Litere

Evolutia Publicitatii Studiu DE Caz Presa Dobrogeana DIN Anii 1923 1973

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………… 5

CAPITOLUL I : CE ESTE PUBLICITATEA?………………………………………………………………….. 7

1.1. Istoricul publicității………………………………………………………………………6

1.2. Ce este publicitatea?……………………,……………………………………………11

1.3. Tipurile de publicitate……………………………………………………………….15

CAPITOLUL II. SE ÎNTÂMPLA ATUNCI ………………………………………….…………17

2.1. Anul 1923 pentru Dobrogea………………………………..………………..………18

2.2. Anul 1933 pentru Dobrogea………………………………………………………….18

2.3. Anul 1943 pentru Dobrogea …………………………………………………………19

2.4. Anul 1953 pentru Dobrogea………………………………………………………….19

2.5.. Anul 1973 pentru Dobrogea…………………………………………………………21

CAPITOLUL III. FIȘELE BIBLIOGRAFICE ALE ZIARELOR PROPUSE ANALIZEI…..26

3.1. Ziarul „Marea Neagră” – 1923…………………………………………………………………………26

3.2. Ziarul „Farul” – 1933……………………………………………………………………………………..27

3.3. Ziarul „Dobrogea Jună” – 1943………………………………………………………………………..27

3.4. Ziarul „Dobrogea Nouă” – 1953………………………………………………………………………27

3.5. Ziarul „Litoral” – 1973……………………………………………………………………………………27

CAPITOLUL IV. ANALIZA ZIARELOR PROPUSE STUDIULUI DE CAZ…………………29

4.1. Publicitatea în anul 1923 – Ziarul „Marea Neagră”…………………………………………….29

4.2. Publicitatea în anul 1933 – Ziarul „Farul” ………………………………………………………..29

4.3. Publicitatea în anul 1943 – Ziarul „Dobrogea Jună”……………………………………………32

4.4. Publicitatea în anul 1953 – Ziarul „Dobrogea Nouă”…………………………………………..38

4.5. Publicitatea în anul 1973 – Ziarul „Litoral” ………………………………………………………42

Nr pagini: 101 pagini

=== l ===

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………………………………… 5

CAPITOLUL I : CE ESTE PUBLICITATEA?………………………………………………………………….. 7

1.1. Istoricul publicității………………………………………………………………………6

1.2. Ce este publicitatea?……………………,……………………………………………11

1.3. Tipurile de publicitate……………………………………………………………….15

CAPITOLUL II. SE ÎNTÂMPLA ATUNCI ………………………………………….…………17

2.1. Anul 1923 pentru Dobrogea………………………………..………………..………18

2.2. Anul 1933 pentru Dobrogea………………………………………………………….18

2.3. Anul 1943 pentru Dobrogea …………………………………………………………19

2.4. Anul 1953 pentru Dobrogea………………………………………………………….19

2.5.. Anul 1973 pentru Dobrogea…………………………………………………………21

CAPITOLUL III. FIȘELE BIBLIOGRAFICE ALE ZIARELOR PROPUSE ANALIZEI…..26

3.1. Ziarul „Marea Neagră” – 1923…………………………………………………………………………26

3.2. Ziarul „Farul” – 1933……………………………………………………………………………………..27

3.3. Ziarul „Dobrogea Jună” – 1943………………………………………………………………………..27

3.4. Ziarul „Dobrogea Nouă” – 1953………………………………………………………………………27

3.5. Ziarul „Litoral” – 1973……………………………………………………………………………………27

CAPITOLUL IV. ANALIZA ZIARELOR PROPUSE STUDIULUI DE CAZ…………………29

4.1. Publicitatea în anul 1923 – Ziarul „Marea Neagră”…………………………………………….29

4.2. Publicitatea în anul 1933 – Ziarul „Farul” ………………………………………………………..29

4.3. Publicitatea în anul 1943 – Ziarul „Dobrogea Jună”……………………………………………32

4.4. Publicitatea în anul 1953 – Ziarul „Dobrogea Nouă”…………………………………………..38

4.5. Publicitatea în anul 1973 – Ziarul „Litoral” ………………………………………………………42

Concluzii………………………………………………………………………………………………………….61

1. INTRODUCERE

În lucrarea de față îmi propun să explorez tipurile de publicitate existente în Dobrogea, între anii 1923 – 1973 și, în același timp, să testez câteva ipoteze pentru a putea ajunge la o concluzie. Am ales această temă deoarece mi-am dorit să observ cum arăta o reclamă în anul 1923 în periodicele dobrogene și ce s-a mai adus nou, din punct de vedere tehnologic, al discursului și al imaginilor, din 10 în 10 ani, până în 1973, câte un an al unei diferite publicații apărute în Dobrogea. Am vrut să descopăr care erau, acum 85 de ani, modalitățile de atragere a atenției, evoluția mijloacelor de publicitate, originile publicității în Dobrogea, cum arăta publicitatea din perioada comunistă (văzând cum arăta publicitatea în anii 1929, anii cu criza economică mondială, unde în ziare se făcea reclamă la reclamă, de exemplu: „Tocmai pentru că este criză, intensificați reclama!”; „Publicitatea este un slab impozit pe cifra de afaceri care îmbogățește pe cel care plătește”; și care erau strategiile de promovare. Ziarele propuse pentru analiza evoluției publicității în Dobrogea sunt diferite. Pentru anul 1923 am ales ziarul „Marea Neagră”, anul 1933 va fi reprezentat de ziarul „Farul”, pentru anul 1943 voi analiza ziarul „Dobrogea Jună”, în 1953 „Dobrogea Nouă”, iar în 1973, ziarul „Litoral”, o publicație estivală, cu caracter informativ și de publicitate turistică. În cadrul lucrării de față am realizat fișa bibliografică a fiecărui periodic dobrogean analizat in cercetare. În câteva decenii, în Dobrogea au apărut peste 650 de publicații, 150 dintre ele în limbile minorităților. Cât despre metodologie, în lucrarea de față am utilizat atât metoda de cercetare cantitativă, având în vedere materia bogată în informații pe care o analizez, și anume publicațiile dobrogene din 1923 până în 1973, fiind o analiză de conținut, o analiză a documentelor, a imaginilor, cât și metoda de cercetare calitativă, dat fiind faptul că în cadrul lucrării de față am observat evoluția publicității din 10 în 10 ani, pe diferite numere ale acestor periodice dobrogene, însă nu numai din prisma analizei discursului publicitar, ci și din prisma analizei semiotice a imaginilor care susțin acest text publicitar. Pot spune că realizez o analiză istorică a documentelor, a datelor din arhive, a contextului istoric al perioadei la care fac referire, deci, utilizez cercetarea de tip secundar din cadrul cercetării calitative. Aria de cercetare în lucrarea de față, o reprezintă trecutul. Studiez mai întâi contextul istoric specific perioadei la care fac referire, studiez istoria publicității pentru a înțelege evoluția acesteia. Rezultatele acestei analize pot fi generalizate, se descrie acest fenomen (evoluția,din mai multe puncte de vedere, a publicității) în amploarea sa. Acest cadru metodologic a depins de ipoteze. De ex: Cu cât a evoluat mai mult tehnologia în mesajele publicitare, cu atât este mai persuasivă, convinge mai mult. Am întâmpinat multe probleme în încercarea mea de a analiza presa dobrogeană din anii 1923 -1973, deoarece majoritatea numerelor publicațiilor se aflau ori pe microfilm, ceea ce mi-a îngreunat cercetarea, ori într-un grad ridicat de deteriorare. Pentru „Dobrogea Nouă” am parcurs 1550 de numere, într-un format impresionant. Trecând peste toate aceste aspecte, nu pot exprima bucuria care mă încearcă acum, după ce am avut ocazia să citesc istorii vii, demult uitate, prăfuite și pline de simboluri. Simt și acum nerăbdarea cu care așteptam, la Biblioteca Județeană I.N.Roman Constanța, sala IV, numărul 153…presa veche. Simt mirosul aparte al hârtiei vechi și-mi amintesc privirile curioșilor atunci când mi se aduceau, spre analiză, miile de numere ale publicațiilor. Corpus-ul reprezintă materia primă, care v-a constitui baza pe care se face analiza mea și pe care voi testa ipotezele. În cadrul lucrării „Evoluția publicității. Studiu de caz: presa dobrogeană din 1923-1973”, corpusul este alcătuit din analiza ziarelor, a periodicelor dobrogene, începând cu „Marea Noastră” din anul 1923, mai apoi în 1943 cu ziarul „Farul”, pentru anul 1943 voi analiza ziarul „Dobrogea Jună”, în 1953 „Dobrogea Nouă”, iar în 1973, „Litoral”. Voi încerca prin analiza acestor publicații să observ diferențele, dacă acestea există, în ceea ce privește mesajul publicitar și în ce măsură acesta a evoluat odată cu trecerea anilor și date fiind diferitele contexte istorice, guvernări politice, anii de criză economică mondială (1923) la care fac referire, pe parcursul a 50 de ani. În cadrul corpusului voi încerca să testez ipotezele care mi-au determinat corpusul și care reprezintă presupuneri personale pe care încerc să le demonstrez și să pot ajunge, în final, la o concluzie. În cadrul lucrării voi aplica teorii de marketing: Ph. Kotler, J. Saunders, G. Armstrong, V. Wong – Principiile marketingului : Marketingul modern este considerat astăzi factorul esențial al succesului unei organizații, indispensabil în dezvoltarea sa economico-socială, soluție miraculoasă ce rezolvă problemele acesteia, instrument de bază în atingerea marilor performanțe, dar și în evitarea riscului. El a devenit omniprezent întrucât “infuențează viața fiecăruia, fiind mijlocul prin care se oferă oamenilor nivelul de trai”- Ph. Kotler, J. Saunders, G. Armstrong, V. Wong – „Principiile marketingului”, ediția europeană, Ed. Teora 1998, p. 52. Mai am P.L. Dubois, A. Jolibert, „Marketing, teorie și practică”, vol. I Ed. Economică 1989 Paris, tradusă în limba română și editată sub egida Universității de Științe Agricole din Cluj-Napoca 1992 p.1 : Conceptul de marketing, formulat la începutul secolului nostru, a cunoscut o dezvoltare rapidă, ce reflectă evoluția economico-socială a acestui veac și marchează “în fapt trecerea de la societatea de producție la o societate de consum”. Concepte cheie ale tezei : publicitate, piață duală, diferențiere, slogan, publicuri țintă, anunțul, publicitate mascată, publicitate comercială, retorica imaginilor, marcă, produs. Anul acesta se împlinesc 130 de ani de la apariția primei publicații apărute în Dobrogea, „Steaua Dobrogei” iar prin lucrarea de față, doresc să aduc un omagiu pionierilor presei locale.

II. CONCEPTE TEORETICE

ÎNCEPUTURILE PRESEI DE PROVINCIE

Anul acesta, presa românească împlinește 180 de ani iar presa dobrogeană 130 de ani. Steaua Dobrogei apărea la 22 iunie 1879, la Tulcea, ca foaie a intereselor locale. Presa anilor 1884-1886 scrie voluptos despre procesul pentru delict de presă intentat directorului ziarului, Basile Brănișteanu, de către prefectul județului Tulcea, Paul Stătescu. Însuși Titu Maiorescu a luat poziție fermă față de încercarea vremelnicei autorități locale tulcene de a închide glasul firavei publicații. E posibil ca ziarul „să fi reapărut abia în mai, rezultă din Adevărul din 20 mai 1889; Familia din 7 mai 1889, Românul din 17 mai 1889 ș. a.” După o altă întrerupere, ziarul a reapărut în decembrie 1890, cum rezultă din ziarul Galați, 9, nr. 2334 din 15 decembrie 1890, p.2. Ziare care se referă la apariția lui în 1891 sunt: Națiunea, 10, nr. 2441, 1 ianuarie 1891, p.3; Voința națională, 8, nr. 1917, 26 februarie 1891, p.3. Semn că publicația avea notorietate, o arie de distribuție națională. Numărul din februarie 1891 apare sub direcția lui N. Baboeanul. Prefectul Paul Stătescu semna ordonanța nr. 4292 din 10 august 1888: "Noi, prefectul districtului Tulcea, pentru motive de ordine publică, în virtutea art 29 din Legea organizării Dobrogei, dispunem ca de la publicarea acesteia, toți proprietarii de tipografii din acest district să nu mai imprime nici un jurnal sau broșură care să aibă un caracter de politică militantă ori injurii mai înainte de a mi le presenta asemenea scrieri spre cercetare. Prin această dispositiune însă nu se esclude dreptul de a imprima denunțuri de abuzuri când ele vor fi semnate de autor și va declara că ia răspundere. Contravenientului i se va aplica măsura de închiderea stabilimentului. Titu Maiorescu a luat poziție față de această măsură abuzivă. În 27 noiembrie 1879, la fond de pagină, redacția făcea „Anunciul": „din causa escroacei conduite a lui Bercu Zilberman însercinat cu gerarea tipografiei de către proprietarul dlui Fridman, aparițiunea foii noastre a trebuit să fie pusă în suspensiune câteva zile." În paginile ziarului sunt publicate acte de administrafie, diverse știri locale. Ziarul este scos de proprietarul tipografiei „Aurora Dobrogei", Basile Brănișteanu. Încă de la apariție, el este preocupat de problema românilor macedoneni, publicând, printre altele, statutul Societății de cultură macedo-română.

ISTORICUL PUBLICITĂȚII

„La început a fost „anunciul”…Primul anunț publicitar redactat și plătit de un român pare să fi apărut în „1748, în The South Carolina Gazette din 23-31 octombrie, la solicitarea emigrantului ardelean Samuilă Damian (preot unit). Acesta studia fenomenul electricității și chiar îl cunoscuse pe B. Franklin, la Philadephia. Damian „își câștiga existența în Noua Lume făcând experiențe de electricitate în public" , după cum rezultă din unele surse documentare; Deci, pentru a avea public, era nevoie de înștiințarea acestuia. În primele noastre gazete, Curierul românesc (București, 1829) și Albina românească (Iași, 1829), alături de informațiile de interes general, apăreau „mezaturile, vânzările și înștiințările particulare", cele din urmă având o formă concisă pe care am numi-o azi „mică publicitate". În „înștiințarea" răspândită de fondatorii Curierului, I. Heliade-Rădulescu și C. Moroiu, prin care chemau cititorii la „prenumerație" (abonamente – n.n.), ei promiteau că gazeta, „acest vestitor de obște", se va dovedi utilă „pentru toată treapta de oameni", astfel că prin citirea ei „băgătorul de seamă neguțător dintr-însa își îndreptează mai cu îndrăzneală spiculațiile sale" , și chiar și „asudătorul plugar, și el poate afla aceea ce înlesnește ostenelile sale". Punctele 3 și 5 din programul gazetei se refereau la „înștiințări pentru cele mai folositoare articole ale comerțului" și „Vânzări și mezaturi deosebite". Curierul va avea un prim supliment, numit „înștiințare", sub formă de pliant cu dimensiuni mai reduse decât revista, chiar la numărul 5, prin intermediul căruia „Euprosin. Ierom. Poteca", din „Pesa" (Pesta) anunța apariția unui volum : „Iubitorului de înțelepciune! Filosofia cuvântului și a Năravului a eșit rumânește. Acesta este într-un tom de 28 de coli în format mare, tipărit la Buda foarte frumos. Prețul unei cărți este 2 florini de argint, care fac 6 sfanți, și 3 florini pe hârtie faină, adică 9 sfanți. Toate se dau legate simplu sau frumos și bine după moda nouă […] Aceasta se află la București la școala de obște, la Profesorul de filozofie". Putem afirma faptul că, pliantul apărea la noi, încă din anul 1829. Unele anunțuri au fost publicate și în Museul Național, „gazetă literară și industrială", supliment la Curierul românesc. În cazul Albinei românești, informațiile comerciale vor forma, după cum rezultă din „înștiințare despre Gazeta Românească din Ieși" (1829), un „suplement" : „în acel suplement se vor publica mezaturile, vânzările și înștiințările particulare", iar „acei cari vor avea trebuință a li se tipări asemenea cuprinderi, supt a lor iscălitură întărită de dregătoria locului, le vor trimite cătră: Redacția…” Și în primul cotidian, România. Gazetă politică, industrială, comerțială și literală (București, 1837), apăreau „tot felul de înștiințări de lucruri ce sunt de vânzare și se caută spre a se cumpăra", care erau publicate pentru „30 parale pe rând". „Coprinderea" României, potrivit înștiințării ce i-a precedat apariția, viza și „aflările și născocirile ce […] face duhul omenesc spre îmbunătățirea pământului, desăvârșirea meșteșugurilor, întinderea negoțului și altele". Potrivit autorului Marian Petcu în lucrarea „Istoria jurnalismului și a publicității în România”, anunțurile deveniseră, destul de rapid, „o constantă a publicațiilor, motiv pentru care, referindu-se la începutul secolului trecut, D. Teleor aprecia că gazetele noastre erau alcătuite din „preocuparea de ce face Vodă și Guvernul, novitale din lăuntru [știri interne – n.n.], novitale din afară [știri externe -n.n.], foileton, nuvele, critici, poezii originale și anunciuri [s.n.]n. Primele „anunciuri" sau „înștiințări", cum au mai fost numite anunțurile, erau redactate într-o manieră concisă – cine vinde, ce, în ce loc și în ce condiții, uneori fiind vorba de mchirieri, arendări ori de „prenumerații" pentru diverse cărți ori reviste . De altfel, primele „media" purtătoare de mesaje publicitare pot fi considerate „prenumerațiile”, afișe, foi volante sau gazete de format mic prin care se prezenta proiectul unei publicații și se solicitau înscrieri/abonamente.” Foile volante, destinate informării prin lipirea pe ziduri, în piețe și alte locuri publice, a fost atestată în Moldova încă din 1642. Afișele de teatru au apărut mai târziu – un exemplar din 1794 se păstrează la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

V. De Plas (1972) considera „publicitatea” ca fiind „fiica propagandei”, primele manifestări cunoscute de acest tip fiind legate de cererile suveranilor din Asiria și Caldeea de a li se înscrie victoriile militare pe frontoanele monumentelor. Rudimente de publicitate au apărut și în antichitatea romană, când pe zidurile Forumului se expuneau înscrisuri despre vânzări ori despre manifestări teatrale. Reclama, din latinescul clamare – „a striga", „a chema", „a proclama", va lua, odată cu apariția tiparului, forma anunțului, până în secolul al XlX-lea, când începe să se vorbească despre „anunț" și „reclamă". Termenul public, de unde s-a format publicitate (lat. publicus) a fost utilizat inițial în sens juridic, ca publicitate a dezbaterilor, deliberare publică, deschisă, spre deosebire de consfătuirile secrete, iar în secolul a XlX-lea el va dobândi și o semnificație comercială. Amintim că, în secolul al XVIII-lea, publicus a dat termenul de publicist, adică cel ce scria despre dreptul public, iar în secolul al XIX-lea cuvântul a circulat cu sensul de „jurnalist". Mai târziu, „publicist" a fost sinonim cu „polemist" (autor de articole de opinie, din lat. polemos – „luptă", „confruntare"), iar în unele spâni culturale s-a păstrat echivalența cu „jurnalist" (profesionist sau ocazional). Reclama (clamare) ar fi, după G. Lochard și H. Boyer (1998), primul tip de publicitate, scopul său fiind acela de a face cunoscut un bun de consum și caracteristicile sale, în special prețul. Termenul „publicitate" a fost atestat în limba franceză (din care româna are cele mai multe împrumuturi, pe filieră latină, cel puțin în domeniul de care ne ocupăm) în anul 1689 și avea sensul de acțiune de a aduce la cunoștința publicului, iar ulterior pe cel de recunoaștere/notorietate publică (1694). Acest somen „a devenit arhaic sau literar" (Adam, Bonhomme, 1997) și abia în anul 1829, pe măsură ce reclama s-a extins prin presă, afișe și prospecte, ia accepțiunea tehnică modernă de „fapt de a exercita asupra publicului o acțiune cu finalitate comercială". Anunțurile plătite (publicité) au luat inițial trei forme: anunț „standard", scurt și simplu; anunț-afiș, mai lung, cu artificii tipografice, și reclama stricto sensu, care constituia un anunț deghizat în articol. Termenul francez publicitaire, atestat în anul 1914, începe să fie adoptat după 1930, ceea ce arată că publicitatea devenise o profesie și o tehnică specifică (réclame a păstrat, în limba franceză, sensul de „apel", „invocare"). În limbajul profesional se utilizează și termenul englez advertising, din latinescul adverto – „a întoarce", „a îndrepta spre", care se referă la publicitatea „tradițională", adică pentru a transmite un mesaj se plătește unei media, în timp ce publicity desemnează strategia prin care un mesaj este făcut public, printr-o media, însă fără a plăti contravaloarea acestui serviciu. O astfel de relație a devenit posibilă pentru că publicity exploatează dinamica selecției și difuzării informațiilor despre evenimente, așa cum se manifestă aceasta în sistemul mass-mediei. Anunțurile publicate în diferitele gazete străine care circulau în provinciile istorice românești erau cunoscute, după cum rezultă și din corespondența dintre boierul Stan Jianu și negustorul Constantin Pop, pe la 1770-1780: „Săpun ce scriu gazetele că au eșit pentru spălat cocoanele pe obraz". Tot în cadrul lucrării „Istoria jurnalismului și a publicității în România” , aflăm că în anul 1829, în Albina românească și Curierul românesc apăreau „înștiințările", care vor avea accepțiunea de produs editorial (foaie volantă tipărită) și de conținut publicitar (anunț), pentru ca, în 1832, un document oficial să amintească de „trebuincioasa publițitate (Regulamentul privind „slobozenia comercîului"), cu sensul de a se face cunoscut publicului. într-unui dintre anunțurile publi¬cate în 1840 (Albina românească din 8 august) întâlnim formula „se publicariseșce spre înștiințare", deci spre luare la cunoștință, în timp ce în presa din Transilvania se vorbește despre „anunție" și „încientiare", apoi de „publicațiune". „Avis" a fost, de asemenea, frecvent utilizat când trebuia să se dea o denumire unui anunț cu miză comercială și nu numai, ca, de altfel, și mai sus amintitul „anunciu". Unul dintre dicționarele noastre vechi, elaborat de Lazăr Șăineanu, prezintă termenul publicitate cu sensurile: „1. notorietate publică; 2. starea celor cunoscute de toți; 3. anunciu prin ziare, afișe, prospecte", iar pe cel de reclamă ca „articolaș într'un ziar spre a lăuda și recomanda o carte, un obiect de comerț etc." (ediția a VI-a, 1896, pag. 523, 539). Deci reclamă însemna publicitate deghizată, din formularea lui Șăineanu nerezultând că pentru acel „articolaș […] spre a lăuda" se plătea. Virgil Molin vorbea, la 1929, de „dezvoltarea reclamei prin publicitate", ca și despre faptul că „printre feluritele mijloace de cari dispune reclama imprimată, am putea socoti inserția (sau inseratul, sau anunțul, cum se mai numește) ca cel mai eficace, și de aceea și cel mai frecvent". Se realiza astfel o uniformizare a semnificațiilor terminologiei consacrate, deoarece inițial s-au utilizat anunciurile, insert-urile și reclamele, iar pe Molin nu îl putem bănui de confuzie ori ignoranță, fiind un excelent jurnalist, redactorul revistei Grafica Română și al Almanahului Graficei Române. Beneficiarul reclamei, cel care plătea, era numit „inserent", potrivit autorului Virgil Molin. La 1939-1940, redactând articolul „Publicitate" pentru Enciclopedia României, I. A. Roceric caută să clarifice terminologia, nereușind, în opinia autorului Marian Petcu, decât să o complice și să o ideologizeze: „Publicitatea sau, în cadrul activităților comerciale, reclama este un mijloc de acțiune psihologică prin care se urmărește captarea sau mărirea interesului colectiv, față de conținutul unei oferte […] reclama prin cuvânt, scris, gravură, plastică, arhitectură etc,, este un mijloc și totodată arta de a îndrepta masele spre o faptă anumită în vederea unui câștig, sau mijlocul de a obține o hotărâre a unor anumite persoane, trezindu-le o dorință și îndemnându-le să ia o decizie, liberă totuși, în vederea realizării ei [..-] cuvântul propagandă se întrebuințează mai mult în domeniul spiritual și politic, pe când cuvântul «publicitate» se întrebuințează în legătură cu bunurile pământești.

REGULAMENTUL ASUPRA COMERCIULUI Secsia 1. „Pentru slobozenia comerciului” Art. 154. Slobozenia comerciului fiind știută de toți că este mijlocul cel mai singuratic și înființat pentru destinderea lucrării pământului, și înaintarea a tot felul de meserie, care sînt izvorul cel adevărat al fericirii obștești; de aceea eșirea afară din hotarul țării, a vitelor, zaherelilor, a tot felul de materii pentru comerțiu, lucrate sau nelucrate, este pentru totdeauna slobode peste tot ținutul și hotarul țării Rumânești, bez(fără) mărginirile ce se vor chibzui de trebuință pentru hrana locuitorilor în vreme de lipsă, după cum s-au însemnat într-acest Regulament, care mărginiri se vor des¬ființa îndată ce se va împlini scopul pentru care s-au făcut. Art. 155. Porturile și schelile Dunării sînt slobode fără deosebire pentru toate corăbiile, care sînt în pace cu prea înalta Poartă. Art.156. Orice product al pămîntului țării Rumânesti, sau a(l) meserii(lor) locuitorilor Ei, se va putea vinde slobod de către stăptnul său, m cu dînsul orice va voi; stăpînul și cumpărătorul se vor tocmi între j după voința lor, putînd să încarce productul în corăbii străine sau în chiar ale lor, și să le ducă după cuprinderea Tratatului de la Adrianopol. Art.157. Negoțul felurimilor producturilor pămîntenești, și a tuturor celor ce va născoci de acum înainte înaintarea industrii, nu să va supune înliuntru în țară la nici un fel de vamă, nici la vre un monopol, căci atît aceste cît și ori ce fel de havset asupra fabricilor s-au stricat și s-au desputernicit pentru totdauna. Art. 158. Stăpînirea va ocroti așezarea fabricilor și a manufacturilor, trăgînd din streinătate, prin făgăduințe folositoare, pe meșteri și lucrători, ce vor voi să se așeze în țară, și dînd atît acestora, cît și celor ce vor desăvîrși vre o ramură de ori ce industrie, premii (daruri de însuflețire). Art. 159. Aduceri și scoateri din Valahia în Moldova ce vor face locuitorii Valahii, și din protivă, a ori ce fel de product al țării, care se va cunoaște că este spre folosul amîndurora noroadelor, precum vite și alte producturi pentru trebuința cea din toate zilele a locuitorilor, sînt slobode și ne supuse la nici un habaet sau vamă. Lucrurile ce vor fi vătămătoare co¬merțului unuia din amîndouă Prințipaturile, precum trecerea turmelor de vite pentru negoț, și vînzarea lor în bîlciurile țării, și peste hotarele vecinătății; asemeni și căratul grînelor, a sării și a seului din Moldova în portul Brăilii, și alte schele ale Valahii, este cu totul poprit. Art. 160. Pentru înlesnirea alișverisului dintre locuitorii orașelor cu cei duprin sate, este netăgăduit de trebuință, ca bez bîlciurile cele întocmite și (ce) se vor întocmi de acum înainte, să se așeze în fie ce poliție și oraș precum și prin schelile Dunării tîrguri în zile hotărîte ale săptămînit. Țăranii vor aduce aci vitele, legumile, precum și ori ce alt lucru vor avea de vîndut, pentru consumația și hrana oamenilor. Nici un dvaet nu se va lua pentru alișvelisul lor, nici vre un dregător și cinovnic va putea cere ceva, sub ori ce titlu, sau numire. Neguțătorii marginii d-a dreapta Dunării pot veni fără nici o poprire la tîrgurile schelilor ca să cumpere, ori să vînză tot cu aceeași slobozenie ca și ceilalți, însă sînt datori a să supune întocmai coprinderii pravilii pentru obșteasca Poliție, precum și asezămînturilor celor hotărîte în Capul pentru carantine, a nu porta nici decum arme asuprale, și a plăti vama întocmai după tarifa ce se va alcătui. Cât pentru tîrgurile ce se fac pe moșia vre unui particular, acesta va alege locul cel cuviincios pentru acest săvârșit, cu chip ca nici el să cerce vreo pagubă, nici neguțătorii să fie strîmtorați, din pricina că locurile cele rînduite pentru tîrguri nu sînt îndestul de largi.

La bîlciuri și tîrguri numai proprietarii vor putea să vîndă vin, rachiu, carne, pîine, dar vrînd această dreptate să o dea altuia, să se tocmească cu acela cum să va putea învoi. Pentru prăvăliile, și umbrarele și coșarele ce va face proprietarul la acele bîlciuri și tîrguri, să se tocmească cu neguțătorii; pentru pășunatul vitelor se va face tocmeală între proprietar și între stăpînul vitelor, iar pentru obor nu va putea lua nici o plată subt orice numire, sau titlu va fi. Tîrgurile și celelalte bîlciuri pentru vînzarea vitelor care să fac pe la județile de munte, să vor așeza pe pămîntul Valahii după vechiul obiceiu. Art. 161. Obșteasca Adunare, îndată după strîngerea ei, să va îndelet-nici a face un Regulament pentru vămi, și o tarifă pentru lucrurile cele ce sînt să plătească, atît pentru cele ce vor intra în tară, și vor fi ale pămînte-nilor, sau ale supușilor Porții otomanicești, cît și pentru cele ce vor ieși. Pentru alcătuirea tarifii se va lua drept temei prețurile de mijloc ale vînzarilor ce se vor fi făcut în curs de cinci ani d-a rîndul. Sudiții streini nu vor plăti altă vamă de cît cea hotărîtă prin tarifa sudiților, în cîtă vreme însă se vor mărgini la negoț cu ridicata. Obicinuita obștească Adunare va face schimbări, de va fi trebuință, pe fie ce cinci ani la această tarifa a lucrurilor ce intră și es afară din țară; jan-darmii cei orînduiți pentru paza hotarelor n-au voe să ceară de la neguțători nici un havaet pentru trecerea producturilor, vitelor și altor mărfuri: ci aceștia, după ce vor plăti vama, sînt slobozi să treacă fără nici o altă bîntuire. Art. 162. După un vechiu obiceiu, deosebitele clasuri de neguțători și îsnafuri au în orașul Bucureștilor un staroste mai mare. Spre a întîmpina de acum înainte toate relile întrebuințării cîte să urma la alegerea acestui mai mare staroste, el să va alege de aici încolo de către starostii tuturor isnafu-rilor de negustori și meșteri lucrători ai orașului de căpetenie, după ce se vor alege și acești din urmă starosti de către isnafurile lor. Toate poruncile și hotărîrile Stăpînirii asupra negoțului să vor da către cel mai mare staroste, care strîngînd pe starostii celor din tîiu isnafuri, le va face cunoscute lor, dînd asupra acelora porunci ori hotărîri trebuincioasa publițitate.

„Lucsul se manifestă prin mulțimea servitorilor, mai toți țigani, prin scumpetea blanelor, a șalurilor turcești și a hainelor de mătasă… ” „Comfortul consistă în îmbelșugarea cămarei și a gerghirului cu feluri de mezelicuri, dulcețuri, vutce. etc. Toate fabricate în casă, sub privegherea cucoanelor gospodine… ”

Costache Negruzzi, ironizând „Luxul, moda, răsăpirea”

Începând cu anul 1840 devin tot mai dese referirile la stratificarea socială, de care unii autori fac răspunzător comerțul, precum și la diferite forme de concurență prin consum: luxul, excesele desemnate prin termenul „răsăpirie”. În 1860 o statistică indica faptul că, „în Muntenia funcționau 12.867 stabilimente industriale cu 22.352 lucrători, iar numărul meseriilor ajunsese la 50: brutari, simigii, cofetari, măcelari, lumânărari și săpunari, tăbăcari, cismari și pantofari, blănari, cojocari și șepcari, curelari și șelari, funieri, croitori bărbătești, croitori femeiești, ceaprazari, modiști și modiste, tapițeri și decoratori, pălărieri, postăvari, boiangii, dulgheri și șindrilari, tâmplari și făcători de tot felul de mobile, rotari, caretași, dogari, strungari în lemn, os, metal, etc., zidari, pietrari și caldaragii (pavatori), olari și olănari, sticlari, ferari, lăcătuși, cuțitari, morari, alămari și arămari, tinichigii, orologieri, giuvaergii, bărbieri, frizeri și perucari, legători de cărți și tecari sau cutieri care fac cutii, bumbăcari, plăpumari, argintari, cărămidari, pușcași, bragagii, sitari, abagii, pieptănari, căruțași.

PRIMELE „ ANUNCIURI” Primele „anunciuri” sau „înștiințări” cum au mai fost numite, erau redactate de o manieră concisă:

Cine vinde?

Ce?

Unde?

În ce condiții?

Primele „media” purtătoare de mesaje publicitare, pot fi numite, după cum aprecia autorul Marian Petcu, „prenumerațiile”, afișe, foi volante sau gazete de format mic, prin care se prezenta proiectul de editare a unei publicații și se solicitau „înscrieri”. „Cocoana Manda din mahalaua Lucaci ce are-se în curtea bisericii dă cu chirie două odăi și loc pentru lemne numai la becher. Doritorii de a le închiria, se îndreptează la susnumita”

Curierul românesc, 1830

O primă tăbliță de lut babiloniană datată din 3000 î.e.n. pomenește despre un atelier de pantofi, un magazin de uleiuri și unul ce se ocupa de copierea documentelor. Vechii egipteni foloseau papirusurile în scopul de a face anunțuri. În ruinele cetății Teba au fost descoperite papirusuri care anunțau diverse servicii și produse ca și recompense oferite pentru returnarea sclavilor fugiți. Grecii antici foloseau persoane care cântau prin orașe sosirea corăbiilor cu mirodenii, vin sau alte produse comerciale. Aceștia erau însoțiți de muzicieni care îi ajutau să păstreze linia melodică a anunțurilor, ei devenind mai târziu primul canal media. Afișajul, forma romană a acestor reclame, este una dintre cele mai rezistente forme de publicitate, supraviețuind declinului imperiului roman, putând fi regăsită în special în arta decorativă.

FUNCȚIILE AFIȘULUI:

de comunicare, calitatea comunicării se măsoară prin gradul ei de promptitudine și eficacitate publică, funcționalitatea, motivația sa clară, capacitatea de concentrare a elementelor de informație,

educativ – estetică, dependentă de puterea de sugestie, de formele de expresie folosite, de toate elementele care condiționează forța de comunicare și semnificația mesajului.Afișul promovează gustul estetic,inserează arta în spațiul de civilizație și relaționează.

de informare. Afișul transmite un mesaj de actualitate, comunică o știre despre un eveniment, lansează o invitație;

Atunci cand a fost creat, posterul a fost conceput ca un instrument al comunicării, in scopul declarat al vânzării unui produs sau a unei idei. În afară acestei functii comerciale, afisul poate fi examinat dintr-o perspectivă artistică sau ca o mărturie a curgerii timpului.
Care anume a fost momentul ce a marcat nasterea interesului pentru publicitate? Greu de apreciat. Propaganda – ca si modalitate de vânzare a unei idei – este cea mai veche formă de publicitate, In timp strigătul poate fi considerat o formă preistorică de publicitate. In mod neoficial, istoria preocupărilor pentru publicitate incepe cu tăblițele celor 10 Porunci primite de Moise.

Primele legi privind publicitatea au apărut în Anglia, în 1614, care limitau folosirea firmelor de publicitate stradală la 3,5 m pentru fațadele clădirilor. Prima reclamă tipărită și distribuită datează din 1525 în Germania și promova virtuțile unui medicament miraculos. Mai apoi urmau să apară anunțurile „cu meșteșug”, mai elaborate, cu termeni elogioși, cu argumente de prestigiu, ilustrate sau nu, și chiar anunțurile cu accente umoristice. Se realiza astfel, trecerea de la anunțul simplu, informativ, la publicitate. Editorial din „Anunțătorul comercial”, numit „Efectele Reclamei”, publicat la 10 decembrie 1893:

„Peste șapte ani, aflăm și o pledoane despre „Efectele Reclamei : «înainte de toate să ne întrebăm puțin ce e reclama? S-a zis multe pe socoteala reclamei, unii au luat-o îa râs, alții discută serios asupra efectelor ei. Mulți au abuzat de forma și felul cum trebue să se facă reclamă, mulți au contribuit a o discredita, unii chiar a o ignora, a nu o băga în seamă, zicând că marfa lor se vinde singură. Cu toate aceste reclama este și rămâne sufletul comerciului când stabilește reputațiunea unui produs oare care și în acest caz ea trebuie să fie farul care arată cumpărătorului unde să meargă și călăuza care să-i indice lucrurile ce-i trebuiesc. Efectele reclamei sunt tot atât de diferite pre cât se presintă sub mii de forme și culori. Apoi dacă efectele sunt diferite, in contestabil că și raportul ce există între ele și scurgerea produselor, este variu. Și deci așa fiind, industriașul și comerciantul trebuie să-și dea bine seama de efectele reclamei în raport cu scurgerea produselor industriale. Efectele reclamei, dacă ar fi bune sau rele ele depind prin urmare de nodul și forma sub cari se aduc. Nu este indiferent dacă înserăm reclama, cum o facem și ce formă îi dăm. Este, din potrivă, foarte principal lucru. Așadar, să ne răspundem: cum trebuie să facem reclama, unde să o înserăm ce formă să-i dăm ?

Reclama trebuie să o facem în mod simplu, corect și fără să esagerăm calitatea mărfei sau facultatea unui produs industrial. Reclama trebuie să o înserăm într-un jurnal serios și care parvine unor cititori cari sunt cunoscuți că pot întrebuința obiectele ce le oferim, dar mai seamă într-un jurnal care nu e destinat desființării îndată după cetire. Cu modul acesta cititorii dau, vrând nevrând, peste anunțuri; mulți chiar caută să vadă ce se recomandă mai bine. Jurnalele proprii reclamelor sunt acele cari se ocupă cu ramurile de activitate omenească, din cari resultă produsele necesare vieței. Acestea sunt revistele speciale de reclamă. Forma ce trebuie să dăm reclamei de cu atât de atrăgător și mai cu efecte cu cât e mai simplă și mai plăcută, arătând avantagiile ce prezintă fără a întrece exactitatea și a se împăna de laude exagerate.”

EVOLUȚIA MIJLOACELOR DE PUBLICITATE

Firma. Din timpul evului mediu apar, ca prime mijloace de publicitate, emblemele tăiate în lemn sau în metal, simbolizând activitatea și produsele comercializate de firma respectivă ("La spicul de grâu" pentru o firmă al cărei obiect de comerț erau cerealele, „La ciocan" pentru articole de brașovenie, etc). Din nevoia ca firmele să aibă efect atrăgător se ivește și elementul de grotescă familiaritate. Acest element, prin nota de bunăvoie și veselie, este un îndemn direct și o făgăduință implicită că publicul va fi satisfăcut nu numai din punct de vedere comercial ci și sufletesc. Negustorul vrea să arate că vede în client un vechiu prieten, cu care își îngăduie cele mai distractive sau chiar cele mai pipărate glume. Astfel, apar la noi, cam tot în aceleași timpuri, firmele redactate spiritual, burlesc sau indecent:"La bricul lui Cuza", "La trei sarmale", "La trei ochi sub plapumă" etc.

La noi în țară, către finele secolului al XlX-lea, firmele cuprind inspirații luate din istoria acelor timpuri ("La dorobanț", "Lupta dela Plevna", reduta Grivița"), sfârșind cu imagini care aminteau succesele primilor ostași: "La vânător", "La roțior", "La dorobanțul vesel", etc

În ultimii douăzeci de ani, după exemplul străinătății, firmele exprimă idei abstracte: "La comerțul modern", "La patru sezoane", etc, iar de câțiva ani încoace, sub curentul de românizare a comerțului, în sens etnic, firmele sunt reduse la numele proprietarilor lor: „” "La Ghiță Șerbescu", "La Frații Pescaru", sau mai pe scurt:"La Ionică", "La Tudorache", "La Radu", etc.

Târgurile. O astfel de publicitate, caracteristică timpului, apare încă din secolul XIII și durează până în secolul XVIII. Este epoca târgurilor la care își dau întâlnire colportorii și negustorii ambulanți, cari, cutreierând țara în lung și în lat, se instalează pe piețele publice ale târgurilor, unde, după ce-și pun mărfurile la vedere, încep prin gesturi, strigăte și bătăi de tobă să atragă atențiunea trecătorilor, îmbiindu-i să cumpere.

A

Publicitatea acestor timpuri era "glăsuită" și mijlocul de atracție era "strigătul". În epoca aceasta apare o categorie de tehnicieni în publicitate care aiurea erau strânși în corporații, ei jucând un rol de informare analog celui al anunțurilor de ziare din timpul nostru. Domnii români aveau crainici cari strigau în piață sau pe ulițe veștile Domniei. La ocaziuni solemne era folosit pristavul, care invita supușii prin strigăte să ia parte la diferite ceremonii. Cam în același timpuri își fac apariția în târgurile Franței acei racoleurs, în Germania sehlepper-ii, cari se îndeletniceau cu trasul de mânecă și cu rostirea de vorbe mieroase cât mai convingătoare. Trăgătorii de mânecă mai sunt și azi, pe la ulițe prăvăliilor de pe străzile Lipscani, Carol, Șelari, Căldărari din București. Și "strigătorilor" și "trăgătorilor" li se încredințau, tot felul de anunțuri și de reclame spre a provoca desfacerea anumitor mărfuri. De altfel, reclama prin viu grai se mai practică și azi prin târguri, bâlciuri, iarmaroace și chiar pe străzile Bucureștilor, cu ocazia marilor sărbători religioase, de Paști și Crăciun. Persistența acestor modalități demonstrează că obiceiul pământului este mai tare decât legea.

Afișul. Către secolul XVIII, apare în comerț și se răspândește ușor, alt mod de publicitate, afișul, care dealtfel nu era o noutate, întrucât el datează încă din timpul Greciei antice și Romei. Un papirus vechiu de 3000 de ani, descoperit la Teba, oferă o recompensă pentru găsirea unui sclav fugit dela stăpânul său; iar pe zidurile orașelor Pompei și Herculanum, desgropate din lavă și cenușă, de văd încă și azi unele picturi în culoare roșie și albă, de forma afișului, prin care sunt anunțate spectacole și lupte de gladiatori, sau altele prin care se face reclamă unor băi de ape dulci sau sărate.

În evul mediu, afișul era mijlocul de reclamă al regelui, domnului, clerului și boierimei. Unul din cele mai vechi afișe rămase ne arată că fusese tipărit de un oarecare William Caxton pe la 1480 și prin el se anunța vânzarea unor mobile de biserică. Afișul modem este atribuit francezului Cheret, care pe la 1860 realizase adevăratul tip de afiș, a cărui lăture artistică, prin modul cum era materializată.

Presa. Odată cu apariția ziarului în Olanda, Franța, Anglia și Germania, – la începutul secolului XVII, – casele negustorești introduc anumite anunțuri comerciale în ziare, care, dacă la început prin redactarea lor banală nu prea atrăgeau atenția cititorilor, mai târziu însă, grație atât sistematizării, ingeniozității, simțului artistic introdus în publicitate, cât și desvoltării tehnice realizate de presă, își produc în măsură evidentă efectele așteptate de cei ce făceau publicitate.

Primele ziare editate, cari erau în realitate niște foi scrise de mână, cuprinzând anunțuri comerciale sub formă de liste, le scoate germanul Fugger din Ausburg mare bancher al vremii, imortalizat de Durer. În Franța, Theophraste Renaudot, medicul lui Ludovic al XVI, scoase în 1630 "La Gazette de France", în care erau publicate oferte pentru diferite mărfuri. Abia după apariția primului cotidian, în 1777, "Journal de Paris", publicitatea prin presă lua o oarecare dezvoltare. Aceasta devine tot mai prodigioasă, paralel cu succesivele perfecționări tehnice ale tiparului, litografiei, fotogravurei, zincografiei și îmbunătățirii calitative a hârtiei.

În România, publicitatea prin presă nu a început odată cu apariția primelor gazete care erau puse în slujba literaturii și culturii românești. Nici "Curierul Românesc", apărut la 1 Martie 1829, prima gazetă românescă; nici "Albina Românească" și nici "Gazeta Transilvaniei", nu aveau anunțuri.

Cum era natural, primele informațiuni cu caracter comercial trebuiau să apară în ziarul unui oraș comercial și cu activitatea economică; ele au fost publicate în „Mercur", ziar apărut în 1840, la Galați. Redactat în limbile română și italiană, ziarul anunța sosirile vapoarelor în port și numele importatorilor, ceea ce făcea ca negustorii din București, Craiova, Iași și, mai târziu, din celelalte târguri mai răsărite să vină la Galați să se aprovizioneze cu mărfuri.

PRIMELE RECLAME

În ziarele românești, primele reclame sunt făcute de marile manufacturi, fabrici ori de marii negustori germani și austriaci, apoi de francezi, italieni și englezi. În "Românul", ziarul lui C.A.Rosetti, el însuși negustor, găsim numeroase anunțuri caracteristice vremurilor. Lupta de acaparare a clientelei de către anumite firme străine face ca în țară să apară destul de multe reviste și ziare de specialitate publicitară. În adevăr, "inserțiunile", "înscuritățile", "anonciurile", "reclamele"și "publicașiunile" se înmulțesc surprinzător. Apar și durează un an sau doi: "Anonciatorul Biuroului pentru anonciuri, informațiuni, comisiuni și espedițiuuni", în 1880, "La Publicite Roumaine", în Octombrie 1884, "Publicitatea Română", "Anunciatorul" în 1886, "Anunciatorul Central -Central-Anzeiger" în Ianuarie 1899, care apărea în 5.000 exemplare, "Monitorul Reclamei" în Februarie 1907 și "Reclama" în Septembrie 1909.

Paralele cu activitatea publicitară prin periodice, apărute în Capitală încep, și în provincie, să apară publicațiuni de acest fel, printre cari cităm: "Anunțătorul" din Martie 1899, si "Reclama" din Brăila, apărută în Martie 1906. După Unire, o viață economică mai intensă provoacă o nouă înflorire a reclamei. Apare, astfel, la București, în Octombrie 1921, ziarul "Reclama", al cărui program se rezuma în "desvoltarea relațiunilor comerciale din capitală și provincie". în August 1923, apare Ia Brăila "Reclama Modernă", iar în Aprilie 1926 Sibiul face să apară revista "Reclama". în Aprilie 1929 apare în București, în excelente condițiuni tehnice, o altă revistă "Reclama". Un an mai târziu apare "Publicitatea", la fel de bine prezentată sub raport tehnic. în fine, merită să fie menționate și "Reelam-Magazin" (1 Mai 1933) din Brașov și "Reclama Sibiului" (Iulie 1934 ) din orașul cu recunoscută activitate economică. Efectele produse de publicitatea prin presă determină pe întreprinzători să facă cheltuieli tot mai mari pentru acest fel de informare și de influențarea massei consumatorilor.

INSERȚIA

Printre americanismele ce-a fost nevoită să le importe bătrâna Europă, e și reclama, „argintul viu al activității economice din continentul de peste Ocean. Vrând-nevrând, reclama cu toate "caraghioslâcurile" ei, s-a încuibat și a fost acceptată ca un ser regenerator în viața economică a tuturor țărilor ce vroiesc să progreseze. De pe urma acestei reclame, tiparul și presa sunt direct profitoare. Căci reclama modernă face uz de imprimate sub diferite forme, ca de un mijloc excelent, egalat poate numai de publicitatea prin presă. Inserțiile din ziare se concep de alții, dar forma lor grafică tot tipograful o dă. Sub acest raport, reclama interesează deci pe tipograf, încât o cunoaștere mai din aproape e mai mult decât recomandabilă. Printre feluritele mijloace de cari dispune reclama imprimată, am putea socoti inserția (sau inseratul, sau anunțul, cum se mai numește), ca fiind cel mai eficace, și de aceea și cel mai frecvent" Inserția e veche. Foarte veche chiar. Istoria ne vorbește de inscripțiile – avize din Pompei. Însă adevăratele inserții, așa cum le înțelegem și le descoperim noi în zilele noastre, văd lumina zilei, numai după invenția lui Gutenberg.

DEZVOLTAREA RECLAMEI PRIN PUBLICITATE

Perioada în care trăim este a „electricității”, dar și a reclamei. Inserția e pretutindeni, acolo unde apar publicații. Putem spune că „nu se mai vede presă fără inserții”. Dezvoltarea reclamei prin publicitate a dat un nebănuit impuls presei. Prin publicitate „presa a putut să se desvolte la nivelul ei de astăzi. Reclama "e omul de finanțe" al presei, încât am putea zice, că nu există presă independentă, toate fiind dependente de grațiile reclamei. În privința aceasta directorii de ziare de pretutindeni ar putea să ne facă destăinuiri edificatoare. Cu ajutorul reclamei, presa, acel admirabil vehicul al civilizației și al culturii, a putut să străbată în toate straturile sociale, adeseori oferind un număr de pagini, ce atinge – numai costul hârtiei – prețul îndoit atât, decât cel de vânzare. Astfel reclama prin publicitate a devenit un factor auxiliar în chiar viața economică și culturală a unei țări.” Dacă reclama publicată, prin inserția imprimată, nu e tocmai cea mai veche, totuși se poate spune că e astăzi cea mai populară, cea mai introdusă, și într-o măsură oarecare cea mai decentă.

TEHNICA INSERȚIEI

Pe lângă redactare concisă, mai trebuie să îngrijim și de exteriorul, de „haina grafică a inserției”. Căci efectul unei inserții nu depinde numai de stilul în care e ci și de veșmântul ce-1 îmbracă în atelierul tipografic. Inserția poate fi desenată (clișeu) sau culeasă în tipografie, din litere mobile sau combinația acestor două posibilități. Mulți dintre inserenți, ba chiar și unii tipografi sunt de părere că o inserție numai atunci poate fi frumoasă, modernă și captivă, dacă e desenată. Mijloacele tipografice de astăză, dau posibilitatea de a culege pagini întregi de reclame, una mai frapantă decât cealaltă numai cu ajutorul materialului simplu din tipografie, așa cum rezultă și din modelele întâlnite în ziarele analizate. Este important ca, ca fiecare tipograf să gândească la reformarea vechii mentalități. Dacă are ambiția, ca ziarul ori revista ieșită din atelierul său să fie mult-puțin îngrijite, niciodată să nu lase compoziția inserțiilor numai în grija culegătorului, acesta neavând nici timp prea mult, nici îndrumarea cuvenită. Culegătorul de la ziare e un mecanism, el lucrează sistematic și adeseori cu o rapiditate care bate recorduri, deci nu-și poate risipi vremea, ocupându-se cu experimentații. De fapt inserentul ar trebui

să se pronunțe și asupra configurației. Unii din inscrenții dela noi calcă însă cărări atât de bătute și nu sunt

suficient inițiați în arta reclamei.

Inserții așezate invers în ziar, mâini negre cu degetul ce arată calificative în superlativ, ca "cel mai vechiu, cel mai efiin, ce mai bun", au devenit prea comune și firește fără șanse. Și inserentul și tipograful trebuie să știe că inserția culeasă din litere se valorifică numai prin variațiune de:

Format

Literă

Chenar

Spațiul alb

Vignete

Acestea sunt punctele cardinale de care depinde efectul și puterea de achiziție a inserției zețuită (culeasă din litere).

FORMATUL

Paginile ziarelor au numeroase coloane și astfel se oferă o variațiune cât se poate de largă. Este încă problematic, și din punct de vedere psihologic nu e însă precis stabilit, care inserții sunt mai de efect: cele culese pe o coloană în lung, sau cele ce ocupă mai multe coloane în lat. Se preferă plasarea inserțiilor pe o coloană între cele pe mai multe coloane, și viceversa. Un deosebit succes remarcă reclamele culese în formă de banderolă dealungul paginei așezate jos, sau sus în capul paginei. La noi acest format este preferat mai ales de către cinematografe, în străinătate mărfurile de marcă inserează în acest fel, ca Odulul, Diana, etc. Un grad ridicat de dificultate reprezintă și realizarea inserțiilor din categoria micilor anunțuri, acestea având o mărime redusă și se pot scoate în relief numai printr-un text întocmit cu spirit. Despre tipar, în „Gândirea comunicațională”, Bernard Miége aducea aminte de „o personalitate de notorietate mondială, Mac Luhan, omul hrănit din Cultură Clasică, și catolic convertit” care considera tiparul un mijloc cald , care a etalat expresia în sensul simplificării și a „silabisirii semnificațiilor”. Același autor considera faptul că tiparul a accelerat și a făcut să „explodeze” manuscrisul condensat în fragmente mai simple.

LITERA ȘI CHENAR.

Efectul unei reclame zețuite se obține mai ales prin jocul perpetuu de contraste, (d.e. între alb și negru), se încearcă ca prin acest contrast să nu se intensifice numai prin diversitatea formelor ci și prin alternarea literilor și materialului de chenare. Virgil Molin consideră că „ înțelesul inserției este dat, în mare parte, și echilibru dintre caracterul literei și articolul oferit. Litera, prin variațiunile de caracter și prin structura ei, poate să contrasteze foarte mult cu natura obiectului, a mărfii oferite. ” Același autor exemplifică cele spuse astfel : „Este o teorie cu substrat psihologic. În baza ei, reclama unei fabrici, ori uzine metalurgice, se culege din litera neagră de caracter grav și impunător, prin care să se oglindească masivitatea produsului oferit. Invers, în cazul unei reclame pentru o fabrică de sticlă, mobile de lux, magazine de modă, galenterii, parfumerii, se vor utiliza litere de o tăietură fină și delicată, chiar și cu însușiri ornamentale. Este o oarecare subtilitate în acest mod de a coordona caracterul literei, cu marfa ce-și face reclamă, fiindcă prin structura literei să obțină ceea ce se numește în reclamă, „influența asupra cumpărătorului””. Scrisul, ca și imaginea, reprezintă o modalitate de atragere a atenției și este o formă de creare a imaginii. Scrisul are propriul paralimbaj. Angela Goddard în „Limbajul publicității” apreciază că scrisul poate fi folosit pentru a crea forme prin utilizarea unor modalități de prezentare diferite. Din acest punct de vedere, reclamele se apropie mult de esența poeziei – în același fel în care limbajul verbal creează imagini ale subiectului pe care îl tratează.

SPAȚIUL LIBER

Se consideră a fi „o ireparabilă greșeală a redacta inserții cu text fără sfârșit, înghesuit apoi într-un spațiu puțin corespunzător textului abondent”. Majoritatea inserenților de la noi pretind ca întreg locul angajat (o pagină, jum.pagină, etc.) să fie complectat până la ultima linie. Avantajată însă, se consideră a fi inserția înconjurată de suficient loc liber; spațiul lăsat liber devine activ, în momentul când este plasat într-o pagină compactă.

VIGNETELE

Vignetele mai sunt numite clișeele mici și sunt poate cele mai prețuite mijloace de a împrumuta inserției culeasă (zețuită) o putere atractivă. Bineînțeles, numai atunci când materialul ilustrativ e desenat de un bun desenator, care să fie specialist în arta grafică și bine inițiat în codul reclamei. O vignetă reușită produce chiar senzație, și, în acest caz, efectul așteptat nu va lipsi. Într-o tipografie bine asortată nu va lipsi un anumit stoc de clișee și vignete, cu ajutorul cărora, se întocmesc nu numai reclame atractive ci se și realizează împodobirea și „vitalitatea” paginelor compacte, destul de monotone.

STIL ȘI CURENTE ARTISTICE

Reclama prin publicitate e supusă influenței exercitată de curentele ce străbat arta grafică. Litera și materialul de ornamentație "în rococo", "în baroc" sau "în stil arhitectonic" lacul pentru împodobirea cărții și pentru dichisirea accidentelor, trece și în domeniul reclamei imprimată. Dar în ultimul timp elementele decorative ale cărții stau sub vădita influență a celor ce se găsesc în reclama modernă. Stilul "la modă" e tipografia elementară, asupra căreia s-a insistat cu oarecare lux de amănunte și modele în Almanahul de pe anul trecut. Firește că nici inserția n-a putut scăpa neatinsă de această tipografie elementară, reformatoare radicală, întrucât declară război tuturor stilurilor clasice și celor practicate până acum, eliminând ornamentația sau reducând în cel mai bun caz, la simple linii negre și pătrățele în pete mari. „INIMA CUNOAȘTE RAȚIUNI PE CARE RAȚIUNEA NU LE CUNOAȘTE”

Reclama caută senzaționalul, iar tipograful se acomodează, prin a reda senzaționalul cu mijloacele grafice de care dispune. Aproape că nu sunt reclame imprimate cu efect, fără fel de fel de semne de exclamații, săgeți, puncte mari, literă roșie și extrem de mare, etc. Acestea toate sunt expresiunile grafice ale unei necesități de a fi original. Acestui fel de a vedea, corespunde admirabil noua tipografie, ce jonglează cu pete mari sub forma de pătrate, cercuri, triunghiuri, etc. La baza cuvântului „advert” (reclamă) se află verbul latinesc „advertere”, însemnând „a se îndrepta către ceva/ cineva”. Reclamele sunt texte menite să atragă atenția. Despre anunțuri și reclame, în „Introducere în sistemul mass-media”, Mihai Coman aprecia faptul că aceste două elemente țin de sfera interesului privat iar articolele și emisiunile jurnalistice ne integrează în zona interesului public. Atunci când consumă produsele mass-media, publicul caută materialele jurnaliștilor, deoarece în ele găsește informațiile sau ideile prin care poate înțelege anumite situații sau evenimente; Anunțurile și reclamele reprezintă, în concepția autorului Mihai Coman, o substanță secundară, adițională, străină de „esență” presei sau de ceea ce publicul consideră că este presa în raport cu așteptările sale, de aceea aceste mesaje pot să apară și pe alte suporturi precum afișe, filme, scrisori, broșuri, anunțuri făcute în magazine, etichete ale unor produse. Publicitatea este o „comunicare de masă făcută de cei care cumpără un spațiu, mai ales în mass-media, pentru a-și difuza propriile mesaje promoționale.” În concepția autorului Jean-Claude Bertrand în lucrarea „O introducere în presa scrisă și vorbită”, publicitatea are ca drept obiectiv să facă cunoscute și să pună în valoare un produs sau o marcă, un serviciu sau o activitate, o instituție sau o cauză importantă, un grup sau o persoană. Pentru Dimitrie Tudoran, pe lângă toate aceste obiective ale publicității, menționate de Jean-Claude Bertrand, anunțurile și bunurile uzufructuare de utilitate publică, au o mare importanță. Aici, autorul Dimitrie Tudoran enumeră: „reclama unei băi orășenești, a unei stațiuni balneo-climaterice, etc”. Astfel de reclame întâlnim și în cadrul presei dobrogene supuse cercetării: de exemplu aflam în cadrul publicației „Marea Neagră” din anul 1923 (Anul I, No. 214), despre „Băile și Restaurantul Parcului Tataia” sau, în același număr al acestei publicații, la pagina 2, „Pe ziua de 15 mai s-a redeschis la Techirghiol, renumitele băi moderne. Se garantează cel mai prompt serviciu! Vizitați și vă veți convinge!”

Publicitatea poartă deseori forma concretă a unui anunț dar ea „poate să utilizeze și mijloace din afara mass-mediei: Publicitatea la locul de vânzare, promovare, târguri, expoziții, publicitate directă prin poștă (mailing), publicitate prin telefon (phoning) sau editări publicitare. Conform A.D. Farbey, scopurile și motivele pentru care întreaga societate apelează la publicitate sunt:

În afacerile comerciale, pentru a vinde bunuri și servicii;

De către organizații, pentru angajarea personalului;

De către guvern, pentru a informa populația;

De către autoritățile locale, pentru a anunța diferite servicii locale;

Pentru cărți, turism sau cursuri educaționale;

Pentru servicii financiare sau pentru programe de divertisment;

De către firme pentru a anunța rezultate sau noi acțiuni comerciale;

Pentru produse sau servicii de sănătate;

De către indivizi, pentru a cumpăra sau a vinde bunuri personale;

De către partidele politice, pentru a obține voturi electorale.

În „Comunicarea. Publicitate și relații publice”, Michèle Jouve consideră că „inima cunoaște rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște”. Publicitatea știe să se joace cu acest concept, revendicând pentru consumator, dreptul la nesăbuință. Comunicarea, din moment ce se vrea persuasivă (adică manipulatoare) are tot interesul să se sprijine pe aceste resorturi psihologice, declicuri care ne fac permeabili mesajului (adică vulnerabili).

NEVOILE. ÎNȚELEGEREA COMPORTAMENTELOR.

Publicitatea se adresează din ce în ce mai mult direct instinctului. Această tehnică este considerată una foarte abilă, având în vedere faptul că instinctul reprezintă un impuls primar și este punctul de legătură cu lumea și cu Sinele instantaneu. Forța publicității se bazează pe nevoi. Prin aceste „nevoi”, înțelegem un sentiment de lipsă, de insatisfacție, legat de originea sa de o necesitate psihologică necontrolată (a mânca, a bea…), extinsă apoi, prin intermediul psihologiei, la domenii mai vaste. Neacoperită, nerezolvată, nevoia îi creează individului o stare de tensiune, de frustrare. Putem astfel contura, dublul rol al publicității: ea relevă, analizează și orchestrează așteptările existente sau latente; ea inițiază tendințe care servesc interesul marketingului.

Maslow a ierarhizat nevoile astfel:

Piramida lui Maslow prezintă clar mecanismul ascendent al nevoilor ce trebuie avute în vedere, atât la nivelul înțelegerii comportamentale, așteptărilor unei persoane, cât și scopul de a convinge, implica prin accentuarea uneia din aceste nevoi. Fiecare nevoie, odată satisfăcută, va genera o alta. Individul va putea răspunde nevoilor fiziologice, caută să se protejeze, să trăiască în siguranță. Michèle Jouve consideră că în comunicare și în publicitate, dacă se greșește asupra nivelului, se eșuează.

DISCURSUL PUBLICITAR

Publicitatea „seduce” și interpelează prin:

Hegemonia imaginii și a imaginarului

Divertisment și evaziune

Seducția ludică (în locul didacticismului și a „moralizării”)

Acest nou imperiu al seducției, imaginii și spectacularului, a fost etichetat inițial drept „organizare totalitară a aparenței și alienare generalizată” (Guy Debord), „societate teroristă” (J. Lefebvre), „sistem fetișist și pervers” (J. Baudrillard), pentru ca mai apoi, după cum apreciază autoarea Daniela Rovența Frumușani în „Analiza discursului:Ipoteze și Ipostaze” să devină o componentă sine qua non a societății și a culturii contemporane, un fenomen socio-discursiv care merită toată atenția cercetătorilor comunicării. Publicitatea se axează pe analiza subiectului emițător, a mesajului transmis, a publicului vizat, a suporturilor selectate și a efectelor, actualizate de teoria enunțării, teoria audienței, analiza mediilor și teoria argumentației., conform Danielei Rovența Frumușani. În publicația dobrogeană din anul 1973, „Litoral”, avem de-a face cu ceea ce Dimitrie Todoran numește format publicitar de tip lifestyle, care încearcă sa conecteze individul la cadrul social în care trăiește. Se utilizează stereotipurile în comunicarea publicitară, ideea identității sociale, a consumatorilor apărând prin prezentarea produselor în contexte sociale. Reclamele se axează acum pe prezentarea unor activități legate de petrecerea timpului liber : distracție, vacanță, relaxare.

FUNCȚII RITUALE. MITURI. SEMNE

Publicitatea sau, în cadrul activității comerciale, reclama, este un mijloc de acțiune psihologică prin care se urmărește captarea sau mărirea interesului colectiv, față de conținutul unei oferte. Negustorul încearcă să influențeze piața. Reclama prin cuvânt scris, gravură, plastică, arhitectură, este mijlocul spre o faptă anumită, în vederea unui câștig, sau mijlocul de a obține o hotărâre a unor persoane, trezindu-le o dorință și îndemnându-le să ia o decizie, liberă totuși, în vederea realizării ei. Sociologul Erving Goffman este preocupat de riturile de interacțiune, considerând că nu există interacțiune socială fără ritualitate. Există regulile limbii, asupra cărora au insistat mult semiologii, există reguli de discurs, dar există și reguli socioculturale de interacțiune. Publicitatea revelează într-o mai mică sau mai mare măsură, două din cele trei imperative fundamentale cerute de captarea mediatică: spectacolul și empatia. Dar dacă ea caută să capteze o țintă, o face înainte de toate, pentru a conduce, prin diferite strategii, către un act de consum. Prin aceste discursuri, publicitatea țintește un obiectiv pe care se ferește să-l clarifice: a face cunoscut un produs consumatorilor potențiali, pentru a-i asigura vânzarea. Comunicarea rituală sau expresivă depinde de abordări și trăiri comune. Ea este mai curând festivă, simbolică și decorativă decât utilitaristă și, adeseori include o componentă de spectacol menită să stimuleze comunicarea. Acest tip de comunicare, este bogată în „semne” și „simboluri” . În concepția lui John Fiske, semnul este „ceva fizic, perceptibil de către simțurile noastre; el se referă la altceva decât la sine însuși și este dependent de recunoașterea, de către cei care îl utilizează, a faptului că este un semn.” Angela Goddard considera imaginea ca fiind una dintre strategiile de atragere a atenției dezvoltate recent. Reproducerea unor imagini de senzație pot avea marea succes.. În ceea ce privește ideologiile predominante ale unei culturi, este foarte relevant tot ce nu se acceptă pentru că este șocant și tot ce se consideră acceptabil și presupune îndrăzneală sau un oarecare grad de risc. Femeile au fost folosite ca accesorii sexuale în vânzarea celor mai variate produse, de la mașini până la ciocolată. Până acum, bărbații nu au cunoscut o astfel de experiență. În căutarea unor noi modalități de atragere a atenției, advertiserii au început să conștientizeze faptul că fizicul bărbătesc are un teritoriu, neexplorat încă. Mitologia publicitară nu ar fi putut să se dezvolte într-adevăr fără a ceea ce Jean- Jeaques Boutaud numea alchimie complexă care ține, în același timp, de discursul sforăitor (expresie), de seducția grafică (creație) și de manipularea psihologică (persuasiune).

STUDIU DE CAZ: Evoluția Publicității în periodicele dobrogene. Perioada 1923-1973.

ANALIZA CORPUSULUI.

1923 – MAREA NEAGRĂ.

Organ național dobrogean, a apărut la Constanța în perioada 12 august 1923 – 17 octombrie 1940. Săptămânal, avea formatul 50×33, costa 1 leu pe număr, iar abonamentul pe an ajungea la 300 de lei. Directori erau Cruțiu Delasăliște și Stelian Ștefănescu. Redacția ziarului se afla pe strada Petru Rareș nr. 8, Constanța. Spre deosebire de celelalte două ziare cotidiene, „Dacia” și „Dobrogea Jună”, ziarul „Marea Neagră” se ocupă mai ales de problemele județului Constanța, de evenimente din localitățile urbane și rurale din județ. Ziarul sprijină gruparea liberală locală condusă de V. Andronescu (mai ales după ce Cruțiu Delasăliște părăsește redacția ziarului), iar mai târziu se orientează spre cealaltă grupare liberală din localitatea aflată sub conducerea lui V.P. Sassu. Din această perioadă datează polemica ziarului cu celălalt mare cotidian constănțean „Dobrogea Jună”. O scurtă perioadă ziarul se declară a fi „Organul Partidului Național – Liberal din Constanța” – în rest, simpatizează cu acest partid.

Scopul ziarului, expus în articolul program publicat în primul număr al ziarului, este următorul: „Cu grija inerentă fiecărui început, cu înfrigurarea cu care am fost martori și colaboratori în câteva rânduri la întemeierea anumitor organe de publicitate din Dobrogea; mânați de dorința de a da viață unui ziar în localitate, care să-și închine forțele la desțelenirea ogorului cultural al provinciei noastre, apărem în arena ziaristicei locale nu pentru a umple un gol de mult simțit – cum ar glăsui o reclamă uzată – ci pentru a contribui și noi la frumoasa operă de naționalizare, pe care nobilii înaintași cu destulă râvnă, au întreprins-o. Vast terenul, cu atât mai mult are astăzi nevoie de voință și chibzuință, care să depună stăruința de gândire pentru desăvârșirea acestei frumoase opere naționale, pe malul mărei – de la care am împrumutat numele acestui ziar. Constrânși de împrejurări vitrege – mici gregari și unor cunoscute cotidiene locale – pătrunși îndeajuns de lipsurile ce se resimt încă în sânul publicisticei dobrogene, am fost intrigați de o întrebare pe care mulți cititori au făcut-o redactorilor pe unde am lucrat : Nu și-ar putea spune pe față, oricare cititor, amarul ori gândul, ori durerea lui? Cu inima mâhnită, noi am văzut că nu. Care să fie pricina? Pricina primă e materialismul care subjugă sufletele slabe – iar secunda e invidia oarbă, fără de care intriga n-ar fi fost cunoscută iar senzaționalul, lipsit de orice interes. După noi, aceasta nu-i decât o rătăcire ca multe alte dureroase rătăciri – și tocmai aici zace temeiul cu care aș porni la drum. Vrem să dovedim că anumite porniri rele în domeniul publicisticei dobrogene nu întotdeauna aduc un serviciu marelui public. Suntem dușmani ai monopolizării presei sau gândirii românești în Dobrogea și apărăm această convingere cu toată căldura sufletelor noastre tinere. Voim să dovedim cititorului dobrogean că se poate scrie cât de liber în limba română, la noi, fără a întrebuința invective crude și cuvinte grele oricând. Vrem să arătăm în sfârșit că dojana se poate face românește, cât de aspru, fără ca să-ntruchipezi o țață și fără să devii un cusurgiu. Avem motive temeinice să credem, că la masa mândră și bogată unde-și căpătă izbânda fiii României Mari, poate lua loc tot săracul. Poate lua loc și dobrogeanul setos de-o cuvântare nouă, din care să lipsească patima și voinicia oarbă tocmai pentru pilduirea neamurilor de felul de a fi al românului. Că însuși dușmanului i se va da cuvântul acolo. Că trufia e streină neamului român și că istețimea noastră nu e tot una cu șiretenia. Că în sfârșit victoria ne face cu atât mai înalți cu cât vom dovedi mai profund noblețe de caracter. Pentruce s-a stârpit dojana blajină din dicționarul – și așa destul de redus al ziaristului dobrogean? Vom căuta s-o răsădim. Vom căuta să plivim grădina cuviinței dobrogene și credem că vom reuși în toată acțiunea noastră să dăm Cesarului ce e al lui. Vrem să aibă Dobrogea un glas care să nu semene a sirenă atunci când apără un interes local și vrem să-și spună tot nevoiașul durerea lui în coloanele noastre. Nădăjduim că viitorul va dovedi că am meritat încrederea cu care ne încurajează prietenii susținători și nu avem decât o singură rugare: Să fim urmăriți în toate acțiunile noastre, pentruca, nu cumva, cercând să aducem o înzdrăvenire culturei românești de la noi, să-l amăgim pe bietul dobrogean cu o nouă rătăcire. Acesta ne este credoul – și astfel salutăm pe iubiții cititori cu primul nostru început. ”

În coloanele ziarului „Marea Neagră”, din anul 1923, au fost tratate problemele principale din acea perioadă, cum ar fi proiectul unui canal Cernavodă- Constanța sau problema Seminarului Musulman din Medgidia.

Colaboratori: D. Alecu, V.P.Andronescu, A.Andy, G.Apostol, M.Apostol, D.I.Belloiu, Hortensia Papadat Bengescu, Tr.U.Berberianu, Carol Blum, I.D.Borcea, G.Breazu, M.Brun, N.T.Buric, N.S.Cărpinișeanu, F.D.Casilescu, I.Ceaușu, G.Christodorescu, I.Ciomu, N.Coadă, C.Codreanu, I.Codreanu, F.Codreanu, Cruțiu Delasăliște, Ghionisie-Delaistru, DELAMARE, DELATOMIS, Gh.Deleanu, P.Deleanu, C.P.Demetrescu, Al. D. Demetriad, I.Dinu, T.Dobre, Al.Dobrogeanu, M.Dunăreanu, C.R.Duțu, N.T.Frecea, M.Freytag, G.Georgescu, N.T.Georgescu, Al.Gherghel, G.Ghinescu, N.P.Grigorescu, V.Helgiu, I.Iacobescu, I.Iliescu, E.Ionescu, G.Irimescu, T.Ispas, I.Leossatos, G.Leurdeanu, D.Măgură, St. Marcus, V.Mazilu, L.Mihăescu, C.Mihai, B.I.Mihail, C.Mihăescu, G.A. Mitache, I.G.Mocanu, D.Munteanu, P.Munteanu, N.Negulescu, N.Nicolaide, F.Nițescu, M.Panaitescu, D.Fandela, C.Pănescu, I.Gr.Perițeanu, C.Petre, I.B.Plopul, D.Popescu, V. Popescu, P.Postelnicu, M.Pricopie, A.Radu, I.Rațiu, G.Răzășu, R.Roșculeț, Gr.P.Roșu, I.Sandomir, I.Sandu, I.Saul, L.Serter, C.Simionescu, Damian Stănoiu, Nic. Ștefan, St.Ștefănescu, M.Stănescu, D.Stoicescu, R.Strajă, Sucri Ali, S.Sulcină, G.Tănăsescu, T.Tudoreanu, I.Văleanu, I.Vlădescu, N.Zăgoicea, D.Zaharia, N.Anghel, D.Arghir, C.M.Blond, N.I.Butucescu, Gh.Candel, C.Caraman, O.Cattarc, I.Ceaușu, N.T.Cargău, Gh.Ciobanu, C.Dimitriu-Codru, I.N.Dimitriu, A.Dumitrescu, I.V.Enăchescu, N.Frangopol, G.Hristache, I.Leossatos, I. Lian, Gr.Lungoci, H.D.Paully, N.Petru, G.D.Poenescu, Al. Popescu, C. Popescu, A.Roșculeț, V.Stan, D.Stoicescu, Al. Sulfină, I.Tânțu, N.Teodorescu, M.Verbiceanu, Al.St.Vernescu, N.Nemov.

Ziarul „Marea Neagră” este unul dintre cele mai longevive periodice constănțene: au apărut 902 numere, totalizînd 7.292 pagini. Între anii 1923-1930 și 1937-1940 ziarul a apărut cotidian. Între 1931-1936 a apărut de 2 ori pe săptămână. Alte subtitluri ale ziarului „Marea Noastră”: Organ al apărării intereselor dobrogene, apoi Organ independent al apărării intereselor dobrogene (în perioada octombrie 1923-septembrie 1928); pe an, în 1923, în 1924 costa 1 leu /nr iar abonamentul pe an costa 400 lei/an, în 1927, 2 lei/nr. și 600 lei abonamentul pe an. Între 1928-1940, prețul abonamentului anual ajungea la 750 lei. În perioada iulie 1926 – august 1927 ziarul „Marea Neagră” se află sub conducerea politică a lui Al.Gherghel. Între 20 august 1927- 17 octombrie 1940, îl are ca director pe Stelian Ștefănescu.

„Marea Neagră” a avut, în genere, o atitudine proliberală, făcându-se ecoul disputelor dintre fracțiunile locale ale P.N.L. Din iulie 1926, D.Cruțiu-Delasăliște părăsește conducerea ziarului, scoțând ziarul cu același titlu: „Marea Neagră”, cu subtitlul: Organ național- liberal, de la 1 august 1926 . Stelian Ștefănescu, adept al grupării liberale condusă de V.Sassu, aduce la direcția politică a ziarului pe poetul și publicistul Al.Gherghel. Din 20 august 1927, ziarul are ca director unic pe Stelian Ștefănescu. Acesta, deși caută să mențină ziarul independent, oscilează în plan politic între orientarea liberală șl cea naționalistă. Ziarul a susținut o serie de probleme economice, social-culturale, legate de dezvoltarea localităților urbane și rurale din Dobrogea. A criticat unele aspecte negative din administrație și comerț, îndreptând asupra național-țărăniștilor vehemente atacuri. A polemizat, în acest sens, cu ziarul Dobrogea Jună. În 28 octombrie 1928, apare un număr special dedicat aniversării a 50 de ani de administrație românească în Dobrogea.

CADRUL ISTORIC

Finalul primului război mondial a însemnat dispariția de pe scena politică a lumii a trei mari imperii: Austro-Ungar, Rus, Otoman; Învingătorii (cei patru „Mari”: W. Wilson, Lloyd George, G. Clemanceau, Orlando) au stabilit principalele repere ale lumii post-război la Conferința de pace de la Paris (12 ianuarie – 28 iunie 1919) pe respectul principiului naționalităților și punerea sub control a Germaniei (economic, militar, politic), considerată drept principal responsabil pentru declanșarea războiului; Destrămarea Imperiului Austro-Ungar a dus la o reformulare a întregului spațiu european (dacă în anul 1914 în Europa existau 22 de state, în 1920 – 29); pentru Europa Centrală și de Sud-Est menționăm apariția unor noi state: Austria, un stat mic, de 84.000 km2; Ungaria – a fost redusă, prin mișcările teritoriale, la un stat de 92.000 km2; Polonia a primit Galiția; România a primit Transilvania, Basarabia și Bucovina, Italia – Trentinul și Tirolul de Sud; Croația, Slovenia și Bosnia au format Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, care a încorporat Muntenegru; Bulgaria a pierdut o parte din Macedonia în favoarea Iugoslaviei; Turcia a păstrat din Europa doar Constantinopolul și a primit Anatolia.

Tratatele de pace nu au formulat explicit, însă, problemele minorităților; în cadrul statelor nou create sau extinse teritorial existând numeroase minorități naționale; Prin tot ceea ce au adus cu sine, tratatele păcii de la finalul primei conflagrații mondiale au împărțit statele lumii (în special statele europene) în state „satisfăcute” de noile coordonate și așa-numitele state „revizioniste” care s-au văzut obligate să accepte la momentul 1919, 1920 condițiile păcii, dar care, în politica externă din perioada 1920-1939, au căutat revizuirea tratatelor. Germania a considerat Tratatul de la Versailles un dictat, Italia a văzut în sistemul de pace o „victorie mutilată, Ungaria, Rusia, Bulgaria, Turcia; ordinea instaurată de tratatele de pace a fost una fragilă și nesigură; la accentuarea instabilității spațiului european a contribuit și apariția „statului roșu” după venirea la putere a bolșevicilor în fostul Imperiu Rus, care a fost redus prin obținerea independenței Finlandei, a Țărilor Baltice, a Basarabiei (s-a unit cu România); în plus, Franța și Marea Britanie au considerat Tratatul de la Brest-Litovsk drept o trădare în favoarea Germaniei; până în anul 1920 când în Rusia s-a desfășurat un conflict între elementele „roșii” și armatele „albilor” susținute de puterile occidentale; anul 1920 a marcat victoria bolșevismului.

Noul cadru de dezvoltare a României de după anul 1918 a impus și modificarea sistemului constituțional al țării. Partidul Național Liberal, principala forță politică a vremii, și-a asumat pragmatic misiunea de „a da României Constituția așteptată”. Principalele produse românești care erau destinate exportului au fost cele petrolifere, cerealele, lemnul, animalele vii, legumele și semințele precum și produse alimentare și animaliare. Imediat după încheierea războiului, însă, în 1919, România a importat aproximativ 230.000 t cereale și peste 18.000 t alte produse alimentare, exportul de cereale înregistrând cote maxime în anii 1923, 1927 și scăderi în 1920, 1925, 1928.

Tot în anul 1923, Serviciul Maritim Român a înființat o nouă linie Constanța – Haiffa – Iaffa, care realiza o singură cursă pe lună, ce transporta îndeosebi evrei, majoritatea din Polonia spre Palestina. Un an mai târziu, la Constanța ajungeau în și spre oraș, cinci trenuri de călători, două accelerate, două personale și unul mixt, unul oprea în port, o dată pe săptămână, fiind în legătură cu navele S.M.R., toate navele poștale cu serviciu regulat de pasageri și poștă beneficiind de o reducere cu 50% a taxelor portuare.

La 27 martie 1923 a fost votată și adoptată noua Constituție de către Adunarea Națională Constituantă a Senatului, cu 137 voturi pentru, 2 contra și 2 abțineri din totalul de 194 de senatori. Regele Ferdinand a primit raportul pentru sancționarea Constituției pe 28 martie 1923 urmând ca pe 29 martie 1923 noua Constituție să fie publicată în „Monitorul Oficial” Constituția României din 1923 cuprindea 138 de articole din care au fost modificate radical 21 de articole, au mai fost incluse 24 de articole noi, 20 au fost suprimate și 87 de articole vechi au rămas intacte sau nesemnificativ schimbate. Se putea spune despre Constituția din 1923 că a fost, în fapt, o revizuire a Constituției din anul 1866, o adaptare la noile realități politice, economice și sociale ale vremii. Constituția din 1923 a formulat cu mai multă claritate principiul suveranității naționale prin declararea statului român ca stat național unitar și indivizibil, al cărui teritoriu este inalienabil dar și prin interdicția colonizării teritoriului național cu populații sau grupuri etnice străine. Ideea principiului suveranității naționale reieșea și din declarația că puterea politică aparține națiunii, care o exercită prin reprezentanți aleși de corpul electoral prin vot universal, direct, egal, obligatoriu și secret.

DESCRIEREA PUBLICAȚIILOR

Perioada interbelică este cea mai fructuoasă perioadă din punct de vedere economic și cultural din câte a cunoscut România ante-comunistă. Începând cu anii 1920 reclama, sufletul comerțului, este din ce în ce mai folosită și pe meleagurile românești. Numărul 29 al cotidianului „Marea Neagră”, apărea la Constanța, duminică, 14 octombrie 1923. Publicitatea în cadrul acestui număr se poate observa la contrafondul paginii întâi, lângă titlul ziarului, și face referire la Petru G. Manta, concesionarul exclusiv al operațiunilor de vămuire a coletelor poștale externe. Este specificat,de asemenea, faptul că Petru G. Manta este autorizat de către Direcția Generală a vămilor, iar pentru un plus de credibilitate, este inserată și adresa, Strada D.A. Sturza, și un număr de telefon, pentru a putea fi contactat de persoanele care ar avea nevoie de operațiunile pe care furnizorul le întreprinde, cum ar fi „Expedițiuni – Vămuire – Transporturi”. De asemenea, publicitatea mai apare la subsolul primei pagini: „Vizitați Băile și restaurantul Parcului Tataia”. Alături, este prezentă și o reclamă a „Doctorului Vasilescu”, a cărui specializări sunt „Boalele de copii, boalele de piept și injecțiile intavenoase”. În pagina a doua, în chenar, rubrica „Mica Publicitate” prezintă un singur text referitor la vânzarea unor terenuri de 500 m2. În pagina a treia, o altă reclamă, prezentarea unui alt doctor, B. Tatarski, fost medic al clinicei universitare, care se ocupă cu „Boli interne. Boli și operațiuni de nas, gât și urechi” și realizează „electrisațiuni, injecții intravenoase cu silbersalvasan, cyanur de mercur și iod”. Consultațiile se țineau între orele 8 – 10 dimineața și 2-7 p.m iar cabinetul se afla pe Strada Virgiliu numărul 1, „vis- a – vis de Casino”. Ultima pagină a ziarului „Marea Neagră” este dedicată publicității, deoarece abundă în anunțuri, reclame, mesaje cu specific, distribuite pe 5 coloane. În prima coloană sunt anunțurile de tip:„Predau”, „Se caută”, „De vânzare”, „Se vinde”, cum ar fi: „Predau curs primar în familie, pentru una sau două clase. Adresa la redacție.”„Se caută orice număr de muncitori pentru carierile din Canara și Chiostel. Adresați-vă d-lui antreprenor C. Chirițescu, str. Carol 126”. „De vânzare la Anadalchioi o casă compusă din patru camere, 2 săli și antenanse, curte 472 m. p. A se adresa la d. Vasile. V. Tănase, comerciant, Anadalchioi”, „De vânzare 4 camere, 2 antreuri, 1 pivniță. A se adresa în str. Concorului No. 5, colț cu strada Ecoului sau la redacția ziarului.”, „Se vinde la Anadalchioi o casă bună din cărămidă, compusă din 2 camere, antreu și 2 bucătării, cu 3 fațade și loc 400 m. p. Și fântână în curte. A se adresa: Ion Marin, str. Ștefan – cel – Mare. Anadalchioi.”, „Se caută un camion-automobil sau camionetă în bună stare, greutate 2-3 tone, a se adresa, str. Ștefan-cel-Mare 7. A. Teodorescu”.

După publicitatea de tip anunț prezentată mai sus, coloana se continuă cu marea publicitate: pentru biroul de import-export Sterie Dallă, aflat pe strada Traian nr. 23, și mai apoi este prezentă o întreagă înșiruire de avocați și de birouri notariale: „Avocat Petre Nițescu” cu biroul pe Bulevardul Regina-Maria nr. 54, „George Berea, avocat”, care avea biroul pe Strada Mircea 165 și consultații între orele 7-10 și 3-6. „Avocat C. Serienescu, Strada Carol No. 7, cu ore de consultație de la 8-10 a.m și 6-7 p.m.”, „Alexandru Zossmer, dentist” care avea cabinetul pe Strada Ștefan –cel-Mare 48, avea consultații „dela 8 jum la 12 și 3-6”.

Avem prezentă o reclamă la „Cel mai vechi depozit de cherestea bună și convenabilă. Albert Theiler”, singura reclamă încadrată de pe acestă primă coloană, care se încheie cu publicitatea pentru 2 avocați, „Vintilă I. Berberianu și Traian Ulpiu Berberianu”, care aveau birourile pe Strada Ștefan Mihăileanu 7 – Constanța. Cea de-a doua coloană a ultimei pagini din „Marea Neagră” începe cu o reclamă a Casei P. Șapira, „Casă fondată în 1891”, aflată în Piața Independenței numărul 20. Aceștia erau „Furnizori ai curții regale, vindeau ochelari, bijuterii veritabile, articole de ornamente, figuri și figurine, ceasornice de tot felul, cadouri pentru nunți și logodne”. La sfârșitul mesajului publicitar, se mai adaugă „Toate cu prețuri reduse”. În continuarea celei de-a doua coloane, mai sunt prezente reclame și anunțuri precum: „Vizitați numai ceasornicăria „Merlaub””, „Avocați Nicolae Chirescu și S. Huhulescu – Birouri de avocatură și notariat, Strada Carol 44 Constanța”, „Suluri Carton Gudronat „American” împreună cu Catran și Cuie pentru acoperit case găsiți numai la magazinul „Argus” aflat pe Strada Șrefan-cel-Mare 58”,„Camis Ghinsberg, avocat, Strada Cuza Vodă No. 38”, „Avocat Aurel Vulpe, Strada Petru Rareș 7, Constanța”, „Brânzeturi de tot felul, fabricațiune proprie. Serviciu excelent și prețuri reduse numai la magazinul Frații Simu, Strada Carol, Constanța.” Cea de-a doua coloană se încheie cu un mic poem: „Dela Carpați la Britania – Trecusem într-o seară/ De opt ori nouă țuici/ Și vream așa într-o doară/ Să am vreo nouă puici/ Dar cum/ Să nu mă dau bătut/ Când…/ N-a fost cum am vrut!/ Mișule,/ Ah, dragă Mișule/ Mișule/ Să nu mă lași!/ Dă-mi o sticlă mintenaș/ Și vr-o cinci lăutăraș/ Mișule,/ Eu sunt din Călărași”. În cea de-a treia coloană a ultimei pagini, abundă reclamele de tip medical. Prima este a doctorului V. Apostolescu, „mamoș”, specialist în „boale de femei”, care avea cabinetul pe Strada Cristea Georgescu 10 și „consultațiunile” începeau cu ora 8-10 a.m și 2-6 p.m. Următoarea reclamă este a avocatului Traian Constantinescu, care avea biroul în Constanța, pe strada Maior Șonțu, „lângă biserica bulgară”. Tot în a treia coloană este o reclamă a Dr. Ion Rosetti, „Medic chirurg al spitalului”, specializat în „Boale de femei, genito urinare și sifilis. Înjecțiuni intravenoase”. Acesta avea cabinetul pe strada D.A. Sturza „No. 4”, și realiza „consultațiuni” între 2 -6 p.m. Tot mamoș era și următorul medic căruia i se face publicitate, Dr. V. Goldenberg, „specializat la Berlin” în boli de femei, genito-urinare, sifilis. Consultațiile se faceau de la 8 la 10 și de la 2 la 6 iar cabinetul se afla pe strada Remus Opreanu 9, „Lângă Hotel Palace”.

În continuarea celei de-a treia coloane, mai avem prezente: „Avocat Marin D. Mânzu” care deținea, pe strada Ștefan cel Mare numărul 63, un „birou pentru tot felul de acte de avocatură și notariat”. Consultațiile erau „dela 8-9 și 5-7”. „Noul local de petrecere „Tiribomboa”” care se afla pe strada Miron Costin numărul 34, unde era „zilnic grătar proaspăt, bere aleasă, vinuri excelente, prețuri de reclamă”. Doctorul Iulian Zosmer, dentist, specializat la Berlin, face reclamă cabinetului său aflat pe strada Carol. Pe strada Ștefan cel Mare, „peste drum de grădina publică”, aflăm de „cel mai mare depozit de vinuri, bere și rachiuri. Aurel Teodorescu”. Coloana a treia continuă cu prezentarea avocaților Leon Panaitescu, de pe strada Lahovari numărul 76, care avea un birou de avocatură și notariat, Bucur Constantinescu, cu biroul pe strada Mircea numărul 17, avocatul V. Vasiliu Măscurei, al cărui birou notarial se afla pe strada Carol numărul 105. Coloana se încheie cu Dr. C. Grigoriu, medic veterinar, care avea cabinetul pe Bulevardul Ileana numărul 3, și ținea „consultațiuni dela 1-3 p.m” Aflăm despre „cel mai vechi magasin de mobile și articole de menaj, „La Navon”, pe strada Carol colț cu Petru Rareș” în prima reclamă prezentă în cadrul celei de-a patra coloane ale ultimei pagini. În cadrul chenarului publicitar se precizează faptul că dețin „prețurile cele mai moderate” și că acest magazin reprezintă „unicul asortiment de acest gen în întreaga Dobroge”. În continuare este prezentat depozitul permanent de articole electrice, apă, canal. Tuburi de basalt. Țevi de plumb și fier. „Telefoane, sonerii, motoare, calorifere, cauciucuri de automobile, mașini de cusut, sobe de teracotă, acid cardonic, accesorii de tot felul. Execută lucrări de electrică, apă și canal.” În a patra coloană avem și prima reclamă care, pe lângă mesajul publicitar atașează și prețul. Această reclamă se referă la mașinile de scris „Mercedes” cu dublă tastatură românească și grecească, care costa 21.000 lei. Persoana de contact era Mugur Georgescu iar Strada de pe care s-ar fi putut achiziționa era strada Traian, numărul 4, Constanța. Influențele lingvistice străine se resimt și în cadrul reclamei pentru „Hotel și Pension „Regina”, care avea un restaurant „de prim rang”, se afla pe strada Lascăr Catargiu iar antreprenor era Mihail Târpă. Ultima coloană începe cu un mesaj publicitar de tip anunț: „Domnii comercianți de vinuri, rachiuri și diverse băuturi spirtoase, atât din oraș cât și dela sate, sunt rugați a se adresa la societatea anonimă „Podgoria”, Strada Carol 1929, Constanța.” În continuarea coloanei avem reclama pentru magazinul de manufactură și galanterie „S. Isovici”, aflat pe strada Carol, numărul 3, telefon 37/2, un magazin „Bine asortat în permanență cu mărfuri de sezon, mai eftin ca ori unde” în care „zilnic se primesc noutăți.” „Alexe A. Roșculeț & I. V. Roșculeț” aveau pe strada C. Negri, numărul 4, Constanța, „Lemne de foc, Stejar și fag prima calitate. Mai eftin ca oriunde, cu vagonul și în detaliu”. De asemenea este prezentat faptul că „angajează și tăiatul având mașină proprie. Primește comenzi spre executare, termen o lună. Orice cantitate”. Tot încadrată, avem și reclama pentru cafeneaua, berăria și cofetăria „Bursa” unde se găsesc „veșnic gustări proaspete” și „bere Bragadiru”, aflată pe strada Nicolae L. Gherondachis, Piața Independenței. Ultimele două reclame, sunt poziționate în partea dreaptă jos, și sunt mai mari ca încadratură și spațiu decât celelalte reclame și anunțuri publicitare enunțate mai sus. Primul se referă la apa BREAZU „Iași”: „Cereți apă de BREAZU „Iași” Cel mai bun PURGATIV pentru bolnavi și sănătoși. Servește ca apă de regim pentru artritici. Luată la masă în cantitate mică, ușurează digestia. Cereți prospecte la D-rul Grozea – Iași.” Ultima reclamă din acest număr al ziarului „Marea Neagră” face referire la depozitul de mașini și unelte agricole „Herman Gheldman”, aflat pe Strada Mitropolitului Șaguna „No. 8”, „peste drum de Federala Cooperativelor Sătești din Strada Mangalia”. Aici se putea găsi „mare asortiment de: Pluguri originale RUD. Sack, originale RUD. Bacher, originale Clayton.” De asemenea, aici se puteau găsi și „Boroane flexibile fără șuruburi, Boroane fixe, Bazote de porumb simple și duble, Semănătoare în lat, Mașini de cusut, tocătoare de „pae”, Cultivatoare, Separatoare pt. lapte, Prese pentru vin, Fiare de pluguri pentru toate sistemele de pluguri, Arcuri de cultivatoare”, toate la „Prețuri convenabile”.

Demn de remarcat este faptul că industria României a depășit greutățile economice apărute după primul război mondial, înregistrând progrese însemnate în perioada 1923-1929, având un ritm de dezvoltare de 5,4% pe an.

Anul 1924 aducea nou „Legea pentru unificarea judecătorească”, prin care s-a prevăzut organizarea de judecătorii urbane, rurale și mixte, a tribunalelor în capitalele de județ, a 12 Curți de Apel, precum și a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Publicitatea, în ceea ce privește numărul 214, an I al ziarului „Marea Neagră”, care apărea vineri, 30 martie 1924 este, într-o oarecare măsură, diferită de numărul 29 al aceluiași ziar, dar din anul 1923. Aici, în partea dreaptă a paginii, sus, lângă titlul publicației, avem anunțul informativ: „Agricultori!!! Asigurați-vă contra Grindinei, la vechea Societate de asigurări „Naționala”. Representant H.N. Mangoianu.” Sediul se afla pe strada Traian, „no. 13”, telefon 832, Constanța. Observăm faptul că se păstrează aceeași reclamă a doctorului Vasilescu „Boale de copii, Boale de piept, injecții intravenoase” și aceeași reclamă turistică: „Vizitați Băile și Restaurantul Parcului Tataia”. Diferențele apar începând cu pagina a doua. Astfel, pagina 2 a numărului 214 din anul 1924 a ziarului „Marea Neagră”, se împarte în cinci coloane, prima coloană fiind dedicată „Micii publicități”. Avem aici, anunțuri precum: „Predau una prăvălie cu tot confortul. Poziție bună, vad vechi. Chirie convenabilă. Adresa la ziar. ”, „Mecanic special, primește în reparație automobile și tot felul de mașini agricole, merge și la țară, cu prețuri convenabile. Ioan Pinciu, Strada Calomfirescu numărul 26, Constanța”, „Atențiune. A. Gospodivof, Prima fabrică de frângherie, căpestre de cai, ștreanguri și frânghii de orice dimensiuni lucrate din sfoară de MANILA. Se primesc și comenzi. Vizitați și vă veți convinge.”, „Dimitrie Bălănescu, S-sor Gheorghe Tatu, Magazin de Ferărie și Vopselărie, Constanța, Strada Carol numărul 93, Asortat cu tot felul de material pentru construcții: Fer brut, beton, traverse, ciment și gips. Depozit de uleiuri pentru vopsele și minerale, vopsele toate culorile, ipsos, pământ și cărămidă reflactară.”. Reclamă se mai face marelui depozit de var al Fraților Pascalidis, cu sediul pe strada General Manu numărul 23, unde se putea găsi „var stins și nestins, Țiglă și ciment din cele mai mari fabrici din Lugoj ” și se vindea „En- Gros și En- Detail” cu „prețurile cele mai reduse”. La „Leul și Cârnatul”, Niță Pravăț avea o „Terasă cu vedere la Mare”, pe strada Moldovei numărul 8, „(Cartier)”. Reclama este susținută de următorul text: „Voiți să petreceți câteva clipe fericite, vizitați cel mai elegant local de petrecere: „La Leul și Cârnatul”. Vinuri superioare, vechi și noi, Zilnic bere proaspătă, grătar special. Renumiții mititei a la Niță Pravăț, Patriceni speciali delicioși- se servește la orice oră din zi și noapte. Prețuri de concurență.” Ultimele două cadrane publicitare fac referire la medici. Primul este pentru Dr. V. Goldemberg, „boli de femei, genitor-urinare”, care realiza consultații între orele 8-10 și 2-6 p.m. și avea cabinetul medical pe strada Remus Opreanu numărul 9, Constanța. O altă reclamă din prima coloană a Micii Publicități face referire la Dr. Rădulescu, „Boale de copii. Consul. Dela 7-8 dim. și 2-5. Strada Carol 174.” Ultima coloană a celei de-a doua paginii se finalizează cu un anunț: „Vizitați magazinul Missir, pe Strada Carol numărul 23, Constanța, unde sosesc noutăți în galanterie, pânzeturi covoare și desfacerea bonboneriei Renaisance.” Se precizează faptul că pe 17 mai s-a redeschis la Techirghiol „renumitele băi moderne”. Observăm o evoluție și din punct de vedere tehnic al redactării cadranelor publicitare, spre deosebire de anul 1923 în care găseam mai puțină publicitate și mai slab accentuată. În pagina 3 a numărului 214, avem in partea dreaptă, o coloană dedicată exclusiv publicității. Aceasta debutează cu reclama pentru „Berea Neagră Monopol EXCELSIOR, în sticle sau în butoaie, din renumita fabrică „Azuga”, Furnizoarea Curții Regale, depozit permanent la pivnițele Mugur Georgescu, pe strada Mercur 2”, care avea livrare prompt la localul clientului, prin serviciu propriu de autocamioane în tot județul. Aceasta este precedată de „H.N. Mangoianu”, casă de „comission și asigurări”, fondată în 1914, casă proprie, aflată pe strada Traian „no. 13”, Constanța. A treia reclamă de pe această coloană: „Atențiune! Mai eftin ca ori unde. Rechizite de birou și articole de librărie la Alexandru Teodorescu”, aflat pe strada Carol, vis-s-vis de poștă. Societatea „Naționala” din București deschidea prima agenție principală în Constanța, pe strada Traian numărul 15., H.N. Mangoianu, care realiza „tot felul de asigurări contra incendiului, viață, grindină, transport, furt și răspundere civilă, în condițiuni foarte convenabile.” Următoarea reclamă este pentru „FOTO ROYAL”: „Atențiune! Pe strada Carol, 60, Marica Patropol execută tot felul de fotografii, cărți poștale, cabinet, budoare, lucrări exterioare, tablouri, reparații, reproducții. Reușită Garantată.” Acest atelier era deschis dimineața de la 8-12 și de la 1-12 noaptea. Această reclamă este urmată de un alt cadran publicitar, pentru „depozitul de bere GIB, și de băuturi spirtoase, în butoaie sau în sticle, în condițiuni și la prețuri foarte avantajoase ”, apoi de „Băile Moderne de nămol” unde persoanele care doreau să facă astfel de băi erau îndemnate să meargă înainte la direcția băilor pentru a se înscrie. Ultima reclamă de pe această pagină face referire la „Societatea Anonimă de Asigurări Generale”, de pe strada Petru Rareș, numărul 5. Anul 1925 pentru ziarul „Marea Neagră” este reprezentativ din punct de vedere al evoluției mesajului publicitar și al graficii. Apar mici desene care să susțină mesajul publicitar pentru a-i da mai multă credibilitate. Avem de-a face cu o diversitate a publicității: reclame pentru „Mașina de încălzit și gătit”, „Fabrica de Lenjerie”, „P. Șapira – Verighete de logodne și ochelari”, „Ceasornicăria Merlaub”, „Bodega Topalli”, „Cărți școlare”, „Mobilă elegantă”, precum și reclamele pentru Funogea: „S-a dus vestea de Funogea de când cu fripturile ADAM”, „Vrei să nu știi ce-i sughițu? Bea trei nopți în șir la CHIȚU!!! – Berăria Bragadiru”, „Automobile Ford”, Cabinete dentare, de boli interne, boli de copii, „injecțiuni intravenoase”, boli venerice, boli de femei, „Bazar Oriental”, „Depozitul de măsline Nicu Culumburos”.

1933, publicația “Farul”

Ziarul „Farul” apărea la Constanța, în perioada 2 februarie 1933 – 20 aprilie 1937, săptămânal, avea formatul 50×33 și costa 2 lei pe număr. Redacția ziarului se afla pe strada Marc Aureliu numărul 6, din Constanța. Apărea sub îngrijirea unui comitet, iar ca director îl avea pe Traian Roșculeț. Tipografia Albania din Constanța. Între 2 februarie – 1 octombrie 1933 au apărut în seria a III-a numerele 1-19. Între 3 octombrie 1936- 20 aprilie 1937 a apărut seria a IV-a, respectiv numerele 20-30.Periodicitatea la seria a IV-a era de 3 ori pe lună.

Ziarul „Farul” apărea ca organ neoficial al Partidului Național-Agrar sub conducerea lui O.Goga. A criticat politica național-țărănistă, căutând soluții "pentru ieșirea din criza economică, în special în domeniul agrar”. În articolul – program intitulat „Profesie de Credință” se spunea: „…Nu. Nu e cazul să mergem nici la stânga, nici la dreapta, ci să ne continuăm drumul înainte… Regimul social în care trăim nu și-a spus ultimul cuvânt. Chiar dacă ar prezenta unele defecte, el suportă corectări. (…) Criza din țara noastră nu este o criză socială ci una economică și în special, o criză a agriculturii. Aceasta este credința noastră. Pe aceasta o vom profesa de la această tribună. ”După 1936, politica ziarului alunecă spre dreapta, publicând articole cu iz național-creștin, susținând o politică de extremă dreapta, de susținere a regimului hitlerist din Germania. ”

Colaboratori: A.Butu, I.N,Duployen, Al.Gherghel, Octav I.Gorunescu, C.Mureșanu, Traian Roșculeț, N.N.Țimiraș, T.Ionescu (I.T.Vladimir) ș.a.

CADRUL ISTORIC

Perioada refacerii economice, care a urmat primului război mondial a fost urmată de cea mai mare criză economică pe care o cunoștea omenirea, criză ce a afectat toate statele lumii, pătrunzând în toate ramurile economiei. Ziua fatidică sau „joia neagră”, cum i s-a spus zilei de 24 octombrie 1929, a fost conturată de „marele crah” al bursei din New York, piața americană nemaiputând asimila propria producție, în condițiile existenței, deja, a unei crize de supraproducție. În această perioadă, producția industrială a țărilor capitaliste ale lumii a scăzut foarte mult în comparație cu producția înregistrată în anii anteriori. Astfel, industria a scăzut cu 37%, comerțul mondial a fost redus la o treime, în timp ce produsele agricole nu și-au mai găsit cumpărători. Prețul mărfurilor a scăzut în această perioadă cu 30 până la 40% iar pe anumite piețe, scăderea a fost încă și mai dramatică.

În acest context, șomajul a atins cifra de 30 de milioane, nivelul de trai scăzând foarte mult în toate statele lumii, înregistrându-se greve, demonstrații, care, uneori, s-au sfârșit cu răniți. Sectorul finanțelor publice al țărilor capitaliste a fost, de asemenea, puternic dezorganizat. Aproape toate monedele importante ale momentului: dolarul american, lira sterlină – au fost puternic davalorizate. Numeroase bănci au dat faliment sau au fost introduse restricții în desfășurarea comerțului exterior, în special asupra exportului de mărfuri. Refăcută doar parțial după război, Europa a traversat cu greutate perioada anilor 1929-1933, mai ales că fenomenul retragerii capitalurilor americane investite pe acest continent s-a manifestat cu intensitate, accelerând procesul de propagare a crizei. Primul stat din Europa lovit de criza economică, Germania, a cunoscut până la finalul anului 1931 o scădere a exporturilor sale cu până la 28%, iar a importurilor cu 38,9%. Pentru Marea Britanie, un rol deosebit în declanșarea crizei, 1-a avut reducerea comerțului internațional, prin restrângerea piețelor de desfacere. Ultima țară europeană afectată de marea criză economică a fost Franța, datorită autonomiei sale economice, capitalurile străine plasate în proporție mică pe piața franceză nedestabilizând economia după retragere. Astfel ,,pentru Franța, se poate vorbi mai mult de o stagnare a evoluției economice decât de o criză. Măsurile de ieșire din criză au impus, în primul rând protecționismul. Marea criză economică din anii 1929-1933, cu efectele sale ample și zguduitoare asupra întregii lumii a cuprins și România, intensitatea cadrelor economiei românești ducând la consecințe deosebite și specifice. Criza economică din România a fost determinată de o serie de factori interni și externi ce au influențat, într-o măsură sau alta, nivelul de dezvoltare a economiei românești:

Caracterul predominant agrar al economiei naționale, relativa dezvoltare a industriei;

Prezența capitalului străin în economie;

Datoriile externe;

Comerțul exterior caracterizat prin vânzarea ieftină a unor produse cum ar fi: petrolul, cerealele, lemnul și cumpărarea produselor necesare industriei românești, la un preț ridicat.

Potrivit recensământului din anul 1930, doar 0,2% din populația activă a țării era ocupată în industrie, restul de 78,2% fiind în agricultură. Același recensământ arăta că, din totalul de 18.052.900 de locuitori ai țării, populația urbană reprezenta 3.632.700 locuitori, adică 20,2%, iar populația rurală număra 14.420.700 de locuitori, ceea ce reprezenta un procent de 79,8%. La data recensământului, în mediul rural s-a înregistrat o populație activă de 8.719.000 locuitori, reprezentând 60,5% din populația rurală și 82,7% din populația activă a țării, trei pătrimi din totalul gospodăriilor țărănești era reprezentat de gospodăriile mici și mijlocii. Caracterul predominant agrar al economiei românești (în anul 1929, apicultura și silvicultura aduceau la venitul național 84 de miliarde lei, în timp ce industria doar 39 miliarde lei) a constituit o cauză ce a ,.anunțat" și amplificat criza economică. Criza economică s-a desfășurat în România, în condițiile în care aceasta era o cu o economie preponderent agrară, dar căreia îi era insufient inventarul tehnic de care dispunea. Produsele agricole românești erau obținute cu costuri de producție foarte ridicate, mai mari decât prețurile practicate de țările care dispuneau de o agricultură dezvoltată, acest fapt fiind datorat productivității scăzute a muncii, dar și din cauza fenomenului numit ”Forfecarea prețurilor” ceea ce însemna un dezechilibru evident între prețurile produselor agricole și cele industriale. Acest dezechilibru a fost atât de vizibil și datorită faptului că prețurile produselor agrigole s-au redus cu 55,1% în perioada 1929 – 1933, ceea ce a făcut ca valoarea producției agricole să scadă în aceeași perioadă de la 109 miliarde lei la 48, 6 miliarde lei, deși volumul fizic al producției a crescut. În anul 1929 valoarea terenurilor arabile ale țării a fost estimată la peste 600 miliarde lei, dar anii crizei economice au dus la o scădere a acestei valori la circa 300 miliarde lei. În urma acestui fenomen țărănimea, care contractase împrumuturi cu dobânzi foarte ridicate în vederea achiziționării de inventar agricol, se vede datoare cu sume mult mai mari decât loturile pe care le deținea.

România s-a văzut nevoită să reducă la jumătate procentul impozitului agricol, acest fapt afectând, evident, bugetul țării, și așa destul de fragil. O altă cauză care a decurs din criza agrară a fost și aceea că puterea de cumpărare a producătorilor agricoli s-a micșorat, aceștia fiind nevoiți să-și reducă bunurile de proveniență industriate consumate, ceea ce a dus la adâncirea crizei în industrie, unde, și din această cauză, volumul producției a trebuit redus.

Reducerea cheltuielilor rezervate scopurilor culturale și sanitare a dus, de asemenea, la întreținerea analfabetismului și la înrăutățirea stării de sănătate în mediul rural, accentuându-se și procesul de diferențiere a societății rurale, proces la care a contribuit și „Legea Mihalache” din august 1929, prin care s-a permis vânzarea loturilor de pământ primite prin reforma agrară din anul 1921. Pentru anii crizei economice se poate vorbi despre un regres al agriculturii românești concretizat în faptul că s-a redus folosirea mașinilor agricole și că a scăzut calitatea lucrărilor efectuate. Pentru că ,,oferta de .brațe de muncă a fost. mare și ieftină, au scăzut vânzările de mașini agricole de la 11.300 t în anul 1929 la 1.500 t în anul 1933 și de unelte agricole de la 5.700 t în anul 1929, la 3.200 t în anul 1933. În nr. 1, anul I, seria III a ziarului „Farul”, care apărea joi, 2 februarie 1933, publicitatea apărea la pagina 3, în cadrul rubricii „Agricultură- Comerț – Finanțe”:„Cazinoul Constanța – Deschis permanent; Ruletă – Bacara” și „Aparate electrice de Menaj, de la magazinul „Scec”, Strada Carol numărul 30, deschis permanent pentru publicul constănțean”. În cadrul rubricii „Știri-Note-Comentarii” avem un tip de auto-reclamă, care utilizează un anume tip de mesaj pentru a stârni interesul cititorului: „Începutul sfârșitului. D. Aurel Vulpe a demisionat din demnitatea de prim ajutor de primar. Cauza? Cei curioși să citească numărul viitor al “Farului”. Va afla lucruri interesante”, urmată de reclama pentru „Restaurant și Berărie „Luther”; Iancu D. Mungiuri; Cassă fondată în anul 1912; Constanța.” și „O întrebare inutilă: – Unde se poate mânca bine și eftin la Constanța? – Nici nu mai încape discuție! LA FUNOGEA. Unde fripturile lui Adam sunt neîntrecute, iar vinurile fără rival.” În nr. 2, anul I, seria III a ziarului „Farul”, care apărea sâmbătă, 11 februarie 1933, mesajul publicitar apare chiar pe prima pagină, încurajând reclama: „Publicitatea procură afaceri.”. În cadrul celei de-a doua pagini, la rubrica „Literatură- Artă – Știință”, se face reclamă pentru „S. Beizin – Blănărie de lux. Cu o practică îndelungată în Rusia și aci în țară ofer Onor. Public pentru efectuarea oricărei lucrări atingătoare acestei branșe atelierul meu, asortat în permanență cu tot felul de blănuri ca: Biberet, Lutru, Langer, Oposson American, Jader, Foca, etc. Cu prețuri absolut convenabile”, „PASCULESCU.

NU ARE RECLAMĂ – pentru că cele mai artistice și modern fotografii se execută numai la Foto Pasculescu! Strada Carol 64, peste drum de Grand”, „Aparate de menaj, „Magazinul Scec”, expoziție deschisă permanent pentru publicul constănțean.” În contextul crizei economice mondiale, avem și mesaje precum „TOCMAI FIINDCĂ ESTE CRIZĂ, INTENSIFICAȚI RECLAMA!” sau „Publicitatea este un slab impozit pe cifra de afaceri, care îmbogățește pe cel care îl plătește.”. La pagina 3, „Cine încurajează o îndrumare sănătoasă a fetelor spre gospodărie și muncă cinstită, cine vrea să salveze pe fetele sărace din mizerie și suferințe, să NU LIPSEASCĂ dela Matineul Dansant dela 11 februarie 1933, pe care Asociația feministă din Constanța îl va da în beneficial Școalei de gospodărie.”, „Vizitați Atelierele de rufărie, croitorie și țesătorie ale Școalei de gospodărie, înființată de Asociația Feministă din Constanța.” Ultima pagină a celui de-al doilea număr al ziarului „Farul” prezintă 3 cadrane publicitare, primul pentru „Cazinoul Constanța, deschis permanent”, unde în fiecare seară de la ora 9, avea loc „Serată dansantă”, pentru „Loteria de Stat- privilegiată pe clase, colectură principală: Marcel Rabinovitz, Constanța, Strada Carol „No. 52”, Constanța, alături de magasinul Ralli Frangopol”. Revine obsedant întrebarea: “Unde se poate mânca bine și eftin la Constanța? – Nici nu mai încape discuție! LA FUNOGEA. Unde fripturile lui Adam sunt neîntrecute, iar vinurile fără rival.” Numărul 6, seria III, anul I, a ziarului „Farul”, apărea marți, 14 martie 1933. Primele două pagini sunt lipsite de orice tip de publicitate, aceasta urmând să apară începând cu pagina 3, în cadrul rubricii „Agricultură – Comerț – Finanțe”, pentru „Loteria Statului, Colectura autorizată în vinderea biletelor de Loterie de Stat în județul Constanța- Caliacra și Durostor este P. Șapira- Hagiul Constanța. Pentru Provincie, trimiteți valoarea biletelor prin mandate poștal și trimite imediat biletul.”, „Aparate electronice – Magazinul Scec”, „La Funogea fripturile lui Adam sunt neîntrecute, iar vinurile fără rival”, „Vizitați „Albania” Tipografie, Legătorie, Librărie, Constanța, Strada Traian, 18. Fabrica de ștampile – Posedă tot felul de imprimate necesare tuturor autorităților”. Avem prezentă aici, iar, „Cazinoul Constanța – deschis permanent”, „ Loteria de Stat- privilegiată pe clase, colectură principală: Marcel Rabinovitz, Constanța, Strada Carol „No. 52”, Constanța, alături de magasinul Ralli Frangopol”, și „Restaurant și Berărie „Luther” ”. Ultima pagină a ziarului „Farul”, la rubrica „Știri- Note Comentarii”, este prezent un anunț publicitar pentru „Ion Oțelea. Avocat. Strada I. Bănescu, „No. 8”, Constanța”.

1944 – Dobrogea Jună

Organ al tineretului dobrogean, a apărut la Constanța, între 12 decembrie 1904 și 31 octombrie 1944. Apare săptămânal, iar formatul ziarului „Dobrogea Jună” este 46×33. Costa 15 bani pe număr, iar abonamentul pe an costa 8 lei. Ca director fondator îl avea pe Constantin N.Sarry. A apărut aproximativ 40 de ani, în 5.250 numere, însumând 12.500 pagini. Între 1909-1938 a avut ca motto: "Dobrogea dobrogenilor”. Între 14 decembrie – 25 decembrie 1920 avea titlul „Dobrogea Veche”. Au loc mai multe schimbări ale subtitlului, printre care în 1910-1914: Organ al intereselor dobrogene; în 1914-1916: Organ al Partidului Național dobrogean; în 1918-1919: Organ al revendicărilor naționale ale dobrogenilor; de la numărul 28 din 8 iunie 1919: Organ național dobrogean; în 1920-1931: Politică-economică-literară-independentă; din 1932-1936 dispare subtitlul; iar în perioada 1937-1943: Politică-culturală independentă. În primul război mondial și-a întrerupt apariția între 15 august 1916 și 17 noiembrie 1918. În anii „ 1904-1906, 1911-1912, 1914-1919, 1942 și 1944 a apărut săptămânal. În anii 1907-1910, 1913 și 1943 a apărut de 2-3 ori pe lună. În anii 1920, 1939-1941, a apărut de 2 ori pe săptămână. În anii 1921-1938 a apărut zilnic. Formatul ziarului a variat între 48×33 și 64×50. În unele perioade din anii 1909-1920, locul apariției este București. Până la fundarea tipografiei proprii, ziarul „Dobrogea Jună” a apărut la București: „Speranța”, „Gutenberg”, „Vestea”, „Cooperației Române” și la tipografiile constănțene; „Dim.Nicolăescu”, „Constanța”, „Victoria”, „Dacia”, „Albania”. Între 1923-1944 a apărut la Tipografia proprie.

Ziarul a fost considerat și s-a menținut independent până în preajma primului război mondial și, parțial, în unele perioade dintre cele două războaie. Între 1904-1912 a susținut problema lărgirii drepturilor politice în Dobrogea. Între 1914-1916 ziarul susține o grupare politică proprie numită Partidul Național Dobrogean. După primul război mondial, Dobrogea Jună atacă ziarul proliberal Farul (seria a II-a), îl susține pe Scarlat Vârnav (fost conservator, acum președintele organizației județene a P.N.L.) și critică pe Virgil Andronescu. În genere, atacul are în vedere atît pe liberali, cât și pe conservatorii-democrați cere se opun lui Scarlat Vârnav. După moartea acestuia (necrologul apare în numărul din 30 octombrie 1919) C.N.Sarry își îndreaptă atacul împotriva Ligii Poporului a lui Averescu și reprezentantului acestuia la Constanța, Ilie Ghibănescu. Ziarul oscilează între diferitele partide politice, după considerentele mobile ale directorului său, C.N. Sarry. Semnificativă pentru atitudinea mobilă a lui C.N.Sarry este constituirea anunțată în an 13,nr, 42, 24 septembrie 1919, p.l, a unei grupări țărăniste dobrogene.

În nr. 36, 6 noiembrie 1919, ziarul publică un apel electoral al acesteia: "Țărani și muncitori dobrogeni", în p.2, aflăm: "Cu numărul de față, Dobrogea Jună devine organul autorizat al Partidului Țărănesc și Muncitor din Dobrogea". Pentru ca în an 14, nr.3, 25 decembrie 1919, p.2, să publice o notă injurioasă la adresa grupării respective și a componenților ei. Este, se pare, a doua încercare a lui C.N.Sarry de a crea un partid propriu. Interesele diverse, polemica injurioasă cu alte ziare își pun amprenta pe acest ziar. Dincolo de polemicile politice, problemele economice abordate, ca și paginile culturale mențin nivelul ziarului. Din aprilie 1925, apare suplimentul cultural Dobrogea Literară, acesta urmând a fi "ferit de politică". Din 1927, C.N.Sarry este și președintele Camerei de Comerț și Industrie Constanța. Din 1930, interesul directorului și al ziarului său se îndreaptă spre țărăniști. În 1933 are o atitudine proliberală, în favoarea lui I. Brătianu. În 1934, la jubileul de 30 de ani al ziarului, C.N.Sarry este elogiat de oficialități și unii confrați, cum rezultă din volumul festiv: „Dobrogea Jună”. Trei decenii de dobrogenism. Un jubileu gazetăresc, Constanța, 1934.

Avocatul și publicistul cu vederi democratice Scipio Vulcan, referindu-se la valoarea informativă, documentară a multor materiale cuprinse în numerele acestui ziar longeviv, propunea: "Din această Dobroge Jună, care constituie prima arhivă, primul magazin istoric al scumpei noastre Dobroge, să se extragă ceea ce este mai caracteristic și să se alcătuiască un volum festiv. Din 1935-1936, directorul și ziarul său aluneca pe o pantă reacționară antidemocratică. Atitudinea colaboraționistă a ziarului Dobrogea Jună, după l940 rezultă din articolele semnate de I.Fățoiu, începînd cu cel din an 36, nr. 48, 12 mai 194o, p.2. După Eliberare, în Cuget liber, 2, nr. 144, lo mai 1945, p.2, citim: "Sindicatul presei din Dobrogta precizează că numitul ziar: Dobrogea jună,n.n./ care a activat în serviciul propagandei hitleriste este și va rămine suprimat, iar directorul său, d. Constantin Sarry, a fost la timp epurat din presă". Despre aceasta vezi și Dobrogea muncitoare, 2, nr. 62, 29 iunie 1946, p.3. Un comentator al presei înterbelice la Constanța descrie astfel ziarul: "Nededîndu-se în lături de la compromisuri, "Dobrogea jună", deși independentă, va susține în general interesele partidului de la putere, național-țărănist sau liberal…Concomitent, ziarul a dus campanii și împotriva corupției și favorurilor de tot felul ale politicianismului, neputându-se, el însuși, sustrage terenului atît de înșelător al politicianismului burghez. În anii 1941-1944, renunțând la vechea-i deviză, "Dobrogea jună” va susține în paginile sale războiul și politica guvernanților din perioada respectivă, încercînd chiar să argumenteze și rolul gazetarului confruntat cu mari și tragice evenimente. În privința interesului documentar suscitat de acest ziar, Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu, în lucrarea "Istoria românilor dintre Dunăre și Mare-Dobrogea ”, p.318, apreciază: „Între ziarele epocii, Constanța și Dobrogea Jună sunt astăzi prețioase izvoare, de informare pentru realitățile economice, social- politice și culturale ale vremii”. Deși a purtat amprenta directorului său, în Dobrogea Jună au apărut, de-a lungul anilor, numeroase articole pe teme sociale și culturale, exprimând puncte de vedere, opinii, ingerințe, diverse aspecte. Colaboratori: Al.Alecu (Alechimseliam), Dan Alecu, Virgil Andronescu, I.Bentoiu, loan Berberianu, Traian I.Berberianu, N.D.Chireseu, Silvia Constantinescu, Virgil Cotovu, I.Cruțiu-Delasăliște, N. Sever Cărpinișanu, Ion Dinu, I.N.Duployen, Al. Gherghel, Horia Grigorescu, Vasile Helgiu, Traian Lăzărescu, loan Micu, Victor Morfei. Const.Mureșanu, N.T.Negulescu, P.Papadopol, Bonifaciu I.Roman, Ioan N.Roman, Grigore Sălceanu, Jean Stoenescu-Dunăre, Dumitru Stoicescu, P.Ștefănescu-Dobromir, Alexandru Șteflea, Gh.Tănăsescu, Scarlat Vârnav, Petru Vulcan, Scipio Vulcan ș.a. CONTEXTUL ISTORIC

La 23 august 1944 în România a avut loc o lovitură de stat. Mareșalul Antonescu a fost arestat, cabinetul generalului Sănătescu a pus capăt luptei contra URSS; Germania a bombardat Bucureștiul, URSS a ocupat terenurile petrolifere de la Ploiești (30 august) și Bucureștiul (31 august); 12/13 septembrie 1944, a fost semnată Convenția de Armistițiu dintre România și Puterile Aliate; La 25 august 1944, trupele germane au părăsit Grecia urmând ca, aici, să izbucnească războiul civil între comuniști și monarhiști; Pe data de 5 septembrie 1944, URSS a declarat război Bulgariei, iar la 8 septembrie Bulgaria a declarat război Germaniei. La 9 septembrie 1944, în Bulgaria a avut loc o lovitură de stat a forțelor bulgare prosovietice conduse de Gheorghiev; Armata Roșie a ocupat Bulgaria fără rezistență; În Albania, după retragerea trupelor germane, a fost format un guvern prosovietic; La data de 18 octombrie 1944 Belgradul a fost ocupat de către partizanii lui Tito care au făcut legătura cu Armata Roșie; În perioada 9-18 octombrie 1944 are loc întâlnirea de la Moscova (Churchill, Eden, Stalin) unde au fost stabilite sferele de influență în Balcani: România, Ungaria, Bulgaria sub influență sovietică, Grecia – sub influență engleză, Iugoslavia – influență britanică și sovietică;

„Dobrogea Jună” din anul 1944, anul 40, numărul 1, apărea la data de 9 ianuarie 1944. În acest periodic dobrogean avem de-a face cu un alt tip de mesaj publicitar, mai serios conturate. Avem astfel, încă din prima pagină avem încadrat: „FĂ-TE CĂ NU AI URECHI! AU ZIDURILE DESTULE!” sau „Câte zvonuri, atâtea servicii aduse dușmanului”, ambele mesaje situate în partea de jos a celei de-a treia coloane, adică în mijloc. În pagina a doua, intitulată „Pagină municipală”, avem prezentate pe fundalul titlului elemente tipic dobrogene, cum ar fi Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța, Farul Genovez, Cazinoul Constanța, Moscheea . Avem prezentați în chenare „Morții pentru pământul și legea românească: 1941-1943: Petre Mihai, Toca Cristache, Badea Dumitru, Vlăduț Ion, Tudorache Marin”. Aceștia erau funcționarii comunali care au căzut pe frontul din răsărit. Tot în a doua pagină avem încadrate „Citiți și răspândiți ziarul „Dobrogea Jună” ” și sfaturile specifice contextului istoric în care analizez, evenimentul care avea să schimbe ordinea lumii și cursul țărilor din centrul și Sud-Estul Europei, cel de-al doilea război mondial: „ÎNTINDEȚI UN STRAT DE NISIP ÎN PODUL CASELOR, PENTRU A ÎMPIEDICA EFECTUL BOMBELOR INCENDIARE!” sau „Nu vă atingeți de obiectele găsite!”, „UITĂ CE AUZI, UITĂ CE VEZI DESPRE APĂRAREA ȚĂRII!” În cea de-a treia pagină, intitulată „Pagina Administrației Județene și Comunale”. Aici

avem reprezentativ mesajul: „TĂCEREA E DE AUR. SVONUL DUCE LA PUȘCĂRIE!”

Tot în cadrul celei de-a doua pagini, mai avem prezente mesaje informative, încadrate, care atrag atenția cititorilor: „Goliți podurile caselor de orice fel de material inflamabile”, „Cereți la toate chioșcurile și librăriile „Calendarul Dobrogea Română” pe anul 1944, Exemplarul lei 100, întocmit de Tiberiu Petrilla Slătineanu și editat de Serviciul de editură „Rexreclam” Constanța, Strada Carol numărul 156”, este prezent și un mesaj de tip anunț:„Marți, 11 ianuarie 1944, matinee ora 3 și seara orele 7, în sala teatrului „Liga Culturală” din Constanța, turneul teatrului „Comoedia” din București va prezenta cu marele success bucureștean, „Topaze” cu Vasile Birlic. Biletele de vânzare la Agenția teatrală Diamandi.” În coloana a doua a celei de-a treia pagini a ziarului „Dobrogea Jună” din 1944, avem o înșiruire de anunțuri legate de recentele spectacole: „dela 10-17 ianuarie 1944, Cinema Capitol – „Valea Diavolului”, cu Osvaldo Valenti. Cinema DACIA – „Un ștrengar de fată”, Cinema Fantasio: „La Batail”, Cinema Majestic – „Macario Cowboy”, Cinema Regal – „Actele vă rog!” cu Gino Beghi, Cinema Victoria- „Prietenă de ocazie” cu Daniel Darieux, Cinema Vox- „Suflete sbuciumate”, de asemenea, „Fete și Băeți – se angajează imediat la tipografia „Albania” din Constanța”. Spațiu mare ocupă și reclama pentru Loteria de stat unde „Numai acum, la clasa a II-a mai puteți intra în joc și câștiga milioane tot cu 500 lei- amănunte la colectori. Tragerea la sorți va avea loc joi, 27 ianuarie și vineri, 28 ianuarie 1994”. Imediat sub acest cadran publicitar, avem două mici coloane de „Mica Publicitate”, care în acest ziar, avea alt format: „Crăciunescu Elena, strada Griviței, 58, a pierdut autorizația de intrare în port, o declară nul.”, „Sold. Cismaș Petre, strada Vasile Lupu, 45, cont. 1937, a pierdut carnetul de ajutor și îl declară nul.”, „Iosif Ștaigman, strada Eroilor 21, a pierdut Buletinul Bir. Populației din C-ța și alte acte, le declară nul.”, „Marinescu C. Benon, strada Crivățului 7, a pierdut autorizație de intrare în port, o declară nul”, „Grigore A. Mirea, com. Voievodul Mihai, județul C-ța, a pierdut Buletinul Bir. Populației, îl declară nul”, „Costache Ilie, strada Petre Vulcan, 78, pierzând autorizația de intrare în port, no. 1327, eliberată de Căpitănia Portului C-ța, o declară nul”, „Șerban Gheorghiu, strada Mircea 64, a pierdut carnetul de identitate militară cu fotografie eliberat de Reg. I. Pontonieri Brăila; Biletul de voe că e în concediu; Foaia de drum până la Brăila, Buletinul Bir. Populației Constanța, Actul de Naționalitate eliberat de Primăria Constanța, le declară nule.”, „Marcov Petre, strada N. Costin 10, pierzând foaia de marinar no. 33400, eliberată de Căpitănia Portului Constanța, o declară nul.”, „Stoica Gheorghe, pierzând autorizația no. 3009 de intrare în port, eliberată de Căpitănia Portului Constanța, o declară nul”, „Mitaru Andrei, șantierul I.C. Brătianu, a pierdut Buletinul Bir. Populației Constanța, Autorizația de intrare în Port și Ordinul de scutire la lucru no. 17152, eliberat de Marele Stat Național, Le declară nul”, „Iosifovici Olga, șoseaua Oborului 18 A, a pierdut Buletinul Bir. Populației Constanța, îl declară nul”, „Ion Eni Mihai, strada Baba Novac 9, a pierdut Autorizația de intrare în Port, o declară nul”, „ Soția concentratului Vasile I.Gheorghe, 1932, domiciliat în Constanța, Strada Izbânzii 44, a pierdut carnetul de ajutor de concediu numărul 2775, îl declară nul.” În numărul 2 al ziarului dobrogean „Dobrogea Jună” care apărea la data de 16 ianuarie 1944, avem aceleași îndemnări ca și în primul număr: „Tăcerea e de aur, svonul duce la pușcărie”. „Câte svonuri, atâtea servicii aduse dușmanului.” În cadrul celei de-a doua pagini, intitulate „Pagina Municipală”, avem „Dela Universitatea Populară Ciclul Mare. Program: Prelegerile Universității Populare se vor ține în fiecare miercuri, orele 18:30, în sala de festivități a liceului de fete „Domnița Ileana”, după următorul program: 12 ianuarie – Dr. Comandor E. Trandafirescu: Marea și Omul. 19 ianuarie – Dr. Z. Popovici: Viața și bogăția mărilor. 26 ianuarie- Dr. V. Climescu: Stațiunile de cură maritimă. 2 februarie – Comandor N. Cristescu: Marea ca izvor de inspirație în poezia română. 9 februarie – Ion Micu: Gânduri despre mare la cei vechi. 16 februarie – Ion Bentoiu: Un poet al țărmului românesc: D. Olariu. 23 februarie- Sandi Constantinescu : Napoleon și Marea. 1 martie- N. Sever Cărpinișanu: Marea lui Eminescu, poetul care n-a văzut marea. 8 martie- Eugenia Ștefănescu : Marii Navigatori. 15 martie – Ing. Sever Popa: Nava dealungul vremurilor. 29 martie- Dr. comandor C.Borș : Lupta pe mare. 29 martie- Dan Alecu: Marea Noastră. Prelegerile încep précis la ora anunțată. La orele 19:30 autobuzele SOC. Săgeata, vor aștepta în fața liceului pentru ușurarea transportului public asistent. Alte convocări, înștiințări sau afișe nu se vor mai face, astfel că sunteți rugat să păstrați acest program pentru orientare.”, și, de această dată, „pierderile” din acest număr al ziarului, nu mai poartă numele de „Mica publicitate”, ci sunt prezente fără încadraturi anume sau titlu specific: „Ion Oprina, lucrătoare la Fabrica Dobrogeană, pierzând Buletinul Biroului Populației C-ța, și Legitimația de stabilire în zonă, le declară nule.”, „Vasile Dode din comuna Ivrimez, pierzând Buletinul Populației eliberat de Biroul Constanța, îl declară nul”, „Călin Gheorghe, strada Tabla Buțil 78, pierzând Livretul de armată, cont. 1931. Reg. 12, Roșiori, Buletinul Biroului Populației din Constanța, le declară nule.”, „Goliți podurile caselor de orice fel de material inflamabile.”. Ultima reclamă de pe pagina 2 face referire la „mașina de cusut marca „Adler” în bună stare de funcționare, este de vânzare. A se adresa la redacție.”

În următoarea pagină, „Pagina Administrației Județene și Comunale”, avem prezent un mesaj, la fel, specific perioadei istorice: „ȘTII CEVA? NU FII PROST! NU MAI ASCULTA AVALANȘA ȘI GĂLĂGIA!” Deasupra acestui mesaj aveam, ca și în numărul trecut, programul cinematografelor: „dela 10-17 ianuarie 1944, Cinema Capitol – „Valea Diavolului”, cu Osvaldo Valenti. Cinema DACIA – „Un ștrengar de fată”, Cinema Fantasio: „La Batail”, Cinema Majestic – „Macario Cowboy”, Cinema Regal – „Actele vă rog!” cu Gino Beghi, Cinema Victoria- „Prietenă de ocazie” cu Daniel Darieux, Cinema Vox- „Suflete sbuciumate” Următoarea pagină, mai aduce un tip de mesaj „mica publicitate”: „Dragne Mihai, strada Carmen Sylva No. 142, a pierdut Buletinul Bir. Populației, eliberat de gara Fetești, Jud. Ialomița, îl declar nul.” și păstrează modelul primului număr, fiind prezentată reclama pentru „Loteria de Stat” care avea ca slogan „Nu este prea târziu pentru a devein milionar!” în partea dreaptă, jos, este prezent un cadran publicitar pentru „Tipografia „Albania”, și Sucursala din București, calea Dorobanților, au pus în vânzare Calendare, Blocuri, Foi de perete, Săptămânale, de buzunar, frumos executate, Jucării și orice articol de sezon, prețuri eftine. Expediții prin Poștă și C.F.R. în toată țara”. Următorul număr al ziarului „Dobrogea Jună”, numărul 4, „Anul al 40-lea”, apărea la data de 27 ianuarie 1944, iar pe prima pagină, observăm aceleași sfaturi oferite cititorilor, dat fiind faptul că în acel an, era perioada celui de-al doilea război mondial: „ Goliți podurile caselor de orice fel de material inflamabile.”, „Văruiți pereții și tavanele podurilor: astfel împiedicați propagarea incendiilor.” În Pagina a 3-a mai avem un anunț „Babeș Ștefan din București, Aleea Zorilor No. 32, pierzând buletinul de populație liberat de primăria com. Suburbane Serban Vodă, îl declar nul.” Ultima pagină are și ea, prezent, un astfel de mesaj, „Bedrosian Mihail, Strada I. Grădinișteanu, 65, a pierdut buletinul biroului populației Constanța, îl declar nul.”, „Ciubancan Maria, strada Ion Grădișteanu numărul 23, a pierdut autorizația de intrare în port, no. 4044/ 1943, o declar nul.”, „Florea Dumitrașcu, comuna Topraisar, jud. Constanța, a pierdut Buletinul bir. Populației din com. Topraisar. Îl declar nul.” În partea dreaptă sus, la fel ca și în celelalte numere ale ziarului „Dobrogea Jună”, este prezentă reclama pentru Loteria de Stat, cu „Tragerea clasei a 2-a, Poimâine.”. Tot jos, este prezentă și o reclamă pentru „Mașina de scris marca „Adler”, de vânzare, în bună stare de funcționare. A se adresa redacției.”

1953 – Dobrogea Nouă

Organ al P.M.R. pentru Dobrogea, Constanța. 1 mai 1948 (continuă). Apare zilnic, avea formatul 48×35 și costa 4 lei. Redactor responsabil era Cornel Vasilescu. Nu este indicată tipografia. „Dobrogea Nouă” reprezintă cea mai importantă publicație politică apărută în Dobrogea în anii de după Eliberare. În lucrarea „Presa dobrogeană 1879-1980. Bibliografie comentată și adnotată”, autorii Constantin Zamfir Dumitru și Octavian Georgescu, prezintă, specificația prezentă în primul număr al ziarului , la pagina 4, în chenar : "Odată cu 1 Mai, Ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc, cînd clasa muncitoare sărbătorește victoriile de pînă azi, muncitorii, plugarii și intelectualii progresiști au azi un nou îndrumător, ziarul "Dobrogea Nouă”, organ al Partidului Muncitoresc Român. Ziarul „Dobrogea Nouă" își începe activitatea călăuzit de năzuințele celor ce muncesc pentru pace și progres, pentru un trai mai bun, pentru înflorirea și consolidarea Republicii Populare Române. Cu aceste gînduri, ziarul "Dobrogea Nouă" se încadrează în bătălia pentru cucerirea de noi victorii ale clasei muncitoare și ale întregului popor muncitor." De la nr. 133 din 9 octombrie 1943, ziarul avea subtitlul: „Organ al Partidului Muncitoresc Român pentru Dobrogea.” Printre paginile speciale, enumerăm: Pagina Tineretului, Pagina Femeii, Pagina medicală, Dobrogea culturală, Din țara socialismului. Rubrici: Cu sprijinul partidului, Viața de partid, Grija sindicală, Economice, Maritime (Viața portuară). Cărți noi etc. Pagina a 4-a este dedicată știrilor externe: „Ultimele știri” În 1949, anul 2, nr, 200-486, de la nr. 341 din 26 iunie 1949 nu mai apare red. resp. Abonamente colective costau 80 lei lunar iar abonamentele individuale costau 100 lei lunar. De la nr. 391 din 24 august 1949, „Dobrogea Nouă” avea subtitlul: Organ al Comitetului Județean P.M.R Constanța și al Comitetelor provizorii județean și orășenesc. De la nr. 419 din 26 septembrie 1949, ziarul apare într-un format mărit, de 59×43. Acesta cuprindea pagini speciale dedicate femeii și tineretului și rubrici precum: Viața de partid, Colțul Tineretului, Colțul Cultural etc. În 1950, anul 3, nr. 487-786, „Dobrogea Nouă” apare sub același format mărit, 59×43. De la nr 547 din 9 martie 1950 este specificată tipografia: Tip. Albania-Constanța. În 1951, anul 4, nr. 787 – l086, de la nr. 787 din 4 ianuarie 1951, ziarul apărea cu subtitlul: Organ al Comitetului Regional P.M.R. Constanța și al Sfaturilor Populare regional șl orășenesc. De la nr. 792 din 10 ianuarie 1951, este specificat și tiparul: Tip.Dobrogeanu Gherea-Constanța. De la nr. 828 din 21 feb 1951, „Dobrogea Nouă” apare într-un format micșorat: 42×30, cu Tipografia la Centrul poligrafic nr.3, filiala Constanta. În 1952: anul 5, nr. 1087-1391. În ziar apar doar semnăturile corespondenților voluntari, între care cei mai activi sînt Ilie Criș, Al.Grebanos. Nu are rubrici. În 1953: anul 6, nr. 1392-1597. De la nr. 1402. din 15 ianuarie 1953, tiparul: întreprinderea poligrafică Constanța. Rubrici: Pentru îndeplinirea planului cincinal în 4 ani, Viața de partid, Pe teme agrare, Cronica filmuluii, Ce să citim etc. În afara corespondenților voluntari, semnează.Clara G., I.Grigoraș, George Mihăescu, Costin Mușat, A. Rugescu, Traian Satcău ș.a. În 1954: anul 7, nr. 1598-2007, ziarul „Dobrogea Nouă” apare cu subtitlul: Organ al Comitetului Regional P.M.R. Constanța și al Sfatului Popular Regional. Avea rubrici precum: Din viața regiunii noastre, Viața de partid, Sfaturi agrotehnice, Sfat veterinar, Cronica sportivă ș.a. Semnează; I. Calotă, Clara G., N. Constantin, Iancu Grigoraș, A.Rugescu, I.Stoicescu, dr.Mihail Unteanu ș.a. În 1955: anul 8, nr. 2008-2318. Între lunile ianuarie –iulie, formatul ziarului a fost de 43×31, urmând ca, între august – decembrie, ziarul să apară zu un format mărit, de 60×44. Sunt prezente aceleași rubrici și semnături ca în 1954. În 1956: anul 9, nr. 2319-2628, formatul ziarului este de 60×44 iar ca pagini speciale, acesta cuprindea: Să folosim experiența fruntașilor recoltelor bogate, Viața nouă a satului, Pagina literară, Cultură și viață, Pagina tineretului. Ca rubrici: Viața de partid, Însemnări, 24 ore pe glob ș.a. Semnează versuri: M.Marc, I.Docheru, Octavian Georgescu. În 1957, anul 10, nr. 2629-2936, publicația își păstra formatul de 60×44. Printre pagini putem enumera: Cultura și viață, Tinerețea mi-e dragă și pagini satirice precum: Brigada vede tot și pe șleau. CADRUL ISTORIC

Anul 1953, pe scena actorilor politici internaționali, era reprezentat de Războiul din Coreea (1950-1953) Acesta reprezintă apogeul Războiului Rece, primul conflict limitat Est-Vest, după al doilea război mondial. Războiul din Coreea marchază apoteoza anticomunismului (politica maccarthistă). Alianța Atlantică și-a creat structuri permanente cu ONU iar despre URSS, se poate spune că niciodată nu a fost mai puternică În anul 1945, Coreea, a fost ocupată de ruși și de americani, de o parte și de alta a paralelei 38; o comisie mixtă trebuia să instaleze un guvern corean. Fiecare putere își are propriul protejat – URSS pe Coreea de Nord (regim comunist), SUA pe Coreea de Sud (dictatură capitalistă). La 25 iunie 1950, sudul a fost invadat de corpuri de armată nord-coreene; la 7 iulie 1950, Consiliul de Securitate al ONU, a cerut americanilor preluarea comandamentului forțelor ONU (comandantul, generalul MacArthur, s-a pronunțat pentru o unificare a Coreei în avantajul sudului; occidentalii resping ideea de teama unei extinderi a conflictului – în acest război, China aparticipat cu „voluntari”). MacArthur a cerut dreptul de a folosi arma nucleară. A fost demis. Armistițiul a fost semnat la Pan Mun Jon, la 27 iulie 1953 – o zonă demilitarizată de patru km separă cele două state. Dispariția lui I.V. Stalin de pe scena mondială în martie 1953 și convulsiunile care au cuprins imperiul dominat de el în Republica Democrată Germană scurt timp dupa moartea sa, în Ungaria și Polonia trei ani mai tarziu, au determinat noua conducere din Kremlin, în frunte cu Nikita S. Hrusciov, la oscilații intre represiunea armata, acolo unde sistemul însuși și apartenența la “lagărul socialist” erau amenințate, și concesii minore făcute spiritului național. Relaxarea ideologică s-a manifestat și în sfera istoriografiei, prin dreptul acordat țărilor satelite de a-și “rescrie” istoria mai aproape de realitățile trecutului și de tradiția istoriografică proprie, desigur, fără a abandona linia de interpretare marxist-leninistă. Produs reprezentativ al noii etape a politicii sovietice a fost înfăptuirea din inițiativa regimurilor comuniste aflate la putere a unor tratate de istorie natională de către instituțiile academice din fiecare țară, strict controlate de organele puterii. În istoria României, prăpastia între realitatea istorică și reprezentarea idealizată pe care încerca să o impună puterea totalitară era mult prea mare pentru a putea fi dominată de ideologii partidului. Una dintre rațiunile înscrierii tratatului pe agenda istoriografiei române, integrarea “firească” a PCR în istoria națională, a eșuat. În anii următori, PCR, “forța conducătoare”, s-a abătut progresiv de la ideologia “internaționalistă”, a recunoașterii supremației sovietice, și s-a angajat tot mai răspicat pe calea comunismului “național” sau, mai exact spus, a totalitarismului comunist cu retorica naționalistă. Un nou conducător al partidului, hotărât să impună cultul propriei sale personalități, a personificat noua orientare ideologică. Poeți, romancieri, pictori, istorici, jurnaliști s-au întrecut în a sluji cu fervoare acest nou cult, împingându-l pe eroul lor și, odata cu el, și țara spre catastrofă. În istorie temele centrale ale noii propagande au fost: autohtonism și tracism – tema preluată din recuzita de idei a extremei-drepte romanești interbelice; protocronism, devansare romaneasca în raport cu contribuția la civilizație a celorlalte popoare. Izolaționism, înlăturarea influențelor străine; mai presus de toate, cultul eroului conducător – Nicolae Ceaușescu -, personificare supremă a istoriei naționale. Partidul comunist din România a părăsit scena istoriei fără a fi reușit să producă tratatul menit să-l încadreze istoriografic în trecutul național. Numărul 1569 al ziarului „Dobrogea nouă”, anul VI, apărea miercuri, 29 iulie 1953 și avea în dreptul titlului un mesaj prin care cititorii își puteau da seama că numărul de față era un număr aniversar: „Cincizeci de ani de existență a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, (1903-1953)” Precizez faptul că în toate cele 6 pagini ale ziarului „Dobrogea nouă”, număr aniversar, sunt articole numai despre existența Partidului Comunist. Primele cinci pagini constituie de fapt, un singur articol, care se intitula „Cincizeci de ani de existență a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, (1903-1953)” și care, după cum am spus, se întinde pe parcursul a 5 pagini, neîntrerupte de nici un fel de mesaj publicitar sau anunț. La pagina 5, articolul este „semnat” de „Secția de Propagandă și Agitație a C.C. al P.C.U.S., Institutul Marx-Engels-Lenin-Stalin, de pe lânga C.C. al P.C.U.S.”

În numărul 1548 al ziarului „Dobrogea nouă”, care apărea sâmbătă, 4 iulie 1953, lângă titlul publicației, este prezent un alt mesaj: „Tractoriști, muncitori din gospodăriile de stat, colectiviști, țărani muncitori cu gospodării individuale! Să facem ca fiecare zi de muncă să fie o zi de ofensivă pentru a asigura strângerea recoltei la timp și fără pierderi, să fie o zi de luptă pentru asigurarea pâinii poporului muncitor.” Observăm în partea dreaptă jos, un tip de auto-reclamă a parditului aflat la guvernare: „Viața fericită și plină de bucurii a copiilor” iar mesajul care susținea imaginea: „Tinerele vlăstare ale patriei noastre, datorită grijii partidului și guvernului, au asigurată, pe zi ce trece, o viață tot mai fericită și plină de bucurii. În foto: La grădinița sezonieră a gospodăriei agricole colective, „Mihail Eminescu”, din comuna Deleni, copii sunt cu grijă învățați și educați. În timpul liber, lor li se citesc diferite povești din reviste și cărți.” În următorul număr, avem tot un tip de auto-reclamă a partidului conducător:

„Datorită grijii partidului și guvernului, viața copiilor din patria noastră devine din zi în zi tot mai frumoasă, mai plină de bucurie și voie bună. În clișeu: Un aspect din viața copiilor din căminul de zi dela D.P.C.”

Pe pagina a doua, avem un anunț: „Intreprinderea de Construcții Agrozootehnice din Constanța, sectorul VI, Strada I. V. Stalin, nr. 25, telefon 18. 39, caută imediată angajare: Zidari, Dulgheri; Muncitori necalificați; Șef de șantier, Ingineri sau Tehnicieni; Dactilografă; Rutieriști; Mecanic special Diesel; Referent tehnic; Transporturi utilaje; Muncă – salarii; Normatori; Paznici” . este prezentată, de asemenea, fotografia policlinicii din Cernavodă, recent renovată, alături de textul „Din realizările regimului nostru”.

În pagina 3, este prezentat un anunț al Teatrului de Stat, care organiza un concurs pentru tinerii studenți:„Prin grija partidului și guvernului, pentru culturalizarea maselor, teatrele din țara noastră au luat o mare dezvoltare. Pentru satisfacerea nevoilor tot mai mari ale cadrelor astistice, Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” din București, primește studenți care vor forma viitoare cadre regizorale și actoricești. În vederea anului școlar 1953-1954, Teatrul de Stat organizează un nou concurs de selecționare a elementelor în ziua de Joi, 25 iunie a.c. orele 17. Cei admiși la primul concurs se vor prezenta la examen pentru verificare.” Tot aici, este prezent termenul de „Publicitate populară. Anunț”, care avea același mesaj ca în numărul trecut: „Intreprinderea de Construcții Agrozootehnice din Constanța, sectorul VI, Strada I. V. Stalin, nr. 25, telefon 18. 39, caută imediată angajare: Zidari, Dulgheri; Muncitori necalificați; Șef de șantier, Ingineri sau Tehnicieni; Dactilografă; Rutieriști; Mecanic special Diesel; Referent tehnic; Transporturi utilaje; Muncă – salarii; Normatori; Paznici”,

dar alături mai este un anunț: „Intreprinderea Electro-Montaj – șantierele regionale Constanța, angajează muncitori necalificați, electricieni, zidari, lăcătuși și mecanici auto. Cererile se vor adresa la Birourile Regionale de pe strada Ștefan cel Mare numărul 89, colț cu strada Mercur, unde se pot obține toate relațiile necesare.” Sunt prezentate și „Spectacolele săptămânii, la Teatrul de Stat: Joi, 11 iunie ora 20, „Într-o noapte de vară”, Vineri, 12 iunie, ora 20, „Într-o noapte de vară”, Sâmbătă, 13 iunie, ora 20, „Într-o noapte de vară”, Duminecă, 14 iunie, ora 16, „Într-o noapte de vară”, Duminecă, 14 iunie, ora 20, „Într-o noapte de vară”” Cinematografe: Constanța : Progresul: 8-11 iunie- „Iubirea mea”, 12-14 iunie – „Preludiul Gloriei; Popular: 8-10 iunie- „festivalul Filmelor spectacol” 11-24 iunie – „Brigada Kotovschi; 23 august- 8-14 iunie- „Primul spectacol”; 6 martie – 8-14 iunie- „Zi de sărbătoare”; Timpuri Noi: 8-14 iunie – „Parada 1 mai 1952 la Moscova.” Cernavodă: Republica: 8-10 iunie – „Orașul neînfrânt”, 11-14 iunie – „Toată lumea pe stadion.” Hârșova: Comunal: 9-14 iunie- „Micul partizan.” Babadag: 30 decembrie: 8-10 iunie- „Lacul de Aur”, 11-14 iunie – „O noapte furtunoasă”.

Editura „Cartea Rusă” recomanda „Secerișul”, 244 de pagini la 6, 75 lei. „În fruntea laureaților Premiului lui Stalin pentru literatură pe anul 1950, se află Galina Nicolaeva. „Secerișul”, romanul pentru care tânăra scriitoare a primit înalta distincție, înfățișează viața colhozului „1 mai” din regiunea Gorchi, ajuns codaș în anii războiului, dar care în perioada post-belică se ridică din partea sprijinului primit din partea Statului Sovietic.” Din realizările regimului democrat-popular, „Fabricat in R.P.R., colectivul uzinelor 23 august, din Capitală, în cinstea zilei de 1 mai, a adus un nou și minunat dar patriei. Primele cinci autocamioane de mare capacitate care după autocamioanele sovietice M.A.Z., de 25 de tone, sunt cele mai mari din lume. Realizarea primelor autocamioane românești, dovedește odată, mai mult că, sub conducerea înțeleaptă a partidului nostru, oamenii muncii din fabrici și uzine, obțin noi victorii în bătălia pentr dezvoltarea industriei de mașini, baza progresului tehnic în toate ramurile economiei naționale a patriei noastre. În clișeu: autocamionul cu platformă, de 15 tone, fabricat la Uzinele 23 august, purtând un transformator de 10.000 de kw, fabricat la „Electro-Putere” – Craiova.”; În numărul 1513,al publicației „Dobrogea Nouă”, avem, pe a doua pagină, un anunț: „Se aduce la cunoștința celor interesați, că la București și Cluj se deschid școli de calificare, pentru cadre necesare industriei poligrafice, cu durata de un an. Se primesc înscrieri de elevi și eleve, în următoarele condițiuni: să fie absolvent a cel puțin patru clase elementare și să aibe vârsta de 16-25 de ani pentru fete și până la 25 ani pentru băieți, cu armata satisfăcută. Cei ce doresc a urma aceste cursuri, vor lua informații mai detaliate dela „Intreprinderea Poligrafică” Constanța, Bulevardul republicii numărul 9.” În numărul 1514, anul VI, care apărea marți, 26 mai 1953, mesajul „tovarăsului” Gh. Gheorghiu-Dej, atașat titlului publicației era acesta: „Ne bizuim pe alianța frățească dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, forța socială care a răsturnat de la putere pe moșieri și capitaliști și care va înfăptui victorios opera de construire a socialismului la orașe și sate”. Ca și în numărul 1569 al ziarului „Dobrogea Nouă”, aici, subiectul principal este „Cuvântarea tovarășului Gh. Gheorghiu – Dej la congresul fruntașilor din gospodăriile agricole colective” și ocupă toate cele 6 pagini ale acestui număr. Școala Profesională numărul 1, Metal-Energie electrică, strada Elena Pavel, numărul 12, Constanța, anunța: „înscrierile pentru examenul de admitere în școala Profesională Nr. 1 Metalurgie și Energie Electrica din Constanța se fac între 15 iulie – 15 august1953. Admiterea elevilor în școală se face pe baza de examinare medicală și a examenului de admitere, constând în probe scrise și orale la limba română și matematici. Locurile vor fi completate mai întâi de elevii care au la bază 7 clase elementare, înscrierile pentru aceștia continuându-se până la 4 septembrie, în scopul de a se putea prezenta și cei care nu vor putea intra în școlile medii. Cele rămase neocupate, vor fi complectate cu elevii care au la bază 4, 5 și 6 clase și, numai pe bază de examen, – care au o întrerupere de cel puțin un an, sau în caz contrariu, să aibă avizul școalei elementare respective. Candidații și candidatele trebuie să aibe vârsta minimă de 14 ani și maximă de 16 ani împliniți în luna iulie 1953. Dispensă nu se acordă. Tinerii care depășesc vârsta de 16 ani, se pot prezenta la examen, însă după admitere, ei urmează a fi repartizați la alte meserii și școli din țară, după cum urmează: Pentru sectorul minier, vârsta minimă este de 17 ani, maximă de 18 ani la 1 iulie 1953. Pentru sectorul siderurgic și chimic, vârsta minimă de 15 ani și maximă de 17 ani la 1 iulie. Pentru meseriile din sectorul construcții, vârsta minimă este de 15 ani iar cea maximă de 17 ani la 1 iulie 1953. Cererea va fi însoțită de următoarele acte: actul de naștere (copie), certificat de studii, certificat de stare materială, adeverință de salarizare (dacă părinții sunt salariați) Caracterizare întocmită de dirigintele clasei sau învățător, semnată și de director, în care să se arate comportarea elevului și starea sănătății sale. Certificat de sănătate eliberat de dispensarul, spitalul sau policlinica locală în care se va specifica rezultatul analizei sângelui și rezultatul examenului radioscopic pulmonar și alte maladii eventuale. Director, Ion Capagea.” Publicitatea Populară, apare la paginile 3, iar în acest număr Ministerul Gospodăriilor Agricole de Stat, anunța: „Tractoriștilor din Gospodăriile Agricole de Stat, în urma aprobării de către Consiliul de Miniștri a noului mod de salarizare și premiere în bani și în natură, li se oferă posibilități largi pentru îmbunătățirea condițiunilor de viață. Gospodăriile Agricole de Stat din regiunea Constanța, angajează de îndată muncitori calificați tractoriști și mecanici ce cunosc conducerea și exploatarea tractoarelor. Cei interesați se vor adresa: organelor locale ale Oficiului de repartizare a forțelor de Muncă, Biroul de Recrutare, pentru a li se indica unitățile ce angajează împuternicitului regional al Ministerului Gospodăriilor Agricole de Stat, precum și gospodăriilor care angajează. Sfatul popular Regional Constanța, Secțiunea Agricolă.”

Teatrul de Stat Constanța anunța că „joi, 26 martie, are loc Premiera pentru „Năframa de mătase”, Comedie de Abdula Kahhar”. „Citind ziarele și revistele sovietice, ne însușim cea mai înaintată știință și tehnică din lume. Abonamentele se primesc la „Oficiile poștale dela orașe și sate, la secțiile raionale de difuzare a presei, la librăriile Cartea rusă și librăria noastră, precum și prin factorii poștali; Difuzori Voluntari din întreprinderi și instituții” Numărul 1444 al publicației „Dobrogea Nouă”, din anul VI, joi, 5 martie 1953 este dedicat stării de sănătate al „Tovarășului” Iosif Vissarionovici Stalin, Președintele Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. și Secretar al Comitetului central al P.C.U.S. Ajungeau de la agenția Tass, comunicate guvernamentale asupra bolii și stării sale de sănătate. Ghe. Gheorgiu- Dej ține să exprime sentimentul de regret pentru situația dată: „Dragi tovarăși, vestea despre grava îmbolnăvire a celui mai bun și mai iubit prieten al poporului român, a conducătorului oamenilor muncii din lumea întreagă, Iosif Vissarionovici Stalin, a zguduit adânc întregul nostru popor. Poporul român, Guvernul Republicii Populare Române și Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român urează din adâncul inimii marelui și genialului învățător al oamenilor muncii, tovarășului Stalin, deplină și grabnică însănătoșire. Partidul Muncitoresc Român și întreg poporul român își vor strânge și mai puternic rândurile în jurul nebiruitului steag al lui Lenin și Stalin, vor întări și mai mult coeziunea și unitatea, vigilența și combativitatea, își vor însuși neîntrecuta experiență a gloriosului Partid Comunist al Uniunii Sovietice, contribuind la întărirea marelui lagăr al păcii, democrației și socialismului și a prieteniei de nezdruncinat între toate popoarele iubitoare de pace, în frunte cu marele popor sovietic. În numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român și al Consiliului de Miniștri al republicii Populare Române. Ghe. Gheorghiu – Dej.” Numărul 1445, an VI, al ziarului „Dobrogea Nouă”, apărea vineri, 6 martie, 1953 și informa cititorii despre moartea lui Stalin. Sunt prezentate buletinele asupra stării de sănătate ale „Tovarăsului” de pe timpul nopții, precum și un articol intitulat „Concluzia medicală asupra bolii și morții lui I. V. Stalin.”

1973 – LITORAL

Informație de seară. Ediție specială a ziarului „Dobrogea nouă”. Apare zilnic la Constanța, pe 9 iunie 1970 (continuă), avea formatul 40×28, număra 4 pagini, și costa 25 bani. „Litoral” este o publicație estivală, cu caracter informativ și de publicitate turistică. În vara anului 1970, de la 9 iunie la 15 septembrie, nr. 1-84. Colectivul de redacție era alcătuit din Nicolae Constantin, Ion Ghiță, Liviu Bruckner și Dan Spiridon. În vara anului 1971, ediția II-a nr. 85-175, de la 1 iunie la 15 septembrie, colectivul de redacție era alcătuit din Simion Tavitian, C.Ismăileanu, L. Bruckner, Ion Ghiță, Arcadie Strahilevici. În vara anului 1972, ediția a III-a, nr. 176-303, de la 1 iunie la 28 octombrie. În vara 1973, ediția a IV-a, nr. 304-411. Nu a mai apărut in vara anului 1974. În 1975, ediția a V-a, nr. 412-514, de la 2 iunie la 30 septembrie. În vara anului 1976, ediția a Vl-a, nr. 515-617, de la 1 iunie la 30 septembrie. În 1977, ediția a Vll-a, nr. 6l8-720 de la 1 iunie la 30 septembrie. Cele l02 numere ale verii anului 1977 au fost tipărite și difuzate în peste 1.500.000 de exemplare. Numărul din 30 septembrie 1977 a fost realizat de Dumitru Mândroiu, Radu Apostol, Stan Vlad și Ion Ghiță. În 1978, nr. 721 (1 Iunie 1978)- nr.823 (30 septembrie 1978). Colaboratori: Jean Badea, Aurelia Berariu, Traian Brătianu, Constantin Cioroiu, Nicolae Constantin, Claudiu Conțevici, Ion Drăgănescu, Ovidiu Dunăreanu, Nicolae Fătu, Octavian Georgescu, Șerban Gheorghiu, Alexandru Grebanos, Radu Holban, C.Ismăileanu, Dumitru Mândroiu, dr .Sorin Mușat, Dominuț Pădureanu, Arthur Porumboiu, Dan Spiridon, G. Stoiovici, Arcadie Strahilevici, Stan Vlad ș.a. La data de 27 ianuarie 1973 a fost semnat un acord de pace între SUA (H. Kissinger) și comandantul nord-vietnamez iar la 6 octombrie 1973, profitând de sărbătorirea Yom Kippour a evreilor, egiptenii și sirienii au atacat forțele israelite din Sinai și Golan; armata israelită a fost învinsă iar mitul invincibilității evreilor a fost spulberat;

În articolul program, apărut în primul număr din data de 9 iunie 1970, intitulat „La apariția ediției „Litoral” ”, colectivul de redacție al ziarului „Dobrogea Nouă" se adresa cititorilor: „Pe litoralul românesc s-a deschis marele „festival” al vacanțelor. Soarele, nisipul și valurile mării cochetează din nou cu miile de turiști din toate coifurile țări și de pe cele mai îndepărtate meridiane ale Terrei. La confluența dintre o plajă reconfortantă și orele de amuzament ale turiștilor sosiți aici, informația de seară «Litoral» răspunde unei nevoi acute de a oferi oaspeților acestei minunate părți a României noutăți de ultimă oră, dintre cele mai diverse și nu mai puțin utile, de a-l conecta pe omul în vacanță sau numai în trecere la manifestările cultural-artistice, științifice și sportive sau distractiv-educative, care se desfășoară zilnic pe vastul teritoriu al vacanței estivale. Ne propunem, de asemenea, să oferim în paginile «Litoralului» o succintă carte de vizită a monumentelor de artă, a instituțiilor social-culturale și utilitare, un multilateral itinerar turistic, care să completeze în chip fericit «șarjele» zilnice de baie și plajă, cu real câștig pentru cei ce vor dori să le frecventeze. Ținând seama de cerințele omului modern, de faptul că dorința expresă a gazdelor este de a face șederea pe litoral a oaspeților cât mai plăcută, ne facem purtătorii ecoului acestei preocupări, găzduind în paginile acestei ediții de seară a ziarului «Dobrogea nouă» un permanent dialog oaspeți-gazde, prin care confruntările de opinii, sugestiile, propunerile privind cele mai diverse aspecte legate de buna desfășurare a sezonului de vacanță să-și afle o imediată și optimă rezolvare. Cu aceste gânduri, cu speranța că ele își vor găsi ecoul așteptat, urăm cititorilor noștri, oaspeți ai litoralului românesc, o vacanță cât mai plăcută și gazdelor prilejul mulțumirii de a fi reușit ca oaspeții lor din această vară să se simtă la noi ca acasă." Numărul 306, din anul IV, apărea vineri, 1 iunie 1973, și încă de pe prima pagină cititorii sunt îndemnați să citească zilnic „Litoral”. Avem în partea de jos a primei pagini, și o reclamă pentru Radio – Vacanța. Avem de-a face cu un cu totul alt tip de publicitate, publicitatea turistică. Pagina a doua a numărului 306, prezintă „Premierele sezonului”, cap de afiș – „Aurora”. Aici sunt prezentate fotografii de pe plaja, hotelul, distracțiile de care ar putea avea parte, turiștii care aleg „Aurora”. Pagina a 4-a din ziarul „Litoral”, se numește „Sport- Umor- Jocuri distractive- Curiozități”, aduce programul Radio vacanța, programul de la cinematograf, muzee, teatru, televiziune, chiar și club. Din numărul 307 al ediției speciale „Litoral”, aflăm „Noul mers al trenurilor”, „Buletin turistic” și avem și o reclamă pentru Agenția Tarom: „Călători! Avioanele Tarom vă stau la dispoziție!”. În a doua pagină aflăm „Ce spectacole vom vedea până la 15 iunie?” Sunt reclame pentru baruri, restaurante și orchestre: „Cleopatra”, „Taverna „Melody”, „Terasa cofetăriei din complexul comercial „Parc” din Mamaia.” De asemenea, și în această pagină, putem afla din ziarul „Litoral”, „Unde mergem astă-seară – Cinema, Muzee, Televiziune, Club”. Tot în pagina a 2-a a numărului 308, aflăm „Atuurile de atracție; Baruri, Restaurante, Orchestre”, Bufetul „Faleza”, program de atracție la barul „Orient” din Mamaia, Radio Vacanța, Unde mergem astă-seară. Sunt prezente sfaturi ale medicilor, cum ar fi, la pagina a 3-a a aceluiași număr, Prof. Dr. Gheorghe Goldiș: „Litoralul – e excelentă zonă de călire a organismului copiilor.”, aflăm mai multe despre „Bronzolul și celelalte „cochetării” de vacanță”. Reclama mai este prezentă și în mijlocul paginii a 3-a, jos, și face referire la cosmetica auto: „Nou, la „Chimpex”: „Cosmetică auto” și nu numai atât…” Despre publicitate, în numărul 332 al ediției speciale „Litoral”, aflăm cum poate fi aceasta nu numai o formă de promovare, de persuasiune, dar și o formă de anti – cultură: „Publicitate sau anti-cultură? – de câtva timp, orașul Constanța este literalmente „invadat” de o sumedenie de afișe și fluturași ce fac publicitatea unui mare număr de unități restaurantiere, de regulă, din Mamaia. Până nu de mult, acestea erau expuse, de obicei, pe pereții clădirilor din zona centrală a orașului sau pe geamurile mijloacelor de transport în comun. Iată însă că ingenioșii autori ai respectivelor afișe și-au găsit, de curând, alte posibilități de, popularizare: Panourile de afișaj ale instituțiilor artistice din Constanța. În acest fel, am putut constata cu stupoare că, de exemplu, pe câteva panouri de afișaj de pe bulevardul Republicii, alături de un afiș ce anunța prestigiosul turneu al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, se găsea un altul, ce făcea publicitate restaurantului „Dacia”, din Mamaia, astfel că numele apreciatului om de teatru, artistul poporului, radu beligan, stăteau în vecinătatea celui al ilustrului necunoscut chitarist, Paul Wolf, șeful formației „Magic grup” ce susține programul muzical la sus-numitul restaurant. Trecând peste grafica cel mai adesea lipsită de gust a afișelor restaurantelor, considerăm folosirea panourilor de afișaj ale instituțiilor teatrale de către unitățile restaurantiere ca pe un gest anti-cultural, incompatibil cu normele publicității. S. Arcadie”

De la stânga la dreapta: Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Mihaela Mihai și Mihai Constantinescu

De la stânga la dreapta: Ioana Iliant, George Enache, Doina Badea și Cornel Constantiniu.

De la stânga la dreapta: Marina Voica, Aurelian Andreescu și Dida Drăgan

De la stânga la dreapta: Anda Călugăreanu, Corina Chiriac și Horia Moculescu în viziunea caricaturistului Aurel Stănescu

La data de 1 iulie 1973 se deschidea în Constanța, Magazinul Tomis. Numărul 332 al „Litoral”-ului de pe data de 2 iulie 1973, este dedicat acestui eveniment. În următoarea pagină, este prezentă o reclamă pentru restaurantul „Măgura”, pentru restaurantul „Miorița”, bufetul „Doruleț”, care oferea turiștilor aflați în vacanță, în stațiunea Mamaia, un dejun copios, servit în timp record. Publicitatea pentru Concursul național de muzică ușoară „Mamaia” 1973, utiliza portrete și profiluri caricaturizate ale unor bine-cunoscute personalități precum: Anda Călugăreanu, Corina Chiriac, Horia Moculescu, Marina Voica, Aurelian Andreescu, Dida Drăgan, Ioana Iliant, George Enache, Doina Badea, Cornel Constantiniu, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Mihaela Miha și Mihai Constantinescu. Publicitatea specifică turistică, este evidentă în cadrul reclamelor pentru Transporturile Aeriene Române, Tarom, în cadrul prezentării celor mai noi baruri apărute pe litoral și localurile unde putem găsi cele mai bune orchestre. Suntem „învitați” să „Poftim la cuptorul cu plăcinte”: „Vă facem o invitați: dacă vizitați satul de vacanță din Constanța, acest adevărat muzeu al artei constructorilor și meșterilor români, poposiți și la cuptorul cu plăcinte. Unitatea se află în perimetrul bazarului și oferă zilnic, de la ora 8 până la 22, nenumărate specialități de patiserie, din care, bineînțeles, nu lipsește delicioasa plăcintă dobrogeană. Șeful unității, Dumitru Culețu, vă rezervă și alte surprize. Peste 20 de preparate, din care amintim plăcinta cu stafide, plăcinta cu brânză dulce, plăcinta cu fructe, plăcinta cu brânză de oaie. Tot aici puteți gusta din delicioșii cozonaci cu nucă, cu stafide sau cu mac, din brânzoaicele scoase direct din uriașa vatră. Cuptorul cu plăcinte vă oferă și alte surprize plăcute și dacă vreți să vă răcoriți, puteți servi o halbă cu bere dobrogeană sau, pentru cei mai mici consumatori, nectarurile, citronada și braga sânt servite în frumoase cupe. Deci, nu uitați: în vizita pe care o faceți în satul de vacanță Constanța, opriți-vă și la cuptorul cu plăcinte.” Discursul publicitar în articolul „O noapte la barul „Vraja Mării” din Eforie Nord” este încărcat în detalii și motive pentru care oricine ar trebui să treacă pe la acest bar: „valurile mării se sparg la numai 2-3 metri de masa la care puteți servi un excelent cocktail. Printre coloanele înalte de bazalt, în cupele de aramă ale Corintului ard în fiecare seară „Focuri sacre”. În atrium se dansează. Personalul este îmbrăcat potrivit modei de acum două milenii; solicitudinea sa este însă…contemporană. Un reușit spectacol ce se derulează pe parcursul a două ore, constituie doar începutul unei petreceri ce poate ține o noapte. În fiecare seară: concursuri de jocuri distractive dotate cu premii „atrăgătoare”. Am fost asigurați că, uneori, și Neptun își părăsește palatul submarin pentru a se distra alături de pământeni.”

MISS LITORAL 1972

CONCLUZIE

După cum putem observa,

=== ll ===

STUDIU DE CAZ: Evoluția Publicității în periodicele dobrogene. Perioada 1923-1973.

ANALIZA CORPUSULUI.

1923 – MAREA NEAGRĂ.

Organ național dobrogean, a apărut la Constanța în perioada 12 august 1923 – 17 octombrie 1940. Săptămânal, avea formatul 50×33, costa 1 leu pe număr, iar abonamentul pe an ajungea la 300 de lei. Directori erau Cruțiu Delasăliște și Stelian Ștefănescu. Redacția ziarului se afla pe strada Petru Rareș nr. 8, Constanța. Spre deosebire de celelalte două ziare cotidiene, „Dacia” și „Dobrogea Jună”, ziarul „Marea Neagră” se ocupă mai ales de problemele județului Constanța, de evenimente din localitățile urbane și rurale din județ. Ziarul sprijină gruparea liberală locală condusă de V. Andronescu (mai ales după ce Cruțiu Delasăliște părăsește redacția ziarului), iar mai târziu se orientează spre cealaltă grupare liberală din localitatea aflată sub conducerea lui V.P. Sassu. Din această perioadă datează polemica ziarului cu celălalt mare cotidian constănțean „Dobrogea Jună”. O scurtă perioadă ziarul se declară a fi „Organul Partidului Național – Liberal din Constanța” – în rest, simpatizează cu acest partid.

Scopul ziarului, expus în articolul program publicat în primul număr al ziarului, este următorul: „Cu grija inerentă fiecărui început, cu înfrigurarea cu care am fost martori și colaboratori în câteva rânduri la întemeierea anumitor organe de publicitate din Dobrogea; mânați de dorința de a da viață unui ziar în localitate, care să-și închine forțele la desțelenirea ogorului cultural al provinciei noastre, apărem în arena ziaristicei locale nu pentru a umple un gol de mult simțit – cum ar glăsui o reclamă uzată – ci pentru a contribui și noi la frumoasa operă de naționalizare, pe care nobilii înaintași cu destulă râvnă, au întreprins-o. Vast terenul, cu atât mai mult are astăzi nevoie de voință și chibzuință, care să depună stăruința de gândire pentru desăvârșirea acestei frumoase opere naționale, pe malul mărei – de la care am împrumutat numele acestui ziar. Constrânși de împrejurări vitrege – mici gregari și unor cunoscute cotidiene locale – pătrunși îndeajuns de lipsurile ce se resimt încă în sânul publicisticei dobrogene, am fost intrigați de o întrebare pe care mulți cititori au făcut-o redactorilor pe unde am lucrat : Nu și-ar putea spune pe față, oricare cititor, amarul ori gândul, ori durerea lui? Cu inima mâhnită, noi am văzut că nu. Care să fie pricina? Pricina primă e materialismul care subjugă sufletele slabe – iar secunda e invidia oarbă, fără de care intriga n-ar fi fost cunoscută iar senzaționalul, lipsit de orice interes. După noi, aceasta nu-i decât o rătăcire ca multe alte dureroase rătăciri – și tocmai aici zace temeiul cu care aș porni la drum. Vrem să dovedim că anumite porniri rele în domeniul publicisticei dobrogene nu întotdeauna aduc un serviciu marelui public. Suntem dușmani ai monopolizării presei sau gândirii românești în Dobrogea și apărăm această convingere cu toată căldura sufletelor noastre tinere. Voim să dovedim cititorului dobrogean că se poate scrie cât de liber în limba română, la noi, fără a întrebuința invective crude și cuvinte grele oricând. Vrem să arătăm în sfârșit că dojana se poate face românește, cât de aspru, fără ca să-ntruchipezi o țață și fără să devii un cusurgiu. Avem motive temeinice să credem, că la masa mândră și bogată unde-și căpătă izbânda fiii României Mari, poate lua loc tot săracul. Poate lua loc și dobrogeanul setos de-o cuvântare nouă, din care să lipsească patima și voinicia oarbă tocmai pentru pilduirea neamurilor de felul de a fi al românului. Că însuși dușmanului i se va da cuvântul acolo. Că trufia e streină neamului român și că istețimea noastră nu e tot una cu șiretenia. Că în sfârșit victoria ne face cu atât mai înalți cu cât vom dovedi mai profund noblețe de caracter. Pentruce s-a stârpit dojana blajină din dicționarul – și așa destul de redus al ziaristului dobrogean? Vom căuta s-o răsădim. Vom căuta să plivim grădina cuviinței dobrogene și credem că vom reuși în toată acțiunea noastră să dăm Cesarului ce e al lui. Vrem să aibă Dobrogea un glas care să nu semene a sirenă atunci când apără un interes local și vrem să-și spună tot nevoiașul durerea lui în coloanele noastre. Nădăjduim că viitorul va dovedi că am meritat încrederea cu care ne încurajează prietenii susținători și nu avem decât o singură rugare: Să fim urmăriți în toate acțiunile noastre, pentruca, nu cumva, cercând să aducem o înzdrăvenire culturei românești de la noi, să-l amăgim pe bietul dobrogean cu o nouă rătăcire. Acesta ne este credoul – și astfel salutăm pe iubiții cititori cu primul nostru început. ”

În coloanele ziarului „Marea Neagră”, din anul 1923, au fost tratate problemele principale din acea perioadă, cum ar fi proiectul unui canal Cernavodă- Constanța sau problema Seminarului Musulman din Medgidia.

Colaboratori: D. Alecu, V.P.Andronescu, A.Andy, G.Apostol, M.Apostol, D.I.Belloiu, Hortensia Papadat Bengescu, Tr.U.Berberianu, Carol Blum, I.D.Borcea, G.Breazu, M.Brun, N.T.Buric, N.S.Cărpinișeanu, F.D.Casilescu, I.Ceaușu, G.Christodorescu, I.Ciomu, N.Coadă, C.Codreanu, I.Codreanu, F.Codreanu, Cruțiu Delasăliște, Ghionisie-Delaistru, DELAMARE, DELATOMIS, Gh.Deleanu, P.Deleanu, C.P.Demetrescu, Al. D. Demetriad, I.Dinu, T.Dobre, Al.Dobrogeanu, M.Dunăreanu, C.R.Duțu, N.T.Frecea, M.Freytag, G.Georgescu, N.T.Georgescu, Al.Gherghel, G.Ghinescu, N.P.Grigorescu, V.Helgiu, I.Iacobescu, I.Iliescu, E.Ionescu, G.Irimescu, T.Ispas, I.Leossatos, G.Leurdeanu, D.Măgură, St. Marcus, V.Mazilu, L.Mihăescu, C.Mihai, B.I.Mihail, C.Mihăescu, G.A. Mitache, I.G.Mocanu, D.Munteanu, P.Munteanu, N.Negulescu, N.Nicolaide, F.Nițescu, M.Panaitescu, D.Fandela, C.Pănescu, I.Gr.Perițeanu, C.Petre, I.B.Plopul, D.Popescu, V. Popescu, P.Postelnicu, M.Pricopie, A.Radu, I.Rațiu, G.Răzășu, R.Roșculeț, Gr.P.Roșu, I.Sandomir, I.Sandu, I.Saul, L.Serter, C.Simionescu, Damian Stănoiu, Nic. Ștefan, St.Ștefănescu, M.Stănescu, D.Stoicescu, R.Strajă, Sucri Ali, S.Sulcină, G.Tănăsescu, T.Tudoreanu, I.Văleanu, I.Vlădescu, N.Zăgoicea, D.Zaharia, N.Anghel, D.Arghir, C.M.Blond, N.I.Butucescu, Gh.Candel, C.Caraman, O.Cattarc, I.Ceaușu, N.T.Cargău, Gh.Ciobanu, C.Dimitriu-Codru, I.N.Dimitriu, A.Dumitrescu, I.V.Enăchescu, N.Frangopol, G.Hristache, I.Leossatos, I. Lian, Gr.Lungoci, H.D.Paully, N.Petru, G.D.Poenescu, Al. Popescu, C. Popescu, A.Roșculeț, V.Stan, D.Stoicescu, Al. Sulfină, I.Tânțu, N.Teodorescu, M.Verbiceanu, Al.St.Vernescu, N.Nemov.

Ziarul „Marea Neagră” este unul dintre cele mai longevive periodice constănțene: au apărut 902 numere, totalizînd 7.292 pagini. Între anii 1923-1930 și 1937-1940 ziarul a apărut cotidian. Între 1931-1936 a apărut de 2 ori pe săptămână. Alte subtitluri ale ziarului „Marea Noastră”: Organ al apărării intereselor dobrogene, apoi Organ independent al apărării intereselor dobrogene (în perioada octombrie 1923-septembrie 1928); pe an, în 1923, în 1924 costa 1 leu /nr iar abonamentul pe an costa 400 lei/an, în 1927, 2 lei/nr. și 600 lei abonamentul pe an. Între 1928-1940, prețul abonamentului anual ajungea la 750 lei. În perioada iulie 1926 – august 1927 ziarul „Marea Neagră” se află sub conducerea politică a lui Al.Gherghel. Între 20 august 1927- 17 octombrie 1940, îl are ca director pe Stelian Ștefănescu.

„Marea Neagră” a avut, în genere, o atitudine proliberală, făcându-se ecoul disputelor dintre fracțiunile locale ale P.N.L. Din iulie 1926, D.Cruțiu-Delasăliște părăsește conducerea ziarului, scoțând ziarul cu același titlu: „Marea Neagră”, cu subtitlul: Organ național- liberal, de la 1 august 1926 . Stelian Ștefănescu, adept al grupării liberale condusă de V.Sassu, aduce la direcția politică a ziarului pe poetul și publicistul Al.Gherghel. Din 20 august 1927, ziarul are ca director unic pe Stelian Ștefănescu. Acesta, deși caută să mențină ziarul independent, oscilează în plan politic între orientarea liberală șl cea naționalistă. Ziarul a susținut o serie de probleme economice, social-culturale, legate de dezvoltarea localităților urbane și rurale din Dobrogea. A criticat unele aspecte negative din administrație și comerț, îndreptând asupra național-țărăniștilor vehemente atacuri. A polemizat, în acest sens, cu ziarul Dobrogea Jună. În 28 octombrie 1928, apare un număr special dedicat aniversării a 50 de ani de administrație românească în Dobrogea.

CADRUL ISTORIC

Finalul primului război mondial a însemnat dispariția de pe scena politică a lumii a trei mari imperii: Austro-Ungar, Rus, Otoman; Învingătorii (cei patru „Mari”: W. Wilson, Lloyd George, G. Clemanceau, Orlando) au stabilit principalele repere ale lumii post-război la Conferința de pace de la Paris (12 ianuarie – 28 iunie 1919) pe respectul principiului naționalităților și punerea sub control a Germaniei (economic, militar, politic), considerată drept principal responsabil pentru declanșarea războiului; Destrămarea Imperiului Austro-Ungar a dus la o reformulare a întregului spațiu european (dacă în anul 1914 în Europa existau 22 de state, în 1920 – 29); pentru Europa Centrală și de Sud-Est menționăm apariția unor noi state: Austria, un stat mic, de 84.000 km2; Ungaria – a fost redusă, prin mișcările teritoriale, la un stat de 92.000 km2; Polonia a primit Galiția; România a primit Transilvania, Basarabia și Bucovina, Italia – Trentinul și Tirolul de Sud; Croația, Slovenia și Bosnia au format Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, care a încorporat Muntenegru; Bulgaria a pierdut o parte din Macedonia în favoarea Iugoslaviei; Turcia a păstrat din Europa doar Constantinopolul și a primit Anatolia.

Tratatele de pace nu au formulat explicit, însă, problemele minorităților; în cadrul statelor nou create sau extinse teritorial existând numeroase minorități naționale; Prin tot ceea ce au adus cu sine, tratatele păcii de la finalul primei conflagrații mondiale au împărțit statele lumii (în special statele europene) în state „satisfăcute” de noile coordonate și așa-numitele state „revizioniste” care s-au văzut obligate să accepte la momentul 1919, 1920 condițiile păcii, dar care, în politica externă din perioada 1920-1939, au căutat revizuirea tratatelor. Germania a considerat Tratatul de la Versailles un dictat, Italia a văzut în sistemul de pace o „victorie mutilată, Ungaria, Rusia, Bulgaria, Turcia; ordinea instaurată de tratatele de pace a fost una fragilă și nesigură; la accentuarea instabilității spațiului european a contribuit și apariția „statului roșu” după venirea la putere a bolșevicilor în fostul Imperiu Rus, care a fost redus prin obținerea independenței Finlandei, a Țărilor Baltice, a Basarabiei (s-a unit cu România); în plus, Franța și Marea Britanie au considerat Tratatul de la Brest-Litovsk drept o trădare în favoarea Germaniei; până în anul 1920 când în Rusia s-a desfășurat un conflict între elementele „roșii” și armatele „albilor” susținute de puterile occidentale; anul 1920 a marcat victoria bolșevismului.

Noul cadru de dezvoltare a României de după anul 1918 a impus și modificarea sistemului constituțional al țării. Partidul Național Liberal, principala forță politică a vremii, și-a asumat pragmatic misiunea de „a da României Constituția așteptată”. Principalele produse românești care erau destinate exportului au fost cele petrolifere, cerealele, lemnul, animalele vii, legumele și semințele precum și produse alimentare și animaliare. Imediat după încheierea războiului, însă, în 1919, România a importat aproximativ 230.000 t cereale și peste 18.000 t alte produse alimentare, exportul de cereale înregistrând cote maxime în anii 1923, 1927 și scăderi în 1920, 1925, 1928.

Tot în anul 1923, Serviciul Maritim Român a înființat o nouă linie Constanța – Haiffa – Iaffa, care realiza o singură cursă pe lună, ce transporta îndeosebi evrei, majoritatea din Polonia spre Palestina. Un an mai târziu, la Constanța ajungeau în și spre oraș, cinci trenuri de călători, două accelerate, două personale și unul mixt, unul oprea în port, o dată pe săptămână, fiind în legătură cu navele S.M.R., toate navele poștale cu serviciu regulat de pasageri și poștă beneficiind de o reducere cu 50% a taxelor portuare.

La 27 martie 1923 a fost votată și adoptată noua Constituție de către Adunarea Națională Constituantă a Senatului, cu 137 voturi pentru, 2 contra și 2 abțineri din totalul de 194 de senatori. Regele Ferdinand a primit raportul pentru sancționarea Constituției pe 28 martie 1923 urmând ca pe 29 martie 1923 noua Constituție să fie publicată în „Monitorul Oficial” Constituția României din 1923 cuprindea 138 de articole din care au fost modificate radical 21 de articole, au mai fost incluse 24 de articole noi, 20 au fost suprimate și 87 de articole vechi au rămas intacte sau nesemnificativ schimbate. Se putea spune despre Constituția din 1923 că a fost, în fapt, o revizuire a Constituției din anul 1866, o adaptare la noile realități politice, economice și sociale ale vremii. Constituția din 1923 a formulat cu mai multă claritate principiul suveranității naționale prin declararea statului român ca stat național unitar și indivizibil, al cărui teritoriu este inalienabil dar și prin interdicția colonizării teritoriului național cu populații sau grupuri etnice străine. Ideea principiului suveranității naționale reieșea și din declarația că puterea politică aparține națiunii, care o exercită prin reprezentanți aleși de corpul electoral prin vot universal, direct, egal, obligatoriu și secret.

Descrierea publicațiilor

Perioada interbelică este cea mai fructuoasă perioadă din punct de vedere economic și cultural din câte a cunoscut România ante-comunistă. Începând cu anii 1920 reclama, sufletul comerțului, este din ce în ce mai folosită și pe meleagurile românești.

Numărul 29 al cotidianului „Marea Neagră”, apărea la Constanța, duminică, 14 octombrie 1923. Publicitatea în cadrul acestui număr se poate observa la contrafondul paginii întâi, lângă titlul ziarului, și face referire la Petru G. Manta, concesionarul exclusiv al operațiunilor de vămuire a coletelor poștale externe. Este specificat,de asemenea, faptul că Petru G. Manta este autorizat de către Direcția Generală a vămilor, iar pentru un plus de credibilitate, este inserată și adresa, Strada D.A. Sturza, și un număr de telefon, pentru a putea fi contactat de persoanele care ar avea nevoie de operațiunile pe care furnizorul le întreprinde, cum ar fi „Expedițiuni – Vămuire – Transporturi”. De asemenea, publicitatea mai apare la subsolul primei pagini: „Vizitați Băile și restaurantul Parcului Tataia”. Alături, este prezentă și o reclamă a „Doctorului Vasilescu”, a cărui specializări sunt „Boalele de copii, boalele de piept și injecțiile intavenoase”.

În pagina a doua, în chenar, rubrica „Mica Publicitate” prezintă un singur text referitor la vânzarea unor terenuri de 500 m2. În pagina a treia, o altă reclamă, prezentarea unui alt doctor, B. Tatarski, fost medic al clinicei universitare, care se ocupă cu „Boli interne. Boli și operațiuni de nas, gât și urechi” și realizează „electrisațiuni, injecții intravenoase cu silbersalvasan, cyanur de mercur și iod”. Consultațiile se țineau între orele 8 – 10 dimineața și 2-7 p.m iar cabinetul se afla pe Strada Virgiliu numărul 1, „vis- a – vis de Casino”. Ultima pagină a ziarului „Marea Neagră” este dedicată publicității, deoarece abundă în anunțuri, reclame, mesaje cu specific, distribuite pe 5 coloane. În prima coloană sunt anunțurile de tip:„Predau”, „Se caută”, „De vânzare”, „Se vinde”, cum ar fi: „Predau curs primar în familie, pentru una sau două clase. Adresa la redacție.”„Se caută orice număr de muncitori pentru carierile din Canara și Chiostel. Adresați-vă d-lui antreprenor C. Chirițescu, str. Carol 126”. „De vânzare la Anadalchioi o casă compusă din patru camere, 2 săli și antenanse, curte 472 m. p. A se adresa la d. Vasile. V. Tănase, comerciant, Anadalchioi”, „De vânzare 4 camere, 2 antreuri, 1 pivniță. A se adresa în str. Concorului No. 5, colț cu strada Ecoului sau la redacția ziarului.”, „Se vinde la Anadalchioi o casă bună din cărămidă, compusă din 2 camere, antreu și 2 bucătării, cu 3 fațade și loc 400 m. p. Și fântână în curte. A se adresa: Ion Marin, str. Ștefan – cel – Mare. Anadalchioi.”, „Se caută un camion-automobil sau camionetă în bună stare, greutate 2-3 tone, a se adresa, str. Ștefan-cel-Mare 7. A. Teodorescu”.

După publicitatea de tip anunț prezentată mai sus, coloana se continuă cu marea publicitate: pentru biroul de import-export Sterie Dallă, aflat pe strada Traian nr. 23, și mai apoi este prezentă o întreagă înșiruire de avocați și de birouri notariale: „Avocat Petre Nițescu” cu biroul pe Bulevardul Regina-Maria nr. 54, „George Berea, avocat”, care avea biroul pe Strada Mircea 165 și consultații între orele 7-10 și 3-6. „Avocat C. Serienescu, Strada Carol No. 7, cu ore de consultație de la 8-10 a.m și 6-7 p.m.”, „Alexandru Zossmer, dentist” care avea cabinetul pe Strada Ștefan –cel-Mare 48, avea consultații „dela 8 jum la 12 și 3-6”.

Avem prezentă o reclamă la „Cel mai vechi depozit de cherestea bună și convenabilă. Albert Theiler”, singura reclamă încadrată de pe acestă primă coloană, care se încheie cu publicitatea pentru 2 avocați, „Vintilă I. Berberianu și Traian Ulpiu Berberianu”, care aveau birourile pe Strada Ștefan Mihăileanu 7 – Constanța. Cea de-a doua coloană a ultimei pagini din „Marea Neagră” începe cu o reclamă a Casei P. Șapira, „Casă fondată în 1891”, aflată în Piața Independenței numărul 20. Aceștia erau „Furnizori ai curții regale, vindeau ochelari, bijuterii veritabile, articole de ornamente, figuri și figurine, ceasornice de tot felul, cadouri pentru nunți și logodne”. La sfârșitul mesajului publicitar, se mai adaugă „Toate cu prețuri reduse”. În continuarea celei de-a doua coloane, mai sunt prezente reclame și anunțuri precum: „Vizitați numai ceasornicăria „Merlaub””, „Avocați Nicolae Chirescu și S. Huhulescu – Birouri de avocatură și notariat, Strada Carol 44 Constanța”, „Suluri Carton Gudronat „American” împreună cu Catran și Cuie pentru acoperit case găsiți numai la magazinul „Argus” aflat pe Strada Șrefan-cel-Mare 58”,„Camis Ghinsberg, avocat, Strada Cuza Vodă No. 38”, „Avocat Aurel Vulpe, Strada Petru Rareș 7, Constanța”, „Brânzeturi de tot felul, fabricațiune proprie. Serviciu excelent și prețuri reduse numai la magazinul Frații Simu, Strada Carol, Constanța.” Cea de-a doua coloană se încheie cu un mic poem: „Dela Carpați la Britania – Trecusem într-o seară/ De opt ori nouă țuici/ Și vream așa într-o doară/ Să am vreo nouă puici/ Dar cum/ Să nu mă dau bătut/ Când…/ N-a fost cum am vrut!/ Mișule,/ Ah, dragă Mișule/ Mișule/ Să nu mă lași!/ Dă-mi o sticlă mintenaș/ Și vr-o cinci lăutăraș/ Mișule,/ Eu sunt din Călărași”. În cea de-a treia coloană a ultimei pagini, abundă reclamele de tip medical. Prima este a doctorului V. Apostolescu, „mamoș”, specialist în „boale de femei”, care avea cabinetul pe Strada Cristea Georgescu 10 și „consultațiunile” începeau cu ora 8-10 a.m și 2-6 p.m. Următoarea reclamă este a avocatului Traian Constantinescu, care avea biroul în Constanța, pe strada Maior Șonțu, „lângă biserica bulgară”. Tot în a treia coloană este o reclamă a Dr. Ion Rosetti, „Medic chirurg al spitalului”, specializat în „Boale de femei, genito urinare și sifilis. Înjecțiuni intravenoase”. Acesta avea cabinetul pe strada D.A. Sturza „No. 4”, și realiza „consultațiuni” între 2 -6 p.m. Tot mamoș era și următorul medic căruia i se face publicitate, Dr. V. Goldenberg, „specializat la Berlin” în boli de femei, genito-urinare, sifilis. Consultațiile se faceau de la 8 la 10 și de la 2 la 6 iar cabinetul se afla pe strada Remus Opreanu 9, „Lângă Hotel Palace”.

În continuarea celei de-a treia coloane, mai avem prezente: „Avocat Marin D. Mânzu” care deținea, pe strada Ștefan cel Mare numărul 63, un „birou pentru tot felul de acte de avocatură și notariat”. Consultațiile erau „dela 8-9 și 5-7”. „Noul local de petrecere „Tiribomboa”” care se afla pe strada Miron Costin numărul 34, unde era „zilnic grătar proaspăt, bere aleasă, vinuri excelente, prețuri de reclamă”. Doctorul Iulian Zosmer, dentist, specializat la Berlin, face reclamă cabinetului său aflat pe strada Carol. Pe strada Ștefan cel Mare, „peste drum de grădina publică”, aflăm de „cel mai mare depozit de vinuri, bere și rachiuri. Aurel Teodorescu”. Coloana a treia continuă cu prezentarea avocaților Leon Panaitescu, de pe strada Lahovari numărul 76, care avea un birou de avocatură și notariat, Bucur Constantinescu, cu biroul pe strada Mircea numărul 17, avocatul V. Vasiliu Măscurei, al cărui birou notarial se afla pe strada Carol numărul 105. Coloana se încheie cu Dr. C. Grigoriu, medic veterinar, care avea cabinetul pe Bulevardul Ileana numărul 3, și ținea „consultațiuni dela 1-3 p.m” Aflăm despre „cel mai vechi magasin de mobile și articole de menaj, „La Navon”, pe strada Carol colț cu Petru Rareș” în prima reclamă prezentă în cadrul celei de-a patra coloane ale ultimei pagini. În cadrul chenarului publicitar se precizează faptul că dețin „prețurile cele mai moderate” și că acest magazin reprezintă „unicul asortiment de acest gen în întreaga Dobroge”. În continuare este prezentat depozitul permanent de articole electrice, apă, canal. Tuburi de basalt. Țevi de plumb și fier. „Telefoane, sonerii, motoare, calorifere, cauciucuri de automobile, mașini de cusut, sobe de teracotă, acid cardonic, accesorii de tot felul. Execută lucrări de electrică, apă și canal.” În a patra coloană avem și prima reclamă care, pe lângă mesajul publicitar atașează și prețul. Această reclamă se referă la mașinile de scris „Mercedes” cu dublă tastatură românească și grecească, care costa 21.000 lei. Persoana de contact era Mugur Georgescu iar Strada de pe care s-ar fi putut achiziționa era strada Traian, numărul 4, Constanța. Influențele lingvistice străine se resimt și în cadrul reclamei pentru „Hotel și Pension „Regina”, care avea un restaurant „de prim rang”, se afla pe strada Lascăr Catargiu iar antreprenor era Mihail Târpă. Ultima coloană începe cu un mesaj publicitar de tip anunț: „Domnii comercianți de vinuri, rachiuri și diverse băuturi spirtoase, atât din oraș cât și dela sate, sunt rugați a se adresa la societatea anonimă „Podgoria”, Strada Carol 1929, Constanța.” În continuarea coloanei avem reclama pentru magazinul de manufactură și galanterie „S. Isovici”, aflat pe strada Carol, numărul 3, telefon 37/2, un magazin „Bine asortat în permanență cu mărfuri de sezon, mai eftin ca ori unde” în care „zilnic se primesc noutăți.” „Alexe A. Roșculeț & I. V. Roșculeț” aveau pe strada C. Negri, numărul 4, Constanța, „Lemne de foc, Stejar și fag prima calitate. Mai eftin ca oriunde, cu vagonul și în detaliu”. De asemenea este prezentat faptul că „angajează și tăiatul având mașină proprie. Primește comenzi spre executare, termen o lună. Orice cantitate”. Tot încadrată, avem și reclama pentru cafeneaua, berăria și cofetăria „Bursa” unde se găsesc „veșnic gustări proaspete” și „bere Bragadiru”, aflată pe strada Nicolae L. Gherondachis, Piața Independenței. Ultimele două reclame, sunt poziționate în partea dreaptă jos, și sunt mai mari ca încadratură și spațiu decât celelalte reclame și anunțuri publicitare enunțate mai sus. Primul se referă la apa BREAZU „Iași”: „Cereți apă de BREAZU „Iași” Cel mai bun PURGATIV pentru bolnavi și sănătoși. Servește ca apă de regim pentru artritici. Luată la masă în cantitate mică, ușurează digestia. Cereți prospecte la D-rul Grozea – Iași.” Ultima reclamă din acest număr al ziarului „Marea Neagră” face referire la depozitul de mașini și unelte agricole „Herman Gheldman”, aflat pe Strada Mitropolitului Șaguna „No. 8”, „peste drum de Federala Cooperativelor Sătești din Strada Mangalia”. Aici se putea găsi „mare asortiment de: Pluguri originale RUD. Sack, originale RUD. Bacher, originale Clayton.” De asemenea, aici se puteau găsi și „Boroane flexibile fără șuruburi, Boroane fixe, Bazote de porumb simple și duble, Semănătoare în lat, Mașini de cusut, tocătoare de „pae”, Cultivatoare, Separatoare pt. lapte, Prese pentru vin, Fiare de pluguri pentru toate sistemele de pluguri, Arcuri de cultivatoare”, toate la „Prețuri convenabile”.

Demn de remarcat este faptul că industria României a depășit greutățile economice apărute după primul război mondial, înregistrând progrese însemnate în perioada 1923-1929, având un ritm de dezvoltare de 5,4% pe an.

Anul 1924 aducea nou „Legea pentru unificarea judecătorească”, prin care s-a prevăzut organizarea de judecătorii urbane, rurale și mixte, a tribunalelor în capitalele de județ, a 12 Curți de Apel, precum și a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În 1924, cu navele S.M.R.: „Regele Carol I”, „Împăratul Traian”, „Principesa Maria”, „Durostor” și „Dacia” au realizat curse spre Iaffa, Alexandria, Cospoli și Pireu, pentru prelungirea liniilor sale până la Marsilia, societatea românească încheind un contract cu Societatea de Navigație Națională a Greciei. Începând cu 14 februarie 1926, Linia Constanța – Constantinopol – Pireu a fost prelungită din nou până în Alexandria, deoarece aceasta, începând cu anul 1922, a fost întreruptă. Poate să lipsească acest paragraf!

Publicitatea, în ceea ce privește numărul 214, an I al ziarului „Marea Neagră”, care apărea vineri, 30 martie ce an????este, într-o oarecare măsură, diferită de numărul 29 al aceluiași ziar, dar din anul 1923. Aici, în partea dreaptă a paginii, sus, lângă titlul publicației, avem anunțul informativ: „Agricultori!!! Asigurați-vă contra Grindinei, la vechea Societate de asigurări „Naționala”. Representant H.N. Mangoianu.” Sediul se afla pe strada Traian, „no. 13”, telefon 832, Constanța. Observăm faptul că se păstrează aceeași reclamă a doctorului Vasilescu „Boale de copii, Boale de piept, injecții intravenoase” și aceeași reclamă turistică: „Vizitați Băile și Restaurantul Parcului Tataia”. Diferențele apar începând cu pagina a doua. Astfel, pagina 2 a numărului 214 din anul 1924 a ziarului „Marea Neagră”, se împarte în cinci coloane, prima coloană fiind dedicată „Micii publicități”. Avem aici, anunțuri precum: „Predau una prăvălie cu tot confortul. Poziție bună, vad vechi. Chirie convenabilă. Adresa la ziar. ”, „Mecanic special, primește în reparație automobile și tot felul de mașini agricole, merge și la țară, cu prețuri convenabile. Ioan Pinciu, Strada Calomfirescu numărul 26, Constanța”, „Atențiune. A. Gospodivof, Prima fabrică de frângherie, căpestre de cai, ștreanguri și frânghii de orice dimensiuni lucrate din sfoară de MANILA. Se primesc și comenzi. Vizitați și vă veți convinge.”, „Dimitrie Bălănescu, S-sor Gheorghe Tatu, Magazin de Ferărie și Vopselărie, Constanța, Strada Carol numărul 93, Asortat cu tot felul de material pentru construcții: Fer brut, beton, traverse, ciment și gips. Depozit de uleiuri pentru vopsele și minerale, vopsele toate culorile, ipsos, pământ și cărămidă reflactară.”. Reclamă se mai face marelui depozit de var al Fraților Pascalidis, cu sediul pe strada General Manu numărul 23, unde se putea găsi „var stins și nestins, Țiglă și ciment din cele mai mari fabrici din Lugoj ” și se vindea „En- Gros și En- Detail” cu „prețurile cele mai reduse”. La „Leul și Cârnatul”, Niță Pravăț avea o „Terasă cu vedere la Mare”, pe strada Moldovei numărul 8, „(Cartier)”. Reclama este susținută de următorul text: „Voiți să petreceți câteva clipe fericite, vizitați cel mai elegant local de petrecere: „La Leul și Cârnatul”. Vinuri superioare, vechi și noi, Zilnic bere proaspătă, grătar special. Renumiții mititei a la Niță Pravăț, Patriceni speciali delicioși- se servește la orice oră din zi și noapte. Prețuri de concurență.” Ultimele două cadrane publicitare fac referire la medici. Primul este pentru Dr. V. Goldemberg, „boli de femei, genitor-urinare”, care realiza consultații între orele 8-10 și 2-6 p.m. și avea cabinetul medical pe strada Remus Opreanu numărul 9, Constanța. O altă reclamă din prima coloană a Micii Publicități face referire la Dr. Rădulescu, „Boale de copii. Consul. Dela 7-8 dim. și 2-5. Strada Carol 174.” Ultima coloană a celei de-a doua paginii se finalizează cu un anunț: „Vizitați magazinul Missir, pe Strada Carol numărul 23, Constanța, unde sosesc noutăți în galanterie, pânzeturi covoare și desfacerea bonboneriei Renaisance.” Se precizează faptul că pe 17 mai s-a redeschis la Techirghiol „renumitele băi moderne”. Observăm o evoluție și din punct de vedere tehnic al redactării cadranelor publicitare, spre deosebire de anul 1923 în care găseam mai puțină publicitate și mai slab accentuată. În pagina 3 a numărului 214, avem in partea dreaptă, o coloană dedicată exclusiv publicității. Aceasta debutează cu reclama pentru „Berea Neagră Monopol EXCELSIOR, în sticle sau în butoaie, din renumita fabrică „Azuga”, Furnizoarea Curții Regale, depozit permanent la pivnițele Mugur Georgescu, pe strada Mercur 2”, care avea livrare prompt la localul clientului, prin serviciu propriu de autocamioane în tot județul. Aceasta este precedată de „H.N. Mangoianu”, casă de „comission și asigurări”, fondată în 1914, casă proprie, aflată pe strada Traian „no. 13”, Constanța. A treia reclamă de pe această coloană: „Atențiune! Mai eftin ca ori unde. Rechizite de birou și articole de librărie la Alexandru Teodorescu”, aflat pe strada Carol, vis-s-vis de poștă. Societatea „Naționala” din București deschidea prima agenție principală în Constanța, pe strada Traian numărul 15., H.N. Mangoianu, care realiza „tot felul de asigurări contra incendiului, viață, grindină, transport, furt și răspundere civilă, în condițiuni foarte convenabile.” Următoarea reclamă este pentru „FOTO ROYAL”: „Atențiune! Pe strada Carol, 60, Marica Patropol execută tot felul de fotografii, cărți poștale, cabinet, budoare, lucrări exterioare, tablouri, reparații, reproducții. Reușită Garantată.” Acest atelier era deschis dimineața de la 8-12 și de la 1-12 noaptea. Această reclamă este urmată de un alt cadran publicitar, pentru „depozitul de bere GIB, și de băuturi spirtoase, în butoaie sau în sticle, în condițiuni și la prețuri foarte avantajoase ”, apoi de „Băile Moderne de nămol” unde persoanele care doreau să facă astfel de băi erau îndemnate să meargă înainte la direcția băilor pentru a se înscrie. Ultima reclamă de pe această pagină face referire la „Societatea Anonimă de Asigurări Generale”, de pe strada Petru Rareș, numărul 5. Anul 1925 pentru ziarul „Marea Neagră” este reprezentativ din punct de vedere al evoluției mesajului publicitar și al graficii. Apar mici desene care să susțină mesajul publicitar pentru a-i da mai multă credibilitate. Avem de-a face cu o diversitate a publicității: reclame pentru „Mașina de încălzit și gătit”, „Fabrica de Lenjerie”, „P. Șapira – Verighete de logodne și ochelari”, „Ceasornicăria Merlaub”, „Bodega Topalli”, „Cărți școlare”, „Mobilă elegantă”, precum și reclamele pentru Funogea: „S-a dus vestea de Funogea de când cu fripturile ADAM”, „Vrei să nu știi ce-i sughițu? Bea trei nopți în șir la CHIȚU!!! – Berăria Bragadiru”, „Automobile Ford”, Cabinete dentare, de boli interne, boli de copii, „injecțiuni intravenoase”, boli venerice, boli de femei, „Bazar Oriental”, „Depozitul de măsline Nicu Culumburos”.

1933, publicația “Farul”

Ziarul „Farul” apărea la Constanța, în perioada 2 februarie 1933 – 20 aprilie 1937, săptămânal, avea formatul 50×33 și costa 2 lei pe număr. Redacția ziarului se afla pe strada Marc Aureliu numărul 6, din Constanța. Apărea sub îngrijirea unui comitet, iar ca director îl avea pe Traian Roșculeț. Tipografia Albania din Constanța. Între 2 februarie – 1 octombrie 1933 au apărut în seria a III-a numerele 1-19. Între 3 octombrie 1936- 20 aprilie 1937 a apărut seria a IV-a, respectiv numerele 20-30.Periodicitatea la seria a IV-a era de 3 ori pe lună.

Ziarul „Farul” apărea ca organ neoficial al Partidului Național-Agrar sub conducerea lui O.Goga. A criticat politica național-țărănistă, căutând soluții "pentru ieșirea din criza economică, în special în domeniul agrar”. În articolul – program intitulat „Profesie de Credință” se spunea: „…Nu. Nu e cazul să mergem nici la stânga, nici la dreapta, ci să ne continuăm drumul înainte… Regimul social în care trăim nu și-a spus ultimul cuvânt. Chiar dacă ar prezenta unele defecte, el suportă corectări. (…) Criza din țara noastră nu este o criză socială ci una economică și în special, o criză a agriculturii. Aceasta este credința noastră. Pe aceasta o vom profesa de la această tribună. ”După 1936, politica ziarului alunecă spre dreapta, publicând articole cu iz național-creștin, susținând o politică de extremă dreapta, de susținere a regimului hitlerist din Germania. ”

Colaboratori: A.Butu, I.N,Duployen, Al.Gherghel, Octav I.Gorunescu, C.Mureșanu, Traian Roșculeț, N.N.Țimiraș, T.Ionescu (I.T.Vladimir) ș.a.

CADRUL ISTORIC

Perioada refacerii economice, care a urmat primului război mondial a fost urmată de cea mai mare criză economică pe care o cunoștea omenirea, criză ce a afectat toate statele lumii, pătrunzând în toate ramurile economiei. Ziua fatidică sau „joia neagră”, cum i s-a spus zilei de 24 octombrie 1929, a fost conturată de „marele crah” al bursei din New York, piața americană nemaiputând asimila propria producție, în condițiile existenței, deja, a unei crize de supraproducție. În această perioadă, producția industrială a țărilor capitaliste ale lumii a scăzut foarte mult în comparație cu producția înregistrată în anii anteriori. Astfel, industria a scăzut cu 37%, comerțul mondial a fost redus la o treime, în timp ce produsele agricole nu și-au mai găsit cumpărători. Prețul mărfurilor a scăzut în această perioadă cu 30 până la 40% iar pe anumite piețe, scăderea a fost încă și mai dramatică.

În acest context, șomajul a atins cifra de 30 de milioane, nivelul de trai scăzând foarte mult în toate statele lumii, înregistrându-se greve, demonstrații, care, uneori, s-au sfârșit cu răniți. Sectorul finanțelor publice al țărilor capitaliste a fost, de asemenea, puternic dezorganizat. Aproape toate monedele importante ale momentului: dolarul american, lira sterlină – au fost puternic davalorizate. Numeroase bănci au dat faliment sau au fost introduse restricții în desfășurarea comerțului exterior, în special asupra exportului de mărfuri. Refăcută doar parțial după război, Europa a traversat cu greutate perioada anilor 1929-1933, mai ales că fenomenul retragerii capitalurilor americane investite pe acest continent s-a manifestat cu intensitate, accelerând procesul de propagare a crizei. Primul stat din Europa lovit de criza economică, Germania, a cunoscut până la finalul anului 1931 o scădere a exporturilor sale cu până la 28%, iar a importurilor cu 38,9%. Pentru Marea Britanie, un rol deosebit în declanșarea crizei, 1-a avut reducerea comerțului internațional, prin restrângerea piețelor de desfacere. Ultima țară europeană afectată de marea criză economică a fost Franța, datorită autonomiei sale economice, capitalurile străine plasate în proporție mică pe piața franceză nedestabilizând economia după retragere. Astfel ,,pentru Franța, se poate vorbi mai mult de o stagnare a evoluției economice decât de o criză. Măsurile de ieșire din criză au impus, în primul rând protecționismul. Marea criză economică din anii 1929-1933, cu efectele sale ample și zguduitoare asupra întregii lumii a cuprins și România, intensitatea cadrelor economiei românești ducând la consecințe deosebite și specifice. Criza economică din România a fost determinată de o serie de factori interni și externi ce au influențat, într-o măsură sau alta, nivelul de dezvoltare a economiei românești:

Caracterul predominant agrar al economiei naționale, relativa dezvoltare a industriei;

Prezența capitalului străin în economie;

Datoriile externe;

Comerțul exterior caracterizat prin vânzarea ieftină a unor produse cum ar fi: petrolul, cerealele, lemnul și cumpărarea produselor necesare industriei românești, la un preț ridicat.

Potrivit recensământului din anul 1930, doar 0,2% ???????? de verificat!!!!!!din populația activă a țării era ocupată în industrie, restul de 78,2% fiind în agricultură. Același recensământ arăta că, din totalul de 18.052.900 de locuitori ai țării, populația urbană reprezenta 3.632.700 locuitori, adică 20,2%, iar populația rurală număra 14.420.700 de locuitori, ceea ce reprezenta un procent de 79,8%. La data recensământului, în mediul rural s-a înregistrat o populație activă de 8.719.000 locuitori, reprezentând 60,5% din populația rurală și 82,7% din populația activă a țării, trei pătrimi din totalul gospodăriilor țărănești era reprezentat de gospodăriile mici și mijlocii. Caracterul predominant agrar al economiei românești (în anul 1929, apicultura și silvicultura aduceau la venitul național 84 de miliarde lei, în timp ce industria doar 39 miliarde lei) a constituit o cauză ce a ,.anunțat" și amplificat criza economică. Criza economică s-a desfășurat în România, în condițiile în care aceasta era o țară cu o economie preponderent agrară, dar căreia îi era insufient inventarul tehnic de care dispunea. Produsele agricole românești erau obținute cu costuri de producție foarte ridicate, mai mari decât prețurile practicate de țările care dispuneau de o agricultură dezvoltată, acest fapt fiind datorat productivității scăzute a muncii, dar și din cauza fenomenului numit ”Forfecarea prețurilor” ceea ce însemna un dezechilibru evident între prețurile produselor agricole și cele industriale. Acest dezechilibru a fost atât de vizibil și datorită faptului că prețurile produselor agrigole s-au redus cu 55,1% în perioada 1929 – 1933, ceea ce a făcut ca valoarea producției agricole să scadă în aceeași perioadă de la 109 miliarde lei la 48, 6 miliarde lei, deși volumul fizic al producției a crescut. În anul 1929 valoarea terenurilor arabile ale țării a fost estimată la peste 600 miliarde lei, dar anii crizei economice au dus la o scădere a acestei valori la circa 300 miliarde lei. În urma acestui fenomen țărănimea, care contractase împrumuturi cu dobânzi foarte ridicate în vederea achiziționării de inventar agricol, se vede datoare cu sume mult mai mari decât loturile pe care le deținea.

România s-a văzut nevoită să reducă la jumătate procentul impozitului agricol, acest fapt afectând, evident, bugetul țării, și așa destul de fragil. O altă cauză care a decurs din criza agrară a fost și aceea că puterea de cumpărare a producătorilor agricoli s-a micșorat, aceștia fiind nevoiți să-și reducă bunurile de proveniență industriate consumate, ceea ce a dus la adâncirea crizei în industrie, unde, și din această cauză, volumul producției a trebuit redus.

Reducerea cheltuielilor rezervate scopurilor culturale și sanitare a dus, de asemenea, la întreținerea analfabetismului și la înrăutățirea stării de sănătate în mediul rural, accentuându-se și procesul de diferențiere a societății rurale, proces la care a contribuit și „Legea Mihalache” din august 1929, prin care s-a permis vânzarea loturilor de pământ primite prin reforma agrară din anul 1921. Pentru anii crizei economice se poate vorbi despre un regres al agriculturii românești concretizat în faptul că s-a redus folosirea mașinilor agricole și că a scăzut calitatea lucrărilor efectuate. Pentru că ,,oferta de .brațe de muncă a fost. mare și ieftină, au scăzut vânzările de mașini agricole de la 11.300 t în anul 1929 la 1.500 t în anul 1933 și de unelte agricole de la 5.700 t în anul 1929, la 3.200 t în anul 1933. În nr. 1, anul I, seria III a ziarului „Farul”, care apărea joi, 2 februarie 1933, publicitatea apărea la pagina 3, în cadrul rubricii „Agricultură- Comerț – Finanțe”:„Cazinoul Constanța – Deschis permanent; Ruletă – Bacara” și „Aparate electrice de Menaj, de la magazinul „Scec”, Strada Carol numărul 30, deschis permanent pentru publicul constănțean”. În cadrul rubricii „Știri-Note-Comentarii” avem un tip de auto-reclamă, care utilizează un anume tip de mesaj pentru a stârni interesul cititorului: „Începutul sfârșitului. D. Aurel Vulpe a demisionat din demnitatea de prim ajutor de primar. Cauza? Cei curioși să citească numărul viitor al “Farului”. Va afla lucruri interesante”, urmată de reclama pentru „Restaurant și Berărie „Luther”; Iancu D. Mungiuri; Cassă fondată în anul 1912; Constanța.” și „O întrebare inutilă: – Unde se poate mânca bine și eftin la Constanța? – Nici nu mai încape discuție! LA FUNOGEA. Unde fripturile lui Adam sunt neîntrecute, iar vinurile fără rival.” În nr. 2, anul I, seria III a ziarului „Farul”, care apărea sâmbătă, 11 februarie 1933, mesajul publicitar apare chiar pe prima pagină, încurajând reclama: „Publicitatea procură afaceri.”. În cadrul celei de-a doua pagini, la rubrica „Literatură- Artă – Știință”, se face reclamă pentru „S. Beizin – Blănărie de lux. Cu o practică îndelungată în Rusia și aci în țară ofer Onor. Public pentru efectuarea oricărei lucrări atingătoare acestei branșe atelierul meu, asortat în permanență cu tot felul de blănuri ca: Biberet, Lutru, Langer, Oposson American, Jader, Foca, etc. Cu prețuri absolut convenabile”, „PASCULESCU.

NU ARE NEVOIE DE RECLAMĂ – pentru că cele mai artistice și modern fotografii se execută numai la Foto Pasculescu! Strada Carol 64, peste drum de Grand”, „Aparate de menaj, „Magazinul Scec”, expoziție deschisă permanent pentru publicul constănțean.” În contextul crizei economice mondiale, avem și mesaje precum „TOCMAI FIINDCĂ ESTE CRIZĂ, INTENSIFICAȚI RECLAMA!” sau „Publicitatea este un slab impozit pe cifra de afaceri, care îmbogățește pe cel care îl plătește.”. La pagina 3, „Cine încurajează o îndrumare sănătoasă a fetelor spre gospodărie și muncă cinstită, cine vrea să salveze pe fetele sărace din mizerie și suferințe, să NU LIPSEASCĂ dela Matineul Dansant dela 11 februarie 1933, pe care Asociația feministă din Constanța îl va da în beneficial Școalei de gospodărie.”, „Vizitați Atelierele de rufărie, croitorie și țesătorie ale Școalei de gospodărie, înființată de Asociația Feministă din Constanța.” Ultima pagină a celui de-al doilea număr al ziarului „Farul” prezintă 3 cadrane publicitare, primul pentru „Cazinoul Constanța, deschis permanent”, unde în fiecare seară de la ora 9, avea loc „Serată dansantă”, pentru „Loteria de Stat- privilegiată pe clase, colectură principală: Marcel Rabinovitz, Constanța, Strada Carol „No. 52”, Constanța, alături de magasinul Ralli Frangopol”. Revine obsedant întrebarea: “Unde se poate mânca bine și eftin la Constanța? – Nici nu mai încape discuție! LA FUNOGEA. Unde fripturile lui Adam sunt neîntrecute, iar vinurile fără rival.” Numărul 6, seria III, anul I, a ziarului „Farul”, apărea marți, 14 martie 1933. Primele două pagini sunt lipsite de orice tip de publicitate, aceasta urmând să apară începând cu pagina 3, în cadrul rubricii „Agricultură – Comerț – Finanțe”, pentru „Loteria Statului, Colectura autorizată în vinderea biletelor de Loterie de Stat în județul Constanța- Caliacra și Durostor este P. Șapira- Hagiul Constanța. Pentru Provincie, trimiteți valoarea biletelor prin mandate poștal și trimite imediat biletul.”, „Aparate electronice – Magazinul Scec”, „La Funogea fripturile lui Adam sunt neîntrecute, iar vinurile fără rival”, „Vizitați „Albania” Tipografie, Legătorie, Librărie, Constanța, Strada Traian, 18. Fabrica de ștampile – Posedă tot felul de imprimate necesare tuturor autorităților”. Avem prezentă aici, iar, „Cazinoul Constanța – deschis permanent”, „ Loteria de Stat- privilegiată pe clase, colectură principală: Marcel Rabinovitz, Constanța, Strada Carol „No. 52”, Constanța, alături de magasinul Ralli Frangopol”, și „Restaurant și Berărie „Luther” ”. Ultima pagină a ziarului „Farul”, la rubrica „Știri- Note Comentarii”, este prezent un anunț publicitar pentru „Ion Oțelea. Avocat. Strada I. Bănescu, „No. 8”, Constanța”.

1944 – Dobrogea Jună

Organ al tineretului dobrogean, a apărut la Constanța, între 12 decembrie 1904 și 31 octombrie 1944. Apare săptămânal, iar formatul ziarului „Dobrogea Jună” este 46×33. Costa 15 bani pe număr, iar abonamentul pe an costa 8 lei. Ca director fondator îl avea pe Constantin N.Sarry. A apărut aproximativ 40 de ani, în 5.250 numere, însumând 12.500 pagini. Între 1909-1938 a avut ca motto: "Dobrogea dobrogenilor”. Între 14 decembrie – 25 decembrie 1920 avea titlul „Dobrogea Veche”. Au loc mai multe schimbări ale subtitlului, printre care în 1910-1914: Organ al intereselor dobrogene; în 1914-1916: Organ al Partidului Național dobrogean; în 1918-1919: Organ al revendicărilor naționale ale dobrogenilor; de la numărul 28 din 8 iunie 1919: Organ național dobrogean; în 1920-1931: Politică-economică-literară-independentă; din 1932-1936 dispare subtitlul; iar în perioada 1937-1943: Politică-culturală independentă. În primul război mondial și-a întrerupt apariția între 15 august 1916 și 17 noiembrie 1918. În anii „ 1904-1906, 1911-1912, 1914-1919, 1942 și 1944 a apărut săptămânal. În anii 1907-1910, 1913 și 1943 a apărut de 2-3 ori pe lună. În anii 1920, 1939-1941, a apărut de 2 ori pe săptămână. În anii 1921-1938 a apărut zilnic. Formatul ziarului a variat între 48×33 și 64×50. În unele perioade din anii 1909-1920, locul apariției este București. Până la fundarea tipografiei proprii, ziarul „Dobrogea Jună” a apărut la București: „Speranța”, „Gutenberg”, „Vestea”, „Cooperației Române” și la tipografiile constănțene; „Dim.Nicolăescu”, „Constanța”, „Victoria”, „Dacia”, „Albania”. Între 1923-1944 a apărut la Tipografia proprie.

Ziarul a fost considerat și s-a menținut independent până în preajma primului război mondial și, parțial, în unele perioade dintre cele două războaie. Între 1904-1912 a susținut problema lărgirii drepturilor politice în Dobrogea. Între 1914-1916 ziarul susține o grupare politică proprie numită Partidul Național Dobrogean. După primul război mondial, Dobrogea Jună atacă ziarul proliberal Farul (seria a II-a), îl susține pe Scarlat Vârnav (fost conservator, acum președintele organizației județene a P.N.L.) și critică pe Virgil Andronescu. În genere, atacul are în vedere atît pe liberali, cât și pe conservatorii-democrați cere se opun lui Scarlat Vârnav. După moartea acestuia (necrologul apare în numărul din 30 octombrie 1919) C.N.Sarry își îndreaptă atacul împotriva Ligii Poporului a lui Averescu și reprezentantului acestuia la Constanța, Ilie Ghibănescu. Ziarul oscilează între diferitele partide politice, după considerentele mobile ale directorului său, C.N. Sarry. Semnificativă pentru atitudinea mobilă a lui C.N.Sarry este constituirea anunțată în an 13,nr, 42, 24 septembrie 1919, p.l, a unei grupări țărăniste dobrogene.

În nr. 36, 6 noiembrie 1919, ziarul publică un apel electoral al acesteia: "Țărani și muncitori dobrogeni", în p.2, aflăm: "Cu numărul de față, Dobrogea Jună devine organul autorizat al Partidului Țărănesc și Muncitor din Dobrogea". Pentru ca în an 14, nr.3, 25 decembrie 1919, p.2, să publice o notă injurioasă la adresa grupării respective și a componenților ei. Este, se pare, a doua încercare a lui C.N.Sarry de a crea un partid propriu. Interesele diverse, polemica injurioasă cu alte ziare își pun amprenta pe acest ziar. Dincolo de polemicile politice, problemele economice abordate, ca și paginile culturale mențin nivelul ziarului. Din aprilie 1925, apare suplimentul cultural Dobrogea Literară, acesta urmând a fi "ferit de politică". Din 1927, C.N.Sarry este și președintele Camerei de Comerț și Industrie Constanța. Din 1930, interesul directorului și al ziarului său se îndreaptă spre țărăniști. În 1933 are o atitudine proliberală, în favoarea lui I. Brătianu. În 1934, la jubileul de 30 de ani al ziarului, C.N.Sarry este elogiat de oficialități și unii confrați, cum rezultă din volumul festiv: „Dobrogea Jună”. Trei decenii de dobrogenism. Un jubileu gazetăresc, Constanța, 1934.

Avocatul și publicistul cu vederi democratice Scipio Vulcan, referindu-se la valoarea informativă, documentară a multor materiale cuprinse în numerele acestui ziar longeviv, propunea: "Din această Dobroge Jună, care constituie prima arhivă, primul magazin istoric al scumpei noastre Dobroge, să se extragă ceea ce este mai caracteristic și să se alcătuiască un volum festiv. Din 1935-1936, directorul și ziarul său aluneca pe o pantă reacționară antidemocratică. Atitudinea colaboraționistă a ziarului Dobrogea Jună, după l940 rezultă din articolele semnate de I.Fățoiu, începînd cu cel din an 36, nr. 48, 12 mai 194o, p.2. După Eliberare, în Cuget liber, 2, nr. 144, lo mai 1945, p.2, citim: "Sindicatul presei din Dobrogta precizează că numitul ziar: Dobrogea jună,n.n./ care a activat în serviciul propagandei hitleriste este și va rămine suprimat, iar directorul său, d. Constantin Sarry, a fost la timp epurat din presă". Despre aceasta vezi și Dobrogea muncitoare, 2, nr. 62, 29 iunie 1946, p.3. Un comentator al presei înterbelice la Constanța descrie astfel ziarul: "Nededîndu-se în lături de la compromisuri, "Dobrogea jună", deși independentă, va susține în general interesele partidului de la putere, național-țărănist sau liberal…Concomitent, ziarul a dus campanii și împotriva corupției și favorurilor de tot felul ale politicianismului, neputându-se, el însuși, sustrage terenului atît de înșelător al politicianismului burghez. În anii 1941-1944, renunțând la vechea-i deviză, "Dobrogea jună” va susține în paginile sale războiul și politica guvernanților din perioada respectivă, încercînd chiar să argumenteze și rolul gazetarului confruntat cu mari și tragice evenimente. În privința interesului documentar suscitat de acest ziar, Adrian Rădulescu și Ion Bitoleanu, în lucrarea "Istoria românilor dintre Dunăre și Mare-Dobrogea ”, p.318, apreciază: „Între ziarele epocii, Constanța și Dobrogea Jună sunt astăzi prețioase izvoare, de informare pentru realitățile economice, social- politice și culturale ale vremii”. Deși a purtat amprenta directorului său, în Dobrogea Jună au apărut, de-a lungul anilor, numeroase articole pe teme sociale și culturale, exprimând puncte de vedere, opinii, ingerințe, diverse aspecte. Colaboratori: Al.Alecu (Alechimseliam), Dan Alecu, Virgil Andronescu, I.Bentoiu, loan Berberianu, Traian I.Berberianu, N.D.Chireseu, Silvia Constantinescu, Virgil Cotovu, I.Cruțiu-Delasăliște, N. Sever Cărpinișanu, Ion Dinu, I.N.Duployen, Al. Gherghel, Horia Grigorescu, Vasile Helgiu, Traian Lăzărescu, loan Micu, Victor Morfei. Const.Mureșanu, N.T.Negulescu, P.Papadopol, Bonifaciu I.Roman, Ioan N.Roman, Grigore Sălceanu, Jean Stoenescu-Dunăre, Dumitru Stoicescu, P.Ștefănescu-Dobromir, Alexandru Șteflea, Gh.Tănăsescu, Scarlat Vârnav, Petru Vulcan, Scipio Vulcan ș.a.

CONTEXTUL ISTORIC

La 23 august 1944, în România a avut loc o lovitură de stat. Mareșalul Antonescu a fost arestat, cabinetul generalului Sănătescu a pus capăt luptei contra URSS; Germania a bombardat Bucureștiul, URSS a ocupat terenurile petrolifere de la Ploiești (30 august) și Bucureștiul (31 august); 12/13 septembrie 1944, a fost semnată Convenția de Armistițiu dintre România și Puterile Aliate; La 25 august 1944, trupele germane au părăsit Grecia urmând ca, aici, să izbucnească războiul civil între comuniști și monarhiști. Pe data de 5 septembrie 1944, URSS a declarat război Bulgariei, iar la 8 septembrie Bulgaria a declarat război Germaniei. La 9 septembrie 1944, în Bulgaria a avut loc o lovitură de stat a forțelor bulgare prosovietice conduse de Gheorghiev; Armata Roșie a ocupat Bulgaria fără rezistență; În Albania, după retragerea trupelor germane, a fost format un guvern prosovietic; La data de 18 octombrie 1944, Belgradul a fost ocupat de către partizanii lui Tito care au făcut legătura cu Armata Roșie; În perioada 9-18 octombrie 1944 are loc întâlnirea de la Moscova (Churchill, Eden, Stalin) unde au fost stabilite sferele de influență în Balcani: România, Ungaria, Bulgaria, sub influență sovietică, Grecia – sub influență engleză, Iugoslavia – influență britanică și sovietică.

Anul 1944 însemna pentru România: Evenimente

4 februarie: România rupe relațiile diplomatice cu Argentina. 4 aprilie: Raid aerian american asupra Bucureștiului (soldat cu 3.000 civili români morți). 22 iulie: Raid aerian american asupra Bucureștiului.

28 iulie: Raid aerian american asupra Bucureștiului. 31 iulie: Raid aerian american asupra Bucureștiului. 20 august: Începe ofensiva sovietică pe frontul din Moldova. 23 august: România iese din alianța cu Germania și se alătură taberei Aliaților. 24 august 1944:

România rupe relațiile diplomatice cu Germania.

Raid aerian german asupra Bucureștiului.

România rupe relațiile diplomatice cu Ungaria.

România rupe relațiile diplomatice cu Croația.

România rupe relațiile diplomatice cu Slovacia.

România rupe relațiile diplomatice cu Italia fascistă.

România rupe relațiile diplomatice cu Japonia.

30 august: Trupele sovietice intră în București. 6 septembrie: Ungaria declară război României. 12 septembrie: România semnează la Moscova armistițiul româno-sovietic. 6 octombrie: Armata română începe luptele pentru eliberarea orașului Debrețin (Ungaria), încheiate la 20 noiembrie. 11 octombrie: Orașul Cluj este eliberat de sub ocupația germano-ungară. 12 octombrie: Orașul Oradea este eliberat de sub ocupația germano-ungară. 5 decembrie: Armata română începe luptele pentru eliberarea orașului Budapesta (Ungaria). 6 decembrie: Se constituie un nou guvern, condus de generalul Nicolae Rădescu. 19 decembrie: Armata română eliberează orașul Jablonov (Cehoslovacia). 23 decembrie: Armata română eliberează orașul Roznava (Cehoslovacia). 26 decembrie: Armata română eliberează orașul Sálgotarján (Ungaria). 31 decembrie: Armata română eliberează orașul Breznovo (Cehoslovacia).

Nașteri : 5 ianuarie: Nifon Mihăiță – episcop al Sloboziei și Călărașilor. Decese : 9 martie: Grigore Antipa – biolog de renume mondial, fondator și director al Muzeului de Istorie Naturală din București (n. 1867).

Poți renunța la aceste informații.

„Dobrogea Jună”, anul 40, numărul 1, reapărea la data de 9 ianuarie 1944. În acest periodic dobrogean avem de-a face cu un alt tip de mesaj publicitar, specific perioadelor de război. În prima pagină, în casetă, este înserat avertismentul: „FĂ-TE CĂ NU AI URECHI! AU ZIDURILE DESTULE!” sau „CÂTE ZVONURI, ATÂTEA SERVICII ADUSE DUȘMANULUI”.

În pagina a doua, intitulată „Pagină municipală”, sunt prezentate însemne dobrogene, cum ar fi fotografia Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța, Farul Genovez, Cazinoul Constanța, Moscheea. În chenar numele eroilor: „Morții pentru pământul și legea românească: 1941-1943: Petre Mihai, Toca Cristache, Badea Dumitru, Vlăduț Ion, Tudorache Marin”. Aceștia erau funcționarii comunali care au căzut pe frontul din Răsărit. Tot în a doua pagină avem încadrate îndemnurile „Citiți și răspândiți ziarul „Dobrogea Jună” și sfaturile specifice contextului istoric, războiul: „ÎNTINDEȚI UN STRAT DE NISIP ÎN PODUL CASELOR, PENTRU A ÎMPIEDICA EFECTUL BOMBELOR INCENDIARE!” sau „Nu vă atingeți de obiectele găsite!”, „UITĂ CE AUZI, UITĂ CE VEZI DESPRE APĂRAREA ȚĂRII!”

În cea de-a treia pagină, intitulată „Pagina Administrației Județene și Comunale”,

un reprezentativ mesaj: „TĂCEREA E DE AUR. SVONUL DUCE LA PUȘCĂRIE!”

Tot în cadrul celei de-a doua pagini, ai mai prezentat-o odată!!!!!!!! mai citim: „Goliți podurile caselor de orice fel de material inflamabile”, „Cereți la toate chioșcurile și librăriile „Calendarul Dobrogea Română” pe anul 1944, Exemplarul lei 100, întocmit de Tiberiu Petrilla Slătineanu și editat de Serviciul de editură „Rexreclam” Constanța, Strada Carol numărul 156”, este prezent și un mesaj de tip anunț:„Marți, 11 ianuarie 1944, matinee ora 3 și seara orele 7, în sala teatrului „Liga Culturală” din Constanța, turneul teatrului „Comedia” din București va prezenta cu marele succes bucureștean, „Topaze” cu Vasile Birlic. Biletele de vânzare la Agenția teatrală Diamandi.”În coloana a doua a celei de-a treia pagini a ziarului „Dobrogea Jună” se citesc anunțuri legate de spectacole: „dela 10-17 ianuarie 1944, Cinema Capitol – „Valea Diavolului”, cu Osvaldo Valenti. Cinema DACIA – „Un ștrengar de fată”, Cinema Fantasio: „La Batail”, Cinema Majestic – „Macario Cowboy”, Cinema Regal – „Actele, vă rog!” cu Gino Beghi, Cinema Victoria- „Prietenă de ocazie” cu Daniel Darieux, Cinema Vox- „Suflete sbuciumate”, de asemenea, „Fete și Băeți – se angajează imediat la tipografia „Albania” din Constanța”. Spațiu mare ocupă și reclama pentru Loteria de stat unde „Numai acum, la clasa a II-a mai puteți intra în joc și câștiga milioane tot cu 500 lei- amănunte la colectori. Tragerea la sorți va avea loc joi, 27 ianuarie și vineri, 28 ianuarie 1994”. Imediat sub acest cadran publicitar, apar două mici coloane de „Mica Publicitate”, care în acest ziar, aveau alt format: „Crăciunescu Elena, strada Griviței, 58, a pierdut autorizația de intrare în port, o declară nulă.”, „Sold. Cismaș Petre, strada Vasile Lupu, 45, cont. 1937, a pierdut carnetul de ajutor și îl declară nul.”, „Iosif Ștaigman, strada Eroilor 21, a pierdut Buletinul Bir. Populației din C-ța și alte acte, le declară nule.”, „Marinescu C. Benon, strada Crivățului 7, a pierdut autorizație de intrare în port, o declară nulă”, „Grigore A. Mirea, com. Voievodul Mihai, județul C-ța, a pierdut Buletinul Bir. Populației, îl declară nul”, „Costache Ilie, strada Petre Vulcan, 78, pierzând autorizația de intrare în port, no. 1327, eliberată de Căpitănia Portului C-ța, o declară nulă”, „Șerban Gheorghiu, strada Mircea 64, a pierdut carnetul de identitate militară cu fotografie eliberat de Reg. I. Pontonieri Brăila; Biletul de voe că e în concediu; Foaia de drum până la Brăila, Buletinul Bir. Populației Constanța, Actul de Naționalitate eliberat de Primăria Constanța, le declară nule.”, „Marcov Petre, strada N. Costin 10, pierzând foaia de marinar no. 33400, eliberată de Căpitănia Portului Constanța, o declară nul.”, „Stoica Gheorghe, pierzând autorizația no. 3009 de intrare în port, eliberată de Căpitănia Portului Constanța, o declară nul”, „Mitaru Andrei, șantierul I.C. Brătianu, a pierdut Buletinul Bir. Populației Constanța, Autorizația de intrare în Port și Ordinul de scutire la lucru no. 17152, eliberat de Marele Stat Național, Le declară nul”, „Iosifovici Olga, șoseaua Oborului 18 A, a pierdut Buletinul Bir. Populației Constanța, îl declară nul”, „Ion Eni Mihai, strada Baba Novac 9, a pierdut Autorizația de intrare în Port, o declară nul”, „ Soția concentratului Vasile I.Gheorghe, 1932, domiciliat în Constanța, Strada Izbânzii 44, a pierdut carnetul de ajutor de concediu numărul 2775, îl declară nul.” În numărul 2 al „Dobrogei June” care apărea la data de 16 ianuarie 1944, citim aceleași îndemnări: „Tăcerea e de aur, svonul duce la pușcărie”. „Câte svonuri, atâtea servicii aduse dușmanului.” În cadrul „Paginii Municipale”, anunțuri de tipul: „Dela Universitatea Populară Ciclul Mare. Program: Prelegerile Universității Populare se vor ține în fiecare miercuri, orele 18:30, în sala de festivități a Liceului de fete „Domnița Ileana”, după următorul program: 12 ianuarie – Dr. Comandor E. Trandafirescu: Marea și Omul. 19 ianuarie – Dr. Z. Popovici: Viața și bogăția mărilor. 26 ianuarie- Dr. V. Climescu: Stațiunile de cură maritimă. 2 februarie – Comandor N. Cristescu: Marea ca izvor de inspirație în poezia română. 9 februarie – Ion Micu: Gânduri despre mare la cei vechi. 16 februarie – Ion Bentoiu: Un poet al țărmului românesc: D. Olariu. 23 februarie- Sandi Constantinescu : Napoleon și Marea. 1 martie- N. Sever Cărpinișanu: Marea lui Eminescu, poetul care n-a văzut marea. 8 martie- Eugenia Ștefănescu : Marii Navigatori. 15 martie – Ing. Sever Popa: Nava de-a lungul vremurilor. 29 martie- Dr. comandor C.Borș : Lupta pe mare. 29 martie- Dan Alecu: Marea Noastră. Prelegerile încep précis la ora anunțată. La orele 19:30 autobuzele SOC. Săgeata vor aștepta în fața liceului pentru ușurarea transportului public asistent. Alte convocări, înștiințări sau afișe nu se vor mai face, astfel că sunteți rugat să păstrați acest program pentru orientare.”, și, de această dată, „pierderile” din acest număr al ziarului, nu mai poartă numele de „Mica publicitate”, ci sunt prezente fără încadraturi anume sau titlu specific: „Ion Oprina, lucrătoare la Fabrica Dobrogeană, pierzând Buletinul Biroului Populației C-ța, și Legitimația de stabilire în zonă, le declară nule.”, „Vasile Dode din comuna Ivrimez, pierzând Buletinul Populației eliberat de Biroul Constanța, îl declară nul”, „Călin Gheorghe, strada Tabla Buții 78, pierzând Livretul de armată, cont. 1931. Reg. 12, Roșiori, Buletinul Biroului Populației din Constanța, le declară nule.”, „Goliți podurile caselor de orice fel de material inflamabil.”. Ultima reclamă de pe pagina 2: „mașina de cusut marca „Adler” în bună stare de funcționare, este de vânzare. A se adresa la redacție.”

În următoarea pagină, dedicată Administrației Județene și Comunale, mesajele sunt, de asemenea, specifice perioadei istorice date: „ȘTII CEVA? NU FII PROST! NU MAI ASCULTA AVALANȘA ȘI GĂLĂGIA!” Deasupra acestui mesaj este prezent, ca și în numărul trecut, programul cinematografelor: „dela 10-17 ianuarie 1944, Cinema Capitol – „Valea Diavolului”, cu Osvaldo Valenti. Cinema DACIA – „Un ștrengar de fată”, Cinema Fantasio: „La Batail”, Cinema Majestic – „Macario Cowboy”, Cinema Regal – „Actele vă rog!” cu Gino Beghi, Cinema Victoria- „Prietenă de ocazie” cu Daniel Darieux, Cinema Vox- „Suflete sbuciumate” Următoarea pagină mai aduce un tip de mesaj de „mică publicitate”: „Dragne Mihai, strada Carmen Sylva No. 142, a pierdut Buletinul Bir. Populației, eliberat de gara Fetești, Jud. Ialomița, îl declar nul.” și păstrează modelul primului număr, fiind prezentată reclama pentru „Loteria de Stat” care avea ca slogan „Nu este prea târziu pentru a deveni milionar!” în partea dreaptă, jos, este prezent un cadran publicitar pentru „Tipografia „Albania”, și Sucursala din București, calea Dorobanților, care au pus în vânzare Calendare, Blocuri, Foi de perete, Săptămânale, de buzunar, frumos executate, jucării și orice articol de sezon, prețuri eftine. Expediții prin Poștă și C.F.R. în toată țara”. Următorul număr al ziarului „Dobrogea Jună”, numărul 4, „Anul al 40-lea”, apărea la data de 27 ianuarie 1944, iar pe prima pagină, observăm aceleași sfaturi oferite cititorilor: „Goliți podurile caselor de orice fel de material inflamabile.”, „Văruiți pereții și tavanele podurilor: astfel împiedicați propagarea incendiilor.” În pagina a 3-a, un anunț „Babeș Ștefan din București, Aleea Zorilor No. 32, pierzând buletinul de populație eliberat de primăria com. suburbane Serban Vodă, îl declar nul.” Ultima pagină are și ea, prezent, un astfel de mesaj, „Bedrosian Mihail, Strada I. Grădinișteanu, 65, a pierdut buletinul biroului populației Constanța, îl declar nul.”, „Ciubancan Maria, strada Ion Grădișteanu numărul 23, a pierdut autorizația de intrare în port, no. 4044/ 1943, o declar nul.”, „Florea Dumitrașcu, comuna Topraisar, jud. Constanța, a pierdut Buletinul bir. Populației din com. Topraisar. Îl declar nul.” În partea dreaptă sus, la fel ca și în celelalte numere ale ziarului „Dobrogea Jună”, este prezentă reclama pentru Loteria de Stat, cu „Tragerea clasei a 2-a, Poimâine.”. Tot jos, este prezentă și o reclamă pentru „Mașina de scris marca „Adler”, de vânzare, în bună stare de funcționare. A se adresa redacției.”

1953 – “Dobrogea Nouă”

Organ al P.M.R. pentru Dobrogea, Constanța. 1 mai 1948 (continuă). Apare zilnic, avea formatul 48×35 și costa 4 lei. Redactor responsabil era Cornel Vasilescu. Nu este indicată tipografia. „Dobrogea Nouă” reprezintă la acea dată singura publicație cotidiană apărută în Dobrogea în anii de după Eliberare. În articolul program se precizează: "Odată cu 1 Mai, Ziua solidarității internaționale a celor ce muncesc, cînd clasa muncitoare sărbătorește victoriile de pînă azi, muncitorii, plugarii și intelectualii progresiști au azi un nou îndrumător, ziarul "Dobrogea Nouă”, organ al Partidului Muncitoresc Român. Ziarul „Dobrogea Nouă" își începe activitatea călăuzit de năzuințele celor ce muncesc pentru pace și progres, pentru un trai mai bun, pentru înflorirea și consolidarea Republicii Populare Române. Cu aceste gînduri, ziarul "Dobrogea Nouă" se încadrează în bătălia pentru cucerirea de noi victorii ale clasei muncitoare și ale întregului popor muncitor." De la nr. 133 din 9 octombrie 1943, atenție e greșită data, poate 1948!!!!!!!!!!!ziarul avea subtitlul: „Organ al Partidului Muncitoresc Român pentru Dobrogea.” Printre paginile speciale, enumerăm: Pagina Tineretului, Pagina Femeii, Pagina medicală, Dobrogea culturală, Din țara socialismului. Rubrici: Cu sprijinul partidului, Viața de partid, Grija sindicală, Economice, Maritime (Viața portuară). Cărți noi etc. Pagina a 4-a este dedicată știrilor externe: „Ultimele știri”

În 1949, anul 2, nr, 200-486, de la nr. 341 din 26 iunie 1949 nu mai apare numele redactorului responsabil. Abonamentele colective costau 80 lei, lunar iar abonamentele individuale 100 lei lunar. De la nr. 391 din 24 august 1949, „Dobrogea Nouă” are subtitlul: Organ al Comitetului Județean P.M.R Constanța și al Comitetelor provizorii județean și orășenesc. De la nr. 419 din 26 septembrie 1949, ziarul apare într-un format mărit, de 59×43. Acesta cuprindea pagini speciale dedicate femeii și tineretului și rubrici precum: Viața de partid, Colțul Tineretului, Colțul Cultural etc. În 1950, anul 3, nr. 487-786, „Dobrogea Nouă” apare sub același format mărit, 59×43. De la nr 547 din 9 martie 1950 este specificată tipografia: Tip. Albania-Constanța.

În 1951, anul 4, nr. 787 – l086, de la nr. 787 din 4 ianuarie 1951, ziarul apărea cu subtitlul: Organ al Comitetului Regional P.M.R. Constanța și al Sfaturilor Populare regional șl orășenesc. De la nr. 792 din 10 ianuarie 1951, este specificat și tiparul: Tip.Dobrogeanu Gherea-Constanța. De la nr. 828 din 21 feb 1951, „Dobrogea Nouă” apare într-un format micșorat: 42×30, cu Tipografia la Centrul poligrafic nr.3, filiala Constanta. În 1952: anul 5, nr. 1087-1391. În ziar apar doar semnăturile corespondenților voluntari, între care cei mai activi sunt Ilie Criș, Al.Grebanos. Nu are rubrici specializate. În 1953: anul 6, nr. 1392-1597. De la nr. 1402. din 15 ianuarie 1953, tiparul: Întreprinderea poligrafică Constanța. Rubrici: Pentru îndeplinirea planului cincinal în 4 ani, Viața de partid, Pe teme agrare, Cronica filmului, Ce să citim etc. În afara corespondenților voluntari, semnează.Clara G., I.Grigoraș, George Mihăescu, Costin Mușat, A. Rugescu, Traian Satcău ș.a.

În 1954: anul 7, nr. 1598-2007, ziarul „Dobrogea Nouă” apare cu subtitlul: Organ al Comitetului Regional P.M.R. Constanța și al Sfatului Popular Regional. Avea rubrici precum: Din viața regiunii noastre, Viața de partid, Sfaturi agrotehnice, Sfat veterinar, Cronica sportivă ș.a. Semnează; I. Calotă, Clara G., N. Constantin, Iancu Grigoraș, A.Rugescu, I.Stoicescu, dr.Mihail Unteanu ș.a. În 1955: anul 8, nr. 2008-2318. Între lunile ianuarie –iulie, formatul ziarului a fost de 43×31, urmând ca, între august – decembrie, ziarul să apară cu un format mărit, de 60×44. Sunt prezente aceleași rubrici și semnături ca în 1954. În 1956: anul 9, nr. 2319-2628, formatul ziarului este de 60×44 iar ca pagini speciale, acesta cuprindea: Să folosim experiența fruntașilor recoltelor bogate, Viața nouă a satului, Pagina literară, Cultură și viață, Pagina tineretului. Ca rubrici: Viața de partid, Însemnări, 24 ore pe glob ș.a. Semnează versuri: M.Marc, I.Docheru, Octavian Georgescu. În 1957, anul 10, nr. 2629-2936, publicația își păstra formatul de 60×44. Printre pagini putem enumera: Cultura și viață, Tinerețea mi-e dragă și pagini satirice precum: Brigada vede tot și pe șleau. CADRUL ISTORIC

Anul 1953, pe scena actorilor politici internaționali, era reprezentat de Războiul din Coreea (1950-1953) Acesta atinge apogeul războiului rece, primul conflict limitat Est-Vest, după cea de-a doua conflagrație mondială. Războiul din Coreea marchează apoteoza anticomunismului (politica maccarthistă). Alianța Atlantică și-a creat structuri permanente cu ONU, iar despre URSS se poate spune că niciodată nu a fost mai puternică

Dispariția lui I.V. Stalin de pe scena mondială în martie 1953 și convulsiunile care au cuprins imperiul dominat de el în Republica Democrată Germană scurt timp după moartea sa, în Ungaria și Polonia trei ani mai târziu, au determinat noua conducere din Kremlin, în frunte cu Nikita S. Hrusciov, la oscilații între represiunea armată, acolo unde sistemul însuși și apartenența la “lagărul socialist” erau amenințate, și concesii minore făcute spiritului național. Relaxarea ideologică s-a manifestat și în sfera istoriografiei, prin dreptul acordat țărilor satelite de a-și “rescrie” istoria mai aproape de realitățile trecutului și de tradiția istoriografică proprie, desigur, fără a abandona linia de interpretare marxist-leninistă. Produs reprezentativ al noii etape a politicii sovietice a fost înfăptuirea din inițiativa regimurilor comuniste aflate la putere a unor tratate de istorie națională de către instituțiile academice din fiecare țară, strict controlate de organele puterii. În istoria României, prăpastia între realitatea istorică și reprezentarea idealizată pe care încerca să o impună puterea totalitară era mult prea mare pentru a putea fi dominată de ideologiile partidului. Una din rațiunile înscrierii tratatului pe agenda istoriografiei române, integrarea “firească” a PCR în istoria națională, a eșuat. Atenție! PRM a devenit PCR în 1965! În anii următori, PCR, “forța conducătoare”, s-a abătut progresiv de la ideologia “internaționalistă”, a recunoașterii supremației sovietice, și s-a angajat tot mai răspicat pe calea comunismului “național” sau, mai exact spus, a totalitarismului comunist cu retorica naționalistă. Un nou conducător al partidului, hotărât să impună cultul propriei sale personalități, a personificat noua orientare ideologică. Poeți, romancieri, pictori, istorici, jurnaliști s-au întrecut în a sluji cu fervoare acest nou cult, împingându-l pe eroul lor și, odata cu el, și țara spre catastrofă. În istorie temele centrale ale noii propagande au fost: autohtonism și tracism – tema preluată din recuzita de idei a extremei-drepte românești interbelice; protocronism, devansare românească în raport cu contribuția la civilizație a celorlalte popoare. Izolaționism, înlăturarea influențelor străine; mai presus de toate, cultul eroului conducător – Nicolae Ceaușescu -, personificare supremă a istoriei naționale. Partidul Comunist din România a părăsit scena istoriei fără a fi reușit să producă tratatul menit să-l încadreze istoriografic în trecutul național.

Numărul 1569 al ziarului „Dobrogea nouă”, anul VI, apărea miercuri, 29 iulie 1953 și avea în dreptul titlului un mesaj prin care cititorii își puteau da seama că era o ediție aniversară: „Cincizeci de ani de existență a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, (1903-1953)”- În toate cele 6 pagini ale ziarului „Dobrogea nouă”, număr aniversar, sunt articole dedicate exclusiv existenței Partidului Comunist. Primele cinci pagini constituie de fapt, un singur articol, care se intitula „Cincizeci de ani de existență a Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, (1903-1953)” și era semnat „Secția de Propagandă și Agitație a C.C. al P.C.U.S., Institutul Marx-Engels-Lenin-Stalin, de pe lângă C.C. al P.C.U.S.”

În numărul 1548 al ziarului „Dobrogea nouă”, care apărea sâmbătă, 4 iulie 1953, lângă titlul publicației, este prezent un mesaj: „Tractoriști, muncitori din gospodăriile de stat, colectiviști, țărani muncitori cu gospodării individuale! Să facem ca fiecare zi de muncă să fie o zi de ofensivă pentru a asigura strângerea recoltei la timp și fără pierderi, să fie o zi de luptă pentru asigurarea pâinii poporului muncitor.” În partea dreaptă jos, un tip de auto-reclamă a partidului aflat la guvernare: „Viața fericită și plină de bucurii a copiilor”, iar mesajul care susținea imaginea: „Tinerele vlăstare ale patriei noastre, datorită grijii partidului și guvernului, au asigurată, pe zi ce trece, o viață tot mai fericită și plină de bucurii. În foto: La grădinița sezonieră a gospodăriei agricole colective, „Mihail Eminescu”, din comuna Deleni, copiii sunt cu grijă învățați și educați. În timpul liber, lor li se citesc diferite povești din reviste și cărți.” În următorul număr citim:

„Datorită grijii partidului și guvernului, viața copiilor din patria noastră devine din zi în zi tot mai frumoasă, mai plină de bucurie și voie bună. În clișeu: Un aspect din viața copiilor din căminul de zi dela D.P.C.”

Pe pagina a doua, un anunț: „Intreprinderea de Construcții Agrozootehnice din Constanța, sectorul VI, Strada I. V. Stalin, nr. 25, telefon 18. 39, caută imediată angajare: Zidari, Dulgheri; Muncitori necalificați; Șef de șantier, Ingineri sau Tehnicieni; Dactilografă; Rutieriști; Mecanic special Diesel; Referent tehnic; Transporturi utilaje; Muncă – salarii; Normatori; Paznici” . este prezentată, de asemenea, fotografia policlinicii din Cernavodă, recent renovată, alături de textul „Din realizările regimului nostru”.

În pagina 3, este prezentat un anunț al Teatrului de Stat, care organiza un concurs pentru tinerii studenți:„Prin grija partidului și guvernului, pentru culturalizarea maselor, teatrele din țara noastră au luat o mare dezvoltare. Pentru satisfacerea nevoilor tot mai mari ale cadrelor astistice, Institutul de Teatru „I.L. Caragiale” din București, primește studenți care vor forma viitoare cadre regizorale și actoricești. În vederea anului școlar 1953-1954, Teatrul de Stat organizează un nou concurs de selecționare a elementelor în ziua de Joi, 25 iunie a.c. orele 17. Cei admiși la primul concurs se vor prezenta la examen pentru verificare.” Tot aici, este prezent termenul de „Publicitate populară. Anunț”, care avea același mesaj ca în numărul trecut: „Intreprinderea de Construcții Agrozootehnice din Constanța, sectorul VI, Strada I. V. Stalin, nr. 25, telefon 18. 39, caută imediată angajare: Zidari, Dulgheri; Muncitori necalificați; Șef de șantier, Ingineri sau Tehnicieni; Dactilografă; Rutieriști; Mecanic special Diesel; Referent tehnic; Transporturi utilaje; Muncă – salarii; Normatori; Paznici”,

dar alături mai este un anunț: „Intreprinderea Electro-Montaj – șantierele regionale Constanța, angajează muncitori necalificați, electricieni, zidari, lăcătuși și mecanici auto. Cererile se vor adresa la Birourile Regionale de pe strada Ștefan cel Mare numărul 89, colț cu strada Mercur, unde se pot obține toate relațiile necesare.” Sunt prezentate și „Spectacolele săptămânii, la Teatrul de Stat: Joi, 11 iunie ora 20, „Într-o noapte de vară”, Vineri, 12 iunie, ora 20, „Într-o noapte de vară”, Sâmbătă, 13 iunie, ora 20, „Într-o noapte de vară”, Duminecă, 14 iunie, ora 16, „Într-o noapte de vară”, Duminecă, 14 iunie, ora 20, „Într-o noapte de vară”. Cinematografe: Constanța : Progresul: 8-11 iunie- „Iubirea mea”, 12-14 iunie – „Preludiul Gloriei; Popular: 8-10 iunie- „festivalul Filmelor spectacol” 11-24 iunie – „Brigada Kotovschi; 23 august- 8-14 iunie- „Primul spectacol”; 6 martie – 8-14 iunie- „Zi de sărbătoare”; Timpuri Noi: 8-14 iunie – „Parada 1 mai 1952 la Moscova.” Cernavodă: Republica: 8-10 iunie – „Orașul neînfrânt”, 11-14 iunie – „Toată lumea pe stadion.” Hârșova: Comunal: 9-14 iunie- „Micul partizan.” Babadag: 30 decembrie: 8-10 iunie- „Lacul de Aur”, 11-14 iunie – „O noapte furtunoasă”.

Editura „Cartea Rusă” recomanda „Secerișul”, 244 de pagini la 6, 75 lei. „În fruntea laureaților Premiului lui Stalin pentru literatură pe anul 1950, se află Galina Nicolaeva. „Secerișul”, romanul pentru care tânăra scriitoare a primit înalta distincție, înfățișează viața colhozului „1 Mai” din regiunea Gorchi, ajuns codaș în anii războiului, dar care în perioada post-belică se ridică cu sprijinul primit din partea Statului Sovietic.” Din realizările regimului democrat-popular, „Fabricat in R.P.R., colectivul Uzinelor 23 August, din Capitală, în cinstea zilei de 1 Mai, a adus un nou și minunat dar patriei. Primele cinci autocamioane de mare capacitate care după autocamioanele sovietice M.A.Z., de 25 de tone, sunt cele mai mari din lume. Realizarea primelor autocamioane românești dovedește odată, mai mult că, sub conducerea înțeleaptă a partidului nostru, oamenii muncii din fabrici și uzine, obțin noi victorii în bătălia pentru dezvoltarea industriei de mașini, baza progresului tehnic în toate ramurile economiei naționale a patriei noastre. În clișeu: autocamionul cu platformă, de 15 tone, fabricat la Uzinele 23 August, purtând un transformator de 10.000 de kw, fabricat la „Electro-Putere” – Craiova.”; În numărul 1513 al publicației „Dobrogea Nouă”, pe a doua pagină, un anunț: „Se aduce la cunoștința celor interesați, că la București și Cluj se deschid școli de calificare, pentru cadre necesare industriei poligrafice, cu durata de un an. Se primesc înscrieri de elevi și eleve, în următoarele condițiuni: să fie absolvent a cel puțin patru clase elementare și să aibe vârsta de 16-25 de ani pentru fete și până la 25 ani pentru băieți, cu armata satisfăcută. Cei ce doresc a urma aceste cursuri, vor lua informații mai detaliate dela „Intreprinderea Poligrafică” Constanța, Bulevardul republicii numărul 9.”

În numărul 1514, anul VI, care apărea marți, 26 mai 1953, mesajul lui Gh. Gheorghiu-Dej, atașat titlului publicației, era acesta: „Ne bizuim pe alianța frățească dintre clasa muncitoare și țărănimea muncitoare, forța socială care a răsturnat de la putere pe moșieri și capitaliști și care va înfăptui victorios opera de construire a socialismului la orașe și sate”. Ca și în numărul 1569 al ziarului „Dobrogea Nouă”, aici, subiectul principal este „Cuvântarea tovarășului Gh. Gheorghiu – Dej la congresul fruntașilor din gospodăriile agricole colective” și ocupă toate cele 6 pagini ale acestui număr.

Școala Profesională numărul 1, Metal-Energie electrică, strada Elena Pavel, numărul 12, Constanța, anunța: „înscrierile pentru examenul de admitere în școala Profesională Nr. 1 Metalurgie și Energie Electrica din Constanța se fac între 15 iulie – 15 august1953. Admiterea elevilor în școală se face pe baza de examinare medicală și a examenului de admitere, constând în probe scrise și orale la limba română și matematici. Locurile vor fi completate mai întâi de elevii care au la bază 7 clase elementare, înscrierile pentru aceștia continuându-se până la 4 septembrie, în scopul de a se putea prezenta și cei care nu vor putea intra în școlile medii. Cele rămase neocupate, vor fi complectate cu elevii care au la bază 4, 5 și 6 clase și, numai pe bază de examen, – care au o întrerupere de cel puțin un an, sau în caz contrariu, să aibă avizul școalei elementare respective. Candidații și candidatele trebuie să aibe vârsta minimă de 14 ani și maximă de 16 ani împliniți în luna iulie 1953. Dispensă nu se acordă. Tinerii care depășesc vârsta de 16 ani, se pot prezenta la examen, însă după admitere, ei urmează a fi repartizați la alte meserii și școli din țară, după cum urmează: Pentru sectorul minier, vârsta minimă este de 17 ani, maximă de 18 ani la 1 iulie 1953. Pentru sectorul siderurgic și chimic, vârsta minimă de 15 ani și maximă de 17 ani la 1 iulie. Pentru meseriile din sectorul construcții, vârsta minimă este de 15 ani iar cea maximă de 17 ani la 1 iulie 1953. Cererea va fi însoțită de următoarele acte: actul de naștere (copie), certificat de studii, certificat de stare materială, adeverință de salarizare (dacă părinții sunt salariați) Caracterizare întocmită de dirigintele clasei sau învățător, semnată și de director, în care să se arate comportarea elevului și starea sănătății sale. Certificat de sănătate eliberat de dispensarul, spitalul sau policlinica locală în care se va specifica rezultatul analizei sângelui și rezultatul examenului radioscopic pulmonar și alte maladii eventuale. Director, Ion Capagea.” Publicitate populară apare la pagina 3, iar în acest număr Ministerul Gospodăriilor Agricole de Stat anunța: „Tractoriștilor din Gospodăriile Agricole de Stat, în urma aprobării de către Consiliul de Miniștri a noului mod de salarizare și premiere în bani și în natură, li se oferă posibilități largi pentru îmbunătățirea condițiunilor de viață. Gospodăriile Agricole de Stat din regiunea Constanța angajează de îndată muncitori calificați tractoriști și mecanici ce cunosc conducerea și exploatarea tractoarelor. Cei interesați se vor adresa: organelor locale ale Oficiului de repartizare a forțelor de Muncă, Biroul de Recrutare, pentru a li se indica unitățile ce angajează împuternicitului regional al Ministerului Gospodăriilor Agricole de Stat, precum și gospodăriilor care angajează. Sfatul popular Regional Constanța, Secțiunea Agricolă.”

Teatrul de Stat Constanța anunța că „joi, 26 martie, are loc Premiera pentru „Năframa de mătase”, Comedie de Abdula Kahhar”. „Citind ziarele și revistele sovietice, ne însușim cea mai înaintată știință și tehnică din lume. Abonamentele se primesc la „Oficiile poștale dela orașe și sate, la secțiile raionale de difuzare a presei, la librăriile Cartea rusă și librăria noastră, precum și prin factorii poștali; Difuzori Voluntari din întreprinderi și instituții” Numărul 1444 al publicației „Dobrogea Nouă”, din anul VI, joi, 5 martie 1953 este dedicat stării de sănătate a lui Iosif Vissarionovici Stalin, Președintele Consiliului de Miniștri al U.R.S.S. și Secretar al Comitetului central al P.C.U.S. Transmise de Agenția Tass, comunicatele guvernamentale asupra bolii și stării de sănătate a conducătorului sovietic aveau prioritate în paginile oficioaselor românești.

Gh. Gheorghiu- Dej ține să exprime sentimentul de regret pentru situația dată: „Dragi tovarăși, vestea despre grava îmbolnăvire a celui mai bun și mai iubit prieten al poporului român, a conducătorului oamenilor muncii din lumea întreagă, Iosif Vissarionovici Stalin, a zguduit adânc întregul nostru popor. Poporul român, Guvernul Republicii Populare Române și Comitetul Central al Partidului Muncitoresc Român urează din adâncul inimii marelui și genialului învățător al oamenilor muncii, tovarășului Stalin, deplină și grabnică însănătoșire. Partidul Muncitoresc Român și întreg poporul român își vor strânge și mai puternic rândurile în jurul nebiruitului steag al lui Lenin și Stalin, vor întări și mai mult coeziunea și unitatea, vigilența și combativitatea, își vor însuși neîntrecuta experiență a gloriosului Partid Comunist al Uniunii Sovietice, contribuind la întărirea marelui lagăr al păcii, democrației și socialismului și a prieteniei de nezdruncinat între toate popoarele iubitoare de pace, în frunte cu marele popor sovietic. În numele Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român și al Consiliului de Miniștri al republicii Populare Române. Ghe. Gheorghiu – Dej.” Numărul 1445, an VI, al ziarului „Dobrogea Nouă”, apărea vineri, 6 martie 1953, și informa cititorii despre moartea lui Stalin. Sunt prezentate buletinele asupra stării de sănătate ale „Tovarășului” de pe timpul nopții, precum și un articol intitulat „Concluzia medicală asupra bolii și morții lui I. V. Stalin.”

1973 – LITORAL

Informație de seară. Ediție specială a ziarului „Dobrogea nouă”. Apare zilnic la Constanța, pe 9 iunie 1970 (continuă), avea formatul 40×28, număra 4 pagini, și costa 25 bani. „Litoral” este o publicație estivală, cu caracter informativ și de publicitate turistică. În vara anului 1970, de la 9 iunie la 15 septembrie, nr. 1-84. Colectivul de redacție era alcătuit din Nicolae Constantin, Ion Ghiță, Liviu Bruckner și Dan Spiridon. În vara anului 1971, ediția II-a nr. 85-175, de la 1 iunie la 15 septembrie, colectivul de redacție era alcătuit din Simion Tavitian, C.Ismăileanu, L. Bruckner, Ion Ghiță, Arcadie Strahilevici. În vara anului 1972, ediția a III-a, nr. 176-303, de la 1 iunie la 28 octombrie. În vara 1973, ediția a IV-a, nr. 304-411. Nu a mai apărut in vara anului 1974. În 1975, ediția a V-a, nr. 412-514, de la 2 iunie la 30 septembrie. În vara anului 1976, ediția a Vl-a, nr. 515-617, de la 1 iunie la 30 septembrie.

În articolul program, apărut în primul număr din data de 9 iunie 1970, intitulat „La apariția ediției „Litoral” ”, colectivul de redacție al ziarului „Dobrogea Nouă" se adresa cititorilor: „Pe litoralul românesc s-a deschis marele „festival” al vacanțelor. Soarele, nisipul și valurile mării cochetează din nou cu miile de turiști din toate coifurile țări și de pe cele mai îndepărtate meridiane ale Terrei. La confluența dintre o plajă reconfortantă și orele de amuzament ale turiștilor sosiți aici, informația de seară «Litoral» răspunde unei nevoi acute de a oferi oaspeților acestei minunate părți a României noutăți de ultimă oră, dintre cele mai diverse și nu mai puțin utile, de a-l conecta pe omul în vacanță sau numai în trecere la manifestările cultural-artistice, științifice și sportive sau distractiv-educative, care se desfășoară zilnic pe vastul teritoriu al vacanței estivale. Ne propunem, de asemenea, să oferim în paginile «Litoralului» o succintă carte de vizită a monumentelor de artă, a instituțiilor social-culturale și utilitare, un multilateral itinerar turistic, care să completeze în chip fericit «șarjele» zilnice de baie și plajă, cu real câștig pentru cei ce vor dori să le frecventeze. Ținând seama de cerințele omului modern, de faptul că dorința expresă a gazdelor este de a face șederea pe litoral a oaspeților cât mai plăcută, ne facem purtătorii ecoului acestei preocupări, găzduind în paginile acestei ediții de seară a ziarului «Dobrogea nouă» un permanent dialog oaspeți-gazde, prin care confruntările de opinii, sugestiile, propunerile privind cele mai diverse aspecte legate de buna desfășurare a sezonului de vacanță să-și afle o imediată și optimă rezolvare. Cu aceste gânduri, cu speranța că ele își vor găsi ecoul așteptat, urăm cititorilor noștri, oaspeți ai litoralului românesc, o vacanță cât mai plăcută și gazdelor prilejul mulțumirii de a fi reușit ca oaspeții lor din această vară să se simtă la noi ca acasă." Numărul 306, din anul IV, apărea vineri, 1 iunie 1973, și încă de pe prima pagină cititorii sunt îndemnați să citească zilnic „Litoral”. În partea de jos a primei pagini apare o reclamă pentru Radio – Vacanța. Avem de-a face cu un nou mesaj publicitar: reclama turistică. Pagina a doua a numărului 306 prezintă „Premierele sezonului”, cap de afiș – „Aurora”. Aici sunt prezentate fotografii de pe plaja, hotelul, distracțiile de care ar putea avea parte turiștii care aleg cea mai tânără stațiune, „Aurora”. Pagina a 4-a din ziarul „Litoral”, se numește „Sport- Umor- Jocuri distractive- Curiozități”, cuprinde programul postului Radio vacanța, programul cinematografelor, muzeelor, teatrelor, televiziune, chiar și al cluburilor de vacanță. Din numărul 307 al ediției speciale „Litoral”, aflăm „Noul mers al trenurilor”, „Buletin turistic” și o reclamă pentru Agenția Tarom: „Călători! Avioanele Tarom vă stau la dispoziție!”. În a doua pagină, rubrici specializate:„Ce spectacole vom vedea până la 15 iunie?” Sunt reclame pentru baruri, restaurante și orchestre: „Cleopatra”, „Taverna „Melody”, „Terasa cofetăriei din complexul comercial „Parc” din Mamaia.” De asemenea, și în această pagină, putem afla „Unde mergem astă-seară – Cinema, Muzee, Televiziune, Club”. Tot în pagina a 2-a a numărului 308, aflăm „Atuurile de atracție; Baruri, Restaurante, Orchestre”, Bufetul „Faleza”, program de atracție la barul „Orient” din Mamaia, Radio Vacanța, Unde mergem astă-seară. Sunt prezente sfaturi ale medicilor, cum ar fi, la pagina a 3-a a aceluiași număr, Prof. Dr. Gheorghe Goldiș: „Litoralul – e excelentă zonă de călire a organismului copiilor.”, aflăm mai multe despre „Bronzolul și celelalte „cochetării” de vacanță”. Reclama mai este prezentă și în mijlocul paginii a 3-a, jos, și face referire la cosmetica auto: „Nou, la „Chimpex”: „Cosmetică auto” și nu numai atât…” Despre publicitate, în numărul 332 al ediției speciale „Litoral”, aflăm cum poate fi aceasta nu numai o formă de promovare, de persuasiune, dar și o formă de anti – cultură: „Publicitate sau anti-cultură? – de câtva timp, orașul Constanța este literalmente „invadat” de o sumedenie de afișe și fluturași ce fac publicitatea unui mare număr de unități restaurantiere, de regulă, din Mamaia. Până nu de mult, acestea erau expuse, de obicei, pe pereții clădirilor din zona centrală a orașului sau pe geamurile mijloacelor de transport în comun. Iată însă că ingenioșii autori ai respectivelor afișe și-au găsit, de curând, alte posibilități de popularizare: Panourile de afișaj ale instituțiilor artistice din Constanța. În acest fel, am putut constata cu stupoare că, de exemplu, pe câteva panouri de afișaj de pe bulevardul Republicii, alături de un afiș ce anunța prestigiosul turneu al Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București, se găsea un altul, ce făcea publicitate restaurantului „Dacia”, din Mamaia, astfel că numele apreciatului om de teatru, artistul poporului, Radu Beligan, stătea în vecinătatea celui al ilustrului necunoscut chitarist, Paul Wolf, șeful formației „Magic grup”, ce susține programul muzical la sus-numitul restaurant. Trecând peste grafica cel mai adesea lipsită de gust a afișelor restaurantelor, considerăm folosirea panourilor de afișaj ale instituțiilor teatrale de către unitățile restaurantiere ca pe un gest anti-cultural, incompatibil cu normele publicității.”

De la stânga la dreapta: Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Mihaela Mihai și Mihai Constantinescu

De la stânga la dreapta: Ioana Iliant, George Enache, Doina Badea și Cornel Constantiniu.

De la stânga la dreapta: Marina Voica, Aurelian Andreescu și Dida Drăgan

De la stânga la dreapta: Anda Călugăreanu, Corina Chiriac și Horia Moculescu în viziunea caricaturistului Aurel Stănescu

La data de 1 iulie 1973 se deschidea, în Constanța, Magazinul Tomis. Numărul 332 al „Litoral”-ului de pe data de 2 iulie 1973, este dedicat acestui eveniment. În următoarea pagină, este prezentă o reclamă pentru restaurantul „Măgura”, pentru restaurantul „Miorița”, bufetul „Doruleț”, care ofereau turiștilor aflați în vacanță, în stațiunea Mamaia, un dejun copios, servit în timp record. Publicitatea pentru Concursul național de muzică ușoară „Mamaia” 1973 utiliza portrete și profiluri caricaturizate ale unor candidați la premii precum: Anda Călugăreanu, Corina Chiriac, Horia Moculescu, Marina Voica, Aurelian Andreescu, Dida Drăgan, Ioana Iliant, George Enache, Doina Badea, Cornel Constantiniu, Dan Spătaru, Margareta Pâslaru, Mihaela Miha și Mihai Constantinescu.

Publicitatea turistică este evidentă în cadrul reclamelor pentru Transporturile Aeriene Române, Tarom, în cadrul prezentării celor mai noi baruri apărute pe litoral și localurile unde putem găsi cele mai bune orchestre. „Poftiți la cuptorul cu plăcinte”: „Vă facem o invitație: dacă vizitați Satul de vacanță din Constanța, acest adevărat muzeu al artei constructorilor și meșterilor români, poposiți și la Cuptorul cu plăcinte. Unitatea se află în perimetrul bazarului și oferă zilnic, de la ora 8 până la 22, nenumărate specialități de patiserie, din care, bineînțeles, nu lipsește delicioasa plăcintă dobrogeană. Șeful unității, Dumitru Culețu, vă rezervă și alte surprize. Peste 20 de preparate, din care amintim plăcinta cu stafide, plăcinta cu brânză dulce, plăcinta cu fructe, plăcinta cu brânză de oaie. Tot aici puteți gusta din delicioșii cozonaci cu nucă, cu stafide sau cu mac, din brânzoaicele scoase direct din uriașa vatră. Cuptorul cu plăcinte vă oferă și alte surprize plăcute și dacă vreți să vă răcoriți, puteți servi o halbă cu bere dobrogeană sau, pentru cei mai mici consumatori, nectarurile, citronada și braga sânt servite în frumoase cupe. Deci, nu uitați: în vizita pe care o faceți în Satul de vacanță Constanța, opriți-vă și la cuptorul cu plăcinte.” Discursul publicitar în articolul „O noapte la barul „Vraja Mării” din Eforie Nord” este încărcat cu detalii și motive pentru care oricine ar trebui să treacă pe la acest bar: „Valurile mării se sparg la numai 2-3 metri de masa la care puteți servi un excelent cocktail. Printre coloanele înalte de bazalt, în cupele de aramă ale Corintului ard în fiecare seară „Focuri sacre”. În atrium se dansează. Personalul este îmbrăcat potrivit modei de acum două milenii; solicitudinea sa este însă…contemporană. Un reușit spectacol ce se derulează pe parcursul a două ore, constituie doar începutul unei petreceri ce poate ține o noapte. În fiecare seară: concursuri de jocuri distractive dotate cu premii „atrăgătoare”. Am fost asigurați că, uneori, și Neptun își părăsește palatul submarin pentru a se distra alături de pământeni.”

MISS LITORAL 1972

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Evolutia Publicitatii Studiu DE Caz Presa Dobrogeana DIN Anii 1923 1973 (ID: 153808)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Litere

Structuri ale Imaginarului Erotic In Romanul Interbelic Romanesc

Lucrare de licență Structuri ale imaginarului erotic în romanul interbelic românesc Argument Introducere Capitolul I – Imaginarul în creația literară 1.1 Termeni, teorii, teoreticieni 1.2 Imaginarul romanesc 1.3 Imaginarul erotic Capitolul II – Romanul românesc în perioada interbelică 2.1 Scurtă istorie a romanului în literatura națională 2.2 Romanul de dragoste, născut între războaie 2.3 Romancieri…

Read More Structuri ale Imaginarului Erotic In Romanul Interbelic Romanesc
Litere

The Great Gatsby – Book Vs. Film(s)

Table of contents: Introduction……………………………………………………………………2 The great novel of the American fiction: The Great Gatsby…………………4 Scott Francis Fitzgerald – the man, the writer, the character …………8 About the period: the Roaring Twenties or the Jazz Age ……………18 Real life and fiction in The Great Gatsby ……………………………23 Main themes of the book……………………………………………..27 The Decline of the American…

Read More The Great Gatsby – Book Vs. Film(s)
Litere

Dramaturgia Interbelica

Cuprins Introducere 1.Abordări teoretice – pag.3 2.Evoluția speciilor dramatice în literatura universală și românească – pag.5 3.Dramaturgi interbelici și operele lor – pag .10 3.1.Mister, absurd, utopie și misticism – pag. 10 3.2.Viața: comedie și dramă – pag.12 3.3.Comicul, în descendența directă a lui Caragiale – pag.14 3.4.Tendința către spectaculos în arta și opera dramatică…

Read More Dramaturgia Interbelica
Litere

Teatrul In Moldova Pana la Primul Razboi Mondial

Cuprins Introducere………………………………………………………………………………………………………………3 Teatrul din Moldova și asediul istoriei…………………………………………………….6 Anevoiosul drum spre originalitate…………………………………………………..6 Schimbări survenite în arta și organizarea teatrală în timpul Primului Război Mondial………………………………………………………………………………13 În spatele cortinei: tehnică teatrală, aspecte sociologice, amintiri despre teatrul din Moldova…………………………………………………………………………………………15 Rețeta unui spectacol de succes: actori, decor, public………………………….15 Receptarea spectacolelor de teatru înainte de Primul Război Mondial…….18 Studiu de…

Read More Teatrul In Moldova Pana la Primul Razboi Mondial
Litere

Semnificatii ale Triadei Hermeneutice Transcendenta Om Creatie

Concepția blagiană despre creația universală se situează între ideile creaționiste și cosmogeneza metafizică, lumea lui nefiind plăsmuită în totalitate de factorul transcendent, fiind o lume ce se clădește în permanență între Mume și Nume, pe orizontală și verticală, în funcție de activitatea generativă a “diferențialelor divine”, descrise ca structuri infinitezimale transcendente care intră în alcătuirea…

Read More Semnificatii ale Triadei Hermeneutice Transcendenta Om Creatie
Litere

Iubirea In Poezia Lui Eminescu Si Byron

Iubirea în poezia lui Eminescu și Byron CUPRINS INTRODUCERE CAPITOLUL I. TOPOI ROMANTICI DE CIRCULAȚIE EUROPEANĂ 1.1. Romanticii europeni – o comunitate de spirite înrudite 1.2. Iubirea – cale a cunoașterii de sine în creația scriitorilor romantici CAPITOLUL II. Simboluri lirice din imaginarul erotic eminescian și byronian 2.1. Consonanța dintre somn și erotism în creația…

Read More Iubirea In Poezia Lui Eminescu Si Byron