Evoluția Puterii de Cumpărare în România

Evoluția puterii de cumpărare în România

Cuprins

Delimitări conceptuale……………………………………………………………………………………3

1.1 Moneda ca obiect de schimb…………………………………………………………………………..3

1.2 Puterea de cumparare…………………………………………………………………………………….4

2. Inflația……………………………………………………………………………………………………………5

2.1 Cauzele inflației…………………………………………………………………………………………….6

2.2 Consecințele inflației……………………………………………………………………………………..7

2.3 Tehnologia politicii antiinflaționiste…………………………………………………………………9

3.Bibliografia……………………………………………………………………………………………………..10

CAPITOLUL 1

1. Delimitari conceptuale

După părerea mea, banii joacă un rol important în economiile moderne. Cu siguranță este adevărată afirmația "banii fac lumea să se învârtă", întrucât economiile moderne nu ar putea exista fără bani.

Din punctul de vedere al lui Adrian Florea banii reprezintă elementul fundamental necesar tuturor piețelor, dar și instrumentul primar de manifestare a mecanismului concurențial general, în cadrul economiei de piață.

1.1 Moneda ca obiect de schimb

Banca națională a României este singura instituție autorizată să emită însemne monetare sub forma de bancnote și monede ca mijloace legale de plată pe teritoriul României. Bancnotele și monedele sunt acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligațiilor publice și private. Moneda națională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.

O monedă este în general un lingou de metal, folosită ca o formă de bani. Monedele sunt garantate de către emitent prin ștanțarea sau imprimarea unor elemente particulare, ușor de recunoscut, inclusiv legenda, adică textul scris pe monedă. Monedele fără legendă se numesc anepigrafe. Împreună cu bancnotele, monedele reprezintă forma obișnuită de numerar în toate sistemele monetare moderne. În prezent, monedele sunt utilizate pentru valori mai mici, iar pentru valori mai mari se folosesc bancnotele. La început monedele române erau bătute în Templul Iunonei Moneta din Roma. De aici a ajuns până la noi prin intermediul limbilor franceză și italiană cuvântul monedă, cu varianta mai putin folosită și considerată, în prezent, greșită monetă.

În vederea lui Adrian Florea moneda are trei funcții: etalon al valorii, mijlocitor al schimbului, mijloc de rezervă.

J. B. Say vedea moneda ca "un lucru mai puțin important decat oricare fenomen, un instrument practic și neutru" pentru că "odată terminat se află că s+au schimbat produse contra produse". Urmașii lui Adam Smith banalizează moneda, considerând-o marfă ca toate celelalte, cu o particularitate proprie, o funcție specifică de a se schimba cu toate bunurile.

Părerea exprimată de J. M. Keynes este că moneda este utilizată doar pentru a intermedia schimbarea bunurilor.

Ținând cont de sursele și mecanismele de formare, identificăm următoarele tipuri de monedă: a) biletele de bancă; b) moneda bancară; c) moneda comercială.

Prin convenție se consideră că principalele atribute ale monedei sunt următoarele: acceptabilitatea; convenabilitatea; divizibilitatea; uniformitatea; greutatea falsificării și stabilitatea valorii.

Oferta de monedă influențează echilibrul pieței monetare prin mărirea ofertei de monedă, care determină diminuarea ratei dobânzii și sporirea masei monetare tranzacționate pe piață.

În anul 2005 reprezintă acțiunea de reducere a valorii nominale, a însemnelor monetare,prin tăierea a patru zerouri, 10.000 lei vechi devenind 1 leu nou, începând cu data de 1 iulie 2005, iar codul internațional al leului s-a transformat din ROL în RON.

1.2 Puterea de cumpărare a banilor

Puterea de cumpărare a banilor arată volumul de bunuri și servicii care se poate cumpăra cu cantitatea de bani existentă în economie la un nivel dat al prețurilor. Raportul dintre masa monetară și nivelul prețurilor exprimă relația dintre cele variabile, definind o mărime abstractă potrivit căreia puterea de cumpărare este în relație pozitivă cu masa monetară și în relație negativă cu nivelul prețurilor. Prin indicele puterii de cumpărare, relația dintre cele trei variabile devine operațională și se poate scrie astfel:

IPCB = (IM/IP)*100

unde:

IM = indicele masei monetare

IP = indicele prețurilor

IPCB = indicele puterii de cumpărare a banilor.

Rezultă că modificarea puterii de cumpărare este direct proporțională cu modificarea masei monetare și invers proporțională cu modificarea prețurilor.

În România puterea de cumpărare a fost într-o continuă creștere din anul 2011 cand aceasta a fost de 277, în anul 2012 puterea de cumpărare era de 278,7 iar în 2013 a ajuns la 288.5( bilioane de dolari $) România ajungând pe locul 45 din lume.

Sursă: https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ro.html accesat la 22.05.2014

2. Inflația

Inflația este procesul de creștere semnificativă și persistentă a nivelului prețurilor. În perioadele în care se manifestă fenomenele inflaționiste, influența prețurilor care cresc este mai mare decât a celor care scad, astfel încât, pe total, nivelul mediu al prețurilor va crește. De asemenea, inflația mai poate fi definită prin scăderea puterii de cumpărare a unei unități monetare (respectiv a cantității de bunuri și servicii ce poate fi achiziționată prin intermediul unei unități monetare).

Inflația reprezintă, în esență, un dezechilibru macroeconomic, real-monetar, care constă într-un excedent de masă monetară în circulație în raport cu nevoia de bani în economie. Acest dezechilibru se manifestă prin deprecierea monedei naționale și creșterea generalizată și de durată a prețurilor bunurilor de consum, a bunurilor de producție și a tarifelor serviciilor cu consecințe negative asupra întregului sistem economic și al nivelului de trai al populației.

Inflația are o serie de trăsături specifice:

– supraîncărcarea canalelor circulației cu bani;

– creșterea generală și auto întreținută a prețurilor bunurilor de consum și a unor factori de producție;

– dubla devalorizare sau demonetizare a banilor;

– inflația se manifestă ca un sistem de dezechilibru între fluxuri reale și monetare.

Sursa: https://statistici.insse.ro/shop/?page=ipca1&lang=ro , accesat la data de 22.05.2014

2.1 Cauzele inflației

"Cauza inflației nu o reprezintă banii în sine, dar deprecierea banilor stă la originea multor rele". Deprecierea monetară distruge economiile individuale avantajează debitorii pe cheltuiala creditorilor, asa cum, în mod silențios, transferă bunăstarea și veniturile de la ultimii la primii; genereaza ciclurile activității economice, stopeaza și pornește evoluția activităților, ceea ce determină pierderi majore pentru milioane de oameni.

a) Inflația prin salarii și prin costuri

În toate țările lumii, sindicatele urmăresc interesele propriilor membrii respectiv creșterea puterii de cumpărare. Aceasta se realizează în primul rând prin creșterea nivelului salariilor. Orice creștere a salariilor generează creșterea costurilor de producție, și de aici, la creșterea prețurilor, deci la inflație.

De asemenea, creșterea costurilor de producție datorată creșterii prețurilor materiilor

prime, a materialelor sau energiei va determina creșterea prețurilor bunurilor și serviciilor

finale, contribuind la creșterea inflației.

În cadrul inflației prin costuri o formă distinctă o constituie inflația importată. Acest

tip de inflație se manifestă într-o economie puternic dependentă de mediul extern datorită

creșterii prețurilor mondiale (de exemplu la combustibili, materii prime etc.). Creșterea

prețurior pe piața mondială va conduce la creșterea costurilor de producție generate de

bunurile și serviciile importate, și de aici creșterea prețurilor interne.

b) Inflația prin cerere

Creșterea cererii de bunuri și servicii mai rapidă decât creșterea ofertei va determina

creșterea prețurilor.

c) Politica monetară

Creșterea masei monetare (a ofertei de monedă) poate constitui o nouă sursă de

creștere a prețurilor. Dacă oferta de bunuri și servicii nu se adaptează suficient de repede la variația ofertei de bani, atunci restabilirea echilibrului se va face prin intermediul prețurilor, respectiv va crește nivelul acestora. Deplasarea curbei IS la dreapta (respectiv o creștere a ofertei de bunuri și servicii) determină creșterea ratei dobânzii, și de aici și creșterea prețurilor. Creșterea masei monetare, însoțită de creșterea producției, poate conduce la reducerea ratei dobânzii, de aici la creșterea cererii pentru investiții, și implicit la creșterea prețurilor. În cazul unei întârzieri între momentul creșterii ofertei de monedă și creșterea producției în cadrul sectorului real, atunci creșterea de masă monetară se îndreaptă în totalitate către prețuri, respectiv se va regăsi într-o creștere a inflației.

În abordarea monetaristă vom pleca de la relația uzuală care descrie legătura dintre

output și masa monetară:

M v = p y

unde:

M – este masa monetară nominală;

v – este viteza de rotație a banilor;

p – reprezintă nivelul prețurilor;

y – reprezintă nivelul outputului real.

2.2 Consecințele inflației

Se identifică în literatura de specialitate unele consecințe “benefice” ale inflației moderate și controlate atât asupra producției, cât și asupra mecanismului economic. Se apreciează că inflația moderată este un factor stimulativ pentru creșterea economică în perspectiva unei creșteri moderate și stăpânite a prețurilor sunt impulsionate investițiile în procesele de retehnologizare și modernizare, ceea ce asigură creșterea PIB și PNB real, în special pe seama sporirii eficientei utilizării factorilor de producție. Inflația, în general, avantajeaza debitorii deoarece ratele de rambursare, inclusiv, dobanzile aferente, in termeni reali, sunt tot mai mici. Inflatia favorizeaza, intr-o oarecare masura, cresterea profiturilor, determinata de cresterea mai accelerata a preturilor de vanzare a marfurilor decat cresterea salariilor, extinderea activitatilor speculative ale actorilor economici etc.

Efectele inflatiei asupra distributiei veniturilor constau, in esential, in deplasarea bogatiei de la creditori la debitori. Individul care a imprumutat bani va observa atunci cand îi primeste că ceea ce a dat avea mai mare valoare decat ceea ce a primit înapoi. Cei care economisesc sunt pedepsiti cu pierderea valorii fondurilor lor. Cei care au cheltuit mai mult decat veniturile in schimb, primesc un premiu de neprevedere si risipa. In general, toti cei care au un venit fix (pensionarii, proprietarii de titluri cu valoare fixa, proprietarii de locuinte de inchiriat cu contracte neindexate) vor vedea redusa capacitatea de achizitie a veniturilor lor. Cei care trebuie sa plateasca aceste venituri (statul, intreprinderile emitente, chiriasii) vor percepe un nemeritat beneficiu. 

Statul va vedea de asemeni crescand veniturile sale fiscale: cand impozitele sunt proportionale sau progresive, ratele de impozitare vor grava veniturile de mai mica cantitate in termeni reali; in plus, numarul familiilor care primesc venituri dispensate se va reduce. Pe de alta parte inflatia actioneaza ca un impozit ascuns: daca, de exemplu, banca centrala pune in circulatie bancnote care, dupa un an, isi reduc valoarea cu 25%, cei care au detinut astfel de bancnote pe parcursul anului vor suferi o reducere fortata cu un sfert a fondurilor in efectiv; alti avantajati ai acestui impozit, in afara de banca emitenta, sunt toate bancile ce paedere si risipa. In general, toti cei care au un venit fix (pensionarii, proprietarii de titluri cu valoare fixa, proprietarii de locuinte de inchiriat cu contracte neindexate) vor vedea redusa capacitatea de achizitie a veniturilor lor. Cei care trebuie sa plateasca aceste venituri (statul, intreprinderile emitente, chiriasii) vor percepe un nemeritat beneficiu. 

Statul va vedea de asemeni crescand veniturile sale fiscale: cand impozitele sunt proportionale sau progresive, ratele de impozitare vor grava veniturile de mai mica cantitate in termeni reali; in plus, numarul familiilor care primesc venituri dispensate se va reduce. Pe de alta parte inflatia actioneaza ca un impozit ascuns: daca, de exemplu, banca centrala pune in circulatie bancnote care, dupa un an, isi reduc valoarea cu 25%, cei care au detinut astfel de bancnote pe parcursul anului vor suferi o reducere fortata cu un sfert a fondurilor in efectiv; alti avantajati ai acestui impozit, in afara de banca emitenta, sunt toate bancile ce participa la procesul de creare de bani. 

Cresterea riscului va provoca o crestere a costului banilor. Tipurile de dobanzi la care se vor imprumuta bani vor trebui sa creasca retributia obisnuita prin doua concepte: necesitatea acoperirii deprecierii si riscul de a nu putea prevedea cu exactitate aceasta depreciere. 

Investitia va fi descurajata din multe motive. In afara de cresterea dobanzilor, intreprinzatorul va gasi dificultati aditionale in prevederea beneficiilor activitatii sale datorate insecuritatii preturilor viitoare ale factorilor, produselor in curs de fabricatie si produselor finale.

Vor incepe doar companiile cele mai promitatoare. In perioade de inflatii puternice, investitiile cele mai sigure si rentabile sunt cele cu caracter speculativ: bijuteriile si operele de arta, imobilele, devizele si valorile straine, actioneaza ca un depozit incoruptibil de valoare; pentru ca o oferta foarte rigida sa coincida cu o mare crestere a cererii, preturile sale pot creste intr-o forma exorbitanta, proportionand astfel beneficiile foarte mari cu cele ale oricarei investitii productive.  

2.3 Tipologia politicii antiinflationiste

In lupta impotriva inflatiei s-a apelat mai frecvent la urmatoarele politici : blocajul monedei ; blocajul cheltuielilor publice ; blocajul veniturilor si cresterea productivitatii combinata cu intarirea concurentei.

1. Politica blocarii masei monetare. La fel ca si inghetarea preturilor, inghetarea masei monetare aflata in circulatie pare cat se poate de naturala.Explicatia este simpla, intrucat cresterea cantitatii de bani aflata in circulatie peste cantitatea de bani necesara desfasurarii normale a circulatiei, conduce la deprecierea entitatii monetare pare firesc sa se evite crearea suplimentara de bani.

2. Politica de blocare a cheltuielilor publice. Cresterea accelerata a cheltuielilor publice, a fost si este considerata de numerosi economisti ca fiind una din cauzele inflatiei.

3. Politica de blocare a veniturilor si costurilor. Prin promovarea acestei politici care presupune, in primul rand, inghetarea salariilor (concomitent si a preturilor) se urmareste anihilarea sau atenuarea uneia din cauzele declansarii si accentuarii inflatiei.

4. Politica sporirii productivitatii si intaririi concurentei. Miscarea pretului unitar se afla intr-un raport invers proportional cu miscarea productivitatii. Cresterea productivitatii antreneaza dupa sine scaderea preturilor.

Bibliografie

Adrian Florea, Macroeconomie, Oradea, 2013

http://www.bnro.ro/Monede-si-bancnote-408.aspx

http://www.feaa.uvt.ro/attachments/article/239/Macroeconomie%20-%20cap%206-%20Piata%20monetara%20si%20inflatia.pdf,

Ioana Pop, Inflatia in cea de-a doua jumatate a secolului XX, editura economica, 2005, p. 103

Tezaur vechi de 1600 de ani

File de 50 de bani- Mircea cel Bătrân

Bibliografie

Adrian Florea, Macroeconomie, Oradea, 2013

http://www.bnro.ro/Monede-si-bancnote-408.aspx

http://www.feaa.uvt.ro/attachments/article/239/Macroeconomie%20-%20cap%206-%20Piata%20monetara%20si%20inflatia.pdf,

Ioana Pop, Inflatia in cea de-a doua jumatate a secolului XX, editura economica, 2005, p. 103