-a lungul timpului, s-a observat o deschidere a acestor servicii care sunt intersate de creare și menținerea unei relații transparente și obiectivă cu cei care beneficiază de produsele lor și cu societatea în ansamblul ei. Această deschidere creează un ansamblu de cunoștințe, dar și un instrument metodologic pentru studiul empiric și teoretic al serviciilor de informații.
În acest mod, își desfășoară activitatea serviciile de informații, obțin și analizează informațiile chiar dacă acestea provin din surse deschise sau închise.
Acest lucru înseamnă că activitățile ar trebui să evolueze în Era Informațională urmând anumite reguli, metodologi și paradigme care sunt diferite de cele din perioada Războiului Rece. Această situație este dată de nevoia de a adaptare la niveluri noi de complexitate rezultată ca efect al evoluției socioumane.
Realizarea sarcinilor serviciului de informații a fost susținută prin alocarea de resurse umane, materiale și financiare, utilizate cu maximă eficiență, având ca rezultat creșterea capacitășii de prevenire și combatere a acțiunilor ce pot aduce atingere ordinii de drept, suveranității, independenței și integrității țării sau pot leza interesele statelor, precum și libertatea și drepturile fundamentale ale cetățenilor.
În timpul Războiului Rece, statele din Europa de Est, puteau prezida în cadrul Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) și se mulțumeau cu acel nivel scăzut de trai. Însă nu se lua în calcul standardul comparațional care nu avea în atenție diferențele dintre gradele de evoluție dintre state, ci doar obținerea de diverse foloase materiale.
Sfârșitul Războiului Rece și apariția a diverse forme de terorism internațional au determinat schimbări fără precedent ale mediului de lucru al serviciilor de informații. Printre cele mai importante schimbări se numără: progresul tehnologic care a dus la creșterea vulnerabilității față de o serie de surse din ce în ce mai diverse și disparate; predominanța crescândă a formelor de conflict asimetrice și neconvenționale; deplasarea tot mai accentuată a violenței spre zonele urbane și spre domeniul securității și siguranței interne, însoțită de disensiuni sociale induse pe cale economică, etnică, religioasă și ideologică.
Unele din aceste evoluții sunt rezultatul unor schimbări reale, pe când altele se poate să fi existat dintotdeauna și să fi devenit doar recent relevante pentru serviciile de informații. Toate au însă efect asupra operațiilor majorității serviciilor de informații.
De aceea, se discută acum despre acea știință necesară pentru a rezista în fața efectelor factorilor întârziațiai evoluției ce contribuie la dezvoltarea amenințărilor pe care teoriile actuale cu privire la procesul de fundamentare al serviciilor de informații le atribuie unei zone a „necunoscutului”.
Aceste evoluții atrag după ele schimbări semnificative în gestionarea și producerea informațiilor. De exemplu, una din noile întrebări care se pun este în care domenii să se recurgă la surse deschise și la metodele actuale de colectare, și în care să se creeze noi capacități. Altă problemă se referă la găsirea de noi metode de a face schimb de date, protejându-le în același timp, în contextul dezvoltării cooperării între serviciile de informații.
În contextul actual de securitate, serviciile de informații trebuie să coopereze mai strâns între ele, ca și cu alte servicii naționale de securitate. Aceasta este o problemă în special pentru țările mari, care au mai multe servicii de informații, deși și în țările mici există diverși actori cu atribuții în acest domeniu și, prin urmare, este nevoie de o cooperare optimă. În majoritatea țărilor, mecanismele centrale de informații, formate din oficiali membri sau apropiați ai Cabinetului, răspund de coordonarea activității la nivel național. În afară de aceasta, pot fi luate măsuri pentru ca toate serviciile de informații să aibă acces la aceleași baze de date și documente și să se stabilească contacte frecvente între agenții care lucrează pe probleme similare.
Ca urmare a situațiilor din ce în ce mai frecvente în care serviciile de informații trebuie să se ocupe de probleme globale sau transnaționale, relațiile între serviciile de informații din diferite țări au luat amploare. Avantajele schimbului de informații sunt evidente: obținerea de informații de la alte țări este o condiție esențială a luării de decizii oportune, solid fundamentate. În plus, se elimină paralelismele, ceea ce permite o economisire semnificativă a resurselor.
III.2. Rolul serviciilor de informații în cooperarea internațională
După S. Kent, colaborarea internațională a serviciilor de informații se caracterizează prin: procesul de cunoaștere, prin statutul de organizație și prin activitatea pe care o desfășoară.
Cunoscutul teoretician al acestui domeniu explică și modul în care serviciile de informații internaționale ar trebui să adune și să studieze informațiile, precum și rezultatul din urma cestor procedee și să fie oferit factorilor de decizie.
Conform teoreticianului, colaborarea serviciilor de informații are în prim plan schimburile de informații și studii importante în promovarea intereselor naționale și internaționale de securitate, precum și elaborarea politicilor stategice și gestionarea amenințărilor din partea pericolelor actuale sau potențiale.
În vizorul serviciilor de informații, colaborarea internațională în combaterea terorismului a devenit mai vizibil ca obiect de cercetare după evenimentele de la 11 septembrie 2011 din SUA. Instrumentele de cercetare sunt date de abordările noi, diversele metodologii ce au o bază științifică care a contribui la elaborarea stategiilor prind prevenirea și combaterea terorismului.
La început, cercetările privind colaborarea serviciilo de informații la nivel global au reprezentat un domeniu restrâns ce se ocupa de personalul specializat militar. Unul dintre teoreticienii de la început al acestui domeniu a fost expertul analist al CIA S. Kent, studiile autorului fiind expuse în lucrarea „Strategic Intelligence for American World Policy” ce a apărut în anul 1949, unde este descrisă colaborarea internațională a serviciilor de informații ca fiind un domeniu aparte. Teoreticianul insista asupra cunoașterii ca un mod specific a acestor servicii, mod împărțit în trei categorii de elemente, elementul descriptiv, curent narativ și cel speculativ-evaluativ.
Astfel, colaborarea serviciilor de informații se caracterizează prin: cunoașterea, activitatea și statutul de organizație. S. Kent descrie și modul în care serviciile de informații trebuie să adune și să studieze informațiile, spunânâ faptul că rezultatul trebuie să fie furnizat factorilor de decizie.
Așadar, conform teoreticianului, acestă colaborare se referă la schimburile de informații și studii importante în promovarea intereselor internaționale. Deși specialistul oferă date relevante în cunoașterea domeniului, el a fost influențat de logica confruntării bipolare a „Războiului Rece”.
Cu timpul, acest domeniu a început să fie din ce în ce mai intens studiat în universități cu scopul de a forma resurse umane ce se pot adapta rapid și corespunzător la un mediu concurențial și dinamic.
Provocările din timpul Războiului Rece au condus la realizarea a adevărate rețele de centre de studii de securitate în state precum: SUA, Israel, Germania sau Marea Britanie. Sfârștul acestei perioade a dus la reflectarea realității din perspectiva dimensiunii militare și a noilor medii de riscuri ale terorismului ceea ce a culminat cu „demilitarizarea” cercetărilor privind colaborarea serviciilor de informații în lupta împotriva terorismului.
La început, studiile de informații au reprezentat un fenomen de nișă, fiind rezervate personalului militar specializat pentru a dobândi un avantaj strategic. Noile crize de securitate au determinat schimbarea de paradigmă ce s-a manifestat prin demilitarizarea cercetărilor de securitate.
Crizele de securitate de la începtul secolului al XXI-lea, a dus așa cum am menționat și anterior la demilitarizarea studiilor de securitate, însă problema securității, a instrumentelor de siguranță a serviciilor de informații și a statelor a căpătat o mare importanță în contextul internaționalizării terorismului în condițiile globalizării.
Așadar, și-au ăcut apariția noi teorii și metodologii în dezbaterile experților și analiștilor politici, având scopul de crea soluții eficiente și care să răspundă rapid acestor noi amenințări la adresa securității.
Printre acestea, ce mai eficientă soluție s-a dovedit a fi colaborarea internațională a serviciilor de informații, fiind cea mai cuprinzătoare și recentă abordare, ce aduce o nouă perspectivă asupra mediului de securitate, reliefând noile slăbiciuni prezente și propunând totodată mijloace și metode de gestionare în anihilarea terorismului internațional. astfel, cercetările din acest domeniu au cunoscut o deschidere extraordinară, intrând într-o nouă etapă.
De asemenea, colaborarea internațională a serviciilor de informații este de o maximă importanță pentru întreaga comunitate globală. Acest proces de instituire a colaborării serviciilor informaționale, precum și realizarea principiilor și regulilor fundamentale au evoluționat de-a lungul timpului.
Primii pași în acest sens a fost realizat în a doua jumătate a anilor ’30 ai secolului XX. Ulterior, în anul 1937, Societatea Națiunilor a elaborat Convenția privind Prevenirea și Reprimarea Terorismului și Convenția pentru Înființarea Curții Penale Internaționale, ce nu a intrat însă în vigoare. Prevederile din aceste Convenții au stat la baza elaborării principiilor și regulilor de colaborare internațională a serviciilor informaționale.
În Federația Rusă, cercetarea acestui domeniu, al colaborării internaționale al serviciilor de informații, a fost exploatată intens după atentatele de la 11 septembrie 2001, punând accentul pe studierea fenomenului terorismului în era globalizării, precum și rolul organizațiilor internaționale, dar și analzarea rezultatelor și perspectivelor colaborării internaționale a serviciilor de informații pentru anihilarea terorismului.
De remarcat sunt și studiile dedicate caracteristicilor ce stau la baza funcționării Comunității de Informații a Statelor Unite ale Americii, acestea reprezenând un mod de garantare al securității naționale.
III.3. Cooperarea serviciilor de informații pe plan intern și internațional
Analiza rezultatelor măsurilor întreprinse de către instituțiile ce compun Sistemul Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, în primul trimestru al anului 2004, relevă menținerea la un nivel scăzut a gradului de amenințare teroristă la adresa securității naționale a României.
Astfel, pe lângă riscurile latente conturate de prezența ți activitatea non-operativă pe teritoriul național a nucleelor unor organizații fundamentalist-islamice se înregistrează constant activități adiacente fenomenului terorist pe care astfel de structuri le angajează sau le favorizează, îndeosebi prin apelul la facilitățile pe care le oferă fenomenul migrației ilegale. Cu toate acțiunile de contracarare întreprinse pe plan internațional pentru diminuarea acestui fenomen (incluzând loviturile primite de organizațiile islamice radicale, printre care ți rețeaua Al Qaida, în Afganistan și Irak, dar și în alte zone ale lumii), se înregistrează o amplificare semnificativă a fenomenului menționat. În acest context, măsurile informativ-operative întreprinse au relevat existența unor legături între elemente aflate în tranzit pe teritoriul național și organizații teroriste active în diferite zone ale globului, inclusiv cu rețaua Al Qaida.
Recentul atentat de la Madrid, cât și declarațiile jihadiste, de ultimă oră, ale liderilor unor organizații teroriste internaționale sunt de natură să potențeze creșterea nivelului de amenințare pe plan internațional, cu influențe previzibile și asupra securității naționale a României.
Menținerea influenței chemării Al Qaida la Jihadul global, în scopul realizării unei coordonări operaționale pe plan internațional, este pusă pregnant în evidență de faptul că grupările radicale islamice, chiar dacă par să opereze autonom, aderă la jihadism și tind să-și aleagă, în funcție de locul de amplasare, ținte ușor de lovit.
Generalizarea interpretării extremiste a islamului se face simțită, într-o măsură redusă, și în țara noastră, tendință care se află permanent în atenția autorităților române, în scopul contracarării. În acest context, Serviciul Român de Informații angajează permanent, în cooperare cu instituțiile din componența Sistemului Național de Prevenire și Combatere a Terorismului, măsuri specifice de control ofensiv asupra ariilor de interes, care au ca finalitate descurajarea oricăror intenții sau acțiuni de natură să favorizeze manifestări teroriste pe teritoriul național.
În primul trimestru al anului 2004, Serviciul Român de Informații, în cooperare cu Ministerul Administrației și Internelor, a acționat conform competențelor legale, prin metodele și mijloacele specifice care îi stau la dispoziție, asupra a 64 de persoane rezidente pe teritoriul național, suspecte de legături cu rețele teroriste radicale, inclusiv Al Qaida. Aceste măsuri au constat în declararea ca persoane indezirabile pentru România, nepermiterea intrării în țară sau întreruperea dreptului de edere a unor străini suspecți de a fi implicați în activități cu relevanță în plan terorist.
De asemenea, au fost întreprinse măsuri de disrupere a activităților desfășurate de persoane suspecte de terorism, cât și în planul limitării preocupărilor de finanțare a unor organizații teroriste. Aspectul transfrontalier al terorismului modern impune cu necesitate intensificarea cooperării internaționale în domeniu, Serviciul Român de Informații angajându-se ferm în controlarea mediilor de interes ce se pot constitui în baze de sprijin pentru organizațiile teroriste internaționale, inclusiv sub aspectul monitorizării activităților de emisariat, derulate de membrii acestora.
Cel mai de succes exemplu de colaborare între serviciile internaționale de informații în combaterea terorismului este Agenția Centrală de Informații din SUA (CIA) și serviciile de informații germane, așa-numita operațiune Alberich. Astfel s-a prevenit un iminent atac terorist asemenea celui de la 11 septembie 2001 prin intermediul informațiilor furnizate de către CIA cu privire la complotul terorist pus la cale de către un grup de teroriști islamiști germani.
Această operațiune Alberich a luat naștere în luna octombrie a anului 2006, odată cu începerea interceptării de către Agenția Americană de Securitate a emailurilor cu caracter suspect trimise dintre Germania și Pakistan.
Ca rezultat al suprapunerii intereselor este contactul dintre Comunitatea Organelor de Drept și cea de Informații, însă chiar și aici pot apărea dificultăți între deoarece pot apărea probleme cauzate de diferite obiective, reguli, metode și chiar de calitatea informației colectate.
Anchetatorii Organelor de Drept adună informații politice și militare pentru umăririle pemale. De aceea, există o serie de reguli care întregesc procesul de culegere al informațiilor, sunt utile mai ales în străinătate și implică activitatea ilicită, nerăsfrângându-se asupra cetățenilor, organele de drept concentrându-se mai ales în interiorul granițelor SUA.
În aplicarea acestor legi ale Statelor Unite ale Americii, cu cereri extrateritoriale, accentul organelor de drept este pus pe crimele comise de către cetățenii Statelor Unite ale Americii sau la activități ilegale sau externe care afectează securitatea națională a Statelor Unite ale Americii, proprietatea sau cetățeni ai SUA. Activitatea organelor de drept din afara Statelor Unite și în interiorul granițelor altor țări, este de obicei întreprinsă deschis în colaborare cu guvernul gazdă.
Informația informatorului organului de drept, poate proveni de la sursă umană angajată pentru un termen de lungă sau scurtă durată. Informatorii pe termen lung pot fi folosiți pentru a asista în anchete tărăgănate cu privire la activități criminale complexe, sau a unei organizații criminale, sau acestea pot fi folosite pentru asistența lor în mai multe investigații. Aceste surse valoroase sunt rareori dezvăluite în urmăririle penale. În schimb, anchetatorii pot stimula informatorii ai căror contribuții preferabil să fie de termen scurt.
Acești informatori furnizează informații legate de caz, și relația lor cu organele de drept, în general, încetează atunci când cazul este închis. În schimb, sursele umane de informații sunt aproape toate active pe termen lung, recrutați de peste hotare de către ofițeri de caz. Informațiile suplimentare provin din capacitățile de colectare națională care includ IMINT (imagistica), COMINT (comunicații) și SIGINT (semnalele de informații).
Acești colectori culeg un număr mare de informații, dar ei sunt destinați pentru a reprezenta capabilități de colectare de lungă durată împotriva anumitor tipuri de ținte. Cheia longevității lor este înțelegerea faptului că aceștia nu vor fi compromiși, cum ar putea fi cazul în care informațiile sunt utilizate în mod necorespunzător în cadrul unei acțiuni a organului de drept sau sursa este obligată să depună mărturie în fața unui juriu sau instanței de judecată.
În plus, una dintre cele mai mari provocări pentru schimbul de informații, dacă nu cea mai mare, este de a fi „culturile birocratice respective, moduri de funcționare, surse de informare, și structuri de supraveghere“ și că FBI-ul „tinde să acorde prioritate mai mare informațiilor tactice“, care ar putea fi folosite într-un proces public iar, originile sale ar fi dezvăluite unui avocat al inculpatului. Agențiile de executare a legii, lucrează de obicei, de la caz la caz. ,,Serviciile de informații, pe de altă parte, sprijină politicile naționale de securitate, care cer un flux continuu de informații de la CIA și alte servicii de informații despre condițiile în lume, în special cu privire la țări, grupări, și indivizi care activează împotriva intereselor SUA.
Nu există nici un punct final la aceste cerințe, chiar și o evoluție favorabilă a evenimentelor […] nu înseamnă sfârșitul cererii de informații actualizate“. Serviciile de informații folosesc, uneori, informații mai puțin specifice, și „poate, mai mult, caută zvonuri și bârfe care nu pot fi înfățișate în instanță. Astfel de informații pot, totuși, să ofere cele mai bune indicații despre o situație politică fluidă într-o altă țară care ar putea afecta în mod direct interesele Statelor Unite“.
Acest obstacol instituțional, privind schimbul de informații sau deslușirea necesității de a merge dincolo de „abordarea de la caz la caz“ spre utilizarea sau culegerea de informații, a împiedicat investigațiile de combatere a terorismului ani de zile. De-a lungul anilor, „agenților le-a fost interzisă căutarea în surse deschise cum ar fi Internetul, fără a deschide, în primul rând, o investigație formală. Agenții au avut un obicei adânc înrădăcinat de a menține informații pentru ei înșiși și a prezenta rapoarte“.
Schimbul de informații nu este singura provocare cu care se confruntă Comunitățile. S-a discutat mult despre posibilitatea de a „conecta punctele,“ capacitatea de a găsi un sens logic în informația dispărată: „Problema este mult mai vastă decât doar de a colecta și a fece schimb de informații. Provocarea constă în a utiliza eficient informațiile, legând procesul de colectare cu efectuarea unei analize riguroase și imaginative, derivate din perspective multiple, care utilizează tehnologia de ultimă oră pentru a sprijini utilizatorii finali, începând cu operatorii de intervenție de urgență până la președinți. Cu alte cuvinte, trebuie să mobilizăm informația pentru noua eră de securitate națională în care am intrat”.
Capitolul al IV-lea. Misiunile serviciilor de informații într-o societate democratică
Serviciile de informații constituie mijlocul calificat de a identifica factorii de risc pentru societate. Prin urmare, este necesară construcția unor elemente care să garanteze respectarea cadrului normativ de funcționare normală a structurilor de informații. Acest cadru trebuie să definească zona de responsabilitate a serviciilor, limitele lor de competență, mecanismele de supraveghere și monitorizare. Legislația noastră trebuie să stabilească misiunile fundamentale, responsabilitățile, restricțiile, organizarea și relațiile dintre serviciile de informații care alcătuiesc comunitatea de informații. Prin urmare, Parlamentul, ca autoritate legislativă supremă, trebuie să aprobe setul de proceduri stabilite.
Modul de funcționare al serviciilor de informații trebuie adaptat pentru a putea indeplini cat mai eficient noile cerințe, fără a aduce atingere supremației legii și drepturilor omului. Pentru îndeplinirea misiunilor care revin serviciilor de informații au fost instituite mecanisme interne care să transpună în practică garanțiile juridice referitoare la protejarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
IV.1. Principiile, valorile și obiectivele serviciilor de informații
Activitatea serviciilor de informații reprezintă o prioritate națională a noilor strategii de securitate și de intelligence în SUA sau de securitate și apărare în statele UE, prin care s-a propus, în premieră, realizarea unei reforme de ansamblu, sistematice și pe termen lung a acestui domeniu vizând importante direcții de acțiune, din care se pot menționa: coordonarea, transformări structurale, constituirea unei noi structuri, îmbunătățirea calității și activității resurselor umane, reforma în cercetarea din domeniul intelligence-ului, dezvoltarea capabilităților tehnice de culegere de informații.
Dinamica transformărilor este necesară pentru eficientizarea activității organizațiilor de intelligence. Oricare ar fi modelul organizației și modalitatea sa de proiectare, american sau european, în aplicarea reformelor de intelligence este importantă eficiența acestora dată de randamentul maxim al comunității de intelligence și a componentelor sale. Toate aceste direcții și acțiuni sunt considerate necesare pentru a pregăti o schimbare strategică în intelligence-ul mondial pentru a face față noilor provocări ale secolului XXI.
Unele state europene (Marea Britanie, Franța, Spania) au elaborat într-un singur document o singură strategie de securitate națională.-, care se numește Cartea Albă a securității și apărării naționale (Le Livre blanc sur la defense et la securite nationale), document doctrinar strategic al securității și apărării, cazul Franței, fie Strategia Națională de Securitate (National Security Strategy NSS)- cazul Marii Britanii, sau Directiva de Apărare Națională 1/2004, cazul Spaniei. Documentul, indiferent de denumirea sa, integrează părțile privind securitatea, apărarea și intelligence-ul.
În contextul actual de securitate, globalizat, supus unor provocări extrem de variate, documentele strategice ce vizează securitatea națională elaborate în 2008 în state ale Uniunii Europene, precum Marea Britanie si Franța, constată suprapunerea progresivă și dificultatea în a face o delimitare între apărarea națională și apărarea internațională, între securitatea internă și securitatea externă și implicit, într-o accepțiune largă, între dimensiunea apărării și cea a securității
Prima Strategie Națională de Securitate a Marii Britanii de după Războiul Rece, Securitatea într-o lume interdependentă (Security in an interdependent World)-2008 subliniază natura noilor provocări de securitate, modul în care amenințările și riscurile au evoluat și care sunt modalitățile preconizate de Marea Britanie pentru a le depăși în prezent și în viitor. Strategia demonstrează clar faptul că noile amenințări de securitate solicită noi abordări; se impun acum o activitate radicală de reactualizare a problemelor supuse gestionării și un răspuns mult mai coordonat decât în trecut.
Strategia de securitate a Marii Britanii din 2008 fixează modalitatea de construcție a unei noi abordări integrate pe termen lung, asupra securității naționale, dar deschisă sistemului internațional. Conturarea noii abordări asupra securității naționale este și mai clar definită într-un nou document strategic din 2009 intitulat The National Security Strategy of the United Kingdom: Security for the Next Generation (Update 2009): Această nouă abordare asupra securității naționale se dorește a fi una internaționalistă, nu izolaționistă, activă, nu pasivă, agilă și flexibilă”.
Această abordare presupune concentrarea pe termen lung asupra factorilor generatori de insecuritate: înfruntarea extremismului violent care generează terorismul; medierea conflictelor; stabilizarea post-conflict; provocările ridicate pe termen lung de schimbările climatice sau de sărăcia globală și efectele pe care acestea le au asupra securității. Principalul rol îndeplinit de Strategia de Securitate a Marii Britanii este acela de a furniza consiliere strategică și politică primului ministru, sprijin pentru departamentele guvernamentale în elaborarea unor politici și strategii eficiente.
Strategia de securitate națională a Marii Britanii pledează pentru menținerea unor capabilități naționale puternice și flexibile, fapt realizabil în primul rând prin cooperare. Este necesară, așa cum remarca Primul Ministru Britanic, Gordon Brown, mobilizarea tuturor resurselor aflate la dispoziție: puterea militară, poliția și serviciile de securitate; forța persuasivă și bogată a diplomației; autoritatea unor instituții globale întărite care, beneficiind de sprijinul nostru total, pot desfășura atât mijloacele hard de putere cât și pe cele soft; și pentru că armele și autoritatea nu vor fi niciodată suficiente, puterea ideilor, a valorilor și speranțelor împărtășite împreună poate învinge inimile și rațiunile. Strategia de securitate britanică a realizat identificarea domeniilor cu impact asupra securității naționale în viitor. Prezentarea ansamblului de amenințări la adresa securității facilitează o mai bună cunoaștere a acestora, a inter-relaționărilor existente, făcând posibilă constituirea mecanismelor de contracarare și găsirea celor mai bune modalități de răspuns.
In Franța are loc o schimbare strategică în special în intelligence -ul francez pentru a face fața noilor provocări. În acest context, locul intelligence-lui francez în stat este vital. Cartea Albă a securității și apărării vizează și intelligence-ul sub toate aspectele sale importante de la conducerea, coordonarea, integrarea, colaborarea cooperarea inter-agenții și până la problematica resurselor umane, a cercetării și procesului de intelligence (cum ar fi dezvoltarea capabilităților tehnice de culegere de informații).
IV.2. Preocupări globale privind acțiunile serviciilor de informații
Globalizarea lumii contemporane înseamnă, în același timp, și posibilitatea de risc. În ultimii ani, mediul internațional ne-a arătat o instabilitate în creștere, iar în viața de zi tot mai multe pericole și amenințări. Toți actorii naționali și internaționali trebuie să își adapteze strategiile la acest nou climat, pentru a putea fi pregătiți să concureze cu succes cu acesta. Definirea actualelor priorități naționale, consolidarea sistemului național de securitate, identificarea și înțelegerea amenințărilor reprezintă principalul motiv pentru documentele strategice naționale elaborate în interiorul Uniunii Europene, în 2008 – în cazul Marii Britanii și al Franței.
Scopul Strategiei de Securitate britanice și principala sa contribuție reflectă modul în care s-a schimbat înțelegerea comună asupra securității naționale. Statul a reprezentat, în mod tradițional, în trecut, centrul politicilor externe, de apărare și de securitate, în timp ce securitatea națională a vizat protecția statului și a intereselor sale vitale împotriva atacurilor lansate de alte state. În prezent, conceptul de securitate națională s-a extins, incluzând și apărarea intereselor individuale ale cetățenilor în viața de zi cu zi, alături de integritatea și interesele statului. Pentru guvernul britanic rămâne prioritară securitatea Marii Britanii și a cetățenilor ei,iar adeziunea națiunii condiționează eficacitatea strategiei de securitate națională.
În mod clar și din analiza noii concepții de intelligence franceze, ca și pentru elaborarea oricărei strategii naționale de intelligence sunt necesare adoptarea unor măsuri mai radicale pentru a se putea realiza transformarea serviciile de informații în câteva direcții esențiale cum ar fi:
• satisface necesarului ,,schimbător" al utilizatorilor de informații pentru securitate prin eficientizarea activității tuturor serviciilor și capabilităților lor puse la dispoziție de și prin comunitățile de informații
• elaborarea și explorarea conceptelor, strategiilor, politicilor și tehnologiilor de intelligence, care să răspunde cerințelor beneficiarilor și amenințărilor concertate;
• adaptarea mai rapidă la noile provocări din mediul de securitate prin acțiuni de prevenire și contracara a noilor amenințări neconvenționale.
Este vorba de un demers de ansamblu, sistematic și pe termen lung, care trebuie să se desfășoare în întreg sistemul național de informații, pentru ca acesta să răspundă așteptărilor privind protejarea intereselor țării. Nu în ultimul rând, trebuie să se țină cont de faptul că: Politicile de apărare ale secolului XXI nu mai sunt limitate doar la angajarea de forțe militare, ci cuprind și elemente de diplomație, în dimensiuni ca negocierile, cooperarea, construcția națională (nation-building) sau reconstrucția postconflict, sau elemente preventive, de creare a încrederii între state (confidence building measures) pentru a enumera doar câteva.(Ambasador George Cristian Maior ).
Activitatea de intelligence într-un stat membru al unei alianțe strategice își justifică utilitatea în raport cu necesitatea cunoașterii exacte și complete a faptelor, în vederea identificării disfuncțiilor, vulnerabilităților și amenințărilor la adresa securității naționale și a statelor din alianță, a relevării riscurilor/pericolelor, a surselor acestuia și a potențialului lor de manifestare, elemente indispensabile pentru conceperea și aplicarea unor măsuri eficiente de prevenire sau contracarare, precum și a unor oportunități de promovare a intereselor de securitate. În contextul globalizării, acțiunile de obținere frauduloasă de informații din diverse domenii de activitate (spionaj informatic), prin accesarea neautorizată a unor date/baze s-au înmulțit și constituie un adevărat factor de risc la adresa securității naționale. Utilizarea metodelor și mijloacelor specifice criminalității informatice pentru operațiuni ilegale (ex.: servicii destinate transferului de monedă virtuală) distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a unor rețele și sisteme informatice, completează gama de factori de risc cu o arie de acțiune la nivel global. În altă ordine de idei, informațiile obținute din surse deschise (Open Source Intelligence – OSINT) reprezintă un element esențial pentru operațiunile specifice din multiple sfere de activitate, dar mai ales în cele privind armata sau serviciile de informații ale secolului al XXI-lea.
Extinderea acestor riscuri care afectează securitatea internațională a generat o creștere a rolului și importanței serviciilor de informații în sprijinirea procesului de asigurare a stabilității în anumite regiuni. Obiectivele de capabilitate vizează culegerea informațiilor, dezvoltarea unor anumite procese de standardizare, asigurarea unui sistem eficient de securitate.
Creșterea cooperării internaționale la nivelul intelligence constituie un instrument eficient de contracarare a unor riscuri care s-au multiplicat afectând Uniunea Europeană, intelligence-ul depinzând de modul cum se realizează colaborarea dintre cei care oferă și cei care folosesc informația, respectiv dintre reprezentanții serviciilor de informații și beneficiarii legali.
Perfecționarea dotării tehnice a grupărilor teroriste, prin aplicarea realizărilor științei și tehnicii, utilizarea mijloacelor netradiționale de acțiune violentă impun ca structurile de informații să se perfecționeze continuu pe toate nivelele pentru a răspunde ferm printr-o reacție preventivă.
Concluzii
În urma acestui studiu am prezentat semnificația teoretică ce derivă din rezultatele și concluziile obținute în urma conceptualizării strategiilor și mecanismelor de colaborare internațională a serviciilor speciale. Cadrul conceptual elaborat reflectă îndeosebi evoluțiile colaborării serviciilor speciale în combaterea terorismului din perioada ultimilor decenii ale secolului al XX-lea până în prezent, evidențiază aspectele ce caracterizează specificul serviciilor speciale în general, identifică caracterul particular al acestora.
Importanța teoretică a tezei se exprimă prin următoarele: sunt definite noțiunile ce țin de înțelegerea specificului serviciilor speciale în raport cu alte noțiuni utilizate, cum ar fi: intelligence, servicii de informații și securitate, servicii secrete, identificarea deosebirilor de conținut și aplicabilitate teoretică a acestora, toate acestea fiind argumentate pentru cum au evoluționat pe parcursul istoriei principiile și normele fundamentale de colaborare internațională a serviciilor speciale, fiind de asemenea, definită și sintetizată noțiunea de terorism în contextul colaborării internaționale a serviciilor speciale.
Cercetarea din lucrarea “Evoluția serviciilor de informații într-o lume globală”, a permis formularea a câteva concluzii.
În capitolul întâi, analiza aspectelor istoriografice a oferit o imagine de ansamblu asupra istoricului serviciilor de informații, procesului de constituire instituțională a acestora, precum și asupra activității de cercetare a structurilor informative la nivel global.
Capitolul al doilea, a scos în evidență modul în care a contribuit de-a lungul timpului cadrul normativ, politico-juridic și instituțional în evoluția conceptelor, metodelor și mijloacelor, cât și în abordarea instituțională a colaborării serviciilor speciale în combaterea terorismului internațional. Deoarece la începutul secolului al XXI-lea mediul de securitate internațional înregistrează o amenințare principală cum este terorismul, prevenirea și combaterea acestuia impune noi modalități de evaluare, capacități și metode care să determine acțiuni unite pentru contracararea acestui flagel și formarea unei coaliții globale.
Cel de-al treilea capitol, a analizat modul în care au contribuit serviciile de informații la nivel internațional în eliminarea și anticiparea conflictelor ce ar fi putut crea tensiuni între state și nu numai, dar și colaborarea internațională a structurilor informative în combaterea terorismului a dus la determinări conceptuale reieșind din studierea evoluției serviciilor informaționale din țările menționate în teză, au evidențiat aspectele ce caracterizează specificul serviciilor speciale în general. S-a constatat faptul că colaborarea rămâne în toate timpurile unul dintre cele mai principale aspecte, care se realizează în baza unor decizii imposibil de ignorat.
Ultimul capitol a analizat procesul de democratizare, fiind un proces extrem de complex și dificil, ce este însoțit de decizii și acțiuni radicale pentru eliminarea asocierilor cu regimul autoritar. De asemenea, s-a arătat importanța parteneriatelor eficiente și reciproce care trebuie să fie cât mai avantajoase pentru îndeplinirea sarcinilor ce se impun în contextul intereselor comune ale securității regionale.
Bibliografie
Baird Zoe; James L. Barksdale, ,,Protejarea Libertății Americii în timpul erei informaționale”, ,,Raportul Markle Foundation Task Force privind Securitatea Națională în timpul erei informaționale”, New York: ,,The Foundation”, octombrie, 2002.
Claude Silberzahnm, fost șef al Serviciului Secret francez (Direction Generale de la Securite Exterieure) în perioada 1989-1993, cf.Claude Silberzahn, Lean Guisnel, ,,Au Coeur du secret’”, Paris, 1995.
Duffy Michael, ,,How To Fix Our Intelligence”, ,,Time”, 26 aprilie 2004.
George Cristian Maior, ,,Incertitudine gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI”, Ed. RAO, București 2009.
Gorincioi R., ,,Atomizarea relațiilor internaționale în contextul globalizării: construcții generale”, în ,,11 Septembrie Noul Concept de Securitate Internațională. Materialele Conferinței Internaționale”, Chișinău: CEP USM, 2002.
Graham E., Newnham J., ,,Dicționar de relații internaționale englez-român”, București: Universal Dalsi, 2001.
Ioan Bidu, Cristian Troncotă, ,,Coordonate de Securitate”, Editura ANI, București, 2005.
Ioana Paverman, ,,Despre starea națiunii”, publicat în ,,Observatorul cultural”, nr 399 din 2007. Poate fi consultat pe Internet la adresa de URL: http://www.observatorcultural.ro/Despre-starea-natiunii* articleID_18752-articles_details. html.
Legea nr. 1 din 6 ianuarie 1998 privind organizarea și funcționarea Serviciului de Informații Externe, Monitorul Oficial, nr. 7 din 12 ianuarie 1998.
Lionede Ochea, ,,Comunitatea de informații a României, Tradiție și Modernitate’’, Editura Paco, București, 2005.
Lowenthal Mark M., ,,Intelligence: From Secrets to Policy”,Washington, D.C.: CQ Press, 2003.
Manuel Castells, ,,The New Public Sphere: Global Civil Society, and Global Governance”, în ,,The Annals of the American Academy of Political and Social Science”.
Niță C. O încercare de definire a termenului „intelligence”, în ,,Revista Română de Studii de Intelligence”, 2009, nr. 1-2, http://www.animv.ro/ro/doc/rrsi1_2.pdf.
Richard Best, Jr., ,,Intelligence to Counter Terrorism: Issues for Congress”, Washington, D.C.: Congressional Research Service Report for Congress, 27 May, 2003.
Sebe M., ,,Despre intelligence” (I), în ,,Revista romană de studii de intelligence”, nr. 1-2, 2009.
Stoica M., ,,Studii de intelligence în viziunea europeană și națională”, în ,,Revista Română de Studii de Intelligence”, 2009, nr. 1-2.
Țapoc V., ,,Teoria si metodologia stiintei contemporane:concepte și interpretări”, Chișinău, CEP USM, 2005.
Tănase Tiberiu, Elena-Maria Nicolae, ,,Comunitatea de Informații-Expresie a nevoii de coordonare a Structurilor Informative ale Sistemului Securității Naționale”, în Volumul III ,,România în Contextul Politicii de Securitate Europeană”, a XII-a sesiune de Comunicări Științifice, 2006.
Tănase T., Lucinescu I.C., ,,Cooperarea în domeniul intelligence-ului în spațiul european și euroatlantic”, în ,,Sesiunea anuală de comunicări științifice cu participare internațională”, București: Universotatea de Apărare „Caril I”, 2010.
Terriff T., ,,Security Studies Today”, Cambridge: Policy Press, 1999.
Tiberiu Troncotă, ,,Necesitatea Înființării unei reale Comunități de Informații în România”. A X-a sesiune de comunicări științifice, ,,Securitate și Siguranță națională. Concepte și doctrine în modernism”, Editura ANI.
Ulrich Beck, în George Cristian Maior, ,,Incertitudine-gândire strategică și relații internaționale în secolul XXI”, Editura RAO, București, 2009.
Maior G. C. Intelligence, în ,,Intelligence”, 2008, anul 5, serie nouă, nr. 11.
Maior G.C., ,,Istoricism, legalism și teoretizare în studiul intelligence-lui” , în ,,Revista romană de studii de intelligence”, 2009.
https://www.sri.ro/fisiere/studii/cadrullegislativ.pdf
http://cssas.unap.ro/ro/pdf_publicatii/cs04-10.pdf
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dt/1009/1009342/1009342ro.pdf
http://www.sie.ro/Arhiva/es4.html
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dt/1009/1009342/1009342ro.pdf
http://www.animv.ro/files/RRSI–5-.pdf
http://www.europarl.europa.eu/meetdocs/2009_2014/documents/libe/dt/1009/1009342/1009342ro
http://csat.presidency.ro/documente/Hotararile_CSAT__2005_6ro.pdf
file:///C:/Documents%20and%20Settings/aa/My%20Documents/Downloads/bg_IntelligenceServices_ro%20(1).pdf
http://www.sie.ro/Arhiva/es1.html
Catalin,
in primul rand ma bucur ca ti-ai gasit calea.
In al doilea rand vreau sa iei in considerare toate recomandarile facute astfel incat sa nu revin cu ele si intr-o urmatoare corectura.
In situatia in care este ceva ce nu coincide cu punctul meu de vedere te rog sa imi spui punctual si vedem cum o rezolvam.In rest e bine sa nu consumam timpul corectatnd de doua ori acelasi lucru.
Te-ai aruncat la o tema cu domeniu pe care nu il stapanesti si dupa cum vei observa din corectura nici cei care scriu carti ce le citezi nu prea il stapanesc, nici macar cei ce predau pe la universitati si academii. Dar sper sa o scoatem la capat.
Deci:
– la prima mana pana intru in corectura 30 de pagini de continut e prea putin
– dimensiunea fonturilor din metodologie. Este obligatorie si iti da si dimensiunea lucrarii
– CAPITOLUL I CAPITOLELE SI TITLURILE LOR CUM TI LE-AM FACUT EU PTR CAPITOLUL 1. corectezi in toata lucrarea
– numerotarea capitoleleor si subcapitolelor conform metodologiei (II.1, II.2 etc)
– sublinierile si evidentierile (bold, underline italic etc) stabilite de la bun inceput si folosite uniform in text pentru titluri de capitole, subcapitole, alte evidentieri etc
– notele de subsol conform metodologiei(fonturi , italic, boldire, dimensiune, punctuatie). CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– fiecare capitol incepe cu o miniintroducere de 12-16 randuri (NU MAI MULT DAR NICI MAI PUTIN) referitoare la continutul capitolului (poti rupe din inceputul primului subcapitol daca se preteaza si invers pentru primul capitol)
– Pag 5 : ,,În contextul serviciilor de informații se expune viziunea Guvernului cu privire la securitate și la modul în care ea va fi realizată’’. Ce inseamna asta? Viziunea guvernului. Pai cum adica ,,in contextual serviciilor de informatii’’ si ce are guvernul cu cu viziunea ????? ELECUBRANTA EXPRIMARE SI RELATIONARE GUVERN COMUNITATEA DE INFORMATII. Guvernul nu are viziune pe domeniu ci este BENEFICIAR
– linii de actiune pentru doctrina militara????????????? Adica linii de actiune pentru tacticile militare??????????
– deci este o nebunie sau o traducere defectuoasa. Oricum felul in care ai cityat sursa este total neconform cu necesitatea. Care e site-ul defapt? Ala este un link care peste n ore/zile dispare. Corecteaza sau elimina paragraful!
– pag 5 – atentie la folosirea ghilimeleler(FORMATUL), numai cel romanesc, respective ,, si ’’
– vezi pag 7 cu rosu, inclusiv ghilimelele. Acele ghilimele opuse parcheaza dialogul in sistemul anglo-saxon. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– pag 9 – Serviciul National de Informatii – ce este asta????? In ce lege l=ai gasit? E vorba de CNI romaneasca? SCOATE!
– ATENTIE! Operezi cu niste termini si denumiri de structure care nu exista!!!!!!!!!!!!!
– pag 9 – serviciile secrete de informatii. De ce secrete? La noi sunt servicii de informatii = servicii secrete in alte state. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– pag 9 diplomatia nu declanseaza conflicte. EA REPREZINTA INTERESELE SI ATITUDINILE STATULUI IN RAPORT CU O ALTA ENTITATE ORGANIZATIONALA. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA ! Corecteaza sau scoate paragraful. Serviciile de informatii theoretic sprijina diplomatia, practice o fac. Out of record!
– pag 10. Serviciile de informatii nu sunt instrument in mainile institutiilor publice. Primaria Dabuleni are vreun serviciu de informatii in dotare? INSTITUTIILE PUBLICE SUNT BENEFICIARI AI ACTIVITATII DE INFORMATII !!!!!!!!!!!!! CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA ! si da, participa dar nu ele identifica factorii de risc. Starea vremii intr-o regiune la un moment dat poate fi un factor de risc? Care serviciu de informatii are responsabilitate in identificarea acestui risc?????????
– pag 10-11 FOOTNOTE 15. Necitat correct. Care e siteul? Traducere defectuasa care face incorecta afirmatia ,, natura pericolelor la adresa securității s-a schimbat în același timp cu evoluțiile tehnologice, ceea ce le conferă un caracter mai internațional,’’ ELUCUBRANT CORECTEAZA sau sterge!
– pag 11 FOOTNOTE 16. Necitat correct. Care e siteul?
– nu mai folosi institutii informative sau servicii informative ci institutii sau servicii de informatii. Activitatea poate fi informative, actiunea in sine. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– Pag 12 – 18 si 19 citate gresit . care e siteul? animafilm? CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– pag 13- comunitatea de informatii NU comunitatea informative. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– pag 13 – taie te rog 22. E O MARE PORCARIE!!!!!!! Chiar Daca e publicata la ANI si cu numele unor profesori universitari la autor, asa cum iti scriam la inceput. ,, presupune obținerea unui flux informațional necesar fundamentării unei anumite viziuni asupra viitorului și cunoașterea exactă a locului pe care se dorește să le aibă o țară în lume[1].’’ NOAPTEA MINTII. CITESTE SI TU SI INCEARCA SA INTELEGI DACA POTI !
– pag 17 cu rosu- ce inseamna fraza asta??????? Facem serviciile librariilor si scolilor sau bagam acoperiti in presa. Te rog reanalizeaza si reformuleaza sa inteleaga cine citeste ce vrei sa spui sau sterge
– pag 17- exclusa exprimarea analizei de intelligence, ci analizei de informatii sau analizei in intelligence. INTELLIGENCE = activitate, proces, produs. Deci cum suna analizei de activitate, analizei de proces, sau analizei de produs. Poti vorbi de analiza in cadrul intelligence ca parte a procesului de obtinere a intelligence (informatia ca produs final). CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– Am terminat II.1 Inceputurile activitatii de informatii si evolutia acestora (adica a cui acestora? a inceputurilor?) si nu am gasit nimic nici despre inceputuri nici despre evolutie. Ce schimbi? Titlul sau continutul? HOTARASTE_TE! Dar anul asta !
-am terminat si II.2 care are 1+1/2 pagini!?, se intituleaza Serviciile de informații în perioada postbelică si NU am gasit o singura data cuvantul informatii ci numai TERORISM !!!!!!!!!!! PAI? CE FACEM? Ce schimbi? Titlul sau continutul? HOTARASTE_TE! Dar anul asta ! si in nici un caz subcapitol mai scurt de 3 pagini!
– la pag 20 – de aceea atenția se îndreaptă cître persoanele care au capacitatea de a exploata activitatea celorlalți prin strângerea de informații din surse deschise de la aceștia .Elucubrant. Surse deschise (OSINT- Open Source Intelligence) = media, lucrari, cercetari, comunicari stiintifice, inovatii publicate, scrieri de toate tipurile, imagini si orice alte surse de informare neprotejate!!!! IA MAI CITESTE ACUM FRAZA CARE AI SCRIS_O! Are vreun sens? Ce-ai vrut sa spui? REFORMULEAZA CORECT!
– pag 20 ia citeste si tu: Astfel, această unificare dintre teoria informației și cea a controlului a dus la generarea a trei factori relevanți(unificarea a 2 teorii INFORMATIE SI CONTROL????? A dus la generarea a 3 FACTORI ????!!!): informația, controlul și comunicarea, factori ce conlucrează în comun pentru crearea unei sinteze ce privește materia organică și cea mecanică.????????
– la pag 21 asupra activității de intelligence. Adica asupara activitatii de activitate de informatii. Cam asa s-ar traduce!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA !
– pag 21 _ Începutul ultimului deceniu al secolului trecut are o semnificație deosebită pentru orice analist din domeniul serviciilor de informații, această semnificație depășind granița simbolului politic. ce vrei sa spui cu asta?
– pag 21- În ciuda faptului că sursele de informare sunt folosite în procesul de analiză al serviciilor de informații cu mult timp în urmă…. Prietene, sursele de informatie sunt folosite pentru colectare si NU pentru procesul de analiza. DOAMNE…. ma ucizi! Habar n-ai despre ce vorbestisi tu vrei sa faci o disertatie!!! REFORMULEAZA CU CUVINTELE TALE doar sa se inteleaga ce vrei sa spui!!!!!!!!!!!!!!!!!
– am terminat II.3 care are 2+1/2 pag, se intituleaza Tendințele evoluției informațiilor în raport cu evoluția suportului tehnologic și rolul acestora într-o lume globală
si nu am vazut nimic din tendintele informatiilor in raport cu tehnologia informatiilor. TEHNOLOGIA INFORMATIILOR = INFORMATICA SI COMUNICATIILE. Iar tu mi-ai vorbit despre surse deschise, adica media, lucrari, cercetari, comunicari stiintifice, inovatii publicate, scrieri de toate tipurile, imagini si orice alte surse de informare neprotejate!!!! Ce are asta de a face cu titlul subcapitolului?
– DECI AM TERMINAT CAP II si niciunul dintre subcapitole nu are intinderea necesara si nu trateaza subiectul ce decurge din titlul acestora
MA OPRESC AICI CATALIN.
ESTE A DOUA SAPTAMANA CAND CITESC CUVANT CU CUVANT SI FRAZA DUPA FRAZA DE CATE 3-4 ORI CA SA INTELEG CE VREI SA SPUI.
Reiau subcapitolul de la capat ca sa imi reamintesc ce ai scris si sa ii gasesc coerenta.
Am intarziat si cu corectura la lucrarile celorlati colegi in dorinta de a o scoate la capat.
DAR AM AJUNS DEJA SA SCRIU EU O A DOUA LUCRARE DE CORECTURA !!!!!
NU MERGE ASA !
Ce este de facut?…:
– Corectezi si reformulezi tot ce ti-am corectat deja (sa nu cumva sa mai gasesc odata ceva ce deja am corectat si sa nu fi corectat ca ti-o termini cu altcineva)
– Completezi la paginatie astfel incat sa nu avem subcapitol mai mic de 3 pagini
– Intra de acum cu bibliografie nu mai veche de 2008-2009. Restul e istorie
– CORECTEZI SI CELELALTE CAPITOLE IN SPIRITUL IN CARE LE-AM CORECTAT PE PRIMELE DOUA
– MI_O RETRIMITI CORECTATA NU MAI TARZIU DE 30 MARTIE. Alfel putine sanse sa o mai scoatem la timp daca lucrezi in acelasi stil!
De fiecare data lucrezi numai pe LUCRAREA CORECTATA ULTIMA DATA IN CARE SI EU AM FACUT CORECTURI. CELE TRIMISE SPRE CORECTAT UITI DE ELE ! nu corectam de N ori acelasi lucru.
SI NU UITA: EU NU ITI POT FACE REFERAT PE CEVA CE NU STA IN PICIOARE. EU NU DAU NOTA SI CI COMISIA DE EXAMEN SI NICI NU INTRU IN EXAMEN CU VREO LUCRARE COORDONATA DE MINE CU PROPUNERE DE NOTA 5. Ca doar nu imi dau singur 5 …. CINE VREA 5 ISI FACE LUCRAREA CU CINE VREA, DAR NU CU MINE!
Ai tot sprijinul meu si te ajut cu tot ce pot dar TU iti faci lucrarea! Si asta inseamna munca si documentare, nu farase de vorbe aruncate care nu au nici o legatura cu titlurile si continutul general al lucrarii. ESTE INACCEPTABIL ca intr-un intreg subcapitol sa nu amintesti MACAR ODATA (sic) despre subiectul din titlu. NU MAI VORBESC CA NICI MACAR NU TE_AI STRADUIT SA CITESTI METODOLOGIA DE INTOCMIRE….
Ai atasata lucrarea cu corecturi.
SUCCES ! si astept. 30 martie
Mihai,
– introducerea e prea scurta. Minim 1 si 2/3 pag. Ti-am scris cu rosu in lucrarea corectata ce ai de facut
– CAPITOLUL I prima fraza fa-o sa sune a ceva
– corecteaza caligrafic si terminologic, vezi cu rosu pag 4 (I contact)
– alineatul 2 si 3 din introducerea de la pag 16(cap 2) nu swe intelege nimic. Reformuleaza sa intelegem ce vrei sa spui
– pag 18, 19 etc. numerotarea notei de subsol. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA!
– pag 25, II.3 tradu primul paragraf. l-ai inserat in franceza
– pag 26, tradu paragraful din engleza
– pag 38 fraza cu rosu neinteligibila. corecteaza sau sterge
– notele de subsol in toata lucrarea sa aiba fonturile in conformitatea cu metodologia. CORECTEAZA IN TOATA LUCRAREA!
– schimbata in toatalitate miniintroducerea capitolului IV. Acelea sunt amanunte nu generalitati si in nici un caz reprezentative pentru atributiunile servicilor de protocol. SCHIMBA!
– IV.1 prima fraza – acordul subiectului cu predicatul
– folosesti des Conchizînd. pana la 54 am corectat eu in rest inlocuieste cu CONCLUZIONAND. aia nu este exprimare de disertatie. Merge la suete culturale
– pag 59 alineatele incep cu litera mica la enumerare
– pag 61,62,63 alineatele incep cu litera mica la enumerare
– IV.3 STUDIUL DE CAZ cu investirea presedintelui – NU AI NICI O FRAZA CARE SA VORBEASCA DE SPRE INVESTIRE. numai povesti despre atributiuni. REFACUT COMPLET SAU SCHIMBAT STUDIUL DE CAZ!
– formatul bibliografiei ca si al notelor de subsol cu fonturile precizate in metodologie
Mi-o trimiti corectata cu ceea ce ti-am cerut pana la 07 MAI.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Evolutia Serviciilor de Informatii Intr O Lume Globala (ID: 106825)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.